2.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 259/1

2.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 259/3

(1)

Valorile prețurilor reprezentative și ale taxelor suplimentare aplicabile la importul de zahăr alb, de zahăr brut și de anumite siropuri pentru anul de comercializare 2009/2010 s-au stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 877/2009 al Comisiei (3).

(2)

Având în vedere datele de care dispune în prezent Comisia, se impune modificarea valorilor respective, în conformitate cu normele și procedurile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 951/2006,

2.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 259/5

(1)

Taxele de import în sectorul cerealelor aplicabile începând cu 1 octombrie 2009 au fost stabilite de Regulamentul (CE) nr. 915/2009 al Comisiei (3).

(2)

Având în vedere că media calculată a taxelor de import prezintă o diferență de 5 EUR/t față de taxa stabilită, trebuie să se efectueze ajustarea corespunzătoare a taxelor de import stabilite de Regulamentul (CE) nr. 915/2009.

(3)

Este necesară modificarea, în consecință, a Regulamentului (CE) nr. 915/2009,

2.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 259/8

(1)

Directiva 76/135/CEE a Consiliului din 20 ianuarie 1976 privind recunoașterea reciprocă a certificatelor de navigație pentru navele de navigație interioară (3) a fost modificată în mod substanțial (4). Este necesar, din motive de claritate și de raționalizare, să se codifice directiva menționată.

(2)

În vederea îmbunătățirii siguranței navigației pe căile navigabile interioare în cadrul Comunității, este utilă recunoașterea reciprocă a certificatelor de navigație eliberate pentru navele de navigație interioară.

(3)

Este necesar să se definească împrejurările și condițiile în care statele membre sunt autorizate să întrerupă navigația unei nave.

(4)

Este necesar ca dispozițiile prezentei directive să fie aplicabile navelor care nu fac obiectul de reglementare al Directivei 2006/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 de stabilire a cerințelor tehnice pentru navele de navigație interioară (5).

(5)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menționate în anexa II partea B,

(a)

cu o lungime mai mică de 20 de metri; sau

(b)

pentru care produsul dintre lungime (L), lățime (B) și pescaj (T) reprezintă un volum mai mic de 100 m3.

2.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 259/14

(1)

Consiliul European a convenit, cu ocazia reuniunii sale din 8 și 9 martie 2007, ca sarcinile administrative ale societăților comerciale să fie reduse cu 25 % până în anul 2012 pentru a spori competitivitatea societăților comerciale din Comunitate.

(2)

Dreptul societăților comerciale a fost identificat ca fiind un domeniu care impune societăților numeroase obligații de informare, iar unele dintre aceste obligații par a fi anacronice sau excesive. Prin urmare, este necesară revizuirea acestor obligații de informare și, acolo unde este cazul, reducerea sarcinilor administrative care revin societăților comerciale din Comunitate la minimul necesar pentru a proteja interesele altor părți interesate.

(3)

Domeniul de aplicare al celei de a doua Directive 77/91/CEE a Consiliului din 13 decembrie 1976 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților comerciale în statele membre, în înțelesul articolului 58 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților, în ceea ce privește constituirea societăților comerciale pe acțiuni și menținerea și modificarea capitalului acestora (3) și al celei de a treia Directive 78/855/CEE a Consiliului din 9 octombrie 1978 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind fuziunile societăților comerciale pe acțiuni (4) ar trebui să fie adaptat pentru a reflecta modificările dreptului finlandez al societăților comerciale.

(4)

În anumite cazuri, paginile de internet ale societăților comerciale sau alte pagini de internet oferă o alternativă la publicarea efectuată prin intermediul registrelor societăților comerciale. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a desemna celelalte pagini de internet care pot fi utilizate cu titlu gratuit de societățile comerciale în vederea publicării, precum paginile de internet ale asociațiilor antreprenoriale sau ale camerelor de comerț sau platforma centrală electronică menționată în prima Directivă 68/151/CEE a Consiliului din 9 martie 1968 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților comerciale în statele membre, în înțelesul articolului 58 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau ale terților (5). În cazul în care există posibilitatea de a utiliza paginile de internet ale societăților comerciale sau alte pagini de internet pentru publicarea proiectelor de fuziune sau divizare și a altor documente care trebuie să fie puse la dispoziția acționarilor și a creditorilor cu ocazia acestor operațiuni, ar trebui să fie respectate o serie de garanții referitoare la securitatea paginii de internet și la autenticitatea documentelor.

(5)

Obligațiile privind publicarea proiectelor de fuziune în cazul fuziunilor transfrontaliere, în temeiul Directivei 2005/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind fuziunile transfrontaliere ale societăților comerciale pe acțiuni (6), ar trebui să fie similare celor aplicabile fuziunilor și divizărilor la nivel național în conformitate cu Directiva 78/855/CEE și cu cea de a șasea Directivă 82/891/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1982 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind divizarea societăților comerciale pe acțiuni (7).

(6)

Statele membre ar trebui să fie în măsură să decidă că nu este necesară respectarea obligațiilor de raportare detaliată și de informare în legătură cu fuziunile sau cu divizările societăților comerciale, prevăzute la articolul 9 și la articolul 11 alineatul (1) litera (c) din Directiva 78/855/CEE, precum și la articolul 7 și articolul 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva 82/891/CEE, dacă toți acționarii societăților comerciale implicate în fuziune sau divizare au convenit că acestea pot fi scutite de respectarea obligațiilor respective.

(7)

Orice modificare adusă Directivelor 78/855/CEE și 82/891/CEE în vederea autorizării unor astfel de acorduri între acționari nu ar trebui să aducă atingere sistemelor de protecție a intereselor creditorilor societăților comerciale implicate și nici normelor care vizează să asigure comunicarea informațiilor necesare angajaților societăților comerciale respective și autorităților publice, cum ar fi autoritățile fiscale, care controlează fuziunea sau divizarea în conformitate cu dreptul comunitar în vigoare.

(8)

Nu este necesară impunerea unei obligații de a întocmi o situație contabilă în cazul în care emitentul unor valori mobiliare admise la tranzacționare pe o piață reglementată publică situații financiare semestriale, în conformitate cu Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată (8).

