30.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 350/1

(1)

Consiliul, prin Regulamentul (CE) nr. 74/2004 (2), a impus o taxă compensatorie definitivă la importurile de lenjerie de pat de bumbac încadrate la codurile NC ex 6302 21 00, ex 6302 22 90, ex 6302 31 00 și ex 6302 32 90, originară din India. Nivelul taxei variază între 4,4 % și 10,4 % pentru societățile incluse individual în eșantion, cu un nivel mediu de 7,6 % pentru societățile cooperante și cu o taxă reziduală de 10,4 %.

(2)

Ca urmare a impunerii taxei compensatorii definitive, Guvernul Indiei („GI”) a făcut declarații conform cărora împrejurările legate de cele două sisteme de subvenționare (Sistemul de credite pentru taxe de import/Duty Entitlement Passbook Scheme și Sistemul privind scutirea de impozitul pe profit în conformitate cu secțiunea 80 HHC din Legea privind impozitul pe profit/Income Tax Exemption under Section 80 HHC of the Income Tax Act) s-au schimbat și că aceste schimbări erau de lungă durată. Guvernul Indiei a susținut că nivelul de subvenționare era, prin urmare, probabil să scadă și astfel, măsurile care fuseseră stabilite parțial pe baza acestor sisteme ar trebui să fie revizuite.

(3)

Comisia a examinat elementele de probă prezentate de către GI și le-a considerat suficiente pentru a justifica deschiderea unei reexaminări, în conformitate cu dispozițiile articolului 19 din regulamentul de bază. După consultarea comitetului consultativ, Comisia a inițiat ex officio o reexaminare intermediară parțială a măsurilor în vigoare printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3).

(4)

Ancheta derulată pentru această reexaminare intermediară parțială urmărește să evalueze necesitatea continuării, a eliminării sau a modificării măsurilor existente în ceea ce privește societățile care au beneficiat de unul sau de ambele sisteme de subvenționare presupuse a se fi schimbat, atunci când au fost furnizate suficiente dovezi în conformitate cu cerințele relevante din avizul de deschidere. În funcție de constatările acesteia, ancheta va evalua și necesitatea de a revizui măsurile aplicabile altor societăți care au colaborat la ancheta inițială și/sau măsura reziduală aplicabilă tuturor celorlalte societăți.

(5)

Ancheta a acoperit perioada cuprinsă între 1 octombrie 2006 și 30 septembrie 2007 („perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”).

(6)

Comisia a informat oficial Guvernul Indiei („GI”) cu privire la deschiderea unei anchete pentru reexaminarea intermediară parțială, precum și pe acei producători exportatori indieni care au cooperat în ancheta anterioară și despre care s-a constatat că au beneficiat de unul sau de ambele sisteme de subvenționare presupuse a se fi schimbat și care au fost menționați în avizul de deschidere aferent reexaminării intermediare parțiale, precum și pe reprezentanții sectorului aferent din Comunitate. Aceasta a oferit părților interesate posibilitatea de a-și face cunoscut în scris punctul de vedere și de a solicita să fie audiate. Observațiile prezentate oral și în scris de către părți au fost analizate și, după caz, luate în considerare.

(7)

În conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază, având în vedere numărul aparent ridicat de părți implicate în această reexaminare, s-a propus utilizarea eșantionării pentru anchetarea subvenționării.

(8)

Pentru a permite Comisiei să selecteze un eșantion, în conformitate cu articolul 27 alineatul (2) din regulamentul de bază, exportatorii sau reprezentanții acestora au fost invitați să se facă cunoscuți într-un termen de trei săptămâni de la data deschiderii procedurii și să furnizeze informații privind exporturile și vânzările lor interne, privind anumite sisteme de subvenționare, precum și numele și activitățile tuturor societăților cu care au legături. Autoritățile din India au fost, de asemenea, informate.

(9)

Mai mult de 80 de societăți s-au făcut cunoscute și au furnizat informațiile cerute pentru eșantionare. Aceste societăți au reprezentat 95 % din exporturile totale ale Indiei către Comunitate pe parcursul perioadei de eșantionare.

(10)

Având în vedere numărul mare de societăți, s-a ales un eșantion de 11 societăți și grupuri exportatoare cu volumele cele mai mari de export către Comunitate, în consultare cu reprezentanții industriei comunitare, cu asociația indiană a textilelor Texprocil și cu GI.

(11)

Eșantionul a reprezentat 64 % din exporturile totale din produsul în cauză din India către UE în perioada de eșantionare (1 aprilie 2006-31 martie 2007). În conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază, eșantionul selecționat acoperea cel mai mare volum reprezentativ cu putință de exporturi care putea face în mod rezonabil obiectul anchetei, în intervalul disponibil.

(12)

Au fost prezentate cereri de stabilire a unei marje individuale de subvenție în conformitate cu articolul 27 alineatul (3) din regulamentul de bază de către patru societăți care nu au fost selectate în eșantion. Cu toate acestea, datorită numărului mare de cereri și a numărului considerabil de societăți selectate în eșantion, s-a considerat că aceste examinări individuale ar complica inutil sarcina, în sensul articolului 27 alineatul (3), și ar fi împiedicat finalizarea în timp util a anchetei. Solicitările de determinare a marjelor individuale pentru cele patru societăți neeșantionate au fost, prin urmare, respinse.

(13)

Pe durata anchetei s-a identificat faptul că două societăți care aveau legături cu două societăți exportatoare eșantionate nu au produs, exportat sau vândut pe plan intern produsul în cauză, produs pe durata PAR. Acestea nu și-au exprimat nicio intenție de a proceda astfel în viitor. Prin urmare, s-a hotărât să se excludă din eșantion și din calculul marjelor de subvenție individuale respectivele societăți aflate în legătură.

(14)

Societățile care nu au fost reținute în eșantion au fost informate că orice taxă antisubvenție instituită la exporturile lor va fi calculată în conformitate cu dispozițiile articolului 15 alineatul (3) din regulamentul de bază, respectiv fără să depășească valoarea medie ponderată a subvențiilor care pot face obiectul unor măsuri compensatorii, stabilită pentru societățile din eșantion.

(15)

Societățile care nu s-au făcut cunoscute în termenul menționat în avizul de deschidere nu au fost considerate drept părți interesate.

