(1)

Articolul 28 litera (b) coroborat cu articolul 30 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede acordarea unui ajutor obligatoriu pentru depozitarea privată a anumitor brânzeturi italienești.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 2659/94 al Comisiei (2) a stabilit normele de acordare a ajutorului pentru depozitarea privată a anumitor brânzeturi italienești.

(3)

Articolul 42 din Regulamentul (CE) nr. 826/2008 al Comisiei (3) a abrogat Regulamentul (CE) nr. 2659/94, care însă se aplică în continuare pentru contractele încheiate în temeiul acestui regulament înainte de 1 martie 2009.

(4)

Regulamentul (CE) nr. 72/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 privind modificările aduse politicii agricole comune prin modificarea Regulamentelor (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 320/2006, (CE) nr. 1405/2006, (CE) nr. 1234/2007, (CE) nr. 3/2008 și (CE) nr. 479/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1883/78, (CEE) nr. 1254/89, (CEE) nr. 2247/89, (CEE) nr. 2055/93, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 2596/97, (CE) nr. 1182/2005 și (CE) nr. 315/2007 (4) [bilanțul de sănătate] elimină ajutorul pentru depozitarea privată a brânzeturilor italienești prevăzut la articolul 28 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007. Această eliminare intră în vigoare la 1 aprilie 2009.

(5)

Regulamentul (CE) nr. 826/2008 ar urma să se aplice timp de o lună (de la 1 la 31 martie 2009) în ceea ce privește ajutorul acordat pentru depozitarea privată a anumitor brânzeturi italienești. Acest regulament nu cuprinde însă normele necesare în acest scop. Prin urmare, pentru acordarea ajutorului pentru depozitarea privată a acestor brânzeturi italienești în conformitate cu articolul 28 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, ar trebui să se adopte un nou regulament. Acest nou regulament ar urma să se aplice numai o lună.

(6)

Pentru a menține eficacitatea sistemului și a ușura povara administrativă pentru operatori și pentru administrațiile naționale, se consideră mai adecvat să se prelungească aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2659/94 pentru contractele încheiate în temeiul acestui regulament până la 1 aprilie 2009.

(7)

Este necesară modificarea în consecință a Regulamentului (CE) nr. 826/2008.

(8)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

(1)

Regulamentele (CE) nr. 451/2000 (2) și (CE) nr. 1490/2002 (3) ale Comisiei stabilesc normele de punere în aplicare a etapei a treia a programului de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE și stabilesc o listă cu substanțe active care urmează să fie evaluate în vederea posibilei lor includeri în anexa I la Directiva 91/414/CEE. Lista respectivă include substanțele bensulfuron, 5-nitroguaiacolat de sodiu, o-nitrofenolat de sodiu, p-nitrofenolat de sodiu și tebufenpirad.

(2)

Efectele acestor substanțe active asupra sănătății oamenilor și asupra mediului au fost evaluate, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Regulamentele (CE) nr. 451/2000 și (CE) nr. 1490/2002, pentru o serie de utilizări propuse de autorii notificărilor. În plus, regulamentele menționate anterior desemnează statele membre raportoare care trebuie să înainteze Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) rapoartele de evaluare și recomandările relevante, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1490/2002. Pentru bensulfuron, statul membru raportor a fost Italia și toate informațiile relevante au fost prezentate la 11 septembrie 2006. Pentru 5-nitroguaiacolat de sodiu și o-nitrofenolat de sodiu statul membru raportor a fost Grecia și toate informațiile relevante au fost prezentate la 7 decembrie 2005. Pentru tebufenpirad, statul membru raportor a fost Germania și toate informațiile relevante au fost prezentate la 12 martie 2007.

(3)

Rapoartele de evaluare au făcut obiectul unei evaluări inter pares de către statele membre și EFSA și au fost prezentate Comisiei la 26 septembrie 2008 pentru bensulfuron, la 30 septembrie 2008 pentru 5-nitroguaiacolat de sodiu, o-nitrofenolat de sodiu și p-nitrofenolat de sodiu și la 23 octombrie 2008 pentru tebufenpirad, sub formă de rapoarte științifice EFSA (4). Aceste rapoarte au fost examinate de către statele membre și Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și au fost finalizate la 2 decembrie 2008 sub forma unor rapoarte de analiză ale Comisiei pentru 5-nitroguaiacolat de sodiu, o-nitrofenolat de sodiu, p-nitrofenolat de sodiu și tebufenpirad și la 8 decembrie 2008 sub forma unor rapoarte de analiză ale Comisiei pentru besulfuron.

