14.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 119/1

(1)

Comisia, prin Regulamentul (CE) nr. 1130/2008 din 14 noiembrie 2008 de instituire a unei taxe antidumping provizorii la importurile de anumite lumânări, lumânări subțiri și articole similare originare din Republica Populară Chineză (2) (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”), a instituit o taxă antidumping provizorie asupra importurilor de anumite lumânări, lumânări subțiri și articole similare originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”).

(2)

Ulterior comunicării faptelor și considerentelor esențiale, pe baza cărora s-a decis instituirea de măsuri antidumping provizorii („comunicarea provizorie”), mai multe părți interesate și-au exprimat în scris opiniile cu privire la constatările provizorii. Părțile care au făcut cerere în acest sens au avut posibilitatea de a fi audiate. Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale definitive.

(3)

Comisia și-a continuat ancheta cu privire la aspectele de interes comunitar și a efectuat o analiză suplimentară a informațiilor furnizate de importatori, comercianți cu amănuntul și de organizații profesionale din Comunitate, după instituirea măsurilor antidumping provizorii.

(4)

Observațiile prezentate de părțile interesate oral și în scris au fost examinate și, după caz, constatările provizorii au fost modificate în consecință. În acest sens, au fost efectuate vizite de verificare la următoarele societăți:

Importatori independenți din Comunitate:

De asemenea, au fost efectuate vizite de verificare la sediile societăților menționate în considerentul 31.

(5)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora s-a preconizat recomandarea instituirii de măsuri antidumping definitive asupra importurilor de anumite lumânări, lumânări subțiri și articole similare originare din RPC, precum și a perceperii definitive a sumelor constituite cu titlu de taxă provizorie. Părților li s-a acordat, de asemenea, o perioadă în care să poată face observații în urma acestei comunicări.

(6)

Se amintește că ancheta privind dumpingul și prejudiciul cauzat a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2007 și 31 decembrie 2007 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). În ceea ce privește tendințele relevante pentru evaluarea prejudiciului, Comisia a analizat datele care se referă la perioada cuprinsă între 2004 și sfârșitul PA (denumită în continuare „perioada luată în considerare”).

(7)

Unele dintre părțile interesate au susținut că alegerea anului 2007 drept perioadă de anchetă a fost inadecvată din cauza anumitor evenimente produse între 2007 și 2008, care au avut un rol în analiza prejudiciului, precum modificarea subvențiilor la export și a politicilor în domeniul ocupării forței de muncă ale RPC și fluctuațiile cursurilor de schimb.

(8)

Ar trebui menționat faptul că, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din regulamentul de bază, perioada de anchetă ar trebui să acopere o perioadă imediat anterioară inițierii procedurii. Se amintește că prezenta anchetă a fost inițiată la 16 februarie 2008. În ceea ce privește examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului, aceasta acoperă o perioadă de trei sau patru ani anterioară inițierii procedurii și se încheie cu perioada de anchetă privind dumpingul. Prin urmare, cererea a fost respinsă.

(9)

Una dintre părțile interesate a contestat procentul menționat în considerentul 2 al regulamentului provizoriu care reprezintă ponderea reclamanților în raport cu totalul producției comunitare.

(10)

În urma examinării cererii, ar trebui menționat că cifra de 60 % menționată în considerentul 2 din regulamentul provizoriu se referă la sprijinul în ansamblu exprimat în favoarea anchetei, inclusiv la reclamanții și producătorii comunitari care au sprijinit plângerea și au acceptat să coopereze la anchetă, și nu la procentul din producția comunitară corespunzător exclusiv reclamanților. Acest lucru este confirmat de considerentul 92 din regulamentul provizoriu. În ceea ce privește procentul din considerentul 2 din regulamentul provizoriu, acesta ar trebui să se citească „34 %”.

(11)

Produsul în cauză a fost temporar definit ca fiind anumite lumânări, lumânări subțiri și articole similare, altele decât candelele și alte lumânări de exterior, exportate către Comunitate și originare din RPC (denumite în continuare „lumânări” sau „produsul în cauză”).

(12)

În scopul instituirii de măsuri provizorii, deși diferitele tipuri de lumânări pot varia ca dimensiune, formă, culoare și privind alte caracteristici precum parfumul etc., s-a considerat că toate tipurile de lumânări incluse în definiția produsului în cauză au în comun aceleași caracteristici chimice și tehnice de bază și aceleași utilizări și sunt, în mare măsură, interschimbabile.

(13)

Observațiile formulate de părțile interesate la acel moment nu au justificat excluderea anumitor tipuri de lumânări din sfera anchetei, în special așa-numitele lumânări fantezie sau decorative. Părțile nu au prezentat nicio observație care să identifice caracteristici distincte care ar fi permis diferențierea clară între diversele tipuri de lumânări care ar trebui incluse în sfera anchetei și cele care ar trebui excluse din aceasta. În plus, contrar anumitor afirmații, în ceea ce privește societățile incluse în eșantion, ancheta nu a dus la constatări privind dumpingul și prejudiciul care să indice diferențe semnificative în funcție de tipurile de lumânări. Prin urmare, s-a considerat în mod provizoriu că toate tipurile de lumânări care intră în sfera prezentei anchete fac parte din același produs și ar trebui să facă obiectul anchetei.

(14)

În urma instituirii de măsuri provizorii, s-a afirmat încă o dată că producătorii-exportatori din RPC fabrică în mare măsură lumânări realizate manual sau decorative care presupun operațiuni suplimentare de rafinare. S-a repetat că producerea lor necesită folosirea intensivă a forței de muncă și că producătorii comunitari le fabrică în cantități limitate. De asemenea, s-a reafirmat că lumânările decorative sunt percepute de client diferit față de tipurile clasice și standard de lumânări. De exemplu, s-a susținut că, spre deosebire de lumânările clasice, lumânările decorative nu sunt destinate să fie arse sau folosite ca surse de căldură, ci pentru a fi păstrate ca obiecte decorative un timp cât mai îndelungat posibil, fără a suferi modificări.

(15)

De asemenea, s-a afirmat că ar fi relativ ușor să se facă diferența între lumânările decorative și alte tipuri de lumânări, precum lumânările pastilă și lumânările subțiri, ținând cont că lumânările decorative prezintă cel puțin una dintre următoarele caracteristici: (i) sunt multicolore și au straturi multiple; (ii) au forme speciale; (iii) au suprafața sculptată cu decorațiuni și (iv) au decorațiuni în plus realizate din materiale altele decât ceara/parafina.

(16)

Alte părți interesate au afirmat că lumânările aniversare nu sunt fabricate în Comunitate, ci, aproape în mod exclusiv în RPC și, prin urmare, ar trebui deopotrivă să fie excluse din prezenta procedură.

(17)

În egală măsură, s-a susținut că așa-numitele lumânări pastilă pot înlocui lumânările folosite pentru producerea de lumină, însă alte tipuri de lumânări nu pot înlocui lumânările pastilă pentru producerea de căldură. Prin urmare, aceste două tipuri de produse nu ar fi interschimbabile, cum este cazul între, pe de o parte, candele și alte tipuri de lumânări de exterior care nu fac parte din produsul în cauză și, pe de altă parte, alte tipuri de lumânări, inclusiv lumânările pastilă. În consecință, s-a afirmat că lumânările pastilă ar trebui deopotrivă excluse din prezenta procedură.

(18)

În ceea ce privește afirmația cu privire la lumânările decorative, caracteristicile distincte menționate de părți sunt foarte generale și nu ar permite diferențierea clară între diversele tipuri de lumânări care ar trebui incluse și cele care ar trebui excluse din sfera anchetei și care nu ar trebui să facă obiectul măsurilor. Numeroase tipuri standard de lumânări prezintă mai multe culori, pot avea o formă specifică sau una sau mai multe decorațiuni, de exemplu cele pentru anumite sărbători de-a lungul anului. În plus, informațiile furnizate de părți și strânse în cadrul anchetei, în special cu privire la tipurile de produse și la numerele de control ale produselor astfel cum au fost definite, nu ar permite întotdeauna diferențierea clară între diferitele tipuri de lumânări pe baza caracteristicilor menționate anterior. În primul rând, ar trebui menționat că prezumția că anumite tipuri de produse nu sunt fabricate de producătorii comunitari nu ar determina în mod automat excluderea tipurilor respective din definiția produsului în cauză. În al doilea rând, nu se poate exclude faptul că anumite tipuri de lumânări nu sunt fabricate de producătorii comunitari din cauza dumpingului prejudiciabil. În cazul așa-numitelor lumânări aniversare, părțile în cauză nu au furnizat nicio dovadă că tipurile respective de lumânări nu sunt, de fapt, produse în Comunitate, nici nu au explicat motivele pentru care lumânările de acest tip nu ar fi produse în Comunitate. În plus, la fel ca în cazul lumânărilor decorative, nu au fost prezentate criterii de diferențiere clare între lumânările aniversare și celelalte tipuri de lumânări pentru a permite o eventuală excludere a acestor tipuri de produse. Aceste observații sunt deopotrivă valabile pentru așa-numitele lumânări realizate manual. Este important de precizat că, așa cum se menționează în considerentul 26, afirmația potrivit căreia în Comunitate nu se produc lumânări realizate manual nu este corectă.

(19)

În ceea ce privește declarația făcută referitoare la utilizarea anumitor tipuri de lumânări, și anume utilizarea pentru producerea de lumină și/sau de căldură, se amintește că, în considerentul 26 din regulamentul provizoriu s-a menționat că diferitele tipuri de lumânări sunt interschimbabile și că lumânările sunt în mare măsură utilizate pentru decorarea interioarelor și nu, în principal, pentru producerea de căldură. Părțile nu au furnizat nicio informație care să contrazică această afirmație. În ceea ce privește observațiile făcute cu privire la candele și la lumânările de exterior, se confirmă că aceste produse pot fi diferențiate de alte tipuri de lumânări pe baza criteriilor tehnice și chimice menționate în considerentul 17 din regulamentul provizoriu.

(20)

Pe scurt, s-a considerat că afirmațiile făcute de părți nu au fost suficient de precise și nu au fost susținute de dovezi care să arate că produsul în cauză nu a fost definit corect în regulamentul provizoriu. Se amintește că toate tipurile de lumânări incluse în produsul în cauză au în comun aceleași caracteristici chimice și tehnice de bază. În plus, în cazul de față s-a constatat că lumânările au utilizări similare și că sunt, în numeroase situații, interschimbabile. Ele sunt fabricate de producători de lumânări din RPC și exportate prin aceleași canale de vânzare și fac astfel parte din același produs.

(21)

În absența oricăror observații ulterioare legate de definiția produsului în cauză, se confirmă considerentele 15-23 din regulamentul provizoriu.

(22)

Unele părți au contestat constatările formulate în considerentul 28 din regulamentul provizoriu, potrivit căruia criteriile pentru determinarea „produsului similar” se bazează în principal pe caracteristicile tehnice și chimice, precum și pe utilizările finale sau funcțiile produsului. Alți factori cum ar fi forma, parfumul, culoarea sau alte trăsături menționate de partea interesată nu au fost considerate ca fiind relevante pentru definiția produsului similar. Eventualele diferențe de dimensiune nu au, de fapt, nicio influență asupra definiției produsului în cauză și a produsului similar, în special din cauza faptului că nu se poate face o distincție clară între tipurile de produse care aparțin aceluiași produs în funcție de principalele lor caracteristici tehnice și chimice de bază, de utilizarea finală și de percepția utilizatorilor.

(23)

În acest context, ar trebui subliniat că părțile nu au contestat că toate tipurile de lumânări prezintă aceleași caracteristici chimice și tehnice de bază sau că toate tipurile de lumânări sunt făcute integral din aceeași materie primă, în principal ceară, că sunt produse de aceiași producători și că sunt vândute la export fie prin intermediul acelorași canale de vânzare, fie clienților similari de pe piața comunitară.

(24)

Principalele argumente formulate de părțile interesate se bazau pe faptul că tipurile de lumânări produse în RPC și exportate către Comunitate nu sunt similare cu tipurile fabricate în Comunitate de producătorii comunitari. Toate afirmațiile au fost atent examinate, dar nu au adus niciun nou element semnificativ în comparație cu afirmațiile făcute și examinate în etapa provizorie.

(25)

Afirmația făcută în considerentul 14 privind definirea produsului în cauză a fost, de asemenea, folosită în contextul produsului similar. S-a susținut că producătorii-exportatori din RPC fabrică în mare măsură lumânări realizate manual sau decorative care necesită folosirea intensivă a forței de muncă și presupun operațiuni suplimentare de rafinare, precum și lumânări de diverse forme care nu sunt produse sau sunt produse în cantități limitate de producătorii comunitari. Prin urmare, s-a afirmat că tipurile respective de lumânări nu sunt similare cu cele produse de producătorii comunitari.