(16)

Au răspuns la chestionar toți producătorii-exportatori eșantionați din India.

(17)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru stabilirea practicii de subvenționare. S-au efectuat vizite de verificare la sediile următoarelor părți interesate:

(18)

GI și celelalte părți interesate au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora se intenționa să se propună modificarea ratelor aplicabile ale taxei și continuarea aplicării măsurilor existente. Le-a fost acordat, de asemenea, un termen rezonabil pentru a-și prezenta observațiile. Toate observațiile și comentariile au fost luate în considerare în mod corespunzător, după cum se prezintă în continuare.

(19)

Produsul examinat este lenjeria de pat din fibre de bumbac, pure sau amestecate cu fibre artificiale sau de in (inul nefiind fibra predominantă), albită, vopsită sau imprimată, originară din India („produsul în cauză”), care este în prezent clasificată la codurile NC ex 6302 21 00, ex 6302 22 90, ex 6302 31 00 și ex 6302 32 90 și definită în ancheta inițială.

(20)

Pe baza informațiilor disponibile și a răspunsului la chestionarul Comisiei, au făcut obiectul unei anchete următoarele sisteme, în cadrul cărora se presupune că se acordă subvenții:

(21)

Sistemele 1-5 se bazează pe Legea comerțului exterior (dezvoltare și reglementare) din 1992 (Legea nr. 22 din 1992), care a intrat în vigoare la 7 august 1992 (denumită în continuare „Legea comerțului exterior”). Legea privind comerțul exterior autorizează API să emită notificări privind politicile de import și de export. Aceste politici sunt rezumate în documentele intitulate „Politica de export și de import”, publicate o dată la cinci ani de Ministerul Comerțului și actualizate în mod regulat. Pentru PAR a acestui caz este relevant un document privind politica de export și de import, și anume planul cincinal privind perioada cuprinsă între 1 septembrie 2004 și 31 martie 2009 (denumit în continuare „documentul EXIM 04-09”). În plus, GI definește, de asemenea, procedurile aplicabile documentului EXIM 04-09 în „Manualul de proceduri de la 1 septembrie 2004 la 31 martie 2009, volumul I” (denumit în continuare „MP I 04-09”). Acest manual este, de asemenea, actualizat în mod regulat.

(22)

Sistemul de scutiri de impozitul pe profit se bazează pe Legea privind impozitul pe profit din 1961, lege modificată anual prin Legea finanțelor.

(23)

Sistemul de drawback se bazează pe secțiunea 75 din Legea vămilor din 1962, pe secțiunea 37(2)(xvi) din Legea accizelor din 1944 și pe secțiunile 93A și 94 din Legea finanțelor din 1994. Acesta este un sistem nou care nu a fost anchetat anterior.

(24)

Sistemul fondului de modernizare a tehnologiei se bazează pe o rezoluție a Ministerului Textilelor, Guvernul Indiei, publicată în Official Gazette of India Extraordinary Part I Section I (Jurnalul oficial al Indiei, ediție specială, partea I, secțiunea I) din 31 martie 1999. Acesta este un sistem nou care nu a fost anchetat anterior.

(25)

Sistemul de credite de export se bazează pe secțiunile 21 și 35A din Legea de reglementare a activității bancare din 1949, care autorizează banca Reserve Bank of India („RBI”) să îndrume băncile comerciale în domeniul creditelor de export.

(26)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (10) din regulamentul de bază, Comisia a invitat GI la consultări suplimentare cu referire la sistemele care au fost schimbate și la cele care nu au fost schimbate, precum și cu privire la cele care nu au fost anchetate anterior, în scopul clarificării situației de fapt privind presupusele sisteme și în scopul găsirii unei soluții reciproc acceptabile. În urma acestor consultări și în absența unei soluții reciproc acceptabile în legătură cu aceste sisteme, Comisia le-a inclus pe toate în sfera anchetei privind practicile de subvenționare.

(27)

Descrierea detaliată a sistemului DEPB este prevăzută la punctul 4.3 din documentul EXIM 04-09 și la capitolul 4 din MP I 04-09.

(28)

Orice producător-exportator sau comerciant-exportator poate beneficia de acest sistem.

(29)

Orice exportator eligibil poate solicita credite DEPB care sunt calculate ca procent din valoarea produselor exportate în cadrul acestui sistem. Autoritățile indiene au stabilit aceste rate DEPB pentru majoritatea produselor, inclusiv pentru produsul în cauză. Acestea sunt stabilite pe baza unor norme standard de intrări-ieșiri [standard input-output norms („SION”)] ținând seama de presupusa parte de intrări din import în produsul de export și de incidența taxelor vamale aplicabile acestor presupuse importuri, indiferent dacă au fost sau nu achitate taxe la import.

(30)

Pentru a putea beneficia de avantajele acordate prin acest sistem, o societate trebuie să exporte. Exportatorul trebuie să declare autorităților indiene că exportul are loc în conformitate cu DEPB la momentul exportului. Pentru ca bunurile să poată fi exportate, autoritățile vamale indiene eliberează, în timpul procedurii de expediere, un aviz de expediere. Acest document precizează suma creditului DEPB care urmează a fi acordată pentru respectivul export și astfel exportatorul află ce avantaj va primi în acel moment.

(31)

Odată ce autoritățile vamale au publicat un aviz de expediere, GI nu mai are niciun mijloc să influențeze acordarea unui credit DEPB. Rata DEPB aplicabilă calculării avantajului acordat este cea aplicată la data declarației de export. În timpul PAR a avut loc o creștere retroactivă neobișnuită a ratelor DEPB, sporind avantajul DEPB pentru exporturi de la 1 aprilie 2007 până la 12 iulie 2008. Cu toate acestea, nu se poate presupune că o scădere retroactivă a ratelor DEPB ar putea fi pusă în aplicare conform principiului certitudinii juridice ca o decizie administrativă negativă. Se poate ajunge astfel la concluzia că posibilitatea GI de a modifica retroactiv nivelul avantajului este limitată.

(32)

Creditele DEPB se pot transfera liber și au o valabilitate de 12 luni de la data acordării lor. Aceste credite se pot utiliza pentru plata taxelor vamale datorate pentru orice importuri ulterioare de mărfuri nesupuse restricțiilor la import, cu excepția mijloacelor de producție. Produsele astfel importate pot fi vândute pe piața internă (în acest caz ele sunt supuse impozitului pe vânzări) sau pot fi utilizate altfel.

