(1)

Capitalul de risc este legat de finanțarea din capital propriu a întreprinderilor cu un potențial ridicat de dezvoltare observat pe parcursul stadiilor de dezvoltare timpurie a acestora. Cererea de capital de risc vine de obicei din partea întreprinderilor cu potențial de dezvoltare care nu au acces suficient la piețele de capital, în timp ce oferta de capital de risc vine din partea investitorilor pregătiți să își asume riscuri mari în schimbul unei potențiale rentabilități peste medie a capitalului propriu investit.

(2)

La 19 iulie 2006, Comisia Comunităților Europene (denumită în continuare «Comisia») a emis Orientări comunitare privind ajutorul de stat pentru promovarea investițiilor cu capital de risc în întreprinderile mici și mijlocii (1).

(3)

Baza și istoricul noilor orientări ale Comisiei privind capitalul de risc constau în recunoașterea nivelului insuficient de capital de risc disponibil pentru afacerile aflate în faza de lansare, inovatoare și tinere. «Planul de acțiune pentru ajutorul de stat – ajutor de stat mai puțin și mai bine direcționat: Foaie de parcurs pentru reforma privind ajutorul de stat 2005-2009» (2) («Planul de acțiune pentru ajutorul de stat») a fost publicat de Comisie în iunie 2005. Planul de acțiune în domeniul ajutorului de stat a evidențiat importanța îmbunătățirii climatului de afaceri și a facilitării lansării rapide de noi întreprinderi. În acest context, Planul de acțiune pentru ajutorul de stat a anunțat revizuirea Comunicării privind ajutorul de stat și capitalul de risc (3) pentru a soluționa eșecurile pieței care afectează furnizarea de capital de risc întreprinderilor aflate în faza de lansare, precum și întreprinderilor mici și mijlocii tinere, inovatoare («IMM-uri»), în special prin creșterea flexibilității normelor incluse în Comunicarea privind ajutorul de stat și capitalul de risc.

(4)

Cu toate că rolul principal al pieței este de a furniza capital de risc suficient în SEE, există o «diferență de capital propriu» pe piața capitalului de risc, o imperfecțiune permanentă a pieței de capital care împiedică oferta să întâlnească cererea la un preț acceptabil pentru ambele părți, ceea ce afectează în mod negativ IMM-urile europene. Diferența privește în principal întreprinderile inovatoare de înaltă tehnologie și majoritatea întreprinderilor tinere cu potențial ridicat de dezvoltare. Totuși, poate fi afectată și o gamă largă de întreprinderi cu ani de activitate diferiți și din sectoare diferite cu potențial de dezvoltare mai redus, care nu pot găsi finanțare pentru proiectele lor de extindere fără capital de risc din exterior.

(5)

Existența unei diferențe de capital propriu poate justifica acordarea de ajutor de stat în anumite condiții limitate. Dacă este direcționat în mod adecvat, ajutorul de stat în sprijinul furnizării de capital de risc poate constitui un mijloc eficient de atenuare a eșecurilor identificate pe piață în domeniul menționat și de rentabilitate a capitalului privat.

(6)

Prezentele orientări înlocuiesc capitolul 10A (4), Ajutorul de stat și capitalul de risc, din Orientările Autorității privind ajutorul de stat, stabilind condițiile în care ajutorul de stat care sprijină investițiile cu capital de risc poate fi considerat compatibil cu Acordul SEE. Orientările oferă explicații privind condițiile în care se acordă ajutorul de stat în conformitate cu articolul 61 alineatul (1) din Acordul SEE și criteriile pe care le va aplica Autoritatea în evaluarea compatibilității măsurilor cu privire la capitalul de risc în conformitate cu articolul 61 alineatul (3) din Acordul SEE.

(7)

Prezentele orientări au la bază Orientările comunitare privind ajutorul de stat pentru promovarea investițiilor cu capital de risc în întreprinderile mici și mijlocii, care au fost elaborate în lumina experienței câștigate din aplicarea Comunicării privind ajutorul de stat și capitalul de risc, corespunzătoare Orientărilor Autorității privind ajutorul de stat și capitalul de risc (5). Au fost de asemenea luate în considerare comentariile primite de Comisie în cadrul consultărilor publice dintre statele SEE și acționari cu privire la revizuirea Comunicării privind ajutorul de stat și capitalul de risc, la Planul de acțiune pentru ajutorul de stat și la Comunicarea privind ajutorul de stat pentru inovare (6). Experiența Comisiei și comentariile primite în cadrul consultărilor au demonstrat că respectiva Comunicare privind ajutorul de stat și capitalul de risc funcționează în general bine în practică, dar a reieșit și nevoia de a crește flexibilitatea în aplicarea normelor și de a adapta normele astfel încât să reflecte situația schimbată la nivelul pieței capitalului de risc. În plus, experiența a demonstrat că nu a fost întotdeauna posibilă îndeplinirea condițiilor stabilite în Comunicarea privind ajutorul de stat și capitalul de risc pentru unele tipuri de investiții cu capital de risc din anumite domenii și, în consecință, capitalul de risc nu a putut fi susținut în mod adecvat în aceste cazuri cu ajutorul de stat. În plus, experiența a demonstrat și o profitabilitate generală scăzută a fondurilor de capital de risc asistate. Autoritatea este de acord cu punctele de vedere menționate mai sus.

(8)

Pentru a remedia aceste probleme, prezentele orientări adoptă o abordare mai flexibilă în anumite situații pentru a permite statelor AELS să își direcționeze mai bine măsurile privind capitalul de risc în funcție de eșecul pieței. De asemenea, acestea stabilesc o abordare economică rafinată pentru evaluarea compatibilității dintre măsurile pentru capitalul de risc și Acordul SEE. În cadrul Orientărilor Autorității privind ajutorul de stat și capitalul de risc, evaluarea compatibilității dintre scheme s-a bazat deja pe o analiză economică relativ sofisticată, care se concentrează pe dimensiunea eșecului pieței respective și pe direcționarea măsurii. Astfel, Orientările Autorității privind ajutorul de stat și capitalul de risc au reflectat deja punctul cheie al unei abordări economice rafinate. Cu toate acestea, a mai fost necesară o ajustare în ceea ce privește unele criterii pentru a se asigura că măsurile vizează mai clar eșecul pieței respective. În special, noile orientări conțin elemente pentru a se asigura că deciziile privind investițiile profesionale în scopul obținerii profiturilor sunt consolidate pentru a încuraja în continuare investitorii privați să investească împreună cu statul. În final, s-au depus eforturi pentru a oferi claritate acolo unde experiența în cazul Comunicării Comisiei privind ajutorul de stat și capitalul de risc și al Orientărilor Autorității privind ajutorul de stat și capitalul de risc a demonstrat că acest lucru era necesar.

