(1)

Criza fără precedent care afectează piețele financiare internaționale a adus cu sine provocări majore pentru Comunitate, care necesită o reacție rapidă pentru a contracara efectele acesteia asupra economiei în ansamblul său și, îndeosebi, pentru a susține investițiile, astfel încât să fie promovate creșterea economică și ocuparea forței de muncă.

(2)

Cadrul de reglementare pentru perioada de programare 2007-2013 a fost adoptat cu scopul de a continua simplificarea programării și a gestionării Fondului European de Dezvoltare Regională, a Fondului Social European și a Fondului de coeziune, eficacitatea acestora și subsidiaritatea în ceea ce privește punerea lor în aplicare.

(3)

Este necesară adaptarea anumitor dispoziții ale Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune (1) pentru facilitarea mobilizării resurselor financiare comunitare la demararea programelor operaționale, precum și a proiectelor subvenționate în cadrul acestor programe, astfel încât să se accelereze punerea în aplicare și impactul acestor investiții asupra economiei.

(4)

Este necesar să se consolideze posibilitatea Băncii Europene de Investiții (BEI) și a Fondului European de Investiții (FEI) de a furniza asistență statelor membre la pregătirea și la punerea în aplicare a programelor operaționale.

(5)

Având în vedere statutul pe care îl dețin BEI și FEI ca entități financiare recunoscute prin tratat, atunci când se organizează operațiuni de inginerie financiară în care acestea sunt implicate ca fonduri de participare, ar trebui să existe posibilitatea de a li se atribui în mod direct un contract.

(6)

Pentru a facilita recursul la instrumente de inginerie financiară, în special în sectorul dezvoltării urbane durabile, ar trebui să se prevadă posibilitatea de a face contribuții în natură considerate ca fiind cheltuieli eligibile la constituirea de și la contribuția la fonduri.

(7)

Pentru a sprijini întreprinderile și, în special, întreprinderile mici și mijlocii, condițiile privind plata avansurilor în cadrul ajutoarelor de stat acordate în conformitate cu articolul 87 din tratat ar trebui, de asemenea, să devină mai flexibile.

(8)

Pentru a accelera punerea în aplicare a proiectelor majore, este necesar să se permită cheltuielilor privind proiectele majore care nu au fost încă adoptate de Comisie să poată fi incluse în declarația de cheltuieli.

(9)

Pentru a susține resursele financiare ale statelor membre și a facilita astfel demararea rapidă a programelor operaționale într-un context de criză, este necesară modificarea dispozițiilor privind prefinanțarea.

(10)

Plata unui avans la începutul programelor operaționale ar trebui să poată permite un flux de lichidități regulat și să faciliteze plățile către beneficiari pe perioada punerii în aplicare a programului. Din acest motiv, ar trebui adoptate dispoziții în vederea acestor plăți de avansuri pentru fondurile structurale: 7,5 % (pentru statele membre care au aderat la Uniunea Europeană astfel cum era constituită înainte de 1 mai 2004) și 9 % (pentru statele membre care au aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004 sau ulterior), pentru a accelera punerea în aplicare a programelor operaționale.

(11)

În virtutea principiilor de egalitate de tratament și de siguranță juridică, modificările privind articolul 56 alineatul (2) și articolul 78 alineatul (1) ar trebui să se aplice pe durata întregii perioade de programare 2007-2013. Aplicarea retroactivă este, prin urmare, necesară, de la data de 1 august 2006, dată la care Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 a intrat în vigoare. Deoarece criza fără precedent care afectează piețele financiare internaționale necesită o reacție rapidă pentru a contracara efectele acesteia asupra economiei în ansamblul său, alte modificări ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(12)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 ar trebui modificat,

1.

La articolul 44, paragraful al doilea se modifică după cum urmează:

2.

La articolul 46 alineatul (1) se adaugă al doilea paragraf, după cum urmează:

„La cererea statelor membre, BEI sau FEI pot participa la acțiunile de asistență tehnică menționate la primul paragraf.”

3.

Articolul 56 alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

4.

Articolul 78 se modifică după cum urmează:

5.

La articolul 82 alineatul (1) paragraful al doilea, literele (a), (b) și (c) se înlocuiesc cu următorul text:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 327/98 a deschis și a stabilit modul de gestionare a anumitor contingente tarifare pentru importurile de orez și de brizură de orez, repartizate în funcție de țara de origine și eșalonate pe mai multe subperioade, în conformitate cu anexa IX la regulamentul respectiv.

(2)

Subperioada ianuarie este prima subperioadă pentru contingentele prevăzute la articolul 1 alineatul (1) literele (a), (b), (c) și (d) din Regulamentul (CE) nr. 327/98.

(3)

Din comunicarea prezentată în conformitate cu articolul 8 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 327/98 rezultă că, pentru contingentele cu numerele de ordine 09.4148 – 09.4154 – 09.4112 – 09.4116 – 09.4117 – 09.4118 – 09.4119 – 09.4166, cererile depuse în cursul primelor zece zile lucrătoare ale lunii ianuarie 2009, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din regulamentul menționat anterior, au ca obiect o cantitate superioară celei disponibile. Prin urmare, este necesar să se determine în ce măsură se pot elibera licențele de import, stabilindu-se coeficientul de atribuire care urmează să fie aplicat cantităților solicitate din contingentele vizate.

(4)

Pe de altă parte, din comunicarea menționată anterior rezultă că, pentru contingentele cu numerele de ordine 09.4127 – 09.4128 – 09.4149 – 09.4150 – 09.4152 – 09.4153, cererile depuse în cursul primelor zece zile lucrătoare ale lunii ianuarie 2009, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 327/98, au ca obiect o cantitate inferioară celei disponibile.