(26)

Ancheta a evidențiat că această afirmație nu este corectă. Deși producătorii incluși în definiția industriei comunitare s-ar concentra asupra segmentului de piață al lumânărilor standard, informațiile disponibile arată că există un număr important de producători în Comunitate care produc lumânări decorative, inclusiv lumânări realizate manual și lumânări care necesită folosirea intensivă a forței de muncă, în unele state membre precum Estonia, Franța, Germania, Grecia, Italia, Polonia și Slovenia.

(27)

Având în vedere afirmațiile formulate și dovezile prezentate de părțile interesate și toate celelalte informații disponibile în urma anchetei, se consideră că produsul în cauză și lumânările produse și comercializate de producători-exportatori pe piața lor internă și de către producătorii din Comunitate, care a servit, de asemenea, drept țară analogă în scopul stabilirii valorii normale în ceea ce privește RPC, ar putea fi considerate drept produse similare în conformitate cu articolul 1 alineatul (4) din regulamentul de bază. Aceste produse au în esență aceleași caracteristici tehnice și chimice de bază și utilizări de bază identice sau similare.

(28)

În absența oricăror observații cu privire la eșantionarea producătorilor comunitari, a importatorilor și a producătorilor-exportatori din RPC, care ar modifica constatările provizorii, se confirmă considerentele 31-40 din regulamentul provizoriu.

(29)

Astfel cum se menționează în considerentele 41-43 din regulamentul provizoriu, o cerere de examinare individuală („EI”) în temeiul articolului 17 alineatul (3) din regulamentul de bază, înaintată de un producător-exportator nu a putut fi acceptată în etapa provizorie întrucât ar fi împiedicat finalizarea la timp a anchetei în acea etapă.

(30)

Cu toate acestea, în condițiile cazului de față, s-a considerat posibil din punct de vedere administrativ să se dea curs acestei cereri unice justificate, după instituirea măsurilor provizorii.

(31)

Prin urmare, s-a efectuat o vizită de verificare la sediul următoarei societăți din RPC:

În plus, au fost efectuate vizite de verificare la următorii importatori afiliați ai acesteia din Comunitate:

(32)

În urma comunicării constatărilor provizorii, societatea în cazul căreia s-a aplicat articolul 18 din regulamentul de bază a contestat constatările Comisiei. În esență, s-au menționat din nou afirmațiile formulate în etapa provizorie, fără a se furniza vreo dovadă întemeiată care ar putea justifica modificarea constatărilor provizorii.

(33)

În baza celor prezentate mai sus, se confirmă considerentele 44-47 din regulamentul provizoriu.

(34)

În urma comunicării provizorii, cei cinci producători-exportatori chinezi cărora nu li se acordase TEP au contestat constatările provizorii.

(35)

În cazul exportatorului care nu a putut demonstra că îndeplinea criteriile 1 și 3 din articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, s-a susținut că criteriul 1 din respectiva dispoziție ar fi îndeplinit întrucât, în țările cu o economie de piață ar fi, de asemenea, disponibilă o contribuție financiară acordată de stat în vederea construirii, de exemplu a unui centru tehnologic de către o întreprindere mică sau mijlocie. În egală măsură, s-a afirmat că, în alte cazuri de antidumping, subvențiile pe care o altă societate le-a primit nu au privat-o pe aceasta de statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață.

(36)

În ceea ce privește prima afirmație, trebuie menționat că instituțiile comunitare realizează evaluarea TEP pe baza articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază și nu pe baza unor comparații de ordin general între condițiile de piață ale societăților care își desfășoară activitatea în RPC, pe de o parte, și cele ale societăților care operează în țări cu o economie de piață, pe de altă parte. Prin urmare, această cerere a trebuit să fie respinsă. În ceea ce privește a doua afirmație, trebuie subliniat că ancheta fiecărui caz de antidumping în parte este realizată separat și că stabilirea concluziilor pentru fiecare anchetă se face în funcție de contextul și circumstanțele cazului respectiv. În plus, natura, frecvența și mediul economic în care au fost acordate contribuțiile din partea statului, în cazul de față, au indicat că criteriul 1 din articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază nu a fost îndeplinit. Prin urmare, argumentul a trebuit să fie respins.

(37)

Același exportator a afirmat că, în ceea ce privește criteriul 3 din articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, toate documentele relevante furnizate ar fi demonstrat că prețul achitat pentru drepturile de utilizare a terenului ar fi rezultat în urma negocierii libere cu autoritățile locale și, prin urmare, prețul s-ar baza pe valorile pieței.

(38)

În acest sens, trebuie menționat că documentele relevante pe care se bazează prețul de achiziționare a drepturilor de utilizare a terenului datează din 1997 și au permis exportatorului în cauză să dobândească aceste drepturi pentru o perioadă nedeterminată, la un preț stabilit la acea dată. Neluând în considerare nicio creștere a prețului între 1997 și data transferului efectiv al drepturilor de utilizare a terenului și în lipsa oricărei estimări a terenului sau a unui raport de evaluare, exportatorul în cauză nu a putut explica pe ce bază s-a stabilit prețul de transfer al drepturilor de utilizare a terenului.

(39)

În lumina elementelor menționate anterior, se concluzionează că exportatorul în cauză nu îndeplinește nici criteriul 1, nici criteriul 3 din articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază și, prin urmare concluziile stabilite în etapa provizorie trebuie confirmate.

(40)

Unul dintre exportatori care nu a îndeplinit criteriul 2 din articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază a susținut că a îndeplinit criteriul respectiv întrucât contribuțiile financiare acordate la doi membri din conducere nu ar trebui considerate ca fiind „împrumuturi”, în mod contrar constatărilor stabilite în etapa provizorie (considerentul 53 din regulamentul provizoriu). Acestea ar trebui considerate mai degrabă fonduri de rezervă, potrivit exportatorului respectiv.

(41)

În acest sens, ar trebui precizat că un fond de rezervă este un tip de cont înscris într-un bilanț care este rezervat pentru proiectele de investiții de capital pe termen lung sau pentru orice alte cheltuieli previzionate de amploare care vor fi efectuate în viitor. Odată înregistrate în bilanț, aceste fonduri trebuie cheltuite exclusiv pentru proiectele de cheltuieli de capital pentru care au fost inițial destinate, cu excepția circumstanțelor neprevăzute.

(42)

Din procesele verbale ale reuniunii consiliului de administrație, reiese clar că aceste obiective nu au fost prevăzute. În plus, rubricile respective din bilanț au fost înscrise la postul „alte creanțe”, care se folosește în mod normal pentru împrumuturile și avansurile pe termen scurt acordate proprietarului și angajaților.

(43)

Prin urmare, se poate concluziona că mijloacele financiare acordate celor două persoane nu erau destinate să servească drept capital de rezervă, ci să le furnizeze sume de bani fără un temei juridic adecvat, în special fără un contract care să precizeze datele de rambursare sau dobânzile percepute. În orice caz, o tranzacție de acest tip trebuie considerată a fi un instrument financiar în sensul standardului internațional de contabilitate („IAS”) 32. În plus, comunicarea acestor tranzacții nu a fost realizată în conformitate cu standardul IAS 24, întrucât situațiile financiare ale societății nu prezentau (i) volumul tranzacțiilor, (ii) termenii și condițiile lor, inclusiv dacă sunt garantate și (iii) natura contraprestației care trebuie adusă și eventualele garanții acordate sau primite.

(44)

Din cele menționate anterior, se concluzionează că exportatorul în cauză nu a îndeplinit criteriul 2 de la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază și, prin urmare, se confirmă concluziile stabilite în etapa provizorie.

(45)

Celălalt exportator nu a îndeplinit cerințele de la criteriul 2 din articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, nu a contestat existența unor erori în evidența sa contabilă, dar a considerat unele dintre acestea ca fiind de mică importanță, iar altele, produse în anii anteriori, ca neavând efect asupra clarității conturilor societății.

(46)

În acest sens, ar trebui precizat că erorile au fost identificate în documente de evidență contabilă selectate aleatoriu și nu au fost consemnate de auditori în raportul de audit, ceea ce generează îndoieli grave privind respectarea standardelor IAS în auditarea înregistrărilor contabile în ansamblu. Pe lângă acestea, înregistrarea eronată a activelor fixe în anii anteriori continuă să denatureze structura costurilor societății și nu poate fi considerată ca fiind conformă cu standardele IAS 1 și 38.

(47)

În consecință, se confirmă concluzia stabilită în etapa provizorie, conform căreia producătorul-exportator în cauză nu a îndeplinit criteriul 2 de la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază.

(48)

Exportatorul cooperant, a cărui cerere de acordare a TEP a fost respinsă din cauză că nu a putut demonstra că îndeplinește criteriul 1 din articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, a prezentat o confirmare în scris emisă de autoritățile locale chineze care, potrivit exportatorului, dovedește că societatea nu a făcut obiectul niciunei restricții privind activitățile sale de achiziționare și de vânzare.

(49)

Cu toate acestea, întrucât confirmarea prezentată este în contradicție cu statutul societății producătorului-exportator în cauză și elementul de probă nu a mai putut fi verificat, cererea de acordare a TEP a trebuit, de asemenea, să fie respinsă în etapa definitivă.

(50)

Exportatorul cooperant, referitor la care s-a stabilit că nu a îndeplinit criteriile 1-3 de la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, a susținut cu privire la criteriul 1 din dispoziția respectivă că, în practică, societatea nu a respectat restricțiile de achiziționare și de vânzare înscrise în statutul societății. În ceea ce privește criteriul 2 din respectiva dispoziție, el nu a contestat constatările, dar a afirmat că erorile de contabilitate ale societății au fost cauzate de practici incorecte ale contabililor săi și/sau de instrucțiuni primite din partea autorităților fiscale locale. În ceea ce privește criteriul 3 din respectiva dispoziție, deși societatea a furnizat unele explicații referitoare la reducerea acordată de stat, care a fost considerată drept o evaluare necorespunzătoare a drepturilor de utilizare a terenului, societatea nu a prezentat niciun element de probă în sensul că îndeplinea condițiile pentru acordarea reducerii.

(51)

În ceea ce privește criteriul 1 din articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, se precizează că dreptul chinez al societăților comerciale prevede că statutul societăților este obligatoriu pentru societate, acționari, directori, coordonatori și conducerea superioară și, prin urmare, observațiile societății au fost respinse. În plus, în ceea ce privește criteriile 2 și 3 din respectiva dispoziție, observațiile societății nu au putut justifica modificarea constatărilor provizorii relevante. Prin urmare, se confirmă considerentul 54 din regulamentul provizoriu.

(52)

În ceea ce privește considerentul 57 din regulamentul provizoriu, se precizează că analiza informațiilor primite după comunicarea constatărilor privind TEP nu justifică nicio schimbare a listei societăților cărora li s-a acordat TEP.

(53)

Societatea care a beneficiat de examinare individuală a demonstrat că îndeplinește criteriul de la articolul 2 alineatul (7) litera (c) și, prin urmare, ar putea să i se acorde TEP.

(54)

Una dintre părțile interesate a afirmat că practicile anticoncurențiale și intervenția statului ar încuraja circumvenția măsurilor și, în consecință, niciunuia dintre producătorii chinezi nu ar trebui să i se acorde TI.

(55)

În acest sens, se menționează că partea în cauză nu a furnizat niciun element justificativ cu privire la afirmația sa. Totuși, în vederea minimalizării riscurilor de circumvenție apărute din cauza diferenței mari dintre nivelurile taxelor, se consideră că, în acest caz sunt necesare măsuri speciale pentru a asigura aplicarea adecvată a taxelor antidumping (a se vedea considerentele 149-150).

(56)

În absența altor observații cu privire la TI, se confirmă considerentele 58-60 din regulamentul provizoriu.

(57)

În ceea ce privește societatea din RPC căreia i s-a acordat examinare individuală (denumită în continuare „EI”) și ulterior TEP (denumită în continuare „societatea EI”), s-a stabilit că nu efectua vânzări pe piața internă. Prin urmare, valoarea normală a societății în cauză a fost stabilită în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, prin aplicarea aceleiași metodologii ca în cazul exportatorilor cooperanți care nu efectuează vânzări interne reprezentative, astfel cum se menționează în considerentele 67-69 din regulamentul provizoriu.

(58)

În lipsa altor observații cu privire la valoarea normală a exportatorilor cărora li s-a acordat TEP, se confirmă considerentele 61-69 din regulamentul provizoriu.