(9)

În cadrul Planului de acțiune privind ajutorul de stat, Comisia a subliniat importanța consolidării unei abordări economice a analizei ajutorului de stat. Aceasta este transpusă printr-o echilibrare a posibilelor efecte pozitive ale măsurii în atingerea unui obiectiv de interes comun față de posibilele efecte negative ale acesteia în ceea ce privește denaturarea concurenței și a schimburilor comerciale. Testul de echilibrare, astfel cum apare în Planul de acțiune în domeniul ajutorului de stat, este alcătuit din trei pași, din care primii doi se referă la efectele pozitive, iar cel de al treilea, la efectele negative și la echilibrul obținut:

Testul de echilibrare este la fel de relevant pentru crearea normelor privind ajutorul de stat și pentru evaluarea cauzelor care intră sub incidența acestora.

(10)

Pe baza experienței câștigate din aplicarea dispozițiilor privind ajutorul de stat și capitalul de risc, Autoritatea consideră că nu există niciun risc general de eșec al pieței de capital în SEE. Cu toate acestea, Autoritatea acceptă că există diferențe de piață pentru unele tipuri de investiții în anumite stadii de dezvoltare a întreprinderilor. Aceste diferențe rezultă dintr-o potrivire imperfectă a ofertei cu cererea de capital de risc și se poate descrie în general ca fiind o diferență de capital propriu.

(11)

Furnizarea de finanțare de capital propriu, în special pentru afacerile mai mici, prezintă numeroase provocări atât pentru investitor, cât și pentru întreprinderea în care se investește. În ceea ce privește oferta, investitorul trebuie să facă o analiză atentă nu numai a oricărei garanții colaterale oferite (ca în cazul unui creditor), ci și a întregii strategii de afacere pentru a estima posibilitățile de a obține un profit din investiție și riscurile asociate acesteia. De asemenea, investitorul trebuie să poată monitoriza punerea corectă în aplicarea strategiei de afacere de către directorii întreprinderii. În cele din urmă, acesta trebuie să planifice și să execute o strategie de retragere, pentru a genera o rentabilitate adaptată la risc a investiției din vânzarea cotei sale de capital propriu la societatea comercială în care se face investiția.

(12)

În ceea ce privește cererea, întreprinderea trebuie să înțeleagă beneficiile și riscurile asociate cu investiția de capital extern pentru a continua acțiunea și a întocmi planuri solide de afaceri în scopul asigurării resurselor și orientării necesare. Din cauza diferenței de capital intern sau colateral necesar la obținerea finanțării pentru plata datoriilor și/sau a unui istoric solid al creditului, întreprinderea se poate confrunta cu constrângeri de finanțare foarte mari. În plus, aceasta trebuie să împartă controlul cu un investitor extern, care de obicei are influență asupra deciziilor întreprinderii, pe lângă o parte din capitalul propriu.

(13)

Prin urmare, potrivirea ofertei cu cererea de capital de risc poate fi ineficientă, astfel încât nivelul de capital de risc furnizat pe piață să fie prea restrâns, iar întreprinderile să nu obțină finanțare în ciuda faptului că au un model de afacere valoros și perspective de dezvoltare. Autoritatea consideră că principala sursă a eșecului pieței, relevantă pentru piețele de capital de risc, care afectează în special accesul la capital al IMM-urilor și al întreprinderilor aflate în stadii incipiente de dezvoltare și care pot justifica intervenția publică, are legătură cu informațiile imperfecte sau asimetrice.

Informațiile imperfecte sau asimetrice pot avea drept rezultat, în special:

(14)

Autoritatea consideră că ajutorul de stat pentru măsurile privind capitalul de risc poate constitui un instrument adecvat în limitele și condițiile stabilite în prezentele orientări. Cu toate acestea, trebuie reținut că furnizarea de capital de risc este în mod esențial o activitate comercială care implică decizii comerciale. În acest context, măsurile structurale mai generale care nu reprezintă ajutor de stat pot, de asemenea, să contribuie la creșterea furnizării de capital de risc, cum ar fi promovarea unei culturi antreprenoriale, introducerea unei impozitări mai neutre a diferitelor forme de finanțare a IMM-urilor (de exemplu, capital propriu nou, profituri și datorii reținute), favorizarea integrării pe piață și reducerea constrângerilor de reglementare, incluzând limitările asupra investițiilor din partea unor tipuri de instituții financiare (de exemplu, fondurile de pensie) și procedurile administrative pentru înființarea de întreprinderi.

(15)

Ajutorul de stat pentru capitalul de risc trebuie să aibă drept rezultat o creștere netă a disponibilității capitalului de risc pentru IMM-uri, în special prin sprijinirea investițiilor de către investitorii privați. Riscul de «greutate proprie» sau lipsa efectului de stimulare înseamnă că unele întreprinderi finanțate prin măsuri susținute public ar fi obținut finanțare la aceleași termene, chiar și în absența ajutorului de stat (retragerea creditului). Există dovezi ale acestui fapt, deși ele sunt în mod inevitabil anecdotice. În aceste condiții, resursele publice sunt ineficiente.

(16)

Autoritatea consideră că ajutorul sub forma capitalului de risc care îndeplinește condițiile stabilite în prezentele orientări asigură prezența unui efect de stimulare. Nevoia de a oferi stimulări depinde de dimensiunea eșecului pieței în legătură cu diferitele tipuri de măsuri și beneficiari. Prin urmare, diferite criterii sunt exprimate sub forma dimensiunii tranșelor de investiții per întreprindere țintă, grad de implicare a investitorilor privați și luarea în considerare în special a dimensiunii întreprinderii și a stadiului afacerii finanțate.

(17)

Nevoia de a oferi stimulări depinde de dimensiunea eșecului pieței în legătură cu diferite tipuri de măsuri, beneficiari și stadiul de dezvoltare al IMM-urilor. O măsură pentru capitalul de risc este bine proiectată în cazul în care ajutorul este necesar în toate elementele sale pentru a crea stimulările cu scopul de a furniza capital propriu IMM-urilor în stadiile de proiect, de lansare și incipiente. Ajutorul de stat este ineficient dacă depășește ceea ce este necesar pentru a stimula o mai mare furnizare de capital de risc. Este mai ales extrem de important să existe participare privată pentru a se asigura că ajutorul se limitează la minimum, iar investițiile să obțină profit și să fie gestionate pe o bază comercială.

(18)

Acordul SEE impune ca Autoritatea să controleze ajutorul de stat acordat de statele AELS. Acesta este motivul pentru care Autoritatea trebuie să fie vigilentă pentru a se asigura că măsurile au un obiectiv corect și pentru a evita denaturări grave ale concurenței. În momentul adoptării deciziei, fie că acordarea de fonduri publice pentru măsuri proiectate să promoveze capitalul de risc este compatibilă cu Acordul SEE, Autoritatea va căuta să limiteze atât cât este posibil următoarele categorii de risc:

(19)

Furnizarea de finanțare cu capital de risc pentru întreprinderi nu poate fi asociată cu conceptul tradițional de «costuri eligibile» utilizat pentru controlul ajutorului de stat, care se bazează pe anumite costuri specificate pentru care este permis ajutorul, și cu stabilirea de intensități maxime de ajutor. Diversitatea modelelor posibile pentru măsurile cu privire la capitalul de risc create de statele AELS înseamnă și că Autoritatea nu se află în poziția de a defini criterii rigide prin care să hotărască dacă astfel de măsuri sunt compatibile cu funcționarea Acordului SEE. Evaluarea capitalului de risc implică prin urmare pornirea de la modul tradițional în care se realizează controlul ajutorului de stat.