(33)

Cererile de credite DEPB se depun electronic și pot avea drept obiect un număr nelimitat de tranzacții de export. În fapt, nu există termene stricte de solicitare de credite DEPB. Sistemul electronic utilizat pentru gestionarea sistemului DEPB nu exclude automat tranzacțiile de export care au depășit perioadele de depunere cu termen menționate la capitolul 4.47 din MP I 04-09. Mai mult, după cum se prevede clar la capitolul 9.3 din MP I 04-09, cererile primite după expirarea termenelor de depunere pot fi totuși luate în considerare în schimbul unei mici penalități (10 % din credit).

(34)

În timp ce ratele DEPB pentru exporturile produsului în cauză în timpul perioadei anchetei inițiale erau de 8 %, la începutul PAR erau de doar 3,7 %, procent revizuit la 6,7 % pe durata PAR (la 12 iulie 2007), revizuire care a fost în mod neobișnuit antedatată la exporturi începând de la 1 aprilie 2007.

(35)

GI și Texprocil au pretins că nu s-au produs restituiri excedentare la aplicarea sistemului DEPB și au afirmat că, prin urmare, sistemul nu putea face obiectul unor măsuri compensatorii. Acest argument a fost respins din perspectiva concluziei de la considerentul 38 conform căreia acest sistem nu poate fi considerat drept sistem de drawback autorizat sau un sistem de drawback pentru inputurile de substituire în sensul dispozițiilor de la articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și din anexa I litera (i) și anexele II și III la regulamentul de bază. Prin urmare, întreaga sumă a taxelor care nu au mai fost percepute poate face obiectul unor măsuri compensatorii.

(36)

Sistemul DEPB acordă subvenții în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Un credit DEPB constituie o contribuție financiară din partea GI, deoarece creditul va fi utilizat în cele din urmă pentru achitarea taxelor de import, scăzând astfel venitul din taxele vamale pe care GI le-ar fi perceput în mod normal. În plus, acest credit DEPB conferă un avantaj exportatorului, deoarece îi îmbunătățește lichiditățile.

(37)

Sistemul DEPB este condiționat în drept de rezultatele obținute la export și, prin urmare, este considerat specific și poate face obiectul unor măsuri compensatorii în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(38)

Acest sistem nu poate fi considerat un sistem de drawback autorizat sau un sistem de drawback pentru inputurile de substituire în înțelesul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Acesta nu respectă normele stricte prevăzute în anexa I litera (i), în anexa II (definiția și normele privind sistemele de drawback) și în anexa III (definiția și normele privind sistemul de drawback pentru inputurile de substituire) din regulamentul de bază. Exportatorul nu are obligația de a consuma efectiv bunurile importate cu scutire de taxe vamale în procesul de producție, iar valoarea creditelor nu este calculată în funcție de cantitatea reală de inputuri utilizată. În afară de aceasta, nu există niciun sistem sau nicio procedură care să verifice care sunt inputurile consumate în procesul de producție a produsului exportat sau dacă s-a realizat o plată excedentară de taxe de import în înțelesul anexei I litera (i) și al anexelor II și III la regulamentul de bază. În final, exportatorul poate beneficia de DEPB, indiferent dacă importă sau nu inputuri. Pentru a obține avantajul, exportatorul trebuie numai să exporte bunuri, fără să demonstreze că a importat inputuri. În consecință, chiar și exportatorii care își procură toate inputurile pe plan local și care nu importă niciunul dintre bunurile care pot fi utilizate ca inputuri pot beneficia de sistemul DEPB.

(39)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) și cu articolul 5 din regulamentul de bază, valoarea subvențiilor care pot face obiectul unor măsuri compensatorii a fost calculată în funcție de avantajul conferit beneficiarului, constatat în PAR. În această privință, s-a considerat că avantajul este conferit beneficiarului în momentul tranzacției de export efectuate în acest sistem. În acest moment, GI poate renunța să mai perceapă taxe vamale, fapt care constituie o contribuție financiară în înțelesul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. După ce autoritățile vamale publică un aviz de expediere care să indice, printre altele, valoarea creditului DEPB care urmează să fie acordat pentru respectiva tranzacție de export, GI nu mai dispune de niciun mijloc prin care să influențeze acordarea subvenției. Mai mult, producătorii-exportatori cooperanți au înregistrat creditele DEPB pe baza contabilității de angajamente ca profit la momentul tranzacției de export.

(40)

Pentru a ține seama de impactul creșterii antedatate a ratelor, valoarea creditului DEPB înregistrat în contabilitate pentru exporturile efectuate între 1 aprilie și 12 iulie 2007 a fost mărită, acolo unde a fost necesar, deoarece avantajul real de care vor beneficia societățile la primirea creditului din partea GI este mai mare decât cel solicitat în mod oficial la momentul exportului.

(41)

În urma prezentării unor cereri justificate, costurile suportate în mod necesar pentru a beneficia de subvenție au fost deduse din creditele stabilite pentru a obține valoarea subvenției ca numărător, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției a fost raportată la cifra de afaceri totală realizată la export în perioada anchetei de reexaminare (numitor), deoarece subvenția depinde de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(42)

S-au depus mai multe comentarii privind anumite detalii ale calculării avantajului acordat în cadrul DEPB. Acolo unde s-a constatat că este justificat, calculele au fost modificate în consecință.

(43)

Contrar celor afirmate de anumiți producători-exportatori, și creditul DEPBS generat prin exportul altor produse decât cel în cauză trebuia luat în considerare la stabilirea valorii creditului DEPBS care poate face obiectul unor măsuri compensatorii. În cadrul sistemului DEPBS nu există nicio obligație care să limiteze utilizarea creditelor la importul, cu scutire de taxe vamale, de inputuri destinate fabricării unui anumit produs. Dimpotrivă, creditele sunt liber transferabile, pot să fie chiar vândute sau utilizate la orice import de bunuri care nu sunt supuse unor restricții la import (inputurile produsului în cauză aparțin acestei categorii), cu excepția bunurilor de capital. În consecință, produsul în cauză poate beneficia de toate creditele generate în cadrul acestui sistem.

(44)

Cinci societăți din eșantion au beneficiat de sistemul DEPB în PAR, cu marje de subvenții care se eșalonează între 0,15 și 3,96 %.

