Apendicele 3

Metodă de testare a emisiilor pentru motocicluri, tricicluri și cvadricicluri

1.   DOMENIUL DE APLICARE

Prezenta anexă prevede cerințele specifice privind omologarea de tip a vehiculelor electrice hibride.

2.   CATEGORII DE VEHICULE ELECTRICE HIBRIDE

Încărcarea vehiculului	Încărcarea cu sursă de alimentare externă a vehiculului (1) (CSA)		Încărcarea fără sursă de alimentare externă a vehiculului (2) (FSA)
Comutatorul regimului de funcționare	Fără	Cu	Fără	Cu

3.   METODE DE TESTARE DE TIPUL I

Pentru testările de tipul I, motociclurile sau triciclurile cu motor electrice hibride sunt testate conform procedurii de testare aplicabile (apendicele 1 sau apendicele 1a) indicate la punctul 2.2.1.1.5 din anexa II. Pentru fiecare dintre condițiile de testare, rezultatul testării de emisie corespunde limitelor specificate la punctul 2.2.1.1.5 din anexa II.

3.1.   Vehiculele electrice hibride fără comutator de regim de funcționare

3.1.1.   Două testări sunt efectuate în următoarele condiții:

Condiția A: testarea este realizată cu un dispozitiv de stocare a energiei electrice încărcat la maximum.

Condiția B: testarea este executată cu un dispozitiv de stocare a energiei electrice la nivel minim de încărcare (descărcare maximă de capacitate).

Profilul nivelului de încărcare (NDÎ) a dispozitivului de stocare a energiei electrice în diverse etape ale testării de tipul I este precizat în subapendicele 3.

3.1.2.   Condiția A

3.1.2.1.   Procedura începe cu descărcarea dispozitivului de stocare a energiei electrice în timpul conducerii vehiculului:

(a)	la o viteză constantă de 50 km/oră până când motorul termic al VEH pornește; sau

(b)

în cazul în care vehiculul nu poate atinge o viteză constantă de 50 km/oră fără să pornească motorul termic, viteza este redusă până când vehiculul poate atinge o viteză constantă mai mică unde motorul termic nu pornește pe o perioadă/distanță definită (a se specifica de către serviciul tehnic și de către producător); sau

(c)	cu recomandare de la producător.

Motorul termic se oprește după 10 secunde de la pornirea sa automată.

3.1.2.2.   Condiționarea vehiculului

3.1.2.2.1.   Înainte de testare, vehiculul este menținut într-un local în care temperatura rămâne relativ constantă, între 293 și 303 K (20 °C și 30 °C). Această condiționare trebuie efectuată timp de cel puțin șase ore încontinuu, până când temperatura uleiului motorului și a lichidului de răcire, dacă este cazul, sunt egale cu temperatura localului ± 2 K, iar dispozitivul de stocare a energiei electrice este încărcat la maximum ca rezultat al alimentării descrise la punctul 3.1.2.2.2.

3.1.2.2.2.   Pe durata fazei de stabilizare a temperaturilor, dispozitivul de stocare a energiei electrice este alimentat folosind procedura normală de încărcare în timpul nopții, așa cum este definită la punctul 4.1.2 din subapendicele 2.

3.1.2.3.   Procedura de testare

3.1.2.3.1.   Vehiculul se pornește utilizând mijloacele normale furnizate conducătorului. Primul ciclu începe odată cu inițierea procedurii de pornire a vehiculului.

3.1.2.3.2.   Pot fi folosite procedurile de testare definite fie la punctul 3.1.2.3.2.1, fie la punctul 3.1.2.3.2.2.

3.1.2.3.2.1.   Prelevarea începe (PI) înainte sau în momentul inițierii procedurii de pornire a vehiculului și se sfârșește așa cum este descrisă în procedura de testare aplicabilă (apendicele 1 sau apendicele 1a) [sfârșitul prelevării (SP)].