(20)

Cu toate acestea, Orientările Autorității privind ajutorul de stat și capitalul de risc au dovedit că funcționează bine în practică în domeniul capitalului de risc, iar Autoritatea a hotărât să le continue și să asigure astfel continuitatea abordării menționate în comunicare și orientări.

(21)

Prezentele orientări se aplică numai schemelor pentru capitalul de risc care au drept obiectiv IMM-urile. Scopul lor nu este să reprezinte baza legală pentru declararea unei măsuri ad hoc care furnizează capital unei întreprinderi individuale compatibile cu funcționarea Acordului SEE.

(22)

Nimic din aceste orientări nu trebuie interpretat ca punând în discuție compatibilitatea măsurilor pentru ajutorul de stat care respectă criteriile stabilite în oricare alte orientări, cadre sau regulamente adoptate de Autoritate.

(23)

Autoritatea va acorda o atenție specială nevoii de a preveni utilizarea acestor orientări în scopul eludării de la principiile stabilite în cadrele, orientările și regulamentele existente.

(24)

Măsurile pentru capitalul de risc trebuie să excludă în mod specific furnizarea de ajutor pentru întreprinderile:

(25)

Prezentele orientări nu se aplică ajutorului pentru activitățile de export, și anume ajutorul legat în mod direct de cantitățile exportate, de stabilirea și funcționarea unei rețele de distribuție sau de alte cheltuieli curente legate de activitatea de export, precum și ajutorul condiționat de preferința pentru utilizarea bunurilor casnice față de bunurile din import.

(26)

În sensul acestor orientări se aplică următoarele definiții:

(27)

Există deja numeroase texte publicate de Autoritate care analizează dacă măsurile individuale intră sub incidența definiției ajutorului de stat și care dintre acestea pot fi relevante în ceea ce privește măsurile pentru capitalul de risc. Acestea includ orientările Autorității privind proprietățile publice ale autorităților (12), Orientările Autorității privind aplicarea normelor referitoare la ajutorul de stat la măsurile legate de impozitarea directă a afacerilor (13) și Orientările Autorității privind garanțiile de stat (14). Autoritatea va continua să aplice aceste texte atunci când se evaluează dacă măsurile de capital de risc constituie ajutor de stat.

(28)

Măsurile pentru capitalul de risc implică adesea construcții complexe proiectate să promoveze capitalul de risc, deoarece autoritățile publice creează stimulări pentru o serie de operatori economici (investitorii) cu scopul de a oferi finanțare unei alte serii (IMM-urile țintă). În funcție de forma măsurii și chiar dacă intenția autorităților publice poate fi doar de a oferi beneficii grupului din urmă, întreprinderile aflate la oricare nivel sau la ambele niveluri pot beneficia de ajutorul de stat. Mai mult decât atât, în majoritatea cazurilor măsura oferă crearea unui fond sau a altui mijloc de investiții cu existență separată de cea a investitorilor și întreprinderilor în care se realizează investiția. De asemenea, este necesar în astfel de cazuri să se analizeze dacă fondul sau mijlocul poate fi considerat o întreprindere care beneficiază de ajutor de stat.

(29)

În acest context, se consideră că finanțarea cu resurse care nu sunt resurse de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul SEE este furnizată de investitori privați. Este, în special, cazul finanțărilor din partea Băncii Europene de Investiții și a Fondului European de Investiții.

(30)

Autoritatea va lua în considerare următorii factori specifici pentru a decide dacă ajutorul de stat este prezent la fiecare dintre diferitele niveluri (15).

(31)

Ajutor pentru investitori. Atunci când o măsură permite investitorilor privați să facă investiții de capital propriu sau de cvasicapital într-o întreprindere sau o serie de întreprinderi în termeni mai favorabili decât investitorii publici sau decât dacă ar fi întreprins astfel de investiții în absența măsurii, atunci se va considera că investitorii privați respectivi primesc un avantaj. Un astfel de avantaj poate îmbrăca diferite forme, astfel cum s-a specificat în secțiunea 10B.4.2 din prezentele orientări. Situația rămâne aceeași chiar dacă investitorul privat este convins prin măsura respectivă să ofere un avantaj societății comerciale sau întreprinderilor în cauză. Din contră, Autoritatea va considera investiția efectuată pari passu între investitorii publici și privați, fără a reprezenta astfel ajutor de stat, atunci când termenii săi ar fi acceptabili pentru un operator economic obișnuit într-o economie de piață în absența oricărei intervenții din partea statului. Acest lucru se poate întâmpla doar dacă investitorii publici și privați își asumă aceleași riscuri și recompense în creștere sau scădere și dețin același nivel de subordonare, în mod normal acolo unde cel puțin 50 % din finanțarea măsurii este furnizată de investitori privați care sunt independenți de societățile comerciale în care investesc.

(32)

Ajutor pentru un fond de investiții, mijloc de investiție și/sau gestionarul său. În general, Autoritatea consideră că un fond de investiții sau un mijloc de investiții reprezintă un mijloc intermediar pentru transferul de ajutor către investitori și/sau întreprinderile în care se face investiția, și nu un beneficiar în sine al ajutorului. Cu toate acestea, măsuri de tipul celor fiscale sau care implică transferuri directe în favoarea unui mijloc de investiții sau a unui fond existent cu investitori numeroși și diverși având caracterul unei întreprinderi independente poate constitui ajutor dacă investiția nu se face în termenii acceptabili pentru un operator economic obișnuit într-o economie de piață și de aceea nu oferă niciun avantaj pentru beneficiar. Mai mult decât atât, se va considera existent ajutorul pentru gestionarii fondului sau compania de gestionare dacă remunerația acestora nu reflectă în totalitate remunerația actuală pe piață în situații comparabile. Pe de altă parte, se presupune că nu există ajutor dacă gestionarii sau compania de gestionare sunt aleși printr-o procedură de ofertă publică deschisă, transparentă și reală sau dacă aceștia nu primesc alte avantaje acordate de stat.

(33)

Ajutor pentru întreprinderile în care se fac investiții. Atunci când există ajutor în special la nivelul investitorilor, al mijlocului de investiții sau al fondului de investiții, Autoritatea va considera în mod obișnuit că acesta a trecut cel puțin parțial la întreprinderile țintă și este astfel prezent la nivelul acestora. Acesta este cazul chiar și acolo unde deciziile privind investiția sunt luate de către gestionarii fondului dintr-o logică pur comercială.

