(1)

Articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 767/2008 stabilește norme privind utilizarea VIS în scopul consultării sau al solicitării de documente. Aplicând articolul 16 din Regulamentul VIS, ar trebui adoptate măsuri de stabilire a normelor pentru schimbul de mesaje transmise prin infrastructura VIS (Caracteristicile VIS Mail). Aceste mesaje nu se înregistrează în VIS și datele cu caracter personal transmise se utilizează doar în scopul consultării între autoritățile centrale responsabile în domeniul vizelor și în scopul cooperării consulare.

(2)

Sub rezerva unor noi măsuri adoptate până la data menționată în articolul 46 din Regulamentul VIS privind integrarea funcționalităților tehnice ale rețelei de consultare Schengen, specificațiile VIS Mail ar trebui să definească patru tipuri de mesaje care pot fi folosite de la începutul activității VIS până la data menționată la articolul 46 din Regulamentul VIS. Acestea ar trebui să includă mesaje referitoare la cooperarea consulară [articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul VIS], mesaje privind transmiterea cererilor către autoritatea responsabilă în domeniul vizelor competentă, având ca obiect punerea la dispoziție a unor copii ale documentelor de călătorie și a altor documente în sprijinul cererii, precum și pentru transmiterea copiilor electronice ale acestor documente [articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul VIS], mesaje privind faptul că datele prelucrate în VIS sunt eronate sau că prelucrarea lor în VIS contravine dispozițiilor Regulamentului VIS [articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul VIS] și mesaje privind faptul că un solicitant a dobândit cetățenia unui stat membru [articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul VIS].

(3)

În conformitate cu articolul 5 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, la data de 13 octombrie 2008 Danemarca a decis să pună în aplicare Regulamentul (CE) nr. 767/2008 în legislația daneză. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 767/2008 este obligatoriu pentru Danemarca în dreptul internațional. Prin urmare, aceasta este obligată, în temeiul dreptului internațional, să pună în aplicare prezenta decizie.

(4)

În conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (2), Regatul Unit nu a luat parte la adoptarea Regulamentului (CE) nr. 767/2008 care nu este obligatoriu pentru acesta și nu i se aplică, deoarece constituie o extindere a dispozițiilor acquis-ului Schengen. Prin urmare, prezenta decizie a Comisiei nu se adresează Regatului Unit.

(5)

În conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (3), Irlanda nu a luat parte la adoptarea Regulamentului (CE) nr. 767/2008, care nu este obligatoriu pentru aceasta și nu i se aplică, deoarece constituie o extindere a dispozițiilor acquis-ului Schengen. Prin urmare, prezenta decizie a Comisiei nu se adresează Irlandei.

(6)

Prezenta decizie reprezintă un act întemeiat pe acquis-ul Schengen sau care are legătură în alt mod cu acesta în sensul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003 și al articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005.

(7)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene, Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (4), care intră sub incidența articolului 1 litera B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 anumite modalități de aplicare a Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării acquis-ului Schengen (5).

(8)

În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului semnat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea acesteia din urmă la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența articolului 1 litera B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului privind încheierea acordului respectiv în numele Comunității Europene (6).

(9)

În ceea ce privește Liechtenstein, prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein cu privire la aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența articolului 1 litera B din Decizia 1999/437/CE, citit în coroborare cu articolul 3 din Decizia 2008/261/CE a Consiliului din 28 februarie 2008 privind semnarea în numele Comunităților Europene, precum și aplicarea provizorie a anumitor dispoziții din Protocolul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein cu privire la aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (7).

(10)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului înființat în temeiul articolului 51 din Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de Informații Schengen de a doua generație (SIS II) (8),

(1)

În anexa I punctul 2 litera (c) la Directiva 2002/56/CE se stipulează că numărul de plante care prezintă simptome de viroze grave în descendență directă nu trebuie să depășească procentul de 10 %. În Suedia, cantitatea de cartofi de sămânță disponibili din categoria „cartofi de sămânță certificați” adecvați pentru condițiile de mediu naționale și care corespund cerinței menționate anterior este insuficientă și, prin urmare, nu poate răspunde necesităților statului membru în cauză.

(2)

Nu este posibilă satisfacerea cererii de cartofi de sămânță prin cartofi de sămânță proveniți din alte state membre sau din țări terțe care să corespundă tuturor cerințelor stabilite în Directiva 2002/56/CE.

(3)

În consecință, Suedia ar trebui să fie autorizată să permită comercializarea cartofilor de sămânță supuși unor cerințe mai puțin stricte până la data de 30 iunie 2009.

(4)

În plus, alte state membre, care sunt în măsură să aprovizioneze Suedia cu cartofi de sămânță recoltați într-un stat membru sau într-o țară terță, ar trebui să fie autorizate să permită comercializarea cartofilor de sămânță în cauză.

(5)

Este necesar ca Suedia să îndeplinească rolul de coordonator, astfel încât cantitatea totală de cartofi de sămânță autorizată în conformitate cu prezenta decizie să nu fie mai mare decât cantitatea maximă prevăzută de aceasta.

(6)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru semințe și material de înmulțire agricol, horticol și forestier,

(a)

numărul de plante de cartofi de sămânță din categoria „cartofi de sămânță certificați”, care prezintă, în descendență directă, simptome de viroze grave, nu depășește procentul stabilit în anexă;

(b)

eticheta oficială indică procentul de plante de cartofi de sămânță din categoria „cartofi de sămânță certificați”, care prezintă, în descendență directă, simptome de viroze grave, procent constatat cu ocazia unei examinări oficiale în conformitate cu articolul 2 litera (c) punctul (iv) din Directiva 2002/56/CE;

(c)

cartofii de sămânță sunt comercializați în conformitate cu articolul 2 din prezenta decizie.

(a)

există probe suficiente pentru a pune la îndoială capacitatea furnizorului de a comercializa cantitatea de cartofi de sămânță pentru care a cerut autorizația; sau

(b)

cantitatea totală a cărei comercializare a fost autorizată prin derogarea în cauză depășește cantitatea maximă prevăzută în anexă.

(1)

Anumite sume disponibile pentru Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) pentru exercițiile bugetare 2007-2013 figurează în anexa la Decizia 2006/410/CE a Comisiei din 24 mai 2006 de stabilire a sumelor care sunt puse la dispoziția FEADR și a sumelor disponibile pentru cheltuielile FEGA, în temeiul articolului 10 alineatul (2), al articolului 143d și al articolului 143e din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului, al articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 378/2007 al Consiliului și al articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 479/2008 al Consiliului (2).

(2)

Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori (3) a fost abrogat și înlocuit, începând cu 1 ianuarie 2009, cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (4).

(3)

Articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 a introdus o creștere a procentajelor aplicabile modulării obligatorii. În conformitate cu articolul 1 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 378/2007 al Consiliului din 27 martie 2007 de stabilire a normelor pentru modularea voluntară a plăților directe (5), creșterea procentajelor aplicabile modulării obligatorii trebuie dedusă din procentajul modulării voluntare.

(4)

În consecință, sumele modulării voluntare și obligatorii care urmează a fi puse la dispoziția FEADR s-au modificat.

(5)

Din motive de claritate, Decizia 2006/410/CE trebuie abrogată și înlocuită cu un nou text,