3.1.2.3.2.2.   Prelevarea începe (PI) înainte sau în momentul inițierii procedurii de pornire a vehiculului și continuă timp de un număr repetat de cicluri. Aceasta se termină cu finalizarea ultimei perioade de regim de ralanti, atunci când dispozitivul de stocare a energiei electrice a atins nivelul minim de încărcare [sfârșitul prelevării (SP)].

Bilanțul electric Q [Ah], măsurat folosind procedura specificată în subapendicele 1, este folosit pentru a determina când se atinge nivelul minim de încărcare a dispozitivului de stocare a energiei electrice.

Nivelul minim de încărcare a dispozitivului de stocare a energiei electrice este considerat a fi fost atins în ciclul de testare N, dacă bilanțul electric în timpul ciclului de testare N + 1 nu este mai mare de 3 % din descărcare, exprimat ca procent din capacitatea nominală a bateriei (în Ah) la nivelul ei maxim de încărcare.

La cererea producătorului, pot fi puse în funcțiune cicluri suplimentare de testare și rezultatele lor adăugate la calculul prezentat la punctul 3.1.2.3.5 și 3.1.2.3.6, cu condiția ca bilanțul electric pentru fiecare ciclu suplimentar de testare să arate o descărcare mai redusă a dispozitivului de stocare a energiei electrice față de ciclul precedent.

Intre fiecare ciclu este permisă o perioadă de până la 10 minute de stabilizare a temperaturilor.

3.1.2.3.3.   Vehiculul este condus în conformitate cu procedura pertinentă de testare (apendicele 1 sau apendicele 1a).

3.1.2.3.4.   Gazele de eșapament sunt analizate în conformitate cu procedura pertinentă de testare (apendicele 1 sau apendicele 1a).

3.1.2.3.5.   Rezultatele ciclului combinat pentru condiția A sunt înregistrate în m1. În cazul testării în conformitate cu punctul 3.1.2.3.2.1, m1 este pur și simplu rezultatul în grame al funcționării unui singur ciclu. În cazul testării în conformitate cu punctul 3.1.2.3.2.2., m1 este suma în grame a rezultatelor unui număr N de cicluri de funcționare.

3.1.2.3.6.   Masa medie de emisie în g/km a fiecărui poluant pentru condiția A este calculată (M1),

M1 = m1/Dtest1

unde Dtest1 este distanța totală efectiv parcursă în timpul testării, efectuate conform condiției A.

3.1.3.   Condiția B

3.1.3.1.   Condiționarea vehiculului

3.1.3.1.1.   Dispozitivul de stocare a energiei electrice al vehiculului este descărcat în conformitate cu punctul 3.1.2.1.

3.1.3.1.2.   Înainte de testare, vehiculul trebuie menținut într-un local în care temperatura rămâne relativ constantă, între 293 și 303 K (20 °C și 30 °C). Această condiționare este efectuată timp de cel puțin 6 ore și se continuă până când temperatura uleiului motorului și a lichidului de răcire, dacă este cazul, sunt egale cu temperatura localului ± 2 K.

3.1.3.2.   Procedura de testare

3.1.3.2.1.   Vehiculul este pornit utilizând mijloacele normale furnizate conducătorului. Primul ciclu începe odată cu inițierea procedurii de pornire a vehiculului.

3.1.3.2.2.   Prelevarea începe (PI) înainte sau în momentul inițierii procedurii de pornire a vehiculului și se termină așa cum este descrisă în procedura aplicabilă de testare (apendicele 1 sau apendicele 1a) [sfârșitul prelevării (SP)].

3.1.3.2.3.   Vehiculul este condus în conformitate cu procedura aplicabilă de testare (apendicele 1 sau apendicele 1a).

3.1.3.2.4.   Gazele de eșapament sunt analizate în conformitate cu procedura aplicabilă de testare (apendicele 1 sau apendicele 1a).