(34)

În cazurile în care investiția se face în termeni acceptabili pentru un investitor privat într-o economie de piață în absența oricărei intervenții din partea statului, întreprinderile în care se face investiția nu vor fi considerate drept beneficiari ai ajutorului. În acest scop, Autoritatea va analiza dacă astfel de decizii privind investițiile sunt exclusiv profitabile și au legătură cu un plan de afaceri și proiecții rezonabile, precum și cu o strategie realistă și clară de ieșire. De mare importanță va fi de asemenea alegerea și mandatul investițiilor gestionarului de fond sau ale companiei de gestionare, precum și procentul și gradul de implicare al investitorilor privați.

(35)

Atunci când întreaga finanțare sub forma capitalului de risc furnizat beneficiarilor este de minimis în sensul Regulamentului (CE) nr. 69/2001 al Comisiei din 12 ianuarie 2001 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE privind ajutoarele de minimis  (16), atunci se consideră că aceasta nu intră sub incidența articolului 61 alineatul (1) din Acordul SEE. În cadrul măsurilor pentru capitalul de risc, aplicarea normei de minimis este mai complicată datorită dificultăților apărute în calcularea ajutorului și datorită faptului că măsurile pot oferi ajutor nu numai întreprinderilor țintă, ci și altor investitori. Acolo unde aceste dificultăți pot fi depășite, totuși, norma de minimis rămâne aplicabilă. Prin urmare, dacă un sistem furnizează capital public fiecărei întreprinderi doar până la pragul relevant de minimis pe parcursul unei perioade de trei ani, atunci cu siguranță orice ajutor pentru aceste întreprinderi și/sau investitori se încadrează în limitele prescrise.

(36)

Articolul 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul SEE prevede că ajutorul pentru facilitarea dezvoltării unor activități economice poate fi considerat compatibil cu funcționarea Acordului SEE acolo unde un astfel de ajutor nu afectează în mod negativ condițiile comerciale într-o măsură contrară interesului comun. În baza testului de echilibrare stabilit în secțiunea 10B.1.3, Autoritatea va declara compatibilă o măsură de capital de risc doar în cazul în care ajunge la concluzia că măsura de ajutor conduce la o furnizare crescută de capital de risc fără să afecteze în mod negativ condițiile comerciale, într-o măsură contrară interesului comun. Această secțiune stabilește o serie de condiții prin care Autoritatea va considera că ajutorul sub forma capitalului de risc este compatibil cu articolul 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul SEE.

(37)

Atunci când Autoritatea se află în posesia unei notificări complete care demonstrează că se respectă toate condițiile stabilite în această secțiune, aceasta va încerca să facă o evaluare rapidă a ajutorului în limitele de timp prevăzute de Protocolul 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție privind funcțiile și competențele Autorității de Supraveghere a AELS în domeniul ajutorului de stat. Pentru anumite tipuri de măsuri care nu îndeplinesc toate condițiile prevăzute în această secțiune, Autoritatea va întreprinde o evaluare mai detaliată a măsurii pentru capitalul de risc, astfel cum s-a stabilit în detaliu în secțiunea 10B.5.

(38)

Atunci când există ajutor la nivelul întreprinderilor țintă, iar furnizarea de capital de risc este legată de costurile eligibile pentru ajutor prevăzute de alt regulament sau cadru sau de alte orientări, textul respectiv se poate aplica pentru a aprecia dacă ajutorul este compatibil cu funcționarea Acordului SEE.

(39)

Alegerea formei unei măsuri de ajutor depinde în general de statul AELS, iar aceasta se aplică în mod egal măsurilor privind capitalul de risc. Cu toate acestea, evaluarea unor astfel de măsuri de către Autoritate va urmări dacă acestea încurajează investitorii de piață să furnizeze capital de risc întreprinderilor țintă și pot avea drept rezultat decizii privind investițiile adoptate pe o bază comercială (și anume generatoare de profit), astfel cum s-a explicat în secțiunea următoare 10B.4.3.

(40)

Autoritatea consideră că tipurile de măsuri capabile să ducă la acest rezultat includ următoarele:

(41)

Există numeroși indicatori relevanți pentru a se asigura că efectul de stimulare și nevoia de ajutor există într-o oarecare măsură privind capitalul de risc, astfel cum s-a stabilit în secțiunea 10B.1.3.4. Raționamentul este acela că ajutorul de stat trebuie să vizeze un anume eșec specific al pieței pentru existența căruia sunt suficiente dovezi. În acest scop, prezentele orientări stipulează praguri specifice de siguranță referitoare la tranșele de investiții în IMM-uri țintă în fazele timpurii ale activității economice. Mai mult decât atât, este esențial ca investițiile pe bază de ajutor pentru IMM-urile țintă să aducă profit și să fie gestionate pe baze comerciale, astfel încât ajutorul să fie limitat la minimul necesar. Autoritatea va considera că efectul de stimulare, nevoia și proporționalitatea ajutorului sunt prezente într-o măsură pentru capitalul de risc și că balanța totală este pozitivă atunci când sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos.

Măsurile care implică mai ales mijloace de investiții vor fi evaluate în secțiunea 10B.5 a prezentelor orientări, și nu conform condițiilor din această secțiune.

(42)

Măsura pentru capitalul de risc trebuie să ofere tranșe de finanțare, fie în întregime, fie parțial finanțate prin ajutorul de stat, fără să depășească 1,5 milioane euro per IMM țintă pe parcursul fiecărei perioade de douăsprezece luni.

(43)

Măsura pentru capitalul de risc trebuie restrânsă cu scopul de a oferi finanțare până la faza de dezvoltare pentru întreprinderile mici sau pentru cele mijlocii situate în zonele asistate. Aceasta trebuie restrânsă pentru a oferi finanțare până la etapa de lansare pentru întreprinderile mijlocii situate în zone neasistate.

(44)

Măsura cu privire la capitalul de risc trebuie să furnizeze cel puțin 70 % din bugetul său total sub forma instrumentelor de investiții de capital propriu și cvasicapital propriu în IMM-uri țintă. Pentru a evalua natura unor astfel de instrumente, Autoritatea va avea în vedere importanța economică a instrumentului, și nu denumirea sa și calificarea atribuită acestuia de către investitori. În special, Autoritatea va lua în considerare gradul de risc în întreprinderea țintă suportat de investitor, posibile pierderi suportate de investitor, predominarea remunerației în funcție de profit versus remunerația fixă și nivelul de subordonare al investitorului în eventualitatea unui faliment al întreprinderii. De asemenea, Autoritatea poate să ia în considerare tratamentul aplicabil instrumentului de investiții conform normelor juridice interne, de reglementare, financiare și contabile predominante, în cazul în care acestea sunt consecvente și relevante pentru calificare.

(45)

Cel puțin 50 % din finanțarea investițiilor realizate conform măsurii privind capitalul de risc trebuie să fie furnizată de investitori privați sau cel puțin 30 %, în cazul măsurilor care vizează IMM-urile aflate în zonele asistate.