(45)

Descrierea detaliată a sistemului DFIA este cuprinsă la capitolul 4 din documentul EXIM 04-09 și la capitolul 4 din MP I 04-09. Sistemul a fost inițiat la 1 mai 2006 și a înlocuit sistemul DFRC, care a fost compensat prin regulamentul inițial.

(46)

DFIA se emite pentru orice comerciant-exportator sau fabricant-exportator pentru importurile de inputuri utilizate la fabricarea de bunuri pentru exporturi cu scutire de taxa vamală de bază, de taxa vamală suplimentară, de subvenția pentru educație de taxă antidumping și de taxă de salvgardare, după caz.

(47)

DFIA este un sistem post- și preexport care permite importuri de bunuri determinate în conformitate cu normele SION, dar care, în cazul unei DFIA transferabile, nu trebuie să fie neapărat utilizate la fabricarea produsului exportat.

(48)

DFIA cuprinde doar importul inputurilor specificate în normele SION. Autorizarea importului se limitează la cantitatea și valoarea menționate în normele SION, dar poate fi revizuită, la cerere, de către autoritățile regionale.

(49)

Obligația de export face obiectul unei cereri de valoare adăugată minimă de 20 %. Exporturile se pot efectua cu anticiparea autorizației DFIA, caz în care autorizarea importului se stabilește proporțional cu exporturile provizorii.

(50)

După ce s-a îndeplinit obligația de export, exportatorul poate solicita transferabilitatea autorizației DFIA, care, în practică, înseamnă permisiunea de a vinde pe piață licența de import cu scutire de taxe vamale.

(51)

GI și Texprocil au pretins că DFRC constituie o sistem admisibil de drawback pentru inputuri de substituire, deoarece sistemul furnizează reaprovizionarea cu inputuri utilizate pentru produsul exportat și s-a considerat că este rezonabil, eficient și bazat pe practici comerciale general acceptate în India. Deoarece cantitatea, calitatea și caracteristicile tehnice, precum și caietul de sarcini corespund cu cele ale inputurilor utilizate în produsul de export, GI și Texprocil ar fi de părere că sistemul este autorizat, în temeiul acordului privind subvențiile și măsurile compensatorii (Acordul ASMC). GI și Texprocil au susținut, de asemenea, că, în cazul în care se evaluează admisibilitatea unui sistem de drawback pentru inputurile de substituire, condiția relevantă este să se țină cont de produsul importat, și nu de persoana care importă. S-a mai afirmat că, în măsura în care sunt interesate autoritățile publice, nu se acordă niciun avantaj suplimentar. S-a argumentat și că, prin urmare, sistemul nu a putut face obiectul unor măsuri compensatorii. Nu s-au furnizat noi dovezi în favoarea acestor argumente și, de aceea, aceste argumente sunt respinse, din perspectiva constatărilor menționate la considerentele 52-55 conform cărora niciunul dintre subsisteme nu ar trebui să fie considerat sistem de drawback autorizat sau sistem de drawback pentru inputurile de substituire în înțelesul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al anexei I litera (i) și anexelor II și III la regulamentul de bază. Prin urmare, întreaga sumă a avantajului poate face obiectul unor măsuri compensatorii.

(52)

Deși există unele diferențe de aplicare a noului sistem DFIA, în comparație cu sistemul anterior de compensare DFRC, noul sistem DFIA trebuie să fie considerat drept o continuare a sistemului DFRC, deoarece preia elementele principale ale DFRC.

(53)

Atât DFRC, cât și DFIA reprezintă subvenții în înțelesul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctele (i) și (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, respectiv o contribuție financiară sub formă de subvenție. Acestea implică un transfer direct de fonduri, dat fiind că pot fi vândute și convertite în numerar sau pot fi folosite pentru achitarea taxelor de import, determinând GI să renunțe la venituri pe care ar trebui să le perceapă în mod normal. În plus, DFRC și DFIA conferă un avantaj exportatorului, deoarece îi îmbunătățește lichiditățile.

(54)

Atât DFRC, cât și DFIA sunt condiționate în drept de rezultatele obținute la export și sunt, prin urmare, specifice și pot face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(55)

Mai mult, niciunul dintre sisteme nu poate fi considerat un sistem de drawback autorizat sau un sistem de drawback pentru inputurile de substituire în înțelesul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Acestea nu respectă normele stricte enunțate în anexa I litera (i), în anexa II (definiția și normele privind sistemul de drawback) și în anexa III (definiția și normele privind sistemul de drawback pentru inputurile de substituire) la regulamentul de bază. În special: (i) acestea permit o refinanțare sau un drawback ex post a (al) taxelor de import pentru inputurile care sunt consumate în procesul de producție al altui produs; (ii) nu există niciun sistem sau procedură care să verifice care sunt inputurile consumate și dacă s-au consumat inputuri în procesul de producție al produsului exportat sau dacă s-au realizat avantaje excedentare în înțelesul anexei I litera (i) și al anexelor II și III la regulamentul de bază; și (iii) transferabilitatea certificatelor/autorizațiilor presupune faptul că un exportator care a acordat un DFRC sau o DFIA nu are de fapt nicio obligație să utilizeze certificatul pentru importul de inputuri.

(56)

Pentru stabilirea avantajului s-a considerat că, spre deosebire de DEPB, licențele DFRC și DFIA nu au valoare noțională sau rate de credit. Licența indică totalul cantității de inputuri permise a fi importate și valoarea maximă totală CIF a acestor importuri. Prin urmare, avantajul nu este cunoscut la momentul exporturilor și poate fi stabilit și înregistrat în contabilitate doar la momentul utilizării licenței pentru import sau al vânzării acesteia.

(57)

În consecință, în cazurile în care licențele au fost utilizate pentru importuri, avantajul pentru societăți a fost calculat pe baza valorii taxelor la import care nu au mai fost percepute. În cazurile în care licențele au fost transferate (vândute), avantajul a fost calculat pe baza venitului din respectivele vânzări în PAR.

(58)

Ancheta a stabilită că cinci societăți care exportau pe baza DRFC și/sau DFIA și-au vândut autorizațiile/certificatele unor părți terțe.