(59)

Unele părți au contestat alegerea industriei comunitare drept țară analoagă, în principal din cauza diferențelor existente pe piețele forței de muncă și, prin urmare, în ceea ce privește costurile forței de muncă. După cum se explică în considerentele 70-76 din regulamentul provizoriu, s-au depus eforturi considerabile pentru a obține cooperarea din partea unei țări analoage. Având în vedere lipsa cooperării, s-a considerat că datele disponibile referitoare la industria comunitară ar putea fi folosite pentru stabilirea valorii normale într-o țară cu o economie de piață. Argumentul referitor la diferențele privind piața forței de muncă nu este relevant în contextul datelor privind țara analoagă. În plus, argumentele și observațiile formulate de părțile în cauză au fost furnizate fără a se aduce niciun element justificativ sau fără a se face propuneri alternative concrete privind alegerea țării analoage. Prin urmare, observațiile respective au trebuit respinse și constatările provizorii pot fi confirmate.

(60)

În lipsa altor observații privind țara analoagă, se confirmă considerentele 70-76 din regulamentul provizoriu.

(61)

Ținând cont de faptul că societatea care a beneficiat de examinare individuală își desfășura vânzările la export către Comunitate prin intermediul societăților afiliate stabilite în Comunitate, prețurile de vânzare la export erau stabilite pe baza prețurilor de revânzare către primii clienți independenți din Comunitate, în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază.

(62)

În lipsa unor observații cu privire la prețul la export, care ar modifica constatările provizorii, se confirmă considerentele 77 și 78 din regulamentul provizoriu.

(63)

În ceea ce privește societatea care a beneficiat de examinare individuală, adaptările, astfel cum sunt prezentate în considerentele 81-83 din regulamentul provizoriu, au fost efectuate în scopul de a asigura o comparație echitabilă între valoarea normală și prețul la export, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(64)

Unul dintre producătorii-exportatori a solicitat o adaptare a prețului său la export la conversia valutară, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (j) din regulamentul de bază. El a estimat această adaptare ca fiind pierderile nete determinate de cursul de schimb (rezultate din diferența dintre profiturile înregistrate din modificările cursului de schimb și pierderile aferente) și înregistrate în cursul PA la vânzările sale la exportul către Comunitate al produsului în cauză. Cu toate acestea, întrucât exportatorul în cauză nu a reușit să justifice existența unor fluctuații persistente ale cursului de schimb pe parcursul PA, cererea a trebuit să fie respinsă.

(65)

În lipsa altor observații privind comparația, care ar aduce modificări constatărilor provizorii, se confirmă considerentele 79-83 din regulamentul provizoriu.

(66)

În urma comunicării provizorii, unii producători-exportatori cărora li s-a acordat TI au afirmat că, în conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, toate tranzacțiile lor la export ar fi trebuit să fie luate în considerare pentru stabilirea marjei lor de dumping.

(67)

Având în vedere aceste observații și pentru a asigura că s-ar putea stabili valori normale pentru marea majoritate de tipuri de produse exportate din RPC, în special din cauza folosirii datelor corespunzătoare țării analoage, s-a considerat adecvat să se adapteze în consecință criteriile utilizate pentru a identifica diferitele tipuri de produse. Prin urmare, calculele privind dumpingul au fost revizuite pe baza criteriilor adaptate.

(68)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (a) din regulamentul de bază, s-a acordat pentru un singur producător-exportator o adaptare suplimentară a caracteristicilor fizice stabilită în raport cu valoarea de piață a diferenței dintre materiile prime.

(69)

În temeiul articolului 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază, în ceea ce privește societățile cărora li s-a acordat TI, valoarea normală a mediei ponderate a fost ulterior comparată cu prețul mediu ponderat la export pentru tipul aferent de produs în cauză, astfel cum a fost identificat anterior.

(70)

Pe această bază, marjele definitive de dumping, exprimate ca procent din prețul de import CIF frontieră comunitară, înainte de vămuire, sunt după cum urmează:

(71)

Având în vedere modificările marjelor de dumping ale societăților incluse în eșantion, marja de dumping medie ponderată a exportatorilor cooperanți neincluși în eșantion a fost recalculată în conformitate cu metodologia prezentată în considerentul 86 din regulamentul provizoriu și, după cum se precizează anterior, a fost stabilită la 31,8 % din prețul de import CIF frontieră comunitară, înainte de vămuire.

(72)

În considerentele 87 și 88 din regulamentul provizoriu s-a prezentat baza pentru stabilirea marjei de dumping la nivel național care, având în vedere calculele revizuite, după cum se explică în considerentul 67, a scăzut de la 66,1 % la 62,9 %.

(73)

Una dintre părți a contestat temeiul juridic pe baza căruia exportatorilor necooperanți li s-a aplicat o marjă de dumping superioară față de cea aplicată producătorilor exportatori cooperanți neincluși în eșantion. În acest sens, se precizează că metodologia prezentată în considerentul 87 din regulamentul provizoriu și bazată pe datele disponibile a fost aplicată în temeiul dispozițiilor articolului 18 din regulamentul de bază.

(74)

Pe această bază, marja de dumping la nivel național a fost stabilită definitiv la 62,9 % din prețul de import CIF frontieră comunitară, înainte de vămuire.

(75)

În lipsa observațiilor și a unor noi constatări cu privire la producția comunitară, se confirmă considerentele 90 și 91 din regulamentul provizoriu.

(76)

În lipsa observațiilor cu privire la definiția industriei comunitare, care ar fi modificat constatările provizorii, se confirmă considerentul 92 din regulamentul provizoriu.

(77)

În lipsa observațiilor privind consumul comunitar astfel cum este prezentat în tabelul de mai sus, se confirmă considerentele 93 și 94 din regulamentul provizoriu.

(78)

Tabelul de mai jos prezintă totalul importurilor pe piața comunitară realizate de producătorii-exportatori chinezi pe parcursul perioadei luate în considerare.

Tabel:

(79)

După cum se menționează în considerentul 97 din regulamentul provizoriu, atunci când se utilizează eșantionarea pentru a stabili existența dumpingului, practica Comisiei constă în a examina ulterior dacă există dovezi indiscutabile că toate societățile care nu au fost incluse în eșantion au practicat efectiv dumpingul pentru produsele lor pe piața comunitară, pe parcursul PA.

(80)

Având în vedere constatările definitive privind dumpingul, precum și faptul că s-a constatat cu privire la alte două societăți că nu practicau dumpingul pentru produsele lor pe piața comunitară, a fost necesară reevaluarea volumului total și a prețului importurilor care au făcut obiectul unui dumping. În acest sens, atât prețurile la export practicate de producătorii-exportatori cooperanți care nu au fost incluși în eșantion, cât și prețurile la export practicate de exportatorii necooperanți au fost reanalizate pe baza datelor Eurostat, a răspunsurilor la chestionare furnizate de producătorii-exportatori din RPC incluși în eșantion, precum și pe baza răspunsurilor la formularele de eșantionare trimise de toate societățile cooperante din RPC.

(81)

Urmând metodologia utilizată în etapa provizorie, s-a considerat că, prin adăugarea marjei de dumping medii determinată pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion la prețurile de export medii stabilite pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion referitor la care s-a constatat că practică dumpingul, s-ar obține nivelul prețurilor la export care nu fac obiectul unui dumping. Prețurile la export stabilite pentru producătorii-exportatori neincluși în eșantion au fost ulterior comparate cu prețurile la export care nu fac obiectul unui dumping.

(82)

Această comparație a prețurilor a arătat că atât (i) producătorii-exportatori cooperanți care nu au fost incluși în eșantion, cât și (ii) producătorii-exportatori care nu au cooperat la anchetă au practicat prețuri la export medii care, în toate cazurile, erau mai mici decât prețurile medii care nu făceau obiectul unui dumping, stabilite pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion. Acest lucru a constituit o indicație suficientă a faptului că importurile de la toate societățile care nu au fost incluse în eșantion, și anume atât cele cooperante, cât și cele necooperante, ar putea fi considerate ca făcând obiectul unui dumping.

(83)

După cum se precizează în considerentul 80, s-a constatat că trei producători-exportatori din RPC, dintre care doi au fost incluși în eșantion și unul a beneficiat de o examinare individuală, nu practicau dumpingul pentru produsele lor pe piața comunitară. În consecință, exporturile lor au fost excluse din analiza referitoare la evoluția importurilor care fac obiectul unui dumping pe piața comunitară.

(84)

Tabelul de mai jos prezintă totalul importurilor de lumânări originare din RPC, cu privire la care s-a constatat sau s-a considerat că fac obiectul unui dumping pe piața comunitară, pe parcursul perioadei luate în considerare.

Tabel:

(85)

În total, importurile din RPC care au făcut obiectul unui dumping au crescut în mod semnificativ de la 137 754 tone în 2004, la 181 043 tone pe parcursul PA, adică cu 31 % sau cu peste 43 000 tone, în decursul perioadei luate în considerare. Creșterea cotei de piață corespunzătoare (+ 4,4 puncte procentuale) a fost mai puțin pronunțată din cauza creșterii consumului comunitar. În plus, în ciuda unei scăderi generale a consumului în perioada cuprinsă între 2005 și 2006, importurile care au făcut obiectul unui dumping nu au pierdut nimic din cota de piață pe care o dețineau.

(86)

Prețurile medii ale importurilor în condiții de dumping din RPC au înregistrat o creștere de 10 % pe parcursul perioadei luate în considerare, însă au existat indicații solide că au fost realizate la prețuri care făceau obiectul unui dumping semnificativ, de peste 40 % în medie, pe parcursul PA. Prețul mediu al importurilor care au făcut obiectul unui dumping a scăzut cu peste 3 % între 2006 și PA și, după cum se explică în continuare, a fost inferior față de prețurile industriei comunitare din perioada respectivă.

(87)

În ansamblu, observațiile formulate în considerentele 97-105 din regulamentul provizoriu rămân valabile și pot fi confirmate.

(88)

Se confirmă metodologia prezentată în considerentul 106 din regulamentul provizoriu pentru stabilirea subcotării prețurilor. Cu toate acestea, în urma vizitelor de verificare desfășurate la sediile importatorilor independenți, după instituirea de măsuri provizorii, ajustarea efectuată asupra costurilor suportate ulterior importării a fost revizuită pe baza datelor verificate și obținute de la importatorii în cauză.

(89)

În urma comunicării provizorii, mai mulți exportatori cărora li s-a acordat TI, precum și industria comunitară au contestat nivelul scăzut de comparabilitate din cadrul exercițiului de comparare a prețurilor. La fel ca în cazul calculării dumpingului, părțile au solicitat creșterea nivelului de comparabilitate. În consecință, s-a considerat adecvat să se aplice aceleași criterii pentru creșterea comparabilității, precum cele folosite la calcularea dumpingului, astfel cum sunt prezentate în considerentul 67. Astfel, calcularea subcotării a fost revizuită în consecință.

(90)

În plus, unele părți au precizat că s-au efectuat unele erori de redactare în calculele lor provizorii. Erorile respective au fost corectate în cazul în care au fost justificate.

(91)

Pe baza celor menționate anterior, s-a stabilit că marja medie de subcotare a prețurilor în cursul PA, exprimată ca procent din media ponderată a prețurilor franco fabrică ale industriei comunitare, a fost de 15,7 %.

(92)

După cum s-a precizat în considerentele 130-134 din regulamentul provizoriu, s-a constatat că industria comunitară a suferit un prejudiciu important, în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(93)

Analiza provizorie a arătat, de fapt, că performanța industriei comunitare s-a îmbunătățit în ceea ce privește unii indicatori de volum, dar că toți indicatorii legați de situația financiară a industriei comunitare s-au deteriorat semnificativ în decursul perioadei luate în considerare. În ciuda capacității industriei comunitare de a strânge capital pentru investiții, randamentul investițiilor a devenit negativ pe parcursul PA, iar fluxul de numerar a scăzut semnificativ în decursul perioadei luate în considerare. Prețurile de vânzare medii au scăzut cu 9 % în perioada luată în considerare și s-au înregistrat pierderi pe parcursul PA. În plus, alți indicatori de prejudiciu privind industria comunitară au cunoscut, de asemenea, o evoluție negativă în cursul perioadei luate în considerare, iar industria comunitară a fost împiedicată să beneficieze de o creștere a pieței cu 13 %, din moment ce nu a putut să-și sporească volumul vânzărilor decât cu 3 %.

(94)

În ceea ce privește stocurile industriei comunitare, una dintre părțile interesate a declarat că nivelul crescut al stocurilor la sfârșitul exercițiului și prejudiciul constatat au fost rezultatul supraproducției care, potrivit prezumției, a condus la depunerea plângerii de către industria comunitară.