(46)

Măsura privind capitalul de risc trebuie să asigure că deciziile de a investi în întreprinderi țintă sunt profitabile. Este cazul atunci când motivația de a face investiția se bazează pe perspectivele unui posibil profit semnificativ și pe asistența constantă a întreprinderilor țintă în acest scop. Se consideră că acest criteriu este respectat în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(47)

Gestionarea unei măsuri privind capitalul de risc sau a unui fond trebuie să se realizeze pe o bază comercială. Echipa de gestionare trebuie să se comporte ca o echipă de gestionari din sectorul privat, urmărind să optimizeze rentabilitatea pentru investitorii lor. Se consideră că acest criteriu este prezent atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

(48)

În măsura în care multe fonduri din sectorul privat se concentrează pe tehnologiile inovatoare specifice sau chiar pe sectoare (cum ar fi sănătatea, tehnologia informațiilor, biotehnologia), Autoritatea poate accepta o concentrare sectorială pe măsurile cu privire la capitalul de risc, cu condiția ca măsura să intre sub incidența prezentelor orientări, astfel cum s-a stabilit în secțiunea 10B.2.1.

(49)

Această secțiune se aplică măsurilor cu privire la capitalul de risc care nu îndeplinesc toate condițiile prevăzute în secțiunea 10B.4. Este nevoie în cazul acestor măsuri de o analiză mai detaliată privind compatibilitatea, bazată pe testul de echilibrare subliniat în secțiunea 10B.1.3, datorită nevoii de a se asigura vizarea eșecului relevant al pieței, precum și datorită riscurilor mai mari de retragere a creditului potențial al investitorilor privați și de denaturare a concurenței.

(50)

Analiza compatibilității dintre măsuri și funcționarea Acordului SEE se va baza pe numeroase elemente pozitive și negative. Niciun singur element nu este determinant și niciun set de elemente nu poate considerat ca fiind suficient în sine pentru a asigura compatibilitatea. În unele cazuri, aplicabilitatea acestora și ponderea lor poate depinde de forma măsurii.

(51)

Statele AELS vor fi obligate să furnizeze toate elementele și dovezile pe care ele le consideră necesare pentru evaluarea unei măsuri. Nivelul dovezilor solicitate și evaluarea din partea Autorității vor depinde de caracteristicile fiecărui caz și vor fi proporționale cu nivelul de eșec al pieței soluționat și cu riscul de retragere a creditului pentru investiția privată.

(52)

Următoarele tipuri de măsuri privind capitalul de risc care nu respectă una sau mai multe condiții stabilite în secțiunea 10B.4 vor fi supuse unei evaluări mai detaliate, dată fiind dovada mai puțin evidentă a unui eșec al pieței și potențialul mai ridicat de retragere a creditului pentru investiția privată și/sau denaturarea concurenței.

(a)   Măsurile care oferă tranșe de investiții dincolo de pragul de siguranță de 1,5 milioane euro per IMM țintă pentru fiecare perioadă de douăsprezece luni

Autoritatea cunoaște fluctuația constantă a pieței de capital de risc și a diferenței de capital propriu de-a lungul timpului, precum și de gradul diferit în care sunt afectate întreprinderile de eșecul pieței în funcție de mărimea lor, de stadiul de dezvoltare și de sectorul lor economic. De aceea, Autoritatea este pregătită să aibă în vedere declararea măsurilor cu privire la capitalul de risc care oferă tranșe de investiții ce depășesc pragul de 1,5 milioane euro pe fiecare întreprindere anual drept compatibile cu funcționarea Acordului SEE, cu condiția să se prezinte dovada necesară a eșecului piețelor.

(b)   Măsuri care oferă finanțare pentru stadiul de extindere a întreprinderilor mijlocii din zonele neasistate

Autoritatea recunoaște că este posibil ca anumite întreprinderi mijlocii din zonele neasistate să nu aibă acces suficient la capitalul de risc chiar în stadiul lor de extindere, în ciuda disponibilității finanțărilor pentru întreprinderile cu o cifră de afaceri semnificativă și/sau sold total. De aceea, Autoritatea este gata să ia în considerare declararea măsurilor care acoperă parțial stadiul de extindere al întreprinderilor mijlocii drept compatibile cu funcționarea Acordului SEE în anumite cazuri, cu condiția să se prezinte dovezile necesare.

(c)   Măsuri care asigură investiții ulterioare în societățile comerciale țintă care au primit deja aporturi de capital pe bază de ajutor pentru a finanța rundele ulterioare de finanțare, chiar dincolo de pragurile generale de siguranță și finanțare pentru dezvoltarea timpurie a întreprinderilor

Autoritatea recunoaște importanța investițiilor ulterioare în întreprinderi țintă care au primit deja aporturi de capital pe bază de ajutor în fazele lor de început pentru a finanța rundele de finanțare dincolo de tranșele maxime de investiții sigure și de finanțarea întreprinderilor pentru dezvoltarea lor timpurie până la ieșirea din investițiile inițiale. Acest lucru poate fi necesar pentru a evita diluarea participării publice la aceste runde de finanțare, asigurând în același timp continuitatea finanțării pentru întreprinderile țintă, astfel încât atât investitorii publici, cât și cei privați pot beneficia pe deplin de investițiile riscante. În aceste condiții și având în vedere aspectele specifice ale sectorului și întreprinderilor țintă, Autoritatea este pregătită să ia în considerare declararea investiției ulterioare ca fiind compatibilă cu funcționarea Acordului SEE, cu condiția ca valoarea acestor investiții să corespundă cu investiția inițială și cu dimensiunea fondului.

(d)   Măsuri care furnizează participare din partea investitorilor privați sub 50 % în zone neasistate sau sub 30 % în zone asistate

În cadrul SEE, nivelul de dezvoltare al pieței de capital de risc privat variază semnificativ în diferite state din SEE. În unele cazuri, poate fi dificilă găsirea de investitori privați și, de aceea, Autoritatea este pregătită să ia în considerare declararea măsurilor cu participare privată sub pragurile prevăzute în secțiunea 10B.4.3.4 ca fiind compatibile cu funcționarea Acordului SEE, dacă statele AELS prezintă dovezile necesare. Această problemă poate fi chiar mai mare în cazul măsurilor cu privire la capitalul de risc care vizează IMM-urile din zonele asistate. În aceste cazuri, ar putea exista un deficit suplimentar de capital disponibil pentru acestea, dată fiind amplasarea lor în zone îndepărtate de centrele de capital speculativ, densitatea scăzută a populației și aversiunea mare a investitorilor privați față de riscurile ridicate existente. Aceste IMM-uri pot fi afectate și de aspectele legate de cerere, cum ar fi dificultatea de a alcătui o propunere de afaceri viabilă și pregătită pentru investiții, o cultură mai limitată a capitalului propriu și atitudinea rezervată față de pierderea controlului de gestiune ca rezultat al intervenției capitalului speculativ.

