12.6.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 149/1

REGULAMENTUL (CE) NR. 492/2009 AL CONSILIULUI

din 25 mai 2009

de abrogare a 14 regulamente caduce din domeniul politicii comune de pescuit

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37,

având în vedere Actul de aderare din 1985, în special articolul 162, articolul 163 alineatul (3), articolul 164 alineatul (2), articolul 165 alineatul (8), articolul 171, articolul 349 alineatul (5), articolul 350, articolul 351 alineatul (5), articolul 352 alineatul (9) și articolul 358,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului (1), în special articolul 20,

având în vedere Actul de aderare din 2003, în special articolul 24 și anexele VI, VIII, IX și XII,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European,

întrucât:

(1)	Sporirea transparenței legislației comunitare reprezintă un element esențial al strategiei pentru o mai bună legiferare implementată de instituțiile europene. În acest context, devine necesară eliminarea dintre actele legislative active a acelora care au încetat să producă efecte reale.

(2)

Regulamentele din domeniul politicii comune de pescuit enumerate în continuare au devenit caduce, cu toate că oficial sunt încă în vigoare:

—

Regulamentul (CEE) nr. 31/83 al Consiliului din 21 decembrie 1982 referitor la o acțiune comună interimară de restructurare a sectorului pescuitului de coastă și a acvaculturii (2). Respectivul regulament a încetat să producă efecte, întrucât se referea la finanțarea comunitară a proiectelor de investiții pentru anul 1982;

—

Regulamentul (CEE) nr. 3117/85 al Consiliului din 4 noiembrie 1985 privind stabilirea normelor generale de acordare de compensații pentru sardine (3). Respectivul regulament a încetat să producă efecte, întrucât era destinat aplicării în perioada de tranziție ulterioară aderării Spaniei la Comunitățile Europene;

—

Regulamentul (CEE) nr. 3781/85 al Consiliului din 31 decembrie 1985 de stabilire a unor măsuri referitoare la operatorii care nu respectă unele dispoziții privind activitățile de pescuit stabilite prin actul de aderare a Spaniei și Portugaliei (4). Respectivul regulament a încetat să producă efecte, întrucât era destinat aplicării în perioada de tranziție ulterioară aderării Spaniei la Comunitățile Europene;

—

Regulamentul (CEE) nr. 3252/87 al Consiliului din 19 octombrie 1987 privind coordonarea și promovarea cercetării în sectorul pescuitului (5). Respectivul regulament a încetat să producă efecte, întrucât domeniul său este acum acoperit de Regulamentul (CE) nr. 199/2008 al Consiliului privind instituirea unui cadru comunitar pentru colectarea, gestionarea și utilizarea datelor din sectorul pescuitului și sprijinirea consultanței științifice cu privire la politica comună în domeniul pescuitului (6);

—

Regulamentul (CEE) nr. 3571/90 al Consiliului din 4 decembrie 1990 de stabilire a unor măsuri referitoare la aplicarea politicii comune a pescuitului în fosta Republică Democrată Germană (7). Respectivul regulament a încetat să producă efecte, întrucât era destinat aplicării în perioada de tranziție ulterioară unificării Germaniei;

—

Regulamentul (CEE) nr. 3499/91 al Consiliului din 28 noiembrie 1991 de stabilire a unui cadru comunitar pentru realizarea de studii și proiecte pilot legate de conservarea și administrarea resurselor halieutice din Mediterană (8). Respectivul regulament a încetat să producă efecte, întrucât domeniul său este acum acoperit de Regulamentul (CE) nr. 1967/2006 al Consiliului din 21 decembrie 2006 privind măsurile de gestionare pentru exploatarea durabilă a resurselor halieutice în Marea Mediterană, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2847/93 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1626/94 (9);

—

Regulamentul (CE) nr. 1275/94 al Consiliului din 30 mai 1994 privind adaptări ale regimului prevăzut de capitolele referitoare la pescuit din Actul de aderare a Spaniei și a Portugaliei (10). Respectivul regulament a încetat să producă efecte, întrucât era destinat aplicării în perioada de tranziție ulterioară aderării Spaniei la Comunitățile Europene;

—

Regulamentul (CE) nr. 1448/1999 al Consiliului din 24 iunie 1999 privind stabilirea unor măsuri tranzitorii pentru gestionarea anumitor tipuri de pescuit în Mediterană și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1626/94 (11). Respectivul regulament a încetat să producă efecte, întrucât domeniul său este acum acoperit de Regulamentul (CE) nr. 1967/2006;

—

Regulamentul (CE) nr. 300/2001 al Consiliului din 14 februarie 2001 de stabilire a măsurilor care urmează a fi aplicate în 2001 pentru refacerea rezervelor de cod din Marea Irlandei (secțiunea VIIa CIEM) (12). Respectivul regulament a încetat să producă efecte, întrucât era destinat a fi în vigoare pentru o perioadă care a expirat între timp;

—

Regulamentul (CE) nr. 2561/2001 al Consiliului din 17 decembrie 2001 de promovare a conversiei navelor de pescuit și a pescarilor care, până în 1999, cădeau sub incidența acordului de pescuit cu Marocul (13). Respectivul regulament a încetat să producă efecte, întrucât planurile naționale de transformare a flotei la care se aplica s-au încheiat;

—

Regulamentul (CE) nr. 2341/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 de stabilire pentru 2003 a posibilităților de pescuit și a condițiilor conexe pentru anumite stocuri de pești și grupuri de stocuri de pești, aplicabile în apele comunitare și, pentru navele comunitare, în ape în care sunt necesare limitări ale capturilor (14). Respectivul regulament a încetat să producă efecte, întrucât era destinat reglementării activităților de pescuit efectuate în anul 2003;

—

Regulamentul (CE) nr. 2372/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 de instituire a unor măsuri specifice destinate indemnizării sectoarelor pescuitului, conchilioculturii și acvaculturii din Spania afectate de deversările de petrol cauzate de naufragiul navei Prestige (15). Respectivul regulament a încetat să producă efecte, întrucât programul național de acordare a compensațiilor căruia i se aplica s-a încheiat;

—

Regulamentul (CE) nr. 2287/2003 al Consiliului din 19 decembrie 2003 de stabilire pentru 2004 a posibilităților de pescuit și a condițiilor conexe pentru anumite stocuri de pești și grupuri de stocuri de pești, aplicabile în apele comunitare și, pentru navele comunitare, în ape în care sunt necesare limitări ale capturilor (16). Respectivul regulament a încetat să producă efecte, întrucât era destinat reglementării activităților de pescuit efectuate în anul 2004;

—

Regulamentul (CE) nr. 52/2006 al Consiliului din 22 decembrie 2005 de stabilire a posibilităților de pescuit și a condițiilor conexe pentru anumite stocuri de pești și grupuri de stocuri de pești aplicabile în Marea Baltică pentru 2006 (17). Respectivul regulament a încetat să producă efecte, întrucât era destinat reglementării activităților de pescuit efectuate în anul 2006;

(3)	Din motive de claritate și certitudine juridică, aceste regulamente caduce ar trebui să fie abrogate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamente care se abrogă

Regulamentele: (CEE) nr. 31/83, (CEE) nr. 3117/85, (CEE) nr. 3781/85, (CEE) nr. 3252/87, (CEE) nr. 3571/90, (CEE) nr. 3499/91, (CE) nr. 1275/94, (CE) nr. 1448/1999, (CE) nr. 300/2001, (CE) nr. 2561/2001, (CE) nr. 2341/2002, (CE) nr. 2372/2002, (CE) nr. 2287/2003 și (CE) nr. 52/2006 se abrogă.

Articolul 2

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 25 mai 2009.

Pentru Consiliu

Președintele

J. ŠEBESTA

(1) JO L 358, 31.12.2002, p. 59.

(2) JO L 5, 7.1.1983, p. 1.

(3) JO L 297, 9.11.1985, p. 1.

(4) JO L 363, 31.12.1985, p. 26.

(5) JO L 314, 4.11.1987, p. 17.

(6) JO L 60, 5.3.2008, p. 1.

(7) JO L 353, 17.12.1990, p. 10.

(8) JO L 331, 3.12.1991, p. 1.

(9) JO L 409, 30.12.2006, p. 11.

(10) JO L 140, 3.6.1994, p. 1.

(11) JO L 167, 2.7.1999, p. 7.

(12) JO L 44, 15.2.2001, p. 12.

(13) JO L 344, 28.12.2001, p. 17.

(14) JO L 356, 31.12.2002, p. 12.

(15) JO L 358, 31.12.2002, p. 81.

(16) JO L 344, 31.12.2003, p. 1.

(17) JO L 16, 20.1.2006, p. 184.

12.6.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 149/4

REGULAMENTUL (CE) NR. 493/2009 AL COMISIEI

din 11 iunie 2009

de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (1),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 al Comisiei din 21 decembrie 2007 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96 și (CE) nr. 1182/2007 ale Consiliului în sectorul fructelor și legumelor (2), în special articolul 138 alineatul (1),

întrucât:

Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XV la regulamentul respectiv,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Valorile forfetare de import prevăzute la articolul 138 din Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 se stabilesc în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 12 iunie 2009.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 11 iunie 2009.

Pentru Comisie

Jean-Luc DEMARTY

Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală

(1) JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2) JO L 350, 31.12.2007, p. 1.

ANEXĂ

Valorile forfetare de import pentru determinarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

(EUR/100 kg)
Cod NC	Codul țărilor terțe (1)	Valoare forfetară de import
0702 00 00	MA	37,3
	MK	35,9
	TR	46,6
	ZA	28,0
	ZZ	37,0
0707 00 05	JO	162,3
	MK	31,4
	TR	113,6
	ZZ	102,4
0709 90 70	TR	113,7
0709 90 70	ZZ	113,7
0805 50 10	AR	58,4
	TR	58,3
	ZA	53,0
	ZZ	56,6
0808 10 80	AR	78,3
	BR	73,1
	CL	92,4
	CN	102,4
	NA	101,9
	NZ	106,7
	US	118,7
	ZA	77,1
	ZZ	93,8
0809 10 00	TN	146,2
	TR	186,4
	ZZ	166,3
0809 20 95	TR	441,7
0809 20 95	ZZ	441,7

(1) Nomenclatorul țărilor, astfel cum este stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1833/2006 al Comisiei (JO L 354, 14.12.2006, p. 19). Codul „ZZ” reprezintă „alte origini”.

12.6.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 149/6

REGULAMENTUL (CE) NR. 494/2009 AL COMISIEI

din 3 iunie 2009

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Standardul Internațional de Contabilitate IAS 27

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (1), în special articolul 3 alineatul (1),

întrucât:

(1)	Prin Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei (2) s-au adoptat anumite standarde și interpretări internaționale existente la 15 octombrie 2008.

(2)

La 10 ianuarie 2008, Consiliul pentru standarde internaționale de contabilitate (IASB) a publicat amendamente la Standardul Internațional de Contabilitate IAS 27 Situații financiare consolidate și individuale, denumite în continuare „amendamente ale IAS 27”. Amendamentele la IAS 27 specifică circumstanțele în care o entitate trebuie să pregătească situații financiare consolidate, modalitățile în care societățile-mamă trebuie să contabilizeze modificările survenite în participația la capitalurile proprii și modalitățile în care pierderile unei filiale trebuie distribuite între interesele care controlează și interesele care nu controlează.

(3)

Consultarea Grupului de experți tehnici (TEG) din cadrul Grupului consultativ european pentru raportări financiare (EFRAG) confirmă faptul că amendamentele la IAS 27 îndeplinesc criteriile tehnice pentru adoptare stabilite la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002. În conformitate cu Decizia 2006/505/CE a Comisiei din 14 iulie 2006 de instituire a Grupului de examinare a avizelor privind standardele contabile în vederea consilierii Comisiei cu privire la obiectivitatea și neutralitatea avizelor Grupului consultativ european pentru raportări financiare (EFRAG) (3), grupul de examinare a avizelor privind standardele contabile a analizat avizul EFRAG privind adoptarea și a confirmat Comisiei că acesta este echilibrat și obiectiv.

(4)

Adoptarea amendamentelor la IAS 27 implică, prin urmare, amendamente la Standardele Internaționale de Raportare Financiară IFRS 1, IFRS 4, IFRS 5, la Standardele Internaționale de Contabilitate IAS 1, IAS 7, IAS 14, IAS 21, IAS 28, IAS 31, IAS 32, IAS 33, IAS 39 și la Interpretarea 7 a Comitetului permanent pentru interpretări (SIC), pentru a se asigura coerența între standardele internaționale de contabilitate.

(5)	Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 trebuie modificat în consecință.

(6)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de reglementare contabilă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa la Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 se modifică după cum urmează:

1.	Standardul Internațional de Contabilitate IAS 27 Situații financiare consolidate și individuale se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament;

Standardele Internaționale de Raportare Financiară IFRS 1, IFRS 4, IFRS 5, Standardele Internaționale de Contabilitate IAS 1, IAS 7, IAS 14, IAS 21, IAS 28, IAS 31, IAS 32, IAS 33, IAS 39 și Interpretarea 7 a Comitetului Permanent pentru Interpretări (SIC) se modifică în conformitate cu amendamentele la IAS 27 menționate în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Fiecare societate aplică amendamentele la IAS 27, care figurează în anexa la prezentul regulament, cel târziu de la data începerii primului său exercițiu financiar după data de 30 iunie 2009.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 3 iunie 2009.

Pentru Comisie

Charlie McCREEVY

Membru al Comisiei

(1) JO L 243, 11.9.2002, p. 1.

(2) JO L 320, 29.11.2008, p. 1.

(3) JO L 199, 21.7.2006, p. 33.

ANEXĂ

STANDARDE INTERNAȚIONALE DE CONTABILITATE

IAS 27

Situații financiare consolidate și individuale

Reproducerea permisă în Spațiul Economic European. Toate drepturile existente rezervate în afara SEE, cu excepția dreptului de reproducere în scopul uzului personal sau în alte scopuri legitime. Informații suplimentare pot fi obținute de la IASB la adresa: www.iasb.org

STANDARDUL INTERNAȚIONAL DE CONTABILITATE 27

Situații financiare consolidate și individuale

DOMENIU DE APLICARE

1	Prezentul standard trebuie aplicat la întocmirea și prezentarea situațiilor financiare consolidate pentru un grup de entități aflate sub controlul unei societăți-mamă.

2	Prezentul standard nu tratează metodele de contabilizare pentru combinările de întreprinderi și efectele lor asupra consolidării, și nici fondul comercial care rezultă dintr-o combinare de întreprinderi (a se vedea IFRS 3 Combinări de întreprinderi).

3	Prezentul standard trebuie aplicat și în cazul contabilizării investițiilor în filiale, entități controlate în comun și entități asociate, atunci când o entitate alege, sau i se impune prin reglementări locale, să prezinte situații financiare individuale.

DEFINIȚII

Următorii termeni sunt folosiți în prezentul standard cu înțelesul specificat în continuare:

Situațiile financiare consolidate sunt situațiile financiare ale unui grup, prezentate ca și cum ar fi vorba despre o entitate economică unică.

Controlul reprezintă capacitatea de a guverna politicile financiare și de exploatare ale unei entități pentru a obține beneficii din activitățile acesteia.

Un grup este o societate-mamă și toate filialele acesteia.

Interesele care nu controlează reprezintă capitalurile proprii dintr-o filială care nu se pot atribui, direct sau indirect, unei societăți-mamă.

Societatea-mamă este o entitate care are una sau mai multe filiale.

Situațiile financiare individuale sunt situațiile prezentate de o societate-mamă, de un investitor într-o entitate asociată sau de un asociat într-o entitate controlată în comun, în care investițiile sunt contabilizate mai degrabă pe baza participației directe în capitalurile proprii decât pe baza rezultatelor raportate și a activelor nete ale entităților în care s-a investit.

O filială este o entitate, inclusiv o entitate fără personalitate juridică, cum ar fi un parteneriat, care este controlată de o altă entitate (cunoscută sub numele de „societate-mamă”).

O societate-mamă sau o filială a sa poate fi un investitor într-o entitate asociată sau un asociat într-o entitate controlată în comun. În astfel de cazuri, situațiile financiare consolidate întocmite și prezentate în conformitate cu prezentul standard trebuie, de asemenea, întocmite în așa fel încât să fie conforme cu IAS 28 Investiții în entități asociate și IAS 31 Interese în asocierile în participație.

6	Pentru o entitate descrisă la punctul 5, situațiile financiare individuale sunt cele întocmite și prezentate în plus față de situațiile financiare menționate la punctul 5. Situațiile financiare individuale nu trebuie să fie anexate la aceste situații sau să le însoțească.

7	Situațiile financiare ale unei entități care nu are o filială, o entitate asociată sau un interes de participație a unui asociat într-o entitate controlată în comun nu sunt situații financiare individuale.

8	O societate-mamă care este scutită, în conformitate cu punctul 10, de la prezentarea situațiilor financiare consolidate poate prezenta situațiile financiare individuale drept singurele sale situații financiare.

PREZENTAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE CONSOLIDATE

9	O societate-mamă, alta decât cea menționată la punctul 10, trebuie să prezinte situații financiare consolidate în care își va consolida investițiile în filiale în conformitate cu prevederile prezentului standard.

O societate-mamă nu trebuie să prezinte situații financiare consolidate, dacă și numai dacă:

(a)	societatea-mamă este, la rândul ei, în totalitate sau parțial, o filială a unei alte entități, iar proprietarii săi, inclusiv cei care, altminteri, nu au drept de vot, au fost informați și nu au fost împotrivă ca societatea-mamă să nu prezinte situații financiare consolidate;

(b)	instrumentele de datorie și de capitaluri proprii ale societății-mamă nu sunt tranzacționate pe o piață publică [o bursă de valori națională sau străină sau o piață nereglementată (OTC), inclusiv piețe locale și regionale];

(c)	societatea-mamă nu a depus și nici nu este pe cale să depună situațiile sale financiare la o comisie pentru valori mobiliare sau alt organism de reglementare, în scopul emiterii oricărei clase de instrumente pe o piață publică; și

(d)	o societate-mamă finală sau intermediară a societății-mamă întocmește situații financiare consolidate disponibile pentru uzul public, în conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară.

11	O societate-mamă care alege, în conformitate cu punctul 10, să nu prezinte situații financiare consolidate și prezintă numai situații financiare individuale intră sub incidența punctelor 38-43.

DOMENIUL DE APLICARE A SITUAȚIILOR FINANCIARE CONSOLIDATE

12	Situațiile financiare consolidate trebuie să cuprindă toate filialele societății-mamă (1).

Se presupune că există control atunci când societatea-mamă deține, direct sau indirect, prin filiale, mai mult de jumătate din drepturile de vot ale unei entități, cu excepția împrejurărilor excepționale în care se poate demonstra clar că acest tip de proprietate nu înseamnă control. Controlul există și atunci când societatea-mamă deține jumătate sau mai puțin din drepturile de vot ale unei entități, dacă deține: (2)

(a)	mai mult de jumătate din drepturile de vot, în virtutea unui acord cu alți investitori;

(b)	autoritatea să guverneze politicile financiare și operaționale ale entității prin statut sau acord;

(c)	autoritatea să numească sau să înlocuiască majoritatea membrilor Consiliului de Administrație sau organului de conducere echivalent, iar controlul entității este exercitat de acest consiliu sau organ; sau

(d)	autoritatea de a deține majoritatea voturilor la adunările Consiliului de Administrație sau ale organului de conducere echivalent, iar controlul entității este exercitat de acest consiliu sau organ.

O entitate poate să dețină warrante pe acțiuni, opțiuni call pe acțiuni, instrumente de datorii sau capitaluri proprii, care sunt convertibile în acțiuni ordinare, sau alte instrumente similare care au capacitatea, dacă sunt exercitate sau convertite, de a da entității drept de vot sau de a reduce dreptul de vot a altor părți cu privire la politicile financiare și operaționale ale unei alte entități (drepturi potențiale de vot). Existența și efectul drepturilor potențiale de vot care sunt actualmente exercitabile sau convertibile, incluzând drepturi potențiale de vot deținute de o altă entitate, sunt luate în considerare la evaluarea capacității unei entități de a controla politicile financiare și operaționale ale unei alte entități. Drepturile potențiale de vot nu sunt actualmente exercitabile sau convertibile dacă, de exemplu, nu pot fi exercitate sau convertite până la o dată viitoare sau până la producerea unui eveniment viitor.

Pentru a evalua dacă drepturile potențiale de vot contribuie la control, entitatea examinează toate faptele și împrejurările (inclusiv termenii de exercitare a drepturilor potențiale de vot și a altor angajamente contractuale, luate în considerare individual sau împreună), care afectează drepturile potențiale de vot, mai puțin intenția conducerii și capacitatea financiară de a exercita sau converti aceste drepturi.

16	O filială nu este exclusă de la consolidare doar pentru că investitorul este o asociație cu capital de risc, un fond mutual, un fond de investiții cu portofoliu fix sau o entitate similară.

O filială nu este exclusă de la consolidare deoarece activitățile ei sunt deosebite de cele ale celorlalte entități din cadrul grupului. Prin consolidarea unor astfel de filiale și prezentarea în situațiile financiare consolidate a unor informații suplimentare despre diferitele activități ale filialelor se furnizează informații relevante. De exemplu, prezentările de informații impuse de IFRS 8 Segmente operaționale ajută la explicarea importanței pe care o dețin diferitele activități din cadrul grupului.

PROCEDURI DE CONSOLIDARE

La întocmirea situațiilor financiare consolidate, o entitate combină situațiile financiare ale societății-mamă și cele ale filialelor ei element cu element, prin însumarea tuturor elementelor similare de active, datorii, capitaluri proprii, venituri și cheltuieli. Pentru ca situațiile financiare consolidate să prezinte informații financiare despre grup ca o singură entitate economică, se parcurg următoarele etape:

(a)	valoarea contabilă a investiției făcute de societatea-mamă în fiecare filială și partea societății-mamă din capitalul propriu al fiecărei filiale sunt eliminate (a se vedea IFRS 3, care descrie tratamentul fondului comercial rezultat);

(b)	sunt identificate interesele care nu controlează în profitul sau pierderea filialelor consolidate pentru perioada în care se face raportarea; și

(c)

interesele care nu controlează în activele nete ale filialelor consolidate sunt identificate separat de participațiile societății-mamă în capitalurile proprii ale acestora. Interesele care nu controlează în activele nete constau în:

(i)	valoarea acelor interese care nu controlează, la data combinării inițiale calculată conform IFRS 3; și

(ii)	partea intereselor care nu controlează din modificările capitalurilor proprii începând de la data combinării.

Când există drepturi potențiale de vot, proporțiile profitului sau pierderii și modificările capitalurilor proprii alocate societății-mamă și intereselor care nu controlează sunt determinate pe baza participațiilor curente în capitalurile proprii și nu reflectă posibila exercitare sau conversie a drepturilor potențiale de vot.

20	Soldurile, tranzacțiile, veniturile și cheltuielile din interiorul grupului trebuie eliminate în totalitate.

Soldurile și tranzacțiile între membrii grupului, incluzând veniturile, cheltuielile și dividendele, sunt eliminate în totalitate. Profiturile și pierderile rezultate din tranzacțiile în interiorul grupului, care sunt recunoscute în active, cum ar fi activele imobilizate și stocurile, sunt eliminate în totalitate. Pierderile rezultate din tranzacțiile în interiorul grupului pot să indice o depreciere ce necesită recunoaștere în situațiile financiare consolidate. IAS 12 Impozitul pe profit se aplică diferențelor temporare care apar din eliminarea profiturilor și pierderilor rezultate din tranzacții în interiorul grupului.

Situațiile financiare ale societății-mamă și ale filialelor sale utilizate la întocmirea situațiilor financiare consolidate trebuie întocmite pentru aceeași dată de raportare. Când datele de raportare ale societății-mamă și ale filialei sunt diferite, filiala întocmește, în scopul consolidării, situații financiare suplimentare, pentru aceeași dată de raportare ca situațiile financiare ale societății-mamă, cu excepția cazului în care este imposibil să se procedeze astfel.

Când, în conformitate cu punctul 22, situațiile financiare ale unei filiale utilizate pentru întocmirea situațiilor financiare consolidate sunt întocmite pentru o dată de raportare diferită de cea a societății-mamă, trebuie făcute ajustări pentru efectele tranzacțiilor sau evenimentelor semnificative care au loc între acea dată și data situațiilor financiare ale societății-mamă. În orice caz, diferența dintre data de raportare a filialei și cea a societății-mamă nu trebuie să fie mai mare de trei luni. Durata perioadelor de raportare și orice diferență între datele de raportare trebuie să fie aceleași, de la o perioadă la alta.

24	Situațiile financiare consolidate trebuie întocmite folosind politici contabile uniforme pentru tranzacții asemănătoare și alte evenimente în circumstanțe similare.

Dacă un membru al grupului folosește alte politici contabile decât cele adoptate în situațiile financiare consolidate pentru tranzacții și evenimente asemănătoare în circumstanțe similare, atunci când aceste situații sunt folosite la întocmirea situațiilor financiare consolidate se fac ajustările adecvate ale situațiilor sale financiare.

Veniturile și cheltuielile filialei sunt incluse în situațiile financiare consolidate începând de la data achiziției acesteia, așa cum se prevede în IFRS 3. Veniturile și cheltuielile filialei trebuie să se bazeze pe valorile activelor și datoriilor recunoscute în situațiile financiare consolidate ale societății-mamă la data achiziției. De exemplu, cheltuielile cu amortizarea recunoscute în situația consolidată a rezultatului global după data achiziției trebuie să se bazeze pe valorile juste ale activelor amortizabile aferente recunoscute în situațiile financiare consolidate la data achiziției. Veniturile și cheltuielile unei filiale sunt incluse în situațiile financiare consolidate până la data la care societatea-mamă încetează să controleze filiala.

27	Interesele care nu controlează trebuie prezentate în situația consolidată a poziției financiare din capitalurile proprii, separat de capitalurile proprii ale proprietarilor societății-mamă.

Profitul sau pierderea și fiecare componentă a altor elemente ale rezultatului global sunt atribuite deținătorilor societății-mamă și intereselor care nu controlează. Rezultatul global total este atribuit proprietarilor societății-mamă și intereselor care nu controlează chiar dacă aceasta are drept rezultat un sold deficitar al intereselor care nu controlează.

Dacă o filială are în circulație acțiuni preferențiale cumulative, care sunt clasificate drept capitaluri proprii și sunt deținute de interese care nu controlează, societatea-mamă își calculează partea sa din profit sau pierdere după ajustarea aferentă dividendelor pentru aceste acțiuni, indiferent dacă dividendele au fost sau nu declarate.

30	Modificările participațiilor unei societăți-mamă în capitalurile proprii ale unei filiale care nu au drept rezultat o pierdere a controlului sunt contabilizate drept tranzacții cu capitaluri proprii (adică tranzacții cu proprietarii, în calitatea lor de proprietari).

În astfel de cazuri, valorile contabile ale intereselor care controlează și ale intereselor care nu controlează trebuie ajustate pentru a reflecta modificările intereselor lor corespunzătoare în filială. Orice diferență dintre valoarea pe baza căreia sunt ajustate interesele care nu controlează și valoarea justă a contravalorii plătite sau primite trebuie recunoscută direct în capitalurile proprii și atribuită proprietarilor societății-mamă.

PIERDEREA CONTROLULUI

O societate-mamă poate pierde controlul asupra unei filiale cu sau fără o modificare a nivelurilor absolute sau relative ale proprietății. Acest lucru se poate întâmpla, de exemplu, atunci când o filială devine obiectul controlului unui guvern, al unei instanțe judecătorești, al unui administrator sau al unui organism de reglementare. De asemenea, ea poate să apară ca rezultat al unui acord contractual.

O societate-mamă poate pierde controlul asupra unei filiale în două sau mai multe angajamente (tranzacții). Totuși, uneori circumstanțele indică faptul că angajamentele multiple ar trebui contabilizate ca o singură tranzacție. Atunci când se stabilește dacă angajamentele trebuie să fie contabilizate drept o singură tranzacție, o societate-mamă trebuie să ia în considerare toți termenii și condițiile angajamentelor, precum și efectele lor economice. Unul sau mai multe dintre elementele următoare pot indica faptul că societatea-mamă ar trebui să contabilizeze mai multe angajamente drept o singură tranzacție:

(a)	S-au încheiat în același timp sau în funcție unul de altul.

(b)	Formează o singură tranzacție destinată să realizeze un efect comercial global.

(c)	Existența unui angajament depinde de existența a cel puțin unui alt angajament.

(d)

Un angajament considerat de sine stătător nu este justificat din punct de vedere economic, dar devine justificat din punct de vedere economic atunci când este analizat împreună cu alte angajamente. Un exemplu constituie cazul în care o cedare de acțiuni este evaluată sub prețul pieței, fiind compensată printr-o cedare ulterioară evaluată peste prețul pieței.

Dacă o societate-mamă pierde controlul unei filiale, ea:

(a)	derecunoaște activele (inclusiv orice fond comercial) și datoriile filialei la valorile lor contabile de la data pierderii controlului;

(b)	derecunoaște valoarea contabilă a oricăror interese care nu controlează deținute în fosta filială de la data pierderii controlului (inclusiv orice componente ale altor elemente de rezultat global care li se pot atribui);

(c)

recunoaște:

(i)	valoarea justă a contravalorii primite, dacă există, din tranzacția, evenimentul sau circumstanța care a avut drept rezultat pierderea controlului; și

(ii)	dacă tranzacția care a avut drept rezultat pierderea controlului implică o distribuire a acțiunilor filialei către proprietari, în calitatea lor de proprietari, acea distribuire;

(d)	recunoaște orice investiție păstrată în fosta filială la valoarea sa justă de la data pierderii controlului;

(e)	reclasifică la profit sau pierdere sau transferă direct la rezultate reportate, dacă acest lucru se impune în conformitate alte IFRS-uri, valorile identificate la punctul 35; și

(f)	recunoaște orice diferență care rezultă drept câștig sau pierdere în profitul sau pierderea care se poate atribui societății-mamă.

Dacă o societate-mamă pierde controlul asupra unei filiale, societatea-mamă trebuie să contabilizeze toate valorile recunoscute la alte elemente ale rezultatului global aferente acelei filiale, pe aceeași bază care ar fi prevăzută în cazul în care societatea-mamă ar fi cedat direct activele sau datoriile aferente. Prin urmare, dacă un câștig sau o pierdere recunoscut(ă) anterior la alte elemente ale rezultatului global ar fi reclasificat(ă) la profit sau pierdere la cedarea activelor sau datoriilor aferente, societatea-mamă reclasifică câștigul sau pierderea din capitalurile proprii la profit sau pierdere (drept ajustare din reclasificare) atunci când pierde controlul asupra filialei. De exemplu, dacă o filială are active financiare disponibile în vederea vânzării, iar societatea-mamă pierde controlul asupra filialei, societatea-mamă trebuie să reclasifice la profit sau pierdere câștigul sau pierderea recunoscut(ă) anterior la alte elemente ale rezultatului global în legătură cu acele active. În mod similar, dacă un surplus din reevaluare recunoscut anterior la alte elemente ale rezultatului global ar fi transferat direct la rezultate reportate odată cu cedarea activului, societatea-mamă transferă surplusul din reevaluare direct la rezultate reportate atunci când pierde controlul asupra filialei.

36	Atunci când se pierde controlul asupra unei filiale, orice investiție păstrată în fosta filială și orice valori datorate de către sau către fosta filială trebuie contabilizate în conformitate cu alte IFRS-uri de la data pierderii controlului.

Valoarea justă a oricărei investiții păstrate în fosta filială la data pierderii controlului trebuie considerată a fi valoarea justă la recunoașterea inițială a unui activ financiar, în conformitate cu IAS 39 Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare sau, atunci când este cazul, costul la recunoașterea inițială a unei investiții într-o entitate asociată sau într-o entitate controlată în comun.

CONTABILIZAREA ÎN SITUAȚIILE FINANCIARE INDIVIDUALE A INVESTIȚIILOR ÎN FILIALE, ENTITĂȚI CONTROLATE ÎN COMUN ȘI ENTITĂȚI ASOCIATE

Atunci când o entitate întocmește situații financiare individuale, acesta trebuie să contabilizeze investițiile în filiale, entități controlate în comun și entități asociate:

(a)	la cost, sau

(b)	în conformitate cu IAS 39.

Entitatea trebuie să aplice aceeași metodă contabilă pentru fiecare categorie de investiții. Investițiile contabilizate la cost se contabilizează în conformitate cu IFRS 5 Active imobilizate deținute în vederea vânzării și activități întrerupte atunci când sunt clasificate drept deținute în vederea vânzării (sau incluse într-un grup clasificat drept deținut în vederea vânzării) în conformitate cu IFRS 5. Evaluarea investiților contabilizate în conformitate cu IAS 39 nu se modifică în circumstanțele date.

38A	O entitate trebuie să recunoască un dividend de la o filială, entitate controlată în comun sau entitate asociată în profit sau pierdere în situațiile sale financiare individuale când dreptul său de a primi dividendul este stabilit.

38B

Când o societate-mamă reorganizează structura grupului său prin crearea unei noi entități drept societatea sa mamă într-un mod care satisface următoarele criterii:

(a)	noua societate-mamă obține controlul societății-mamă inițiale prin emiterea de instrumente de capitaluri proprii în schimbul instrumentelor de capitaluri proprii ale societății-mamă inițiale;

(b)	activele și datoriile noului grup și ale grupului inițial sunt aceleași imediat înainte și după reorganizare; și

(c)	proprietarii societății-mamă inițiale înainte de reorganizare au aceleași participații, în valoare absolută și în valoare reală, în activele nete ale grupului inițial și ale grupului nou imediat înainte și după reorganizare

iar noua societate-mamă contabilizează investiția sa în societatea-mamă inițială în situațiile sale financiare individuale în conformitate cu punctul 38 litera (a), noua societate-mamă trebuie să evalueze costul la valoarea contabilă a părții lui din elementele de capital evidențiate în situațiile financiare individuale ale societății-mamă inițiale la data reorganizării.

38C

În mod asemănător, o entitate care nu este societate-mamă poate crea o nouă entitate drept societatea sa mamă într-un mod care să satisfacă criteriile de la punctul 38B. Cerințele de la punctul 38B se aplică în mod similar și unor asemenea reorganizări. În asemenea cazuri, referințele la „societatea-mamă inițială” și „grupul inițial” sunt de fapt referințe la „entitatea originală”.

Prezentul standard nu stipulează care entități trebuie să întocmească situații financiare individuale disponibile pentru uz public. Punctele 38 și 40-43 se aplică atunci când o entitate întocmește situații financiare individuale care sunt în conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară. De asemenea, entitatea întocmește situații financiare consolidate disponibile pentru uz public conform prevederilor punctului 9, cu excepția cazului în care este aplicabilă excepția de la punctul 10.