(9)

Raportul unui expert independent prevăzut în cadrul Directivei 77/91/CEE este rareori necesar în cazurile în care trebuie întocmit și un raport al unui expert independent care apără interesele acționarilor sau ale creditorilor în cadrul fuziunii sau al divizării. Prin urmare, în aceste cazuri, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a exonera societățile comerciale de obligația de raportare în temeiul Directivei 77/91/CEE sau de a permite ca ambele rapoarte să fie întocmite de același expert.

(10)

Fuziunile între societăți-mamă și filialele lor au un impact economic redus asupra acționarilor și creditorilor în cazul în care societatea-mamă deține în cadrul filialei cel puțin 90 % dintre acțiunile și alte titluri care conferă drept de vot. Situația este similară și în cazul anumitor divizări, în special atunci când societățile comerciale sunt divizate în societăți nou constituite deținute de acționari proporțional cu drepturile pe care le aveau în societatea divizată. În aceste cazuri, obligațiile de raportare prevăzute de Directivele 78/855/CEE și 82/891/CEE ar trebui reduse.

(11)

Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume reducerea sarcinilor administrative aferente în special obligațiilor de publicare și de întocmire a documentației care revin societăților comerciale pe acțiuni din Comunitate, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, având în vedere amploarea și efectele, poate fi realizat mai bine la nivelul Comunității, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(12)

Prin urmare, Directivele 77/91/CEE, 78/855/CEE, 82/891/CEE și 2005/56/CE ar trebui să se modifice în consecință.

(13)

În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare (9), statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele însele și în interesul Comunității, propriile lor tabele, care să ilustreze, pe cât posibil, corespondența dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice,

1.

La articolul 1 alineatul (1), a patrusprezecea liniuță se înlocuiește cu următorul text:

2.

La articolul 10 se adaugă următorul alineat:

„(5)   Statele membre pot decide să nu aplice prezentul articol în cazul constituirii, prin fuziune sau prin divizare, a unei noi societăți comerciale atunci când se întocmește de către un expert independent un raport privind proiectul de fuziune sau de divizare.

Atunci când statele membre decid să aplice prezentul articol în cazurile menționate la primul paragraf, acestea pot să prevadă ca raportul în temeiul prezentului articol și raportul expertului independent privind proiectul de fuziune sau de divizare să poată fi întocmite de același expert sau experți.”

3.

La articolul 27, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Statele membre pot decide să nu aplice alineatul (2) în cazul unei majorări de capital subscris efectuate pentru realizarea unei fuziuni, a unei divizări sau a unei oferte publice de achiziționare sau schimb de acțiuni și pentru plata în numerar a acționarilor societății comerciale care este absorbită sau divizată, ori care face obiectul unei oferte publice de achiziționare sau schimb de acțiuni.

Cu toate acestea, în cazul unei fuziuni sau al unei divizări, statele membre aplică dispozițiile de la primul paragraf numai dacă se întocmește de către un expert independent un raport privind proiectul de fuziune sau de divizare.

Atunci când statele membre decid să aplice alineatul (2) în cazul unei fuziuni sau al unei divizări, acestea pot să prevadă ca raportul în temeiul prezentului articol și raportul expertului independent privind proiectul de fuziune sau de divizare să poată fi întocmite de același expert sau experți.”

1.

La articolul 1 alineatul (1), a patrusprezecea liniuță se înlocuiește cu următorul text:

2.

La articolul 6 se adaugă următoarele paragrafe:

„Oricare dintre societățile comerciale care fuzionează este exonerată de obligația de publicare prevăzută la articolul 3 din Directiva 68/151/CEE dacă, pentru o perioadă continuă începând cel puțin cu o lună înainte de data fixată pentru adunarea generală care urmează să decidă cu privire la proiectul de fuziune și încheindu-se nu mai devreme de finalul adunării respective, pune în mod gratuit la dispoziția publicului proiectul fuziunii respective pe propria sa pagină de internet. Statele membre nu condiționează această exonerare de alte obligații și restricții decât cele necesare pentru a asigura securitatea paginii de internet și a autenticității documentelor și pot impune astfel de obligații sau restricții numai în măsura în care acestea sunt proporționale cu realizarea obiectivelor respective.

Prin derogare de la al doilea paragraf, statele membre pot solicita ca publicarea să fie efectuată prin intermediul platformei electronice centrale menționate la articolul 3 alineatul (4) din Directiva 68/151/CEE. Alternativ, statele membre pot solicita ca respectiva publicare să fie efectuată pe orice altă pagină de internet desemnată în acest scop de acestea. În cazul în care recurg la una dintre aceste posibilități, statele membre se asigură că nu se impune societăților comerciale o taxă specială pentru o astfel de publicare.

În cazul în care se utilizează o altă pagină de internet decât platforma electronică centrală, o referință care oferă acces la pagina respectivă de internet se publică pe platforma electronică centrală cu cel puțin o lună înaintea datei la care este programată adunarea generală. Respectiva referință conține data publicării pe pagina de internet a proiectului de fuziune și este accesibilă în mod gratuit publicului. Nu se impune societăților comerciale o taxă specială pentru această publicare.

Interdicția de a impune societăților comerciale o taxă specială pentru publicare, prevăzută la al treilea și al patrulea paragraf, nu aduce atingere capacității statelor membre de a transfera societăților comerciale costurile aferente platformei electronice centrale.

Statele membre pot impune societăților comerciale să mențină informațiile pe paginile acestora de internet pe o perioadă determinată ulterior adunării generale sau, după caz, pe platforma electronică centrală sau pe orice altă pagină de internet desemnată de statul membru respectiv. Statele membre pot stabili consecințele unei întreruperi temporare a accesului la pagina de internet respectivă sau la platforma electronică centrală, cauzată de factori tehnici sau de altă natură.”

3.

La articolul 8 se adaugă următorul alineat:

„În sensul primului alineat litera (b) se aplică articolul 11 alineatele (2), (3) și (4).”

4.

Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 9

(1)   Organele de administrare sau de conducere ale fiecăreia dintre societățile comerciale care fuzionează întocmesc un raport scris detaliat explicând proiectul de fuziune și precizând fundamentul juridic și economic al proiectului, în special cu privire la rata de schimb a acțiunilor.