(5)

Prin urmare, pentru contingentele cu numerele de ordine 09.4127 – 09.4128 – 09.4148 – 09.4149 – 09.4150 – 09.4152 – 09.4153 – 09.4154 – 09.4112 – 09.4116 – 09.4117 – 09.4118 – 09.4119 – 09.4166 este necesar să se fixeze cantitățile totale disponibile pentru subperioada contingentară următoare, în conformitate cu articolul 5 primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 327/98,

(1)

Cererile de licențe de import prezentate autorităților competente în perioada 19 și 23 ianuarie 2009, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 950/2006 și/sau Regulamentul (CE) nr. 508/2007 al Consiliului din 7 mai 2007 de deschidere a contingentelor tarifare pentru importurile în Bulgaria și România de zahăr brut din trestie-de-zahăr pentru aprovizionarea rafinăriilor în anii de comercializare 2006/2007, 2007/2008 și 2008/2009 (3), au ca obiect o cantitate totală egală cu sau mai mare decât cantitatea disponibilă pentru numărul de ordine 09.4332 (2008-2009).

(2)

În aceste condiții, Comisia trebuie să fixeze un coeficient de atribuire pentru a elibera licențe proporțional cu cantitatea disponibilă și/sau să informeze statele membre că limita stabilită a fost atinsă,

(1)

Protocolul nr. 2 la Acordul bilateral de liber schimb între Comunitatea Economică Europeană și Regatul Norvegiei (3) și Protocolul nr. 3 la Acordul SEE (4) stabilesc regimurile comerciale care se aplică anumitor produse agricole și produse agricole prelucrate între părțile contractante.

(2)

Protocolul nr. 3 la Acordul SEE, astfel cum a fost modificat prin Decizia nr. 138/2004 a Comitetului mixt al SEE (5), prevede taxe vamale zero aplicabile unor anumite ape care conțin zahăr sau alți îndulcitori sau aromatizate, încadrate la codul NC 2202 10 00 , precum și altor băuturi nealcoolice care conțin zahăr, încadrate la codul NC ex 2202 90 10 .

(3)

Taxa vamală zero aplicabilă apelor și altor băuturi în cauză a fost suspendată temporar pentru Norvegia printr-un acord sub forma unui schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și Regatul Norvegiei referitor la Protocolul nr. 2 la Acordul bilateral de liber schimb între Comunitatea Economică Europeană și Regatul Norvegiei (6), denumit în continuare „acordul”, aprobat prin Decizia 2004/859/CE a Consiliului. Conform punctului IV din procesul-verbal convenit al acordului, importurile scutite de taxe vamale de produse încadrate la codurile NC 2202 10 00 și ex 2202 90 10 originare din Norvegia sunt permise numai în limitele unei cote de scutire de taxe vamale, aplicându-se o taxă asupra importurilor ce depășesc această cotă.

(4)

Regulamentul (CE) nr. 93/2008 al Comisiei (7) a retras suspendarea temporară a regimului de scutire de taxe vamale pentru perioada 1 ianuarie -31 decembrie 2008 aplicabil importurilor în Comunitate de anumite mărfuri originare din Norvegia și încadrate la codurile NC 2202 10 00 și ex 2202 90 10 .

(5)

Este necesară deschiderea contingentului tarifar pentru anul 2009 pentru băuturile nealcoolice în cauză. Ultimul contingent anual pentru anul 2007 pentru produsele în cauză a fost deschis de Regulamentul (CE) nr. 1795/2006 al Comisiei (8). Nu a fost deschis niciun contingent anual pentru anul 2008. În consecință, volumul contingentului pentru 2009 ar trebui să rămână același ca și cel pentru 2007.

(6)

Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar (9) prevede norme de gestionare a contingentelor tarifare. Este oportun să se prevadă ca gestionarea contingentului tarifar deschis de prezentul regulament să se facă în conformitate cu normele menționate.

(7)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a chestiunilor orizontale privind schimburile de produse prelucrate care nu sunt incluse în anexa I,

Doamna Mary G. BAKER, născută la Londra (Regatul Unit), la 27 octombrie 1936,

Domnul Mike O'DONOVAN, născut la Londra (Regatul Unit), la 26 septembrie 1946,

Doamna Lisette TIDDENS-ENGWIRDA, născută la Amsterdam (Țările de Jos), la 25 iunie 1950

și

Domnul Henk VAARKAMP, născut la Terschuur (Țările de Jos), la 22 iunie 1950,

(1)

Conturile Băncii Centrale Europene (BCE) și ale băncilor centrale naționale din Eurosistem sunt supuse auditării de către auditori externi independenți desemnați la recomandarea Consiliului guvernatorilor BCE și aprobați de Consiliul Uniunii Europene.

(2)

Mandatul actualilor auditori externi ai Bank Ċentrali ta’ Malta/Central Bank of Malta se va încheia după auditarea aferentă exercițiului financiar 2008. Din acest motiv, este necesar să se numească un auditor extern începând cu exercițiul financiar 2009.

(3)

Consiliul guvernatorilor Băncii Centrale Europene a recomandat desemnarea KPMG în calitate de auditor extern pentru exercițiile financiare 2009-2013.

(4)

Este oportun să se dea curs recomandării Consiliului guvernatorilor BCE și să se modifice Decizia 1999/70/CE a Consiliului (2) în consecință,

(1)

În cadrul așa-numitului proces Lamfalussy, Comisia a adoptat Decizia 2001/527/CE din 6 iunie 2001 de instituire a Comitetului autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare (1) (denumit în continuare „comitetul”). Comitetul și-a început activitatea la data de 7 iunie 2001, acționând ca organism independent pentru reflecție, dezbatere și consultanță în favoarea Comisiei în domeniul valorilor mobiliare.