(4)

Diferitele examinări efectuate au relevat că produsele de protecție a plantelor care conțin bensulfuron, 5-nitroguaiacolat de sodiu, o-nitrofenolat de sodiu, p-nitrofenolat de sodiu și tebufenpirad ar putea îndeplini, în general, cerințele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 91/414/CEE, în special în ceea ce privește utilizările examinate și prezentate în rapoartele de analiză ale Comisiei. Prin urmare, este necesară includerea acestor substanțe active în anexa I pentru a se asigura că în toate statele membre se pot emite autorizații pentru produsele de protecție a plantelor care conțin aceste substanțe active, în conformitate cu dispozițiile prezentei directive.

(5)

Fără a aduce atingere acestei concluzii, este necesar să se obțină informații suplimentare privind anumite aspecte specifice. Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 91/414/CEE prevede faptul că includerea unei substanțe în anexa I poate fi supusă anumitor condiții. Prin urmare, autorului notificării ar trebui să i se solicite informații suplimentare privind specificațiile chimice, informații care să permită urmărirea în continuare a parcursului și a ratei de degradare a bensulfuronului în condiții aerobe de sol inundat și informații care să permită urmărirea relevanței metaboliților pentru evaluarea riscului pentru consumator. În plus, ar trebui să se solicite ca substanțele 5-nitroguaiacolat de sodiu, o-nitrofenolat de sodiu și p-nitrofenolat de sodiu să facă obiectul unor teste suplimentare pentru a confirma evaluarea riscurilor asupra apei freatice, iar astfel de studii ar trebui să fie prezentate de autorul notificării. În sfârșit, în ceea ce privește tebufenpiradul, este necesar să i se solicite autorului notificării să prezinte informații care să confirme absența unor impurități relevante și să urmărească în continuare riscurile asupra păsărilor insectivore.

(6)

Ar trebui să se prevadă o perioadă rezonabilă înaintea includerii unei substanțe active în anexa I, pentru a li se permite statelor membre și părților interesate să se pregătească pentru îndeplinirea noilor cerințe care decurg din această includere.

(7)

Fără a aduce atingere obligațiilor descrise în Directiva 91/414/CEE, ca urmare a includerii unei substanțe active în anexa I, statele membre ar trebui să dispună de o perioadă de șase luni de la includere pentru a revizui autorizațiile provizorii existente pentru produsele de protecție a plantelor care conțin bensulfuron, 5-nitroguaiacolat de sodiu, o-nitrofenolat de sodiu, p-nitrofenolat de sodiu și tebufenpirad, pentru a se asigura că sunt îndeplinite cerințele prevăzute în Directiva 91/414/CEE, în special de la articolul 13, precum și condițiile relevante din anexa I. Statele membre ar trebui, după caz, să modifice, să înlocuiască sau să retragă autorizațiile existente, în conformitate cu dispozițiile Directivei 91/414/CEE. Prin derogare de la termenul menționat anterior, ar trebui să se prevadă o perioadă mai lungă pentru înaintarea și evaluarea dosarului complet, prevăzut în anexa III, al fiecărui produs de protecție a plantelor, pentru fiecare utilizare preconizată, în conformitate cu principiile unitare enunțate în Directiva 91/414/CEE.

(8)

Experiența dobândită din includerile precedente în anexa I la Directiva 91/414/CEE ale substanțelor active evaluate în cadrul Regulamentului (CEE) nr. 3600/92 al Comisiei (5) a arătat că pot interveni dificultăți în interpretarea obligațiilor care revin titularilor autorizațiilor existente în ceea ce privește accesul la date. Prin urmare, pentru a se evita noi dificultăți, pare necesară clarificarea obligațiilor statelor membre, în special a obligației de a verifica dacă titularul unei autorizații demonstrează că are acces la un dosar care îndeplinește cerințele din anexa II la directiva menționată anterior. Totuși, această clarificare nu impune nicio altă nouă obligație statelor membre sau titularilor autorizațiilor, în raport cu directivele de modificare a anexei I, adoptate până în prezent.

(9)

Prin urmare, Directiva 91/414/CEE ar trebui modificată în consecință.