(95)

După cum se precizează în considerentul 119 din regulamentul provizoriu, deși stocurile au crescut în termeni absoluți pe parcursul PA, din punct de vedere procentual au rămas relativ stabile, în jurul valorii de 25 % din volumul producției industriei comunitare. Pe lângă aceasta, în cadrul analizei care a condus la concluzia că industria comunitară a suferit un prejudiciu semnificativ, nu s-a considerat că stocurile au reprezentat un factor de prejudiciu relevant. În plus, partea nu a furnizat nicio dovadă prin care să-și justifice afirmația și nu a formulat observații cu privire la faptele și considerațiile care au dus la concluzia că industria comunitară a suferit un prejudiciu semnificativ, astfel cum se menționează în considerentele 130-134 din regulamentul provizoriu. Pe baza celor menționate anterior, afirmația a fost respinsă.

(96)

În lipsa altor observații privind constatările provizorii referitoare la situația economică a industriei comunitare, se confirmă considerentele 109-129 din regulamentul provizoriu.

(97)

De asemenea, se confirmă concluzia conform căreia industria comunitară a suferit un prejudiciu important, astfel cum este prezentată în considerentele 130-134 din regulamentul provizoriu.

(98)

În urma constatării că alți doi producători-exportatori din RPC nu practicau dumpingul pentru produsele lor pe piața comunitară, s-a reanalizat dacă rămân valabile constatările și concluziile prezentate în considerentele 136-142 din regulamentul provizoriu.

(99)

A doua analiză a confirmat că, pe parcursul PA, lumânările exportate din RPC către piața comunitară erau vândute la prețuri care făceau obiectul unui dumping semnificativ. Astfel cum se menționează în considerentul 71, s-a constatat că producătorii-exportatori cooperanți din RPC vindeau produsul în cauză cu o marjă de dumping medie de 31,8 %. Se confirmă constatarea că aproximativ 55 % dintre exportatorii chinezi nu au cooperat la anchetă. După cum se precizează în considerentul 82, ancheta a constatat că există suficiente indicii potrivit cărora acești producători-exportatori practicau, de asemenea, dumpingul pentru produsele lor pe piața comunitară.

(100)

Volumul importurilor care fac obiectul unui dumping de pe piața comunitară a crescut cu 31 % în cursul perioadei luate în considerare. Creșterea s-a realizat la prețuri care fac obiectul unui dumping semnificativ și care sunt inferioare prețurilor practicate de industria comunitară cu 15,7 % pe parcursul PA. În consecință, cota de piață deținută de producători-exportatori, cu privire la ale căror importuri s-a constatat sau s-a considerat că fac obiectul unui dumping, a crescut de la aproximativ 27 % la aproximativ 31,4 %, respectiv o creștere de 4,4 puncte procentuale în decursul perioadei luate în considerare.

(101)

Pe baza faptelor și considerațiilor menționate anterior, faptul că alți doi producători-exportatori nu au practicat dumpingul pentru produsele lor de pe piața comunitară nu modifică analiza realizată în considerentele 136-142 din regulamentul provizoriu.

(102)

Prin urmare, se confirmă că înregistrarea unei creșteri rapide a importurilor din RPC, la un preț scăzut și care fac obiectul unui dumping, a avut un impact negativ semnificativ asupra situației economice a industriei comunitare în decursul PA.

(103)

În lipsa unor observații cu privire la evoluția cererii de pe piața comunitară, la importurile de lumânări de către industria comunitară, la importurile din alte țări terțe sau la performanța altor producători de lumânări din Comunitate, se confirmă considerentele 143-151 din regulamentul provizoriu.

(104)

Una dintre părți a susținut că industria comunitară nu putea să urmeze creșterea pieței comunitare din cauza faptului că și-a mărit vânzările la export pe parcursul PA.

(105)

Pe baza datelor Eurostat și a răspunsurilor la chestionare din partea producătorilor comunitari incluși în eșantion, exporturile totale de lumânări în afara Comunității realizate de către producătorii comunitari au crescut cu 10 % sau cu aproximativ 5 000 de tone între 2006 și PA. S-a ajuns la constatarea provizorie că această performanță la export relativ bună a fost deosebit de benefică pentru industria comunitară pe parcursul PA.

(106)

Pentru a realiza o analiză integrală a afirmației, este necesar să se ia în considerare nivelul stocurilor, capacitatea de producție și nivelul de utilizare a capacității de producție a industriei comunitare. După cum se menționează în considerentul 118 din regulamentul provizoriu, nivelul stocurilor aflate la dispoziția industriei comunitare a reprezentat în medie aproximativ 25 % din producție și se ridica la 56 000 de tone pe parcursul PA. Între 2006 și PA, s-a produs chiar o creștere a stocurilor cu aproximativ 2 400 de tone. În plus, după cum se prezintă în tabelul 3 din regulamentul provizoriu, capacitatea de producție a industriei comunitare a înregistrat o creștere continuă de-a lungul perioadei luate în considerare, iar nivelul de utilizare a capacității de producție a industriei comunitare a fost de 76 % pe parcursul PA, față de 82 % în 2005. Prin urmare, industria comunitară ar fi putut produce și vinde o mai mare cantitate din produsele sale pe piața comunitară.

(107)

Pe baza faptelor și considerațiilor anterioare, se respinge afirmația potrivit căreia creșterea vânzărilor la export realizate de industria comunitară ar fi explicat incapacitatea industriei comunitare de a urmări creșterea consumului. În consecință, se confirmă concluzia din considerentul 153 din regulamentul provizoriu, conform căreia performanța la export a industriei comunitare nu a contribuit la prejudiciul semnificativ pe care industria comunitară l-a suportat.

(108)

În lipsa observațiilor cu privire la importurile de lumânări de către industria comunitară și la delocalizarea producției industriei comunitare, se confirmă considerentele 154-160 din regulamentul provizoriu.

(109)

Una dintre părți și-a exprimat din nou temerile cu privire la existența unui cartel în rândul anumitor producători comunitari de ceară de parafină, astfel cum Direcția Generală Concurență a stabilit în urma anchetei sale care a demarat la începutul lui 2005. Cu toate acestea, partea nu a furnizat niciun element nou care ar contesta concluzia provizorie conform căreia cartelul nu a avut niciun impact asupra prejudiciului suportat de industria comunitară.

(110)

Se amintește că, pe baza informațiilor disponibile, s-a constatat că impactul eventual al acestui cartel asupra situației economice a industriei comunitare pe parcursul PA, și anume anul 2007, a fost neglijabil. Deși nivelul prețurilor pentru ceara de parafină a înregistrat o creștere în Comunitate pe parcursul PA, s-a constatat că nu au existat diferențe semnificative de preț în cazurile în care producătorii comunitari au achiziționat tipuri identice de parafină de la membri ai cartelului sau de la alți furnizori. În plus, s-a constatat că prețurile de achiziționare plătite de producătorii comunitari erau conforme cu cele consemnate în cazul producătorilor cooperanți din RPC. În ultimul rând, pe parcursul PA nu s-au constatat diferențe care să indice continuarea efectelor aferente acordurilor privind prețurile încheiate în perioada 2004-2005.

(111)

Având în vedere cele menționate anterior și în lipsa oricăror alte observații sau constatări noi, se confirmă considerentele 161-169 din regulamentul provizoriu.

(112)

Având în vedere cele menționate anterior și în lipsa altor observații, se confirmă considerentele 170-173 din regulamentul provizoriu.

(113)

În lipsa unor observații privind interesul industriei comunitare, se confirmă considerentele 175-178 din regulamentul provizoriu.

(114)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 179 din regulamentul provizoriu, din cele 32 de chestionare trimise pentru evaluarea eventualului impact al măsurilor propuse asupra activității comercianților cu amănuntul și a importatorilor, s-au primit șase răspunsuri la chestionare, dintre care numai două au putut fi considerate relevante în scopul analizei interesului comunitar. Cele două răspunsuri au fost primite din partea importatorilor de lumânări.

(115)

Se amintește că piața comunitară este compusă atât din mari comercianți cu amănuntul care importă în principal lumânări direct din RPC și ulterior le revând către consumatori, cât și din importatori care vând în general altor părți intermediare din cadrul lanțului de distribuție, cu precădere comercianți cu amănuntul sau angrosiști, înainte ca produsul să ajungă la consumatorul final. Analiza pieței comunitare a indicat că, în cadrul lanțului de distribuție, prețul de consum este în general stabilit de marii comercianți cu amănuntul. Nu a fost furnizată însă nicio informație relevantă în contextul anchetei, care să permită evaluarea precisă a eventualului impact al măsurilor antidumping asupra activității lor.

(116)

Unele părți au afirmat că, în Comunitate, există două piețe distincte de comercializare cu amănuntul a lumânărilor și că producătorii comunitari aprovizionează în mod predominant segmentul superior de piață, în timp ce segmentul inferior de piață ar fi aprovizionat cu lumânări importate din RPC. Părțile au susținut că, odată cu instituirea de taxe antidumping, segmentul inferior de piață ar dispărea întrucât comercianții ar alege să elimine lumânările din gama lor de produse.

(117)

În primul rând, ar trebui observat că afirmația de mai sus potrivit căreia ar exista două piețe distincte de comercializare cu amănuntul în Comunitate sau că acest aspect ar fi putut fi un factor relevant de luat în considerare în analiza elementelor de interes comunitar, nu a fost susținută de constatările anchetei. În al doilea rând, chiar dacă există un segment inferior de piață, contrar afirmației formulate de aceste părți, se consideră că, și în cazul instituirii de măsuri antidumping, comercianții cu amănuntul ar avea încă posibilitatea de a achiziționa cel puțin o parte din lumânările lor fără a face obiectul taxelor antidumping. De fapt, pe de o parte, există diverse surse de aprovizionare disponibile pe piața comunitară și, pe de altă parte, unii producători-exportatori chinezi fie nu fac obiectul taxelor antidumping, fie fac obiectul unor taxe antidumping al căror nivel și a căror formă ar putea menține în continuare competitivitatea importurilor din RPC, chiar la prețuri neprejudiciabile. În ultimul rând, având în vedere nivelul marjelor realizate de comercianții cu amănuntul privind produsul în cauză, potrivit informațiilor disponibile, cererea nu a părut justificată și a fost, prin urmare, respinsă.

(118)

În urma comunicării provizorii, unii mari comercianți cu amănuntul, precum și alte câteva părți au contestat metoda folosită pentru estimarea marjei brute de profit pentru produsul în cauză realizată de comercianții cu amănuntul și, prin urmare, au contestat concluzia aferentă din considerentul 185 din regulamentul provizoriu, potrivit căreia, având în vedere marjele brute ridicate, taxele antidumping ar avea, dacă este cazul, un impact limitat asupra comercianților cu amănuntul.

(119)

În urma examinării cererii, ar trebui reținut că formularea din considerentul respectiv din regulamentul provizoriu ar trebui revizuită. Termenul „marje brute de profit” din considerentul 185 prima teză din regulamentul provizoriu ar trebui, de fapt, să se citească „marje comerciale”. Modificarea formulării nu afectează totuși concluziile privind impactul posibil al măsurilor asupra comercianților cu amănuntul. Rezultatul calculelor efectuate în regulamentul provizoriu rămân valabile.

(120)

În plus, aceste părți nu și-au justificat cererile și nici nu au prezentat vreo dovadă care ar fi permis determinarea unei marje de profit mai precise pentru a stabili în mod definitiv interesul comunitar. În plus, părțile nu au propus nicio metodă alternativă de evaluare a impactului taxelor asupra comercianților cu amănuntul. Pe baza celor menționate anterior, se confirmă calculele efectuate în considerentul 185 din regulamentul provizoriu.

(121)

În absența oricăror altor observații, se confirmă considerentele 183-187 din regulamentul provizoriu.

(122)

În ceea ce privește impactul măsurilor asupra importatorilor care, așa cum s-a arătat în considerentul 115, aprovizionează în principal comercianții cu amănuntul și angrosiștii cu lumânări importate, printre altele, din RPC, ancheta a indicat că lumânările sunt adesea achiziționate sau importate și ulterior ambalate împreună cu alte diverse articole conexe, precum sfeșnice pentru lumânări din sticlă și din ceramică. Ancheta a arătat că lumânările pot fi, de asemenea, vândute la un preț relativ scăzut pentru a stimula vânzările de alte produse asociate lumânărilor, pentru care se realizează profituri mai mari. În aceste circumstanțe, evaluarea impactului măsurilor asupra activității legate exclusiv de lumânări s-a dovedit dificilă.