(2)

Respectând dispozițiile Directivei 2005/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2005 de modificare a Directivelor 73/239/CEE, 85/611/CEE, 91/675/CEE, 92/49/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului, precum și a Directivelor 94/19/CE, 98/78/CE, 2000/12/CE, 2001/34/CE, 2002/83/CE și 2002/87/CE, în scopul instituirii unei noi structuri de organizare pentru comitetele competente din domeniul serviciilor financiare (2), Comisia a întreprins o reexaminare a procesului Lamfalussy în 2007 și a prezentat evaluarea sa într-o comunicare din 20 noiembrie 2007 intitulată „Reexaminarea procesului Lamfalussy – Consolidarea convergenței practicilor de supraveghere prudențială” (3).

(3)

În comunicarea respectivă, Comisia a evidențiat importanța Comitetului autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare, a Comitetului european al inspectorilor bancari și a Comitetului european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale (în continuare, „comitetele de supraveghetori”) pe o piață financiară europeană din ce în ce mai integrată. S-a considerat necesară crearea unui cadru clar pentru activitățile acestor comitete în domeniul convergenței și cooperării în materie de supraveghere.

(4)

Pe parcursul reexaminării funcționării procesului Lamfalussy, Consiliul a invitat Comisia să clarifice rolul comitetelor de supraveghetori și să ia în considerare toate opțiunile diferite de consolidare a activității acestor comitete, fără dezechilibrarea structurii instituționale actuale sau reducerea responsabilității supraveghetorilor (4).

(5)

La reuniunea sa din 13 și 14 martie 2008, Consiliul European a solicitat îmbunătățiri rapide ale funcționării comitetelor de supraveghetori (5).

(6)

La data de 14 mai 2008 (6), Consiliul a invitat Comisia să revizuiască deciziile Comisiei de instituire a comitetelor de supraveghetori pentru a garanta coerența și consecvența mandatelor și sarcinilor acestora, precum și pentru a consolida contribuțiile lor la cooperarea și convergența în materie de supraveghere. Consiliul a menționat că sarcini specifice ar putea fi atribuite în mod expres comitetelor pentru promovarea cooperării și convergenței în materie de supraveghere și pentru extinderea rolului acestora în evaluarea riscurilor pentru stabilitatea financiară. Prin urmare, trebuie asigurat un cadru juridic consolidat cu privire la rolul și sarcinile comitetului în acest sens.

(7)

Comitetul trebuie să acționeze ca un grup consultativ independent al Comisiei în domeniul valorilor mobiliare.

(8)

Comitetul trebuie să contribuie, de asemenea, la implementarea comună și uniformă, cotidiană, a legislației comunitare și la aplicarea omogenă a acesteia de către autoritățile de supraveghere.

(9)

Comitetul nu deține atribuții de reglementare la nivel comunitar. Acesta trebuie să efectueze evaluări inter pares, să promoveze cele mai bune practici și să emită orientări, recomandări și standarde neobligatorii pentru a spori convergența în cadrul întregii Comunități.

(10)

Cooperarea bilaterală și multilaterală extinsă în materie de supraveghere depinde de înțelegerea și încrederea reciprocă a autorităților de supraveghere. Comitetul trebuie să contribuie la îmbunătățirea acestei cooperări.

(11)

Comitetul trebuie să promoveze, de asemenea, convergența în materie de supraveghere în cadrul întregii Comunități. Pentru clarificarea acestui obiectiv, trebuie întocmită o listă orientativă și deschisă a sarcinilor care urmează a fi îndeplinite de către comitet.

(12)

Pentru soluționarea litigiilor de natură transfrontalieră dintre autoritățile de supraveghere, în special în cadrul colegiilor de supraveghere, comitetul trebuie să asigure un mecanism de mediere voluntar și facultativ.

(13)

Pentru a beneficia de expertiza dobândită de comitet și fără a aduce atingere atribuțiilor autorităților de supraveghere, acestea din urmă trebuie să fie în măsură să sesizeze comitetul cu privire la anumite cazuri în vederea obținerii avizului său neobligatoriu.

(14)

Schimbul de informații dintre autoritățile de supraveghere este fundamental pentru funcțiile acestora. El este esențial pentru supravegherea eficientă a piețelor valorilor mobiliare și pentru stabilitatea financiară. În timp ce legislația din domeniul valorilor mobiliare impune autorităților de supraveghere obligații legale clare cu privire la cooperare și schimbul de informații, comitetul trebuie să faciliteze schimbul de informații concret, cotidian, între acestea, cu respectarea dispozițiilor de confidențialitate corespunzătoare stabilite de legislația aplicabilă.

(15)

Pentru a reduce duplicarea sarcinilor de supraveghere și a simplifica astfel procesul de supraveghere, precum și pentru a diminua povara impusă participanților de pe piață, comitetul trebuie să faciliteze delegarea sarcinilor între autoritățile de supraveghere, în special în cazurile precizate de legislația relevantă.

(16)

Pentru a promova convergența și consecvența între colegiile de supraveghere și a asigura astfel condiții de concurență echitabilă, comitetul trebuie să monitorizeze funcționarea acestora fără a restrânge independența membrilor colegiului.

(17)

Calitatea, comparabilitatea și consecvența activității de raportare în scopuri de supraveghere sunt esențiale pentru eficiența din punct de vedere al costurilor a mecanismelor comunitare de supraveghere și pentru povara conformității impusă instituțiilor transfrontaliere. Comitetul trebuie să contribuie pentru a asigura eliminarea suprapunerii și duplicării, precum și comparabilitatea și calitatea adecvată a datelor de raportare.