(e)   Măsuri care oferă capital inițial întreprinderilor mici care pot anticipa (i) o participare mai redusă sau niciun fel de participare din partea investitorilor privați și/sau (ii) predominarea titlurilor de creanță pentru investiții în detrimentul capitalului propriu și cvasicapitalului propriu

Eșecurile pieței care afectează întreprinderile în etapa lor inițială sunt mai pronunțate din cauza gradului ridicat de risc implicat de posibila investiție și a nevoii de a urmări îndeaproape antreprenorul în această fază crucială. Aceasta se reflectă de asemenea în reticența și aproape absența investitorilor privați în furnizarea de capital inițial, ceea ce presupune un risc foarte limitat sau niciun fel de risc de retragere a creditului. Mai mult decât atât, există un potențial redus de denaturare a concurenței din cauza distanței mari față de piață a acestor întreprinderi mici. Aceste motive pot justifica o atitudine mai favorabilă din partea Autorității față de măsurile care vizează stadiul inițial având în vedere și posibila lor importanță crucială de a genera creștere economică și locuri de muncă în SEE.

(f)   Măsuri care implică în mod specific un mijloc de investiții

Un mijloc de investiții poate facilita concordanța dintre investitori și IMM-urile țintă, în scopul căreia poate îmbunătăți prin urmare accesul la capitalul de risc. În caz de eșecuri ale pieței legate de întreprinderile vizate de mijlocul de investiții, este posibil ca respectivul mijloc să nu funcționeze eficient fără stimulente financiare. De exemplu, este posibil ca investitorii să nu aprecieze drept atractiv tipul de investiții vizat de mijloc în comparație cu investițiile în tranșe mai mari de investiție sau cu investițiile în întreprinderi mai stabile sau piețe mai stabile, în ciuda unui potențial evident de profitabilitate a întreprinderilor țintă. De aceea, Autoritatea este pregătită să aibă în vedere declararea măsurilor care implică mai ales un mijloc de investiții ca fiind compatibile cu funcționarea Acordul SEE, cu condiția să fie prezentate dovezile necesare privind eșecul pieței definit în mod clar.

(g)   Costurile legate de prima scanare a întreprinderilor în vederea finalizării investițiilor, până la faza de precauție necesară («costuri de cercetare»)

Fondurile de capital de risc sau gestionarii acestora pot să își asume «costuri de cercetare» în identificarea IMM-urilor, anterior fazei atenției necesare. Subvențiile care acoperă parte din aceste costuri de cercetare trebuie să încurajeze fondurile sau gestionarii acestora în a realiza mai multe activități «de cercetare» decât în alte cazuri. Acest lucru poate fi de asemenea benefic pentru IMM-urile în discuție, deși căutarea nu duce la o investiție, întrucât permite acelor IMM-uri să câștige mai multă experiență prin finanțarea cu capital de risc. Aceste motive pot justifica o atitudine mai favorabilă din partea Autorității față de subvențiile care acoperă parte din costurile de cercetare ale fondurilor de capital de risc sau ale gestionarilor lor, supuse următoarelor condiții: Costurile eligibile trebuie limitate la costurile de cercetare referitoare la IMM-uri în principal în faza inițială sau de lansare, atunci când astfel de costuri nu conduc la investiții, iar costurile trebuie să excludă costurile juridice și administrative ale fondurilor. În plus, subvenția nu trebuie să depășească 50 % din costurile eligibile.

(53)

În ceea ce privește măsurile privind capitalul de risc care au în vedere tranșe de investiții în întreprinderi țintă dincolo de condițiile stabilite în secțiunea 10B.4, în special cele care furnizează tranșe care depășesc 1,5 milioane de euro pentru fiecare IMM țintă pe parcursul fiecărei perioade de douăsprezece luni, investiții ulterioare sau finanțarea stadiului de extindere pentru întreprinderile mijlocii din zonele neasistate, precum și pentru măsurile care presupun în mod expres implicarea unui mijloc de investiții, Autoritatea va solicita dovezi suplimentare referitoare la eșecul pieței pentru soluționarea la fiecare nivel unde ar exista ajutor înainte de declararea măsurii propuse cu privire la capitalul de risc drept compatibilă cu funcționarea Acordului SEE. Astfel de dovezi ar trebui să se bazeze pe un studiu care să prezinte nivelul de «diferență de capital propriu» în ceea ce privește întreprinderile și sectoarele vizate de măsura cu privire la capitalul de risc. Informațiile relevante se referă la furnizarea de capital de risc și la capitalul de colectare de fonduri, precum și la importanța industriei de capital speculativ în economia locală. Acestea ar trebui furnizate în mod ideal pe perioade de la trei la cinci ani, înainte de punerea în aplicare a măsurii, dar și pentru viitor, pe baza proiectărilor rezonabile, dacă sunt disponibile. Dovezile prezentate pot include și următoarele elemente:

În ceea ce privește măsurile care vizează IMM-urile amplasate în zonele asistate, informațiile relevante trebuie suplimentate cu orice alte dovezi relevante care să demonstreze aspectele specifice regionale care justifică caracteristicile măsurilor preconizate. Următoarele elemente pot fi relevante:

(54)

Statele AELS pot prezenta aceleași dovezi de mai multe ori, cu condiția să nu se fi schimbat condițiile de bază ale pieței. Autoritatea își rezervă dreptul de a pune în discuție valabilitatea dovezilor trimise.

(55)

Un element important din testul de echilibrare este dacă și în ce măsură ajutorul de stat în domeniul capitalului de risc poate fi considerat drept un instrument adecvat pentru încurajarea investiției private de capital de risc. Această evaluare este în strânsă legătură cu analiza efectului de stimulare și necesitatea ajutorului, astfel cum s-a stabilit în secțiunea 10B.5.2.3.

(56)

În evaluarea sa detaliată, Autoritatea va lua în considerare orice evaluare de impact privind măsura propusă pe care statul AELS a efectuat-o. Atunci când statul AELS a avut în vedere alte opțiuni politice, iar avantajele utilizării unui instrument selectiv de tipul ajutorului de stat au fost stabilite și prezentate autorității, se consideră că măsurile în discuție constituie un instrument adecvat. Autoritatea va evalua și dovezile cu privire la alte măsuri întreprinse sau care urmează a fi întreprinse pentru a aborda «diferența de capital propriu», în special evaluările ex post și aspectele referitoare atât la ofertă, cât și la cerere care afectează IMM-urile vizate, pentru a vedea modul în care acestea vor interacționa cu măsura propusă privind capitalul de risc.

(57)

Efectul de stimulare al măsurilor de ajutor pentru capitalul de risc joacă un rol extrem de important în evaluarea compatibilității. Autoritatea consideră că efectul de stimulare există pentru măsurile care îndeplinesc toate condițiile prevăzute în secțiunea 10B.4. Cu toate acestea, în ceea ce privește măsurile acoperite de această secțiune, prezența efectului de stimulare devine mai puțin evidentă. Prin urmare, Autoritatea va lua de asemenea în considerare următoarele criterii suplimentare care arată caracterul profitabil al deciziilor privind investițiile și gestiunea comercială a măsurii, acolo unde este relevant.