(123)

Cu toate acestea, pe baza datelor verificate ale celor doi importatori cooperanți, s-a constatat că marjele brute totale de profit ale acestor societăți, calculate exclusiv pentru produsul în cauză nu erau scăzute (considerabil superioare valorii de 25 %). Marja de profit pentru o categorie de produse care include toate produsele asociate lumânărilor ar fi chiar mai ridicată. În plus, se consideră că orice creștere a prețului sau cel puțin o parte din creșterea posibilă a prețului legată de instituirea de măsuri antidumping privind lumânările ar putea eventual să se răsfrângă asupra lanțului de distribuție. Astfel, s-a considerat că măsurile antidumping nu ar avea probabil un impact semnificativ asupra activității în ansamblu legată de lumânări.

(124)

O analiză suplimentară a datelor furnizate de importatori a confirmat că produsul în cauză reprezintă în medie numai 3,4 % din cifra lor de afaceri totală. Acest procent a fost oarecum mai ridicat pentru unul din cei doi importatori, și, prin urmare, nu se poate exclude impactul negativ pe care instituirea de măsuri ar putea să-l aibă asupra acestui importator. Cu toate acestea, având în vedere toate interesele implicate în acest caz, s-a ajuns la concluzia că, în medie, impactul taxelor antidumping asupra activității totale a societăților importatoare nu poate fi considerat ca fiind semnificativ.

(125)

Pe baza celor menționate anterior, se confirmă concluzia din considerentul 182 din regulamentul provizoriu.

(126)

Afirmația menționată în considerentul 116, în sensul că există două piețe distincte de comercializare cu amănuntul și că instituirea de măsuri antidumping ar putea avea drept consecință dispariția segmentului inferior de piață, s-a referit deopotrivă la impactul asupra consumatorilor, întrucât alegerea de către consumator a lumânărilor de o calitate inferioară ar fi limitată.

(127)

Cu toate acestea, această afirmație nu a fost justificată. S-a considerat că, având în vedere structura pieței de comercializare cu amănuntul, marjele realizate de comercianții cu amănuntul și nivelul și forma taxelor antidumping, se preconizează în mod rezonabil că nu ar exista niciun risc de dispariție a segmentului inferior de piață, deoarece importatorii și comercianții cu amănuntul ar fi în măsură să absoarbă taxa, fără să o transfere la nivelul consumatorilor.

(128)

În egală măsură, se amintește că, astfel cum s-a menționat în considerentul 131, scopul măsurilor antidumping este restabilirea condițiilor comerciale adecvate pe piața comunitară, în beneficiul tuturor operatorilor, inclusiv al consumatorilor. Faptele și considerațiile menționate anterior, precum și toate informațiile disponibile în cazul de față nu indică un impact semnificativ asupra consumatorilor.

(129)

În lipsa oricărei reacții din partea asociațiilor de consumatori în urma instituirii taxelor antidumping provizorii, se confirmă concluzia formulată în considerentul 191 din regulamentul provizoriu, potrivit căreia taxele antidumping nu ar avea nicun impact semnificativ asupra consumatorilor.

(130)

Una dintre părți a afirmat că, pe baza cifrelor prevăzute în regulamentul provizoriu, producția comunitară singură nu ar satisface cererea de lumânări din Comunitate. Prin urmare, ar fi necesar să se importe lumânări din RPC pentru a satisface cererea comunitară, iar măsurile ar împiedica probabil prezența acestor lumânări pe piață.

(131)

Deși producția comunitară totală nu poate singură să fie suficientă pentru a satisface cererea de lumânări de pe piața comunitară, se amintește că se efectuează importuri din alte țări terțe și că unii producători-exportatori din RPC nu fac obiectul măsurilor. De asemenea, ar trebui subliniat că scopul instituirii de măsuri antidumping este să restabilească condițiile comerciale adecvate și nu să închidă piața pentru importuri. Prin urmare, oferta de lumânări din partea tuturor operatorilor prezenți în momentul de față pe piața comunitară ar exista în continuare și ar fi suficientă pentru a satisface cererea manifestată pe o piață din cadrul căreia efectele negative ale dumpingului prejudiciabil au fost eliminate. În consecință, afirmația este considerată ca fiind neîntemeiată.

(132)

Având în vedere cele menționate anterior și în absența oricăror altor observații, se confirmă considerentele 194-195 din regulamentul provizoriu.

(133)

Pe baza elementelor menționate anterior, se concluzionează că nu există motive întemeiate împotriva instituirii de măsuri antidumping în cazul de față.

(134)

Ținând seama de concluziile privind dumpingul, prejudiciul, cauzalitatea și interesul comunitar, ar trebui instituite măsuri antidumping definitive în vederea împiedicării agravării prejudiciului cauzat industriei comunitare de importurile care fac obiectul unui dumping.

(135)

În lipsa observațiilor în urma comunicării provizorii, s-a folosit aceeași metodologie ca cea menționată în considerentul 199 din regulamentul provizoriu, în vederea obținerii prețurilor neprejudiciabile. Cu toate acestea, s-au aplicat deopotrivă aceleași revizuiri, astfel cum au fost prezentate în considerentele 89 și 90, pentru calcularea marjelor de prejudiciu, care au fost adaptate în consecință.

(136)

Pe baza celor menționate anterior și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, ar trebui instituită o taxă antidumping definitivă la un nivel suficient pentru a elimina prejudiciul cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping, fără a se depăși marja de dumping constatată.

(137)

Ținând cont de observațiile formulate de unele părți interesate, în urma comunicării provizorii, precum și de reviziile descrise în prezentul regulament, anumite marje au fost modificate.

(138)

Marjele de dumping și de prejudiciu au fost stabilite după cum urmează:

(139)

După cum se prevede în considerentul 203 din regulamentul provizoriu, având în vedere faptul că, de foarte multe ori, lumânările sunt importate în seturi împreună cu suporturi pentru lumânări, sfeșnice sau alte articole, s-a considerat adecvat ca taxele să fie stabilite ca valori fixe pe baza conținutului de combustibil al lumânărilor, inclusiv fitilul.

(140)

Unele părți au afirmat că măsurile ar trebui să fie bazate pe o taxă ad valorem, întrucât măsura bazată pe greutatea conținutului de combustibil al lumânărilor ar fi dificilă pentru importatori și ar genera confuzie și o perturbare semnificativă a pieței.

(141)

În acest sens, se amintește că, în momentul importului, seturile care conțin lumânări au fost clasificate drept lumânări. Acest lucru înseamnă că o eventuală taxă ad valorem s-ar aplica la întreaga valoare a setului. În acest scop, s-a considerat mai adecvată stabilirea de taxe sub formă de sume fixe pe baza conținutului de combustibil al lumânărilor, în vederea evitării instituirii nejustificate de taxe antidumping pentru mărfuri importate care sunt în prezent clasificate drept lumânări, dar în cadrul cărora lumânarea poate reprezenta o fracțiune din greutatea sau din valoarea produsului importat. În aceste condiții, cererea a fost respinsă.

(142)

Nivelurile taxei antidumping pentru fiecare societate, menționate în prezentul regulament, au fost stabilite pe baza constatărilor prezentei anchete. Prin urmare, acestea reflectă situația constatată cu privire la societățile în cauză pe perioada anchetei. Aceste niveluri ale taxei (spre deosebire de taxa la nivel național aplicabilă „tuturor celorlalte societăți”) sunt aplicabile, astfel, exclusiv importurilor de produse originare din țara în cauză și fabricate de societățile și, prin urmare, de entitățile juridice specifice menționate. Produsele importate fabricate de orice altă societate, care nu este menționată în mod specific, cu nume și adresă, în dispozitivul prezentului regulament, inclusiv entitățile afiliate societăților menționate în mod specific, nu pot beneficia de aceste niveluri și sunt supuse nivelului taxei aplicabil „tuturor celorlalte societăți”.

(143)

Orice cerere de aplicare a nivelului individual al taxei antidumping pentru o societate (de exemplu, în urma unei schimbări a denumirii entității sau în urma înființării de noi entități de producție sau de vânzare) ar trebui să fie adresată imediat Comisiei (3) și să conțină toate informațiile relevante, și anume, orice modificare a activităților societății referitoare atât la producție, cât și la vânzările interne și la export care rezultă, de exemplu, în urma schimbării denumirii sau a modificării respective privind entitățile de producție și de vânzare. După caz, regulamentul este modificat în consecință prin actualizarea listei societăților care beneficiază de niveluri individuale ale taxei.

(144)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și la considerentele esențiale pe baza cărora s-a intenționat să se recomande instituirea unor taxe antidumping definitive. Părților li s-a acordat, de asemenea, o perioadă în care să poată face observații ulterioare acestei comunicări. Comentariile transmise de părți au fost atent examinate și, acolo unde a fost cazul, constatările au fost modificate în consecință.

(145)

În vederea asigurării tratamentului egal între orice noi producători-exportatori și societățile cooperante neincluse în eșantion, enumerate în anexa I, ar trebui să se prevadă ca media ponderată a taxei instituite asupra acestora din urmă să se aplice oricăror noi exportatori care nu ar fi, în mod normal, îndreptățiți la o reexaminare, în conformitate cu articolul 11 alineatul (4) din regulamentul de bază, respectiva dispoziție neaplicându-se în cazul în care s-a folosit eșantionarea.

(146)

În urma comunicării faptelor și considerațiilor esențiale, pe baza cărora s-a intenționat să se recomande instituirea de taxe antidumping definitive, unul dintre producătorii-exportatori din RPC neinclus în eșantion a oferit un angajament privind prețurile în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(147)

În acest sens, se precizează că produsul în cauză constă în sute de tipuri de produse diferite care prezintă caracteristici diverse și variații semnificative de preț. Producătorul-exportator a oferit numai un preț minim la import („PMI”) pentru toate produsele, la un nivel care nu ar fi garantat eliminarea dumpingului prejudiciabil pentru toate produsele. În plus, se menționează, de asemenea, că numărul ridicat de tipuri de produse face potențial imposibilă stabilirea de prețuri minime adecvate pentru fiecare tip de produs, care ar putea fi monitorizate în mod corespunzător de Comisie, chiar dacă producătorul-exportator a oferit PIM-uri diferite pentru fiecare dintre ele. În aceste condiții, s-a concluzionat că oferta de angajament trebuie să fie respinsă ca fiind impracticabilă.

(148)

Având în vedere amploarea marjelor de dumping constatate, precum și nivelul prejudiciului adus industriei comunitare, se consideră necesară perceperea definitivă a sumelor constituite cu titlu de taxă antidumping provizorie, instituită prin regulamentul provizoriu, în limita taxelor definitive instituite. În cazul în care taxele definitive sunt mai mici decât taxele provizorii, sumele constituite provizoriu în plus față de nivelul taxelor antidumping definitive se returnează. Atunci când taxele definitive sunt mai mari decât taxele provizorii, nu se percep definitiv decât sumele constituite cu titlu de taxe provizorii.

(149)

Pentru a minimaliza riscurile de circumvenție cauzate de diferența mare dintre nivelurile taxelor, se consideră, în cazul de față, că sunt necesare măsuri speciale pentru a asigura aplicarea adecvată a taxelor antidumping. Măsurile speciale prevăd prezentarea către autoritățile vamale din statele membre a unei facturi comerciale valabile, care respectă cerințele prezentate în anexa II. Importurile care nu sunt însoțite de o asemenea factură sunt supuse taxelor antidumping reziduale, aplicabile pentru toți ceilalți producători-exportatori.

(150)

În cazul în care volumul exporturilor uneia dintre societățile care beneficiază de niveluri individuale mai scăzute ale taxei crește semnificativ după instituirea măsurilor în cauză, s-ar putea considera că o astfel de creștere a volumului constituie ea însăși o modificare a structurii schimburilor comerciale, cauzată de instituirea de măsuri în sensul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază. În astfel de circumstanțe și în cazul în care sunt îndeplinite condițiile, poate fi inițiată o anchetă împotriva circumvenției. Ancheta poate, printre altele, examina necesitatea de a elimina nivelurile individuale ale taxelor și, prin urmare, de a institui o taxă la scară națională.

(151)

În urma primirii observațiilor și a informațiilor relevante din partea societăților în cauză, s-a considerat necesară efectuarea unor corecturi ale denumirilor societăților enumerate în anexa la regulamentul provizoriu. În consecință, aceste modificări au fost incluse în lista societăților enumerate în anexa I,

(a)

combustibilul lor conține mai mult de 500 ppm de toluen;

(b)

combustibilul lor conține mai mult de 100 ppm de benzen;

(c)

sunt prevăzute cu un fitil cu un diametru de cel puțin 5 milimetri;

(d)

sunt prezentate într-un recipient de plastic individual cu pereți verticali de cel puțin 5 cm înălțime.