(18)

Sistemele financiare din cadrul Comunității sunt strâns legate între ele, iar evenimentele dintr-un stat membru pot avea un impact semnificativ asupra instituțiilor și piețelor financiare din alte state membre. Apariția continuă a conglomeratelor financiare și ștergerea deosebirilor dintre activitățile derulate de firme în sectorul bancar, al valorilor mobiliare și al asigurărilor generează provocări suplimentare în materie de supraveghere la nivel național și comunitar. Pentru a proteja stabilitatea financiară, este necesar un sistem la nivelul comitetului, al Comitetului european al inspectorilor bancari și al Comitetului european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale în vederea identificării potențialelor riscuri, transfrontaliere și intersectoriale, într-o fază incipientă și, dacă este necesar, în vederea informării Comisiei și a celorlalte comitete. De asemenea, este esențială asigurarea de către Comitet a informării ministerelor de finanțe și a băncilor centrale naționale ale statelor membre. În acest sens, comitetul deține propriul rol prin identificarea riscurilor din sectoarele valorilor mobiliare și raportarea cu regularitate a rezultatelor către Comisie. Consiliul trebuie, de asemenea, să fie informat cu privire la aceste evaluări. În plus, comitetul trebuie să coopereze, de asemenea, cu Parlamentul European și să-i furnizeze informații periodice cu privire la situația din sectorul valorilor mobiliare. În acest context, comitetul nu trebuie să dezvăluie informații despre entitățile individuale supravegheate.

(19)

Pentru tratarea adecvată a problemelor intersectoriale, activitățile comitetului trebuie coordonate cu cele ale Comitetului european al inspectorilor bancari, ale Comitetului european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale și ale Comitetului de supraveghere bancară al Sistemului European al Băncilor Centrale. Acest aspect are o importanță deosebită în abordarea eventualelor riscuri intersectoriale pentru stabilitatea financiară.

(20)

Pentru a evita duplicarea activității, pentru a preveni discrepanțele, pentru a menține comitetul la curent cu desfășurarea evenimentelor și pentru a-i oferi ocazia de a face schimb de informații cu Comitetul european al inspectorilor bancari și cu Comitetul european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale în ceea ce privește supravegherea conglomeratelor financiare, comitetul se poate alătura Comitetului comun pentru conglomerate financiare.

(21)

Având în vedere globalizarea serviciilor financiare și importanța sporită a standardelor internaționale, comitetul trebuie să promoveze, de asemenea, dialogul și cooperarea cu autorități de supraveghere din afara Comunității.

(22)

Responsabilitatea comitetului față de instituțiile comunitare are o importanță capitală și trebuie să fie la nivelul unui standard bine stabilit, respectând, totodată, independența autorităților de supraveghere.

(23)

Comitetul trebuie să își întocmească propriul regulament de procedură și să respecte pe deplin prerogativele instituțiilor și echilibrul instituțional stabilite în tratat. Consolidarea cadrului activităților comitetului trebuie însoțită de procese de lucru îmbunătățite. În acest scop, dacă nu se poate ajunge la un consens, deciziile trebuie adoptate prin majoritate calificată de voturi corespunzător normelor stabilite în tratat.

(24)

Din motive de siguranță și claritate legislativă, Decizia 2001/527/CE trebuie abrogată,

(1)

În cadrul așa-numitului proces Lamfalussy, Comisia a adoptat Decizia 2004/5/CE din 5 noiembrie 2003 de instituire a Comitetului European al inspectorilor bancari (1) (denumit în continuare „comitetul”). Comitetul și-a început activitatea la 1 ianuarie 2004, acționând ca organism independent pentru reflecție, dezbatere și consultanță în favoarea Comisiei în domeniul reglementării și supravegherii bancare.

(2)

Respectând dispozițiile Directivei 2005/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2005 de modificare a Directivelor 73/239/CEE, 85/611/CEE, 91/675/CEE, 92/49/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului, precum și a Directivelor 94/19/CE, 98/78/CE, 2000/12/CE, 2001/34/CE, 2002/83/CE și 2002/87/CE, în scopul instituirii unei noi structuri de organizare pentru comitetele competente din domeniul serviciilor financiare (2), Comisia a întreprins o reexaminare a procesului Lamfalussy în 2007 și a prezentat evaluarea sa într-o comunicare din 20 noiembrie 2007 intitulată „Reexaminarea procesului Lamfalussy – Consolidarea convergenței practicilor de supraveghere prudențială” (3).

(3)

În comunicarea respectivă, Comisia a evidențiat importanța Comitetului autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare, a Comitetului european al inspectorilor bancari și a Comitetului european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale (denumite în continuare „comitetele de supraveghetori”) pe o piață financiară europeană din ce în ce mai integrată. S-a considerat necesară crearea unui cadru clar pentru activitățile acestor comitete în domeniul convergenței și cooperării în materie de supraveghere.

(4)

Pe parcursul reexaminării funcționării procesului Lamfalussy, Consiliul a invitat Comisia să clarifice rolul comitetelor de supraveghetori și să ia în considerare toate opțiunile diferite de consolidare a activității acestor comitete, fără dezechilibrarea structurii instituționale actuale sau reducerea responsabilității supraveghetorilor (4).

(5)

La reuniunea sa din 13 și 14 martie 2008, Consiliul European a solicitat îmbunătățiri rapide ale funcționării comitetelor de supraveghetori (5).

(6)

La data de 14 mai 2008 (6), Consiliul a invitat Comisia să revizuiască deciziile Comisiei de instituire a comitetelor de supraveghetori pentru a garanta coerența și consecvența mandatelor și a sarcinilor acestora, precum și pentru a consolida contribuțiile acestora la cooperarea și convergența în materie de supraveghere. Consiliul a menționat că ar putea fi atribuite în mod expres sarcini specifice comitetelor pentru promovarea cooperării și convergenței în materie de supraveghere și pentru extinderea rolului acestora în evaluarea riscurilor pentru stabilitatea financiară. Prin urmare, trebuie asigurat un cadru juridic consolidat cu privire la rolul și sarcinile comitetului în acest sens.