40	Investițiile în entități controlate în comun și entități asociate care sunt contabilizate în conformitate cu IAS 39 în situațiile financiare consolidate trebuie contabilizate în același fel și în situațiile financiare individuale ale investitorului.

PREZENTAREA INFORMAȚIILOR

În situațiile financiare consolidate trebuie făcute următoarele prezentări:

(a)	natura raportului între societatea-mamă și o filială, când societatea-mamă nu deține direct sau indirect, prin filiale, mai mult de jumătate din drepturile de vot;

(b)	motivul pentru care deținerea în proprietate, direct sau indirect, prin filiale, a mai mult de jumătate din drepturile sau drepturile potențiale de vot ale unei entități în care s-a investit nu constituie control;

(c)

data de raportare a situațiilor financiare ale unei filiale, atunci când aceste situații financiare sunt folosite la întocmirea situațiilor financiare consolidate și sunt întocmite la o dată de raportare sau pentru o perioadă diferită de cele ale societății-mamă și motivul utilizării unei perioade sau date de raportare diferită;

(d)	natura și amploarea oricăror restricții semnificative (de exemplu, rezultând din angajamente de împrumut sau dispoziții de reglementare) asupra capacității filialelor de a transfera fonduri societății-mamă sub forma dividendelor în numerar sau de a rambursa împrumuturi și avansuri.

(e)	un program care să prezinte efectele oricăror modificări ale participațiilor societății-mamă în capitalurile proprii ale unei filiale care nu au drept rezultat o pierdere a controlului asupra capitalurilor proprii care se pot atribui proprietarilor societății-mamă; și

(f)

dacă se pierde controlul asupra unei filiale, societatea-mamă trebuie să prezinte câștigul sau pierderea, dacă există, recunoscut(ă) în conformitate cu punctul 34 și:

(i)	partea din acel câștig sau din acea pierdere care se poate atribui recunoașterii oricărei investiții păstrate în fosta filială la valoarea sa justă de la data pierderii controlului; și

(ii)	elementul-rând (elementele-rânduri) din situația rezultatului global în care este recunoscut câștigul sau pierderea (dacă nu sunt prezentate separat în situația rezultatului global).

Atunci când se întocmesc situații financiare individuale pentru o societate-mamă care, în conformitate cu punctul 10, alege să nu întocmească situații financiare consolidate, aceste situații financiare individuale trebuie să prezinte:

(a)

faptul că situațiile financiare sunt situații financiare individuale; că a fost folosită scutirea de la consolidare; numele și țara de înregistrare sau de reședință a entității ale cărei situații financiare consolidate conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară au fost întocmite pentru uz public; și adresa de la care se pot obține acele situații financiare consolidate;

(b)	o listă cu investițiile semnificative în filiale, entități controlate în comun și entități asociate, inclusiv numele, țara de înregistrare sau de reședință, proporția participației în capitalurile proprii și, dacă există diferențe, proporția drepturilor de vot deținute; și

(c)	o descriere a metodei folosite pentru a contabiliza investițiile enumerate la litera (b).

Atunci când o societate-mamă (alta decât cea prezentată la punctul 42), un asociat cu o participare într-o entitate controlată în comun sau un investitor într-o entitate asociată întocmește situații financiare individuale, acele situații financiare individuale trebuie să prezinte:

(a)	faptul că situațiile sunt situații financiare individuale și motivele pentru care sunt întocmite acele situații, dacă acest lucru nu este prevăzut de lege;

(b)	o listă cu investițiile semnificative în filiale, entități controlate în comun și entități asociate, inclusiv numele, țara de înregistrare sau de reședință, proporția participației în capitalurile proprii și, dacă există diferențe, proporția drepturilor de vot deținute; și

(c)	o descriere a metodei folosite pentru a contabiliza investițiile enumerate la litera (b);

și trebuie să identifice situațiile financiare întocmite în conformitate cu punctul 9 al prezentului standard sau cu IAS 28 și IAS 31, la care se referă.

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE ȘI TRANZIȚIA

O entitate trebuie să aplice prezentul standard pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2005 sau ulterior acestei date. Se încurajează aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică prezentul standard pentru o perioadă care începe anterior datei de 1 ianuarie 2005, entitatea trebuie să prezinte acest fapt.

O entitate trebuie să aplice modificările la IAS 27 făcute de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008 la punctele 4, 18, 19, 26-37 și 41 literele (e) și (f) pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Totuși, o entitate nu trebuie să aplice aceste modificări pentru perioadele anuale care încep înainte de 1 iulie 2009 dacă nu aplică și IFRS 3 (revizuit de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008). Dacă o entitate aplică prezentul standard pentru o perioadă anterioară datei de 1 iulie 2009, entitatea trebuie să prezinte acest fapt. O entitate trebuie să aplice modificările retroactiv, cu următoarele excepții:

(a)

modificarea de la punctul 28 cu privire la atribuirea rezultatului global total proprietarilor societății-mamă și intereselor care nu controlează, chiar dacă aceasta are drept rezultat un sold deficitar al intereselor care nu controlează. Prin urmare, o entitate nu trebuie să retrateze orice atribuire a profitului sau pierderii pentru perioadele de raportare dinainte de aplicarea modificării.

(b)	dispozițiile de la punctele 30 și 31 privind contabilizarea modificărilor participațiilor în capitalurile proprii într-o filială după obținerea controlului. Prin urmare, dispozițiile de la punctele 30 și 31 nu se aplică modificărilor care au avut loc înainte ca entitatea să aplice amendamentele.

(c)

dispozițiile de la punctele 34-37 privind pierderea controlului asupra unei filiale. O entitate nu trebuie să retrateze valoarea contabilă a unei investiții într-o fostă filială dacă a pierdut controlul înainte de a aplica aceste modificări. De asemenea, o entitate nu trebuie să recalculeze câștigurile sau pierderile la pierderea controlului asupra unei filiale care a avut loc înainte de aplicarea modificărilor.

45A

Punctul 38 a fost modificat prin intermediul Îmbunătățirilor aduse IFRS-urilor, publicate în mai 2008. O entitate trebuie să aplice această modificare pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2009 sau ulterior acestei date, prospectiv de la data la care aplică pentru prima dată IFRS 5. Se permite aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică amendamentul pentru o perioadă anterioară, entitatea trebuie să prezinte acest fapt.

45B

Costul unei investiții într-o filială, entitate controlată în comun sau entitate asociată (Amendamente la IFRS 1 și IAS 27), publicat în mai 2008, a eliminat definiția metodei costului de la punctul 4 și a adăugat punctul 38A. O entitate trebuie să aplice prospectiv aceste modificări pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2009 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică modificările pentru o perioadă care începe anterior acestei date, entitatea trebuie să prezinte acest fapt și trebuie să aplice amendamentele aferente la IAS 18, IAS 21 și IAS 36 în același timp.

45C

Costul unei investiții într-o filială, entitate controlată în comun sau entitate asociată (Amendamente la IFRS 1 și IAS 27) publicat în mai 2008 a adăugat punctele 38B și 38C. O entitate trebuie să aplice aceste puncte prospectiv pentru reorganizările care încep la 1 ianuarie 2009 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. În plus, o entitate poate opta pentru aplicarea punctelor 38B și 38C retrospectiv reorganizărilor anterioare care intră sub incidența punctelor respective. Însă, dacă o entitate retratează o reorganizare oarecare pentru a se conforma punctelor 38B și 38C, aceasta trebuie să retrateze toate reorganizările ulterioare care intră sub incidența acestor puncte. Dacă o entitate aplică punctele 38B și 38C pentru o perioadă anterioară, entitatea trebuie să prezinte acest fapt.

RETRAGEREA IAS 27 (2003)

46	Prezentul standard înlocuiește IAS 27 Situații financiare consolidate și individuale (revizuit în 2003).

(1) Dacă la achiziționare o filială îndeplinește criteriile pentru a fi clasificată drept deținută în vederea vânzării în conformitate cu IFRS 5 Active imobilizate deținute în vederea vânzării și activități întrerupte, ea trebuie contabilizată în conformitate cu respectivul IFRS.

(2) A se vedea, de asemenea, SIC-12 Consolidare – Entități cu scop special.

Apendicele

Amendamente la alte IFRS-uri

Modificările din acest apendice trebuie aplicate pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică IAS 27 pentru o perioadă anterioară, aceste modificări trebuie aplicate pentru acea perioadă anterioară. La punctele modificate, textul eliminat este tăiat cu o linie, iar textul nou este subliniat.

În următoarele Standarde Internaționale de Raportare Financiară aplicabile de la 1 iulie 2009, referirile la „interese minoritare” (minority interests) sunt modificate în „interese care nu controlează” (non-controlling interest) la punctele identificate:

IFRS	Punct(e)
IFRS 1	Punctul B2 litera (c) subpunctul (i), punctul B2 litera (g) subpunctul (i), punctul B2 litera (k)
IFRS 4	Punctul 34 litera (c)
IAS 1	Punctul 54 litera (q), punctul 83 litera (a) subpunctul (i), punctul 83 litera (b) subpunctul (i)
IAS 7	Punctul 20 litera (b)
IAS 14	16
IAS 21	41
IAS 32	Punctul AG29
IAS 33	Punctul A1

IFRS 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară

IFRS1 este modificat conform descrierii de mai jos.

Punctul 26 este modificat după cum urmează:

„26

Prezentul IFRS interzice aplicarea retroactivă a unor aspecte din alte IFRS-uri legate de:

…

(c)	estimări (punctele 31-34);

(d)	activele clasificate drept deținute în vederea vânzării și activitățile întrerupte (punctele 34A și 34B); și

(e)	unele aspecte privind contabilizarea intereselor care nu controlează (punctul 34C).”

După punctul 34B sunt adăugate un nou titlu și punctul 34C după cum urmează:

34C

O entitate care adoptă standardele pentru prima dată trebuie să aplice următoarele dispoziții din IAS 27 (modificat de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008) prospectiv, de la data trecerii la IFRS-uri:

(a)	dispoziția de la punctul 28 ca rezultatul global total să fie atribuit proprietarilor societății-mamă și intereselor care nu controlează chiar dacă acest lucru are drept rezultat un sold deficitar al intereselor care nu controlează;

(b)	dispozițiile de la punctele 30 și 31 privind contabilizarea modificărilor participațiilor societății-mamă în capitalurile proprii ale unei filiale care nu au drept rezultat pierderea controlului; și

(c)	dispozițiile de la punctele 37-37 privind contabilizarea pierderii controlului asupra unei filiale și dispozițiile corespunzătoare de la punctul 8A din IFRS 5. [Modificare introdusă de Îmbunătățirile anuale]”

Totuși, dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile alege să aplice retroactiv IFRS 3 (revizuit de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008) pentru combinările de întreprinderi anterioare, ea trebuie să aplice, de asemenea, IAS 27 (modificat de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008), în conformitate cu punctul B1 din prezentul IFRS.

Se adaugă punctul 47J după cum urmează:

„47J

IAS 27 (modificat de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008) a modificat punctele 26 și 34C. O entitate trebuie să aplice aceste modificări pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică IAS 27 (modificat în 2008) pentru o perioadă anterioară, aceste modificări trebuie aplicate pentru acea perioadă anterioară.”

IFRS 5 Active imobilizate deținute în vederea vânzării și activități întrerupte

IFRS5 este modificat conform descrierii de mai jos.

Punctul 33 este modificat după cum urmează:

„33

O entitate trebuie să prezinte:

(a)

…

(d)	Valoarea veniturilor din activități continue și din activități întrerupte care se pot atribui proprietarilor societății-mamă. Aceste informații pot fi prezentate fie în notele explicative, fie în situația rezultatului global.”

Se adaugă punctul 44B după cum urmează:

„44B

IAS 27 (modificat de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008) a adăugat punctul 33 litera (d). O entitate trebuie să aplice această modificare pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică IAS 27 (modificat în 2008) pentru o perioadă anterioară, această modificare trebuie aplicată pentru acea perioadă anterioară. Modificarea trebuie aplicată retroactiv.”

IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare

Punctul 106 din IAS 1 (revizuit în 2007) este modificat după cum urmează:

„106

O entitate trebuie să prezinte o situație a modificărilor capitalurilor proprii, evidențiind în această situație:

(a)	rezultatul global total aferent perioadei, evidențiind separat valorile totale atribuibile proprietarilor societății-mamă și intereselor care nu controlează;

(b)	pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, efectele aplicării retroactive sau retratării retroactive recunoscute în conformitate cu IAS 8; și

(c)	[eliminat] și

(d)

pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, o reconciliere între valoarea contabilă de la începutul și de la sfârșitul perioadei, prezentând separat modificările care rezultă din:

(i)	profit sau pierdere;

(ii)	fiecare componentă a altor elemente de rezultat global; și

(iii)

tranzacțiile cu proprietarii, în calitatea lor de proprietari, evidențiind separat contribuțiile de la și distribuirile către proprietari și modificările participațiilor în capitalurile proprii deținute în filiale care nu au drept rezultat pierderea controlului.”

Se adaugă punctul 139A după cum urmează:

„139A

IAS 27 (modificat de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008) a modificat punctul 106. O entitate trebuie să aplice această modificare pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică IAS 27 (modificat în 2008) pentru o perioadă anterioară, această modificare trebuie aplicată pentru acea perioadă anterioară. Modificarea trebuie aplicată retroactiv.”

IAS 7 Situațiile fluxurilor de trezorerie

IAS7 este modificat conform descrierii de mai jos.

Titlul dinaintea punctului 39 și punctele 39-42 sunt modificate după cum urmează:

39	Fluxurile de trezorerie agregate provenite din obținerea sau pierderea controlului asupra filialelor sau altor întreprinderi trebuie prezentate separat și clasificate drept activități de investire.

O entitate trebuie să prezinte agregat fiecare dintre următoarele aspecte, în ceea ce privește atât obținerea, cât și pierderea controlului asupra filialelor sau altor întreprinderi în decursul perioadei:

(a)	contravaloarea totală plătită sau primită;

(b)	ponderea din contravaloare care constă în numerar și echivalente de numerar;

(c)	valoarea numerarului și a echivalentelor de numerar din filialele sau întreprinderile asupra cărora s-a obținut sau s-a pierdut controlul; și

(d)	valoarea activelor și datoriilor, în afara numerarului și a echivalentelor de numerar, din filialele sau întreprinderile asupra cărora s-a obținut sau s-a pierdut controlul, rezumată pe fiecare categorie principală.

Prezentarea separată, ca elemente-rânduri distincte, a efectelor fluxurilor de trezorerie generate în urma obținerii sau pierderii controlului asupra filialelor sau altor întreprinderi,,împreună cu prezentarea separată a valorilor activelor și datoriilor dobândite sau cedate, ajută la distingerea fluxurilor de trezorerie respective de fluxurile de trezorerie provenite din celelalte activități de exploatare, investire și finanțare. Efectele fluxurilor de trezorerie aferente pierderii controlului nu se deduc din cele aferente obținerii controlului.

Valoarea agregată a numerarului plătit sau încasat drept contravaloare pentru obținerea sau pierderea controlului asupra filialelor sau altor întreprinderi este raportată în situația fluxurilor de trezorerie, după deducerea numerarului și a echivalentelor de numerar dobândite sau cedate ca parte a acestor tranzacții, evenimente sau modificări ale circumstanțelor.”

Se adaugă punctele 42A și 42B după cum urmează:

„42A	Fluxurile de trezorerie care rezultă din modificările participațiilor în capitalurile proprii deținute într-o filială care nu au drept rezultat o pierdere a controlului trebuie clasificate drept fluxuri de trezorerie din activități de finanțare.

42B

Modificările participațiilor în capitalurile proprii deținute într-o filială care nu au drept rezultat o pierdere a controlului, cum ar fi cumpărarea sau vânzarea ulterioară de către societatea-mamă a instrumentelor de capitaluri proprii ale filialei, sunt contabilizate drept tranzacții cu capitaluri proprii [a se vedea IAS 27 Situații financiare consolidate și individuale (modificat de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008)]. În consecință, fluxurile de trezorerie rezultate sunt clasificate în același mod ca alte tranzacții cu proprietarii, descrise la punctul 17. ”

Se adaugă punctul 54 după cum urmează:

„54

IAS 27 (modificat de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008) a modificat punctele 39-42 și a adăugat punctele 42A și 42B. O entitate trebuie să aplice aceste modificări pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică IAS 27 (modificat în 2008) pentru o perioadă anterioară, aceste modificări trebuie aplicate pentru acea perioadă anterioară. Modificările trebuie aplicate retroactiv.”

IAS 21 Efectele variației cursurilor de schimb valutar

IAS21 este modificat conform descrierii de mai jos.

Titlul dinainte de punctul 48 este modificat și se adaugă punctele 48A-48D după cum urmează:

…

48A

În afară de cedarea întregii participații a unei entități într-o operațiune din străinătate, următoarele elemente sunt contabilizate drept cedări, chiar dacă entitatea păstrează o participație în fosta filială sau în entitatea controlată în comun:

(a)	pierderea controlului asupra unei filiale care cuprinde o operațiune din străinătate;

(b)	pierderea influenței semnificative asupra unei entități asociate care cuprinde o operațiune din străinătate; și

(c)	pierderea controlului comun asupra unei entități controlate în comun care cuprinde o operațiune din străinătate.

48B	La cedarea unei filiale care cuprinde o operațiune din străinătate, valoarea cumulată a diferențelor de curs valutar aferente acelei operațiuni din străinătate, care a fost atribuită intereselor care nu controlează, trebuie derecunoscută, dar nu trebuie reclasificată la profit sau pierdere.

48C

La cedarea parțială a unei filiale care cuprinde o operațiune din străinătate, entitatea trebuie să atribuie o parte proporțională din valoarea cumulată a diferențelor de curs valutar recunoscută la alte elemente ale rezultatului global către interesele care nu controlează deținute în acea operațiune din străinătate. În cadrul oricărei alte cedări parțiale a unei operațiuni din străinătate, entitatea trebuie să reclasifice la profit sau pierdere partea proporțională din valoarea cumulată a diferențelor de curs valutar recunoscute la alte elemente ale rezultatului global.

48D	O cedare parțială a participației unei entități într-o operațiune din străinătate reprezintă orice reducere a participațiilor unei entități în capitalurile proprii ale unei operațiuni din străinătate, cu excepția acelor reduceri de la punctul 48A care sunt contabilizate drept cedări.”

Se adaugă punctul 60B după cum urmează:

„60B

IAS 27 (modificat de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008) a adăugat punctele 48A-48D. O entitate trebuie să aplice aceste modificări pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică IAS 27 (modificat în 2008) pentru o perioadă anterioară, aceste modificări trebuie aplicate pentru acea perioadă anterioară.”

IAS 28 Investiții în entitățile asociate

IAS28 este modificat conform descrierii de mai jos.

Punctele 18 și 19 sunt modificate după cum urmează:

„18

Un investitor trebuie să întrerupă utilizarea metodei punerii în echivalență de la data la care acesta nu mai exercită o influență semnificativă asupra unei entități asociate și începând cu acea dată trebuie să contabilizeze investiția în conformitate cu IAS 39, cu condiția ca entitatea asociată să nu devină filială sau o asociere în participație, așa cum sunt definite de IAS 31. Atunci când pierde influența semnificativă, investitorul trebuie să evalueze la valoarea justă orice investiție pe care investitorul o păstrează în fosta entitate asociată. Investitorul trebuie să recunoască în profit sau pierdere orice diferență dintre:

(a)	valoarea justă a oricărei investiții păstrate și a oricăror încasări din cedarea părții de participație în entitatea asociată; și

(b)	valoarea contabilă a investiției la data pierderii influenței semnificative;

Atunci când o investiție încetează să constituie o entitate asociată și este contabilizată în conformitate cu IAS 39, valoarea justă a investiției la data la care încetează să mai fie o entitate asociată trebuie considerată valoarea sa justă la recunoașterea inițială drept activ financiar, în conformitate cu IAS 39. ”

Se adaugă punctul 19A după cum urmează:

„19A

Dacă un investitor pierde influența semnificativă asupra unei entități asociate, investitorul trebuie să contabilizeze toate valorile recunoscute la alte elemente ale rezultatului global aferente acelei entități asociate, pe aceeași bază care se prevede în cazul în care investitorul ar fi cedat direct activele sau datoriile aferente. Prin urmare, dacă un câștig sau o pierdere recunoscut(ă) anterior la alte elemente ale rezultatului global de către o entitate asociată ar fi reclasificat(ă) la profit sau pierdere la cedarea activelor sau datoriilor aferente, investitorul reclasifică câștigul sau pierderea din capitalurile proprii la profit sau pierdere (drept ajustare din reclasificare) atunci când pierde influența semnificativă asupra entității asociate. De exemplu, dacă o entitate asociată are active financiare disponibile în vederea vânzării, iar investitorul pierde influența semnificativă asupra entității asociate, investitorul trebuie să reclasifice la profit sau pierdere câștigul sau pierderea recunoscut(ă) anterior la alte elemente ale rezultatului global în legătură cu acele active. Dacă participația unui investitor în capitalurile proprii ale unei entități asociate este redusă, dar investiția continuă să fie o entitate asociată, investitorul trebuie să reclasifice la profit sau pierdere numai o valoare proporțională din câștigul sau pierderea recunoscut(ă) anterior la alte elemente ale rezultatului global.”

Se adaugă punctul 41B după cum urmează:

„41B

IAS 27 (modificat de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008) a modificat punctele 18 și 19 și a adăugat punctul 19A. O entitate trebuie să aplice aceste modificări pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică IAS 27 (modificat în 2008) pentru o perioadă anterioară, aceste modificări trebuie aplicate pentru acea perioadă anterioară.”

IAS 31 Interese în asocierile în participație

IAS31 este modificat conform descrierii de mai jos.

Punctul 45 este modificat după cum urmează:

„45

Atunci când un investitor încetează a mai avea un control comun asupra unei entități, trebuie să contabilizeze de la acea dată orice investiție rămasă în conformitate cu IAS 39, cu condiția ca fosta entitate controlată în comun să nu devină o filială sau o entitate asociată. De la data la care o entitate controlată în comun devine o filială a unui investitor, investitorul trebuie să-și contabilizeze participațiile în conformitate cu IAS 27 și cu IFRS 3 Combinări de întreprinderi (revizuit de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008). De la data la care o entitate controlată în comun devine o entitate asociată a unui investitor, acesta trebuie să-și contabilizeze participația în conformitate cu IAS 28. Atunci când pierde controlul comun, investitorul trebuie să evalueze la valoarea justă orice investiție pe care o păstrează în fosta entitate controlată în comun. Investitorul trebuie să recunoască în profit sau pierdere orice diferență dintre:

(a)	valoarea justă a oricărei investiții păstrate și a oricăror încasări din cedarea părții de participație în entitatea controlată în comun; și

(b)	valoarea contabilă a investiției la data pierderii controlului comun;”

Se adaugă punctele 45A și 45B după cum urmează:

„45A

Atunci când o investiție încetează să constituie o entitate controlată în comun și este contabilizată în conformitate cu IAS 39, valoarea justă a investiției la data la care încetează să mai fie o entitate controlată în comun trebuie considerată valoarea sa justă la recunoașterea inițială drept activ financiar, în conformitate cu IAS 39.

45B

Dacă un investitor pierde controlul comun asupra unei entități, investitorul trebuie să contabilizeze toate valorile recunoscute la alte elemente ale rezultatului global aferente acelei entități, pe aceeași bază care ar fi prevăzută în cazul în care entitatea controlată în comun ar fi cedat direct activele sau datoriile aferente. Prin urmare, dacă un câștig sau o pierdere recunoscut(ă) anterior la alte elemente ale rezultatului global ar fi reclasificat(ă) la profit sau pierdere la cedarea activelor sau datoriilor aferente, investitorul reclasifică câștigul sau pierderea din capitalurile proprii la profit sau pierdere (drept ajustare din reclasificare) atunci când pierde controlul asupra entității. De exemplu, dacă o entitate controlată în comun are active financiare disponibile în vederea vânzării, iar investitorul pierde controlul comun asupra entității, investitorul trebuie să reclasifice la profit sau pierdere câștigul sau pierderea recunoscut(ă) anterior la alte elemente ale rezultatului global în legătură cu acele active. Dacă participația unui investitor într-o entitate controlată în comun este redusă, dar investiția continuă să fie o entitate controlată în comun, investitorul trebuie să reclasifice la profit sau pierdere numai o valoare proporțională din câștigul sau pierderea recunoscut(ă) anterior la alte elemente ale rezultatului global.”

Se adaugă punctul 58A după cum urmează:

„58A

IAS 27 (modificat de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008) a modificat punctul 45 și a adăugat punctele 45A și 45B. O entitate trebuie să aplice aceste modificări pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică IAS 27 (modificat în 2008) pentru o perioadă anterioară, aceste modificări trebuie aplicate pentru acea perioadă anterioară.”

IAS 39 Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare

IAS39 este modificat conform descrierii de mai jos.

Ultima propoziție de la punctul 102 este modificată după cum urmează:

„102

...Câștigul sau pierderea din instrumentul de acoperire împotriva riscurilor care este legat(ă) de partea eficace a acoperirii care a fost recunoscută la alte elemente ale rezultatului global trebuie reclasificată de la capitalurile proprii la profit sau pierdere, drept ajustare din reclasificare [a se vedea IAS 1 (revizuit în 2007)], în conformitate cu punctele 48-49 din IAS 21 la cedarea sau la cedarea parțială a operațiunii din străinătate.”

Se adaugă punctul 103E după cum urmează:

„103E

IAS 27 (modificat de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008) a modificat punctul 102. O entitate trebuie să aplice această modificare pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică IAS 27 (modificat în 2008) pentru o perioadă anterioară, această modificare trebuie aplicată pentru acea perioadă anterioară.”

SIC-7 Introducerea monedei euro

A10

SIC-7 este modificat conform descrierii de mai jos.

La secțiunea „Referințe” se adaugă „IAS 27 Situații financiare consolidate și individuale (revizuit în 2008)”.

Punctul 4 este modificat după cum urmează:

„4

Aceasta înseamnă că, în special:

(a)

…

(b)

diferențele de curs valutar cumulate aferente conversiei situațiilor financiare ale operațiunilor din străinătate, recunoscute la alte elemente ale rezultatului global, trebuie acumulate în capitaluri proprii și trebuie reclasificate de la capitalurile proprii la profit sau pierdere numai la cedarea sau la cedarea parțială a investiției nete în operațiunea din străinătate; și …”

La titlul „Data intrării în vigoare” se adaugă un punct nou, după punctul care descrie data intrării în vigoare a modificărilor IAS 1, după cum urmează:

„IAS 27 (modificat de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008) a modificat punctul 4 litera (b). O entitate trebuie să aplice această modificare pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică IAS 27 (modificat în 2008) pentru o perioadă anterioară, această modificare trebuie aplicată pentru acea perioadă anterioară.”

12.6.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 149/22

REGULAMENTUL (CE) NR. 495/2009 AL COMISIEI

din 3 iunie 2009

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Standardul Internațional de Raportare Financiară IFRS 3

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

întrucât:

(1)	Prin Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei (2) s-au adoptat anumite standarde și interpretări internaționale existente la 15 octombrie 2008.

(2)

La 10 ianuarie 2008, Consiliul pentru standarde internaționale de contabilitate (IASB) a publicat Standardul Internațional de Raportare Financiară IFRS 3 (revizuit) Combinări de întreprinderi, denumit în continuare „IFRS 3 revizuit”. IFRS 3 revizuit stabilește principiile și normele privind modul în care un dobânditor dintr-o combinare de întreprinderi trebuie să recunoască și să evalueze, în evidențele sale contabile, diferitele elemente (cum ar fi activele identificabile, datoriile asumate, interesele care nu controlează și fondul comercial) legate de tratamentul contabil al tranzacției de achiziție. De asemenea, acesta specifică informațiile privind astfel de tranzacții care trebuie prezentate.

(3)

Consultarea Grupului de experți tehnici (TEG) din cadrul Grupului consultativ european pentru raportări financiare (EFRAG) confirmă faptul că standardul IFRS 3 îndeplinește criteriile tehnice pentru adoptare stabilite la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002. În conformitate cu Decizia 2006/505/CE a Comisiei din 14 iulie 2006 de instituire a Grupului de examinare a avizelor privind standardele contabile în vederea consilierii Comisiei cu privire la obiectivitatea și neutralitatea avizelor Grupului consultativ european pentru raportări financiare (EFRAG) (3), grupul de examinare a avizelor privind standardele contabile a analizat avizul EFRAG privind adoptarea și a confirmat Comisiei că acesta este echilibrat și obiectiv.

(4)

Adoptarea IFRS 3 revizuit implică, prin urmare, amendamente la IFRS 1, IFRS 2, IFRS 7, la Standardele Internaționale de Contabilitate IAS 12, IAS 16, IAS 28, IAS 32, IAS 33, IAS 34, IAS 36, IAS 37, IAS 38, IAS 39 și la Interpretarea 9 a Comitetului pentru Interpretarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRIC), pentru a se asigura coerența între standardele internaționale de contabilitate.

(5)	Prin urmare, este necesar ca Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 să fie modificat în consecință.

(6)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de reglementare contabilă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa la Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 se modifică după cum urmează:

1.	Standardul Internațional de Raportare Financiară IFRS 3 Combinări de întreprinderi se înlocuiește cu IFRS 3 revizuit conform anexei la prezentul regulament;

IFRS 1, IFRS 2, IFRS 7, Standardele Internaționale de Contabilitate IAS 12, IAS 16, IAS 28, IAS 32, IAS 33, IAS 34, IAS 36, IAS 37, IAS 38, IAS 39 și Interpretarea 9 a Comitetului pentru Interpretarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRIC) se modifică în conformitate cu amendamentele la IFRS 3 menționate în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Societățile aplică IFRS 3 revizuit, astfel cum este menționat în anexa la prezentul regulament, cel târziu de la data începerii primului său exercițiu financiar după data de 30 iunie 2009.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 3 iunie 2009.

Pentru Comisie

Charlie McCREEVY

Membru al Comisiei

(1) JO L 243, 11.9.2002, p. 1.

(2) JO L 320, 29.11.2008, p. 1.

(3) JO L 199, 21.7.2006, p. 33.

ANEXĂ

STANDARDE INTERNAȚIONALE DE CONTABILITATE

IFRS 3

Combinări de întreprinderi

STANDARDUL INTERNAȚIONAL DE RAPORTARE FINANCIARĂ 3

Combinări de întreprinderi

OBIECTIV

Obiectivul prezentului IFRS este de a îmbunătăți relevanța, fiabilitatea și comparabilitatea informațiilor pe care o entitate raportoare le oferă în situațiile sale financiare cu privire la o combinare de întreprinderi și efectele ei. Pentru a realiza acest obiectiv, prezentul IFRS stabilește principii și dispoziții privind modul în care dobânditorul:

(a)	recunoaște și evaluează în situațiile sale financiare activele identificabile dobândite, datoriile asumate și orice interese care nu controlează deținute în entitatea dobândită;

(b)	recunoaște și evaluează fondul comercial dobândit din combinarea de întreprinderi sau un câștig dintr-o cumpărare în condiții avantajoase; și

(c)	determină informațiile care trebuie prezentate pentru a permite utilizatorilor situațiilor financiare să evalueze natura și efectele financiare ale combinării de întreprinderi.

DOMENIU DE APLICARE

Prezentul IFRS se aplică unei tranzacții sau unui alt eveniment care corespunde definiției unei combinări de întreprinderi. Prezentul IFRS nu se aplică în cazul:

(a)	formării unei asocieri în participație.

(b)

achiziției unui activ sau a unui grup de active care nu constituie o întreprindere. În astfel de cazuri, dobânditorul trebuie să identifice și să recunoască activele individuale identificabile achiziționate (inclusiv acele active care corespund definiției și criteriilor de recunoaștere pentru imobilizările necorporale din IAS 38 Imobilizări necorporale), precum și datoriile asumate. Costul grupului trebuie alocat activelor și datoriilor individuale identificabile pe baza valorilor lor justerelative la data cumpărării. O astfel de tranzacție sau un astfel de eveniment nu generează fond comercial.

(c)	o combinare de entități sau întreprinderi aflate sub control comun (punctele B1-B4 oferă îndrumări de aplicare conexe).

IDENTIFICAREA UNEI COMBINĂRI DE ÎNTREPRINDERI

O entitate trebuie să determine dacă o tranzacție sau un alt eveniment reprezintă o combinare de întreprinderi, aplicând definiția din prezentul IFRS, fapt care impune ca activele dobândite și datoriile asumate să constituie o întreprindere. Dacă activele achiziționate nu reprezintă o întreprindere, entitatea raportoare trebuie să contabilizeze tranzacția sau acel alt eveniment drept o achiziție de active. Punctele B5-B12 oferă îndrumări privind identificarea unei combinări de întreprinderi și definiția unei întreprinderi.

METODA ACHIZIȚIEI

4.	O entitate trebuie să contabilizeze fiecare combinare de întreprinderi aplicând metoda achiziției.

Aplicarea metodei achiziției prevede:

(a)	identificarea dobânditorului;

(b)	stabilirea datei de achiziție;

(c)	recunoașterea și evaluarea activelor identificabile achiziționate, datoriilor asumate și oricăror interese care nu controlează deținute în entitatea dobândită; și

(d)	recunoașterea și evaluarea fondului comercial sau a câștigului în urma unei cumpărări în condiții avantajoase.

Identificarea dobânditorului

6.	Pentru fiecare combinare de întreprinderi, una dintre entitățile din combinare trebuie să fie identificată drept dobânditor.

Îndrumările din IAS 27 Situații financiare consolidate și individuale trebuie folosite pentru identificarea dobânditorului – entitatea care obține control asupra entității dobândite. În cazul în care s-a produs o combinare de întreprinderi, însă aplicarea îndrumărilor din IAS 27 nu indică clar care dintre entitățile care participă la combinare este dobânditorul, atunci trebuie avuți în vedere factorii de la punctele B14-B18 pentru a stabili acest lucru.

Stabilirea datei de achiziție

8.	Dobânditorul trebuie să identifice data achiziției, care reprezintă data la care acesta obține controlul asupra entității dobândite.

Data la care dobânditorul obține controlul asupra entității dobândite este, în general, data la care dobânditorul transferă legal contravaloarea, dobândește activele și își asumă datoriile entității dobândite—data de închidere. Totuși, dobânditorul ar putea obține controlul la o dată anterioară sau ulterioară datei de închidere. De exemplu, data de achiziție precedă data de închidere în cazul în care un acord scris prevede ca dobânditorul să obțină controlul asupra entității dobândite la o dată anterioară datei de închidere. Dobânditorul trebuie să ia în considerare toate situațiile și elementele pertinente la identificarea datei de achiziție.

Recunoașterea și evaluarea activelor identificabile dobândite, datoriilor asumate și oricăror interese care nu controlează deținute în entitatea dobândită

Principiul de recunoaștere

10.