(a)

nu a exportat mărfurile menționate la articolul 1 alineatul (1) originare din Republica Populară Chineză în cursul perioadei de anchetă, și anume între 1 ianuarie 2007 și 31 decembrie 2007;

(b)

nu este afiliată niciunui exportator sau producător supus măsurilor instituite prin prezentul regulament;

(c)

fie a exportat efectiv mărfurile în cauză, fie îi incumbă o obligație contractuală irevocabilă de export a unei cantități semnificative în Comunitate după încheierea perioadei de anchetă,

14.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 119/19

14.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 119/21

(1)

Valorile prețurilor reprezentative și ale taxelor suplimentare aplicabile la importul de zahăr alb, de zahăr brut și de anumite siropuri pentru anul de comercializare 2008/2009 s-au stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 945/2008 al Comisiei (3). Aceste prețuri și taxe au fost modificate ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 368/2009 al Comisiei (4).

(2)

Având în vedere datele de care dispune în prezent Comisia, se impune modificarea valorilor respective, în conformitate cu normele și procedurile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 951/2006,

14.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 119/23

(1)

Prin scrisoarea din 15 ianuarie 2007 (2), Danemarca a notificat Comisiei o modificare a sistemului de scutire a armatorilor de la plata în Danemarca a impozitului pe venit pentru navigatorii lor (așa-numitul sistem DIS). Sistemul DIS a fost aprobat prin decizia Comisiei din 13 noiembrie 2002 (3).

(2)

Modificarea notificată a fost înregistrată sub numărul N 43/07. Prin scrisoarea din 27 martie 2007 (4), Danemarca a prezentat Comisiei informațiile noi care i-au fost solicitate prin scrisoarea din 20 martie 2007 (5).

(3)

Prin scrisoarea din 10 iulie 2007 (6), Comisia a informat Danemarca cu privire la deschiderea procedurii oficiale de investigare, în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (7) (denumit în continuare „regulamentul privind procedura în materie de ajutor de stat”). Danemarca și-a prezentat observațiile prin scrisoarea din 5 septembrie 2007 (8).

(4)

Decizia Comisiei de a iniția procedura a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (9). Prin această decizie, Comisia invita părțile interesate să își prezinte observațiile referitoare la măsurile în cauză.

(5)

Comisia a primit observații de la următoarele părți interesate: Asociația Europeană de Dragaj (European Dredging Association), Asociația Armatorilor din Comunitatea Europeană (ECSA), Camera Marinei Comerciale din Regatul Unit (Chamber of British Shipping), Asociația Armatorilor din Norvegia, Armateurs de France, Alcatel-Lucent și Asociația Armatorilor din Danemarca. Comisia a înaintat observațiile respective Danemarcei, oferindu-i posibilitatea să reacționeze. Danemarca a comunicat observațiile sale prin scrisoarea datată 9 ianuarie 2008 (10).

(6)

Descrierea măsurilor notificate a fost deja prevăzută în decizia din 10 iulie 2007 menționată anterior.

(7)

Scopul principal al măsurilor notificate [proiectul de lege nr. L 110 (2006-07), secțiunea 11] este extinderea așa-numitului sistem DIS pentru a include navigatorii care lucrează la bordul ambarcațiunilor de dragare și care efectuează fixarea cablurilor.

(8)

În ceea ce privește navele cablier, activitățile acestora nu au fost eligibile, până în momentul de față, pentru sistemul DIS, cu toate că li s-a permis să se înscrie în registrul DIS în temeiul legislației daneze.

(9)

Danemarca dorește ca, din acest moment, navele cablier să poată beneficia în totalitate de avantajele oferite de sistemul DIS.

(10)

În ceea ce privește navele de dragare, un ordin executiv din 27 mai 2005 de implementare a sistemului DIS (denumit în continuare „ordinul executiv”) specifică activitățile de dragare care pot fi considerate ca fiind transport maritim, în vederea stabilirii normelor de eligibilitate pentru activitățile de dragare. În conformitate cu secțiunea 13 din ordinul executiv, următoarele activități de dragare sunt considerate ca fiind transport maritim:

(11)

În conformitate cu legislația daneză actuală, navele care efectuează activități de dragare a nisipului nu pot fi înscrise în registrul DIS. În consecință, navele de dragare a nisipului nu pot îndeplini condițiile de bază pentru cererea de înscriere în sistemul DIS. Deoarece, în plus, navele de dragare a nisipului sunt într-o anumită măsură utilizate, de exemplu, pentru lucrările de construcție în apele teritoriale, Danemarca a întâmpinat dificultăți în includerea acestora în sistemul general de salarizare netă. În schimb, Danemarca a decis să impoziteze personalul care lucrează la bordul navelor de dragare a nisipului conform regulilor generale și, prin urmare, să ramburseze armatorilor impozitul perceput odată ce condițiile pentru a realiza acest lucru sunt îndeplinite.

(12)

Astfel, dragarea este indirect reglementată de sistemul DIS și beneficiază de aceleași avantaje ca și companiile de transport maritim care operează nave înregistrate în registrul DIS.

(13)

Sistemul DIS a fost descris în decizia Comisiei din 10 iulie 2007 menționată anterior (11).

(14)

Sistemul existent constă în scutirea armatorilor de la plata contribuțiilor sociale și de la impozitul pe venit pentru navigatorii care lucrează la bordul navelor înscrise în Dansk Internationalt Skibsregister, registrul naval danez (denumit în continuare „registrul DIS”), atunci când aceste nave sunt folosite pentru transportul comercial de persoane sau mărfuri.

(15)

Comisia reamintește că sistemul DIS a fost introdus prin Legea nr. 408 din 1 iulie 1988 și a intrat în vigoare la 23 august 1988. Registrul a fost introdus pentru a combate înlocuirea pavilionului danez cu pavilionul unor țări terțe.

(16)

O condiție este ca, în momentul stabilirii salariilor, să se ia în considerare scutirea de la impozitare. În consecință, avantajul fiscal este în beneficiul companiei maritime, nu al navigatorilor.

(17)

Sistemul DIS a fost totuși aprobat de Comisie la 13 noiembrie 2002.

(18)

În prezent, Danemarca aplică, de asemenea, un alt sistem care sprijină operatorii de transport maritim: sistemul de impozitare pe tonaj (12).

(19)

Bugetul total al sistemului DIS este de aproximativ 600 milioane DKK.

(20)

În decizia sa de deschidere, Comisia a considerat că trebuie să examineze potențialele efecte economice pe care le poate avea extinderea în cauză asupra sectorului respectiv. Domeniul vizat este fixarea de cabluri de energie sau de telecomunicații pe fundul mării și repararea cablurilor existente pe fundul mării.

(21)

Comisia a considerat imposibilă divizarea unei anumite călătorii maritime într-o parte care intră sub incidența noțiunii de transport maritim și o parte exclusă din aceasta. Comisia a susținut mai degrabă o viziune conform căreia este necesar, pentru toate tipurile de activități maritime, să se realizeze o evaluare globală pentru a hotărî dacă o anumită călătorie pe mare intră sau nu în întregime sub incidența noțiunii de transport maritim.

(22)

În consecință, în decizia de deschidere a procedurii oficiale de investigare, Comisia și-a exprimat opinia că fixarea de cabluri în larg ar putea să nu presupună suprapunerea serviciului de transport maritim cu fixarea efectivă de cabluri în larg.

(23)

De obicei, navele cablier nu transportă tambure de cablu dintr-un port în altul sau dintr-un port la o instalație marină, aceasta fiind definiția transportului maritim prevăzută în Regulamentul (CEE) nr. 4055/86 al Consiliului din 22 decembrie 1986 de aplicare a principiului libertății de a presta servicii în transporturile maritime între state membre și între state membre și țări terțe (13) și Regulamentul (CEE) nr. 3577/92 al Consiliului din 7 decembrie 1992 de aplicare a principiului liberei circulații a serviciilor la transporturile maritime în interiorul statelor membre (cabotaj maritim) (14). În schimb, navele cablier fixează cabluri, la cererea unui client, dintr-un loc determinat situat pe o coastă până într-un loc determinat situat pe altă coastă. Așadar, se pare că navele cablier nu prestează servicii directe de transport maritim, în sensul acestor regulamente comunitare, cum ar fi transportul naval de mărfuri între orice port al unui stat membru și orice port sau instalație marină a unui alt stat membru. Deși aceste nave pot transporta ocazional mărfuri pe mare, astfel cum se prevede în Regulamentele (CEE) nr. 4055/86 și (CEE) nr. 3577/92, această activitate care corespunde definiției transportului maritim pare să fie doar accesorie activității principale, care constă în fixarea de cabluri.

(24)

De asemenea, Comisia a observat cu acest prilej că încă nu s-a dovedit că societățile stabilite în Comunitate care efectuează activități de fixare a cablurilor se confruntă cu aceleași constrângeri concurențiale precum cele ale operatorilor de transport maritim de pe piața internațională. Conform Comisiei, nu este clar dacă navele cablier comunitare se confruntă cu aceeași concurență exercitată de navele cu pavilion de complezență cu care se confruntă sectorul transportului maritim.

(25)

În consecință, Comisia a considerat, în decizia sa de deschidere, că fixarea de cabluri ar putea să nu fie considerată transport maritim și, în consecință, să nu fie eligibilă pentru ajutoare de stat pentru transportul maritim, în sensul orientărilor comunitare privind ajutoarele de stat pentru transportul maritim (denumite în continuare „orientările”) (15).

(26)

Decizia de deschidere a stabilit că există îndoieli serioase ale Comisiei în legătură cu faptul că toate activitățile de dragare vizate de program ar constitui transport maritim în sensul orientărilor. Comisia a considerat astfel că nu toate aceste activități de dragare pot fi eligibile pentru ajutoarele de stat aplicabile transportului maritim.

(27)

În ceea ce privește navele de fixare a cablurilor, Danemarca subliniază că a primit asigurări din partea serviciilor Comisiei, prin scrisoarea din 11 august 2006 (16), că navele cablier pot face obiectul măsurilor de ajutor de stat în cauză, cu condiția satisfacerii cerinței de 50 % transport maritim.

(28)

În opinia Danemarcei, Comisia a afirmat că activitățile de fixare a cablurilor ar putea fi asimilate transportului maritim în ceea ce privește acea parte din activități care implică transportul de tambure de cablu de la portul de încărcare până în locul din marea liberă unde urmează să fie inițiată fixarea cablurilor, ceea ce presupune că raportul activităților de transport maritim din totalul activităților trebuie să fie calculat în funcție de distanța pe care o parcurge nava navigând fără a fixa cabluri.

(29)

În plus, Danemarca a subliniat că nu a înțeles de ce Comisia, prin scrisoarea din 10 iulie 2007, apreciază că fixarea de cabluri nu poate fi o combinație între transportul maritim și alte activități, afirmând că această opinie este contrară scrisorii serviciilor Comisiei din 11 august 2006.

(30)

În opinia Danemarcei, orientările permit divizarea activității totale a navelor de dragare în transport maritim și alte activități. În consecință, Danemarca nu înțelege de ce nu este posibilă o divizare similară pentru navele cablier.

(31)

Danemarca subliniază că hotărârea Curții de Justiție în cauza C-251/04, menționată de Comisie în decizia de deschidere, nu modifică temeiul asigurării pe care Comisia a oferit-o Danemarcei prin scrisoarea menționată anterior, din 11 august 2006. Conform Danemarcei, Curtea a clarificat chestiunea includerii activităților remorcherelor în domeniul de aplicare al Regulamentului (CEE) nr. 3577/92, concluzionând că nu sunt incluse. Danemarca este de părere că hotărârea în cauză este irelevantă pentru aplicarea orientărilor la navele de fixare a cablurilor.

(32)

Autoritățile daneze menționează că orientările privesc nu numai transportul maritim astfel cum este definit în Regulamentele (CE) nr. 4055/86 și (CEE) nr. 3577/92, ci „[…] se referă, în părți specifice, și la remorcaj și dragare”.

(33)

Conform orientărilor, 50 % din totalul activităților trebuie să constituie transport maritim care, în ceea ce privește navele de dragare, este definit în orientări, conform autorităților daneze, drept „[…] transport pe mare al materialelor extrase […]”. Conform autorităților daneze, interpretarea orientărilor ar trebui să fie în sensul calificării transportului pe mare al materialelor extrase ca transport maritim.

(34)

Danemarca contestă, de asemenea, inițiativa Comisiei de a extinde unilateral sfera de aplicare a unei proceduri de investigare pentru a cuprinde domenii neincluse în notificarea care face obiectul investigației, așa cum se pare că procedează Comisia (17). Conform Danemarcei, în capitolul II din regulamentul privind procedura în materie de ajutor de stat nu există nicio dispoziție cu privire la ajutoarele notificate care să permită Comisiei să includă în investigație măsurile de ajutor de stat deja existente. În cazul în care Comisia dorește să investigheze măsurile de ajutor de stat existente, aceasta ar trebui, în opinia Danemarcei, să facă acest lucru în temeiul capitolului V din regulamentul sus-menționat, care se referă la procedura privind sistemele de ajutor existente.