(7)

Structura comitetului trebuie să reflecte organizarea supravegherii bancare și trebuie, de asemenea, să țină seama de rolul băncilor centrale în ceea ce privește stabilitatea globală a sectorului bancar la nivel național și comunitar. Drepturile respective ale diferitelor categorii de participanți trebuie identificate în mod clar. În special, președinția și drepturile de vot trebuie rezervate autorităților de supraveghere competente ale fiecărui stat membru. Participarea la discuțiile confidențiale privind instituțiile individuale supravegheate trebuie limitată, dacă este cazul, la autoritățile de supraveghere competente și la băncile centrale cărora li s-au încredințat responsabilități operaționale specifice de supraveghere a instituțiilor supravegheate în cauză.

(8)

Comitetul trebuie să acționeze ca un grup consultativ independent al Comisiei în domeniul supravegherii bancare.

(9)

Mandatul comitetului trebuie să vizeze supravegherea conglomeratelor financiare. Pentru a evita duplicarea activității, pentru a preveni discrepanțele, pentru a menține comitetul la curent cu desfășurarea evenimentelor și pentru a-i oferi ocazia de a face schimb de informații, colaborarea cu Comitetul european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale în materie de supraveghere a conglomeratelor financiare trebuie exercitată în cadrul Comitetului comun pentru conglomerate financiare.

(10)

Comitetul trebuie să contribuie, de asemenea, la implementarea comună și uniformă, cotidiană, a legislației comunitare și la aplicarea omogenă a acesteia de către autoritățile de supraveghere.

(11)

Comitetul nu deține atribuții de reglementare la nivel comunitar. Acesta trebuie să efectueze evaluări inter pares, să promoveze cele mai bune practici și să emită orientări, recomandări și standarde neobligatorii pentru a spori convergența în cadrul întregii Comunități.

(12)

Cooperarea bilaterală și multilaterală extinsă în materie de supraveghere depinde de înțelegerea și încrederea reciprocă a autorităților de supraveghere. Comitetul trebuie să contribuie la îmbunătățirea acestei cooperări.

(13)

Comitetul trebuie să promoveze, de asemenea, convergența în materie de supraveghere în cadrul întregii Comunități. Pentru clarificarea acestui obiectiv, trebuie întocmită o listă orientativă și deschisă a sarcinilor care urmează a fi îndeplinite de către comitet.

(14)

Pentru soluționarea litigiilor de natură transfrontalieră dintre autoritățile de supraveghere, în special în cadrul colegiilor de supraveghere, comitetul trebuie să asigure un mecanism de mediere voluntar și facultativ.

(15)

Pentru a beneficia de expertiza dobândită de comitet și fără a aduce atingere atribuțiilor autorităților de supraveghere, acestea din urmă trebuie să fie în măsură să sesizeze comitetul cu privire la anumite cazuri în vederea obținerii avizului său neobligatoriu.

(16)

Schimbul de informații dintre autoritățile de supraveghere este fundamental pentru funcțiile acestora. Acesta este esențial pentru supravegherea eficientă a grupurilor bancare și pentru stabilitatea financiară. În timp ce legislația bancară impune autorităților de supraveghere obligații legale clare cu privire la cooperare și schimbul de informații, comitetul trebuie să faciliteze schimbul de informații concret, cotidian, între acestea, cu respectarea dispozițiilor de confidențialitate corespunzătoare stabilite de legislația aplicabilă.

(17)

Pentru a reduce duplicarea sarcinilor de supraveghere și pentru a simplifica astfel procesul de supraveghere, precum și pentru a diminua povara impusă grupurilor bancare, comitetul trebuie să faciliteze delegarea sarcinilor între autoritățile de supraveghere, în special în cazurile precizate de legislația aplicabilă.

(18)

Pentru a promova convergența și consecvența între colegiile de supraveghere și pentru a asigura astfel condiții de concurență echitabilă, comitetul trebuie să monitorizeze funcționarea acestora fără a restrânge independența membrilor colegiului.

(19)

Calitatea, comparabilitatea și consecvența activității de raportare în scopuri de supraveghere sunt esențiale pentru eficiența din punct de vedere al costurilor a mecanismelor comunitare de supraveghere și pentru povara conformității impusă instituțiilor transfrontaliere. Comitetul trebuie să contribuie pentru a asigura eliminarea suprapunerii și duplicării, precum și comparabilitatea și calitatea adecvată a datelor de raportare.

(20)

Sistemele financiare din cadrul Comunității sunt strâns legate între ele, iar evenimentele dintr-un stat membru pot avea un impact semnificativ asupra instituțiilor și piețelor financiare din alte state membre. Apariția continuă a conglomeratelor financiare și ștergerea deosebirilor dintre activitățile derulate de firme în sectorul bancar, al valorilor mobiliare și al asigurărilor generează provocări suplimentare în materie de supraveghere la nivel național și comunitar. Pentru a proteja stabilitatea financiară, este necesar un sistem la nivelul Comitetului, al Comitetului autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare și al Comitetului european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale în vederea identificării potențialelor riscuri, transfrontaliere și intersectoriale, într-o fază incipientă și, dacă este necesar, în vederea informării Comisiei și a celorlalte comitete. De asemenea, este esențială asigurarea de către comitet a informării ministerelor de finanțe și a băncilor centrale naționale ale statelor membre. În acest sens, comitetul deține propriul său rol prin identificarea riscurilor din sectorul bancar și raportarea cu regularitate a rezultatelor către Comisie. Consiliul trebuie, de asemenea, să fie informat cu privire la aceste evaluări. În plus, comitetul trebuie să coopereze cu Parlamentul European și să-i furnizeze informații periodice cu privire la situația din sectorul bancar. În acest context, comitetul nu trebuie să dezvăluie informații despre entitățile individuale supravegheate.