Raportul respectiv descrie, de asemenea, orice dificultăți speciale de evaluare survenite.

(2)   Organele de administrare sau de conducere ale fiecărei societăți comerciale implicate informează adunarea generală a societății lor, precum și organele de administrare sau de conducere ale celorlalte societăți implicate, pentru ca acestea să poată informa adunările generale ale societăților respective referitor la orice modificare substanțială a activelor și pasivelor intervenită între data întocmirii proiectului de fuziune și data adunărilor generale care urmează să decidă asupra proiectului de fuziune.

(3)   Statele membre pot decide că, în cazul în care toți acționarii și deținătorii de alte titluri care conferă drept de vot ai fiecăreia dintre societățile implicate în fuziune au convenit în acest sens, raportul menționat la alineatul (1) și/sau informațiile menționate la alineatul (2) nu sunt necesare.”

5.

Articolul 11 se modifică după cum urmează:

6.

La articolul 13, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   În acest scop, legislațiile statelor membre prevăd cel puțin dreptul creditorilor în cauză de a obține garanții adecvate, dacă această protecție este impusă de situația financiară a societăților care fuzionează și dacă creditorii în cauză nu dispun deja de astfel de garanții.

Statele membre stabilesc condițiile pentru protecția prevăzută la alineatul (1) și la primul paragraf din prezentul alineat. În orice caz, statele membre se asigură că creditorii au posibilitatea să sesizeze autoritatea administrativă sau judiciară competentă pentru a obține garanțiile adecvate, cu condiția ca aceștia să poată dovedi, în mod credibil, că fuziunea pune în pericol satisfacerea creanțelor lor și că nu au obținut garanții adecvate din partea societății.”

7.

La articolul 23, alineatul (4) se elimină.

8.

Articolul 24 se modifică după cum urmează:

9.

Articolul 25 se modifică după cum urmează:

10.

Articolul 27 se modifică după cum urmează:

11.

Articolul 28 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 4 se adaugă următoarele paragrafe:

„Orice societate comercială implicată în divizare este exonerată de obligația de publicare prevăzută la articolul 3 din Directiva 68/151/CEE dacă, pentru o perioadă continuă începând cel puțin cu o lună înainte de data fixată pentru adunarea generală care urmează să decidă cu privire la proiectul de divizare și încheindu-se nu mai devreme de finalul adunării respective, pune la dispoziția publicului, în mod gratuit, proiectul divizării respective pe pagina sa de internet. Statele membre nu condiționează această exonerare de alte obligații și restricții decât cele necesare pentru a asigura securitatea paginii de internet și autenticitatea documentelor și pot impune astfel de obligații sau restricții numai în măsura în care acestea sunt proporționale cu realizarea obiectivelor respective.

Prin derogare de la al doilea paragraf, statele membre pot solicita ca publicarea să fie efectuată prin intermediul platformei electronice centrale menționate la articolul 3 alineatul (4) din Directiva 68/151/CEE. Alternativ, statele membre pot solicita ca respectiva publicare să se efectueze pe orice altă pagină de internet desemnată în acest scop de acestea. În cazul în care recurg la una dintre aceste posibilități, statele membre se asigură că societăților comerciale nu li se impune o taxă specială pentru o astfel de publicare.

În cazul în care se utilizează o altă pagină de internet decât platforma electronică centrală, o referință care oferă acces la respectiva pagină de internet se publică pe platforma electronică centrală cu cel puțin o lună înaintea datei în care este programată adunarea generală. Respectiva referință conține data publicării pe pagina de internet a proiectului de divizare și este accesibilă în mod gratuit publicului. Societăților comerciale nu li se impune o taxă specială pentru această publicare.

Interdicția de a impune societăților o taxă specială pentru publicare, prevăzută la al treilea și al patrulea paragraf, nu aduce atingere capacității statelor membre de a transfera societăților costurile aferente platformei electronice centrale.

Statele membre pot cere societăților comerciale să mențină informațiile pe paginile lor de internet pe o perioadă determinată ulterior adunării generale sau, după caz, pe platforma electronică centrală sau pe orice altă pagină de internet desemnată de statul membru respectiv. Statele membre pot stabili consecințele unei întreruperi temporare a accesului la respectiva pagină de internet sau la platforma electronică centrală, cauzate de factori tehnici sau de altă natură.”

2.

La articolul 6 se adaugă următorul alineat:

„În sensul primului alineat litera (b) se aplică articolul 9 alineatele (2), (3) și (4);”.

3.

La articolul 7 alineatul (2), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Când este cazul, raportul menționează întocmirea, pentru societățile beneficiare, a raportului privind alte aporturi decât cele în numerar prevăzut la articolul 27 alineatul (2) din Directiva 77/91/CEE și registrul la care trebuie depus raportul.”

4.

La articolul 8, alineatul (3) se elimină.

5.

Articolul 9 se modifică după cum urmează:

6.

La articolul 12, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   În acest scop, legislațiile statelor membre prevăd cel puțin dreptul creditorilor în cauză de a obține garanții adecvate dacă această protecție este impusă de situația financiară a societății divizate și de cea a societății căreia îi va fi transferată obligația în conformitate cu proiectul de divizare și dacă creditorii în cauză nu dispun deja de astfel de garanții.

Statele membre stabilesc condițiile pentru protecția prevăzută la alineatul (1) și la primul paragraf din prezentul alineat. În orice caz, statele membre se asigură că creditorii au posibilitatea să sesizeze autoritatea administrativă sau judiciară competentă pentru a obține garanțiile adecvate, cu condiția ca aceștia să poată dovedi, în mod credibil, că divizarea pune în pericol satisfacerea creanțelor lor și că nu au obținut garanții adecvate din partea societății.”

7.

Articolul 20 se modifică după cum urmează:

8.