La data achiziției, dobânditorul trebuie să recunoască, separat de fondul comercial, activele identificabile dobândite, datoriile asumate și orice interese care nu controlează deținute în entitatea dobândită. Recunoașterea activelor identificabile dobândite și a datoriilor asumate face obiectul condițiilor specificate la punctele 11 și 12.

Condiții pentru recunoaștere

11.

Pentru a se califica pentru recunoaștere ca parte a procesului de aplicare a metodei achiziției, activele identificabile dobândite, precum și datoriile asumate trebuie să corespundă definițiilor activelor și datoriilor din Cadrul general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare la data achiziției. De exemplu, costurile pe care dobânditorul le preconizează, dar pe care nu este obligat să le suporte în viitor pentru a-și pune în aplicare planul de încetare a unei activități din cadrul unei entități dobândite sau de încheiere a raporturilor de muncă sau de relocare a angajaților unei entități dobândite nu reprezintă datorii la data achiziționării. De aceea, dobânditorul nu recunoaște aceste costuri ca parte a metodei achiziției. În schimb, dobânditorul recunoaște aceste costuri în situațiile financiare ulterioare combinării de întreprinderi conform altor IFRS-uri.

12.

În plus, pentru a se califica pentru recunoaștere ca parte a procesului de aplicare a metodei achiziției, activele identificabile dobândite, precum și datoriile asumate trebuie să facă parte mai degrabă din obiectul schimbului dintre dobânditor și entitatea dobândită (sau foștii proprietari ai acesteia) în cadrul tranzacției efectuate la combinarea de întreprinderi, decât să constituie rezultatul unor tranzacții separate. Dobânditorul trebuie să aplice îndrumările de la punctele 51-53 pentru a determina care sunt activele dobândite sau datoriile asumate care fac parte din acest schimb legat de entitatea dobândită și care, dacă este cazul, constituie rezultatul unor tranzacții separate care trebuie contabilizate conform naturii lor și IFRS-urilor aplicabile.

13.

Aplicarea de către dobânditor a principiului și a condițiilor de recunoaștere poate avea ca rezultat recunoașterea anumitor active și datorii pe care entitatea dobândită nu le recunoscuse anterior în situațiile sale financiare drept active și datorii. De exemplu, dobânditorul recunoaște imobilizările necorporale identificabile pe care le-a dobândit, cum ar fi denumirea unei mărci, un brevet sau o relație cu clienții pe care entitatea dobândită nu le-a recunoscut ca active în situațiile sale financiare, întrucât le-a elaborat pe plan intern și a înregistrat costurile lor la cheltuieli.

14.

Punctele B28-B40 oferă îndrumări referitoare la recunoașterea contractelor de leasing operațional și a imobilizărilor necorporale. Punctele 22-28 precizează tipurile de active și de datorii identificabile care includ elemente pentru care prezentul IFRS furnizează excepții limitate de la principiul și condițiile de recunoaștere.

Clasificarea sau desemnarea activelor identificabile dobândite și a datoriilor asumate într-o combinare de întreprinderi

15.

La data achiziției, dobânditorul trebuie să clasifice sau să desemneze activele identificabile dobândite și datoriile asumate după cum este necesar pentru aplicarea ulterioară a celorlalte IFRS-uri. Dobânditorul trebuie să facă aceste clasificări sau desemnări pe baza termenilor contractuali, a condițiilor economice, a politicilor sale de exploatare sau contabile, precum și a altor condiții pertinente existente la data achiziției.

16.

În anumite cazuri, IFRS-urile prevăd metode contabile diferite în funcție de modul în care o entitate clasifică sau desemnează un anumit activ sau o anumită datorie. Exemplele de clasificări sau desemnări pe care dobânditorul trebuie să le facă pe baza condițiilor pertinente existente la data achiziției, includ, dar nu se limitează la:

(a)	clasificarea anumitor active și datorii financiare ca activ financiar sau datorie financiară la valoarea justă prin profit sau pierdere, sau ca activ financiar disponibil în vederea vânzării sau păstrat până la scadență, în conformitate cu IAS 39 Instrumente financiare:recunoaștere și evaluare;

(b)	desemnarea unui instrument derivat ca instrument de acoperire împotriva riscurilor în conformitate cu IAS 39; și

(c)	evaluarea măsurii în care un instrument derivat încorporat ar trebui separat de contractul gazdă în conformitate cu IAS 39 (ceea ce reprezintă o problemă de „clasificare”, conform utilizării acestui termen în prezentul IFRS).

17.

Prezentul IFRS furnizează două excepții de la principiul de la punctul 15:

(a)	clasificarea unui contract de leasing fie ca leasing operațional, fie ca leasing financiar, în conformitate cu IAS 17 Contracte de leasing; și

(b)	clasificarea unui contract ca un contract de asigurare în conformitate cu IFRS 4 Contracte de asigurare.

Dobânditorul trebuie să clasifice aceste contracte pe baza termenilor contractuali și a altor factori la începutul contractului (sau, în cazul în care termenii contractuali au fost modificați de așa natură încât să se schimbe și clasificarea acestuia, la data acelei modificări, care ar putea fi data de achiziție).

Principiul de evaluare

18.	Dobânditorul trebuie să evalueze activele identificabile dobândite, precum și datoriile asumate la valorile juste de la data achiziției lor.

19.

Pentru fiecare combinare de întreprinderi, dobânditorul trebuie să evalueze orice interese care nu controlează deținute în entitatea dobândită, fie la valoarea justă, fie în funcție de partea proporțională a intereselor care nu controlează respective în activele nete identificabile ale entității dobândite.

20.

Punctele B41-B45 oferă îndrumări privind evaluarea valorii juste a anumitor active identificabile și a unui interes care nu controlează deținut într-o entitate dobândită. Punctele 24-31 precizează tipurile de active și de datorii identificabile care cuprind elemente pentru care prezentul IFRS prevede excepții limitate de la principiul de recunoaștere.

Excepții de la principiile de recunoaștere sau evaluare

21.

Prezentul IFRS prevede două excepții limitate de la principiile sale de recunoaștere și evaluare. Punctele 22-31 specifică atât elementele speciale pentru care sunt acordate aceste excepții, cât și natura acestor excepții. Dobânditorul trebuie să contabilizeze aceste elemente prin aplicarea dispozițiilor de la punctele 22-31, ceea ce va avea drept rezultat faptul că unele elemente sunt:

(a)	recunoscute fie prin aplicarea unor condiții de recunoaștere suplimentare față de cele de la punctele 11 și 12 sau prin aplicarea dispozițiilor din alte IFRS-uri, cu rezultate care se deosebesc de cele obținute prin aplicarea principiului și condițiilor de recunoaștere.

(b)	evaluate la o altă valoare decât valorile lor juste de la data achiziției.

Excepție de la principiul de recunoaștere

Datorii contingente

22.

IAS 37 Provizioane, datorii contingente și active contingente definește o datorie contingentă drept:

(a)	o obligație potențială apărută ca urmare a unor evenimente trecute și a cărei existență va fi confirmată doar de apariția sau neapariția unuia sau mai multor evenimente viitoare incerte, care nu sunt în totalitate controlate de entitate; fie

(b)

o obligație curentă apărută ca urmare a unor evenimente trecute, dar care nu este recunoscută deoarece:

(i)	este improbabil că pentru decontarea acestei obligații vor fi necesare ieșiri de resurse încorporând beneficii economice; fie

(ii)	valoarea obligației nu poate fi evaluată suficient de fiabil.

23.

Dispozițiile din IAS 37 nu se aplică pentru determinarea datoriilor contingente care trebuie recunoscute la data achiziției. În schimb, dobânditorul trebuie să recunoască la data achiziției o datorie contingentă asumată într-o combinare de întreprinderi dacă este o obligație curentă care rezultă din evenimente trecute, iar valoarea sa justă poate fi evaluată fiabil. Prin urmare, contrar prevederilor IAS 37, dobânditorul recunoaște o datorie contingentă asumată într-o combinare de întreprinderi la data achiziției, chiar dacă nu este probabil ca pentru decontarea obligației să fie necesară o ieșire de resurse care să încorporeze beneficii economice. Punctul 56 oferă îndrumări privind contabilizarea ulterioară a datoriilor contingente.

Excepții de la principiile de recunoaștere și evaluare

Impozitul pe profit

24.	Dobânditorul trebuie să recunoască și să evalueze un activ sau o datorie cu impozit amânat care rezultă din activele dobândite și din datoriile asumate într-o combinare de întreprinderi, în conformitate cu IAS 12 Impozitul pe profit.

25.	Dobânditorul trebuie să contabilizeze efectele fiscale potențiale ale diferențelor temporale și ale reportărilor unei entități dobândite care există la data achiziției sau care apar ca urmare a achiziției în conformitate cu IAS 12.

Beneficiile angajaților

26.	Dobânditorul trebuie să recunoască și să evalueze o datorie (sau un activ, dacă există) aferentă acordurilor entității dobândite privind beneficiile angajaților, în conformitate cu IAS 19 Beneficiile angajaților.

Active de compensație

27.

Vânzătorul dintr-o combinare de întreprinderi poate oferi prin contract dobânditorului o compensație pentru rezultatul unei contingențe sau al unei incertitudini aferente total sau parțial unui anumit activ sau unei anumite datorii. De exemplu, vânzătorul poate oferi o compensație dobânditorului pentru pierderile care depășesc o anumită valoare aferente unei datorii care rezultă dintr-o anumită contingență; cu alte cuvinte, vânzătorul va garanta faptul că datoria dobânditorului nu va depăși o anumită valoare. Ca urmare, dobânditorul obține un activ de compensație. Dobânditorul trebuie să recunoască un activ de compensație în același timp în care recunoaște elementul compensat, evaluat pe aceeași bază ca și elementul compensat, în funcție de necesitatea constituirii unui provizion pentru depreciere pentru sumele care nu pot fi colectate. Prin urmare, dacă compensația este legată de un activ sau de o datorie recunoscut(ă) la data achiziției și evaluat(ă) la valoarea sa justă de la data achiziției, dobânditorul trebuie să recunoască activul de compensație la data achiziției evaluat la valoarea sa justă de la data achiziției. Pentru un activ de compensație evaluat la valoarea justă, efectele incertitudinii în privința fluxurilor de trezorerie din motive de colectabilitate sunt incluse în evaluarea valorii juste, nefiind necesar un provizion separat pentru depreciere (punctul B41 furnizează îndrumări de aplicare aferente).

28.

În unele cazuri, compensația poate fi legată de un activ sau de o datorie care reprezintă o excepție de la principiile de recunoaștere și evaluare. De exemplu, o compensație poate fi legată de o datorie contingentă care nu este recunoscută la data achiziției deoarece valoarea sa justă nu poate fi evaluată fiabil la acea dată. Alternativ, o compensație poate fi legată de un activ sau de o datorie care rezultă, de exemplu, dintr-un beneficiu al angajaților care este evaluat pe o bază diferită de cea a valorii juste de la data achiziției. În aceste cazuri, activul de compensație trebuie recunoscut și evaluat prin utilizarea unor ipoteze conforme cu cele utilizate pentru evaluarea elementului de compensație, sub rezerva evaluării de către conducere a colectabilității activului de compensație și a oricăror limite contractuale asupra valorii compensate. Punctul 57 oferă îndrumări privind contabilizarea ulterioară a unui activ de compensație.

Excepții de la principiul de evaluare

Drepturi redobândite

29.

Dobânditorul trebuie să evalueze valoarea unui drept redobândit recunoscut drept imobilizare necorporală pe baza duratei contractuale rămase din contractul aferent, indiferent dacă participanții de pe piață ar lua sau nu în considerare potențiale reînnoiri contractuale la determinarea valorii sale juste. Punctele B35 și B36 oferă îndrumări de aplicare aferente.

Prime cu plata pe bază de acțiuni

30.

Dobânditorul trebuie să evalueze un instrument de capitaluri proprii sau o datorie aferent(ă) înlocuirii unor prime cu plata pe bază de acțiuni ale entității dobândite cu prime cu plata pe bază de acțiuni aparținând dobânditorului, în conformitate cu metoda din IFRS 2 Plata pe bază de acțiuni. (Prezentul IFRS se referă la rezultatul acestei metode prin termenul de „evaluare de piață” a primei).

Active deținute în vederea vânzării

31.

Dobânditorul trebuie să evalueze un activ imobilizat dobândit (sau grup destinat cedării) care este clasificat drept deținut în vederea vânzării la data achiziției, în conformitate cu IFRS 5 Active imobilizate deținute în vederea vânzării și activități întrerupte, la valoarea justă minus costurile de vânzare, în conformitate cu punctele 15-18 din acel IFRS.

Recunoașterea și evaluarea fondului comercial sau a unui câștig obținut în urma unei cumpărări în condiții avantajoase

32.

Dobânditorul trebuie să recunoască fondul comercial la data achiziției, evaluat drept valoarea cu care suma de la litera (a) depășește suma de la litera (b) de mai jos:

(a)

totalul dintre:

(i)	contravaloarea transferată evaluată în conformitate cu prezentul IFRS, care prevede în general utilizarea valorii juste de la data achiziției (a se vedea punctul 37);

(ii)	valoarea oricăror interese care nu controlează deținute în entitatea dobândită, evaluate în conformitate cu prezentul IFRS; și

(iii)

într-o combinare de întreprinderi realizată în etape (a se vedea punctele 41 și 42), valoarea justă de la data achiziției a participației în capitalurile proprii deținute anterior de către dobânditor în entitatea dobândită.

(b)	valorile nete de la data achiziției ale activelor identificabile dobândite și datoriilor asumate evaluate în conformitate cu prezentul IFRS.

33.

Într-o combinare de întreprinderi în care dobânditorul și entitatea dobândită (sau foștii săi proprietari) schimbă numai participații în capitalurile proprii, este posibil ca valoarea justă la data achiziției a participațiilor în capitalurile proprii ale entității dobândite să poată fi evaluată mai fiabil decât valoarea justă de la data achiziției participațiilor în capitalurile proprii ale dobânditorului. În acest caz, dobânditorul trebuie să determine valoarea fondului comercial prin utilizarea valorii juste la data achiziției a participațiilor în capitalurile proprii ale entității dobândite, în locul valorii juste la data achiziției a participațiilor în capitalurile proprii transferate. Pentru a determina valoarea fondului comercial dintr-o combinare de întreprinderi în care nu se transferă nicio contravaloare, dobânditorul trebuie să utilizeze valoarea justă la data achiziției a participației dobânditorului în entitatea dobândită, determinată prin utilizarea unei tehnici de evaluare în locul valorii juste de la data achiziției a contravalorii transferate [punctul 32 litera (a) subpunctul (i)]. Punctele B46-B49 oferă îndrumări de aplicare aferente.

Cumpărări în condiții avantajoase

34.

Ocazional, un dobânditor va efectua o cumpărare în condiții avantajoase, care reprezintă o combinare de întreprinderi în care valoarea de la punctul 32 litera (b) este mai mare decât suma valorilor specificate la punctul 32 litera (a). Dacă surplusul rămâne și după aplicarea dispozițiilor de la punctul 36, dobânditorul trebuie să recunoască câștigul rezultat în profit sau pierdere la data achiziției. Acest câștig trebuie atribuit dobânditorului.

35.

O cumpărare în condiții avantajoase poate avea loc, de exemplu, în cadrul unei combinări de întreprinderi care constituie o vânzare forțată în care vânzătorul acționează sub efectul unei constrângeri. Totuși, excepțiile de recunoaștere sau de evaluare pentru anumite elemente prezentate la punctele 22-31 pot de asemenea avea drept rezultat recunoașterea unui câștig (sau o modificare a valorii unui câștig recunoscut) în cadrul unei cumpărări în condiții avantajoase.

36.

Înainte de recunoașterea unui câștig dintr-o cumpărare în condiții avantajoase, dobânditorul trebuie să reevalueze identificarea corectă a tuturor activelor dobândite și a tuturor datoriilor asumate și trebuie să recunoască orice active sau datorii suplimentare identificate în cadrul acestei revizuiri. Dobânditorul trebuie să revizuiască apoi procedurile utilizate pentru evaluarea valorilor care prezentul IFRS dispune să fie recunoscute la data achiziției pentru toate elementele următoare:

(a)	activele identificabile dobândite și datoriile asumate;

(b)	interesele care nu controlează deținute în entitatea dobândită, dacă există;

(c)	în cazul unei combinări de întreprinderi realizate în etape, participația deținută anterior de dobânditor în capitalurile proprii ale entității dobândite; și

(d)	contravaloarea transferată.

Obiectivul revizuirii este acela de a se asigura că evaluările reflectă corespunzător luarea în considerare a tuturor informațiilor disponibile la data achiziției.

Contravaloarea transferată

37.

Contravaloarea transferată în cadrul unei combinări de întreprinderi trebuie evaluată la valoarea justă, care trebuie calculată drept suma valorilor juste la data achiziției ale activelor transferate de dobânditor, ale datoriilor suportate de dobânditor față de foștii proprietari ai entității dobândite și ale participațiilor în capitalurile proprii emise de dobânditor. (Cu toate acestea, orice parte din primele dobânditorului cu plata pe bază de acțiuni schimbate cu primele deținute de angajații entității dobândite, care este inclusă în contravaloarea transferată în cadrul combinării de întreprinderi, trebuie evaluată mai degrabă în conformitate cu punctul 30 decât la valoarea justă). Exemplele de posibile forme ale contravalorii cuprind numerar, alte active, o întreprindere sau o filială a dobânditorului, contravaloarea contingentă, instrumente de capitaluri proprii ordinare sau preferențiale, opțiuni, warrante și participațiile membrilor entităților mutuale.

38.

Contravaloarea transferată poate cuprinde active sau datorii ale dobânditorului care au valori contabile diferite de valorile lor juste la data achiziției (de exemplu, active nemonetare sau o întreprindere a dobânditorului). În acest caz, dobânditorul trebuie să reevalueze activele sau datoriile transferate la valorile lor juste de la data achiziției și să recunoască câștigurile sau pierderile rezultate, dacă este cazul, în profit sau pierdere. Totuși, activele sau datoriile transferate rămân uneori în cadrul entității combinate după încheierea combinării de întreprinderi (de exemplu, din cauză că activele sau datoriile au fost transferate mai degrabă dobânditorului decât foștilor proprietari), iar dobânditorul păstrează, prin urmare, controlul asupra acestora. În acest caz, dobânditorul trebuie să evalueze acele active și datorii la valorile lor contabile imediat înainte de data achiziției și nu trebuie să recunoască un câștig sau o pierdere în profit sau pierdere pentru activele sau datoriile pe care le controlează atât înainte, cât și după combinarea de întreprinderi.

Contravaloarea contingentă

39.

Contravaloarea pe care o transferă dobânditorul în schimbul entității dobândite cuprinde orice activ sau datorie care rezultă dintr-un angajament cu contravaloare contingentă (a se vedea punctul 37). Dobânditorul trebuie să recunoască valoarea justă a contravalorii contingente de la data achiziției ca parte a contravalorii transferate în schimbul entității dobândite.

40.

Dobânditorul trebuie să clasifice o obligație de a plăti contravaloarea contingentă drept datorie sau capitaluri proprii, pe baza definiției unui instrument de capitaluri proprii și a unei datorii financiare de la punctul 11 din IAS 32 Instrumente financiare: prezentare sau din alte IFRS-uri aplicabile. Dobânditorul trebuie să clasifice ca activ un drept la restituirea contravalorii transferate anterior, dacă sunt îndeplinite anumite condiții. Punctul 58 oferă îndrumări privind contabilizarea ulterioară a contravalorii contingente.

Îndrumări suplimentare privind aplicarea metodei achiziției pentru anumite tipuri de combinări de întreprinderi

O combinare de întreprinderi realizată în etape

41.

Uneori, un dobânditor obține controlul asupra unei entități dobândite în care deținea o participație în capitalurile proprii imediat înainte de data achiziției. De exemplu, la 31 decembrie 20X1, Entitatea A deține un interes care nu controlează de 35 % în capitalurile proprii ale Entității B. La acea dată, Entitatea A cumpără încă 40 % din participația în Entitatea B, ceea ce îi dă drept de control asupra Entității B. Prezentul IFRS numește o astfel de tranzacție o combinare de întreprinderi realizată în etape, denumită uneori și achiziție în etape.

42.

Într-o combinare de întreprinderi realizată în etape, dobânditorul trebuie să-și reevalueze participația deținută anterior în capitalurile proprii ale entității dobândite la valoarea justă de la data achiziției și să recunoască câștigul sau pierderea rezultată, dacă există, în profit sau pierdere. În perioadele anterioare de raportare, dobânditorul poate să fi recunoscut în alte elemente ale rezultatului global modificările valorii participației sale în capitalurile proprii ale entității dobândite (de exemplu, deoarece investiția a fost clasificată drept deținută în vederea vânzării). În acest caz, valoarea care a fost recunoscută în alte elemente ale rezultatului global trebuie recunoscută pe aceeași bază care s-ar impune dacă dobânditorul ar fi cedat direct participația deținută anterior în capitaluri proprii.

O combinare de întreprinderi realizată fără transferul unei contravalori

43.

Un dobânditor obține uneori controlul asupra unei entități dobândite fără a transfera o contravaloare. Metoda achiziției pentru contabilizarea unei combinări de întreprinderi se aplică acestor combinări. Astfel de cazuri includ:

(a)	Entitatea dobândită răscumpără un număr suficient din propriile sale acțiuni pentru ca un investitor existent (dobânditorul) să obțină controlul.

(b)	Expiră drepturile minoritare de veto care au împiedicat anterior dobânditorul să controleze entitatea dobândită în care dobânditorul deținea majoritatea drepturilor de vot.

(c)

Dobânditorul și entitatea dobândită convin să-și combine întreprinderile numai prin contract. Dobânditorul nu transferă nicio contravaloare în schimbul controlului asupra unei entități dobândite și nu deține nicio participație în capitalurile proprii ale entității dobândite, nici la data achiziției, nici anterior acestei date. Exemplele de combinări de întreprinderi realizate numai prin contract cuprind unirea a două întreprinderi printr-un angajament de tip stapling sau formarea unei corporații cu dublă cotare la bursă.

44.

Într-o combinare de întreprinderi realizată numai prin contract, dobânditorul trebuie să atribuie proprietarilor entității dobândite valoarea activelor nete ale entității dobândite recunoscută în conformitate cu prezentul IFRS. Cu alte cuvinte, participațiile în capitalurile proprii ale entității dobândite deținute de alte părți în afara dobânditorului constituie interese care nu controlează în situațiile financiare de după combinare ale dobânditorului, chiar dacă rezultatul este că toate participațiile în capitalurile proprii ale entității dobândite sunt atribuite intereselor care nu controlează.

Perioada de evaluare

45.

În cazul în care contabilizarea inițială a unei combinări de întreprinderi este incompletă la sfârșitul perioadei de raportare în care are loc combinarea, dobânditorul trebuie să raporteze în situațiile sale financiare valorile provizorii ale elementelor pentru care contabilizarea este incompletă. În perioada de evaluare, dobânditorul trebuie să ajusteze retroactiv valorile provizorii recunoscute la data achiziției, pentru a reflecta noile informații obținute în legătură cu faptele și împrejurările care au existat la data achiziției și care, dacă ar fi fost cunoscute, ar fi afectat evaluarea valorilor recunoscute la acea dată. În perioada de evaluare, dobânditorul trebuie să recunoască de asemenea activele sau datoriile suplimentare, dacă se obțin noi informații despre fapte și împrejurări existente la data achiziției și care, dacă ar fi fost cunoscute, ar fi avut drept rezultat recunoașterea acelor active și datorii la acea dată. Perioada de evaluare se termină imediat după ce dobânditorul primește informațiile pe care le căuta în legătură cu faptele și împrejurările care au existat la data achiziției sau atunci când află că nu se mai pot obține alte informații. Totuși, perioada de evaluare nu trebuie să depășească un an de la data achiziției.

46.

Perioada de evaluare este perioada de după data achiziției în timpul căreia dobânditorul poate ajusta valorile provizorii recunoscute pentru o combinare de întreprinderi. Perioada de evaluare oferă dobânditorului suficient timp pentru a obține informațiile necesare pentru identificarea și evaluarea următoarelor elemente la data achiziției, în conformitate cu dispozițiile prezentului IFRS:

(a)	activele identificabile achiziționate, datoriile asumate și orice interese care nu controlează deținute în entitatea dobândită;

(b)	contravaloarea transferată pentru entitatea dobândită (sau cealaltă valoare utilizată la evaluarea fondului comercial);

(c)	în cazul unei combinări de întreprinderi realizată în etape, participația deținută anterior de dobânditor în capitalurile proprii ale entității dobândite; și

(d)	fondul comercial rezultat sau câștigul dintr-o cumpărare în condiții avantajoase.

47.

Dobânditorul trebuie să ia în considerare toți factorii pertinenți atunci când stabilește dacă informațiile obținute după data achiziției ar trebui să aibă drept rezultat o ajustare a valorilor provizorii recunoscute sau dacă acele informații rezultă din evenimente care au avut lor după data achiziției. Factorii pertinenți cuprind data la care se obțin informațiile suplimentare și posibilitatea ca dobânditorul să identifice un motiv de modificare a valorilor provizorii. Informațiile obținute imediat după data achiziției au o probabilitate mai mare să reflecte condițiile existente la data achiziției, în comparație cu informațiile obținute cu câteva luni mai târziu. De exemplu, în afară de cazul în care intervine un eveniment care i-a modificat valoarea justă și care poate fi identificat, vânzarea unui activ către un terț la scurt timp după data de achiziție pentru o sumă semnificativ diferită față de valoarea sa justă provizorie determinată la acea dată indică probabil o eroare în valoarea provizorie.

48.

Dobânditorul recunoaște o creștere (descreștere) a valorii provizorii recunoscute pentru un activ (datorie) identificabil(ă) prin intermediul unei descreșteri (creșteri) a fondului comercial. Totuși, noile informații obținute în perioada de evaluare pot avea uneori drept rezultat o ajustare a valorii provizorii a mai multor active sau datorii. De exemplu, dobânditorul și-ar fi putut asuma o datorie pentru a plăti daunele provocate de un accident produs la una dintre instalațiile entității dobândite, care sunt acoperite parțial sau total de polița de asigurare de răspundere a entității dobândite. Dacă dobânditorul obține informații noi în perioada de evaluare privind valoarea justă la data achiziției a acelei datorii, ajustarea fondului comercial care rezultă dintr-o modificare a valorii provizorii recunoscute pentru datorie ar fi compensată (parțial sau total) printr-o ajustare corespunzătoare a fondului comercial care rezultă dintr-o modificare a valorii provizorii recunoscute pentru pretenție, de primit de la asigurător.

49.

În perioada de evaluare, dobânditorul trebuie să recunoască ajustările valorilor provizorii ca și cum contabilizarea combinării de întreprinderi ar fi fost finalizată la data achiziției. Astfel, dobânditorul trebuie să revizuiască informațiile comparative pentru perioadele anterioare prezentate în situațiile financiare după necesități, inclusiv efectuarea oricărei modificări a amortizării sau a altor efecte ale veniturilor recunoscute la finalizarea contabilizării inițiale.

50.	După încheierea perioadei de evaluare, dobânditorul trebuie să revizuiască contabilizarea unei combinări de întreprinderi numai pentru a corecta o eroare în conformitate cu IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori.

Determinarea elementelor care fac parte dintr-o tranzacție de combinare de întreprinderi

51.

Dobânditorul și entitatea dobândită pot avea o relație sau un alt angajament pre-existent înainte de a începe negocierile pentru combinarea de întreprinderi sau ar putea încheia un angajament în timpul negocierilor separat de combinarea de întreprinderi. În ambele situații, dobânditorul trebuie să identifice orice valori care nu fac parte din schimbul dintre dobânditor și entitatea dobândită (sau foștii săi proprietari) în cadrul unei combinări de întreprinderi, adică valorile care nu fac parte din schimbul pentru entitatea dobândită. Dobânditorul trebuie să recunoască, în cadrul aplicării metodei achiziției, numai contravaloarea transferată pentru entitatea dobândită și activele dobândite și datoriile asumate în cadrul schimbului pentru entitatea dobândită. Tranzacțiile separate vor fi contabilizate în conformitate cu IFRS-urile relevante.

52.

Este posibil ca o tranzacție încheiată înainte de combinare de dobânditor sau în numele acestuia sau, în principal, în beneficiul dobânditorului sau al entității combinate, mai degrabă decât în principal în beneficiul entității dobândite (sau al foștilor săi proprietari), să fie o tranzacție separată. Următoarele exemple prezintă tranzacții separate care nu trebuie incluse în aplicarea metodei achiziției:

(a)	o tranzacție care, de fapt, lichidează relații pre-existente între dobânditor și entitatea dobândită;

(b)	o tranzacție prin care se remunerează angajații sau foștii proprietari ai entității dobândite pentru servicii viitoare; și

(c)	o tranzacție prin care se rambursează entității dobândite sau foștilor săi proprietari plata costurilor suportate de dobânditor cu ocazia achiziției.

Punctele B50-B62 oferă îndrumări de aplicare aferente.

Costurile aferente achiziției

53.

Costurile aferente achiziției sunt costurile pe care le suportă dobânditorul pentru realizarea unei combinări de întreprinderi. Aceste costuri cuprind onorariile intermediarului; onorariile de consiliere, juridice, contabile, de evaluare și alte onorarii profesionale sau de consultanță; costurile administrative generale, inclusiv costurile de menținere a unui departament intern de achiziții; și costurile de înregistrare și de emitere a titlurilor de creanță și a acțiunilor. Dobânditorul trebuie să contabilizeze costurile aferente achiziției drept cheltuieli în perioadele în care sunt suportate costurile și sunt prestate serviciile, cu o singură excepție. Costurile de emitere a titlurilor de creanță și a acțiunilor trebuie recunoscute în conformitate cu IAS 32 și IAS 39.

EVALUAREA ȘI CONTABILIZAREA ULTERIOARĂ

54.

În general, un dobânditor trebuie să evalueze și să contabilizeze ulterior activele dobândite, datoriile asumate sau suportate și instrumentele de capitaluri proprii emise într-o combinare de întreprinderi în conformitate cu alte IFRS-uri aplicabile pentru acele elemente, în funcție de natura lor. Cu toate acestea, prezentul IFRS oferă îndrumări privind evaluarea și contabilizarea ulterioară a următoarelor active dobândite, datorii asumate sau suportate și instrumente de capitaluri proprii emise într-o combinare de întreprinderi:

(a)	drepturi redobândite;

(b)	datorii contingente recunoscute la data achiziției;

(c)	active de compensație; și

(d)	contravaloarea contingentă.

Punctul B63 furnizează îndrumări de aplicare aferente.

Drepturi redobândite

55.

Un drept redobândit recunoscut drept imobilizare necorporală trebuie amortizat pe perioada contractuală rămasă din contractul prin care a fost acordat dreptul. Un dobânditor care vinde ulterior un drept redobândit către un terț trebuie să includă valoarea contabilă a imobilizării necorporale în determinarea câștigului sau pierderii din vânzare.

Datorii contingente

56.

După recunoașterea inițială și până la decontarea, anularea sau expirarea datoriei, dobânditorul trebuie să evalueze o datorie contingentă recunoscută într-o combinare de întreprinderi la cea mai mare valoare dintre:

(a)	valoarea care ar fi recunoscută în conformitate cu IAS 37; și

(b)	valoarea recunoscută inițial din care se scade, dacă este cazul, amortizarea cumulată recunoscută în conformitate cu IAS 18 Venituri.

Această dispoziție nu se aplică contractelor contabilizate în conformitate cu IAS 39.

Active de compensație

57.

La finalul fiecărei perioade de raportare ulterioare, dobânditorul trebuie să evalueze un activ de compensație care a fost recunoscut la data achiziției pe aceeași bază ca activul sau datoria compensat(ă), sub rezerva oricăror limitări contractuale ale valorii sale și, pentru un activ de compensație care nu este evaluat ulterior la valoarea sa justă, sub rezerva evaluării de către conducere a colectabilității activului de compensație. Dobânditorul trebuie să derecunoască activul de compensație doar atunci când colectează activul, când îl vinde sau când pierde în alt fel dreptul asupra acestuia.

Contravaloarea contingentă

58.

Unele modificări ale valorii juste ale contravalorii contingente pe care o recunoaște dobânditorul după data achiziției pot fi rezultatul informațiilor suplimentare pe care le-a obținut dobânditorul după acea dată în legătură cu fapte și împrejurări care au existat la data achiziției. Astfel de modificări constituie ajustări din perioada de evaluare, în conformitate cu punctele 45-49. Cu toate acestea, modificările care rezultă din evenimente care au loc după data achiziției, cum ar fi atingerea unei ținte privind câștigurile, atingerea unui preț specificat pe acțiune sau atingerea unui reper semnificativ într-un proiect de cercetare și dezvoltare, nu constituie ajustări din perioada de evaluare. Dobânditorul trebuie să contabilizeze modificările valorii juste a contravalorii contingente care nu reprezintă ajustări din perioada de evaluare, după cum urmează:

(a)	Contravaloarea contingentă clasificată drept capitaluri proprii nu trebuie reevaluată, iar decontarea sa ulterioară trebuie contabilizată în capitalurile proprii.

(b)

Contravaloarea contingentă clasificată drept un activ sau o datorie care:

(i)	este un instrument financiar și intră sub incidența IAS 39 trebuie evaluată la valoarea justă, orice câștig sau pierdere fiind recunoscut(ă) fie în profit sau pierdere, fie în alte elemente ale rezultatului global, în conformitate cu respectivul IFRS.

(ii)	nu intră sub incidența IAS 39 trebuie contabilizată în conformitate cu IAS 37 sau cu alte IFRS-uri, după caz.

INFORMAȚII DE FURNIZAT

59.

Dobânditorul trebuie să prezinte informații care să le permită utilizatorilor situațiilor lor financiare să evalueze natura și efectul financiar al unei combinări de întreprinderi care are loc:

(a)	în timpul perioadei curente de raportare; fie

(b)	după finalul perioadei de raportare, dar înainte să se autorizeze publicarea situațiilor financiare.

60.	Pentru a realiza obiectivul de la punctul 59, dobânditorul trebuie să prezinte informațiile specificate la punctele B64-B66.

61.

Dobânditorul trebuie să prezinte informații care să le permită utilizatorilor situațiilor lor financiare să evalueze efectele financiare ale ajustărilor recunoscute în decursul perioadei curente de raportare, aferente combinărilor de întreprinderi care au avut loc în perioada curentă de raportare sau în perioadele de raportare anterioare.

62.	Pentru a realiza obiectivul de la punctul 61, dobânditorul trebuie să prezinte informațiile specificate la punctul B67.

63.	Dacă informațiile specifice prevăzute de prezentul IFRS sau de alte IFRS-uri nu corespund obiectivelor stabilite la punctele 59 și 61, dobânditorul trebuie să prezinte toate informațiile suplimentare necesare în vederea atingerii acestor obiective.

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE ȘI TRANZIȚIA

Data intrării în vigoare

64.