(10)

Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

(1)

Directiva 97/23/CE prevede că echipamentele și ansamblurile sub presiune pot fi introduse pe piață și date în folosință numai dacă nu aduc atingere sănătății și siguranței persoanelor și, dacă este cazul, a animalelor domestice sau a bunurilor, atunci când sunt instalate și întreținute corespunzător, precum și utilizate în conformitate cu destinația lor.

(2)

Se consideră că echipamentele și ansamblurile sub presiune îndeplinesc cerințele esențiale stabilite în anexa I la Directiva 97/23/CE dacă respectă standardele naționale care transpun standardele armonizate ale căror numere de referință au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(3)

În temeiul articolului 6 din Directiva 97/23/CE, la 2 noiembrie 2006, Suedia a depus o contestație oficială în legătură cu standardul EN 3-9:2006, adoptat de Comitetul European pentru Standardizare (CEN), standard ale cărui referințe nu au fost încă publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(4)

Suedia consideră că secțiunile 4, 5.1, 5.2, 5.4, 6 și 8 din standardul EN 3-9:2006 nu satisfac cerințele esențiale ale Directivei 97/23/CE.

(5)

În ceea ce privește secțiunea 4 (materiale) din EN 3-9:2006, Suedia consideră că sunt furnizate doar informații generale și că, prin urmare, este imposibilă punerea la dispoziție a soluțiilor tehnice referitoare la cerințele privind materialele, cuprinse în punctul 4 din anexa I la Directiva 97/23/CE. Alegerea exactă a materialului este, în acest context, un element cheie pentru îndeplinirea mai multor cerințe esențiale de siguranță privind echipamentele sub presiune, în conformitate cu cerința relevantă a mandatului M/071 conferit CEN.

(6)

Secțiunea 4 a standardului EN 3-9:2006 nu precizează tipurile de materiale care trebuie utilizate. Standardul exclude doar utilizarea materialelor nemetalice pentru corpul dispozitivelor de acționare și impune ca materialele părților componente care pot fi în contact cu conținutul să fie compatibile atât cu conținuturile, cât și cu materialul altor componente. Prin urmare, în absența unor specificații tehnice concrete, secțiunea 4 din EN 3-9:2006 nu poate conferi prezumția de conformitate cu cerințele de la anexa I punctul 4 din Directiva 97/23/CE.

(7)

În ceea ce privește secțiunea 5 (proiectare) a standardului EN 3-9:2006, în particular secțiunile 5.1 și 5.2, Suedia este de părere că ele nu conțin cerințe tehnice cu privire la proiectarea recipientelor pentru a avea o rezistență corespunzătoare la presiunea exercitată. Suedia consideră că aceste clauze nu respectă punctele 2.3 și 2.9 din anexa I la Directiva 97/23/CE.

(8)

Secțiunile 5.1 și 5.2 din standardul EN 3-9:2006 nu conțin nicio cerință specifică privind proiectarea cilindrului și a dispozitivului de acționare și nicio soluție tehnică detaliată pentru garantarea umplerii și golirii în siguranță. Prin urmare, ele nu sunt suficiente pentru a conferi prezumția de conformitate cerințelor de manipulare și funcționare în siguranță de la punctul 2.3 și a umplerii și golirii în siguranță de la punctul 2.9 ale anexei I la Directiva 97/23/CE.

(9)

De asemenea, Suedia consideră că secțiunea 5.4 din standardul EN 3-9:2006 nu respectă punctul 2.11.2 din anexa I la Directiva 97/23/CE.

(10)

La secțiunea 5.4 din standardul EN 3-9:2006 se precizează că dispozitivul de securitate cu disc de rupere al stingătorului trebuie să se activeze când presiunea are o valoare cuprinsă între 10 % peste valoarea maximă admisă a presiunii și presiunea de încercare PT. Discul de rupere este clasificat în standard ca element de securitate accesoriu. Totuși, discul de rupere nu este un dispozitiv tipic de limitare a presiunii, ci mai curând un dispozitiv de protecție, întrucât este destinat limitării daunelor în cazul umplerii excesive sau al supraîncălzirii. În plus, la punctul 2.11.2 din anexa I la Directiva 97/23/CE privind dispozitivele de limitare a presiunii se impune ca aceste dispozitive să fie proiectate astfel încât presiunea să nu depășească în permanență presiunea maximă admisă PS, iar depășirea PS să aibă loc numai pe o durată scurtă și, chiar și în acest caz, să fie de doar 10 %. Prin urmare, această secțiune nu poate conferi prezumția de conformitate cu Directiva 97/23/CE.