(59)

Un producător exportator a susținut că utilizase una dintre autorizațiile sale DFIA drept sistem de drawback pentru inputurile de substituire și că nu avea sume excedentare de restituit pentru taxele pe importurile realizate în baza unei anumite licențe. Ancheta a stabilit că, în baza acelei licențe, cantitățile pentru import și export nu erau epuizate și că licența nu era încheiată și verificată în conformitate cu regulile prevăzute în documentul EXIM. Prin urmare, și ținând seama de constatările de la considerentul 54, s-a ajuns la concluzia ca societatea nu putea dovedi că nu a suportat nicio restituire excedentară în baza respectivei licențe. Suma totală a taxelor scutite la importurile efectuate în baza respectivei licențe sunt, în consecință, considerate a fi o subvenție, iar cererea a fost deci respinsă.

(60)

În urma prezentării unor cereri justificate, costurile suportate în mod necesar pentru a beneficia de subvenție au fost deduse din avantajele stabilite pentru a obține valoarea subvenției ca numărător, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției a fost raportată la cifra de afaceri totală realizată la export în perioada anchetei de reexaminare ca numitor corespunzător, deoarece subvenția depinde de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(61)

S-au depus mai multe comentarii privind anumite detalii ale calculării avantajului acordat în cadrul DFRC/DFIA. Acolo unde s-a constatat că este justificat, calculele au fost modificate în consecință.

(62)

Contrar celor afirmate de anumiți producători-exportatori, și creditul DFRC/DFIA generat prin exportul altor produse decât cel în cauză trebuia luat în considerare la stabilirea valorii avantajului care poate face obiectul unor măsuri compensatorii. În cadrul sistemului DFRC/DFIA nu există nicio obligație care să limiteze utilizarea creditelor la importul, cu scutire de taxe vamale, de inputuri destinate fabricării unui anumit produs. Dimpotrivă, creditele DFRC/DFIA sunt liber transferabile, pot să fie chiar vândute sau utilizate la importul oricăror bunuri care nu sunt supuse unor restricții la import (inputurile produsului în cauză aparțin acestei categorii), cu excepția mijloacelor de producție. În consecință, produsul în cauză poate beneficia de toate avantajele generate în cadrul sistemului DFRC/DFIA.

(63)

S-a constatat că patru societăți din eșantion au beneficiat de aceste sisteme în PAR, cu marje de subvenție care se eșalonează între 0,09 % și 2,03 %.

(64)

Descrierea detaliată a sistemului EPCG este cuprinsă la capitolul 5 din documentul EXIM 04-09 și la capitolul 5 din MP I 04-09.

(65)

Acest sistem este deschis fabricanților-exportatori, precum și comercianților-exportatori „asociați” fabricanților și furnizorilor de servicii aferenți.

(66)

Conform condiției de obligație de export, GI va emite o licență EPCG în schimbul unei cereri și a plății unei taxe. Licența permite unei societăți să importe mijloace de producție (noi și, din aprilie 2003, mijloace de producție second-hand, vechi de maximum 10 ani) la un nivel redus al taxelor. Până la 31 martie 2000, se aplica un nivel efectiv al taxelor de 11 % (inclusiv o suprataxă de 10 %) și, în cazul importurilor cu valoare ridicată, un nivel zero al taxelor. Din aprilie 2000, se aplică un nivel redus de 5 % tuturor mijloacelor de producție importate în temeiul acestui sistem. Pentru a îndeplini obligația de export, mijloacele de producție importate trebuie folosite pentru producerea unei anumite cantități de produse de export, într-o perioadă determinată. La 9 mai 2008, respectiv în afara duratei PAR, GI a anunțat că taxa care se plătește pentru import în temeiul EPCG a fost diminuată la 3 %.

(67)

Titularul unei licențe EPCG pentru acest sistem poate, de asemenea, să achiziționeze mijloace de producție pe piața internă. În acest caz, titularul unei licențe EPCG solicită invalidarea licenței sale EPCG. Fabricantul intern de mijloace de producție specificate în scrisoarea de invalidare devine eligibil pentru avantajul la export stabilit și are dreptul la avantajul de a importa cu scutiri de taxe vamale componentele necesare pentru fabricarea acestor mijloace de producție. Cu toate acestea, acciza care trebuie plătită pentru achiziția internă de mijloace de producție de către titularul unei licențe EPCG poate fi restituită sau poate face obiectul unei scutiri. Titularul unei licențe EPCG rămâne răspunzător de îndeplinirea obligației de export care este stabilită în raport cu taxele vamale generale de care este scutită valoarea FOB a bunurilor importate.

(68)

GI a susținut faptul că nu s-a beneficiat de niciun avantaj în cazurile în care titularul de licență EPCG a solicitat invalidarea licenței sale EPCG și a achiziționat mijloace de producție pe plan intern, deoarece nu s-a emis niciun regulament guvernamental corespondent prin care să se acorde scutirea de la plata accizelor pentru astfel de achiziții. Cu toate acestea, GI a confirmat, de asemenea, că, în anumite situații, titularul unei licențe EPCG ar putea achiziționa mijloace de producție fără plata accizei, și anume în cazurile în care această taxă nu ar fi fost compensată în baza sistemului central indian de credite pentru taxa pe valoarea adăugată (CENVAT). Mai mult, în aceste cazuri furnizorul intern de mijloace de producție este eligibil pentru avantaje fiscale, ceea ce se va reflecta în prețul mijloacelor de producție furnizate. Deoarece acesta este un avantaj care ar putea fi obținut cu condiția exportului, deoarece nu există schimbări la nivelul obligației de export a titularului de licență EPCG în cazul invalidării, s-a considerat că acest argument trebuie să fie respins, iar constatările rămân neschimbate.

(69)

Sistemul EPCG acordă subvenții în înțelesul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Reducerea taxelor sau, în cazul achizițiilor interne, rambursarea impozitelor sau a scutirilor aferente constituie o contribuție financiară din partea GI, deoarece această atribuire scade venitul GI care i s-ar datora în mod normal.

(70)

În plus, reducerea taxei conferă un avantaj exportatorului, întrucât taxele economisite la import îi îmbunătățesc lichiditățile. În cazul rambursării accizei/scutirii de acciză, rambursarea sau scutirea de acciză conferă un avantaj exportatorului, deoarece taxele scutite la achiziționarea de mijloace de producție îi îmbunătățesc lichiditățile.