(35)

Danemarca afirmă că a notificat modificările la 21 ianuarie 2005, sub forma a două proiecte de lege pe care guvernul le-a înaintat Parlamentului la 12 ianuarie 2005 (proiectul de lege privind impozitarea navigatorilor și proiectul de lege de modificare a legii privind impozitarea pe tonaj). Conform Danemarcei, cele două proiecte de lege pot fi considerate ca fiind aprobate de Comisie din următoarele două motive:

(36)

Prin urmare, Danemarca susține că legea privind impozitarea navigatorilor, în versiunea sa din primăvara anului 2005, este o măsură de ajutor de stat aprobată în temeiul legislației comunitare.

(37)

Prin urmare, Danemarca concluzionează că procedura de investigare poate include doar singura măsură considerată notificată, respectiv posibila includere a navigatorilor de la bordul navelor cablier în sistemul DIS.

(38)

În ceea ce privește navele de dragare, guvernul danez a menționat că, la 13 decembrie 2006, a adoptat legea de modificare a legii privind impozitarea navigatorilor. Modificarea legii respective privind impozitarea navigatorilor a fost notificată la 15 ianuarie 2007.

(39)

În opinia Danemarcei, transportul în larg al materialelor extrase constituie transport maritim în sensul orientărilor. Navele de dragare sunt, așadar, reglementate de orientări, indiferent de conținutul Regulamentelor (CEE) nr. 4055/86 și (CEE) nr. 3577/92, conform cărora navele de dragare desfășoară transport maritim (definit, conform Danemarcei, drept „transport pe mare al materialelor extrase”) în proporție de cel puțin 50 % din activitățile lor operaționale.

(40)

Autoritățile daneze adaugă că activitățile în „trafic maritim limitat” nu fac obiectul sistemelor daneze de ajutor de stat. „Trafic maritim limitat” reprezintă activitățile din porturi și fiorduri, de exemplu. Lucrările de excavare sau de dragare din porturi și fiorduri și din împrejurimile acestora nu intră așadar întotdeauna în sfera de aplicare a sistemului DIS. Aceeași dispoziție se aplică în situațiile în care un vas se află în staționare.

(41)

Autoritățile daneze explică faptul că, în practică, lucrările de excavare și de dragare sunt (cel mai) frecvent efectuate prin utilizarea excavatoarelor cu lanț portcupe care nu au motoare proprii și, astfel, sunt excluse și din acest motiv din sfera de aplicare a sistemului DIS. Navele cu forță motrice proprie pot fi incluse. Totuși, navele utilizate pentru alte activități contractate pe mare sunt, de asemenea, excluse din sistemul DIS. Prin activități contractate se înțelege construirea și repararea de porturi, diguri, poduri, platforme petroliere, parcuri eoliene și alte instalații pe mare.

(42)

Potrivit EUDA, Comisia a introdus un regim pentru ajutoarele de stat pentru activitățile de dragare mult mai strict decât era prevăzut în orientările din 1997. Deși sprijină obiectivul menținerii unei flote de nave de dragare în interiorul Comunității, EUDA exprimă două preocupări generale:

(43)

ECSA consideră că abordarea Comisiei are un puternic caracter teoretic și nu ține seama de obiectivele și de conținutul orientărilor.

(44)

Potrivit ECSA, faptul că o parte considerabilă din activitatea de dragare reprezintă transport maritim este deja o condiție prealabilă în orientări. ECSA confirmă că navele de dragare și navele cablier transportă materiale extrase, respectiv cabluri, de la punctul A la punctul B. În acest sens, locul de încărcare și de descărcare nu ar fi relevant, conform ECSA.

(45)

ECSA subliniază că reglementarea de către orientări a activităților de transport ale navelor de dragare și ale navelor cablier este în deplină conformitate cu obiectivele orientărilor, deoarece aceste nave specializate operează de asemenea pe o piață globală caracterizată de o concurență acerbă și în cadrul unei piețe globale a muncii.

(46)

Camera Marinei Comerciale din Regatul Unit subliniază că în orientări se recunoaște că aceeași navă poate desfășura și activități eligibile, și neeligibile ale navelor de dragare și că, în consecință, acestea din urmă ar trebui să fie diferențiate. Prin urmare, Camera Marinei Comerciale din Regatul Unit își exprimă îngrijorarea cu privire la afirmația conform căreia „Comisia consideră că este imposibil să se împartă o anumită activitate într-o parte care este conformă cu definiția transportului maritim, iar alta nu este”.

(47)

Camera Marinei Comerciale din Regatul Unit precizează că nu este nevoie să se facă o distincție între transportul de mărfuri sau de pasageri desfășurat spre sau dintr-un loc inclus într-o listă de porturi și instalații și un astfel de transport spre alte anumite locuri specifice de pe mare. Camera Marinei Comerciale din Regatul Unit este îngrijorată că pare să fie introdus un nou test, referitor la scopul în care este transportat pasagerul sau marfa. În consecință, aceasta susține că motivul clientului nu este relevant pentru eligibilitatea unei operațiuni de transport. Camera Marinei Comerciale din Regatul Unit clarifică faptul că destinația specifică a materialului transportat este determinată în cea mai mare măsură de client, în conformitate cu utilizarea sa viitoare și/sau cu autorizația de mediu sau cu alte autorizații.

(48)

În ceea ce privește descrierea funcționării normale a unei nave cablier în avizul publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Camera Marinei Comerciale din Regatul Unit nu este de acord cu evaluarea preliminară a Comisiei: conform acesteia, navele cablier încarcă marfa clientului lor, reprezentată de cablu, în instalații portuare și o transportă către mai multe locații, care pot include alte porturi, unde este livrată prin fixare treptată sau pe fundul mării.

(49)

Potrivit Asociației Armatorilor din Norvegia, Comisia ar trebui să interpreteze conceptul de „transport maritim” într-o manieră flexibilă, având în vedere faptul că societățile care desfășoară activități de fixare de cabluri și activități de dragare dispun de aceeași mobilitate internațională și sunt supuse acelorași forțe ale concurenței globale ca „transportul maritim” clasic.

(50)

În opinia acesteia, transportul și fixarea unui cablu de la un punct A la un punct B este o operație simultană și integrată, în care cablul este „descărcat” treptat pe fundul mării.

(51)

De asemenea, Asociația Armatorilor din Norvegia este de părere că transportul care vizează eliminarea nămolului ce rezultă din operația de dragare trebuie să fie considerat transport, chiar dacă locul de dragare și/sau de descărcare nu este nici port, nici instalație marină.

(52)

Potrivit Armateurs de France, transportul maritim nu este definit în mod identic în Regulamentele (CEE) nr. 3577/92 și (CEE) nr. 4055/86, la care fac trimitere orientările. Astfel, nu este necesar ca definiția transportului maritim în ceea ce privește ajutoarele de stat să coincidă cu definiția prevăzută în regulamente. Armateurs de France susține că, totuși, definiția stabilită în Regulamentul (CEE) nr. 3577/92 este înțeleasă ca nefiind exhaustivă. Potrivit Armateurs de France, orientările nu exclud, prin urmare, activitățile de dragare și de fixare a cablurilor.

(53)

Armateurs de France este de părere că hotărârea Curții de Justiție din 11 ianuarie 2007 în cauza C-251/04 nu este relevantă pentru activitățile în cauză, deoarece nu exclude activitățile de dragare și de fixare a cablurilor din transportul maritim. Armateurs de France subliniază că aceste activități nu sunt servicii „asociate, complementare sau accesorii prestării de servicii de transport maritim”, în sensul hotărârii, ci constituie mai degrabă transport de bunuri pe mare din sau spre instalații marine.

(54)

Armateurs de France susține că, dacă orientările ar fi interpretate astfel încât doar transportul maritim pur să poată fi eligibil pentru ajutoare pentru transport maritim, teoretic o astfel de interpretare ar exclude din sfera de aplicare a orientărilor și navele care călătoresc fără încărcătură înapoi de la locul de descărcare a mărfurilor. Deoarece orientările vizează deja remorcherele și navele de dragare în cazul în care peste 50 % din activitatea efectiv desfășurată de un remorcher într-un an constituie transport maritim, potrivit Armateurs de France, acest concept ar trebui să fie extins la toate navele de servicii, precum navele de dragare și navele cablier.

(55)

Alcatel-Lucent subliniază importanța navelor cablier pe piața forței de muncă din sectorul maritim, luând în considerare cerința privind nivelul ridicat de cunoștințe tehnice în domeniu. Alcatel-Lucent este de părere că navele cablier angajează cei mai calificați lucrători de pe piața forței de muncă din sectorul maritim. Prin urmare, extinderea sistemului DIS la navele cablier satisface obiectivul de ajutor de stat pentru transportul maritim definit în orientări, deoarece ar asigura o încadrare în muncă de calitate înaltă în Europa pentru angajații din sectorul maritim european. Din cauza crizei de pe piața telecomunicațiilor, flota de vase pentru cabluri de telecomunicații care arborează pavilion comunitar a scăzut de la 80 la 35 nave, care concurează cu nave cu pavilioane de complezență.

(56)

Piața este globală. Aceasta a atins 100 000 km pe an în perioada de vârf a internetului, apoi a scăzut la 20 000 km pe an între 2003 și 2006 și se apropie în prezent de 50 000-70 000 km pe an.

(57)

Având în vedere că pentru conexiunile prin cablu sunt uneori necesare călătorii transoceanice și că cele mai mari nave de fixare de cabluri pot depozita doar aproximativ 3 000 km de cablu pe tamburi, Alcatel-Lucent este de părere că cea mai importantă activitate a navelor cablier constă în transportul tamburilor de cablu de la uzina de tamburi de cablu către locul din larg unde trebuie să fie conectat cablul și de unde va fi așezat pe fundul mării. Conform Alcatel, o navă cablier este inclusă în transportul maritim, având în vedere descărcarea constantă a încărcăturii în timpul navigării. Prin urmare, operațiunea de fixare a cablurilor trebuie să fie considerată transport de mărfuri.

(58)

Alcatel-Lucent este de părere că Regulamentele (CEE) nr. 3577/92 și (CEE) nr. 4055/86 nu limitează strict tipurile de destinații pe mare (între două porturi sau între un port și o instalație marină). În opinia sa, un anumit loc pe mare poate fi considerat și destinație care intră în sfera de aplicare a orientărilor. Mai mult, se poate considera că, după primul metru de cablu fixat pe fundul mării, fixarea de cabluri devine o instalație marină și, în consecință, fixarea ulterioară de cabluri nu este altceva decât transport către această instalație marină.

(59)

Alcatel-Lucent este de părere că hotărârea Curții de Justiție din 11 ianuarie 2007 în cauza C-251/04 permite indirect extinderea definiției transportului maritim, în măsura în care acesta intră sub incidența obiectivelor orientărilor. Conform Alcatel-Lucent, principalele obiective sunt protejarea navelor sub pavilion comunitar și menținerea unei flote competitive pe piețele mondiale. Prin urmare, deși activitățile de fixare a cablurilor ar putea fi considerate prestare de servicii (complementare sau accesorii prestării de servicii de transport maritim), orientările sunt aplicabile activităților de fixare a cablurilor, deoarece aceste activități satisfac și obiectivele orientărilor.

(60)

În fine, Alcatel-Lucent este de părere că, în ceea ce privește considerațiile legate de mediu, este important să se mențină o flotă mare de nave cablier sub pavilion comunitar.

(61)

Conform Asociației Armatorilor din Danemarca, fixarea cablurilor este o activitate „de sine stătătoare”, nu doar un serviciu de asistență după modelul remorcării, pe care hotărârea Curții Europene de Justiție din 11 ianuarie 2007 în cauza C-251/04 a considerat-o ca nefiind reglementată de Regulamentele (CEE) nr. 3577/92 și (CEE) nr. 4055/86. Mai mult, Asociația Armatorilor din Danemarca este de părere că este mai important să se ia în considerare obiectivele orientărilor. Astfel, Asociația Armatorilor din Danemarca reamintește faptul că industria europeană de fixare a cablurilor pune la dispoziție locuri de muncă pentru mulți navigatori din Europa. De asemenea, fixarea de cabluri poate ajuta la stabilirea unor standarde și norme de siguranță și la înregistrarea acestor nave în registrele comunitare.

(62)

Asociația Armatorilor din Danemarca susține că fixarea de cabluri este expusă acelorași presiuni concurențiale precum cele cu care se confruntă operatorii comunitari de transport maritim pe piața mondială. Navigarea între continente este și o sarcină a navelor cablier.