(58)

Pe lângă condițiile stabilite în secțiunea 10B.4.3.6, Autoritatea va aprecia drept pozitiv ca măsura sau fondul cu privire la capitalul de risc să fie gestionate de profesioniști din sectorul privat sau de profesioniști independenți aleși conform unei proceduri transparente și nediscriminatorii, preferabil prin licitație deschisă, cu experiență dovedită și realizări deosebite în investițiile pe piața de capital, de preferat în același (aceleași) sector (sectoare) vizat(e) de fond, precum și înțelegerea bazei juridice și contabile relevante pentru investiție.

(59)

Existența unui comitet de investiții ar reprezenta un element pozitiv suplimentar, independent de compania de gestionare a fondurilor și alcătuit din experți independenți proveniți din sectorul privat cu experiență mare în sectorul țintă și, de preferat, alcătuit din reprezentanți ai investitorilor sau experți independenți aleși conform unei proceduri transparente și nediscriminatorii, preferabil prin licitație deschisă. Acești experți ar furniza gestionarilor sau compania de gestionare analize privind situația existentă și viitoare a pieței și ar examina cu atenție și le-ar propune potențiale întreprinderi țintă cu perspective bune de investiții.

(60)

Autoritatea va aprecia drept pozitivă situația în care o măsură cu privire la capitalul de risc deține un buget pentru investiții în IMM-uri țintă suficient de mare astfel încât să profite de economiile de scară în administrarea unui fond și de posibilitatea de diversificare a riscurilor prin intermediul unui grup format dintr-un număr suficient de investiții. Mărimea fondului ar trebui să poată asigura posibilitatea de absorbție a costurilor tranzacției și/sau finanțării stadiilor ulterioare de finanțare mai profitabile ale întreprinderilor țintă. Fondurile mai mari vor fi apreciate pozitiv luând în considerare sectorul vizat și cu condiția ca riscurile de investiții private prin retragerea creditului și denaturarea concurenței să fie reduse la minimum.

(61)

În ceea ce privește măsurile ce vizează capitalul inițial, în vederea unui nivel mai pronunțat de eșec al pieței care poate fi perceput în această fază, Autoritatea va aprecia drept pozitivă implicarea directă sau indirectă a unor «business angels» în etapa inițială. În aceste condiții, aceasta este prin urmare pregătită să ia în considerare declararea măsurilor drept compatibile cu funcționarea Acordului SEE, chiar dacă se anticipează o predominare a titlurilor de creanță, inclusiv a unui grad ridicat de subordonare a fondurilor de stat și a dreptului de prim profit pentru «business angels» sau o remunerare mai mare pentru furnizarea de capital și implicarea activă în gestionarea măsurii/fondului și/sau a întreprinderilor țintă.

(62)

Compatibilitatea impune ca valoarea ajutorului să fie limitată la minimul necesar. Modalitatea de realizare a acestui aspect de proporționalitate va depinde în mod necesar de forma măsurii în discuție. Cu toate acestea, în absența oricărui mecanism care să verifice dacă investitorii nu primesc suprarecompensă sau a unei măsuri în care riscul de pierderi revine în întregime sectorului public și/sau în care beneficiile se scurg în totalitate către alți investitori, măsura nu va fi considerată proporțională.

(63)

Autoritatea va considera că următoarele elemente influențează în mod pozitiv evaluarea proporționalității, întrucât reprezintă o abordare pe baza celor mai bune practici:

(64)

Autoritatea va echilibra efectele potențial negative în ceea ce privește denaturarea concurenței și riscul de retragere a creditului pentru investițiile private prin retragerea creditului față de efectele pozitive atunci când se evaluează compatibilitatea măsurilor cu privire la capitalul de risc. Aceste efecte potențial negative vor trebui analizate la fiecare dintre cele trei niveluri unde poate exista ajutor. Ajutorul pentru investitori, pentru mijloacele de investiții și pentru fondurile de investiții pot afecta în mod negativ concurența pe piață pentru furnizarea de capital de risc. Ajutorul pentru întreprinderile țintă poate afecta în mod negativ piețele de produse pe care concurează aceste întreprinderi.

(65)

La nivelul pieței de furnizare a capitalului de risc, ajutorul de stat poate avea drept rezultat retragerea creditului pentru investițiile private. Aceasta poate reduce stimularea investitorilor privați de a oferi finanțare pentru IMM-urile țintă și i-ar încuraja să aștepte până când statul oferă ajutor pentru astfel de investiții. Acest risc devine mai relevant și, cu cât este mai mare valoarea unei tranșe de investiții investite într-o întreprindere, cu atât este mai mare dimensiunea unei întreprinderi și cu atât mai întârziat stadiul afacerii, întrucât capitalul de risc privat devine disponibil în mod progresiv în aceste condiții.

(66)

De aceea, Autoritatea va solicita dovezi specifice cu privire la riscul de retragere a creditului pentru măsurile care oferă tranșe mai mari de investiții în IMM-urile țintă, pentru investițiile ulterioare sau pentru finanțarea stadiului de extindere spre întreprinderi mijlocii din zone neasistate sau pentru măsuri cu participare slabă din partea investitorilor sau care implică în mod specific un mijloc de investiție.

(67)

În plus, statele AELS vor fi obligate să furnizeze dovezi pentru a demonstra că nu există riscul de retragere a creditului, mai ales în ceea ce privește segmentul, sectorul și/sau structura industriei vizate.

(68)

Următoarele elemente pot fi relevante:

(69)

Având în vedere că majoritatea IMM-urilor țintă sunt create de curând, la nivelul pieței pe care există, este puțin probabil ca aceste IMM-uri să aibă putere mare pe piață, existând astfel o denaturare importantă a concurenței în acest sens. Cu toate acestea, nu este exclus ca măsurile cu privire la capitalul de risc să aibă drept efect menținerea firmelor sau a sectoarelor în activitate ineficiente, care în caz contrar ar dispărea. Mai mult decât atât, o supraofertă de finanțare cu capital de risc pentru întreprinderile ineficiente poate crește artificial valoarea acestora și astfel ar denatura piața de capital de risc la nivelul furnizorilor de fonduri, care ar trebui să plătească prețuri mai mari pentru a cumpăra aceste întreprinderi. Ajutorul specific pe sector poate, de asemenea, menține producția în sectoarele necompetitive, în timp ce ajutorul specific pe regiuni poate crea o alocare ineficientă de factori de producție între regiuni.