(71)

În afară de aceasta, sistemul EPCG este condiționat în drept de rezultatele la export, deoarece licențele nu pot fi obținute fără un angajament de a exporta. Prin urmare, se consideră că sistemul este specific și că poate face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(72)

Acest sistem nu poate fi considerat un sistem autorizat de restituirea a impozitelor indirecte cumulative percepute în stadii anterioare sau un sistem de drawback autorizat sau un sistem de drawback pentru inputurile de substituire în înțelesul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Mijloacele de producție nu fac obiectul sistemelor autorizate definite la literele (h) și (i) din anexa I la regulamentul de bază, deoarece nu sunt consumate în producția de produse exportate. În cazul restituirii unor impozite indirecte cumulative percepute în stadii anterioare, ar trebui remarcat faptul că exportatorii nu ar avea dreptul la aceeași restituire dacă nu ar fi ținuți de obligația de export.

(73)

Valoarea subvenției a fost calculată, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, pe baza valorii taxelor vamale neachitate aplicate asupra mijloacelor de producție importate sau a valorii accizei neachitate/rambursate aplicate asupra bunurilor achiziționate pe piața internă, după caz, repartizate pe o perioadă corespunzătoare duratei normale de amortizare a acestor mijloace de producție. Pe baza practicii stabilite, valoarea astfel calculată, care poate fi atribuită PAR, a fost ajustată prin adăugarea dobânzii corespunzătoare acestei perioade, astfel încât să se stabilească valoarea totală a avantajului conferit beneficiarului în timp. Rata dobânzii comerciale în vigoare în India în perioada anchetei de reexaminare a fost considerată adecvată în acest scop. Costurile suportate în mod necesar pentru a beneficia de subvenție au fost deduse din valoarea calculată, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază, pentru a obține valoarea subvenției (numărătorul). În conformitate cu articolul 7 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, valoarea subvenției a fost raportată la cifra de afaceri realizată la export în PAR ca numitor corespunzător, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(74)

S-au depus mai multe comentarii privind anumite detalii ale calculării avantajului acordat în cadrul EPCG. Acolo unde s-a constatat că este justificat, calculele au fost modificate în consecință.

(75)

Contrar celor afirmate de anumiți producători-exportatori, și avantajul EPCG generat prin exportul altor produse decât cel în cauză trebuia luat în considerare la stabilirea valorii avantajului care poate face obiectul unor măsuri compensatorii. În cadrul sistemului EPCGS nu există nicio obligație care să limiteze utilizarea avantajelor la importul, cu scutire de taxe vamale, de inputuri destinate fabricării unui anumit produs. În consecință, produsul în cauză poate beneficia de toate avantajele generate în cadrul sistemului EPCG.

(76)

Patru societăți din eșantion au beneficiat de acest sistem pe durata PAR, cu marje ale subvențiilor eșalonate până 1,45 %; pentru una dintre societăți avantajul a fost considerat neglijabil.

(77)

Descrierea detaliată a sistemului este prevăzută la punctele 4.1.1-4.1.14 din documentul EXIM 04-09 și la capitolele 4.1-4.30 din MP I 04-09. Acest sistem a fost numit „Sistemul licențelor prealabile” pe parcursul anchetei precedente de examinare, care a condus la impunerea unei taxe compensatorii definitive, în prezent, în vigoare.

(78)

Sistemul AAS este alcătuit din șase subsisteme, descrise în detaliu la considerentul 78. Aceste subsisteme se deosebesc, printre altele, prin criteriile de eligibilitate. Subsistemele AAS „exporturi fizice” și AAS „cerințe anuale” sunt deschise fabricanților-exportatori, precum și comercianților-exportatori „asociați” fabricanților aferenți. Fabricanții-exportatori care aprovizionează un exportator final sunt eligibili pentru subsistemul AAS „bunuri intermediare”. Contractorii principali care aprovizionează categoriile „exporturi prevăzute” menționate la punctul 8.2 din documentul EXIM 04-09, de exemplu furnizorii unei EOU (unități axate pe export) sunt eligibili pentru exporturile prevăzute în baza AAS. În final, societățile care asigură aprovizionarea intermediară pentru fabricanți-exportatori sunt eligibili pentru avantajele legate de „exporturi prevăzute” din cadrul subsistemului „bonuri de aprovizionare anticipată” (Advance Release Orders, „ARO”) și „acreditiv intern de tip «back to back»” („Back to back inland letter of credit”).

(79)

Autorizațiile prealabile pot fi eliberate în următoarele cazuri:

(80)

S-a stabilit faptul că, pe durata PAR, doi exportatori care au cooperat au beneficiat de avantaje din două dintre subsistemele de mai sus, legate de produsul în cauză, respectiv (i) ALS/AAS exporturi fizice și (ii) ALS pentru mijloace intermediare. Nu a fost, prin urmare, necesar să se stabilească dacă subsistemele rămase pot face obiectul unor măsuri compensatorii.

(81)

Ca urmare a impunerii taxei compensatorii definitive în vigoare în prezent, GI a modificat sistemul de verificare aplicabil ALS/AAS. În sensul verificării de către autoritățile indiene, orice titular de autorizație prealabilă are obligația, din punct de vedere legal, de a ține „o evidență precisă și adecvată a consumului și a utilizării de produse importate cu scutire de taxe vamale/achiziționate de pe piața internă”, într-un format specific (capitolele 4.26, 4.30 și apendicele 23 din MP I 04-09), respectiv un registru al consumului real. Prezentul registrul trebuie să fie verificat de către un expert contabil/contabil-costuri care eliberează un certificat prin care declară că registrele prescrise și dosarele în cauză au fost verificate și că informațiile furnizate în temeiul apendicelui 23 sunt adevărate și corecte în toate privințele. Cu toate acestea, dispozițiile menționate se aplică doar autorizațiilor prealabile emise începând din data de 13 mai 2005. În cazul autorizațiilor prealabile sau al licențele prealabile emise înainte de această dată, titularilor li se solicită să respecte dispozițiile aplicabile anterior în ceea ce privește verificarea, respectiv să țină o evidență precisă și adecvată a consumului și a utilizării de produse importate în cadrul fiecărei licențe, în formatul specificat la apendicele 18 (capitolul 4.30 și apendicele 18 din MP I 02-07).