Prezentul IFRS trebuie aplicat retroactiv combinărilor de întreprinderi pentru care data achiziției este la sau după începutul primei perioade anuale de raportare care începe la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Cu toate acestea, prezentul IFRS trebuie aplicat numai la începutul unei perioade anuale de raportare care începe la 30 iunie 2007 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică prezentul IFRS înainte de 1 iulie 2009, entitatea trebuie să prezinte acest fapt și să aplice IAS 27 (modificat de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008) în același timp.

Tranziție

65.	Activele și datoriile care rezultă din combinări de întreprinderi ale căror date de achiziție au precedat data de aplicare a prezentului IFRS nu trebuie ajustate la aplicarea prezentului IFRS.

66.	O entitate, cum ar fi o entitate mutuală, care nu a aplicat încă IFRS 3 și care a avut una sau mai multe combinări de întreprinderi care au fost contabilizate prin utilizarea metodei achiziției trebuie să aplice prevederile tranzitorii de la punctele B68 și B69.

Impozitul pe profit

67.

Pentru combinările de întreprinderi la care data achiziției a fost anterioară datei de aplicare a prezentului IFRS, dobânditorul trebuie să aplice prospectiv dispozițiile de la punctul 68 din IAS 12, modificat prin prezentul IFRS. Aceasta înseamnă că dobânditorul nu trebuie să ajusteze contabilizarea combinărilor anterioare de întreprinderi pentru modificările recunoscute anterior ale creanțelor recunoscute privind impozitul amânat. Cu toate acestea, de la data aplicării prezentului IFRS, dobânditorul trebuie să recunoască, ca o ajustare a profitului sau pierderii (sau, dacă IAS 12 prevede acest lucru, în afara profitului sau pierderii), modificările creanțelor recunoscute privind impozit amânat.

RETRAGEREA IFRS 3 (2004)

68.	Prezentul IFRS înlocuiește IFRS 3 Combinări de întreprinderi (publicat în 2004).

Anexa A

Termeni definiți

Prezenta anexă este parte integrantă din IFRS.

entitate dobândită

Întreprinderea sau întreprinderile asupra cărora dobânditorul obține controlul într-o combinare de întreprinderi.

dobânditor

Entitatea care obține controlul asupra entității dobândite.

data achiziției

Data la care dobânditorul obține controlul asupra entității dobândite.

întreprindere

Un set de active și activități integrate care poate fi condus și administrat în scopul furnizării unei rentabilități sub formă de dividende, costuri scăzute sau alte beneficii economice direct către investitori sau alți proprietari, membri sau participanți.

combinare de întreprinderi

O tranzacție sau un alt eveniment prin care un dobânditor obține controlul asupra uneia sau mai multor întreprinderi. Tranzacțiile numite uneori „fuziuni reale” sau „fuziuni între entități egale” sunt, de asemenea, combinări de întreprinderi, conform utilizării acestui termen în prezentul IFRS.

contravaloare contingentă

De obicei, o obligație a dobânditorului de a transfera active suplimentare sau participații în capitalurile proprii către foștii proprietari ai unei entități dobândite ca parte a schimbului pentru controlul entității dobândite dacă au loc evenimente viitoare specificate sau sunt respectate anumite condiții. Cu toate acestea, contravaloarea contingentă poate conferi de asemenea dobânditorului dreptul la restituirea contravalorii transferate anterior, dacă sunt îndeplinite condițiile specificate.

control

Autoritatea de a guverna politicile financiare și de exploatare ale unei entități pentru a obține beneficii din activitățile ei.

participații în capitalurile proprii

În sensul prezentului IFRS, termenul de participații în capitalurile proprii este folosit în general pentru a desemna participațiile în capitalurile proprii ale entităților deținute de investitori și participațiile proprietarilor, membrilor sau participanților la entitățile mutuale.

valoare justă

Valoarea la care poate fi tranzacționat un activ sau decontată o datorie între părți interesate și în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții desfășurate în condiții obiective.

fond comercial

Un activ care reprezintă beneficii economice viitoare care rezultă din alte active dobândite într-o combinare de întreprinderi care nu sunt identificate individual și recunoscute separat.

identificabil

Un activ este identificabil dacă fie:

(a)

este separabil, adică poate fi separat sau desprins din entitate și vândut, transferat, cesionat printr-un contract de licență, închiriat sau schimbat, fie individual, fie împreună cu un contract, activ identificabil sau datorie identificabilă aferent(ă), indiferent dacă entitatea intenționează sau nu să facă acest lucru; fie

(b)	decurge din drepturi contractuale sau de altă natură legală, indiferent dacă acele drepturi sunt transferabile sau separabile de entitate sau de alte drepturi și obligații.

imobilizare necorporală

Un activ nemonetar identificabil fără fond material.

entitate mutuală

O entitate, alta decât o entitate deținută de investitori, care oferă dividende, costuri mai scăzute sau alte beneficii economice direct către proprietarii, membrii sau participanții săi. De exemplu, o societate mutuală de asigurare, o cooperativă de credit și o entitate cooperativă sunt toate entități mutuale.

interese minoritare

Capitalurile proprii într-o filială care nu se pot atribui, direct sau indirect, unei societăți-mamă.

proprietari

În sensul prezentului IFRS, termenul de proprietari este folosit în general pentru a cuprinde deținătorii de participații în capitalurile proprii ale entităților deținute de investitori și proprietarii, membrii sau participanții la entitățile mutuale.

Anexa B

Îndrumări de aplicare

Prezenta anexă este parte integrantă din IFRS.

COMBINĂRI DE ÎNTREPRINDERI ÎNTRE ENTITĂȚI AFLATE SUB CONTROL COMUN [APLICAREA PUNCTULUI 2 LITERA (C)]

Prezentul IFRS nu se aplică unei combinări de întreprinderi între entități sau întreprinderi aflate sub control comun. O combinare de întreprinderi care implică entități sau întreprinderi aflate sub control comun reprezintă o combinare de întreprinderi în care toate entitățile sau întreprinderile ce participă la combinare sunt controlate în ultimă instanță de aceeași parte sau de aceleași părți atât înainte, cât și după combinare, iar controlul respectiv nu este tranzitoriu.

Se consideră că un grup de indivizi controlează o entitate atunci când, ca urmare a unor prevederi contractuale, acești indivizi dețin în mod colectiv autoritatea de a guverna politicile financiare și de exploatare ale entității respective în vederea obținerii de beneficii din activitățile acesteia. Prin urmare, o combinare de întreprinderi nu intră sub incidența prezentului IFRS atunci când același grup de indivizi deține în mod colectiv, ca urmare a unor prevederi contractuale, autoritatea absolută de a guverna politicile financiare și de exploatare ale fiecăreia dintre entitățile care participă la combinare, în vederea obținerii de beneficii din activitățile acestora, iar această autoritate colectivă absolută nu este tranzitorie.

O entitate poate fi controlată de un individ sau de un grup de indivizi care acționează împreună în temeiul unor prevederi contractuale, iar acest individ sau grup de indivizi poate să nu intre sub incidența dispozițiilor de raportare financiară ale IFRS-urilor. Prin urmare, nu este necesar ca anumite entități care se combină să fie incluse în aceleași situații financiare consolidate pentru ca o combinare de întreprinderi să fie considerată drept combinare între entități aflate sub control comun.

Valoarea intereselor care nu controlează deținute în fiecare dintre entitățile care participă la combinare înainte și după ce are loc combinarea nu are relevanță pentru stabilirea faptului dacă respectiva combinare implică entități aflate sub control comun. În mod similar, faptul că una dintre entitățile care participă la combinare este o filială ce a fost exclusă din situațiile financiare consolidate nu are relevanță pentru stabilirea faptului dacă respectiva combinare implică entități aflate sub control comun.

IDENTIFICAREA UNEI COMBINĂRI DE ÎNTREPRINDERI (APLICAREA PUNCTULUI 3)

Prezentul IFRS definește o combinare de întreprinderi sau un alt eveniment prin care dobânditorul obține controlul asupra uneia sau mai multor întreprinderi. Un dobânditor ar putea obține controlul asupra unei entități dobândite prin mai multe modalități, de exemplu:

(a)	prin transferarea de numerar, echivalente de numerar sau alte active (inclusiv active nete care constituie o întreprindere);

(b)	prin suportarea unor datorii;

(c)	prin emiterea de participații în capitalurile proprii;

(d)	prin furnizarea mai multor tipuri de contravalori; fie

(e)	fără a transfera o contravaloare, inclusiv numai prin contract (a se vedea punctul 43).

O combinare de întreprinderi poate fi structurată într-o varietate de moduri, din motive juridice, fiscale sau de altă natură, care cuprind dar care nu se limitează la:

(a)	una sau mai multe întreprinderi devin filialele unui dobânditor sau activele nete ale uneia sau mai multor întreprinderi fuzionează legal cu dobânditorul;

(b)	o entitate care participă la combinare își transferă activele nete sau proprietarii săi își transferă participațiile în capitalurile proprii către o altă entitate care participă la combinare sau către proprietarii acesteia;

(c)	toate entitățile care participă la combinare își transferă activele nete sau proprietarii acestor entități își transferă participațiile în capitalurile proprii către o entitate nou formată (numită uneori tranzacție de rulaj sau de unificare); fie

(d)	un grup de foști proprietari ai uneia dintre entitățile care participă la combinare obține controlul asupra entității combinate.

DEFINIȚIA UNEI ÎNTREPRINDERI (APLICAREA PUNCTULUI 3)

O întreprindere constă în intrări și procese aplicate acestor intrări, care au capacitatea de a genera ieșiri. Deși întreprinderile au de obicei ieșiri, existența ieșirilor nu este obligatorie pentru ca un ansamblu integrat să îndeplinească condițiile unei întreprinderi. Cele trei elemente ale unei întreprinderi sunt definite după cum urmează:

(a) Intrare: Orice resursă economică care generează sau care are capacitatea de a genera ieșiri atunci când i se aplică una sau mai multe procese. Exemplele includ active imobilizate (inclusiv imobilizări necorporale sau drepturi de utilizare a activelor imobilizate), proprietatea intelectuală, capacitatea de a obține accesul la materialele sau la drepturile necesare și angajații.

(b) Proces: Orice sistem, standard, protocol, convenție sau regulă care, atunci când este aplicat(ă) unei (unor) intrări generează sau are capacitatea de a genera ieșiri. Exemplele includ procese de management strategic, procese de exploatare și procese de gestionare a resurselor. Aceste procese sunt de obicei documentate, dar o mână de lucru cu capacitatea și experiența necesară care să respecte regulile și convențiile poate furniza procesele necesare care pot fi aplicate intrărilor pentru a genera ieșiri. (Contabilitatea, facturarea, statul de plată și alte sisteme administrative nu sunt în mod normal proceduri utilizate pentru generarea de ieșiri).

(c) Ieșire: rezultatul intrărilor și proceselor aplicate acelor intrări care furnizează sau care au capacitatea de a furniza o rentabilitate sub formă de dividende, costuri scăzute sau alte beneficii economice direct către investitori sau alți proprietari, membri sau participanți.

Pentru a putea fi condus și gestionat în sensul definit, un ansamblu integrat de activități și active trebuie să aibă două elemente esențiale – intrări și procese aplicate acestor intrări, care sunt sau vor fi utilizate împreună pentru a genera ieșiri. Totuși, o întreprindere nu trebuie să includă toate intrările sau procesele pe care le-a utilizat vânzătorul pentru exploatarea întreprinderii respective dacă participanții de pe piață sunt capabili să dobândească întreprinderea și să continue să producă ieșiri, de exemplu, prin integrarea întreprinderii în propriile lor intrări și procese.

Natura elementelor unei întreprinderi variază în funcție de domeniul de activitate și de structura operațiunilor (activităților) entității, inclusiv de stadiul de dezvoltare a entității. Întreprinderile mai vechi au adesea multe tipuri diferite de intrări, procese și ieșiri, în timp ce noile întreprinderi au adesea mai puține intrări și procese și uneori numai o singură ieșire (produs). Aproape toate întreprinderile au și datorii, dar nu este obligatoriu ca o întreprindere să aibă datorii.

B10

Un ansamblu integrat de activități și active în stadiul de dezvoltare s-ar putea să nu genereze ieșiri. Dacă nu generează ieșiri, dobânditorul ar trebuie să ia în considerare alți factori pentru a stabili dacă ansamblul constituie o întreprindere. Acești factori includ, dar nu se limitează la faptul dacă ansamblul:

(a)	a început activitățile principale planificate;

(b)	are angajați, proprietate intelectuală și alte intrări și procese care ar putea fi aplicate acelor intrări;

(c)	urmează un plan pentru generarea ieșirilor; și

(d)	va putea obține acces la clienți care vor cumpăra ieșirile.

Nu este necesară prezența tuturor acestor factori pentru ca un anumit ansamblu integrat de activități și active în stadiul de dezvoltare să îndeplinească condițiile unei întreprinderi.

B11

Determinarea măsurii în care un anumit ansamblu de active și activități constituie o întreprindere ar trebui să se bazeze pe capacitatea unui ansamblu integrat de a fi condus și gestionat ca întreprindere de un participant de pe piață. Astfel, când se evaluează măsura în care un anumit ansamblu constituie o întreprindere, nu este relevant dacă un vânzător a exploatat ansamblul ca pe o întreprindere sau dacă dobânditorul intenționează să exploateze ansamblul ca pe o întreprindere.

B12	În absența unor probe contrarii, trebuie să se considere că un anumit ansamblu de active și activități care prezintă fond comercial este o întreprindere. Totuși, nu este obligatoriu ca o întreprindere să aibă fond comercial.

IDENTIFICAREA DOBÂNDITORULUI (APLICAREA PUNCTELOR 6 ȘI 7)

B13

B14	Într-o combinare de întreprinderi care a fost efectuată inițial prin transfer de numerar sau de alte active sau prin suportarea de datorii, dobânditorul este de obicei entitatea care transferă numerarul sau alte active sau care suportă datoriile.

B15

Într-o combinare de întreprinderi realizată inițial printr-un schimb de participații în capitalurile proprii, dobânditorul este de obicei entitatea care emite participații în capitalurile proprii. Cu toate acestea, în unele combinări de întreprinderi, numite de obicei „achiziții inverse”, entitatea emitentă este entitatea dobândită. Punctele B19-B27 furnizează îndrumări privind contabilizarea achizițiilor inverse. Alți factori și alte circumstanțe pertinente trebuie să fie luate în considerare la identificarea dobânditorului dintr-o combinare de întreprinderi efectuată prin schimbul de participații în capitalurile proprii, inclusiv:

(a)

drepturile de vot relative din entitatea care rezultă în urma combinării de întreprinderi – Dobânditorul este de obicei entitatea participantă la combinare ai cărei proprietari, ca grup, păstrează sau primesc cea mai mare parte a drepturilor de vot din entitatea rezultată în urma combinării. La stabilirea grupului de proprietari care păstrează sau primește cea mai mare parte a drepturilor de vot, o entitate trebuie să ia în considerare existența oricăror angajamente și opțiuni, warrante sau titluri de valori convertibile neobișnuite sau speciale privind voturile.

(b)

existența unor drepturi minoritare de vot în entitatea care rezultă în urma combinării dacă nu există alt proprietar sau grup organizat de proprietari care să aibă drepturi de vot semnificative – Dobânditorul este de obicei entitatea participantă la combinare al cărei unic proprietar sau grup organizat de proprietari deține cea mai mare parte de drepturi minoritare de vot din entitatea care rezultă în urma combinării.

(c)

alcătuirea organului de conducere al entității care rezultă în urma combinării – Dobânditorul este de obicei entitatea participantă la combinare ai cărei proprietari au capacitatea de a alege sau numi ori de a elimina majoritatea membrilor organului de conducere al entității care rezultă în urma combinării.

(d)	alcătuirea conducerii superioare a entității care rezultă în urma combinării – Dobânditorul este de obicei entitatea participantă la combinare a cărei (fostă) conducere domină conducerea entității care rezultă în urma combinării.

(e)

termenii schimbului de participații în capitalurile proprii – Dobânditorul este de obicei entitatea participantă la combinare care plătește o primă peste valoarea justă de dinainte de combinare a participațiilor în capitalurile proprii ale celeilalte sau celorlalte entități care participă la combinare.

B16	Dobânditorul este de obicei entitatea participantă la combinare a cărei dimensiune relativă (evaluată, de exemplu, ca active, venituri sau profit) este în mod semnificativ mai mare decât cea a celeilalte sau celorlalte entități care participă la combinare.

B17	Într-o combinare de întreprinderi care implică mai mult de două entități, stabilirea dobânditorului trebuie să ia de asemenea în considerare, printre altele, care entitate participantă la combinare a inițiat combinarea, precum și dimensiunea relativă a entităților care participă la combinare.

B18

O entitate nou formată pentru efectuarea unei combinări de întreprinderi nu este în mod necesar dobânditorul. Atunci când se înființează o entitate nouă care emite participații în capitaluri proprii pentru realizarea unei combinări de întreprinderi, una dintre entitățile care participă la combinare, existentă înainte de combinare, va fi identificată drept dobânditor prin aplicarea îndrumărilor de la punctele B13-B17. Din contră, o entitate nouă care transferă numerar sau alte active sau care suportă datorii drept contravaloare poate constitui dobânditorul.

ACHIZIȚII INVERSE

B19

O achiziție inversă are loc atunci când entitatea care emite titluri de valori (dobânditorul, în termeni legali) este identificată drept entitate dobândită în termeni contabili, pe baza îndrumărilor de la punctele B13-B18. Entitatea ale cărei participații în capitalurile proprii sunt dobândite (entitatea dobândită, în termeni legali) trebuie să fie dobânditorul în sens contabil pentru ca tranzacția să fie considerată o achiziție inversă. De exemplu, uneori achizițiile inverse au loc atunci când o entitate operațională privată dorește să devină o entitate publică, dar nu dorește să-și înregistreze acțiunile de participare. Pentru realizarea acestui lucru, entitatea privată va conveni ca o entitate de interes public să dobândească participațiile sale în capitalurile proprii în schimbul participațiilor în capitalurile proprii ale entității de interes public. În acest exemplu, entitatea publică este dobânditorul în termeni legali deoarece a emis participațiile sale în capitalurile proprii, iar entitatea privată este entitatea dobândită în termeni legali deoarece participațiile sale în capitalurile proprii au fost dobândite. Cu toate acestea, aplicarea îndrumărilor de la punctele B13-B18 are ca urmare identificarea:

(a)	entității de interes public drept entitate dobândită în sensul contabil (entitatea dobândită, în termeni contabili); și

(b)	entității private drept dobânditor în sensul contabil (dobânditorul, în termeni contabili).

Entitatea dobândită în termeni contabili trebuie să corespundă definiției unei întreprinderi pentru ca tranzacția să fie contabilizată drept o achiziție inversă și se aplică toate principiile de recunoaștere și evaluare din prezentul IFRS, inclusiv dispoziția de a recunoaște fondul comercial.

Evaluarea contravalorii transferate

B20

În cadrul unei achiziții inverse, dobânditorul în termeni contabili nu emite de obicei nicio contravaloare pentru entitatea dobândită. În schimb, entitatea dobândită în termeni contabili emite acțiuni de participare către proprietarii dobânditorului în termeni contabili. Prin urmare, valoarea justă de la data achiziției a contravalorii transferate de dobânditorul în termeni contabili pentru participația sa în entitatea dobândită în termeni contabili se bazează pe numărul participațiilor în capitalurile proprii pe care filiala legală ar fi trebuit să le emită pentru a oferi proprietarilor societății-mamă legale același procent de participații în capitalurile proprii ale entității combinate care a rezultat din achiziția inversă. Valoarea justă a numărului de participații în capitalurile proprii astfel calculat poate fi utilizată drept valoare justă a contravalorii transferate în schimbul entității dobândite.

Întocmirea și prezentarea situațiilor financiare consolidate

B21

Situațiile financiare consolidate întocmite în urma a unei achiziții inverse sunt emise în numele societății-mamă legale (entitatea dobândită, în termeni contabili), dar sunt descrise în note drept o continuare a situațiilor financiare ale filialei legale (adică ale dobânditorului, în termeni contabili), cu o singură ajustare, aceea de a ajusta retroactiv capitalul legal al dobânditorului în termeni contabili, pentru a reflecta capitalul legal al entității dobândite în termeni contabili. Acea ajustare este impusă pentru a reflecta capitalul societății-mamă legale (entitatea dobândită, în termeni contabili). Informațiile comparative prezentate în situațiile financiare consolidate respective sunt ajustate, de asemenea, retroactiv pentru a reflecta capitalul legal al societății-mamă legale (entitatea dobândită, în termeni contabili).

B22

Având în vedere că aceste situații financiare consolidate reprezintă continuarea situațiilor financiare ale filialei legale cu excepția structurii capitalului său, situațiile financiare consolidate reflectă:

(a)	activele și datoriile filialei legale (dobânditorul, în termeni contabili) recunoscute și evaluate la valorile lor contabile de dinainte de combinare.

(b)	activele și datoriile societății-mamă legale (entitatea dobândită, în termeni contabili) recunoscute și evaluate în conformitate cu prezentul IFRS.

(c)	rezultatele reportate și alte solduri ale capitalurilor proprii ale filialei legale (dobânditorul, în termeni contabili) înainte de combinarea de întreprinderi.

(d)

valoarea recunoscută în situațiile financiare consolidate drept participații în capitalurile proprii emise, determinată prin adăugarea participațiilor în capitalurile proprii emise ale filialei legale (dobânditorul, în termeni contabili), în circulație imediat înainte de combinarea de întreprinderi, la valoarea justă a societății-mamă legale (entitatea dobândită, în termeni contabili), determinată în conformitate cu prezentul IFRS. Cu toate acestea, structura capitalurilor proprii (adică numărul și tipul participațiilor în capitaluri proprii emise) reflectă structura capitalurilor proprii ale societății-mamă legale (entitatea dobândită, în termeni contabili), inclusiv participațiile în capitaluri proprii emise de societatea-mamă legală în vederea realizării combinării. Prin urmare, structura capitalurilor proprii ale filialei legale (dobânditorul, în termeni contabili) este retratată prin utilizarea ratei de schimb stabilite în acordul de achiziție, pentru a reflecta numărul de acțiuni ale societății-mamă legale (entitatea dobândită, în termeni contabili) emise în cadrul achiziției inverse.

(e)	partea proporțională din interesele care nu controlează a valorilor contabile de dinainte de combinare ale rezultatelor reportate și ale altor participații în capitalurile proprii ale filialei legale (dobânditorul, în termeni contabili), după cum sunt prezentate la punctele B23 și B24.

Interese care nu controlează

B23

Într-o achiziție inversă, unii dintre proprietarii entității dobândite, în termeni legali, (dobânditorul, în termeni contabili) s-ar putea să nu-și schimbe participațiile în capitalurile proprii cu participații în capitalurile proprii ale societății-mamă legale (entitatea dobândită, în termeni contabili). Acești proprietari sunt considerați interese care nu controlează în situațiile financiare consolidate după achiziția inversă. Acest lucru se întâmplă deoarece proprietarii entității dobândite legale care nu își schimbă participațiile în capitalurile proprii cu participații în capitalurile proprii ale dobânditorului legal dețin o participație doar în rezultatele și în activele nete ale entității dobândite legale – nu și în rezultatele și în activele nete ale entității rezultate în urma combinării. Invers, chiar dacă dobânditorul legal este entitatea dobândită în termeni contabili, proprietarii dobânditorului legal au o participație în rezultatele și în activele nete ale entității rezultate în urma combinării.

B24

Activele și datoriile entității dobândite legale sunt evaluate și recunoscute în situațiile financiare consolidate la valorile lor contabile de dinainte de combinare [a se vedea punctul B22 litera (a)]. Prin urmare, în cadrul unei achiziții inverse, interesele care nu controlează reflectă participațiile proporționale deținute de acționarii care nu controlează în valorile contabile de dinainte de combinare ale activelor nete ale entității dobândite legale, chiar dacă interesele care nu controlează din alte achiziții sunt evaluate la valoarea lor justă de la data achiziției.

Rezultatul pe acțiune

B25

După cum se menționează la punctul B22 litera (d), structura capitalurilor proprii descrisă în situațiile financiare consolidate întocmite ca urmare a unei achiziții inverse reflectă structura capitalurilor proprii ale dobânditorului legal (entitatea dobândită, în termeni contabili), inclusiv participațiile în capitalurile proprii emise de dobânditorul legal în vederea realizării combinării.

B26

Pentru a calcula media ponderată a numărului de acțiuni ordinare (numitorul calculului rezultatelor pe acțiune) în circulație în timpul perioadei în care are loc achiziția inversă:

(a)

numărul acțiunilor ordinare în circulație de la începutul perioadei respective până la data achiziției trebuie să fie calculat pe baza mediei ponderate a numărului de acțiuni ordinare ale entității dobândite legale (dobânditorul, în termeni contabili) în circulație în timpul perioadei, înmulțit cu rata de schimb stabilită în cadrul acordului de fuziune; și

(b)	numărul acțiunilor ordinare în circulație de la data achiziției până la sfârșitul perioadei respective trebuie să fie numărul propriu-zis al acțiunilor ordinare ale dobânditorului legal (entitatea dobândită, în termeni contabili) în circulație în timpul perioadei.

B27

Rezultatele pe acțiune de bază pentru fiecare perioadă comparativă înainte de data achiziției prezentate în situațiile financiare consolidate în urma unei achiziții inverse trebuie calculate prin împărțirea:

(a)	profitului sau pierderii entității dobândite legale care se poate atribui acționarilor ordinari în fiecare din aceste perioade la

(b)	media ponderată istorică a numărului de acțiuni ordinare în circulație ale entității dobândite legale, înmulțit cu rata de schimb stabilită în cadrul acordului de achiziție.

RECUNOAȘTEREA ANUMITOR ACTIVE DOBÂNDITE ȘI DATORII ASUMATE (APLICAREA PUNCTELOR 10-13)

Contracte de leasing operațional

B28	Dobânditorul nu va recunoaște active sau datorii aferente unui contract de leasing operațional în care entitatea dobândită este locatarul, cu excepția dispozițiilor de la punctele B29 și B30.

B29

Dobânditorul trebuie să stabilească dacă termenii fiecărui contract de leasing operațional în care entitatea dobândită este locatarul sunt favorabili sau nefavorabili. Dobânditorul trebuie să recunoască o imobilizare necorporală dacă termenii unui contract de leasing operațional sunt favorabili în raport cu termenii pieței și o datorie dacă termenii nu sunt favorabili în raport cu termenii pieței. Punctul B42 oferă îndrumări privind evaluarea la valoarea justă de la data achiziției a activelor care fac obiectul unui contract de leasing operațional în care entitatea dobândită este locatorul.

B30

O imobilizare necorporală identificabilă poate fi asociată cu un contract de leasing operațional, care poate fi evidențiat prin dorința participanților de pe piață de a plăti un preț pentru închiriere, chiar dacă aceasta se face în termenii pieței. De exemplu, închirierea de porți într-un aeroport sau a unui spațiu de vânzare cu amănuntul într-o zonă comercială de prim rang poate furniza intrarea pe o piață sau alte beneficii economice viitoare care îndeplinesc condițiile pentru a fi calificate drept imobilizări necorporale identificabile, cum ar fi, de exemplu, o relație cu clienții. În acest caz, dobânditorul trebuie să recunoască imobilizarea (imobilizările) necorporală(e) asociată(e) identificabilă(e), în conformitate cu punctul B31.

Imobilizări necorporale

B31	Dobânditorul trebuie să recunoască, separat de fondul comercial, imobilizările necorporale identificabile dobândite în cadrul unei combinări de întreprinderi. O imobilizare necorporală este identificabilă dacă respectă fie criteriul separabilității, fie criteriul contractual-legal.

B32

O imobilizare necorporală care respectă criteriul contractual-legal este identificabilă chiar dacă activul nu este transferabil sau separabil de entitatea dobândită sau de alte drepturi și obligații. De exemplu:

(a)

o entitate dobândită închiriază o instalație de fabricare printr-un contract de leasing operațional care are termeni favorabili în raport cu termenii pieței. Termenii contractului de leasing interzic în mod explicit transferul acestuia (fie prin vânzare, fie prin subînchiriere). Valoarea cu care termenii contractului de leasing sunt favorabili în comparație cu termenii tranzacțiilor actuale de pe piață pentru aceleași elemente sau pentru elemente similare este o imobilizare necorporală care îndeplinește criteriul contractual-legal pentru recunoaștere separat de fondul comercial, chiar dacă dobânditorul nu poate vinde sau transfera altminteri contractul de leasing.

(b)

o entitate dobândită deține și exploatează o centrală nucleară. Autorizația de a exploata această centrală constituie o imobilizare necorporală care îndeplinește criteriul contractual-legal pentru recunoaștere separat de fondul comercial, chiar dacă dobânditorul nu o poate vinde sau transfera separat de centrala dobândită. Un dobânditor poate recunoaște valoarea justă a autorizației de exploatare și valoarea justă a centralei drept un singur activ în sensul raportării financiare dacă duratele de viață utilă ale respectivelor active sunt similare.

(c)

o entitate dobândită deține un brevet tehnologic. Ea a acordat licența de utilizare a acestui brevet și altor părți pentru uz exclusiv în afara pieței interne, primind în schimb un anumit procent din veniturile viitoare din străinătate. Atât brevetul tehnologic, cât și acordul aferent de licență îndeplinesc criteriul contractual-legal pentru recunoaștere separat de fondul comercial, chiar dacă nu ar fi posibilă vânzarea sau schimbarea brevetului și a acordului aferent de licență independent unul de celălalt.

B33

Criteriul separabilității înseamnă că o imobilizare necorporală dobândită poate fi separată sau divizată de entitatea dobândită și vândută, transferată, cesionată printr-un contract de licență, închiriată sau schimbată, fie individual, fie împreună cu un contract aferent, cu un activ identificabil sau cu o datorie identificabilă. O imobilizare necorporală pe care un dobânditor ar putea să o vândă, să o cesioneze printr-un contract de licență sau să o schimbe altminteri cu altceva de valoare îndeplinește criteriul separabilității chiar dacă dobânditorul nu intenționează să o vândă, să o cesioneze printr-un contract de licență sau să o schimbe altminteri. O imobilizare necorporală dobândită respectă criteriul separabilității dacă există dovezi de tranzacții de schimb pentru același tip de activ sau pentru un activ de tip similar, chiar dacă aceste tranzacții sunt rare și fără să se țină cont de implicarea dobânditorului în acestea. De exemplu, listele de clienți și de abonați sunt frecvent cesionate spre a fi folosite, respectând astfel criteriul de separabilitate. Chiar dacă o entitate dobândită consideră că lista sa de clienți are caracteristici diferite față de alte liste de clienți, faptul că listele de clienți sunt frecvent cesionate spre folosire înseamnă în general că lista de clienți dobândită respectă criteriul separabilității. Totuși, o listă de clienți dobândită în urma unei combinări de întreprinderi nu ar respecta criteriul separabilității dacă termenii privind confidențialitatea sau alte acorduri interzic unei entități să vândă, să închirieze sau să schimbe altminteri informații legate de clienții săi.

B34

O imobilizare necorporală care nu poate fi separată individual de entitatea dobândită sau de entitatea rezultată în urma combinării respectă criteriul separabilității dacă poate fi separată în combinare cu un contract aferent, un activ identificabil sau o datorie identificabilă. De exemplu:

(a)

participanții de pe piață fac schimb de sume aflate în depozite și de imobilizări necorporale aferente relației de depunere în cadrul unor tranzacții de schimb observabile. Prin urmare, dobânditorul ar trebui să recunoască imobilizarea necorporală aferentă relației de depunere separat de fondul comercial.

(b)

o entitate dobândită deține o marcă înregistrată și expertiză tehnică documentată dar nebrevetată utilizată la fabricarea produsului înregistrat sub marca respectivă. Pentru a transfera proprietatea asupra mărcii, proprietarului i se impune, de asemenea, să transfere orice este necesar pentru ca noul proprietar să poată produce un produs sau un serviciu care să nu poată fi deosebit de ceea ce producea fostul proprietar. Deoarece expertiza tehnică nebrevetată trebuie să fie separată de entitatea dobândită sau de entitatea rezultată în urma combinării și vândută dacă este vândută marca aferentă, ea respectă criteriul separabilității.

Drepturi redobândite

B35

Ca parte a unei combinări de întreprinderi, un dobânditor poate răscumpăra un drept pe care i-l acordase anterior entității dobândite de a utiliza una sau mai multe dintre activele recunoscute sau nerecunoscute ale dobânditorului. Exemplele de astfel de drepturi includ dreptul de a utiliza numele de marcă al dobânditorului în temeiul unui acord de franciză sau dreptul de a utiliza tehnologia dobânditorului în temeiul unui acord de licență pentru tehnologie. Un drept redobândit este o imobilizare necorporală identificabilă pe care dobânditorul o recunoaște separat de fondul comercial. Punctul 29 oferă îndrumări privind evaluarea unui drept redobândit, iar punctul 55 oferă îndrumări privind contabilizarea ulterioară a dreptului redobândit.

B36

Dacă termenii contractului care generează un drept redobândit sunt favorabili sau nefavorabili în raport cu temenii tranzacțiilor actuale de pe piață pentru aceleași elemente sau pentru elemente similare, dobânditorul trebuie să recunoască un câștig sau o pierdere din decontare. Punctul B52 oferă îndrumări privind evaluarea acestui câștig sau acestei pierderi din decontare.

Mâna de lucru cumulată și alte elemente care nu sunt identificabile

B37

Dobânditorul include în fondul comercial valoarea unei imobilizări necorporale dobândite care nu este identificabilă la data achiziției. De exemplu, un dobânditor poate atribui valoare existenței unei mâini de lucru cumulate, care reprezintă o echipă de angajați existenți care permite dobânditorului să continue să exploateze o întreprindere dobândită de la data achiziției. O mână de lucru cumulată nu reprezintă capitalul intelectual al mâinii de lucru calificate – cunoștințele și experiența (adesea specializate) pe care le aduc în serviciu angajații unei entități dobândite. Deoarece mâna de lucru cumulată nu reprezintă o imobilizare necorporală care să fie recunoscută separat de fondul comercial, orice valoare atribuită acesteia este inclusă în fondul comercial.

B38

Dobânditorul include de asemenea în fondul comercial orice valoare atribuită elementelor care, la data achiziției, nu întrunesc caracteristicile activelor. De exemplu, dobânditorul ar putea atribui valoare contractelor potențiale pe care le negociază entitatea dobândită cu potențiali noi clienți la data achiziției. Deoarece aceste contracte potențiale nu reprezintă ele însele imobilizări la data achiziției, dobânditorul nu le recunoaște separat de fondul comercial. Dobânditorul nu ar trebui să reclasifice ulterior valoarea acestor contracte de la fondul comercial pentru evenimente care au loc după data achiziției. Cu toate acestea, dobânditorul ar trebui să evalueze faptele și împrejurările care însoțesc evenimentele existente imediat după data achiziției, pentru a determina măsura în care o imobilizare necorporală care putea fi recunoscută separat exista la data achiziției.