3.1.3.2.5.   Rezultatele ciclului combinat pentru condiția B sunt înregistrate în m2.

3.1.3.2.6.   Masa medie de emisie în g/km a fiecărui poluant pentru condiția B este calculată (M2),

M2 = m2/Dtest2

unde Dtest2 este distanța totală efectiv parcursă de vehicul în timpul testării, efectuată conform condiției B.

3.1.4.   Rezultatele testării

3.1.4.1.   În cazul testării în conformitate cu punctul 3.1.2.3.2.1, valorile ponderate sunt calculate după cum urmează:

M = (De · M1 + Dav · M2)/(De + Dav)

unde:

M	=	masa de emisie a poluantului în grame pe kilometru
M1	=	masa medie de emisie a poluantului în grame pe kilometru cu un dispozitiv de stocare a energiei electrice încărcat la maximum
M2	=	masa medie de emisie a poluantului în grame pe kilometru cu un dispozitiv de stocare a energiei la nivel minim de încărcare (descărcare maximă de capacitate)
De	=	autonomia vehiculului în regim de funcționare electric în conformitate cu procedura descrisă în subapendicele 2
Dav	=	distanță medie presupusă a vehiculului folosit în condiția B în perioada de timp dintre două realimentări ale dispozitivului de stocare a energiei: — 4 km pentru motociclete de categoria 1 (capacitate motor < 150 cc), — 6 km pentru motociclete categoria 2 (capacitate motor ≥ 150 cc, Vmax < 130 km/oră), — 10 km pentru motociclete categoria 3 (capacitate motor ≥ 150 cc, Vmax > 130 km/oră).

3.1.4.2.   În cazul testării în conformitate cu punctul 3.1.2.3.2.2, valorile ponderate sunt calculate după cum urmează:

M = (Dovc · M1 + Dav · M2)/(Dovc + Dav)

unde:

M	=	masa de emisie a poluantului în grame pe kilometru
M1	=	masa medie de emisie a poluantului în grame pe kilometru cu un dispozitiv de stocare a energiei electrice încărcat la maximum
M2	=	masa medie de emisie a poluantului în grame pe kilometru cu un dispozitiv de stocare a energiei la nivel minim de încărcare (descărcare maximă de capacitate)
Dovc	=	autonomie cu încărcare externă conform procedurii descrise în subapendicele 2
Dav	=	distanță medie presupusă a vehiculului folosit în condiția B în perioada de timp dintre două realimentări ale dispozitivului de stocare a energiei: — 4 km pentru motociclete de categoria 1 (capacitate motor < 150 cc), — 6 km pentru motociclete categoria 2 (capacitate motor ≥ 150 cc, Vmax < 130 km/oră), — 10 km pentru motociclete categoria 3 (capacitate motor ≥ 150 cc, Vmax > 130 km/oră).

3.2.   Vehicule electrice hibride cu încărcare externă (CSA) cu comutator de regim de funcționare

3.2.1.   Două testări sunt efectuate în următoarele condiții:

3.2.1.1.   Condiția A: testarea este realizată cu un dispozitiv de stocare a energiei electrice încărcat la maximum.

3.2.1.2.   Condiția B: testarea este realizată cu un dispozitiv de stocare a energiei electrice la nivel minim de încărcare (descărcare maximă de capacitate).

3.2.1.3.   Comutatorul modului de operare trebuie poziționat în conformitate cu următorul tabel:

Regimuri de funcționare disponibile	— Pur electric — Hibrid (3)	— Pur termic — Hibrid (3)	— Pur electric — Pur termic — Hibrid (3)	— Mod hibrid n … — Mod hibrid m
Poziția comutatorului regimului de funcționare în condiția A (nivel maxim de încărcare)	Hibrid (3)	Hibrid (3)	Hibrid (3)	Mod hibrid predominant electric (4)
Poziția comutatorului regimului de funcționare în condiția B (nivel minim de încărcare)	Hibrid (3)	Termic	Termic	Mod hibrid predominant termic (5)

3.2.2.   Condiția A

3.2.2.1.   În cazul în care autonomia vehiculului în mod electric pur este superioară unui ciclu complet, la cererea producătorului, testarea de tipul I poate fi executată în modul electric pur, după acordul serviciului tehnic. În acest caz, valoarea lui m1 de la punctul 3.2.2.45 este egală cu 0.