(21)

Pentru tratarea adecvată a problemelor intersectoriale, activitățile comitetului trebuie coordonate cu cele ale Comitetului autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare, ale Comitetului european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale și ale Comitetului de supraveghere bancară al Sistemului European al Băncilor Centrale. Acest aspect are o importanță deosebită în abordarea eventualelor riscuri intersectoriale pentru stabilitatea financiară.

(22)

Având în vedere globalizarea serviciilor financiare și importanța sporită a standardelor internaționale, comitetul trebuie să promoveze, de asemenea, dialogul și cooperarea cu autorități de supraveghere din afara Comunității.

(23)

Responsabilitatea comitetului față de instituțiile comunitare are o importanță capitală și trebuie să fie la nivelul unui standard bine stabilit, respectând, totodată, independența autorităților de supraveghere.

(24)

Comitetul trebuie să-și întocmească propriul regulament de procedură și să respecte pe deplin prerogativele instituțiilor și echilibrul instituțional stabilite în tratat. Cadrul ameliorat al activităților comitetului trebuie însoțit de procese de lucru îmbunătățite. În acest scop, dacă nu se poate ajunge la un consens, deciziile trebuie adoptate prin majoritate calificată de voturi corespunzător normelor stabilite în tratat.

(25)

Din motive de siguranță și claritate legislativă, Decizia 2004/5/CE trebuie abrogată,

(1)

În cadrul așa-numitului proces Lamfalussy, Comisia a adoptat Decizia 2004/6/CE din 5 noiembrie 2003 de instituire a Comitetului European al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale (1) (denumit în continuare „comitetul”). Comitetul și-a început activitatea la 24 noiembrie 2003, acționând ca organism independent pentru reflecție, dezbatere și consultanță în favoarea Comisiei în domeniile asigurărilor, reasigurărilor și pensiilor ocupaționale.

(2)

Respectând dispozițiile Directivei 2005/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2005 de modificare a Directivelor 73/239/CEE, 85/611/CEE, 91/675/CEE, 92/49/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului, precum și a Directivelor 94/19/CE, 98/78/CE, 2000/12/CE, 2001/34/CE, 2002/83/CE și 2002/87/CE, în scopul instituirii unei noi structuri de organizare pentru comitetele competente din domeniul serviciilor financiare (2), Comisia a întreprins o reexaminare a procesului Lamfalussy în 2007 și a prezentat evaluarea sa într-o comunicare din 20 noiembrie 2007 intitulată „Reexaminarea procesului Lamfalussy – Consolidarea convergenței practicilor de supraveghere prudențială” (3).

(3)

În comunicarea respectivă, Comisia a evidențiat importanța Comitetului autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare, a Comitetului european al inspectorilor bancari și a Comitetului european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale (denumite în continuare „comitetele de supraveghetori”) pe o piață financiară europeană din ce în ce mai integrată. S-a considerat necesară crearea unui cadru clar pentru activitățile acestor comitete în domeniul convergenței și cooperării în materie de supraveghere.

(4)

Pe parcursul reexaminării funcționării procesului Lamfalussy, Consiliul a invitat Comisia să clarifice rolul comitetelor de supraveghetori și să ia în considerare toate opțiunile diferite de consolidare a activității acestor comitete, fără dezechilibrarea structurii instituționale actuale sau reducerea responsabilității supraveghetorilor (4).

(5)

La reuniunea sa din 13 și 14 martie 2008, Consiliul European a solicitat îmbunătățiri rapide ale funcționării comitetelor de supraveghetori (5).

(6)

La data de 14 mai 2008 (6), Consiliul a invitat Comisia să revizuiască deciziile Comisiei de instituire a comitetelor de supraveghetori pentru a garanta coerența și consecvența mandatelor și a sarcinilor acestora, precum și pentru a consolida contribuțiile acestora la cooperarea și convergența în materie de supraveghere. Consiliul a menționat că ar putea fi atribuite în mod expres sarcini specifice comitetelor pentru promovarea cooperării și convergenței în materie de supraveghere și pentru extinderea rolului acestora în evaluarea riscurilor pentru stabilitatea financiară. Prin urmare, trebuie asigurat un cadru juridic consolidat cu privire la rolul și sarcinile comitetului în acest sens.

(7)

Comitetul trebuie să acționeze ca un grup consultativ independent al Comisiei în domeniile asigurărilor, reasigurărilor și pensiilor ocupaționale. Cu toate acestea, în ceea ce privește domeniul pensiilor ocupaționale, deși comitetul trebuie să analizeze aspectele de reglementare și supraveghere aferente acestor mecanisme, acesta nu trebuie să abordeze aspecte care țin de dreptul muncii și dreptul social, cum ar fi organizarea regimurilor ocupaționale, și, în special, aspecte legate de apartenența (afilierea) obligatorie sau contractele colective.

(8)

Mandatul comitetului trebuie să vizeze supravegherea conglomeratelor financiare. Pentru a evita duplicarea activității, pentru a preveni discrepanțele, pentru a menține comitetul la curent cu desfășurarea evenimentelor și pentru a-i oferi ocazia de a face schimb de informații, colaborarea cu Comitetul european al inspectorilor bancari în materie de supraveghere a conglomeratelor financiare trebuie exercitată în cadrul Comitetului comun pentru conglomerate financiare.

(9)

Comitetul trebuie să contribuie, de asemenea, la implementarea comună și uniformă, cotidiană, a legislației comunitare și la aplicarea omogenă a acesteia de către autoritățile de supraveghere.