B39

După recunoașterea inițială, un dobânditor contabilizează imobilizările necorporale dobândite într-o combinare de întreprinderi în conformitate cu prevederile din IAS 38 Imobilizări necorporale. Cu toate acestea, conform descrierii de la punctul 3 din IAS 38, contabilizarea unor imobilizări necorporale dobândite după recunoașterea inițială este prescrisă de alte IFRS-uri.

B40

Criteriile de identificabilitate determină măsura în care o imobilizare necorporală este recunoscută separat de fondul comercial. Totuși, criteriile nu oferă nici îndrumări de evaluare a valorii juste a unei imobilizări necorporale și nici nu restricționează ipotezele utilizate la estimarea valorii juste a unei imobilizări necorporale. De exemplu, dobânditorul ar lua în considerare la evaluarea valorii juste ipotezele pe care le-ar lua în considerare participații de pe piață, cum ar fi preconizarea reînnoirii viitoare a unor contracte. Nu este necesar ca aceste reînnoiri să respecte criteriile de identificabilitate. (Cu toate acestea, a se vedea punctul 29, care stabilește o excepție la principiul de evaluare a valorii juste pentru drepturile redobândite recunoscute într-o combinare de întreprinderi). Punctele 36 și 37 din IAS 38 oferă îndrumări pentru a determina dacă imobilizările necorporale ar trebui combinate într-o singură unitate de cont cu alte imobilizări corporale sau necorporale.

EVALUAREA VALORII JUSTE A ANUMITOR ACTIVE IDENTIFICABILE ȘI A UNUI INTERES CARE NU CONTROLEAZĂ DEȚINUT ÎNTR-O ENTITATE DOBÂNDITĂ (APLICAREA PUNCTELOR 18 ȘI 19)

Active cu fluxuri de trezorerie incerte (provizioane de evaluare)

B41

Dobânditorul nu trebuie să recunoască un provizion separat pentru depreciere la data achiziției pentru activele dobândite într-o combinare de întreprinderi care sunt evaluate la valorile lor juste de la data achiziției, deoarece efectele incertitudinii legate de fluxurile de trezorerie viitoare sunt incluse în evaluarea valorii juste. De exemplu, deoarece prezentul IFRS impune dobânditorului să evalueze creanțele dobândite, inclusiv împrumuturile, la valorile juste de la data achiziției, dobânditorul nu recunoaște un provizion separat pentru depreciere pentru fluxurile de trezorerie contractuale care se preconizează a fi irecuperabile la acea dată.

Active care fac obiectul unui contract de leasing operațional în care entitatea dobândită este locatorul

B42

La evaluarea valorii juste de la data achiziției a unui activ cum ar fi o clădire sau un brevet care face obiectul unui contract de leasing operațional în care entitatea dobândită este locatorul, dobânditorul trebuie să ia în considerare termenii contractului respectiv. Cu alte cuvinte, dobânditorul nu recunoaște un activ sau o datorie separat(ă) dacă termenii unui contract de leasing operațional sunt fie favorabili, fie nefavorabili în comparație cu termenii pieței, conform prevederii de la punctul B29 pentru contractele de leasing în care entitatea dobândită este locatarul.

Active pe care dobânditorul intenționează să nu le utilizeze sau să le utilizeze diferit față de modul în care ar fi utilizate de către alți participanți de pe piață

B43

Din motive competitive sau din alte motive, dobânditorul poate intenționa să nu utilizeze un activ, de exemplu, o imobilizare necorporală de cercetare și dezvoltare, sau ar putea intenționa să utilizeze activul diferit față de modul în care ar fi utilizat de către alți participanți de pe piață. Cu toate acestea, dobânditorul trebuie să evalueze activul la valoarea justă determinată în conformitate cu utilizarea sa de către alți participanți de pe piață.

Interese care nu controlează deținute într-o entitate dobândită

B44

Prezentul IFRS permite dobânditorului să evalueze un interes care nu controlează deținut într-o entitate dobândită la valoarea sa justă de la data achiziției. Uneori un dobânditor va putea evalua valoarea justă de la data achiziției a unui interes care nu controlează pe baza prețurilor de pe o piață activă pentru acțiunile care nu sunt deținute de dobânditor. În alte cazuri, totuși, nu va fi disponibil un preț al acțiunilor pe o piață activă. În aceste cazuri, dobânditorul evaluează valoarea justă a interesului care nu controlează utilizând alte tehnici de evaluare.

B45

Valorile juste pe acțiune ale participației dobânditorului în entitatea dobândită și ale interesului care nu controlează ar putea fi diferite. Este posibil ca principala diferență să fie includerea unei prime de control în valoarea justă pe acțiune a participației dobânditorului în entitatea dobândită sau, invers, includerea unei reduceri pentru lipsa controlului (numită și reducere minoritară) în valoarea justă pe acțiune a interesului care nu controlează.

EVALUAREA FONDULUI COMERCIAL SAU A UNUI CÂȘTIG OBȘINUT ÎN URMA UNEI CUMPĂRĂRI ÎN CONDIȚII AVANTAJOASE

Evaluarea valorii juste la data achiziției a participației dobânditorului în entitatea dobândită utilizând tehnici de evaluare (aplicarea punctului 33)

B46

Într-o combinare de întreprinderi realizată fără transfer de contravaloare, dobânditorul trebuie să substituie valoarea justă de la data achiziției a contravalorii transferate cu valoarea justă de la data achiziției a participației sale în entitatea dobândită pentru evaluarea fondului comercial sau a câștigului rezultat în urma unei cumpărări în condiții avantajoase (a se vedea punctele 32-34). Dobânditorul ar trebui să evalueze valoarea justă de la data achiziției a participației sale în entitatea dobândită utilizând una sau mai multe tehnici de evaluare care sunt adecvate în condițiile date și pentru care există date suficiente. Dacă se utilizează mai multe tehnici de evaluare, dobânditorul ar trebui să evalueze rezultatele tehnicilor, luând în considerare relevanța și fiabilitatea datelor utilizate și amploarea datelor disponibile.

Considerente speciale la aplicarea metodei achiziției în combinările de entități mutuale (aplicarea punctului 33)

B47

Atunci când se combină două entități mutuale, valoarea justă a capitalurilor proprii sau a participațiilor membrilor în entitatea dobândită (sau valoarea justă a entității dobândite) poate fi evaluată mai fiabil decât valoarea justă a participațiilor membrilor transferate de dobânditor. În acest caz, punctul 33 impune dobânditorului să determine valoarea fondului comercial prin utilizarea valorii juste de la data achiziției a participațiilor în capitalurile proprii ale entității dobândite în locul valorii juste la data achiziției a participațiilor în capitalurile proprii ale dobânditorului transferate drept contravaloare. De asemenea, dobânditorul dintr-o combinare de entități mutuale trebuie să recunoască activele nete ale entității dobândite ca o suplimentare directă a capitalului sau capitalurilor proprii în situația poziției sale financiare, nu ca o suplimentare a rezultatului reportat, ceea ce este consecvent cu modalitatea în care alte tipuri de entități aplică metoda achiziției.

B48

Deși sunt similare sub multe aspecte cu alte întreprinderi, entitățile mutuale au caracteristici distincte care rezultă în primul rând din faptul că membrii lor sunt atât clienți, cât și proprietari. Membrii entităților mutuale se așteaptă, în general, să primească beneficii pentru calitatea lor de membri, adesea sub forma onorariilor reduse suportate pentru bunuri și servicii sau dividende-client. Partea din dividendele-client alocată fiecărui membru se bazează adesea pe valoarea tranzacțiilor dintre membru și entitatea mutuală în anul respectiv.

B49

O evaluare a valorii juste a unei entități mutuale ar trebui să cuprindă ipotezele pe care le-ar formula participanții de pe piață cu privire la viitoarele beneficii ale membrilor, precum și orice alte ipoteze relevante pe care le-ar formula participanții de pe piață cu privire la entitatea mutuală. De exemplu, pentru determinarea valorii juste a unei entități mutuale se poate utiliza un model estimat de fluxuri de trezorerie. Fluxurile de trezorerie utilizate drept intrări de date pentru model ar trebui să se bazeze pe fluxurile de trezorerie viitoare ale entității mutuale, care este posibil să reflecte reducerile aferente beneficiilor membrilor, cum ar fi onorarii reduse pentru bunuri și servicii.

DETERMINAREA ELEMENTELOR CARE FAC PARTE DINTR-O TRANZACȚIE DE COMBINARE DE ÎNTREPRINDERI (APLICAREA PUNCTELOR 51 ȘI 52)

B50

Dobânditorul ar trebui să ia în considerare următorii factori, care nu sunt nici reciproc excluzivi și nici concludenți individual, pentru determinarea măsurii în care o tranzacție aparține sau nu unui schimb pentru entitatea dobândită sau a măsurii în care tranzacția este separată de o combinare de întreprinderi:

(a)

motivele care stau la baza realizării tranzacției – Cunoașterea motivelor datorită cărora părțile la combinare (dobânditorul și entitatea dobândită și proprietarii, directorii și administratorii lor – și reprezentanții acestora) au inițiat o anumită tranzacție sau angajament poate oferi informații privind apartenența combinării la contravaloarea transferată și la activele dobândite sau datoriile asumate. De exemplu, dacă o tranzacție este angajată în special în beneficiul dobânditorului sau al entității combinate, mai degrabă decât în beneficiul entității dobândite sau al foștilor proprietari ai acesteia dinainte de combinare, este mai puțin probabil ca respectiva parte a prețului tranzacției care s-a plătit (și orice active și datorii aferente) să fie o parte a schimbului pentru entitatea dobândită. Prin urmare, dobânditorul ar contabiliza respectiva parte separat de combinarea de întreprinderi.

(b)

cine a inițiat tranzacția – Cunoașterea părții care a inițiat tranzacția poate oferi, de asemenea, informații cu privire la apartenența acesteia la schimbul care a avut loc pentru entitatea dobândită. De exemplu, o tranzacție sau alt eveniment inițiat(ă) de dobânditor poate fi demarat(ă) în sensul furnizării de beneficii economice viitoare pentru dobânditor sau entitatea care rezultă din combinare, entitatea dobândită sau foștii săi proprietari dinainte de combinare primind puțin beneficii sau chiar deloc. Pe de altă parte, un angajament sau o tranzacție inițiat(ă) de entitatea dobândită sau de foștii săi proprietari este mai puțin probabil să se realizeze în beneficiul dobânditorului sau al entității rezultate din combinare și mai probabil să facă parte din tranzacția de combinare de întreprinderi.

(c)

plasarea în timp a tranzacției – Plasarea în timp a tranzacției poate oferi, de asemenea, informații cu privire la apartenența acesteia la schimbul care a avut loc pentru entitatea dobândită. De exemplu, o tranzacție între dobânditor și entitatea dobândită care are loc în timpul negocierilor pentru termenii unei combinări de întreprinderi poate să fi fost inițiată anticipându-se că o combinare de întreprinderi va oferi beneficii economice viitoare dobânditorului sau entității rezultate după combinare. În acest caz, este posibil ca entitatea dobândită sau foștii săi proprietari dinainte de combinarea de întreprinderi să primească puține beneficii sau chiar deloc din tranzacție, cu excepția beneficiilor pe care le primesc ca parte a entității rezultate din combinare.

Lichidarea efectivă a unei relații preexistente dintre dobânditor și entitatea dobândită într-o combinare de întreprinderi [aplicarea punctului 52 litera (a)]

B51

Dobânditorul și entitatea dobândită pot avea o relație care să fi existat înainte de evaluarea posibilității combinării de întreprinderi, numită aici „relație preexistentă”. O relație preexistentă între dobânditor și entitatea dobândită poate fi contractuală (de exemplu, vânzător și client sau emitentul licenței și cel care o primește) sau necontractuală (de exemplu, reclamant și pârât).

B52

Dacă o combinare de întreprinderi lichidează într-adevăr o relație preexistentă, dobânditorul recunoaște un câștig sau o pierdere, evaluat(ă) după cum urmează:

(a)	pentru o relație preexistentă necontractuală (cum ar fi un proces), la valoarea justă.

(b)

pentru o relație preexistentă contractuală, valoarea cea mai mică dintre subpunctele (i) și (ii):

(i)

valoarea cu care un contract este favorabil sau nefavorabil din perspectiva dobânditorului în comparație cu termenii tranzacțiilor actuale de pe piață pentru aceleași elemente sau pentru elemente similare. (Un contract nefavorabil este un contract care este nefavorabil conform termenilor actuali de pe piață. Nu este în mod necesar un contract oneros în care costurile inevitabile generate de îndeplinirea obligațiilor contractuale depășesc beneficiile economice estimate a se obține din respectivul contract).

(ii)	valoarea oricăror clauze de încheiere stipulate în contract, disponibile partenerului pentru care contractul este defavorabil.

Dacă valoarea de la subpunctul (ii) este mai mică decât valoarea de la subpunctul (i), diferența este cuprinsă în contabilizarea combinării de întreprinderi.

Valoarea câștigului sau pierderii recunoscut(e) poate depinde parțial de faptul dacă dobânditorul recunoscuse anterior un activ sau o datorie aferent(ă) și, prin urmare, câștigul sau pierderea reportat(ă) ar putea fi deosebite de valoarea calculată prin aplicarea dispozițiilor de mai sus.

B53

O relație preexistentă poate fi un contract pe care dobânditorul îl recunoaște drept un drept redobândit. Dacă acest contract cuprinde termeni favorabili sau nefavorabili în comparație cu stabilirea prețului pentru tranzacțiile actuale de pe piață pentru aceleași elemente sau pentru elemente similare, dobânditorul recunoaște, separat de combinarea de întreprinderi, un câștig sau o pierdere pentru lichidarea efectivă a contractului, evaluată în conformitate cu punctul B52.

Angajamente pentru plăți contingente către angajați sau acționari care vând [aplicarea punctului 52 litera (b)]

B54

Faptul că angajamentele pentru plăți contingente către angajați sau acționari care vând constituie contravalori contingente pentru o combinare de întreprinderi sau constituie tranzacții separate depinde de natura angajamentelor. Cunoașterea motivelor datorită cărora acordul de cumpărare cuprinde o clauză privind plățile contingente, a părții care a inițiat angajamentul și a momentului în care părțile au încheiat angajamentul poate fi utilă la evaluarea naturii angajamentului.

B55

Dacă nu reiese clar că un angajament de plată către angajați sau către acționarii care vând face parte din schimbul pentru obținerea entității dobândite sau este o tranzacție separată de combinarea de întreprinderi, dobânditorul ar trebui să ia în considerare următorii indicatori:

(a)

Continuarea angajării – Termenii continuării angajării de către acționarii care vând și devin angajați principali pot constitui un indicator al fondului unui angajament de contravaloare contingentă. Termenii relevanți de continuare a angajării pot fi cuprinși într-un contract de angajare, de cumpărare sau în alt document. Un angajament de contravaloare contingentă în care plățile se anulează imediat dacă angajarea se încheie reprezintă remunerarea pentru serviciile de după combinare. Angajamentele prin care plățile contingente nu sunt afectate de încheierea angajării pot indica faptul că plățile contingente reprezintă o contravaloare suplimentară, mai degrabă decât o remunerare.

(b)	Durata continuării angajării – Dacă perioada de angajare impusă coincide cu sau este mai lungă decât perioada de plată contingentă, acest lucru poate indica faptul că plățile contingente constituie, în fond, o remunerare.

(c)

Nivelul de remunerare – Cazurile în care remunerarea angajaților, alta decât plățile contigente, se află la un nivel rezonabil în comparație cu cel al altor angajați principali din entitatea care a rezultat în urma combinării pot indica faptul că plățile contigente reprezintă o contravaloare suplimentară, mai degrabă decât o remunerare.

(d)

Plățile incrementale către angajați – Faptul că acționarii care vând și nu devin angajați primesc plăți contingente mai mici pe acțiune în comparație cu acționarii care vând și devin angajați ai entității care rezultă din combinare poate însemna că valoarea incrementală a plăților contingente către acționarii care vând și devin angajați constituie remunerare.

(e)

Numărul de acțiuni deținute – Numărul relativ de acțiuni deținute de către acționarii care vând și care rămân ca angajați principali pot constitui un indicator al fondului angajamentului de contravaloare contingentă. De exemplu, dacă acționarii care vând și care au deținut în mod substanțial toate acțiunile entității dobândite continuă ca angajați principali, acest fapt poate indica un angajament care, în fond, reprezintă un angajament de împărțire a profitului, menit să ofere o remunerare a serviciilor de după combinare. În mod alternativ, dacă acționarii care vând și care continuă ca angajați principali au deținut numai un număr mic de acțiuni ale entității dobândite și toți acționarii care vând primesc aceeași contravaloare contigentă pe acțiune, acest lucru poate indica faptul că plățile contigente reprezintă o contravaloare suplimentară. Participațiile în capitalurile proprii care sunt deținute de părți legate de acționarii care vând și care continuă ca angajați principali, cum ar fi membrii de familie, ar trebui luate de asemenea în considerare.

(f)

Legătura cu evaluarea – Dacă contravaloarea inițială transferată la data achiziției se bazează pe extremitatea inferioară a unui interval stabilit pentru evaluarea entității dobândite și formula contingentă este în funcție de acea abordare a evaluării, aceasta poate sugera faptul că plățile contingente constituie o contravaloare suplimentară. Alternativ, dacă formula de plată contingentă este conformă cu angajamentele anterioare de împărțire a profitului, aceasta poate sugera că fondul angajamentului este acela de a furniza o remunerare.

(g)

Formula de determinare a contravalorii – Formula utilizată pentru determinarea plății contigente poate fi utilă la evaluarea fondului angajamentului. De exemplu, dacă o plată contingentă este determinată pe baza unui multiplu de câștiguri, aceasta ar putea sugera că obligația este contravaloare contingentă într-o combinare de întreprinderi și că formula este menită să stabilească sau să verifice valoarea justă a entității dobândite. Din contră, o plată contingentă care reprezintă un procent specificat din rezultate ar putea sugera faptul că obligația către angajați este un angajament de împărțire a profitului pentru remunerarea angajaților pentru serviciile prestate.

(h)

Alte angajamente și aspecte – Termenii altor angajamente față de acționarii care vând (cum ar fi acordurile de neconcurență, contractele executorii, contractele de consultanță și acordurile de leasing imobiliar) și tratamentul fiscal al veniturilor pentru plățile contingente pot indica faptul că plățile contingente se pot atribui în alt mod decât drept contravaloare pentru entitatea dobândită. De exemplu, în legătură cu achiziția, dobânditorul ar putea încheia un acord de leasing imobiliar cu un acționar important care vinde. Dacă plățile de leasing specificate în contractul de leasing sunt în mod semnificativ sub valoarea pieței, unele sau toate plățile contingente către locator (acționarul care vinde) impuse de un angajament separat pentru plăți contingente, ar putea fi, în fond, plăți pentru utilizarea proprietății închiriate pe care dobânditorul ar trebui să le recunoască separat în situațiile sale financiare de după combinare. Din contră, dacă contractul de leasing specifică plăți de leasing care sunt conforme cu termenii pieței pentru proprietatea închiriată, angajamentul pentru plăți contingente către acționarul care vinde pot constitui o contravaloare contingentă în cadrul combinării de întreprinderi.

Primele cu plata pe bază de acțiuni ale dobânditorului schimbate cu primele deținute de angajații entității dobândite [aplicarea punctului 52 litera (b)]

B56

Un dobânditor poate schimba primele sale cu plata pe bază de acțiuni (prime de înlocuire) cu primele deținute de angajații entității dobândite. Schimburile de opțiuni pe acțiuni sau alte prime cu plata pe bază de acțiuni care au loc împreună cu o combinare de întreprinderi sunt contabilizate drept modificări ale primelor cu plata pe bază de acțiuni în conformitate cu IFRS 2 Plata pe bază de acțiuni. Dacă dobânditorul este obligat să înlocuiască primele entității dobândite, fie toate, fie o parte din evaluarea pe baza pieței a primelor de înlocuire ale dobânditorului trebuie incluse(ă) în evaluarea contravalorii transferate în cadrul combinării de întreprinderi. Dobânditorul este obligat să înlocuiască primele entității dobândite dacă entitatea dobândită sau angajații săi au autoritatea de a impune înlocuirea. De exemplu, în sensul aplicării acestei dispoziții, dobânditorul este obligat să înlocuiască primele entității dobândite dacă înlocuirea este prevăzută de:

(a)	termenii acordului de cumpărare;

(b)	termenii primelor entității dobândite; fie

(c)	legile sau reglementările aplicabile.

În unele cazuri, primele entității dobândite pot expira ca urmare a unei combinări de întreprinderi. Dacă dobânditorul înlocuiește primele chiar dacă nu este obligat să facă acest lucru, toată valoarea evaluată pe baza pieței a primelor de înlocuire trebuie recunoscută drept costul remunerării în situațiile financiare de după combinare. Aceasta înseamnă că niciuna dintre evaluările pe baza pieței nu va fi cuprinsă în evaluarea contravalorii transferate în cadrul unei combinări de întreprinderi.

B57

Pentru determinarea părții dintr-o primă de înlocuire care face parte din contravaloarea transferată pentru obținerea entității dobândite și partea care reprezintă remunerarea pentru serviciile de după combinare, dobânditorul trebuie să evalueze atât primele de înlocuire acordate de dobânditor, cât și primele entității dobândite la data achiziției, în conformitate cu IFRS 2. Partea din evaluarea pe baza pieței a primei de înlocuire care face parte din contravaloarea transferată în schimbul entității dobândite este egală cu partea din prima entității dobândite care se poate atribui serviciilor de dinainte de combinare.

B58

Partea din prima de înlocuire care se poate atribui serviciilor de dinainte de combinare reprezintă evaluarea pe baza pieței a primei entității dobândite înmulțite cu raportul dintre partea finalizată din perioada de intrare în drepturi și cea mai mare valoare a perioadei totale de intrare în drepturi sau perioada inițială de intrare în drepturi a primei entității dobândite. Perioada de intrare în drepturi este perioada în care toate condițiile specificate de intrare în drepturi trebuie să fie îndeplinite. Condițiile de intrare în drepturi sunt definite în IFRS 2.

B59

Partea dintr-o primă de înlocuire nelegitimă care se poate atribui unui serviciu de după combinare și, prin urmare, este recunoscută drept cost de remunerare în situațiile financiare de după combinare este egală cu evaluarea totală pe baza pieței a primei de înlocuire minus valoarea atribuită serviciului de dinainte de combinare. Prin urmare, orice surplus al evaluării pe baza pieței din prima de înlocuire față de evaluarea pe baza pieței a primei entității dobândite este atribuit de către dobânditor serviciului de după combinare și acesta recunoaște surplusul drept cost de remunerare în situațiile financiare de după combinare. Dobânditorul trebuie să atribuie o parte a unei prime de înlocuire unui serviciu de după combinare dacă este necesar un serviciu după combinare, indiferent dacă angajații au prestat toate serviciile impuse pentru ca primele lor din entitatea dobândită să devină legitime înainte de data achiziției.

B60

Partea dintr-o primă de înlocuire nelegitimă care se poate atribui unui serviciu de dinainte de combinare, precum și partea care se poate atribui unui serviciu de după combinare trebuie să reflecte cea mai bună estimare disponibilă a numărului de prime de înlocuire preconizate să devină legitime. De exemplu, dacă evaluarea pe baza pieței a părții dintr-o primă de înlocuire atribuită serviciului de dinainte de combinare este de 100 u.m., iar dobânditorul preconizează că numai un procent de 95 % din primă va deveni legitim, valoarea inclusă în contravaloarea transferată în cadrul combinării de întreprinderi este de 95 u.m. Modificările numărului estimat de prime de înlocuire care sunt preconizate să devină legitime sunt reflectate în costul remunerării pentru perioadele în care au loc modificările sau anulările – și nu ca ajustări ale contravalorii transferate în cadrul combinării de întreprinderi. În mod similar, efectele altor evenimente, cum ar fi modificările sau rezultatul final al primelor care au condiții de performanță, care au loc după data achiziției, sunt contabilizate în conformitate cu IFRS 2 pentru determinarea costului remunerării pentru perioada în care are loc un eveniment.

B61

Aceleași dispoziții ca cele pentru determinarea părților dintr-o primă de înlocuire care se pot atribui unui serviciu de dinaintea combinării sau de după combinare se aplică indiferent dacă o primă de înlocuire este clasificată drept o datorie sau un instrument de capitaluri proprii în conformitate cu prevederile din IFRS 2. Toate modificările evaluării pe baza pieței a primelor clasificate drept datorii după data achiziției și efectele fiscale ale veniturilor aferente sunt recunoscute în situațiile financiare de după combinare ale dobânditorului în perioada (perioadele) în care au loc aceste modificări.

B62	Efectele impozitului pe profit din primele de înlocuire ale plăților pe bază de acțiuni trebuie recunoscute în conformitate cu prevederile din IAS 12 Impozitul pe profit.

ALTE IFRS-URI CARE OFERĂ ÎNDRUMĂRI PRIVIND EVALUAREA ȘI CONTABILIZAREA ULTERIOARĂ (APLICAREA PUNCTULUI 54)

B63

Exemple de alte IFRS-uri care oferă îndrumări privind evaluarea și contabilizarea ulterioară a activelor dobândite și a datoriilor asumate sau suportate într-o combinare de întreprinderi cuprind:

(a)

IAS 38 prescrie contabilizarea imobilizărilor necorporale identificabile dobândite într-o combinare de întreprinderi. Dobânditorul evaluează fondul comercial la valoarea recunoscută la data achiziției minus pierderile acumulate din depreciere. IAS 36 Deprecierea activelor prescrie contabilizarea pierderilor din depreciere.

(b)	IFRS 4 Contracte de asigurare oferă îndrumări privind contabilizarea ulterioară a unui contract de asigurare dobândit în cadrul unei combinări de întreprinderi.

(c)	IAS 12 prescrie contabilizarea ulterioară a activelor cu impozit amânat (inclusiv a creanțelor privind impozitul amânat nerecunoscute) și a datoriilor dobândite în cadrul unei combinări de întreprinderi.

(d)	IFRS 2 oferă îndrumări privind evaluarea și contabilizarea ulterioară a unei părți din primele de înlocuire cu plata pe bază de acțiuni emise de un dobânditor care pot fi atribuite serviciilor viitoare ale angajaților.

(e)	IAS 27 (modificat de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008) oferă îndrumări privind contabilizarea modificărilor participațiilor societății-mamă în capitalurile proprii ale unei filiale după obținerea controlului.

PREZENTĂRI DE INFORMAȚII (APLICAREA PUNCTELOR 59 ȘI 61)

B64

În vederea realizării obiectivului de la punctul 59, dobânditorul trebuie să prezinte următoarele categorii de informații pentru fiecare combinare de întreprinderi care s-a realizat pe parcursul perioadei de raportare:

(a)	numele și descrierea entității dobândite.

(b)	data achiziției.

(c)	procentul de participații în capitalurile proprii cu drept de vot dobândite.

(d)	motivele principale ale combinării de întreprinderi și o descriere a modalității prin care dobânditorul a obținut controlul asupra entității dobândite.

(e)	o descriere calitativă a factorilor care constituie fondul comercial recunoscut, cum ar fi sinergiile preconizate din operațiunile de combinare a entității dobândite și a dobânditorului, imobilizările necorporale care nu îndeplinesc condițiile de recunoaștere separată sau alți factori.

(f)

valoarea justă de la data achiziției a contravalorii totale transferate și valoarea justă de la data achiziției a fiecărei clase principale de contravaloare, cum ar fi:

(i)

numerar;

(ii)	alte imobilizări corporale sau necorporale, inclusiv o întreprindere sau o filială a dobânditorului;

(iii)

datorii suportate, de exemplu, o datorie pentru contravaloarea contingentă; și

(iv)	participații în capitalurile proprii ale dobânditorului, inclusiv numărul de instrumente sau participații emise sau care ar putea fi emise și metoda de determinare a valorii juste a acelor instrumente sau participații.

(g)

pentru angajamentele privind contravaloarea contingentă și activele de compensație:

(i)	valoarea recunoscută la data achiziției;

(ii)	o descriere a angajamentului și a bazei de determinare a valorii plății; și

(iii)

o estimare a intervalului de rezultate (neactualizate) sau, dacă nu se poate estima un interval, acest fapt și motivele pentru care nu a putut fi estimat un interval. Dacă valoarea maximă a plății este nelimitată, dobânditorul trebuie să prezinte acest fapt.

(h)

pentru creanțele dobândite:

(i)	valoarea justă a creanțelor;

(ii)	valorile contractuale brute de primit; și

(iii)

cea mai bună estimare de la data achiziției a fluxurilor de trezorerie contractuale ce nu se preconizează a fi colectate.

Prezentările de informații trebuie să fie furnizate pe clase principale de creanțe, cum ar fi împrumuturile, contractele de leasing financiar direct și orice altă clasă de creanțe.

(i)	valorile recunoscute la data achiziției pentru fiecare clasă principală de active dobândite și de datorii asumate.

(j)

pentru fiecare datorie contingentă recunoscută în conformitate cu punctul 23, informațiile prevăzute la punctul 85 din IAS 37 Provizioane, datorii contingente și active contingente. Dacă o datorie contingentă nu este recunoscută din cauză că valoarea sa justă nu poate fi evaluată fiabil, dobânditorul trebuie să prezinte:

(i)	informațiile prevăzute la punctul 86 din IAS 37; și

(ii)	motivele din cauza cărora datoria nu poate fi evaluată în mod fiabil.

(k)	valoarea totală a fondului comercial care se preconizează a fi deductibilă în scopuri fiscale.

(l)

pentru tranzacțiile care sunt recunoscute separat de achiziția activelor și asumarea datoriilor în cadrul combinării de întreprinderi, în conformitate cu punctul 51:

(i)	o descriere a fiecărei tranzacții;

(ii)	modalitatea de contabilizare de către dobânditor a fiecărei tranzacții;

(iii)

valorile recunoscute pentru fiecare tranzacție și elementul-rând din situațiile financiare în care este recunoscută fiecare valoare; și

(iv)	dacă tranzacția reprezintă lichidarea efectivă a unei relații preexistente, metoda utilizată pentru determinarea valorii de lichidare.

(m)

prezentarea tranzacțiilor recunoscute separat impusă de litera (l) trebuie să cuprindă valoarea costurilor aferente achiziției și, separat, valoarea acestor costuri recunoscută drept cheltuială și elementul-rând sau elementele-rânduri din situația rezultatului global în care sunt recunoscute aceste cheltuieli. Valoarea oricăror costuri de emitere care nu este recunoscută drept cheltuială și modalitatea lor de recunoaștere trebuie, de asemenea, prezentate.

(n)

într-o cumpărare desfășurată în condiții avantajoase (a se vedea punctele 34-36):

(i)	valoarea oricărui câștig recunoscut în conformitate cu punctul 34, precum și elementul-rând din situația rezultatului global în care este recunoscut câștigul; și

(ii)	o descriere a motivelor datorită cărora tranzacția a avut drept rezultat un câștig.

(o)

pentru fiecare combinare de întreprinderi în care dobânditorul deține mai puțin de 100 % din participațiile în capitalurile proprii ale entității dobândite la data achiziției:

(i)	valoarea intereselor care nu controlează în entitatea dobândită recunoscută la data achiziției și baza de evaluare a acelei valori; și

(ii)	pentru fiecare interes care nu controlează deținut într-o entitate dobândită și evaluat la valoarea justă, tehnicile de evaluare și principalele date model utilizate pentru determinarea acelei valori.

(p)

într-o combinare de întreprinderi realizată în etape:

(i)	valoarea justă la data achiziției a participației în capitalurile proprii ale entității dobândite deținute de dobânditor imediat înainte de data achiziției; și

(ii)

valoarea oricărui câștig sau a oricărei pierderi recunoscut(e) ca urmare a reevaluării la valoarea justă a participațiilor în capitalurile proprii ale entității dobândite deținute de dobânditor înainte de combinarea de întreprinderi (a se vedea punctul 42) și elementul-rând din situația rezultatului global în care este recunoscut(ă) câștigul sau pierderea.

(q)

următoarele informații:

(i)	valorile de la data achiziției ale veniturilor și ale profitului sau pierderii entității dobândite incluse în situația consolidată a rezultatului global pentru perioada de raportare; și

(ii)	veniturile și profitul sau pierderea entității rezultate din combinare pentru perioada curentă de raportare ca și cum data achiziției pentru toate combinările de întreprinderi realizate pe parcursul perioadei contabile ar fi fost la începutul perioadei anuale de raportare.

Dacă nu se poate face prezentarea oricărei dintre informațiile prevăzute la acest subpunct, dobânditorul trebuie să prezinte acest fapt, precum și o explicație privind imposibilitatea prezentării informațiilor respective. Prezentul IFRS utilizează termenul „imposibil” cu același înțeles ca în IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori.

B65	Pentru combinările de întreprinderi neimportante individual care au loc în perioada de raportare și care sunt importante luate împreună, dobânditorul trebuie să prezinte în mod agregat informațiile prevăzute la punctul B64 literele (e)-(q).

B66

Dacă data achiziției unei combinări de întreprinderi este după sfârșitul perioadei de raportare dar înainte să fie autorizată publicarea situațiilor financiare, dobânditorul trebuie să prezinte informațiile prevăzute la punctul B64 în afară de cazul în care contabilizarea inițială a combinării de întreprinderi este incompletă în momentul autorizării pentru publicare a situațiilor financiare. În acest caz, dobânditorul trebuie să descrie care sunt informațiile pe care nu le-a putut prezenta și motivele pentru care nu a putut să le prezinte.

B67

În vederea atingerii obiectivului de la punctul 61, dobânditorul trebuie să prezinte următoarele informații pentru fiecare combinare de întreprinderi importantă sau agregat pentru combinările de întreprinderi care sunt neimportante individual, dar care sunt importante luate împreună:

(a)

în cazul în care contabilizarea inițială a unei combinări de întreprinderi este incompletă (a se vedea punctul 45) pentru anumite active, datorii, interese care nu controlează sau elemente de contravaloare, iar valorile recunoscute în situațiile financiare pentru combinarea de întreprinderi au fost astfel determinate numai cu caracter provizoriu:

(i)	motivele datorită cărora contabilizarea inițială a combinării de întreprinderi este incompletă;

(ii)	activele, datoriile, participațiile în capitalurile proprii sau elementele de contravaloare pentru care contabilizarea inițială este incompletă; și

(iii)

natura și valoarea oricăror ajustări din perioada de evaluare recunoscute în perioada de raportare în conformitate cu punctul 49.