3.2.2.2.   Procedura începe cu descărcarea dispozitivului de stocare a energiei electrice al vehiculului.

3.2.2.2.1.   Dacă vehiculul este echipat cu un mod pur electric, descărcarea dispozitivului de stocare a energiei electrice este obținută prin rularea vehiculului în mod pur electric la o viteză constantă ce corespunde cu 70 % ± 5 % din viteza maximă indicată de producător. Oprirea descărcării apare într-una din următoarele situații:

(a)	atunci când vehiculul nu este capabil să funcționeze la 65 % din viteza maximă;

(b)	atunci când o indicație de a opri vehiculul este dată conducătorului de către instrumentele standard de la bord;

(c)	după parcurgerea distanței de 100 de kilometri.

3.2.2.2.2.   În cazul în care vehiculul nu este echipat cu un mod pur electric, descărcarea dispozitivului de stocare a energiei electrice este obținută prin conducerea vehiculului:

(a)	la o viteză constantă de 50 km/oră sau la viteza maximă a vehiculului în mod pur electric până la pornirea motorului termic al VEH; sau

(b)

în cazul în care un vehicul nu poate atinge o viteză constantă de 50 km/oră fără să pornească motorul termic, viteza trebuie redusă până când vehiculul poate ajunge la o viteză constantă mai mică la care nu pornește motorul termic pe o perioadă/distanță definită (a se specifica de către serviciul tehnic și de către producător); sau

(c)	la recomandarea producătorului.

Motorul termic se oprește după 10 secunde de la pornirea sa automată.

3.2.2.3.   Condiționarea vehiculului

3.2.2.3.1.   Înainte de testare, vehiculul este menținut într-un local în care temperatura rămâne relativ constantă, între 293 și 303 K (20 °C și 30 °C). Această condiționare se efectuează timp de cel puțin șase ore și se continuă până când temperatura uleiului motorului și a lichidului de răcire, dacă este cazul, sunt egale cu temperatura localului ± 2 K și dispozitivul de stocare a energiei electrice este încărcat la maximum ca rezultat al alimentării descrise la punctul 3.2.2.3.2.

3.2.2.3.2.   În timpul fazei de stabilizare a temperaturii, dispozitivul de stocare a energiei electrice este încărcat, folosind procedura normală de încărcare în timpul nopții, așa cum a fost definită la punctul 4.1.2 din subapendicele 2.

3.2.2.4.   Procedura de testare

3.2.2.4.1.   Vehiculul este pornit utilizând mijloacele normale furnizate conducătorului. Primul ciclu începe odată cu inițierea procedurii de pornire a vehiculului.

3.2.2.4.2.   Pot fi folosite procedurile definite la punctul 3.2.2.4.2.1 sau la punctul 3.2.2.4.2.2.

3.2.2.4.2.1.   Prelevarea începe (PI) înainte sau în momentul inițierii procedurii de pornire a vehiculului și se sfârșește așa cum este descrisă în procedura de testare aplicabilă (apendicele 1 sau apendicele 1a) [sfârșitul prelevării (SP)].

3.2.2.4.2.2.   Prelevarea începe (PI) înainte sau în momentul inițierii procedurii de pornire a vehiculului și continuă timp de un număr repetat de cicluri de testare. Aceasta se termină cu finalizarea ultimei perioade de regim de ralanti, atunci când dispozitivul de stocare a energiei electrice a atins nivelul minim de încărcare [sfârșitul prelevării (SP)].