Articolul 22 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 6 alineatul (1) se adaugă următoarele paragrafe:

„Oricare dintre societățile care fuzionează este exonerată de obligația de publicare prevăzută la articolul 3 din Directiva 68/151/CEE dacă, pentru o perioadă continuă începând cel puțin cu o lună înainte de data fixată pentru adunarea generală care urmează să decidă cu privire la proiectul de fuziune transfrontalieră și încheindu-se nu mai devreme de finalul adunării respective, pune în mod gratuit la dispoziția publicului proiectul comun al fuziunii respective pe pagina sa de internet. Statele membre nu condiționează această exonerare de alte obligații și restricții decât cele necesare pentru a asigura securitatea paginii de internet și autenticitatea documentelor și pot impune astfel de obligații sau restricții numai în măsura în care acestea sunt proporționale cu realizarea obiectivelor respective.

Prin derogare de la al doilea paragraf, statele membre pot solicita ca publicarea să fie efectuată prin intermediul platformei electronice centrale menționate la articolul 3 alineatul (4) din Directiva 68/151/CEE. Alternativ, statele membre pot solicita ca respectiva publicare să se facă pe orice altă pagină de internet desemnată în acest scop de acestea. În cazul în care recurg la una dintre aceste posibilități, statele membre se asigură că societăților comerciale nu li se impune o taxă specială pentru o astfel de publicare.

În cazul în care se utilizează o altă pagină de internet decât platforma electronică centrală, o referință care oferă acces la respectiva pagină de internet se publică pe platforma electronică centrală cu cel puțin o lună înaintea datei la care este programată adunarea generală. Respectiva referință conține data publicării pe pagina de internet a proiectului comun de fuziune transfrontalieră și este accesibilă publicului în mod gratuit. Societăților comerciale nu li se impune o taxă specială pentru această publicare.

Interdicția de a impune societăților o taxă specială pentru publicare, prevăzută la al treilea și al patrulea paragraf, nu aduce atingere capacității statelor membre de a transfera societăților comerciale costurile aferente platformei electronice centrale.

Statele membre pot impune societăților să mențină informațiile pe paginile de internet pe o perioadă determinată ulterior adunării generale sau, după caz, pe platforma electronică centrală sau pe orice altă pagină de internet desemnată de statul membru respectiv. Statele membre pot stabili consecințele unei întreruperi temporare a accesului la respectiva pagină de internet sau la platforma electronică centrală, cauzate de factori tehnici sau de altă natură.”

2.

La articolul 15, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   În cazul în care fuziunea transfrontalieră prin absorbție este realizată de o societate care deține 90 % sau mai mult, dar nu în totalitate, dintre acțiunile și alte titluri care conferă drept de vot în adunările generale ale societății sau ale societăților absorbite, rapoartele expertului sau experților independenți și documentele necesare controlului sunt obligatorii numai în măsura în care legislația națională care reglementează fie societatea absorbantă, fie societatea sau societățile absorbite prevede astfel, în conformitate cu Directiva 78/855/CEE.”

2.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 259/22

(1)

La data de 23 februarie 2006, autoritățile italiene au notificat Comisia cu privire la ajutorul pentru salvarea întreprinderii Ottana Energia Srl (Ottana Energia), care a fost acordat la data de 29 decembrie 2005, adică înainte de notificare.

(2)

La data de 14 iulie 2006, autoritățile italiene au notificat un plan de restructurare. Acest plan s-ar fi concretizat automat într-o prelungire a ajutorului pentru salvare, în conformitate cu punctul 26 din orientările comunitare privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (denumite în continuare „orientările”) (2).

(3)

La data de 6 decembrie 2006, prin decizia C(2006) 5829 (denumită în continuare „decizia privind salvarea”), Comisia a arătat că nu ridică nicio obiecție cu privire la ajutorul pentru salvare. Cu toate acestea, Comisia considera că planul de restructurare, care nu părea să fie adecvat scopurilor prestabilite, nu poate justifica prelungirea ajutorului pentru salvare și a declarat că ajutorul trebuie să fie suprimat la data de 8 ianuarie 2007.

(4)

Având în vedere faptul că ajutorul nu a fost suprimat, Comisia a trebuit să intervină în legătură cu ajutorul ilegal pentru salvare, în temeiul punctului 27 din orientări. Prin scrisoarea din 4 aprilie 2007, Comisia a informat Italia că, în acest sens, a decis să inițieze procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) din tratat. În scrisoarea sa, Comisia a exprimat, de asemenea, anumite dubii privind compatibilitatea ajutorului de restructurare.

(5)

Decizia Comisiei de a iniția procedura a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3). Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile cu privire la ajutor. Comisia nu a primit observații de la părțile interesate.

(6)

Italia a transmis observațiile sale prin scrisoarea din 22 mai 2007. Informații suplimentare au fost solicitate prin scrisorile din 11 iulie 2007, 17 octombrie 2007 și 20 decembrie 2007; informațiile au fost furnizate la data de 31 august 2007, respectiv 12 noiembrie 2007, precum și la 13 martie 2008. De asemenea, la data de 7 decembrie 2007, a avut loc o întrunire a serviciilor Comisiei și a autorităților italiene. Au existat și câteva schimburi de mesaje electronice; ultimele răspunsuri din partea Italiei au fost furnizate la 14 mai și 28 mai 2008.

(7)

Ottana Energia este o întreprindere de utilități locale, situată în provincia Nuoro din Sardinia (4). În prezent, întreprinderea este proprietatea PC Holding, societate-mamă pentru Ottana Energia, care este deținută de o persoană fizică și nu desfășoară alte activități semnificative.

(8)

Ottana Energia are aproximativ 115 angajați și, în decizia privind salvarea, s-a stabilit că aceasta poate fi încadrată în categoria IMM-urilor (5). Cu toate acestea, având în vedere că are peste 50 de angajați, nu poate fi considerată o întreprindere mică.

(9)

Ottana Energia operează o centrală termoelectrică, ce a fost construită pentru a asigura necesarul de energie electrică și termică pe platforma industrială din Ottana. Prin urmare, este activă în domeniul producției de energie electrică și furnizează abur sub presiune, apă, azot și aer comprimat. Centrala are în esență două cazane identice pentru producerea aburului supraîncălzit și cu presiune ridicată și două turbine pentru producerea energiei electrice și a aburului la două niveluri de presiune diferite.