(b)

pentru fiecare perioadă de raportare de după data achiziției, până în momentul în care entitatea colectează, vinde sau pierde altminteri dreptul la un activ aferent unei contravalori contingente sau până când entitatea decontează o datorie aferentă contravalorii contingente sau până când datoria este anulată sau expiră:

(i)	orice modificări ale valorilor recunoscute, inclusiv orice diferențe care rezultă la decontare;

(ii)	orice modificări în ceea ce privește intervalul de rezultate (neactualizate) și motivele acestor schimbări; și

(iii)

tehnicile de evaluare și principalele datele model utilizate pentru evaluarea contravalorii contingente.

(c)	pentru datoriile contingente recunoscute într-o combinare de întreprinderi, dobânditorul trebuie să prezinte informațiile prevăzute la punctele 84 și 85 din IAS 37 pentru fiecare clasă de provizioane.

(d)

o reconciliere a valorii contabile a fondului comercial de la începutul și sfârșitul perioadei de raportare, indicând separat:

(i)	valoarea brută și pierderile cumulate din depreciere la începutul perioadei de raportare;

(ii)

fondul comercial suplimentar recunoscut în decursul perioadei de raportare, cu excepția fondului comercial cuprins într-un grup destinat cedării care, la data achiziției, îndeplinește criteriile pentru a fi clasificat drept deținut în vederea vânzării în conformitate cu IFRS 5 Active imobilizate deținute în vederea vânzării și activități întrerupte;

(iii)

ajustările rezultate din recunoașterea ulterioară a creanțelor privind impozitul amânat în decursul perioadei de raportare în conformitate cu punctul 67.

(iv)

fondul comercial inclus într-un grup destinat cedării clasificat drept deținut în vederea vânzării în conformitate cu IFRS 5, precum și fondul comercial derecunoscut în decursul perioadei de raportare, fără ca acesta să fi fost inclus anterior într-un grup destinat cedării clasificat drept deținut în vederea vânzării.

(v)	pierderile din depreciere recunoscute în decursul perioadei de raportare în conformitate cu IAS 36. (În plus față de această dispoziție, IAS 36 prevede prezentarea de informații cu privire la valoarea recuperabilă și deprecierea fondului comercial).

(vi)	diferențele nete de curs valutar care apar în decursul perioadei de raportare în conformitate cu IAS 21 Efectele variației cursurilor de schimb valutar.

(vii)

orice alte modificări ale valorii contabile survenite în decursul perioadei de raportare.

(viii)

valoarea brută și pierderile cumulate din depreciere la sfârșitul perioadei de raportare.

(e)

valoarea și o justificare a câștigurilor sau pierderilor recunoscute în perioada de raportare curentă, care:

(i)	sunt aferente activelor identificabile dobândite sau datoriilor asumate într-o combinare de întreprinderi care s-a realizat în decursul perioadei de raportare curente sau anterioare; și

(ii)	care prezintă o mărime, o natură sau un context de apariție ce face ca prezentarea lor să fie relevantă pentru înțelegerea situațiilor financiare ale entității rezultate în urma combinării.

PREVEDERI TRANZITORII PENTRU COMBINĂRILE DE ÎNTREPRINDERI CARE IMPLICĂ NUMAI ENTITĂȚI MUTUALE SAU SUNT REALIZATE NUMAI PRIN CONTRACT (APLICAREA PUNCTULUI 66)

B68

Punctul 64 stipulează că prezentul IFRS se aplică prospectiv combinărilor de întreprinderi pentru care data achiziției este la sau după începutul primei perioade anuale de raportare care începe la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Cu toate acestea, o entitate trebuie să aplice prezentul IFRS numai la începutul unei perioade anuale de raportare care începe la 30 iunie 2007 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică prezentul IFRS înainte de data intrării sale în vigoare, entitatea trebuie să prezinte acest fapt și să aplice IAS 27 (modificat de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008) în același timp.

B69

Dispoziția de a aplica prezentul IFRS prospectiv are următorul efect pentru o combinare de întreprinderi care implică numai entități mutuale sau care este realizată numai prin contract, dacă data achiziției pentru acea combinare de întreprinderi este înainte de aplicarea prezentului IFRS:

(a)	Clasificare – O entitate trebuie să continue să clasifice combinarea anterioară de întreprinderi în conformitate cu politicile contabile anterioare ale entității pentru astfel de combinări.

(b)

Fondul comercial recunoscut anterior – La începutul primei perioade anuale de aplicare a prezentului IFRS, valoarea contabilă a fondului comercial care rezultă dintr-o combinare anterioară de întreprinderi trebuie să fie valoarea sa contabilă de la acea dată, în conformitate cu politicile contabile anterioare ale entității. La determinarea acestei valori, entitatea trebuie să elimine valoarea contabilă a oricărei amortizări cumulate a acestui fond comercial și diminuarea corespunzătoare a fondului comercial. Nu trebuie făcută nicio altă ajustare a valorii contabile a fondului comercial.

(c)

Fondul comercial recunoscut drept o deducere din capitalurile proprii – Politicile contabile anterioare ale entității ar fi putut avea drept rezultat recunoașterea fondului comercial generat de o combinare anterioară de întreprinderi drept o deducere din capitalurile proprii. În acest caz, entitatea nu trebuie să recunoască acel fond comercial drept un activ la începutul primei perioade anuale de aplicare a prezentului IFRS. Mai mult, entitatea nu trebuie să recunoască în profit sau pierdere nicio parte din acel fond comercial atunci când cedează integral sau parțial întreprinderea din care provine fondul comercial respectiv sau atunci când se depreciază o unitate generatoare de numerar de care este legat fondul comercial.

(d)

Contabilizarea ulterioară a fondului comercial – De la începutul primei perioade anuale de aplicare a prezentului IFRS, o entitate trebuie să întrerupă amortizarea fondului comercial care rezultă dintr-o combinare anterioară de întreprinderi și trebuie să testeze fondul comercial pentru depreciere în conformitate cu IAS 36.

(e)

Fondul comercial negativ recunoscut anterior – O entitate care a contabilizat o combinare anterioară de întreprinderi prin aplicarea metodei achiziției poate să fi recunoscut un credit amânat drept un surplus al participației sale în valoarea justă netă a activelor și datoriilor identificabile ale entității dobândite față de costul acelei participații (numită uneori fond comercial negativ). În acest caz, entitatea trebuie să derecunoască valoarea contabilă a acelui credit amânat la începutul primei perioade anuale de aplicare a prezentului IFRS, printr-o ajustare corespunzătoare adusă soldului de deschidere al rezultatelor reportate la acea dată.

Anexa C

Modificări ale altor IFRS-uri

Modificările din prezenta anexă trebuie aplicate pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică prezentul IFRS pentru o perioadă anterioară acestei date, prezentele modificări trebuie aplicate pentru acea perioadă anterioară.

IFRS 1 ADOPTAREA PENTRU PRIMA DATĂ A STANDARDELOR INTERNAȚIONALE DE RAPORTARE FINANCIARĂ

IFRS 1 este modificat după cum se descrie mai jos.

Punctul 14 este modificat după cum urmează:

„14.

Unele dintre scutirile de mai jos se referă la valoarea justă. La determinarea valorilor juste în conformitate cu prezentul IFRS, o entitate trebuie să aplice definiția valorii juste din Anexa A și orice îndrumări mai specifice din alte IFRS-uri cu privire la determinarea valorilor juste ale activului sau datoriei în cauză. Aceste valori juste trebuie să reflecte condițiile care au existat la data la care ele au fost determinate.”

Se adaugă punctul 47I după cum urmează:

„47I

IFRS 3 (revizuit de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008) a modificat punctele 14, B1, B2 litera (f) și B2 litera (g). O entitate trebuie să aplice aceste modificări pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică IFRS 3 (revizuit în 2008) pentru o perioadă anterioară, aceste modificări trebuie aplicate și pentru acea perioadă anterioară.”

În Anexa B, punctele B1, B2 litera (f) și B2 litera (g) sunt modificate după cum urmează:

„B1

O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile poate alege să nu aplice IFRS 3 Combinări de întreprinderi retroactiv pentru combinări de întreprinderi anterioare (combinări de întreprinderi care au avut loc înaintea datei trecerii la IFRS-uri). Totuși, dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile retratează o combinare de întreprinderi pentru a fi conformă cu IFRS 3, ea trebuie să retrateze toate combinările de întreprinderi ulterioare și trebuie, de asemenea, să aplice IAS 27 (modificat de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008) de la aceeași dată. De exemplu, dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile alege să retrateze o combinare de întreprinderi care a avut loc la 30 iunie 20X6, ea trebuie să retrateze toate combinările de întreprinderi care au avut loc între 30 iunie 20X6 și data trecerii la IFRS-uri și trebuie să aplice, de asemenea, IAS 27 (modificat în 2008) începând cu 30 iunie 20X6.

B2(f)

Dacă un activ dobândit sau o datorie asumată într-o combinare de întreprinderi anterioară nu a fost recunoscut(ă) conform principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare, acesta (aceasta) nu are un cost prezumat ca fiind zero în situația poziției financiare IFRS de deschidere. În schimb, dobânditorul trebuie să îl (o) recunoască și să îl (o) evalueze în situația consolidată a poziției sale financiare pe baza care ar fi impusă de IFRS-uri în situația poziției financiare a entității dobândite. Pentru a ilustra: dacă, în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare, dobânditorul nu a capitalizat contractele de leasing financiar dobândite într-o combinare de întreprinderi anterioară, el trebuie să capitalizeze acele contracte de leasing în situațiile sale financiare consolidate, deoarece IAS 17 Contracte de leasing ar impune entității dobândite să facă acest lucru în situația poziției sale financiare IFRS. În mod similar, dacă dobânditorul nu a recunoscut, conform GAAP anterioare, o datorie contingentă care mai există încă la data trecerii la IFRS-uri, dobânditorul trebuie să recunoască acea datorie contingentă la acea dată în afară de cazul în care IAS 37 ar interzice recunoașterea acesteia în situațiile financiare ale entității dobândite. În mod contrar, …

B2(g)

Valoarea contabilă a fondului comercial în situația poziției financiare IFRS de deschidere trebuie să fie valoarea sa contabilă conform principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare la data trecerii la IFRS-uri, după următoarele două ajustări:

(i)

…

(ii)	[eliminat]

(iii)

Indiferent …”

IFRS 2 PLATA PE BAZĂ DE ACȚIUNI

IFRS 2 este modificat după cum se descrie mai jos.

Punctul 5 este modificat după cum urmează:

„5.

Așa cum s-a menționat la punctul 2, prezentul IFRS … În mod similar, anularea, înlocuirea sau altă modificare a angajamentelor cu plata pe bază de acțiuni datorită unei combinări de întreprinderi sau datorită altei restructurări a capitalurilor proprii trebuie contabilizată în conformitate cu prezentul IFRS. IFRS 3 oferă îndrumări privind determinarea faptului dacă instrumentele de capitaluri proprii emise într-o combinare de întreprinderi fac parte din contravaloarea transferată în schimbul controlului entității dobândite (și, prin urmare, intră sub incidența IFRS 3) sau revin în schimbul serviciului neîntrerupt care urmează să fie recunoscut în perioada de după combinare (și, prin urmare, intră sub incidența prezentului IFRS).”

Paragraph 61 is added as follows:

„61.

IFRS 3 (revizuit de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008) a modificat punctul 5 O entitate trebuie să aplice această modificare pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică IFRS 3 (revizuit în 2008) pentru o perioadă anterioară, această modificare trebuie aplicată și pentru acea perioadă anterioară.”

IFRS 7 INSTRUMENTE FINANCIARE: INFORMAȚII DE FURNIZAT

IFRS 7 este modificat după cum se descrie mai jos.

Punctul 3 litera (c) este eliminat.

Se adaugă punctul 44B după cum urmează:

„44B

IFRS 3 (revizuit de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008) a eliminat punctul 3 litera (c). O entitate trebuie să aplice această modificare pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică IFRS 3 (revizuit în 2008) pentru o perioadă anterioară, această modificare trebuie aplicată și pentru acea perioadă anterioară.”

IAS 12 IMPOZITUL PE PROFIT

IAS 12 este modificat după cum se descrie mai jos.

Cel de-al treilea paragraf de la „Obiectiv” este modificat după cum urmează:

„Obiectiv

Prezentul standard … În mod similar, recunoașterea creanțelor și datoriilor cu impozit amânat într-o combinare de întreprinderi afectează valoarea fondului comercial care rezultă din acea combinare de întreprinderi sau valoarea câștigului recunoscut dintr-o cumpărare în condiții avantajoase.”

Punctele 18, 19, 21-22 și 26 sunt modificate după cum urmează:

„18.

Diferențe temporare mai pot apărea atunci când:

(a)	activele dobândite și datoriile asumate identificabile într-o combinare de întreprinderi sunt recunoscute la valorile lor juste în conformitate cu IFRS 3 Combinări de întreprinderi, dar nu se face nicio ajustare echivalentă în scopuri fiscale (a se vedea punctul 19);

(b)

…

Combinări de întreprinderi

19.	Cu excepții limitate, activele dobândite și datoriile asumate identificabile într-o combinare de întreprinderi sunt recunoscute la valorile lor juste de la data achiziției. Diferențe temporare …

Fond comercial

21.

Fondul comercial care rezultă dintr-o combinare de întreprinderi este evaluat drept valoarea cu care suma de la litera (a) depășește suma de la litera (b) de mai jos:

(a)

totalul dintre:

(i)	contravaloarea transferată evaluată în conformitate cu IFRS 3, care prevede în general utilizarea valorii juste de la data achiziției;

(ii)	valoarea oricăror interese care nu controlează deținute în entitatea dobândită, recunoscute în conformitate cu IFRS 3; și

(iii)

într-o combinare de întreprinderi realizată în etape, valoarea justă de la data achiziției a participației în capitalurile proprii deținute anterior de către dobânditor în entitatea dobândită.

(b)	valorile nete de la data achiziției ale activelor dobândite și datoriilor asumate identificabile evaluate în conformitate cu IFRS 3.

O serie de autorități fiscale …

21A

Reducerile ulterioare ale unei datorii privind impozitul amânat care nu sunt recunoscute deoarece apar din recunoașterea inițială a fondului comercial sunt de asemenea considerate ca fiind generate de recunoașterea inițială a fondului comercial și, prin urmare, nu sunt recunoscute în baza punctului 15 litera (a). De exemplu, dacă într-o combinare de întreprinderi o entitate recunoaște un fond comercial de 100 u.m., dar baza impozabilă este zero, punctul 15 litera (a) interzice entității să recunoască datoria rezultată privind impozitul amânat. Dacă entitatea recunoaște ulterior o pierdere din depreciere de 20 u.m. pentru acel fond comercial, valoarea diferenței impozabile temporare legate de acel fond comercial este redusă de la 100 u.m. la 80 u.m., având drept rezultat o scădere a valorii datoriei privind impozitul amânat care nu a fost recunoscută. Se consideră că acea scădere a valorii datoriei nerecunoscute privind impozitul amânat este de asemenea legată de recunoașterea inițială a fondului comercial și, prin urmare, este interzisă recunoașterea ei în baza punctului 15 litera (a).

21B

Datoriile privind impozitul amânat pentru diferențe temporare impozabile privind fondul comercial sunt totuși recunoscute în măsura în care nu sunt generate de recunoașterea inițială a fondului comercial. De exemplu, dacă într-o combinare de întreprinderi o entitate recunoaște un fond comercial de 100 u.m., care este deductibil în scopuri fiscale la o rată de 20 % pe an începând cu anul achiziției, baza fiscală a fondului comercial este de 100 u.m. la recunoașterea inițială și de 80 u.m. la sfârșitul anului în care s-a făcut achiziția. Dacă valoarea contabilă a fondului comercial la sfârșitul anului achiziției rămâne neschimbată la 100 u.m., la sfârșitul acelui an apare o diferență temporară impozabilă de 20 u.m. Deoarece …

Recunoașterea inițială a unui activ sau a unei datorii

22.

O diferență temporară poate apărea ca urmare a recunoașterii inițiale a unui activ sau a unei datorii, de exemplu atunci când o parte din costul unui activ sau totalul costului nu va fi deductibil(ă) în scopuri fiscale. Metoda de contabilizare a unei astfel de diferențe temporare depinde de natura tranzacției care a condus la recunoașterea inițială a activului sau datoriei:

(a)	Într-o combinare de întreprinderi, o entitate recunoaște orice datorie sau creanță privind impozitul amânat și acest lucru afectează valoarea fondului comercial sau câștigul pe care îl recunoaște dintr-o cumpărare în condiții avantajoase (a se vedea punctul 19);

(b)

…

26.

Următoarele sunt exemple de diferențe temporare deductibile care au drept rezultat creanțe privind impozitul amânat:

(a)

…

(c)

cu excepții limitate, o entitate recunoaște activele dobândite și datoriile asumate identificabile într-o combinare de întreprinderi la valorile lor juste de la data achiziției. Când o datorie asumată este recunoscută în momentul achiziției, dar cheltuielile aferente nu sunt deduse la determinarea profiturilor impozabile decât într-o perioadă ulterioară, apare o diferență temporară deductibilă ce are ca efect o creanță privind impozitul amânat. O creanță privind impozitul amânat mai apare, de asemenea, când valoarea justă a unui activ identificabil dobândit este mai mică decât baza sa fiscală. În ambele cazuri, fondul comercial este afectat de creanța rezultată privind impozitul amânat (a se vedea punctul 66); și

(d)

…”

După punctul 31 se adaugă un nou titlu și punctul 32A după cum urmează:

„32.	[Eliminat]

Fond comercial

32A

Dacă valoarea contabilă a fondului comercial care rezultă dintr-o combinare de întreprinderi este mai mică decât baza sa fiscală, diferența generează o creanță privind impozitul amânat. Creanța privind impozitul amânat generată de recunoașterea inițială a fondului comercial trebuie recunoscută ca parte a contabilizării combinării de întreprinderi în măsura în care este probabil să fie disponibil profit impozabil față de care să poată fi utilizată diferența temporară deductibilă.”

Punctele 66-68 sunt modificate după cum urmează:

„Impozit amânat rezultat din combinările de întreprinderi

66.

Așa cum s-a explicat la punctele 19 și 26 litera (c), într-o combinare de întreprinderi pot apărea diferențe temporare. În conformitate cu IFRS 3, o entitate recunoaște orice creanțe rezultate privind impozitul amânat (în măsura în care acestea îndeplinesc criteriile de recunoaștere prezentate la punctul 24) sau orice datorii privind impozitul amânat ca active și datorii identificabile la data achiziției. Prin urmare, aceste creanțe privind impozitul amânat și aceste datorii privind impozitul amânat afectează valoarea fondului comercial sau câștigul recunoscut de o entitate dintr-o cumpărare în condiții avantajoase. Cu toate acestea, în conformitate cu punctul 15 litera (a), o entitate nu recunoaște datoriile privind impozitul amânat rezultate din recunoașterea inițială a fondului comercial.

67.

Ca urmare a unei combinări de întreprinderi, înaintea achiziției s-ar putea schimba probabilitatea de realizare a unei creanțe privind impozitul amânat a dobânditorului. Un dobânditor ar putea considera probabilă recuperarea propriei creanțe privind impozitul amânat care nu a fost recunoscută anterior combinării de întreprinderi. Spre exemplu, dobânditorul poate utiliza beneficiul pierderilor sale fiscale neutilizate față de profitul impozabil viitor al entității dobândite. Alternativ, ca urmare a combinării de întreprinderi, s-ar putea să nu mai fie probabil ca viitorul profit impozabil să permită recuperarea creanței privind impozitul amânat. În astfel de cazuri, dobânditorul recunoaște o modificare a creanței privind impozitul amânat în perioada în care a avut loc combinarea de întreprinderi, dar nu o include ca parte a contabilizării combinării de întreprinderi. Prin urmare, dobânditorul nu o ia în considerare la evaluarea fondului comercial sau a câștigului recunoscut dintr-o cumpărare în condiții avantajoase în cadrul unei combinări de întreprinderi.

68.

Beneficiul potențial din reportarea impozitului pe profit al entității dobândite sau din alte creanțe privind impozitul amânat s-ar putea să nu îndeplinească criteriile de recunoaștere separată atunci când este contabilizată inițial o combinare de întreprinderi, dar ar putea fi realizat ulterior.

O entitate trebuie să recunoască beneficiile dobândite privind impozitul amânat pe care le realizează după combinarea de întreprinderi, după cum urmează:

(a)

Beneficiile dobândite privind impozitul amânat recunoscute în perioada de evaluare care rezultă din noi informații privind faptele și împrejurările condițiile existente la data achiziției trebuie aplicate pentru reducerea valorii contabile a oricărui fond comercial aferent acelei achiziții. Dacă valoarea contabilă a acelui fond comercial este nulă, orice beneficii rămase privind impozitul amânat trebuie recunoscute în profit sau pierdere.

(b)	Toate celelalte beneficii realizate privind impozitul amânat trebuie recunoscute în profit sau pierdere (sau, dacă prezentul standard prevede astfel, în afara profitului sau pierderii).”

Exemplul care urmează punctului 68 este eliminat.

Punctul 81 este modificat după cum urmează:

„81.

Următoarele informații trebuie de asemenea prezentate separat:

(a)

…

(h)

în legătură cu activitățile întrerupte, cheltuiala cu impozitul aferentă:

(i)	câștigului sau pierderii din întrerupere; și

(ii)	profitului sau pierderii rezultat(e) din activitățile curente ale activității întrerupte pentru perioada respectivă, împreună cu valorile corespondente pentru fiecare perioadă anterioară prezentată;

(i)	valoarea consecințelor asupra impozitului pe profit ale dividendelor acționarilor entității care au fost propuse sau declarate înainte ca situațiile financiare să fie autorizate pentru publicare, dar care nu sunt recunoscute ca datorie în situațiile financiare;

(j)	dacă o combinare de întreprinderi în care entitatea este dobânditorul generează o modificare a valorii recunoscute pentru creanța sa privind impozitul amânat dinaintea achiziției (a se vedea punctul 67), valoarea acelei modificări; și

(k)

dacă beneficiile privind impozitul amânat dobândite dintr-o combinare de întreprinderi nu sunt recunoscute la data achiziției dar sunt recunoscute după data achiziției (a se vedea punctul 68), o descriere a evenimentului sau modificării de circumstanțe care a generat recunoașterea beneficiilor privind impozitul amânat.”

Se adaugă punctele 93-95 după cum urmează:

„93.	Punctul 68 trebuie aplicat prospectiv de la data intrării în vigoare a IFRS 3 (revizuit de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008) pentru recunoașterea creanțelor privind impozitul amânat dobândite din combinările de întreprinderi.

94.

Prin urmare, entitățile nu trebuie să ajusteze contabilizarea combinărilor de întreprinderi anterioare dacă beneficiile fiscale nu au îndeplinit criteriile de recunoaștere separată la data achiziției și sunt recunoscute după data achiziției, în afară de cazul în care beneficiile sunt recunoscute în perioada de evaluare și rezultă din noi informații privind faptele și împrejurările existente la data achiziției. Toate celelalte beneficii fiscale recunoscute trebuie recunoscute în profit sau pierdere (sau, dacă prezentul standard prevede astfel, în afara profitului sau pierderii).

95.

IFRS 3 (revizuit de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008) a modificat punctele 21 și 67 și a adăugat punctul 32A și punctul 81 literele (j) și (k). O entitate trebuie să aplice aceste modificări pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică IFRS 3 (revizuit în 2008) pentru o perioadă anterioară, aceste modificări trebuie aplicate și pentru acea perioadă anterioară.”

IAS 16 IMOBILIZĂRI CORPORALE

În IAS 16, punctul 44 este modificat după cum urmează:

„44.

O entitate alocă o sumă recunoscută inițial cu privire la un element de imobilizări corporale pentru părțile sale semnificative și amortizează separat fiecare astfel de parte. De exemplu, ar putea fi adecvat să se amortizeze separat carcasa și motoarele unei aeronave, fie că acestea sunt în proprietate, fie că sunt deținute în baza unui contract de leasing financiar. În mod similar, dacă o entitate dobândește imobilizări corporale care fac obiectul unui contract de leasing operațional în care ea reprezintă locatorul, ar putea fi adecvat să amortizeze separat valorile reflectate în costul acelui element care se pot atribui termenilor favorabili sau nefavorabili din contract în raport cu termenii de pe piață.”

Se adaugă punctul 81C după cum urmează:

„81C

IFRS 3 Combinări de întreprinderi (revizuit de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008) a modificat punctul 44. O entitate trebuie să aplice această modificare pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică IFRS 3 (revizuit în 2008) pentru o perioadă anterioară, această modificare trebuie aplicată și pentru acea perioadă anterioară.”

IAS 28 INVESTIȚII ÎN ENTITĂȚILE ASOCIATE

În IAS 28, punctul 23 este modificat după cum urmează:

„23.

O investiție într-o entitate asociată este contabilizată folosind metoda punerii în echivalență începând cu data la care entitatea devine o entitate asociată. Odată cu achiziția investiției, orice diferență între costul investiției și cota-parte a investitorului din valoarea justă netă a activelor și datoriilor identificabile ale entității asociate este contabilizată după cum urmează:

(a)	fondul comercial corespunzător unei entități asociate este inclus în valoarea contabilă a investiției. Amortizarea acestui fond comercial nu este permisă.

(b)

orice surplus al cotei investitorului din valoarea justă netă a activelor și a datoriilor identificabile ale entității asociate față de costul investiției este inclus ca venit în determinarea cotei investitorului din profitul sau pierderea entității asociate în perioada în care investiția a fost dobândită.

Ajustări adecvate …”

IAS 32 INSTRUMENTE FINANCIARE: PREZENTARE

IAS 32 este modificat după cum se descrie mai jos.

Punctul 4 litera (c) este eliminat.

Se adaugă punctul 97B după cum urmează:

„97B

IFRS 3 (revizuit de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008) a eliminat punctul 4 litera (c). O entitate trebuie să aplice această modificare pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică IFRS 3 (revizuit în 2008) pentru o perioadă anterioară, această modificare trebuie aplicată și pentru acea perioadă anterioară.”

IAS 33 REZULTATUL PE ACȚIUNE

În IAS 33, punctul 22 este modificat după cum urmează:

„22.

Acțiunile ordinare emise ca parte a contravalorii transferate într-o combinare de întreprinderi sunt incluse în numărul mediu ponderat al acțiunilor de la data achiziției. Acest lucru se datorează faptului că dobânditorul include în situația rezultatului global profiturile și pierderile de la acea dată ale entității dobândite.”

IAS 34 RAPORTAREA FINANCIARĂ INTERIMARĂ

IAS 34 este modificat după cum se descrie mai jos.

Punctul 16 litera (i) este modificat după cum urmează:

„(i)

efectul modificărilor survenite în structura entității în perioada interimară, inclusiv combinări de întreprinderi, obținerea sau pierderea controlului asupra filialelor și investițiilor pe termen lung, restructurări și activități întrerupte. În cazul combinărilor de întreprinderi, entitatea trebuie să prezinte informațiile prevăzute de IFRS 3 Combinări de întreprinderi; și”

Se adaugă punctul 48 după cum urmează:

„48.

IFRS 3 (revizuit de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008) a modificat punctul 16 litera (i). O entitate trebuie să aplice această modificare pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică IFRS 3 (revizuit în 2008) pentru o perioadă anterioară, această modificare trebuie aplicată și pentru acea perioadă anterioară.”

IAS 36 DEPRECIEREA ACTIVELOR

C10

IAS 36 este modificat după cum se descrie mai jos.

La punctul 6, definiția datei acordului este eliminată.

Punctul 65 este modificat după cum urmează:

„65.

Punctele 66-108 și Anexa C stabilesc dispozițiile pentru identificarea unității generatoare de numerar căreia îi aparține activul și pentru determinarea valorii contabile aferente unităților generatoare de numerar și fondului comercial, precum și cerințele pentru recunoașterea pierderilor din depreciere ale acestora.”

Punctele 81 și 85 sunt modificate după cum urmează:

„81.

Fondul comercial recunoscut într-o combinare de întreprinderi este un activ care reprezintă beneficii economice viitoare care rezultă din alte active dobândite într-o combinare de întreprinderi care nu sunt identificate individual și recunoscute separat. Fondul comercial nu generează fluxuri de trezorerie în mod independent față de alte active sau grupuri de active și contribuie adesea la fluxurile de trezorerie ale mai multor unități generatoare de numerar. Uneori, fondul comercial nu poate fi alocat în mod rațional unităților individuale generatoare de numerar, ci numai grupurilor de unități generatoare de numerar. Ca urmare, cel mai redus nivel din cadrul entității la care fondul comercial este monitorizat în scopul gestionării interne cuprinde uneori un număr de unități generatoare de numerar care au legătură cu fondul comercial, dar cărora nu li se poate repartiza fondul comercial. Mențiunile de la punctele 83-99 și din Anexa C privind o unitate generatoare de numerar căreia îi este alocat fond comercial vor fi interpretate ca mențiuni referitoare la un grup de unități generatoare de numerar cărora le este alocat fond comercial.

85.

În conformitate cu IFRS 3 Combinări de întreprinderi, atunci când contabilizarea inițială a unei combinări de întreprinderi poate fi determinată doar provizoriu până la sfârșitul perioadei în care a avut loc combinarea, dobânditorul:

(a)	contabilizează combinarea utilizând valorile provizorii; și

(b)	recunoaște orice ajustări ale acelor valori provizorii ca rezultat al finalizării contabilizării inițiale în cadrul perioadei de evaluare, care nu trebuie să depășească douăsprezece luni de la data achiziției.

Într-o astfel de situație, s-ar putea să nu fie posibilă finalizarea alocării inițiale a fondului comercial recunoscut în combinare înainte de sfârșitul perioadei anuale în care este realizată combinarea. Într-un astfel de caz, entitatea prezintă informațiile prevăzute la punctul 133.”

După punctul 90, titlul și punctele 91-95 sunt eliminate.

Punctul 138 este eliminat.

Punctul 139 este modificat după cum urmează:

„139.

O entitate trebuie să aplice prezentul standard:

(a)

…”

Se adaugă punctul 140B după cum urmează:

„140B

IFRS 3 (revizuit de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008) a modificat punctele 65, 81, 85 și 139; a eliminat punctele 91-95 și 138 și a adăugat Anexa C. O entitate trebuie să aplice aceste modificări pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică IFRS 3 (revizuit în 2008) pentru o perioadă anterioară, aceste modificări trebuie aplicate și pentru acea perioadă anterioară.”

O nouă anexă (Anexa C) este adăugată conform descrierii de mai jos. Aceasta cuprinde dispozițiile punctelor 91-95 care au fost eliminate.

„Anexa C

Prezenta anexă este parte integrantă din standard.

Testarea pentru depreciere a unităților generatoare de numerar cu fond comercial și a intereselor care nu controlează

În conformitate cu IFRS 3 (revizuit de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008), dobânditorul evaluează și recunoaște fondul comercial la data achiziției, drept valoarea cu care suma de la litera (a) depășește suma de la litera (b) de mai jos:

(a)

totalul dintre:

(i)	contravaloarea transferată evaluată în conformitate cu IFRS 3, care prevede în general utilizarea valorii juste de la data achiziției;

(ii)	valoarea oricăror interese care nu controlează deținute în entitatea dobândită, evaluate în conformitate cu IFRS 3; și

(iii)

(b)	valorile nete de la data achiziției ale activelor dobândite și datoriilor asumate identificabile evaluate în conformitate cu IFRS 3.

Alocarea fondului comercial

Punctul 80 din prezentul standard prevede ca fondul comercial dobândit dintr-o combinare de întreprinderi să fie alocat fiecărei unități sau fiecărui grup de unități generatoare de numerar a (al) dobânditorului care se preconizează că va beneficia de pe urma sinergiilor combinării de întreprinderi, indiferent dacă alte active sau datorii ale entității dobândite sunt alocate respectivelor unități sau grupuri de unități. Este posibil ca unele dintre sinergiile care rezultă dintr-o combinare de întreprinderi să fie alocate unei unități generatoare de numerar în care interesele care nu controlează nu au participații.

Testarea pentru depreciere

C3	Testarea pentru depreciere presupune comparația dintre valoarea recuperabilă a unității generatoare de numerar și valoarea contabilă a unității generatoare de numerar.

Dacă o entitate evaluează interesele care nu controlează drept participația sa proporțională în activele nete identificabile ale unei filiale la data achiziției mai degrabă decât la valoarea justă, fondul comercial care se poate atribui intereselor care nu controlează este cuprins în valoarea recuperabilă a unității generatoare de numerar aferente dar nu este recunoscut în situațiile financiare consolidate ale societății-mamă. Prin urmare, o entitate trebuie să însumeze valoarea contabilă a fondului comercial alocat unității pentru a cuprinde fondul comercial care poate fi atribuit interesului care nu controlează. Această valoare contabilă ajustată este apoi comparată cu valoarea recuperabilă a unității pentru a stabili dacă unitatea generatoare de numerar este depreciată.

Alocarea unei pierderi din depreciere

C5	Punctul 104 prevede ca orice pierdere din depreciere identificată să fie alocată mai întâi pentru reducerea valorii contabile a fondului comercial alocat unității și apoi altor active ale unității proporțional pe baza valorii contabile a fiecărui activ din unitate.

C6	Dacă o filială sau o parte a unei filiale cu un interes care nu controlează este ea însăși o unitate generatoare de numerar, pierderea din depreciere este alocată între societatea-mamă și interesul care nu controlează pe aceeași bază conform căreia este alocat(ă) profitul sau pierderea.

Dacă o filială sau o parte a unei filiale cu un interes care nu controlează face parte dintr-o unitate generatoare de numerar mai mare, pierderile din depreciere sunt alocate părților din unitatea generatoare de numerar ce au un interes care nu controlează și părților ce nu au acest interes. Pierderile din depreciere ar trebui să fie alocate părților din unitatea generatoare de numerar pe baza:

(a)	valorilor contabile relative ale fondului comercial din părțile dinaintea deprecierii, în măsura în care deprecierea se referă la fondul comercial din unitatea generatoare de numerar; și

(b)

valorilor contabile relative ale activelor nete identificabile aferente părților dinaintea deprecierii, în măsura în care deprecierea se referă la active identificabile din unitatea generatoare de numerar. Orice astfel de depreciere este alocată activelor părților din fiecare unitate proporțional, pe baza valorii contabile a fiecărui activ al părții.

În părțile cu un interes care nu controlează, pierderea din depreciere este alocată între societatea-mamă și interesul care nu controlează pe aceeași bază conform căreia este alocat(ă) profitul sau pierderea.

Dacă o pierdere din depreciere ce se poate atribui unui interes care nu controlează este aferentă fondului comercial care nu este recunoscut în situațiile financiare consolidate ale societății-mamă (a se vedea punctul C4), respectiva depreciere nu este recunoscută drept o pierdere din depreciere a fondului comercial. În astfel de cazuri, numai pierderea din depreciere aferentă fondului comercial care este alocat societății-mamă este recunoscută drept o pierdere din depreciere a fondului comercial.

C9	Exemplul ilustrativ 7 explică testarea pentru depreciere a unei unități generatoare de numerar care nu este deținută în totalitate și căreia i-a fost alocat fond comercial.”