(70)

În analiza riscurilor, Autoritatea va examina în special următorii factori:

(71)

Având în vedere elementele pozitive și negative de mai sus, Autoritatea va pune în balanță efectele măsurii cu privire la capitalul de risc și va decide dacă denaturările care rezultă afectează în mod negativ condițiile comerciale într-o măsură contrară interesului comun. Analiza fiecărui caz în parte se va baza pe o evaluare generală a impactului pozitiv și negativ previzibil al ajutorului de stat. În acest scop, Autoritatea nu se va folosi de criteriile stabilite în mod mecanic în prezentele orientări, ci va face o evaluare generală a importanței lor relative.

(72)

Este posibil ca Autoritatea să nu ridice obiecții cu privire la măsura de ajutor notificată fără a începe procedura normală de investigație sau, conform procedurii formale de investigație stabilită în articolul 6 din partea II a Protocolului 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție, ea poate încheia procedura printr-o decizie în temeiul articolului 7 din partea II a Protocolului 3. În cazul în care adoptă o decizie condițională în conformitate cu articolul 7 alineatul (4) din partea II a Protocolului 3 încheind o procedură formală de investigație, Autoritatea poate adăuga în special următoarele condiții pentru a limita potențiala denaturare a concurenței și pentru a asigura proporționalitatea:

(73)

Atunci când capitalul furnizat unei întreprinderi țintă în cadrul unei măsuri cu privire la capitalul de risc acoperită de prezentele orientări este utilizat pentru finanțarea investiției inițiale sau a altor costuri eligibile pentru ajutor din cadrul altor regulamente, orientări, cadre de scutire în bloc sau al altor documente privind ajutorul de stat, plafoanele relevante pentru ajutorul sau sumele maxime eligibile se vor reduce cu 50 % în general și cu 20 % pentru întreprinderile țintă amplasate în zone asistate în timpul primilor trei ani de investiții cu capital de risc și până la suma totală primită. Această reducere nu se aplică intensităților de ajutor furnizate în orientările autorității cu privire la ajutorul pentru cercetare și dezvoltare (17) sau altui cadru succesor sau regulament de scutire în bloc în acest domeniu.

(74)

Protocolul 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție și Decizia nr. 195/04/COL a Autorității de Supraveghere a AELS din 14 iulie 2004 privind punerea în aplicare a dispozițiilor la care se face referire în articolul 27 din partea II a Protocolului 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție solicită ca statele AELS să prezinte autorității rapoarte anuale.

(75)

În ceea ce privește măsurile referitoare la capitalul de risc, rapoartele trebuie să conțină un tabel rezumativ cu întreruperea investițiilor efectuate de către fond sau, în cadrul măsurii cu privire la capitalul de risc, inclusiv o listă cu toți beneficiarii din întreprindere ai măsurilor cu privire la capitalul de risc. Raportul trebuie să ofere de asemenea o scurtă descriere a activității fondurilor de investiții, cu detalii despre posibilele tranzacții examinate cu atenție și despre tranzacțiile întreprinse în realitate, precum și performanța mijloacelor de investiții cu informații totale despre valoarea creșterii de capital prin mijlocul de investiții. Autoritatea poate solicita informații suplimentare cu privire la ajutorul acordat pentru a verifica dacă s-au respectat condițiile prevăzute în decizia Autorității de aprobare a măsurii de ajutor.

Rapoartele anuale vor fi publicate pe site-ul internet al Autorității.

(76)

În plus, Autoritatea consideră că sunt necesare măsuri suplimentare pentru a îmbunătăți transparența ajutorului de stat în SEE. Este, în special, necesar să se asigure că statele AELS, operatorii economici, părțile interesate, precum și Autoritatea însăși au acces ușor la textul integral al tuturor sistemelor aplicabile referitoare la ajutorul pentru capital de risc.

(77)

Acest lucru se poate realiza cu ușurință prin crearea de site-uri de internet de legătură. Din acest motiv, atunci când se examinează sistemele referitoare la ajutorul pentru capitalul de risc, Autoritatea va solicita în mod sistematic ca statele AELS în cauză să publice pe internet textul integral al tuturor sistemelor finale de ajutor și să comunice Autorității adresa de internet pe care s-a făcut publicarea.

Sistemul nu trebuie aplicat înainte de publicarea informațiilor pe internet.

(78)

Statele AELS trebuie să mențină evidențe detaliate cu privire la acordarea ajutorului pentru toate măsurile referitoare la capitalul de risc. Aceste înregistrări trebuie să cuprindă toate informațiile necesare pentru a se stabili dacă s-au respectat condițiile prevăzute în orientări, în special în ceea ce privește mărimea tranșei, dimensiunea societății comerciale (mică sau mijlocie), stadiul de dezvoltare al întreprinderii (inițial, de lansare sau extindere), sectorul său de activitate (preferabil la nivel de 4 cifre din clasificarea CAEN), precum și informațiile referitoare la gestionarea fondurilor și alte criterii menționate în prezentele orientări. Aceste informații trebuie păstrate timp de 10 ani de la data acordării ajutorului.

Autoritatea va solicita statelor AELS să furnizeze aceste informații pentru a realiza o analiză a impactului prezentelor orientări la trei ani de la intrarea lor în vigoare.

(79)

Autoritatea va aplica prezentele orientări de la data adoptării lor. Acestea vor înlocui capitolul 10A din Orientările Autorității privind ajutorul de stat.

(80)

Orientările vor înceta să mai fie valabile la data de 31 decembrie 2013. După consultarea statelor AELS, Autoritatea le poate modifica înainte de această dată pe baza unor considerații importante privind politica de concurență sau de capital de risc sau pentru a lua act de alte politici din SEE sau angajamente la nivel internațional. Acolo unde este necesar, Autoritatea mai poate furniza clarificări suplimentare referitor la abordarea unor anumite aspecte. Autoritatea intenționează să realizeze o revizuire a prezentelor orientări la trei ani de la intrarea lor în vigoare.

(81)

Autoritatea va aplica prezentele orientări tuturor măsurilor notificate cu privire la capitalul de risc în legătură cu care trebuie să ia o decizie după adoptarea orientărilor, chiar și atunci când măsurile au fost notificate înainte de publicarea orientărilor.

(82)

În linie cu Comunicarea Comisiei privind stabilirea normelor aplicabile pentru evaluarea ajutorului de stat ilegal (18) (consecutio legis), Autoritatea va aplica următoarele referitor la ajutorul nenotificat:

(83)

Autoritatea propune statelor AELS, în baza articolului 1 alineatul (1) din partea I a Protocolului 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție, următoarele măsuri corespunzătoare referitor la măsurile existente ale acestora privind capitalul de risc.

(84)

Se recomandă ca statele AELS să modifice, acolo unde este necesar, măsurile lor existente cu privire la capitalul de risc, pentru a le alinia la prezentele orientări în termen de douăsprezece luni de la adoptarea acestora.

(85)

Statele AELS sunt invitate să își dea acordul explicit și necondiționat față de prezentele măsuri corespunzătoare propuse, în termen de două luni de la data adoptării prezentelor orientări. În absența unui răspuns, Autoritatea va presupune că statele AELS în cauză nu sunt de acord cu măsurile propuse.”