(10)

Comitetul nu deține atribuții de reglementare la nivel comunitar. Acesta trebuie să efectueze evaluări inter pares, să promoveze cele mai bune practici și să emită orientări, recomandări și standarde neobligatorii pentru a spori convergența în cadrul întregii Comunități.

(11)

Cooperarea bilaterală și multilaterală extinsă în materie de supraveghere depinde de înțelegerea și încrederea reciprocă a autorităților de supraveghere. Comitetul trebuie să contribuie la îmbunătățirea acestei cooperări.

(12)

Comitetul trebuie să promoveze, de asemenea, convergența în materie de supraveghere în cadrul întregii Comunități. Pentru clarificarea acestui obiectiv, trebuie întocmită o listă orientativă și deschisă a sarcinilor care urmează a fi îndeplinite de către comitet.

(13)

Pentru soluționarea litigiilor de natură transfrontalieră dintre autoritățile de supraveghere, în special în cadrul colegiilor de supraveghere, comitetul trebuie să asigure un mecanism de mediere voluntar și facultativ.

(14)

Pentru a beneficia de expertiza dobândită de comitet și fără a aduce atingere atribuțiilor autorităților de supraveghere, acestea din urmă trebuie să fie în măsură să sesizeze comitetul cu privire la anumite cazuri, în vederea obținerii avizului său neobligatoriu.

(15)

Schimbul de informații dintre autoritățile de supraveghere este fundamental pentru funcțiile acestora. El este esențial pentru supravegherea eficientă a grupurilor de asigurare și pentru stabilitatea financiară. În timp ce legislația din domeniul asigurărilor impune autorităților de supraveghere obligații legale clare cu privire la cooperare și schimbul de informații, comitetul trebuie să faciliteze schimbul de informații concret, cotidian, între acestea, cu respectarea dispozițiilor de confidențialitate corespunzătoare stabilite de legislația aplicabilă.

(16)

Pentru a reduce duplicarea sarcinilor de supraveghere și pentru a ameliora astfel procesul de supraveghere, precum și pentru a diminua povara impusă grupurilor de asigurare, comitetul trebuie să faciliteze delegarea sarcinilor între autoritățile de supraveghere, în special în cazurile precizate de legislația relevantă.

(17)

Pentru a promova convergența și consecvența între colegiile de supraveghere și pentru a asigura astfel condiții de concurență echitabilă, comitetul trebuie să monitorizeze funcționarea acestora fără a restrânge independența membrilor colegiului.

(18)

Calitatea, comparabilitatea și consecvența activității de raportare în scopuri de supraveghere sunt esențiale pentru eficiența din punct de vedere al costurilor a mecanismelor comunitare de supraveghere și pentru povara conformității impusă instituțiilor transfrontaliere. Comitetul trebuie să contribuie pentru a asigura eliminarea suprapunerii și duplicării, precum și comparabilitatea și calitatea adecvată a datelor de raportare.

(19)

Sistemele financiare din cadrul Comunității sunt strâns legate între ele, iar evenimentele dintr-un stat membru pot avea un impact semnificativ asupra instituțiilor și piețelor financiare din alte state membre. Apariția continuă a conglomeratelor financiare și ștergerea deosebirilor dintre activitățile derulate de firme în sectorul bancar, al valorilor mobiliare și al asigurărilor generează provocări suplimentare în materie de supraveghere la nivel național și comunitar. Pentru a proteja stabilitatea financiară, este necesar un sistem la nivelul comitetului, al Comitetului european al inspectorilor bancari și al Comitetului autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare în vederea identificării potențialelor riscuri, transfrontaliere și intersectoriale, într-o fază incipientă și, dacă este necesar, în vederea informării Comisiei și a celorlalte comitete. De asemenea, este esențială asigurarea de către comitet a informării ministerelor de finanțe și a băncilor centrale naționale ale statelor membre. În acest sens, comitetul deține propriul rol prin identificarea riscurilor din sectoarele asigurărilor, reasigurărilor și pensiilor ocupaționale și raportarea cu regularitate a rezultatelor către Comisie. Consiliul trebuie, de asemenea, să fie informat cu privire la aceste evaluări. În plus, comitetul trebuie să coopereze, de asemenea, cu Parlamentul European și să-i furnizeze informații periodice cu privire la situația din sectorul asigurărilor. În acest context, comitetul nu trebuie să dezvăluie informații despre entitățile individuale supravegheate.

(20)

Pentru tratarea adecvată a problemelor intersectoriale, activitățile comitetului trebuie coordonate cu cele ale Comitetului autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare, ale Comitetului european al inspectorilor bancari și ale Comitetului de supraveghere bancară al Sistemului European al Băncilor Centrale. Acest aspect are o importanță deosebită în abordarea eventualelor riscuri intersectoriale pentru stabilitatea financiară.

(21)

Având în vedere globalizarea serviciilor financiare și importanța sporită a standardelor internaționale, comitetul trebuie să promoveze, de asemenea, dialogul și cooperarea cu autorități de supraveghere din afara Comunității.

(22)

Responsabilitatea comitetului față de instituțiile comunitare are o importanță capitală și trebuie să fie la nivelul unui standard bine stabilit, respectând, totodată, independența autorităților de supraveghere.

(23)

Comitetul trebuie să își întocmească propriul regulament de procedură și să respecte pe deplin prerogativele instituțiilor și echilibrul instituțional stabilite în tratat. Consolidarea cadrului activităților comitetului trebuie însoțită de procese de lucru îmbunătățite. În acest scop, dacă nu se poate ajunge la un consens, deciziile trebuie adoptate prin majoritate calificată de voturi, corespunzător normelor stabilite în tratat.

(24)

Din motive de siguranță și claritate legislativă, Decizia 2004/6/CE trebuie abrogată,

(1)

Anexa VII la acord a fost modificată prin Decizia nr. 50/2008 a Comitetului mixt al SEE din 25 aprilie 2008 (1).