IAS 37 PROVIZIOANE, DATORII CONTINGENTE ȘI ACTIVE CONTINGENTE

C11

În IAS 37, punctul 5 este modificat după cum urmează:

„5.

În situația în care un alt standard tratează un tip special de provizion, datorie contingentă sau activ contingent, o entitate aplică acel standard în locul prezentului standard. De exemplu, anumite tipuri de provizioane se regăsesc în standardele referitoare la:

(a)	contractele de construcție (a se vedea IAS 11 Contracte de construcție);

…”

IAS 38 IMOBILIZĂRI NECORPORALE

C12

IAS 38 este modificat după cum se descrie mai jos.

La punctul 8, definiția datei acordului este eliminată.

Punctele 11, 12, 25 și 33-35 sunt modificate după cum urmează:

„11.

Definiția unei imobilizări necorporale prevede ca imobilizarea necorporală să fie identificabilă pentru a fi diferențiată de fondul comercial. Fondul comercial recunoscut într-o combinare de întreprinderi este un activ care reprezintă beneficii economice viitoare care rezultă din alte active dobândite într-o combinare de întreprinderi care nu sunt identificate individual și recunoscute separat. Beneficiile economice viitoare pot fi generate de sinergia dintre activele identificabile dobândite sau de active care, individual, nu îndeplinesc criteriile de recunoaștere în situațiile financiare.

12.

Un activ este identificabil dacă fie:

(a)

(b)	decurge din drepturi contractuale sau de altă natură legală, indiferent dacă acele drepturi sunt transferabile sau separabile de entitate sau de alte drepturi și obligații.

25.

În mod normal, prețul pe care o entitate îl plătește pentru a dobândi separat o imobilizare necorporală reflectă așteptările privind probabilitatea ca beneficiile economice viitoare ale imobilizării să revină entității. Cu alte cuvinte, entitatea preconizează o intrare de beneficii economice, chiar dacă există o incertitudine în privința plasării în timp sau a valorii intrării respective. Astfel, criteriul recunoașterii probabilității de la punctul 21 litera (a) este întotdeauna considerat ca fiind îndeplinit de către imobilizările necorporale achiziționate separat.

33.

În conformitate cu IFRS 3 Combinări de întreprinderi, dacă o imobilizare necorporală este dobândită printr-o combinare de întreprinderi, atunci costul imobilizării necorporale este valoarea sa justă la data achiziției. Valoarea justă a unei imobilizări necorporale reflectă așteptările privind probabilitatea ca beneficiile economice viitoare din imobilizare să revină entității. Cu alte cuvinte, entitatea preconizează o intrare de beneficii economice, chiar dacă există o incertitudine în privința plasării în timp sau a valorii intrării respective. Astfel, criteriul recunoașterii probabilității de la punctul 21 litera (a) este întotdeauna considerat ca fiind îndeplinit de către imobilizările necorporale dobândite prin combinări de întreprinderi. Dacă o imobilizare dobândită într-o combinare de întreprinderi poate fi separată sau rezultă din drepturi contractuale sau din alte drepturi legale, există suficiente informații pentru a evalua fiabil valoarea justă a imobilizării. Astfel, criteriul evaluării fiabile de la punctul 21 litera (b) este întotdeauna considerat ca fiind îndeplinit de către imobilizările necorporale dobândite prin combinări de întreprinderi.

34.

În conformitate cu prezentul standard și cu IFRS 3 (revizuit de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008), un dobânditor recunoaște la data achiziției, separat de fondul comercial, o imobilizare necorporală a entității dobândite, indiferent dacă imobilizarea a fost recunoscută sau nu de entitatea dobândită înainte de combinarea de întreprinderi. Acest lucru înseamnă că dobânditorul recunoaște ca imobilizare separată de fondul comercial un proiect de cercetare și dezvoltare în curs de desfășurare al entității dobândite dacă proiectul corespunde definiției unei imobilizări necorporale. Proiectul de cercetare și dezvoltare în curs de desfășurare al unei entități dobândite corespunde definiției unei imobilizări necorporale dacă:

(a)	corespunde definiției unei imobilizări; și

(b)	este identificabil, adică separabil, sau dacă reiese din drepturi contractuale sau din alte drepturi legale.

Evaluarea valorii juste a unei imobilizări necorporale dobândite într-o combinare de întreprinderi

35.

Dacă o imobilizare corporală dobândită într-o combinare de întreprinderi poate fi separată sau rezultă din drepturile contractuale sau din alte drepturi legale, există suficiente informații pentru a evalua fiabil valoarea justă a imobilizării. Atunci când, pentru estimările folosite la evaluarea valorii juste a unei imobilizări necorporale, există o serie de rezultate posibile cu diferite probabilități, acea incertitudine este luată în calcul la evaluarea valorii juste a imobilizării.”

Punctul 38 este eliminat.

Punctul 68 este modificat după cum urmează:

„68.

Cheltuielile cu un element necorporal trebuie recunoscute drept costuri atunci când sunt suportate, cu excepția cazurilor în care:

(a)	fac parte din costul unei imobilizări necorporale care îndeplinește criteriile de recunoaștere (a se vedea punctele 18-67); fie

(b)	elementul este dobândit într-o combinare de întreprinderi și nu poate fi recunoscut ca imobilizare necorporală. În acest caz, el reprezintă o parte a valorii recunoscute drept fond comercial la data achiziției (a se vedea IFRS 3).”

Punctul 94 este modificat după cum urmează:

„94.

Durata de viață utilă a unei imobilizări necorporale care decurge din drepturi legale contractuale sau de altă natură nu trebuie să depășească perioada drepturilor contractuale sau a celorlalte drepturi legale, dar poate fi mai scurtă, în funcție de perioada în care entitatea preconizează că va folosi imobilizarea. Dacă drepturile contractuale sau alte drepturi legale sunt transmise pentru o durată limitată care poate fi reînnoită, durata de viață utilă a imobilizării necorporale trebuie să includă perioada sau perioadele de reînnoire doar dacă există dovezi în sprijinul reînnoirii de către entitate fără un cost semnificativ. Durata de viață utilă a unui drept redobândit recunoscut drept imobilizare necorporală într-o combinare de întreprinderi este perioada contractuală rămasă din contractul prin care s-a acordat acest drept și nu trebuie să includă perioade de reînnoire.”

Se adaugă punctul 115A după cum urmează:

„115A

În cazul unui drept redobândit într-o combinare de întreprinderi, dacă dreptul este re-emis (vândut) ulterior către un terț, valoarea contabilă aferentă, dacă există, trebuie utilizată la determinarea câștigului sau pierderii din re-emitere.”

Punctul 129 este eliminat.

Punctul 130 este modificat după cum urmează:

„130.

O entitate trebuie să aplice prezentul standard:

(a)

…”

Se adaugă punctul 103C după cum urmează:

„130C

IFRS 3 (revizuit de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008) a modificat punctele 12, 33-35, 68, 94 și 130, a eliminat punctele 38 și 129 și a adăugat punctul 115A. O entitate trebuie să aplice aceste modificări prospectiv pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Prin urmare, valorile recunoscute pentru imobilizările necorporale și fondul comercial din combinări de întreprinderi anterioare nu trebuie ajustate. Dacă o entitate aplică IFRS 3 (revizuit în 2008) pentru o perioadă anterioară, aceste modificări trebuie aplicate și pentru acea perioadă anterioară.”

IAS 39 INSTRUMENTE FINANCIARE: RECUNOAȘTERE ȘI EVALUARE

C13

IAS 39 este modificat după cum se descrie mai jos.

Punctul 2 litera (f) este eliminat.

Se adaugă punctul 103D după cum urmează:

„103D

IFRS 3 (revizuit de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008) a eliminat punctul 2 litera (f). O entitate trebuie să aplice această modificare pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică IFRS 3 (revizuit în 2008) pentru o perioadă anterioară, această modificare trebuie aplicată și pentru acea perioadă anterioară.”

IFRIC 9 REEVALUAREA INSTRUMENTELOR DERIVATE ÎNCORPORATE

C14

Punctul 5 din IFRIC 9 este prevăzut cu o notă de subsol după cum urmează:

„5.	Prezenta interpretare nu tratează achiziționarea de contracte cu instrumente derivate încorporate în cadrul unei combinări de întreprinderi, nici posibila lor reevaluare la data achiziției (1).

(1) IFRS 3 (revizuit de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate în 2008) tratează achiziționarea de contracte cu instrumente derivate încorporate în cadrul unei combinări de întreprinderi.”

12.6.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 149/60

REGULAMENTUL (CE) NR. 496/2009 AL COMISIEI

din 11 iunie 2009

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 872/2004 al Consiliului privind noi măsuri restrictive împotriva Liberiei

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 872/2004 al Consiliului privind noi măsuri restrictive împotriva Liberiei (1), în special articolul 11 litera (a),

întrucât:

(1)	Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 872/2004 enumeră persoanele fizice și juridice, organismele și entitățile cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice în temeiul regulamentului menționat anterior.

(2)

La 12 mai 2009, Comitetul pentru sancțiuni al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a decis să modifice informațiile de identificare referitoare la o persoană căreia ar trebui să i se aplice înghețarea fondurilor și a resurselor economice. Prin urmare, anexa I ar trebui modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 872/2004 se modifică prin prezentul regulament astfel cum se indică în anexa la acesta.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare după trei zile de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 11 iunie 2009.

Pentru Comisie

Eneko LANDÁBURU

Director general pentru relații externe

(1) JO L 162, 30.4.2004, p. 32.

ANEXĂ

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 872/2004 al Consiliului se modifică după cum urmează:

Mențiunea „Edwin M., Snowe jr. Cetățenie: liberiană. Număr de pașaport: (a) OR/0056672-01, (b) D/005072, (c) D-00172 (pașaport ECOWAS-DPL, perioada de valabilitate 7.8.2008-6.7.2010). Alte informații: director general al Liberian Petroleum and Refining Corporation (LPRC). Data desemnării menționate la articolul 6 litera (b): 10.9.2004.” se înlocuiește cu următorul text:

„Edwin M., Snowe jr. Adresa: Elwa Road, Monrovia, Liberia. Data nașterii: 11.2.1970. Locul nașterii: Mano River, Grand Cape Mount, Liberia. Cetățenie: liberiană. Număr de pașaport: (a) OR/0056672-01, (b) D/005072, (c) D005640 (pașaport diplomatic), (d) D-00172 (pașaport ECOWAS-DPL, perioada de valabilitate 7.8.2008-6.7.2010). Alte informații: Alte informații: director general al Liberian Petroleum and Refining Corporation (LPRC). Data desemnării menționate la articolul 6 litera (b): 10.9.2004.”

12.6.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 149/62

DECIZIA CONSILIULUI

din 25 mai 2009

de abrogare a Directivei 83/515/CEE și a 11 decizii caduce din sfera politicii comune în domeniul pescuitului

(2009/447/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37, articolul 300 alineatul (2) și articolul 300 alineatul (3) primul paragraf,

având în vedere Actul de aderare din 1985, în special articolul 167 alineatul (3) și articolul 354 alineatul (3),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European,

întrucât:

(1)	Creșterea transparenței legislației comunitare reprezintă un element esențial al strategiei pentru o mai bună legiferare pusă în aplicare de instituțiile europene. În acest context, devine necesară eliminarea dintre actele legislative active a acelora care au încetat să producă efecte reale.

(2)

Directiva și deciziile din sfera politicii comune în domeniul pescuitului enumerate în continuare au devenit caduce, deși ele sunt încă oficial în vigoare:

—

Directiva 83/515/CEE a Consiliului din 4 octombrie 1983 privind anumite acțiuni de adaptare a capacităților din sectorul pescuitului (1). Această directivă și-a încetat efectele, întrucât prevederile referitoare la respectivul domeniu sunt acum incluse în Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului (2);

—

Decizia 89/631/CEE a Consiliului din 27 noiembrie 1989 privind contribuția financiară a Comunității la cheltuielile statelor membre pentru asigurarea respectării sistemului comunitar de conservare și de administrare a resurselor de pescuit (3). Această decizie și-a încetat efectele, întrucât se referă la cheltuielile eligibile efectuate de statele membre între 1 ianuarie 1991 și 31 decembrie 1995;

—

Decizia 94/117/CE a Consiliului din 21 februarie 1994 de stabilire a cerințelor minime cu privire la structura și echipamentul pe care trebuie să le aibă anumite unități mici care asigură distribuirea produselor pescărești în Grecia (4). Această decizie și-a încetat efectele, întrucât situația de fapt căreia i se aplica nu mai există;

—

Decizia 94/317/CE a Consiliului din 2 iunie 1994 privind autorizarea Regatului Spaniei să prelungească până la data de 7 martie 1995 acordul referitor la relațiile reciproce de pescuit cu Republica Africa de Sud (5). Această decizie și-a încetat efectele, întrucât era destinată a fi aplicată pentru o perioadă care a expirat între timp;

—

Decizia 94/318/CE a Consiliului din 2 iunie 1994 privind autorizarea Republicii Portugheze să prelungească până la data de 7 martie 1995 acordul referitor la relațiile reciproce de pescuit cu Republica Africa de Sud (6). Această decizie și-a încetat efectele, întrucât era destinată a fi aplicată pentru o perioadă care a expirat între timp;

—

Decizia 1999/386/CE a Consiliului din 7 iunie 1999 privind aplicarea provizorie de către Comunitatea Europeană a Acordului referitor la programul internațional pentru protecția delfinilor (7). Această decizie și-a încetat efectele, întrucât perioada de tranziție la care făcea referire s-a încheiat deja;

—

Decizia 2001/179/CE a Consiliului din 26 februarie 2001 de stabilire a condițiilor de acordare a sprijinului financiar pentru Guineea - Bissau în sectorul produselor pescărești (8). Această decizie și-a încetat efectele, întrucât era destinată a fi aplicată pentru o perioadă care a expirat între timp;

—	Decizia 2001/382/CE a Consiliului din 14 mai 2001 privind contribuția financiară comunitară la anumite cheltuieli aferente implementării unor măsuri de gestionare referitoare la peștii mari migratori (9). Această decizie și-a încetat efectele, întrucât perioada la care se referea s-a încheiat deja;

—

Decizia 2001/431/CE a Consiliului din 28 mai 2001 privind contribuția financiară a Comunității la anumite cheltuieli ale statelor membre aferente implementării sistemelor de control, inspecție și supraveghere aplicabile politicii comune din domeniul pescuitului (10). Această decizie și-a încetat efectele, întrucât se referea la cheltuielile eligibile efectuate de statele membre între 1 ianuarie 2001 și 31 decembrie 2003, iar situația de fapt pentru care aceasta fusese adoptată s-a finalizat. De asemenea, a fost adoptată o nouă decizie a Consiliului 2004/465/CE pentru a reglementa cheltuielile începând cu anul 2004 (11);

—

Decizia 2004/662/CE a Consiliului din 24 septembrie 2004 privind autorizarea Regatului Spaniei să prelungească până la data de 7 martie 2005 acordul referitor la relațiile reciproce de pescuit cu Republica Africa de Sud (12). Această decizie și-a încetat efectele, întrucât perioada de tranziție la care se referea s-a încheiat deja;

—

Decizia 2004/890/CE a Consiliului din 20 decembrie 2004 privind retragerea Comunității Europene din Convenția privind pescuitul și conservarea resurselor vii din Marea Baltică și Belts (13). Această decizie și-a încetat efectele, întrucât retragerea Comunității a fost notificată depozitarului respectivei convenții;

—

Decizia 2005/76/CE a Consiliului din 22 noiembrie 2004 privind semnarea, în numele Comunității Europene, și aplicarea cu titlu provizoriu a Acordului sub forma unui schimb de scrisori privind punerea în aplicare cu titlu provizoriu a Protocolului de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute de Acordul între Comunitatea Economică Europeană și Republica Federală Islamică a Comorelor privind pescuitul în largul coastelor Republicii Comorelor pentru perioada 28 februarie 2004 - 31 decembrie 2004 (14). Această decizie și-a încetat efectele, întrucât era destinată a fi în vigoare pentru o perioadă care a expirat între timp;

(3)	Din rațiuni de claritate și certitudine juridică, directiva caducă menționată și deciziile caduce menționate ar trebui să fie abrogate,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Directiva și deciziile care se abrogă

Directiva 83/515/CEE și Deciziile 89/631/CEE, 94/117/CE, 94/317/CE, 94/318/CE, 1999/386/CE, 2001/179/CE, 2001/382/CE, 2001/431/CE, 2004/662/CE, 2004/890/CE și 2005/76/CE se abrogă.

Articolul 2

Destinatari

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 25 mai 2009.

Pentru Consiliu

Președintele

J. ŠEBESTA

(1) JO L 290, 22.10.1983, p. 15.

(2) JO L 223, 15.8.2006, p. 1.

(3) JO L 364, 14.12.1989, p. 64.

(4) JO L 54, 25.2.1994, p. 28.

(5) JO L 142, 7.6.1994, p. 30.

(6) JO L 142, 7.6.1994, p. 31.

(7) JO L 147, 12.6.1999, p. 23.

(8) JO L 66, 8.3.2001, p. 33.

(9) JO L 137, 19.5.2001, p. 25.

(10) JO L 154, 9.6.2001, p. 22.

(11) JO L 157, 30.4.2004, p. 114.

(12) JO L 302, 29.9.2004, p. 5.

(13) JO L 375, 23.12.2004, p. 27.

(14) JO L 29, 2.2.2005, p. 20.

12.6.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 149/64

DECIZIA CONSILIULUI

din 28 mai 2009

de modificare a Deciziei 1999/70/CE privind auditorii externi ai băncilor centrale naționale, în ceea ce privește auditorul extern al De Nederlandsche Bank

(2009/448/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, anexat la Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 27 alineatul (1),

având în vedere Recomandarea BCE/2009/8 a Băncii Centrale Europene din 3 aprilie 2009 către Consiliul Uniunii Europene privind auditorul extern al De Nederlandsche Bank (1),

întrucât:

(1)	Conturile Băncii Centrale Europene (BCE) și ale băncilor centrale naționale din cadrul eurosistemului sunt supuse auditării de către auditori externi independenți, desemnați la recomandarea Consiliului guvernatorilor BCE și după aprobarea Consiliul Uniunii Europene.

(2)

La 12 iulie 2005, Josephus Andreas Nijhuis, expert contabil autorizat și președinte al Consiliului de administrație al PricewaterhouseCoopers Accountants N.V., acționând în nume propriu, a fost desemnat auditor extern al De Nederlandsche Bank începând cu exercițiul financiar 2005, pe o durată nedeterminată, sub rezerva unei confirmări anuale.

(3)	Dl Nijhuis a demisionat din cadrul PricewaterhouseCoopers Accountants N.V. la 1 octombrie 2008; prin urmare este necesară desemnarea unui nou auditor.

(4)	De Nederlandsche Bank a selectat PricewaterhouseCoopers Accountants N.V. în calitate de auditor extern pentru exercițiile financiare 2008-2011.

(5)	Consiliul guvernatorilor BCE a recomandat numirea PricewaterhouseCoopers Accountants N.V. ca auditor extern al De Nederlandsche Bank pentru exercițiile financiare 2008-2011.

(6)	Este oportun să se dea curs recomandării Consiliului guvernatorilor BCE și să se modifice Decizia 1999/70/CE (2) în consecință,

DECIDE:

Articolul 1

Articolul 1 alineatul (8) din Decizia 1999/70/CE se înlocuiește cu următorul text:

„(8) Se aprobă desemnarea PricewaterhouseCoopers Accountants N.V. în calitate de auditor extern al De Nederlandsche Bank pentru exercițiile financiare 2008-2011.”

Articolul 2

Prezenta decizie se notifică BCE.

Articolul 3

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 28 mai 2009.

Pentru Consiliu

Președintele

V. TOŠOVSKÝ

(1) JO C 93, 22.4.2009, p. 1.

(2) JO L 22, 29.1.1999, p. 69.

12.6.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 149/65

DECIZIA COMISIEI

din 13 mai 2009

privind selectarea operatorilor de sisteme paneuropene care furnizează servicii mobile prin satelit (MSS)

[notificată cu numărul C(2009) 3746]

(2009/449/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Decizia nr. 626/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 iunie 2008 privind selectarea și autorizarea sistemelor care furnizează servicii mobile de comunicații prin satelit (MSS) (1), în special articolul 5,

întrucât:

(1)

În scopul de a înlesni dezvoltarea unei piețe interne competitive pentru serviciile mobile prin satelit (MSS) în întreaga Comunitate și de a asigura treptat acoperirea în toate statele membre, Decizia nr. 626/2008/CE instituie o procedură comunitară pentru selectarea în comun a operatorilor de sisteme mobile de comunicații prin satelit care folosesc banda de frecvențe de 2 GHz, în conformitate cu Decizia 2007/98/CE a Comisiei (2), care cuprinde frecvențe radio de la 1 980 la 2 010 MHz pentru comunicațiile pământ-spațiu și de la 2 170 la 2 200 MHz pentru comunicațiile spațiu-pământ.

(2)	La 7 august 2008, Comisia a publicat o invitație de depunere a candidaturilor pentru sistemele paneuropene care furnizează servicii mobile de comunicații prin satelit (MSS) (2008/C 201/03) (3). Termenul de depunere a candidaturilor a fost stabilit pentru data de 7 octombrie 2008.

(3)	În termenul stabilit s-au primit candidaturi din partea ICO Satellite Limited, Inmarsat Ventures Limited, Solaris Mobile Limited și TerreStar Europe Limited.

(4)	La 24 octombrie 2008 s-au transmis către ICO Satellite Limited, Inmarsat Ventures Limited și TerreStar Europe Limited solicitări de informații suplimentare în legătură cu îndeplinirea cerințelor de admisibilitate. Toți cei trei candidați au răspuns până la data de 7 noiembrie 2008.

(5)

Prin Decizia C(2008) 8123 din 11 decembrie 2008 privind admisibilitatea candidaturilor depuse ca urmare a invitației de depunere a candidaturilor pentru sistemele paneuropene care furnizează servicii mobile de comunicații prin satelit (MSS) (2008/C 201/03), Comisia a hotărât că se pot admite cele patru candidaturi depuse de ICO Satellite Limited, Inmarsat Ventures Limited, Solaris Mobile Limited și, respectiv, TerreStar Europe Limited. Decizia a fost notificată imediat candidaților, iar lista candidaților admisibili a fost publicată pe site-ul web al Comisiei (4).

(6)

În conformitate cu anexa la Decizia nr. 626/2008/CE, ICO Satellite Limited, Inmarsat Ventures Limited și TerreStar Europe Limited au furnizat, în plus față de candidatură, în termen de cel mult 80 de zile lucrătoare de la depunerea candidaturii lor (până la 6 februarie 2009) informații cu privire la finalizarea analizei critice a proiectului.

(7)

Pe de altă parte, TerreStar Europe Limited și ICO Satellite Limited au furnizat adăugiri la conținutul tehnic sau operațional al candidaturii după termenul de depunere a candidatorii și după termenul de depunere a informațiilor cu privire la finalizarea analizei critice a proiectului și, prin urmare, acestea nu au putut fi luate în considerare.

(8)

În prima etapă de selectare, în termen de 40 de zile lucrătoare de la publicarea listei candidaților admisibili, Comisia ar trebui să evalueze în ce măsură candidații au demonstrat faptul că sistemele lor mobile de comunicații prin satelit se află la nivelul necesar de dezvoltare tehnică și comercială. Această evaluare ar trebui să se bazeze pe finalizarea satisfăcătoare a etapelor unu-cinci, după cum sunt stabilite în anexa la Decizia nr. 626/2008/CE. Pe parcursul primei etape de selectare ar trebui să se țină seama de credibilitatea candidaților și de viabilitatea sistemelor mobile de comunicații prin satelit propuse.

(9)

Pentru înlesnirea implementării procedurii de selectare comparativă și, în special, pentru a asista Comisia la elaborarea unor decizii legate de procedura de selectare, s-a constituit, în cadrul Comitetului pentru comunicații, un grup de lucru pentru procedura de selectare comparativă pentru sisteme paneuropene care furnizează servicii mobile prin satelit (MSS).

(10)	Pentru analiza și evaluarea candidaturilor în prima etapă de selectare, Comisia a solicitat consultanță și asistență din partea unor experți externi, selectați printr-o procedură de licitație competitivă pe baza expertizei și a nivelului ridicat al acestora de independență și imparțialitate.

(11)	În urma unei analize detaliate și a unor dezbateri ample în cadrul ședințelor, experții au întocmit un raport consolidat incluzând concluziile privitoare la finalizarea etapelor, care a fost transmis Comisiei.

(12)

Concluziile evaluării inițiale a experților externi au fost discutate de experții din statele membre în cadrul grupului de lucru (instituit în cadrul Comitetului pentru comunicații) pentru procedura de selectare comparativă pentru sisteme paneuropene care furnizează servicii mobile prin satelit (MSS). Rezultatul acestor discuții a fost prezentat și dezbătut în cadrul Comitetului pentru comunicații.

(13)

Comisia a luat în considerare raportul consolidat al experților externi, precum și avizul experților din statele membre exprimat în cadrul grupului de lucru pentru procedura de selectare comparativă pentru sisteme paneuropene care furnizează servicii mobile prin satelit (MSS), în scopul evaluării primei etape de selectare.

(14)

Rezultatul evaluării Comisiei este că Inmarsat Ventures Limited și Solaris Mobile Limited au făcut dovada nivelului necesar de dezvoltare tehnică și comercială a sistemelor lor mobile de comunicații prin satelit și ar trebui să fie candidați eligibili, iar ICO Satellite Limited și TerreStar Europe Limited nu au făcut dovada nivelului necesar de dezvoltare tehnică și comercială a sistemelor lor mobile de comunicații prin satelit și nu ar trebui să fie candidați eligibili.

(15)

Etapa întâi se intitulează „Depunerea unei cereri de coordonare la Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (UIT)” și prevede obligația candidatului de a prezenta dovezi clare din care să rezulte că administrația responsabilă pentru depunerea unei cereri la UIT pentru un sistem mobil de comunicații prin satelit care să fie utilizat pentru furnizarea de servicii comerciale MSS pe teritoriul statelor membre a depus informațiile corespunzătoare prevăzute în apendicele 4 la Regulamentul radiocomunicațiilor al UIT. Toate cele patru candidaturi conțineau dovezi clare în acest sens, care au determinat Comisia să considere că această etapă fusese finalizată în mod satisfăcător de către toți cei patru candidați.

(16)

Etapa a doua se intitulează „Fabricarea satelitului” și prevede obligația candidatului de a prezenta dovezi clare cu privire la existența unui acord cu caracter obligatoriu privind fabricarea sateliților necesari pentru furnizarea de servicii comerciale MSS pe teritoriul statelor membre. Documentul identifică etapele de construcție care conduc la finalizarea fabricării sateliților necesari pentru furnizarea de servicii comerciale MSS. Documentul este semnat de candidat și de societatea care fabrică sateliții. Candidaturile societăților Inmarsat Ventures Limited și Solaris Mobile Limited au fost susținute de dovezi clare în acest sens, care au determinat Comisia să considere că această etapă fusese finalizată în mod satisfăcător de către acești candidați.

(17)

Etapa a treia se intitulează „Acordul de lansare a satelitului” și prevede obligația candidatului de a prezenta dovezi clare cu privire la existența unui acord cu caracter obligatoriu privind lansarea unui număr minim de sateliți necesari pentru continuarea furnizării de servicii comerciale MSS pe teritoriul statelor membre. Documentul identifică datele de lansare și serviciile furnizate la lansare, precum și termenii și condițiile contractuale privind garanția. Documentul este semnat de operatorul sistemului mobil de comunicații prin satelit și de compania care lansează sateliții. Toate cele patru candidaturi au fost susținute de dovezi clare în acest sens, care au determinat Comisia să considere că această etapă fusese finalizată în mod satisfăcător de către toți cei patru candidați.

(18)

Etapa a patra se intitulează „Stații terestre de acces” și prevede obligația candidatului de a prezenta dovezi clare cu privire la existența unui acord cu caracter obligatoriu pentru construirea și instalarea unor stații terestre de acces care s-ar folosi la furnizarea de servicii comerciale MSS pe teritoriul statelor membre. Toate cele patru candidaturi au fost susținute de dovezi clare în acest sens, care au determinat Comisia să considere că această etapă fusese finalizată în mod satisfăcător de către toți cei patru candidați.

(19)

Etapa a cincea se intitulează „Finalizarea analizei critice a proiectului”. Analiza critică a proiectului se definește ca fiind „etapa din procesul de realizare a unei nave spațiale în care faza de proiectare și dezvoltare se încheie și începe faza de fabricare”. Etapa impune candidatului să furnizeze dovezi clare cu privire la finalizarea, în termen de cel mult 80 de zile lucrătoare de la depunerea candidaturii, a analizei critice a proiectului, în conformitate cu etapele de construcție indicate în acordul de fabricare a sateliților. Documentul respectiv este semnat de societatea care fabrică sateliții și indică data la care a fost finalizată analiza critică a proiectului. Candidaturile societăților ICO Satellite Limited, Inmarsat Ventures Limited și Solaris Mobile Limited au fost susținute de dovezi clare în acest sens, care au determinat Comisia să considere că această etapă fusese finalizată în mod satisfăcător de către acești candidați.

(20)

În ceea ce privește etapa a doua […] (5). […] (5) lipsa de dovezi contractuale și actualizate pentru etapele de construcție care conduc la finalizarea fabricării sateliților necesari pentru furnizarea de servicii comerciale MSS a determinat Comisia să considere, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Decizia nr. 626/2008/CE, că această etapă nu fusese finalizată în mod satisfăcător de către ICO Satellite Limited.

(21)

[…] (5) Inconsecvența dintre informațiile furnizate în candidatură și informațiile legate de analiza critică a proiectului care au fost prezentate ulterior, precum și absența unor dovezi clare de finalizare a analizei critice a proiectului pentru satelitul menționat în acordul privind fabricarea satelitului inclus în candidatură, au determinat Comisia să considere, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Decizia nr. 626/2008/CE, că TerreStar Europe Limited nu finalizase în mod satisfăcător etapa a cincea, coroborată cu etapa a doua.

(22)

Inmarsat Ventures Limited a solicitat în candidatura sa un spectru de 15 MHz pentru comunicațiile pământ-spațiu și un spectru de 15 MHz pentru comunicațiile spațiu-pământ. Solaris Mobile Limited a solicitat în candidatura sa un spectru de 15 MHz pentru comunicațiile pământ-spațiu și un spectru de 15 MHz pentru comunicațiile spațiu-pământ.

(23)

Deoarece cererea combinată de frecvențe radio solicitate de Inmarsat Ventures Limited și Solaris Mobile Limited nu depășește numărul de frecvențe radio disponibil identificat în articolul 1 alineatul (1) din Decizia nr. 626/2008/CE, cei doi candidați ar trebui să fie selectați în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Decizia nr. 626/2008/CE.

(24)	Orice decizie de selectare adoptată ca urmare a primei etape de selectare ar trebui să identifice respectivele frecvențe pe care fiecare candidat selectat să fie autorizat să le utilizeze în fiecare stat membru, în conformitate cu titlul III din Decizia nr. 626/2008/CE.

(25)

Frecvențele ar trebui să fie identificate pe baza unor criterii obiective, transparente, nediscriminatorii și proporționale. În acest sens, ar trebui să se aplice principiul gestionării eficiente a frecvențelor radio, consacrat în articolul 9 din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (directivă-cadru) (6). În conformitate cu acest principiu, numărul de frecvențe, și anume de 2 × 30 MHz, care urmează a fi utilizate, ar trebui să se împartă în sub-benzi de lărgimi de bandă egale atât pentru comunicațiile pământ-spațiu (legătură ascendentă), cât și pentru comunicațiile spațiu-pământ (legătură descendentă) pentru a permite o utilizare mai eficientă a sub-benzilor. Perechea inferioară de sub-benzi ar trebui să se compună din 1 980-1 995 MHz pentru comunicațiile pământ-spațiu (legătură ascendentă) și din 2 170-2 185 MHz pentru comunicațiile spațiu-pământ (legătură descendentă); perechea superioară de sub-benzi ar trebui să se compună din 1 995-2 010 MHz pentru legătura ascendentă și din 2 185-2 200 MHz pentru legătura descendentă. După cum se prevede în secțiunea 4.4 din Invitația de depunere a candidaturilor 2008/C 201/03, Comisia a ținut seama de preferințele indicate de candidații eligibili în candidaturile lor […] (5).

(26)	În termen de 30 de zile lucrătoare de la publicarea listei candidaților selectați, candidații care nu intenționează să utilizeze frecvențele radio ar trebui să informeze în scris Comisia în legătură cu acest lucru.

(27)

În conformitate cu articolul 7 din Decizia nr. 626/2008/CE, statele membre garantează candidaților selectați, în funcție de intervalul de timp și de zona de servicii la care s-au angajat candidații selectați, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (c) și în conformitate cu legislația națională și comunitară, dreptul de utilizare a frecvenței radio identificate prin decizia Comisiei adoptată în temeiul articolului 5 alineatul (2) sau în temeiul articolului 6 alineatul (3), precum și dreptul de a opera un sistem mobil de comunicații prin satelit. Statele membre informează în mod corespunzător candidații selectați cu privire la aceste drepturi. Decizia nr. 626/2008/CE stipulează, de asemenea, acordarea dreptului de utilizare a frecvențelor radio specifice candidaților selectați cât de repede posibil după selectarea acestora, în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (Directiva privind autorizarea) (7).

(28)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului pentru comunicații emis la 2 aprilie 2009,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Societățile ICO Satellite Limited și TerreStar Europe Limited nu sunt candidate eligibile în urma primei etape de selectare din procedura de selectare comparativă prevăzută la titlul II din Decizia nr. 626/2008/CE.

Articolul 2

Societățile Inmarsat Ventures Limited și Solaris Mobile Limited sunt candidate eligibile în urma primei etape de selectare din procedura de selectare comparativă prevăzută la titlul II din Decizia nr. 626/2008/CE.

Deoarece cererea combinată de frecvențe radio solicitate de candidații eligibili reținuți în urma primei etape de selectare din procedura de selectare comparativă prevăzută la titlul II din Decizia nr. 626/2008/CE nu depășește numărul de frecvențe radio disponibile, identificate în articolul 1 alineatul (1) din Decizia nr. 626/2008/CE, se selectează societățile Inmarsat Ventures Limited și Solaris Mobile Limited.

Articolul 3

Frecvențele pe care fiecare candidat selectat este autorizat să le utilizeze în fiecare stat membru, în conformitate cu titlul III din Decizia nr. 626/2008/CE, sunt următoarele:

(a)	Inmarsat Ventures Limited: de la 1 980 la 1 995 MHz pentru comunicațiile pământ-spațiu și de la 2 170 la 2 185 MHz pentru comunicațiile spațiu-pământ;

(b)	Solaris Mobile Limited: de la 1 995 la 2 010 MHz pentru comunicațiile pământ-spațiu și de la 2 185 la 2 200 MHz pentru comunicațiile spațiu-pământ.