(10)

Pe piața energiei electrice, Ottana Energia era activă la Borsa Elettricca (Bursa Energiei Electrice), cu tranzacții pe segmentul PZU (Piața pentru ziua următoare), în principal la ore de vârf. Ottana Energia are o capacitate de 140 MW, din care a vândut în medie 30 MW. Conform constatărilor Comisiei, cota de piață deținută de Ottana Energia este de 5 % în ceea ce privește capacitatea și de 4 % în ceea ce privește producția de energie de pe piața din Sardinia.

(11)

În 2005, Ottana Energia s-a confruntat cu dificultăți financiare, care au fost în principal determinate de lipsa fondurilor pentru plata combustibilului. Prețul combustibilului a crescut într-adevăr de la 140 EUR/tonă în 2004 la 279 EUR/tonă în prima jumătate a anului 2006. Prețurile în creștere la petrol reprezentau circa 85 % din costurile societății. În consecință, s-a stabilit că, pentru prima jumătate a anului 2006, erau necesare aproximativ 5 milioane EUR pentru a menține întreprinderea în activitate.

(12)

La data de 29 decembrie 2005, Ottana Energia a primit o garanție pentru un credit de 5 milioane EUR de la Ministerul pentru Dezvoltare Economică. În august 2006, ministerul a extins garanția pentru credit pe baza unui plan de restructurare cu titlu de ajutor pentru restructurare.

(13)

Între timp, autoritățile italiene au arătat că acest credit va fi rambursat în decurs de cinci ani, între 2009 și 2014, în tranșe de câte un milion EUR pe an.

(14)

Prima versiune a planului de restructurare actual datează din iunie 2006. În august 2006, planul a fost aprobat de un comitet al Ministerului pentru Dezvoltare Economică, sub rezerva aprobării finale de către Comisie. Ulterior planul a fost supus aprobării autorităților Regiunii Sardinia și sindicatelor, fiind aprobat la 9 ianuarie 2007. Aprobarea cuprinde angajamentul autorităților Regiunii Sardinia de a emite cât mai repede autorizațiile necesare pentru „faza a doua”.

(15)

Planul se bazează pe un studiu de fezabilitate efectuat de Electrowatt-Eccono-Poyry, o firmă de consultanță foarte cunoscută, care a examinat diverse variante de transformare. Între timp, acest studiu a fost completat de un studiu de piață.

(16)

Conform planului, principalele cauze ale crizei în care se află Ottana Energia sunt dependența acesteia de păcură și incapacitatea acesteia de a reflecta creșterile prețului la păcură în prețul energiei electrice. Într-adevăr, rezerva de energie electrică din Sardinia este constituită din centrale pe cărbune, care au costuri mai mici decât cele care funcționează cu păcură. Prin urmare, Ottana urmărește reducerea costurilor directe, în special a celor pentru combustibil și transport. Firma de consultanță a elaborat un plan de transformare a centralei electrice.

(17)

În acest scop, autoritățile italiene au prezentat Comisiei un proiect privind dezvoltarea viitoare a întreprinderii, care cuprinde două faze principale de restructurare, cea de a treia rămânând facultativă și nefiind eligibilă nici pentru ajutoare de stat, nici pentru alte modalități de finanțare arătate în planul de restructurare. Prin urmare, Comisia consideră că restructurarea se va axa pe fazele 1 și 2 și că perioada de restructurare se va încheia în 2014, atunci când va fi rambursat ajutorul.

(18)

Prima fază, care este în derulare, constă în transformarea unui cazan al centralei, astfel încât acesta să funcționeze cu cărbune lichid, în timp ce celălalt va continua să funcționeze cu păcură. De asemenea, s-a realizat un sistem de control automat al sarcinilor electrice, care permite funcționarea pe piața serviciilor de reglaj secundar. Este prevăzută, de asemenea, instalarea unui sistem modern de osmoză inversă.

(19)

În ceea ce privește furnizarea de energie electrică și termică, Ottana Energia a încercat să-și orienteze activitatea spre furnizarea unor servicii cu valoare adăugată mai mare. În ceea privește generarea de energie electrică, Ottana Energia și-a modificat producția de energie electrică, transferând-o de pe piața pentru ziua următoare (6) pe piața de echilibrare (7), unde activele tranzacționate sunt serviciile furnizate de centrala electrică a întreprinderii Ottana Energia, operatorului rețelei naționale de transport pentru a controla frecvența și tensiunea rețelei. În mod normal, piața de echilibrare este mai profitabilă pentru producătorii de energie electrică, având în vedere gradul ridicat de concentrare de pe această piață și contractele de livrare pe termen lung.

(20)

„Faza a doua” presupune reconversia celui de-al doilea generator, astfel încât acesta să nu mai funcționeze cu păcură, ci cu ulei vegetal. Astfel, se preconizează o reducere a emisiilor, care poate fi utilizată pentru achiziționarea și vânzarea de „certificate verzi”. Acest lucru pare indispensabil pentru punerea în aplicare cu succes a planului, deoarece compensează prețurile mai ridicate ale biocombustibililor față de cele ale combustibililor fosili, care, cel puțin momentan, nu pot fi compensate prin rambursarea accizei, întrucât nu s-a obținut nicio autorizație în acest scop. Reconversia tehnologică prevede montarea unei noi instalații în centrală, pentru a face posibilă generarea de energie electrică prin folosirea uleiului vegetal.

(21)

Pentru a realiza investițiile prevăzute pentru faza a doua, la începutul anului 2007, Ottana Energia a format împreună cu întreprinderea Azienda Energetica Etschwerke AG (AE-EW) din Bolzano, operator lider pe piața energiei din Alto Adige (Tirolul de sud), o societate mixtă denumită Biopower Sardegna Srl, ale cărei active se vor ridica la 14,5 milioane EUR, din care 8,5 milioane EUR sub formă de lichidități, iar 6 milioane EUR reprezintă infrastructuri și instalații provenite de la Ottana Energia. Din cele 8,5 milioane EUR, 1,4 milioane EUR provin de la PC Holding și dintr-un transfer în numerar în valoare de 7,1 milioane EUR de la AE-EW. Prin urmare, PC Holding va controla întreprinderea Biopower atât printr-o participație directă de 10 %, cât și printr-o participație de 41 % a întreprinderii Ottana Energia. Capitalul propriu reprezintă 25 % din totalul proiectului, conform solicitării instituției finanțatoare.