(63)

Mai mult, Asociația Armatorilor din Danemarca este de părere că normele daneze privind dragarea nisipului fac obiectul orientărilor, ținându-se seama de textul similar. Conform Asociației Armatorilor din Danemarca, excavarea nu este reglementată de legislația daneză în cauză. Mai mult, dragarea este eligibilă doar dacă se respectă cerința ca cel puțin 50 % din activitățile în cauză să reprezinte transport maritim.

(64)

În comentariile lor privind observațiile prezentate de părțile interesate, autoritățile daneze au repetat argumentele lor anterioare, subliniind că toate părțile interesate au sprijinit ideea ca navele cablier să fie reglementate de orientări.

(65)

În primul rând, Comisia constată că activitățile de fixare de cabluri, în mod similar cu transportul maritim, necesită navigatori calificați, cu calificări similare celor care lucrează la bordul navelor de transport maritim tradiționale. Comisia menționează, de asemenea, că navigatorii de la bordul navelor cablier se supun aceleiași legislații privind munca și aceluiași cadru social ca și alți navigatori.

(66)

În al doilea rând, Comisia recunoaște că navele cablier sunt nave maritime și că acestea sunt obligate să se supună acelorași controale tehnice și de siguranță precum navele destinate transportului maritim.

(67)

În al treilea rând, Comisia este de acord că există riscul ca acele companii de fixare a cablurilor să își relocalizeze activitățile terestre în afara Comunității, pentru a găsi un climat fiscal mai permisiv și, ulterior, să schimbe pavilioanele navelor lor cu pavilioane de complezență. În acest context, Comisia admite că fixarea cablurilor este o piață globală prin natura sa.

(68)

În continuare, Comisia observă că extinderea sistemului DIS la activitățile de fixare a cablurilor în larg ar ajuta la menținerea ocupării forței de muncă la nivel comunitar la bordul navelor maritime de fixare a cablurilor controlate de interese daneze.

(69)

Provocările cu care trebuie să se confrunte fixarea cablurilor în Comunitate în ceea ce privește concurența globală și relocalizarea activităților terestre sunt similare provocărilor transportului maritim comunitar. Conform aceluiași principiu, activitățile comunitare de fixare de cabluri se supun aceluiași cadru legal în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și în domeniul tehnic și de siguranță ca și transportul maritim comunitar. În cele din urmă, este nevoie de navigatori calificați și formați, la fel ca în transportul maritim.

(70)

Aceste particularități stau la originea orientărilor. Într-adevăr, secțiunea 2.2 primul paragraf din orientări menționează ca obiective principale urmărite îmbunătățirea gradului de siguranță pe mare, încurajarea introducerii sau reintroducerii navelor în registrele statelor membre, contribuția la consolidarea sectorului maritim în statele membre, protejarea și îmbunătățirea know-how-ului maritim și promovarea ocupării navigatorilor. Este vorba, în special, de ajutoarele de stat sub formă de reducere a costurilor salariale (secțiunea 3.2 din orientări), considerate „măsuri sociale pentru îmbunătățirea competitivității” (a se vedea titlul secțiunii 3 din orientări).

(71)

Prin urmare, deși încă susține faptul că activitățile de fixare a cablurilor nu intră în definiția transportului maritim în conformitate cu regulamentele menționate anterior și cu orientările, Comisia consideră că fixarea cablurilor ar trebui să fie asociată, prin analogie, transportului maritim, în sensul aplicării secțiunii 3.2 din orientări, și că ar trebui să intre astfel în sfera de aplicare a acestei dispoziții.

(72)

Prin urmare, concluzia Comisiei este că extinderea sistemului DIS la navele cablier ar putea fi acceptată prin aplicarea secțiunii 3.2 din orientări, prin analogie și, astfel, că extinderea este compatibilă cu piața comună.

(73)

Comisia respinge argumentul Danemarcei cu privire la presupusul abuz de putere din partea Comisiei la deschiderea procedurii de investigare privind dispozițiile sistemului DIS referitor la dragare. Ordinul executiv menționat anterior a fost anexat la notificare: Comisia consideră că a avut obligația să examineze și această anexă și să stabilească dacă ordinul executiv era sau nu o modificare a sistemului DIS aprobat de Comisie prin decizia din 12 decembrie 2002, menționată anterior, în cazul NN 116/98, și a măsurilor comunicate Comisiei de Danemarca în 2005 în vederea adaptării sistemului DIS la orientările din 2004.

(74)

De asemenea, Comisia respinge afirmația conform căreia cele două proiecte de lege au fost aprobate prin scrisoarea serviciilor Comisiei din 18 mai 2005. Această scrisoare a precizat că acceptarea de către un stat membru a măsurilor corespunzătoare propuse de Comisie prin orientări nu ar trebui să fie considerată, din perspectivă procedurală, notificarea unui ajutor suplimentar sau a unei modificări a unui ajutor existent. În răspunsul menționat anterior, Comisia a precizat, de asemenea, că măsurile prezentate de autoritățile daneze au constituit o simplă transpunere a măsurilor corespunzătoare propuse în orientări și că acestea nu au necesitat o notificare în temeiul articolului 88 alineatul (3) din Tratatul CE.

(75)

De asemenea, ordinul executiv, atașat la notificare, se îndepărtează considerabil de legea prezentată în scrisoarea menționată anterior din 21 ianuarie 2008, prin extinderea excesivă a domeniului activităților de dragare eligibile dincolo de cele prevăzute în legea trimisă prin scrisoarea menționată anterior. Prin deschiderea unei investigații, Comisia a considerat dispozițiile ordinului executiv nu un ajutor suplimentar (și ilegal, de vreme ce era deja în vigoare), ci o utilizare abuzivă a unui ajutor existent în temeiul articolului 16 din regulamentul privind procedura în materie de ajutor de stat. Prin urmare, capitolul relevant din regulament nu este capitolul V privind procedura referitoare la sistemele de ajutor existente, astfel cum presupun autoritățile daneze în observațiile lor, ci capitolul IV privind procedura referitoare la utilizarea abuzivă a ajutoarelor.

(76)

Prin urmare, Comisia era pe deplin îndreptățită să deschidă procedura de investigare cu privire la ordinul executiv.

(77)

Secțiunea 3.2 al cincilea paragraf din orientări stabilește condițiile în care poate fi acordat activităților de dragare ajutorul de stat sub formă de reducere a costurilor salariale. Condițiile ca navigatorii să fie navigatori comunitari care lucrează la bordul navelor maritime, în sensul secțiunii 3.2 al treilea paragraf din orientări, și ca navele de dragare să fie înregistrate într-un stat membru sunt deja incluse în sistemul DIS.

(78)

De asemenea, autoritățile daneze au precizat, în observațiile lor privind decizia de deschidere a procedurii de investigare, că doar navele de dragare autopropulsate sunt eligibile pentru sistemul DIS și că activitățile de dragare efectuate în porturi și fiorduri și în împrejurimile acestora sunt excluse din sistemul DIS.

(79)

În ceea ce privește condiția ca navele de dragare să efectueze transport maritim în proporție de cel puțin 50 % din activitățile lor operaționale, Comisia observă că „transportul maritim” în cazul dragării este definit în secțiunea 3.1 al șaisprezecelea paragraf din orientări drept „transportul în larg al materialelor extrase” și exclude „extracții sau dragare ca atare”. În acest context, Comisia observă că extracția sau dragarea ca atare sunt excluse din definiția activităților de dragare eligibile descrise în ordinul danez menționat anterior. În plus, Comisia consideră că „navigarea între locul de extracție și locul unde trebuie să fie descărcate materialele extrase” și „navigarea între locurile de extracție” înseamnă, într-adevăr, transportul materialelor extrase. Comisia acceptă, de asemenea, că navele de transport maritim nu navighează întotdeauna încărcate, din cauza dezechilibrelor din cadrul anumitor operațiuni comerciale. Prin urmare, este logic să se considere, prin analogie, că „navigarea între port și locul de extracție” și „navigarea între locul de descărcare și port” constituie transport maritim. În mod similar, „descărcarea” este un element intrinsec al transportului maritim. În fine, atunci când navele de dragare oferă, la cererea autorităților publice, asistență la adâncime, perioada de timp pe care o petrec direct și exclusiv pentru această activitate reprezintă transport maritim.

(80)

Comisia concluzionează, prin urmare, că activitățile navelor de dragare definite prin ordinul executiv pot beneficia de sistemul DIS, cu excepția activităților aferente „navigării către locurile de extracție”, care, într-adevăr, nu pot fi diferențiate de extracție sau de dragarea ca atare.

(81)

Acceptarea de către Comisie a majorității activităților definite de autoritățile daneze în ordinul menționat anterior ca fiind eligibile pentru sistemul DIS se bazează astfel pe următoarele elemente.

(82)

Dragarea necesită navigatori calificați care fac obiectul aceleiași legislații privind munca și aceluiași cadru social ca și alți navigatori.

(83)

Navele de dragare sunt nave maritime, iar acestea sunt obligate să se supună acelorași controale tehnice și de siguranță ca navele destinate transportului maritim.

(84)

În cele din urmă, există riscul ca societățile de dragare să își relocalizeze activitățile terestre în afara Comunității pentru a găsi un climat fiscal și un sistem de asigurări sociale mai permisive și, ulterior, să schimbe pavilioanele navelor lor cu pavilioane de complezență.

(85)

Prin urmare, Comisia consideră că sistemul DIS se poate aplica dragării pe mare definite prin ordinul executiv, cu excepția navigării către locurile de extracție.

(86)

În practica sa recentă, Comisia nu mai aprobă sistemele de ajutor de stat fără limită temporală – sau modificările aduse acestora – și, în consecință, solicită să se notifice programe cu o durată de maximum 10 ani.

(87)

Din acest motiv, Comisia este obligată să impună un termen de expirare a măsurii notificate, în conformitate cu practica actuală. Prin urmare, Comisia trebuie să decidă ca autoritățile daneze să notifice din nou modificarea sistemului DIS evaluat în prezenta decizie în temeiul articolului 88 alineatul (3) din Tratatul CE în termen de cel mult 10 ani de la data notificării prezentei decizii,

14.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 119/32

(1)

Decizia 2006/771/CE a Comisiei (2) armonizează condițiile tehnice în vederea utilizării spectrului de frecvențe radio pentru o mare diversitate de dispozitive cu rază mică de acțiune, incluzând aplicații cum ar fi alarmele, echipamentele pentru comunicații locale, dispozitivele pentru deschiderea ușilor și implanturile medicale. Dispozitivele cu rază mică de acțiune sunt în mod caracteristic produse destinate vânzării în masă și/sau portabile, care pot fi luate și folosite cu ușurință peste hotare; prin urmare, diferențele privind condițiile de acces la spectrul de frecvențe radio împiedică circulația liberă a acestora, cresc costurile de producție și creează riscul interferenței prejudiciabile cu alte aplicații și servicii radio.

(2)

Decizia 2008/432/CE a Comisiei (3) modifică condițiile tehnice armonizate aplicabile dispozitivelor cu rază mică de acțiune prevăzute de Decizia 2006/771/CE, prin înlocuirea anexei acesteia.

(3)

Însă datorită modificărilor rapide ale tehnologiei și exigențelor sociale, pot apărea noi aplicații pentru dispozitivele cu rază mică de acțiune, care necesită actualizări periodice ale condițiilor de armonizare a spectrului radio.

(4)

La 5 iulie 2006, Comisia a încredințat un mandat permanent (4) Conferinței Europene a Administrațiilor de Poștă și Telecomunicații (CEPT), în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Decizia nr. 676/2002/CE, pentru a actualiza anexa la Decizia 2006/771/CE, ca răspuns la evoluțiile tehnologice și comerciale în domeniul dispozitivelor cu rază mică de acțiune.

(5)

În replică la acest mandat, în raportul său din noiembrie 2008 (5), CEPT a recomandat Comisiei să modifice o serie de aspecte tehnice în anexa la Decizia 2006/771/CE.

(6)

Prin urmare, Decizia 2006/771/CE trebuie modificată în consecință.

(7)

Echipamentele care funcționează în condițiile stabilite prin prezenta decizie trebuie, de asemenea, să fie conforme cu dispozițiile Directivei 1999/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații și recunoașterea reciprocă a conformității acestora (6), pentru a se asigura o utilizare eficientă a spectrului radio și pentru a se evita interferențele prejudiciabile, demonstrând acest lucru fie prin respectarea standardelor armonizate, fie prin respectarea unor proceduri alternative de evaluare a conformității.

(8)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului pentru spectrul radio,

14.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 119/40