Articolul 4

Selectarea Inmarsat Ventures Limited și Solaris Mobile Limited, precum și identificarea pentru candidații selectați a respectivelor frecvențe, după cum se prevede la articolele 2 și 3, este condiționată de netransmiterea în scris de către candidatul selectat în cauză, în termen de 30 de zile lucrătoare de la publicarea de către Comisie a listei candidaților selectați, a unor informații care să indice că acesta nu intenționează să utilizeze frecvențele radio identificate.

Articolul 5

Prezenta decizie se adresează:

1.	statelor membre și

(a)	societății ICO Satellite Limited, 269 Argyll Avenue, Slough SL1 4HE, Regatul Unit;

(b)	societății Inmarsat Ventures Limited, 99 City Road, London EC1Y 1AX, Regatul Unit;

(c)	societății Solaris Mobile Limited, 30 Upper Pembroke Street, Dublin 2, Republica Irlanda;

(d)	societății TerreStar Europe Limited, c/o TerreStar Global Ltd., 2nd Floor, 145–157 St John Street, London EC1V 4PY, Regatul Unit.

Adoptată la Bruxelles, 13 mai 2009.

Pentru Comisie

Viviane REDING

Membru al Comisiei

(1) JO L 172, 2.7.2008, p. 15.

(2) JO L 43, 15.2.2007, p. 32.

(3) JO C 201, 7.8.2008, p. 4.

(4) http://ec.europa.eu/information_society/policy/ecomm/current/pan_european/index_en.htm

(5) Anumite fragmente din acest document au fost suprimate pentru a nu dezvălui informații confidențiale; acestea apar între paranteze și sunt marcate printr-un asterisc.

(6) JO L 108, 24.4.2002, p. 33.

(7) JO L 108, 24.4.2002, p. 21.

12.6.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 149/69

DECIZIA COMISIEI

din 8 iunie 2009

privind interpretarea detaliată a activităților de aviație enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului

[notificată cu numărul C(2009) 4293]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2009/450/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (1), în special articolul 3b,

întrucât:

(1)

Directiva 2008/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 de modificare a Directivei 2003/87/CE pentru a include activitățile de aviație în sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității (2) a inclus activitățile de aviație în schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității.

(2)

Definirea activităților de aviație și, în special, a excepțiilor enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE se bazează în principal pe excepțiile din Regulamentul (CE) nr. 1794/2006 al Comisiei din 6 decembrie 2006 de stabilire a unei scheme comune de tarifare pentru serviciile de navigație aeriană (3), excepții compatibile cu cele din sistemul de tarife de rută al Eurocontrol.

(3)

Apendicele 2 la documentul Procedures for Air Navigation Services – Air Traffic Management (Proceduri pentru serviciile de navigație aeriană – Managamentul traficului aerian) adoptat de Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI) (4) descrie formularul-tip OACI pentru planul de zbor și oferă instrucțiuni privind completarea respectivului formular. Planul de zbor poate fi utilizat în scopul identificării zborurilor care se încadrează în domeniul de aplicare al sistemului comunitar.

(4)

Interpretarea activităților de aviație prevăzută de prezenta decizie ar trebui aplicată în conformitate cu Decizia 2007/589/CE a Comisiei din 18 iulie 2007 de stabilire a unor orientări privind monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5).

(5)	Interpretarea obligațiilor de serviciu public ar trebui aplicată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (reformare) (6).

(6)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului privind schimbările climatice menționat la articolul 23 din Directiva 2003/87/CE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Anexa la prezenta decizie stabilește interpretarea detaliată a activităților de aviație enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 8 iunie 2009.

Pentru Comisie

Stavros DIMAS

Membru al Comisiei

(1) JO L 275, 25.10.2003, p. 32.

(2) JO L 8, 13.1.2009, p. 3.

(3) JO L 341, 7.12.2006, p. 3.

(4) PANS-ATM, Doc 4444.

(5) JO L 229, 31.8.2007, p. 1.

(6) JO L 293, 31.10.2008, p. 3.

ANEXĂ

Orientări privind interpretarea detaliată a activităților de aviație enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE

1. DEFINIREA ACTIVITĂȚILOR DE AVIAȚIE

1.	Termenul „zbor” înseamnă un sector de zbor, adică un singur zbor sau un zbor dintr-o serie de zboruri care începe și se încheie într-un loc de parcare a aeronavei.

2.	Termenul „aerodrom” înseamnă o suprafață delimitată pe uscat sau pe apă, incluzând clădiri, instalații și echipamente, menită a fi utilizată, fie în totalitate, fie parțial, pentru sosirea, plecarea și deplasarea la sol a aeronavelor.

Dacă un operator de aeronave desfășoară o activitate de aviație enumerată în anexa I la Directiva 2003/87/CE, acesta se încadrează în sistemul comunitar indiferent dacă se află sau nu pe lista operatorilor de aeronave publicată de Comisie în temeiul articolului 18a alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE.

2. INTERPRETAREA EXCEPȚIILOR

4.	În cadrul categoriei de activități „Aviație”, anexa I la Directiva 2003/87/CE enumeră tipurile de zboruri exceptate de la sistemul comunitar.

2.1. Excepție în temeiul literei (a)

5.	Această excepție se interpretează în conformitate cu scopul exclusiv al zborului.

6.	Rudele apropiate înseamnă exclusiv soțul/soția, orice partener considerat ca echivalent al soțului/soției, copiii și părinții.

7.	Miniștrii sunt membrii guvernului în conformitate cu monitorul oficial național al țării respective. Membrii guvernelor regionale sau locale ale unei țări nu se califică pentru exceptare în temeiul acestei litere.

8.	O misiune oficială înseamnă o misiune în cadrul căreia persoana în cauză acționează în capacitate oficială.

9.	Zborurile de poziționare sau transport al aeronavei nu fac obiectul acestei excepții.

10.

Se presupune că zborurile identificate cu „S” de Biroul central pentru tarife de rută al Eurocontrol în vederea aplicării excepțiilor de la tarifele de rută (denumit în continuare „codul excepțiilor CRCO”) sunt zboruri efectuate exclusiv pentru transportul unui monarh în funcție și al rudelor sale apropiate, al șefilor de stat, al șefilor de guvern și al miniștrilor, aflați în misiune oficială, cu condiția ca o astfel de situație să fie dovedită prin indicatorul corespunzător al statutului zborului în planul de zbor.

2.2. Excepții în temeiul literei (b)

2.2.1. Zboruri militare

11.	Zboruri militare înseamnă zboruri legate în mod direct de desfășurarea unor activități militare.

12.	Zborurile militare efectuate cu aeronave înregistrate ca aeronave civile nu fac obiectul acestei excepții. De asemenea, zborurile civile efectuate cu aeronave militare nu sunt exceptate în temeiul literei (b).

13.	Zborurile care au codul de excepție CRCO „M” sau „X” sunt considerate a fi zboruri militare exceptate.

2.2.2. Zboruri ale organelor vamale și de poliție

14.	Zborurile organelor vamale și de poliție, atât cu aeronave înregistrate ca aeronave civile, cât și cu aeronave militare, sunt exceptate.

15.	Zborurile care au codul de excepție CRCO „P” sunt considerate a fi zboruri exceptate ale organelor vamale și de poliție.

2.3. Excepții în temeiul literei (c)

16.

În raport cu următoarele categorii de zboruri, fac obiectul acestei excepții zborurile de poziționare sau transport al aeronavei și zborurile efectuate exclusiv pentru transportarea echipamentelor și personalului direct implicate în furnizarea serviciilor conexe. Mai mult decât atât, aceste excepții nu diferențiază zborurile efectuate cu utilizarea de resurse publice de cele efectuate cu utilizarea de resurse private.

2.3.1. Zboruri de căutare și salvare

17.

Zborurile legate de misiuni de căutare și salvare înseamnă zboruri care oferă servicii de căutare și salvare. Serviciul de căutare și salvare înseamnă îndeplinirea unor funcții de monitorizare, comunicare, coordonare în situații dificile, căutare și salvare, prim ajutor medical sau evacuare medicală, cu utilizarea de resurse publice și private, inclusiv aeronave, nave și alte ambarcațiuni și instalații care cooperează în cadrul acestor operațiuni.

18.	Sunt considerate zboruri de căutare și salvare exceptate zborurile care au codul de excepție CRCO „R” și zborurile identificate cu STS/SAR la rubrica 18 din planul de zbor.

2.3.2. Zboruri ale serviciilor de pompieri

19.	Zborurile serviciilor de pompieri înseamnă zboruri efectuate exclusiv în scopul de a furniza servicii aeriene de stingere a incendiilor, ceea ce presupune utilizarea de aeronave și de alte resurse aeriene pentru combaterea incendiilor grave.

20.	Sunt considerate zboruri exceptate ale serviciilor de pompieri zborurile identificate cu STS/FFR la rubrica 18 din planul de zbor.

2.3.3. Zboruri umanitare

21.

Zborurile umanitare înseamnă zboruri efectuate exclusiv în scopuri umanitare care transportă personal de asistență și ajutoare de urgență precum alimente, îmbrăcăminte, adăposturi, produse medicale și de altă natură în timpul sau în urma unei situații de urgență și/sau a unui dezastru și/sau sunt folosite pentru evacuarea persoanelor dintr-un loc în care viața sau sănătatea lor este amenințată de astfel de situații de urgență și/sau dezastre într-un loc sigur din același stat sau dintr-un alt stat care este dispus să primească aceste persoane.

22.	Sunt considerate zboruri umanitare exceptate zborurile care au codul de excepție CRCO „H” și zborurile identificate cu STS/HUM la rubrica 18 din planul de zbor.

2.3.4. Zborurile serviciilor medicale de urgență

23.

Zborurile serviciilor medicale de urgență înseamnă zboruri al căror scop exclusiv este acela de a facilita asistența medicală de urgență, în cazul în care este esențială transportarea imediată și rapidă a personalului medical, a articolelor medicale, inclusiv echipamente, sânge, organe, medicamente, sau a unor persoane bolnave sau rănite și a altor persoane direct implicate.

24.	Sunt considerate zboruri exceptate ale serviciilor medicale de urgență zborurile identificate cu STS/MEDEVAC sau STS/HOSP la rubrica 18 din planul de zbor.

2.4. Excepție în temeiul literei (f)

25.	Sunt considerate exceptate în temeiul literei (f) zborurile care au codul de excepție CRCO „T” și zborurile identificate cu RMK/„zbor de antrenament” la rubrica 18 din planul de zbor.

2.5. Excepții în temeiul literei (g)

26.	În raport cu următoarele categorii de zboruri, nu sunt incluse zborurile de poziționare sau transport al aeronavei.

2.5.1. Zboruri efectuate exclusiv în scopul cercetării științifice

27.

Această categorie exceptează zborurile al căror unic scop este desfășurarea cercetării științifice. Pentru ca excepția să se aplice, cercetarea științifică trebuie să se desfășoare parțial sau în totalitate în zbor. Transportul oamenilor de știință sau al echipamentelor pentru cercetare nu este suficient, în sine, pentru exceptarea unui zbor.

2.5.2. Zboruri efectuate exclusiv în scopul verificării, al testării sau al certificării aeronavei sau a echipamentului de bord sau de sol

28.	Sunt considerate exceptate în temeiul literei (g) zborurile care au codul de excepție CRCO „N” și zborurile identificate cu STS/FLTCK la rubrica 18 din planul de zbor.

2.6. Excepții în temeiul literei (i) (zboruri legate de obligațiile de serviciu public)

29.

Exceptarea zborurilor legate de obligații de serviciu public (OSP) din cadrul regiunilor ultraperiferice se interpretează ca aplicabilă regiunilor enumerate la articolul 299 alineatul (2) din Tratatul CE și cuprinde exclusiv zborurile OSP din cadrul unei regiuni ultraperiferice și zborurile dintre două regiuni ultraperiferice.

2.7. Excepție în temeiul literei (j) („regula de minimis”)

30.	Toți operatorii de transport aerian comercial trebuie să dețină un certificat de operator aerian (AOC) în conformitate cu partea I a anexei 6 la Convenția de la Chicago. Operatorii care nu dețin un astfel de certificat nu sunt „operatori de transport aerian comercial”.

31.

În scopul aplicării regulii de minimis, acest aspect comercial este legat de operator, nu de zborurile în cauză. Acest lucru înseamnă mai ales că zborurile furnizate de un operator comercial vor fi luate în considerare atunci când se decide încadrarea operatorului sub sau deasupra pragurilor de exceptare, chiar dacă zborurile respective nu au fost efectuate în schimbul unei remunerații.

32.

Doar zborurile care pleacă de pe sau sosesc pe un aerodrom situat pe teritoriul unui stat membru căruia i se aplică tratatul se iau în considerare atunci când se decide încadrarea operatorului sub sau deasupra pragurilor de exceptare ale regulii de minimis. Zborurile exceptate în temeiul literelor (a)-(j) nu se iau în considerare în aceleași scopuri.

33.

Sunt exceptate zborurile efectuate de un operator de transport aerian comercial care efectuează mai puțin de 243 de zboruri per perioadă într-un interval cuprinzând trei perioade consecutive de câte patru luni. Perioadele de câte patru luni sunt: ianuarie-aprilie; mai-august; septembrie-decembrie. Ora locală a plecării zborului determină perioada de patru luni în care va fi luat în calcul acel zbor atunci când se decide încadrarea operatorului sub sau deasupra pragurilor de exceptare ale regulii de minimis.

34.	Un operator comercial care efectuează cel puțin 243 de zboruri per perioadă este inclus în sistemul comunitar pe durata întregului an calendaristic în decursul căruia este atins sau depășit pragul celor 243 de zboruri.

35.	Un operator comercial care efectuează zboruri ale căror emisii anuale totale echivalează cu sau depășesc 10 000 de tone pe an este inclus în sistemul comunitar pe durata anului calendaristic în decursul căruia este atins sau depășit pragul de 10 000 de tone.

12.6.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 149/73

DECIZIA COMISIEI

din 8 iunie 2009

privind intenția Regatului Unit de acceptare a Regulamentului (CE) nr. 4/2009 al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere

[notificată cu numărul C(2009) 4427]

(2009/451/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 11a,

având în vedere scrisoarea Regatului Unit către Consiliu și Comisie din 15 ianuarie 2009,

întrucât:

(1)	La 18 decembrie 2008, Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 4/2009 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere (1).

(2)	În temeiul articolului 1 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Regatul Unit nu a participat la adoptarea Regulamentului (CE) nr. 4/2009.

(3)	În conformitate cu articolul 4 din acest protocol, Regatul Unit a notificat Consiliului și Comisiei, prin scrisoarea din 15 ianuarie 2009, primită de către Comisie la 17 ianuarie 2009, intenția sa de a accepta Regulamentul (CE) nr. 4/2009 și de a participa la acesta.

(4)	La data de 21 aprilie 2009, Comisia a emis un aviz favorabil către Consiliu, cu privire la intenția Regatului Unit de acceptare a Regulamentului (CE) nr. 4/2009,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 4/2009 se aplică Regatului Unit în conformitate cu articolul 2.

Articolul 2

Regulamentul (CE) nr. 4/2009 intră în vigoare pentru Regatul Unit la data de 1 iulie 2009.

Articolul 2 alineatul (2), articolul 47 alineatul (3) și articolele 71, 72 și 73 din regulament intră în vigoare de la 18 septembrie 2010.

Celelalte dispoziții ale regulamentului se aplică de la 18 iunie 2011, cu condiția aplicării în Comunitate, până la această dată, a Protocolului de la Haga din 2007 privind legislația devenită aplicabilă obligațiilor de întreținere. În caz contrar, regulamentul se aplică începând cu data la care protocolul menționat anterior devine aplicabil în Comunitate.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 8 iunie 2009.

Pentru Comisie

Jacques BARROT

Vicepreședinte

(1) JO L 7, 10.1.2009, p. 1.

12.6.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 149/74

DECIZIA COMISIEI

din 11 iunie 2009

de încheiere a procedurii antisubvenție privind importurile de sodiu metalic originar din Statele Unite ale Americii

(2009/452/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2026/97 al Consiliului din 6 octombrie 1997 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (1) (denumit în continuare „regulamentul de bază”), în special articolul 14,

după consultarea comitetului consultativ,

întrucât:

1. PROCEDURA

1.1. Inițiere

(1)

La 23 iulie 2008, Comisia a inițiat, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2) (denumit în continuare „avizul de inițiere”), o procedură antisubvenție privind importurile în Comunitate de sodiu în vrac originar din Statele Unite ale Americii (denumite în continuare „SUA”), înregistrat în mod obișnuit la codul NC ex 2805 11 00 (denumit în continuare „produsul în cauză”).

(2)	Procedura a fost inițiată în urma unei reclamații depuse la 10 iunie 2008 de unicul producător comunitar, Métaux Spéciaux (MSSA SAS) (denumit în continuare „reclamantul”).

(3)	La 23 iulie 2008, Comisia a inițiat o anchetă antidumping privind importurile de același produs originar din SUA (3). Această anchetă a fost încheiată prin Decizia 2009/453/CE a Comisiei (4).

1.2. Părțile interesate și vizitele de verificare

(4)

Înainte de a iniția procedura și în conformitate cu articolul 10 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 2026/97, Comisia a notificat reprezentanții SUA cu privire la faptul că primise o reclamație documentată corespunzător, potrivit căreia importurile de sodiu în vrac originar din SUA, care fac obiectul unor subvenții, ar cauza un prejudiciu important industriei comunitare. Reprezentanții SUA au fost invitați să înceapă consultări în vederea clarificării situației cu privire la conținutul reclamației și în vederea găsirii unei soluții amiabile. Ei au acceptat oferta de a începe consultări și, ulterior, consultările au avut loc la 11 iulie 2008. În cursul consultărilor, nu s-a putut ajunge la nicio soluție amiabilă. Cu toate acestea, au fost luate în considerare în mod corespunzător observațiile formulate de reprezentanții SUA privind afirmațiile incluse în reclamație, referitoare la aplicabilitatea măsurilor compensatorii în legătură cu pretinsa subvenție.

(5)

Comisia a anunțat oficial reclamantul, unicul producător-exportator cunoscut din SUA, importatorii și utilizatorii cunoscuți a fi interesați și reprezentanții SUA cu privire la inițierea procedurii. Părților interesate li s-a acordat posibilitatea de a-și face cunoscute în scris punctele de vedere și de a solicita o audiere până la termenul fixat în avizul de inițiere.

(6)	Comisia a trimis chestionare tuturor părților cunoscute a fi interesate și a primit răspunsuri de la reprezentanții SUA, de la unicul producător-exportator din SUA (denumit în continuare „producător-exportator cooperant”), de la reclamant și de la trei utilizatori comunitari.

(7)	Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru stabilirea subvențiilor, a prejudiciului care rezultă din acestea și a interesului comunitar.

(8)

S-au efectuat vizite de verificare la sediile următorului reprezentant din SUA:

—	New York Power Authority (NYPA), White Plains, New York.

(9)

De asemenea, s-au efectuat vizite de verificare la sediile următoarelor societăți:

Producător comunitar:

—	Métaux Spéciaux (MSSA SAS), Saint-Marcel, Franța

Producător-exportator din SUA:

—	DuPont Reactive Metals (DuPont), Niagara Falls, New York și E. I. DuPont De Nemours and Company, Wilmington, Delaware

Utilizatori comunitari:

—	Rohm and Haas Europe Sàrl, Morges, Elveția

—	Evonik Degussa GmbH, Frankfurt, Germania.

1.3. Perioada de anchetă și perioada examinată

(10)

Ancheta privind subvențiile și prejudiciul s-a desfășurat în perioada cuprinsă între 1 iulie 2007 și 30 iunie 2008 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2005 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

2. RETRAGEREA PLÂNGERII ȘI ÎNCHEIEREA PROCEDURII

(11)	Printr-o scrisoare adresată Comisiei la 1 aprilie 2009, reclamantul și-a retras în mod oficial plângerea. Conform reclamantului, retragerea a fost determinată de modificarea circumstanțelor.

(12)	În conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din regulamentul de bază, procedura poate fi încheiată în cazul în care plângerea este retrasă, cu excepția cazului în care încheierea procedurii nu ar fi în interesul comunitar.

(13)

Comisia a considerat că prezenta procedură ar trebui încheiată, întrucât ancheta nu a identificat niciun argument care să arate că această încheiere ar afecta interesul comunitar. Părțile interesate au fost informate în consecință și li s-a acordat posibilitatea de a prezenta observații. Cu toate acestea, nu s-au primit observații care să arate că încheierea ar afecta interesul comunitar.

(14)	Prin urmare, Comisia a concluzionat că procedura antisubvenție privind importurile în Comunitate de sodiu în vrac originar din SUA ar trebui încheiată fără instituirea de măsuri compensatorii,

DECIDE:

Articol unic

Procedura antisubvenție privind importurile de sodiu în vrac originar din Statele Unite ale Americii, înregistrat la codul NC ex 2805 11 00, se încheie.

Adoptată la Bruxelles, 11 iunie 2009.

Pentru Comisie

Catherine ASHTON

Membru al Comisiei

(1) JO L 288, 21.10.1997, p. 1.

(2) JO C 186, 23.7.2008, p. 35.

(3) JO C 186, 23.7.2008, p. 32.

(4) A se vedea pagina 76 din prezentul Jurnal Oficial.

12.6.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 149/76

DECIZIA COMISIEI

din 11 iunie 2009

de încheiere a procedurii antidumping privind importurile de sodiu metalic originar din Statele Unite ale Americii

(2009/453/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (1) (denumit în continuare „regulamentul de bază”), în special articolul 9,

după consultarea comitetului consultativ,

întrucât:

1. PROCEDURA

1.1. Inițierea procedurii

(1)

La 23 iulie 2008, Comisia a anunțat, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2) (denumit în continuare „avizul de inițiere”), inițierea unei proceduri antidumping privind importurile în Comunitate de sodiu în vrac originar din Statele Unite ale Americii (denumite în continuare „SUA”), înregistrat în mod obișnuit la codul NC ex 2805 11 00 (denumit în continuare „produsul în cauză”).

(2)	Procedura a fost inițiată în urma unei reclamații depuse la 10 iunie 2008 de unicul producător comunitar, Métaux Spéciaux (MSSA SAS) (denumit în continuare „reclamantul”).

(3)	La 23 iulie 2008, Comisia a inițiat o anchetă antisubvenție privind importurile de același produs originar din SUA (3). Această anchetă a fost încheiată prin Decizia 2009/452/CE a Comisiei (4).

1.2. Părțile interesate și vizitele de verificare

(4)

Comisia a anunțat oficial reclamantul, unicul producător-exportator cunoscut din SUA, importatorii și utilizatorii cunoscuți a fi interesați și reprezentanții din SUA cu privire la inițierea procedurii. Părților interesate li s-a acordat posibilitatea de a-și face cunoscute în scris punctele de vedere și de a solicita o audiere până la termenul fixat în avizul de inițiere.

(5)	Comisia a trimis chestionare tuturor părților cunoscute a fi interesate și a primit răspunsuri de la reprezentanții SUA, de la unicul producător-exportator din SUA (denumit în continuare „producător-exportator cooperant”), de la reclamant și de la trei utilizatori comunitari.

(6)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru stabilirea provizorie a dumpingului, a prejudiciului cauzat și a interesului comunitar și a efectuat vizite de verificare la sediile următoarelor societăți:

Producător comunitar:

—	Métaux Spéciaux (MSSA SAS), Saint-Marcel, Franța

Producător-exportator din SUA:

—	E.I. DuPont De Nemours and Company, Wilmington, Delaware

Comerciant afiliat din Elveția:

—	DuPont De Nemours International S.A., Geneva

Utilizatori comunitari:

—	Rohm and Haas Europe Sàrl, Morges, Elveția

—	Evonik Degussa GmbH, Frankfurt, Germania.

1.3. Perioada de anchetă și perioada examinată

(7)

Ancheta privind dumpingul și prejudiciul s-a desfășurat în perioada cuprinsă între 1 iulie 2007 și 30 iunie 2008 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2005 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

2. RETRAGEREA PLÂNGERII ȘI ÎNCHEIEREA PROCEDURII

(8)	Printr-o scrisoare adresată Comisiei la 1 aprilie 2009, reclamantul și-a retras în mod oficial plângerea. Conform reclamantului, retragerea a fost determinată de modificarea circumstanțelor.

(9)	În conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din regulamentul de bază, procedura poate fi încheiată în cazul în care plângerea este retrasă, cu excepția cazului în care încheierea procedurii nu ar fi în interesul comunitar.

(10)

Comisia a considerat că prezenta procedură ar trebui încheiată, întrucât ancheta nu a identificat niciun argument care să arate că încheierea ar afecta interesul comunitar. Părțile interesate au fost informate în consecință și li s-a acordat posibilitatea de a prezenta observații. Cu toate acestea, nu s-au primit observații care să arate că încheierea ar afecta interesul comunitar.

(11)	Prin urmare, Comisia a concluzionat că procedura antidumping privind importurile în Comunitate de sodiu în vrac originar din SUA ar trebui încheiată fără instituirea de măsuri antidumping,

DECIDE:

Articol unic

Procedura antidumping privind importurile de sodiu în vrac originar din Statele Unite ale Americii, înregistrat la codul NC ex 2805 11 00, se încheie.

Adoptată la Bruxelles, 11 iunie 2009.

Pentru Comisie

Catherine ASHTON

Membru al Comisiei

(1) JO L 56, 6.3.1996, p. 1.

(2) JO C 186, 23.7.2008, p. 32.

(3) JO C 186, 23.7.2008, p. 35.

(4) A se vedea pagina 74 din prezentul Jurnal Oficial.

12.6.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 149/78

DECIZIA COMISIEI

din 11 iunie 2009

de modificare a Deciziei 2008/938/CE privind lista cu țările beneficiare care îndeplinesc condițiile pentru un regim special de încurajare a dezvoltării durabile și a bunei guvernări, prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 732/2008 al Consiliului de aplicare a unui sistem de preferințe tarifare generalizate pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2009 și 31 decembrie 2011

[notificată cu numărul C(2009) 4383]

(2009/454/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 732/2008 al Consiliului din 22 iulie 2008 de aplicare a unui sistem de preferințe tarifare generalizate pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2009 și 31 decembrie 2011 și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 552/97 și (CE) nr. 1933/2006 și a Regulamentelor (CE) nr. 1100/2006 și (CE) nr. 964/2007 (1) ale Comisiei, în special articolul 10 alineatul (2),

întrucât:

(1)	Regulamentul (CE) nr. 732/2008 prevede acordarea unui regim special de încurajare a dezvoltării durabile și a bunei guvernări țărilor în curs de dezvoltare care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolele 8 și 9 ale acestuia.

(2)

În conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din regulamentul menționat, Comisia a adoptat Decizia 2008/938/CE din 9 decembrie 2008 privind lista cu țările beneficiare care îndeplinesc condițiile pentru un regim special de încurajare a dezvoltării durabile și a bunei guvernări, prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 732/2008 al Consiliului de aplicare a unui sistem de preferințe tarifare generalizate pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2009 și 31 decembrie 2011 (2).

(3)	În conformitate cu decizia menționată mai sus, Republicii Bolivariane a Venezuelei (denumită în continuare „Venezuela”) i s-a acordat regimul special de stimulare pentru dezvoltare durabilă și bună guvernare.

(4)

Totuși, ulterior s-a constatat că Venezuela nu a ratificat Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției, menționată în anexa III partea B punctul 27 din Regulamentul (CE) nr. 732/2008. Prin urmare, Venezuela nu a respectat toate cerințele stabilite în Regulamentul (CE) nr. 732/2008 în vederea acordării regimului special de stimulare. Decizia 2008/938/CE ar trebui modificată în consecință, cu stabilirea unei perioade de tranziție corespunzătoare pentru punerea ei în aplicare. În conformitate cu articolul 214 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (3), orice datorie vamală acumulată în temeiul Deciziei 2008/938/CE până la data aplicării prezentei decizii nu va fi, prin urmare, afectată.

(5)

Comitetul pentru sistemul generalizat de preferințe nu a emis un aviz în termenul stabilit de președintele lui; prin urmare, Comisia a prezentat o propunere Consiliului la 2 aprilie 2009 în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din Decizia 1999/468/CE a Consiliului (4), Consiliul trebuind să adopte o hotărâre în termen de trei luni.

(6)

Cu toate acestea, Consiliul a confirmat la 18 mai 2009 că nu există o majoritate calificată în favoarea sau împotriva propunerii și că Comisia poate proceda în conformitate cu articolul 5 alineatul (6) ultimul paragraf din Decizia 1999/468/CE; prin urmare, în momentul de față, Comisia ar trebui să adopte o decizie.

(7)	În temeiul articolului 10 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 732/2008, prezenta decizie trebuie notificată Venezuelei,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

La articolul 1 din Decizia 2008/938/CE se elimină cuvintele „(VE) Venezuela”.

Articolul 2

Prezenta decizie se aplică din a șaizecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează Republicii Bolivariene a Venezuelei.

Adoptată la Bruxelles, 11 iunie 2009.

Pentru Comisie

Catherine ASHTON

Membru al Comisiei

(1) JO L 211, 6.8.2008, p. 1.

(2) JO L 334, 12.12.2008, p. 90.

(3) JO L 302, 19.10.1992, p. 1.

(4) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

12.6.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 149/80

În conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Acordul din 19 octombrie 2005 între Comunitatea Europeană și Regatul Danemarcei privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială (1) (denumit în continuare „acordul”), încheiat prin Decizia 2006/325/CE a Consiliului (2), atunci când sunt adoptate modificări ale Regulamentului (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială (3), Danemarca adresează o notificare Comisiei cu privire la hotărârea sa de a pune în aplicare sau nu conținutul unor astfel de modificări.

Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului (4) privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere a fost adoptată la 18 decembrie 2008. Articolul 68 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 prevede că, sub rezerva unor dispoziții tranzitorii din articolul 75 alineatul (2) din regulamentul de mai sus, acesta modifică Regulamentul (CE) nr. 44/2001, înlocuind dispozițiile acelui regulament, aplicabile aspectelor legate de obligațiile de întreținere.

În conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din acord, Danemarca a notificat Comisia, prin scrisoarea din data de 14 ianuarie 2009, cu privire la decizia sa de a pune în aplicare dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 4/2009 în măsura în care acest regulament modifică Regulamentul (CE) nr. 44/2001. Aceasta înseamnă că dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 4/2009 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere se vor aplica relațiilor dintre Comunitate și Danemarca, cu excepția dispozițiilor din capitolele III și IV. Cu toate acestea, dispozițiile articolului 2 și capitolului IX din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 sunt aplicabile numai în măsura în care se referă la competență, recunoașterea, aplicarea și executarea hotărârilor și accesul la justiție.

În conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din acord, notificarea daneză creează obligații reciproce între Danemarca și Comunitate. Astfel, Regulamentul (CE) nr. 4/2009 constituie o modificare la acord în măsura în care modifică Regulamentul (CE) nr. 44/2001 și este considerat ca fiind anexat la acesta.

Cu referire la articolul 3 alineatele (3) și (4) din acord, punerea în aplicare a dispozițiilor menționate anterior din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 în Danemarca poate avea loc, din punct de vedere administrativ, în conformitate cu secțiunea 9 din legea daneză nr. 1563 din 20 decembrie 2006 privind Regulamentul Bruxelles I, astfel încât nu este necesară aprobarea din partea Folketing-ului. Măsurile administrative necesare au intrat în vigoare la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 4/2009 la 30 ianuarie 2009.

(1) JO L 299, 16.11.2005, p. 62.

(2) JO L 120, 5.5.2006, p. 22.

(3) JO L 12, 16.1.2001, p. 1.

(4) JO L 7, 10.1.2009, p. 1.

		ISSN 1830-3625 doi:10.3000/18303625.L_2009.149.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 149

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 52 12 iunie 2009

Cuprins		I Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare este obligatorie	Pagina
		REGULAMENTE
	*	Regulamentul (CE) nr. 492/2009 al Consiliului din 25 mai 2009 de abrogare a 14 regulamente caduce din domeniul politicii comune de pescuit	1
		Regulamentul (CE) nr. 493/2009 al Comisiei din 11 iunie 2009 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume	4
	*	Regulamentul (CE) nr. 494/2009 al Comisiei din 3 iunie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Standardul Internațional de Contabilitate IAS 27 ( 1 )	6
	*	Regulamentul (CE) nr. 495/2009 al Comisiei din 3 iunie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Standardul Internațional de Raportare Financiară IFRS 3 ( 1 )	22
	*	Regulamentul (CE) nr. 496/2009 al Comisiei din 11 iunie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 872/2004 al Consiliului privind noi măsuri restrictive împotriva Liberiei	60

	II Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare nu este obligatorie
	DECIZII
	Consiliu
	2009/447/CE
*	Decizia Consiliului din 25 mai 2009 de abrogare a Directivei 83/515/CEE și a 11 decizii caduce din sfera politicii comune în domeniul pescuitului	62
	2009/448/CE
*	Decizia Consiliului din 28 mai 2009 de modificare a Deciziei 1999/70/CE privind auditorii externi ai băncilor centrale naționale, în ceea ce privește auditorul extern al De Nederlandsche Bank	64
	Comisie
	2009/449/CE
*	Decizia Comisiei din 13 mai 2009 privind selectarea operatorilor de sisteme paneuropene care furnizează servicii mobile prin satelit (MSS) [notificată cu numărul C(2009) 3746]	65
	2009/450/CE
*	Decizia Comisiei din 8 iunie 2009 privind interpretarea detaliată a activităților de aviație enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului [notificată cu numărul C(2009) 4293] ( 1 )	69
	2009/451/CE
*	Decizia Comisiei din 8 iunie 2009 privind intenția Regatului Unit de acceptare a Regulamentului (CE) nr. 4/2009 al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere [notificată cu numărul C(2009) 4427]	73
	2009/452/CE
*	Decizia Comisiei din 11 iunie 2009 de încheiere a procedurii antisubvenție privind importurile de sodiu metalic originar din Statele Unite ale Americii	74
	2009/453/CE
*	Decizia Comisiei din 11 iunie 2009 de încheiere a procedurii antidumping privind importurile de sodiu metalic originar din Statele Unite ale Americii	76
	2009/454/CE
*	Decizia Comisiei din 11 iunie 2009 de modificare a Deciziei 2008/938/CE privind lista cu țările beneficiare care îndeplinesc condițiile pentru un regim special de încurajare a dezvoltării durabile și a bunei guvernări, prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 732/2008 al Consiliului de aplicare a unui sistem de preferințe tarifare generalizate pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2009 și 31 decembrie 2011 [notificată cu numărul C(2009) 4383]	78
	ACORDURI
	Comisie
*	Acord între Comunitatea Europeană și Regatul Danemarcei privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială	80