(22)

Contractul cu Regiunea Sardinia și cu sindicatele prevede, în plus, o reducere a 45 de locuri de muncă. Se prevede recurgerea la o schemă de pensionare anticipată.

(23)

În total, costurile de restructurare pentru fazele 1 și 2 sunt următoarele:

Tabel

Prezentarea costurilor de restructurare

(24)

Italia a precizat că autofinanțarea în faza 1 se referă la finanțarea provenită din fluxul de numerar al întreprinderii și se realizează în perioada 2006-2008. Faza 2 este finanțată prin influx de capital de către noul acționar și printr-un credit bancar garantat de AE-EW și de gajul pe echipamente.

(25)

Italia susține că faza 2 va avea o rată a randamentului intern deosebit de ridicată (25 %) și o valoare netă actuală semnificativă. De asemenea, în ceea ce privește perspectivele de rentabilizare, autoritățile italiene și-au actualizat previziunile financiare. S-a explicat că, deși faza 2 se întinde până în 2020, întreprinderea ar trebui să aibă o marjă operațională pozitivă și să realizeze profituri începând din anul 2010. De asemenea, se prevede ca, începând din anul 2010, Ottana Energia să obțină un randament al capitalului de 2 % și, în medie, de 3 % începând cu anul 2011, ceea ce, conform declarațiilor Italiei, ar fi egal cu sau mai mare decât randamentul concurenților, care ar crește la 2 %.

(26)

Faza 3 ar consta în utilizarea gazelor naturale transportate în viitor prin intermediul așa-numitului gazoduct GASLI, care va face legătura între Algeria și Italia, trecând prin Sardinia, și a cărei finalizare nu este preconizată înainte de 2009. Având în vedere că programul de construcție nu a fost stabilit, această fază este ipotetică. Același lucru este valabil și pentru finanțarea proiectului, pentru care, conform estimărilor, ar fi necesare aproximativ 250 milioane EUR. Odată finalizată această fază, Ottana Energia prevede înlocuirea actualelor turbine și cazane care funcționează cu păcură prin construirea unei noi centrale care să funcționeze cu gaz. Cu toate acestea, uleiul vegetal va fi utilizat în continuare, cel puțin pe durata de 12 ani a certificatului verde, adică până la sfârșitul anului 2021, dacă se începe până în anul 2008.

(27)

În decizia de inițiere a procedurii, Comisia a observat că ajutorul pentru salvare nu a fost suprimat. Prin urmare, Comisia a decis că ajutorul pentru salvare a fost menținut ilegal și a considerat că trebuie să inițieze procedura, în temeiul punctului 27 din orientările comunitare privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (8).

(28)

Comisia a arătat că nu era clar în ce mod prelungirea ilegală a ajutorului pentru salvare putea constitui un ajutor de restructurare compatibil, având în vedere că planul de restructurare nu conținea elementele esențiale care să prevadă modul în care întreprinderea intenționa să redevină rentabilă pe termen lung. În special, Comisia a constatat că nu au fost furnizate informații exacte care să clarifice strategia de restructurare, care să conțină previziuni credibile referitoare la rezultatele viitoare ale întreprinderii și care să confirme existența unei contribuții proprii semnificative, precum și existența măsurilor compensatorii. În acest scop, Comisia a invitat Italia să răspundă întrebărilor formulate anterior.

(29)

De asemenea, Comisia și-a pus întrebarea dacă este necesară prelungirea cu 12 ani a ajutorului pentru salvare, așa cum s-a prevăzut inițial. O astfel de prelungire ar ridica semne de întrebare cu privire la faptul că ajutorul s-ar fi limitat la un minim necesar. În plus, informațiile privind contribuția proprie păreau insuficiente, întrucât planul și explicațiile furnizate de Italia arătau faptul că întreprinderea va contribui la restructurare din fondurile proprii și cu un ajutor extern provenit de la un nou acționar, fără a specifica în detaliu modul în care vor fi generate aceste fonduri.

(30)

În fine, Comisia nu a putut identifica un număr suficient de măsuri compensatorii, întrucât, în planul de restructurare, nu se prevede nicio astfel de măsură.

(31)

În observațiile sale, Italia a furnizat informații suplimentare privind planul de restructurare. Mai exact, aceasta a prezentat:

(32)

Italia a propus următoarele măsuri compensatorii:

(33)

În ceea ce privește prima chestiune, Italia a explicat că Ottana Energia și-a schimbat, de facto, piața de referință și, în consecință, concurenții. […]. Aceste activități nu sunt strategice, astfel încât ar putea fi vândute cu titlu de măsură compensatorie. […].

(34)

De asemenea, Italia a asigurat Comisia că Ottana se angajează să nu producă mai mult de 90 MW din capacitatea totală de producție prevăzută, de 140 MW, înainte de începerea celei de a 3-a faze și, în orice caz, nu înainte de începutul anului 2012.

(35)

Italia a garantat, de asemenea, că în perioada 2009-2014, Ottana Energia va rambursa anual 1 milion EUR și că nu va beneficia de alte ajutoare înainte de rambursarea integrală a celor 5 milioane EUR primite.

(36)

Așa cum se precizează în decizia din 6 decembrie, măsura reprezintă ajutor de stat în temeiul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE, întrucât denaturează sau amenință să denatureze concurența (10) prin favorizarea întreprinderii Ottana Energia, afectând astfel schimburile dintre statele membre (considerentele 12-15), întrucât este puțin probabil ca Ottana Energia să fi beneficiat de aceleași condiții de credit pe piață fără garanția din partea statului.

(37)

Având în vedere că, la data de 8 ianuarie 2007, ajutorul nu fusese rambursat, începând cu data de 9 ianuarie 2007, acesta trebuie considerat ilegal în cazul în care reprezintă ajutor pentru salvare (a se vedea considerentul 3).

(38)

Totuși, numai acest fapt nu este suficient pentru ca ajutorul să fie incompatibil, acesta trebuie să fie incompatibil, de asemenea, în temeiul articolului 87 alineatul (3) din Tratatul CE. În acest sens, Comisia trebuie să evalueze compatibilitatea măsurii în cauză pe baza tuturor celorlalte motive relevante (11). Conform celor prevăzute la punctul 20 din orientări, aceste motive se limitează la cele enunțate în respectivele orientări. În consecință, ajutorul pentru salvare ilegal poate fi considerat ajutor de restructurare.