(2)

Regulamentul (CE) nr. 755/2008 al Comisiei din 31 iulie 2008 de modificare a anexei II la Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind recunoașterea calificării profesionale (2) trebuie încorporat în acord,

„—

32008 R 0755: Regulamentul (CE) nr. 755/2008 al Comisiei din 31 iulie 2008 (JO L 205, 1.8.2008, p. 10).”

(1)

Anexa XIII la acord a fost modificată prin Decizia nr. 119/2008 a Comitetului mixt al SEE din 7 noiembrie 2008 (1).

(2)

Directiva 2008/65/CE a Comisiei din 27 iunie 2008 de modificare a Directivei 91/439/CEE a Consiliului privind permisele de conducere (2) trebuie încorporată în acord,

„—

32008 L 0065: Directiva 2008/65/CE a Comisiei din 27 iunie 2008 (JO L 168, 28.6.2008, p. 36).”

(1)

Anexa XIII la acord a fost modificată prin Decizia nr. 119/2008 a Comitetului mixt al SEE din 7 noiembrie 2008 (1).

(2)

Decizia 2008/217/CE a Comisiei din 20 decembrie 2007 privind o specificație tehnică pentru interoperabilitate cu privire la subsistemul „infrastructură” al sistemului feroviar transeuropean de mare viteză (2) trebuie încorporată în acord.

(3)

Decizia 2008/231/CE a Comisiei din 1 februarie 2008 privind specificațiile tehnice de interoperabilitate pentru subsistemul infrastructură al sistemului feroviar transeuropean de mare viteză menționat la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 96/48/CE a Consiliului și de abrogare a Deciziei 2002/734/CE a Comisiei din 30 mai 2002 (3) trebuie încorporată în acord.

(4)

Decizia 2008/217/CE abrogă Decizia 2002/732/CE a Comisiei (4), care este încorporată în acord și care trebuie, în consecință, eliminată din acord.

(5)

Decizia 2008/231/CE abrogă Decizia 2002/734/CE a Comisiei (5), care este încorporată în acord și care trebuie, în consecință, eliminată din acord,

1.

Textul de la punctul 37ac (Decizia 2002/732/CE a Comisiei) se înlocuiește cu următorul text:

„ 32008 D 0217: Decizia 2008/217/CE a Comisiei din 20 decembrie 2007 privind o specificație tehnică pentru interoperabilitate cu privire la subsistemul «infrastructură» al sistemului feroviar transeuropean de mare viteză (JO L 77, 19.3.2008, p. 1).”

2.

Textul de la punctul 37ae (Decizia 2002/734/CE a Comisiei) se înlocuiește cu următorul text:

„ 32008 D 0231: Decizia 2008/231/CE a Comisiei din 1 februarie 2008 privind specificațiile tehnice de interoperabilitate pentru subsistemul infrastructură al sistemului feroviar transeuropean de mare viteză menționat la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 96/48/CE a Consiliului și de abrogare a Deciziei 2002/734/CE a Comisiei din 30 mai 2002 (JO L 84, 26.3.2008, p. 1).”

(1)

Anexa XXI la acord a fost modificată prin Decizia nr. 126/2008 a Comitetului mixt al SEE din 7 noiembrie 2008 (1).

(2)

Regulamentul (CE) nr. 362/2008 al Consiliului din 14 aprilie 2008 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1177/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile comunitare referitoare la venit și la condițiile de viață (EU-SILC) în ceea ce privește lista variabilelor-țintă secundare din 2009 referitoare la starea de sărăcie (2) trebuie încorporat în acord.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 365/2008 al Comisiei din 23 aprilie 2008 de adoptare a programului de module ad hoc, care acoperă anii 2010, 2011 și 2012, pentru ancheta prin sondaj asupra forței de muncă, prevăzută prin Regulamentul (CE) nr. 577/98 al Consiliului (3) trebuie încorporat în acord.

(4)

Regulamentul (CE) nr. 377/2008 al Comisiei din 25 aprilie 2008 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 577/98 al Consiliului privind organizarea unei anchete prin sondaj asupra forței de muncă din Comunitate, în ceea ce privește codificarea utilizată pentru transmiterea datelor începând cu anul 2009, utilizarea unui subeșantion pentru culegerea datelor referitoare la variabilele structurale și definirea trimestrelor de referință (4) trebuie încorporat în acord.

(5)

Regulamentul (CE) nr. 391/2008 al Comisiei din 30 aprilie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 102/2007 de adoptare a specificațiilor modulului ad hoc din 2008 privind situația pe piața forței de muncă a emigranților și a descendenților direcți ai acestora (5) trebuie încorporat în acord,

1.

Se introduce următorul punct după punctul 18w [Regulamentul (CE) nr. 452/2008 al Parlamentului European și al Consiliului]:

2.

Se introduc următoarele puncte după punctul 18al [Regulamentul (CE) nr. 207/2008 al Comisiei]:

3.

Se introduce următorul text la punctul 18ak [Regulamentul (CE) nr. 102/2007 al Comisiei]:

„ , astfel cum a fost modificat prin:

(1)

Anexa XXI la acord a fost modificată prin Decizia nr. 126/2008 a Comitetului mixt al SEE din 7 noiembrie 2008 (1).

(2)

Regulamentul (CE) nr. 747/2008 al Comisiei din 30 iulie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 716/2007 al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile comunitare legate de structura și activitatea filialelor străine, referitor la definițiile caracteristicilor și punerea în aplicare a NACE Rev. 2 (2) trebuie încorporat în acord,

—

32008 R 0747: Regulamentul (CE) nr. 747/2008 al Comisiei din 30 iulie 2008 (JO L 202, 31.7.2008, p. 20).”