(11)

În opinia Suediei, secțiunea 6 a standardului EN 3-9:2006 (fabricarea stingătorului asamblat) este destinată, după cum se indică în anexa ZA la aceasta, garantării respectării cerințelor de la punctul 2.8 (ansambluri) din anexa I la Directiva 97/23/CE. Totuși, punctul 2.8 din anexa I la directiva menționată se referă mai curând la proiectarea stingătorului asamblat, nu la fabricarea lui.

(12)

Punctul 2.8 din anexa I la Directiva 97/23/CE cuprinde cerințe de proiectare pentru ansambluri, în vederea asigurării corespondenței diferitelor părți componente, a integrării corecte și a asamblării adecvate pentru a constitui un ansamblu integrat și funcțional. Punctul 3 din anexa I la directiva respectivă cuprinde cerințe detaliate referitoare la fabricare.

(13)

Secțiunea 6 din standardul EN 3-9:2006 nu include cerințe specifice referitoare la proiectare. Ea conține mai curând informații privind atât proiectarea, cât și fabricarea, fără a fi, totuși, suficiente pentru a conferi prezumția de conformitate cu cerințele de la punctul 2.8 din anexa I la Directiva 97/23/CE. Mai mult, întrucât conținutul acestei secțiuni nu corespunde cerințelor relevante din directivă, acesta poate duce la confuzii.

(14)

În final, Suedia consideră că secțiunea 8 din standardul EN 3-9:2006 nu respectă cerințele de la punctul 3.3 din anexa I la Directiva 97/23/CE, întrucât nu se menționează doi dintre cei mai importați parametri, și anume presiunea maximă admisă PS și temperatura maximă admisă (TSmax).

(15)

Directiva 97/23/CE precizează, la punctul 3.3 din anexa I, cerințe detaliate privind marcarea și etichetarea echipamentului sub presiune. Acestea includ, pentru toate echipamentele sub presiune, informații privind limitele maxime/minime admise esențiale.

(16)

Secțiunea 8 din standardul EN 3-9:2006 conține cerințele de marcare privind presiunea maximă admisă PS, însă nu și temperatura minimă și maximă admise (Tsmin/Tsmax). Prin urmare, acest lucru nu este suficient pentru a conferi prezumția de conformitate punctului 3.3 din anexa I la Directiva 97/23/CE.

(17)

În plus, evaluarea generală a structurii și conținutului standardului EN 3-9:2006 nu permite să se determine clar dacă acest standard abordează numai cerințele de proiectare pentru ansamblu (stingător portativ sub presiune) sau acoperă, de asemenea, proiectarea părților componente și faza de fabricare a ansamblului. Acest fapt poate crea confuzie în ceea ce privește obiectul standardului și legătura între prescripțiile lui și cerințele esențiale ale Directivei 97/23/CE.

(18)

Prin urmare, pe baza standardului EN 3-9:2006, a informațiilor primite în cadrul consultărilor cu autoritățile naționale, cu CEN și cu industria de profil, precum și pe baza evaluării ulterioare a tuturor aspectelor în cauză, se concluzionează că standardul armonizat EN 3-9:2006 nu îndeplinește cerințele esențiale corespunzătoare din Directiva 97/23/CE.

(19)

Prin urmare, referințele standardului EN 3-9:2006 nu ar trebui publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

(1)

Articolul 10 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 320/2006 autorizează Comisia să devanseze termenele de plată a ajutoarelor acordate în cadrul regimului temporar de restructurare a industriei zahărului instituit prin respectivul regulament.

(2)

Întrucât în fondul de restructurare menționat la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 320/2006 sunt disponibile resursele financiare necesare, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a devansa termenul de plată a celei de-a doua tranșe a ajutorului pentru restructurare acordat în anul de comercializare 2008/2009 întreprinderilor, producătorilor și contractanților de utilaje care au renunțat la cotele lor, de la 1 octombrie 2008 la termenul de plată a primei tranșe,

(1)

Gripa aviară este o maladie infecțioasă virală a păsărilor de curte și a altor păsări în captivitate, având un impact grav asupra profitabilității fermelor avicole, care cauzează perturbarea comerțului intracomunitar și a exportului către țări terțe.

(2)

În cazul unui focar de gripă aviară, există riscul ca agentul infecțios să se răspândească la alte exploatații avicole în statul membru respectiv, precum și în alte state membre și în țări terțe prin intermediul comerțului cu păsări vii de curte sau cu produse provenite de la acestea.