(39)

În decizia de inițiere a procedurii, Comisia a arătat faptul că ajutorul trebuie să îndeplinească, prin urmare, condițiile enunțate la punctele 32-51 din orientări, în special condițiile privind prezentarea unui plan de restructurare pe baza căruia întreprinderea să redevină rentabilă pe termen lung și condiția conform căreia ajutorul trebuie să se limiteze la un minim necesar și să nu denatureze concurența. În decizia de inițiere a procedurii s-au exprimat dubii cu privire la acest aspect, însă investigația a confirmat că aceste condiții sunt îndeplinite.

(40)

În primul rând, investigația a confirmat că Ottana Energia este o întreprindere în dificultate. În decizia privind salvarea, Comisia a recunoscut că Ottana Energia poate beneficia de un ajutor de restructurare. Totuși, în aceeași decizie, Comisia se întreba dacă această situație s-a schimbat, având în vedere că întreprinderea a reușit să obțină credite pentru a-și finanța restructurarea. Totuși, aceste dubii pot fi eliminate, deoarece Italia a demonstrat că aceste credite au fost acordate nu numai pentru faza de salvare, ci și că Ottana Energia nu ar avea fonduri suficiente pentru a rambursa ajutorul în perioada de restructurare. Având în vedere că ar obține venituri semnificative numai începând cu anul 2008, fără garanție, băncile nu i-ar fi permis întreprinderii Ottana nici măcar să pună în aplicare prima fază, astfel încât Ottana Energia ar fi fost expusă riscului de insolvență în sensul punctului 10 litera (c) din orientări.

(41)

Investigația a confirmat, de asemenea, că PC Holding, proprietara întreprinderii Ottana Energia, nu era capabilă să asigure singură fondurile necesare pentru restructurarea întreprinderii, motiv pentru care eligibilitatea ajutorului nu contravine punctului 13 din orientări.

(42)

În inițierea procedurii, Comisia și-a pus întrebarea dacă există un plan de restructurare care să-i permită întreprinderii să redevină rentabilă pe termen lung.

(43)

Între timp, Italia a reușit să clarifice proiectul său de restructurare și să furnizeze elementele lipsă care confirmă credibilitatea acestuia. Comisia recunoaște, în primul rând, că planul de restructurare se bazează pe un studiu de fezabilitate care justifică alegerea strategiei actuale (care exista deja în 2006, însă pur și simplu nu a fost prezentat Comisiei). În al doilea rând, Italia a explicat că realizarea fazei 1 și realizarea fazei 2 sunt complementare, nu alternative, cum a înțeles Comisia inițial (ceea ce ar fi exclusiv cazul fazei 3, după 2020). În al treilea rând, Italia a explicat că beneficiarul a găsit un nou acționar pentru cofinanțarea celei de a doua faze, așa cum se precizează la considerentul 21. În fine, s-a stabilit că faza 2 îi va permite beneficiarului să redevină rentabil și că autorizația necesară pentru acest proiect va fi obținută în scurt timp.

(44)

Pe baza acestora, în prezent Comisia poate să identifice măsuri interne precise care să permită reorientarea activităților întreprinderii. Printre acestea se numără, în primul rând, trecerea de la păcură, al cărei preț este deosebit de ridicat, la cărbune lichid. De asemenea, la creșterea rentabilității întreprinderii a contribuit și trecerea de la furnizarea energiei electrice pe piața pentru ziua următoare la furnizarea acesteia pe piața de echilibrare, deoarece această piață este mai rentabilă pentru Ottana Energia, având în vedere că este mai puțin supusă variațiilor în ceea ce privește prețurile și cantitățile furnizate.

(45)

În al doilea rând, Comisia ajunge la concluzia, de asemenea, că noile investiții în bioenergie sunt rentabile. De fapt, acestea ar trebui să asigure un nivel al randamentului deosebit de ridicat și să aibă o valoare netă actuală semnificativă (a se vedea considerentul 25).

(46)

În ansamblu, Italia a demonstrat că, pe baza previziunilor credibile referitoare la furnizarea energiei electrice, care se pot schimba oricând, și pe baza veniturilor obținute datorită certificatelor verzi, întreprinderea în cauză va realiza venituri substanțiale începând din anul 2008. De asemenea, s-a arătat că Ottana Energia ar trebui să aibă o marjă operațională pozitivă și să înregistreze profit începând cu anul 2010. În plus, randamentul capitalului ar trebui să fie, începând cu anul 2010, cel puțin egal cu cel al concurenților întreprinderii (conform considerentului 25). Pe baza acestora, Comisia consideră că Ottana Energia este în măsură să asigure redobândirea rentabilității sale pe termen lung.

(47)

Având în vedere că toate elementele necesare pentru planul de restructurare existau deja la data de 9 ianuarie 2007 și că, la data respectivă, acestea au fost autorizate de regiune, iar la momentul respectiv, contrar celor presupuse în decizia de inițiere a procedurii, acestea puteau permite întreprinderii Ottana Energia să redevină rentabilă, Comisia consideră în prezent că proiectul de restructurare este o continuare a etapei de salvare.

(48)

De asemenea, un comitet al Ministerului pentru Dezvoltare Economică a aprobat planul de restructurare la data la care i-a fost prezentat și a propus prelungirea măsurii de ajutor pentru salvare, sub rezerva aprobării de către Comisie. Acest lucru nu corespunde prevederilor precizate la punctul 59 din orientări, conform căruia, în cazul IMM-urilor, planul de restructurare nu trebuie aprobat de Comisie. Totuși, ajutorul pentru restructurare nu poate fi considerat incompatibil din cauza acestei incoerențe procedurale.

(49)

În momentul inițierii procedurii, Comisia s-a întrebat dacă întreprinderea și-a adus o contribuție proprie semnificativă la restructurare, astfel cum se prevede la punctul 44 din orientări și dacă ajutorul s-a limitat la un minim necesar, având în vedere că rambursarea ajutorului era prevăzută numai după 12 ani.