(82)

În ceea ce privește subsistemele utilizate pe durata PAR de către doi producători-exportatori eșantionați, respectiv exporturi fizice și bunuri intermediare, atât permisiunea de import, cât și obligația de export sunt fixate, ca volum și valoare, de către GI și justificate pe baza licențelor. În afară de aceasta, în momentul tranzacțiilor de import și de export, operațiunile corespunzătoare trebuie menționate în licență de către funcționarii guvernamentali. Volumul importurilor autorizate în acest sistem este stabilit de către GI, pe baza unor norme standard de intrări/ieșiri („SION”). Există norme SION pentru majoritatea produselor, inclusiv pentru produsul în cauză; acestea sunt publicate în MP II 04-09.

(83)

Inputurile materiale importate nu sunt transferabile și trebuie utilizate pentru fabricarea produsului de export. Obligația de export trebuie respectată într-un anumit termen de la eliberarea licenței (24 de luni, cu două prelungiri posibile, de 6 luni fiecare).

(84)

GI a susținut faptul că avea un sistem adecvat de verificare, în conformitate cu apendicele 23 din MP I 04-09, și că nu au avut loc restituiri excedentare la aplicarea ALS/AAS. S-a afirmat, prin urmare că sistemul nu putea face obiectul unor măsuri compensatorii. Nu s-au furnizat dovezi noi în favoarea acestor afirmații și, de aceea, acest argument este respins, din perspectiva constatărilor conform căreia niciunul din subsisteme nu ar trebui să fie considerat sistem de drawback autorizat sau sistem de drawback pentru inputurile de substituire în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al anexelor II și III la regulamentul de bază, deoarece nu a existat un sistem adecvat de verificare.

(85)

Pe lângă aceasta, în conformitate cu anexa II partea II punctul 5 și cu anexa III partea II punctul 3 din regulamentul de bază, acolo unde s-a descoperit că nu există un sistem adecvat de verificare, țara exportatoare putea depăși acest lucru prin derularea unei examinări ulterioare pentru a dovedi dacă a avut sau nu loc o plată excedentară. Deoarece nu s-a derulat nicio astfel de examinare înainte de vizitele de verificare, după cum nu s-a dovedit nici faptul că nu s-a primit nicio plată excedentară, argumentele sunt respinse.

(86)

Scutirea de taxele de import constituie o subvenție în înțelesul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, și anume o contribuție financiară a GI care a conferit un avantaj exportatorilor.

(87)

În plus, subsistemele ALS/AAS exporturi fizice și ALS bunuri intermediare sunt în mod clar condiționate în drept de rezultatele obținute la export și sunt, prin urmare, considerate specifice și pot face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază. O societate nu poate obține niciun avantaj în cadrul acestor sisteme fără un angajament de export.

(88)

Niciunul dintre cele două subsisteme utilizate în cazul de față, ALS/AAS exporturi fizice și ALS bunuri intermediare, nu poate fi considerat drept sistem de drawback autorizat sau sistem de drawback pentru inputuri de substituire în înțelesul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Acestea nu respectă normele stricte enunțate la anexa I litera (i), la anexa II (definiția și normele privind sistemul de drawback) și la anexa III (definiția și normele privind sistemul de drawback pentru inputurile de substituire) din regulamentul de bază.

(89)

În ceea ce privește producătorul-exportator care a utilizat AAS, s-a stabilit în urma anchetei că noile cerințe de verificare stipulate de autoritățile indiene nu fuseseră încă testate în practică, deoarece licențele nu fuseseră încheiate la momentul verificării și, prin urmare, nu fuseseră verificate conform regulilor prevăzute în documentul EXIM. Prin urmare, societatea nu a putut dovedi că nu suportase restituiri excedentare în baza respectivei licențe. Întreaga sumă a taxelor scutite pentru importuri realizate în baza respectivei licențe este considerată, prin urmare, a fi o subvenție.

(90)

GI nu a aplicat eficient sistemul sau procedura care permite să se verifice care inputuri sunt consumate pentru fabricarea produsului exportat și în ce cantități (anexa II partea II punctul 4 din regulamentul de bază și, în cazul sistemelor de drawback pentru inputuri de substituire, anexa III partea II punctul 2 din regulamentul de bază). Normele SION nu pot fi considerate un sistem de verificare a consumului real, deoarece materialele inputuri scutite de taxe vamale, importate în baza autorizațiilor/licențelor, cu rezultate SION diferite, sunt amestecate în același proces de producție pentru un produs destinat exportului. Acest tip de proces nu permite GI să verifice cu suficientă precizie ce sume de inputuri au fost consumate în producția pentru export și în raport cu ce reper SION ar trebuit comparate acestea.

(91)

În afară de aceasta, GI fie nu a realizat, fie nu a finalizat încă niciun control eficient pe baza unui registru de consum real, ținut corect. În plus, GI nu a efectuat o nouă examinare bazată pe inputurile efectiv implicate, așa cum ar fi trebuit să procedeze în mod normal în absența unui sistem de verificare aplicat eficient (anexa II partea II punctul 5 și anexa III partea II punctul 3 din regulamentul de bază).

(92)

Prin urmare, aceste două subsisteme pot face obiectul unor măsuri compensatorii.

(93)

În lipsa unui sistem de drawback autorizat sau a unui sistem de drawback pentru inputurile de substituire, avantajul care poate face obiectul unor măsuri compensatorii reprezintă valoarea totală a taxelor de import restituite care s-ar aplica în mod normal la importul de inputuri. În această privință, se remarcă faptul că regulamentul de bază nu conține dispoziții doar pentru compensarea unei restituiri „excedentare” de taxe. În conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și cu anexa I litera (i) din regulamentul de bază, doar restituirea excedentară a taxelor poate face obiectul unor măsuri compensatorii, cu condiția să fie îndeplinite condițiile menționate la anexele II și III din regulamentul de bază. Totuși, aceste condiții nu au fost îndeplinite în cazul de față. Prin urmare, în cazul în care se constată absența unei proceduri de monitorizare adecvate, excepția pentru sistemele de drawback menționată anterior nu este aplicabilă și prevalează regula normală de aplicare a măsurilor compensatorii la valoarea taxelor neachitate (venituri la care se renunță) față de orice pretinsă restituire excedentară. În conformitate cu anexa II partea II și cu anexa III partea II din regulamentul de bază, obligația de a calcula remiterea excesivă nu îi revine autorității responsabile cu ancheta. Dimpotrivă, articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază îi impune numai sarcina de a stabili probe suficiente privind ineficiența unui pretins sistem de verificare.