Bilanțul electric Q [Ah], măsurat cu ajutorul procedurii specificate în subapendicele 1, este folosit pentru a determina când a fost atins nivelul minim de încărcare a dispozitivului de stocare a energiei electrice.

Nivelul minim de încărcare a dispozitivului de stocare a energiei electrice este considerat a fi fost atins în ciclul de testare N dacă bilanțul electric în timpul ciclului de testare N + 1 nu este mai mare de 3 % din descărcare, exprimat ca procent din capacitatea nominală a bateriei (în Ah) la nivelul ei maxim de încărcare.

La cererea producătorului, pot fi puse în funcțiune cicluri de testare adiționale și rezultatele lor incluse în calculul de la punctele 3.2.2.4.5 și 3.2.2.4.6, cu condiția ca bilanțul electric pentru fiecare ciclu de testare adițional să indice o descărcare mai mică a bateriei decât în ciclul precedent.

Între fiecare ciclu este permisă o perioadă de până la 10 minute de stabilizare a temperaturilor.

3.2.2.4.3.   Vehiculul este condus în conformitate cu procedura de testare aplicabilă (apendicele 1 sau apendicele 1a).

3.2.2.4.4.   Gazele de eșapament sunt analizate în conformitate cu procedura de testare aplicabilă (apendicele 1 sau apendicele 1a).

3.2.2.4.5.   Rezultatele ciclului combinat pentru condiția A sunt înregistrate în m1. În cazul testării în conformitate cu punctul 3.2.2.4.2.1, m1 este doar rezultatul în grame al unui singur ciclu. În cazul testării în conformitate cu punctul 3.2.2.4.2.2, m1 este suma în grame a rezultatelor unui număr N de cicluri.

3.2.2.4.6.   Emisia medie de masă în g/km a fiecărui poluant pentru condiția A este calculată (M1),

M1 = m1/Dtest1

unde Dtest1 este distanța totală efectiv parcursă în timpul testării, efectuate conform condiției A.

3.2.3.   Condiția B

3.2.3.1.   În cazul în care vehiculul are posibilitatea de a funcționa în diverse moduri hibride (de exemplu: sport, economic, urban, extraurban etc.), comutatorul se fixează pe modul hibrid în care se consumă cel mai mult carburant (a se vedea punctul 3.2.1.3, nota 3).

3.2.3.2.   Condiționarea vehiculului

3.2.3.2.1.   Dispozitivul de stocare a energiei al vehiculului este descărcat conform punctului 3.2.2.2.

3.2.3.2.2.   Înainte de testare, vehiculul este menținut într-un local în care temperatura rămâne relativ constantă, între 293 și 303 K (20 °C și 30 °C). Această condiționare este efectuată timp de cel puțin 6 ore și se continuă până când temperatura uleiului motorului și a lichidului de răcire, dacă este cazul, sunt egale cu temperatura localului ± 2 K.

3.2.3.3.   Procedura de testare

3.2.3.3.1.   Vehiculul este pornit utilizând mijloacele normale furnizate conducătorului. Primul ciclu începe odată cu inițierea procedurii de pornire a vehiculului.

3.2.3.3.2.   Prelevarea va începe (PI) înainte sau în momentul inițierii procedurii de pornire a vehiculului și se sfârșește așa cum este descrisă în procedura de testare aplicabilă (apendicele 1 sau apendicele 1a) [sfârșitul prelevării (SP)].

3.2.3.3.3.   Vehiculul este condus în conformitate cu procedura de testare aplicabilă (apendicele 1 sau apendicele 1a).

3.2.3.3.4.   Gazele de eșapament sunt analizate în conformitate cu procedura de testare aplicabilă (apendicele 1 sau apendicele 1a).

3.2.3.3.5.   Rezultatele ciclului combinat pentru condiția B sunt înregistrate în m2.

3.2.3.3.6.   Emisia medie de masă în g/km a fiecărui poluant pentru condiția B este calculată (M2),

M2 = m2/Dtest2

unde Dtest2 este distanța totală efectiv parcursă de vehicul în timpul testării, efectuată conform condiției B.