(50)

Între timp, Italia a demonstrat că există o contribuție proprie semnificativă. Totuși, aceasta nu se referă la finanțarea fazei 1, care este finanțată din fluxul normal de numerar, care nu reprezintă o contribuție proprie, deoarece trebuie considerat cel puțin ca fiind indus de ajutorul de stat (12). Totuși, a doua fază este finanțată în întregime prin contribuție proprie, atât din capitalul propriu, cât și prin finanțare externă garantată de asociați sau cu active de producție (și nu prin garanție de stat). Prin urmare, având în vedere că suma totală a costurilor de restructurare se ridică la 50 milioane EUR, din care 5 milioane sunt finanțate prin ajutor, iar 42,3 milioane EUR provin din contribuția proprie (a se vedea considerentul 23), contribuția proprie a întreprinderii Ottana Energia reprezintă mai mult de 80 %, depășind în mod evident pragul menționat la punctul 44 din orientări.

(51)

În fine, Ottana Energia a redus acum perioada de rambursare a creditului reprezentând ajutor pentru salvare. Astfel, ajutorul va fi rambursat între 2009 și 2014, în tranșe de câte un milion. Acest aspect pare rezonabil, dat fiind că întreprinderea ar trebui să realizeze venituri semnificative începând cu anul 2008.

(52)

În timpul investigației, Comisia a identificat diverse măsuri de natură să atenueze efectele negative ale ajutorului asupra concurenților.

(53)

În primul rând, Comisia recunoaște că cesiunea activităților […] poate reprezenta o măsură compensatorie, deoarece aceste activități, conform declarațiilor autorităților italiene, sunt rentabile. Totuși, Comisia nu consideră că cesiunea prea multor activități […] este o măsură compensatorie, întrucât este vorba, în orice caz, de o măsură care, probabil, va aduce beneficii întreprinderii, astfel încât nu reprezintă un sacrificiu din partea întreprinderii.

(54)

Comisia a observat, de asemenea, că Ottana Energia nu-și poate reduce capacitatea, întrucât are doar două cazane, de care are nevoie pentru a redeveni rentabilă. Prin urmare, în cazul de față, sunt posibile doar acele măsuri care limitează producția. Întreprinderea și Italia s-au angajat efectiv să adopte astfel de măsuri care, în acest fel, pot fi considerate măsuri compensatorii.

(55)

Comisia a concluzionat că măsurile compensatorii sunt suficiente pentru a atenua, în măsura posibilului, eventualele efecte negative ale ajutorului asupra concurenților, având în vedere dimensiunile reduse ale beneficiarului, iar poziția sa pe piața relevantă de energie electrică din Sardinia este nesemnificativă față de cea a concurenților. Pe lângă aceasta, supraviețuirea întreprinderii Ottana Energia contribuie la stabilizarea concurenței pe piața energiei din Sardinia, deoarece Ottana Energia este, în fapt, singurul furnizor alternativ de energie pe lângă furnizorii dominanți, Enel și Endessa, care, împreună, dețin mai mult de 95 % din piață. Prin urmare, pătrunderea întreprinderii Ottana Energia […] va spori competitivitatea pe această piață extrem de concentrată.

(56)

Pe de altă parte, Comisia nu poate confirma observația formulată în decizia de inițiere a procedurii cu privire la existența unei supracapacități pe piața energiei din Sardinia. Chiar dacă o astfel de supracapacitate există într-adevăr, unicul scop al acesteia este de a asigura în permanență o anumită rezervă pentru aprovizionarea insulei.

(57)

În fine, Comisia consideră deosebit de important angajamentul de a nu acorda alte ajutoare pentru investiții întreprinderii Ottana Energia până în anul 2014. În acest context, Comisia observă că piața de energie electrică din Sardinia este în schimbare, în principal datorită construirii gazoductului GASLI și ca urmare a unui proiect de instalare a unui cablu deosebit de puternic care să asigure legătura cu peninsula. În acel moment, piața de energie electrică din Sardinia va fi mai deschisă concurenței, deci mai expusă denaturărilor cauzate de acordarea ajutoarelor de stat. Prin urmare, acest angajament garantează faptul că nu vor exista denaturări în cea de a treia fază, deoarece ajutorul de restructurare va fi rambursat înainte de a treia fază și nu va putea fi înlocuit de alte ajutoare de restructurare sau de alte investiții.

(58)

În fine, condiția una tantum, menționată la punctul 72 și următoarele din orientări, este îndeplinită, deoarece în trecut Ottana Energia nu a beneficiat de ajutoare pentru salvare sau de restructurare. În special, având în vedere faptul că toate elementele necesare pentru planul de restructurare existau deja la 9 ianuarie 2007, Comisia consideră în prezent că proiectul de restructurare reprezintă o continuare a fazei de salvare. Prin urmare, acesta reprezintă o restructurare unică, ce nu este supusă condiției una tantum menționate la punctul 73 litera (a) din orientări.

(59)

Ottana trebuie să pună în aplicare integral planul de restructurare, în temeiul punctului 47 din orientări. Comisia va trebui să fie informată cu privire la progresele realizate în punerea în aplicare a măsurilor compensatorii menționate anterior, în temeiul punctelor 50 și 51 din orientări.

(60)

Având în vedere cele menționate, Comisia conchide că ajutorul în cauză poate fi considerat ajutor de restructurare. Acest ajutor urmează imediat ajutorului pentru salvare. Prin urmare, Comisia concluzionează că, în pofida faptului că Italia a acordat ilegal ajutorul de restructurare în beneficiul întreprinderii Ottana Energia, încălcând astfel prevederile articolului 88 alineatul (3) din Tratatul CE, ajutorul de stat este compatibil cu piața comună,

(a)

Ottana Energia Srl nu va produce mai mult de 90 MW din capacitatea totală de producție prevăzută de 140 MW înainte de începerea celei de a 3-a faze și, oricum, nu înainte de începutul anului 2012;

(b)

Ottana Energia Srl va rambursa creditul de 5 milioane EUR din 29 decembrie 2005 în tranșe de câte 1 milion EUR anual, în perioada 2009-2014, și nu va primi alte ajutoare înainte de a rambursa integral cele 5 milioane EUR primite.