(3)

Directiva 2005/94/CE a Consiliului din 20 decembrie 2005 privind măsurile comunitare de combatere a influenței aviare și de abrogare a Directivei 92/40/CEE (2) stabilește măsurile care, în eventualitatea unui focar, trebuie să fie implementate imediat de statele membre, în regim de urgență, pentru a împiedica răspândirea în continuare a virusului.

(4)

Decizia 90/424/CEE stabilește procedurile care reglementează contribuția financiară comunitară la măsuri veterinare specifice, inclusiv măsuri de urgență. În conformitate cu articolul 3a din respectiva decizie, statele membre obțin o contribuție financiară la costurile anumitor măsuri pentru eradicarea gripei aviare.

(5)

La articolul 3a alineatul (3) prima și a doua liniuță din Decizia 90/424/CEE se stabilesc normele privind procentajul costurilor suportate de statele membre care pot fi acoperite de contribuția financiară comunitară.

(6)

Plata unei contribuții financiare comunitare la măsurile de urgență de eradicare a gripei aviare face obiectul normelor stabilite în Regulamentul (CE) nr. 349/2005 al Comisiei din 28 februarie 2005 de stabilire a normelor privind finanțarea comunitară a măsurilor de urgență și a campaniei de combatere a anumitor boli ale animalelor în temeiul Deciziei 90/424/CEE a Consiliului (3).

(7)

În anul 2008, s-au înregistrat focare de gripă aviară în Regatul Unit. În conformitate cu Directiva 2005/94/CE, Regatul Unit a luat măsuri pentru a combate aceste focare.

(8)

Regatul Unit și-a respectat în întregime obligațiile tehnice și administrative în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din Decizia 90/424/CEE și cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 349/2005.

(9)

La 1 august 2008 și la 3 septembrie 2008, Regatul Unit a prezentat o estimare a costurilor suportate în vederea adoptării măsurilor de eradicare a gripei aviare.

(10)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

(1)

Gripa aviară este o boală infecțioasă virală a păsărilor de curte și a altor păsări ținute în captivitate, care are un impact puternic asupra rentabilității aviculturii, provocând perturbări ale comerțului intracomunitar și ale exportului spre țările terțe.

(2)

În cazul unui focar de gripă aviară, există riscul ca agentul patogen să se răspândească la alte exploatații avicole din statul membru respectiv, dar și în alte state membre și țări terțe, prin intermediul comerțului cu păsări de curte vii sau cu produse ale acestora.

(3)

Directiva 2005/94/CE a Consiliului din 20 decembrie 2005 privind măsurile comunitare de combatere a influenței aviare și de abrogare a Directivei 92/40/CEE (2) stabilește măsuri care trebuie puse în aplicare imediat de către statele membre, în regim de urgență, în cazul unui focar, în scopul de a preveni răspândirea ulterioară a virusului.

(4)

Decizia 90/424/CEE stabilește procedurile care reglementează contribuția financiară comunitară pentru măsuri veterinare specifice, inclusiv măsuri de urgență. În conformitate cu articolul 3a din decizia respectivă, statele membre obțin o contribuție financiară pentru costurile anumitor măsuri de eradicare a gripei aviare.

(5)

Articolul 3a alineatul (3) prima și a doua liniuță din Decizia 90/424/CEE stabilește normele privind procentajul costurilor suportate de statul membru care ar putea fi acoperit de contribuția financiară comunitară.

(6)

Plata unei contribuții financiare comunitare pentru măsurile de urgență de eradicare a gripei aviare face obiectul normelor stabilite în Regulamentul (CE) nr. 349/2005 al Comisiei din 28 februarie 2005 de stabilire a normelor privind finanțarea comunitară a intervențiilor de urgență și a combaterii anumitor boli ale animalelor menționate în Decizia 90/424/CEE a Consiliului (3).

(7)

În anul 2008, s-au înregistrat focare de gripă aviară în Danemarca. În conformitate cu Directiva 2005/94/CE, Danemarca a luat măsuri pentru combaterea acestor focare.

(8)

Danemarca și-a respectat în întregime obligațiile tehnice și administrative în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din Decizia 90/424/CEE și cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 349/2005.

(9)

La 13 mai 2008 și la 1 iulie 2008, Danemarca a prezentat o estimare a costurilor suportate pentru aplicarea măsurilor de eradicare a gripei aviare.

(10)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,