3.2.4.   Rezultatele testării

3.2.4.1.   În cazul testării în conformitate cu punctul 3.2.2.4.2.1, valorile ponderate sunt calculate după cum urmează:

M = (De · M1 + Dav · M2)/(De + Dav)

unde:

M	=	masa de emisie a poluantului în grame pe kilometru
M1	=	masa medie de emisie a poluantului în grame pe kilometru cu un dispozitiv de stocare a energiei electrice încărcat la maximum
M2	=	masa medie de emisie a poluantului în grame pe kilometru cu un dispozitiv de stocare a energiei la nivel minim de încărcare (descărcare maximă de capacitate)
De	=	autonomia vehiculului în regim de funcționare electric în conformitate cu procedura descrisă în subapendicele 2
Dav	=	distanță medie presupusă a vehiculului folosit în condiția B în perioada de timp dintre două realimentări ale dispozitivului de stocare a energiei electrice: — 4 km pentru motociclete de categoria 1 (capacitate motor < 150 cc), — 6 km pentru motociclete categoria 2 (capacitate motor ≥ 150 cc, Vmax < 130 km/oră), — 10 km pentru motociclete categoria 3 (capacitate motor ≥ 150 cc, Vmax > 130 km/oră).

3.2.4.2.   În cazul testării în conformitate cu punctul 3.2.2.42.1, valorile ponderate sunt calculate după cum urmează:

M = (Dovc · M1 + Dav · M2)/(Dovc + Dav)

unde

M	=	masa de emisie a poluantului în grame pe kilometru
M1	=	masa medie de emisie a poluantului în grame pe kilometru cu un dispozitiv de stocare a energiei electrice încărcat la maximum, calculată la punctul 3.1.2.3.6
M2	=	masa medie de emisie a poluantului în grame pe kilometru cu un dispozitiv de stocare a energiei electrice la nivel minim de încărcare (descărcare maximă de capacitate), calculată la punctul 3.2.3.3.6
Dovc	=	autonomie cu încărcare externă conform procedurii descrise în subapendicele 2
Dav	=	distanță medie presupusă a vehiculului folosit în condiția B în perioada de timp dintre două realimentări ale dispozitivului de stocare a energiei electrice: — 4 km pentru motociclete de categoria 1 (capacitate motor < 150 cc), — 6 km pentru motociclete categoria 2 (capacitate motor ≥ 150 cc, Vmax < 130 km/oră), — 10 km pentru motociclete categoria 3 (capacitate motor ≥ 150 cc, Vmax > 130 km/oră).

3.3.   Vehicule electrice hibride fără încărcare externă fără comutator de regim de funcționare

3.3.1.   Testarea în mod hibrid a vehiculelor electrice hibride fără încărcare externă (FSA VEH) fără comutator de regim de funcționare se efectuează în conformitate cu anexa I la capitolul 5.

3.3.2.   Vehiculul este condus în conformitate cu procedura de testare pertinentă (apendicele 1 sau apendicele 1a).

3.4.   Vehicule electrice hibride fără încărcare externă cu comutator de regim de funcționare

3.4.1.   Testarea vehiculelor electrice hibride fără încărcare externă (VEH FSA) cu comutator de regim de funcționare se efectuează în conformitate cu anexa I la capitolul 5. Dacă sunt disponibile mai multe moduri hibride, testarea este realizată în modul care este fixat automat după pornirea cheii de contact (mod normal). Pe baza informațiilor furnizate de către producător, serviciul tehnic asigură respectarea valorilor limită în toate modurile hibride.

3.4.2.   Vehiculul este condus în conformitate cu procedura de testare pertinentă (apendicele 1 sau apendicele 1a).

4.   METODELE DE TESTARE DE TIPUL II

4.1.   Vehiculele sunt testate în conformitate cu procedurile de testare descrise în apendicele 2.