(94)

Valoarea subvenției a fost calculată pe baza taxelor de import nepercepute (taxa vamală de bază și taxa vamală suplimentară specială) la inputurile importate în temeiul cele două subsisteme utilizate pentru produsul vizat pe durata PAR. În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază, costurile suportate în mod necesar pentru a obține subvenția au fost deduse din valoarea subvenției pe baza depunerii unor cereri justificate. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției a fost raportată la cifra de afaceri realizată la export generată de produsul în cauză (numitor), deoarece subvenția depinde de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(95)

S-au depus mai multe comentarii privind anumite detalii ale calculării avantajului acordat în cadrul ALS/AAS. Acolo unde aceste comentarii au fost considerate justificate, calculele au fost modificate în consecință.

(96)

Contrar celor afirmate de anumiți producători-exportatori, și avantajul ALS/AAS generat prin exportul altor produse decât cel în cauză trebuia luat în considerare la stabilirea valorii avantajului care poate face obiectul unor măsuri compensatorii. În cadrul sistemului ALS/AAS nu există nicio obligație care să limiteze utilizarea avantajului la importul, cu scutire de taxe vamale, de inputuri destinate fabricării unui anumit produs. În consecință, produsul în cauză poate beneficia de toate avantajele generate în cadrul ALS/AAS.

(97)

Două societăți eșantionate au beneficiat de ALS sau de AAS, cu marje ale avantajului eșalonate între 0,17 % și 1,74 %.

(98)

S-a constatat că niciunul dintre producătorii-exportatori care au cooperat nu era situat într-o SEZS sau într-o EPZS și nu avea statut de EOU. Prin urmare, nu s-a considerat necesară o analiză suplimentară a acestui sistem în cadrul acestei anchete.

(99)

În cadrul acestui sistem, exportatorii puteau beneficia de o scutire parțială a impozitului pe profit în cazul profiturilor provenind din vânzări la export. Această exonerare avea drept temei juridic secțiunea 80HHC din Legea privind impozitul pe profit.

(100)

Această dispoziție a fost eliminată începând cu anul de evaluare 2005-2006 (respectiv pentru exercițiul financiar de la 1 aprilie 2004 la 31 martie 2005) și astfel secțiunea 80HHC din Legea privind impozitul pe profit nu mai conferă niciun beneficiu după data de 31 martie 2004. Niciunul dintre producătorii-exportatori cooperanți nu au beneficiat de avantaje în baza acestui sistem pe durata PAR. Prin urmare, nu s-a considerat necesară o analiză suplimentară a acestui sistem în cadrul acestei anchete.

(101)

Sistemul se bazează pe secțiunea 75 din Legea vămilor din 1962, pe secțiunea 37(2)(xvi) din Legea accizelor din 1944 și pe secțiunile 93A și 94 din Legea finanțelor din 1994.

(102)

Orice exportator este eligibil pentru acest sistem.

(103)

Nivelul de drawback al taxelor stabilite de GI este de două tipuri – niveluri „pentru toate sectoarele” aplicate pe baza unei sume forfetare tuturor exportatorilor unui anumit produs și niveluri „pentru mărci” aplicate fiecărei societăți pentru produsele care nu sunt acoperite de nivelurile „pentru toate sectoarele”. Primul tip (nivelul pentru toate sectoarele) este relevant pentru produsul în cauză.

(104)

Nivelurile de drawback pentru toate sectoarele sunt calculate ca procent din valoarea produselor exportate în cadrul acestui sistem. Autoritățile indiene au stabilit aceste niveluri de drawback pentru toate sectoarele pentru diverse produse, inclusiv pentru produsul în cauză. Acestea sunt determinate pe baza unor presupuse impozite indirecte și a unor taxe de import percepute pentru bunuri și servicii utilizate în procesul de fabricare a produsului de export (taxe de import, acciză, impozit pe servicii etc.), inclusiv presupuse impozite indirecte și taxe de import percepute pentru bunuri și servicii pentru fabricarea inputurilor și fără a se ține seama dacă respectivele impozite au fost sau nu plătite. Valoarea DDS se supune unei limite maxime de valoare a produsului de export, per unitate. Dacă societatea poate recupera unele din aceste taxe din sistemul CENVAT, atunci nivelul de drawback este mai scăzut.

(105)

Nivelurile de drawback ale taxelor la produsul în cauză au fost revizuite de mai multe ori pe durata PAR. Până la 1 aprilie 2007, nivelurile aplicabile variau între 6,4 % și 6,9 % în funcție de tipul de produs, iar, până la 1 septembrie 2007, între 9,1 % și 9,8 %. La 13 decembrie 2007, respectiv după încheierea PAR, nivelurile de drawback au crescut până la 10,1 %-10,3 %, iar creșterea era antedatată pentru importurile din 1 septembrie 2007, respectiv pe durata PAR.

(106)

Pentru a putea beneficia de avantajele acordate prin acest sistem, o societate trebuie să exporte. Exportatorul trebuie să prezinte autorităților indiene o declarație care să precizeze că exportul este efectuat în cadrul DDS la momentul exportului. Pentru ca mărfurile să poată fi exportate, autoritățile vamale indiene eliberează, în cursul procedurii de expediere, un aviz de expediere. Acest document indică, printre altele, valoarea DDS care urmează a fi acordată pentru respectiva tranzacție de export. Exportatorul află atunci cuantumul avantajului pe care îl va primi și îl înregistrează în conturi la creanțe. După ce autoritățile vamale publică un aviz de expediere, GI nu mai are niciun mijloc să influențeze acordarea DDS. Nivelul DDS aplicabilă calculării avantajului acordat este în general cea aplicată la data declarației de export. O mărire retroactivă a nivelurilor de drawback a avut loc pe durata PAR, care a fost luată în considerare la calcularea valorii subvenției.

(107)

Mai multe părți au susținut faptul că DDS nu putea face obiectul unor măsuri compensatorii în această anchetă, deoarece nu a fost menționat explicit în chestionarele antisubvenții emise la începutul anchetei. Acest argument este respins din următoarele motive: scopul acestei reexaminări, în conformitate cu avizul de deschidere, este „nivelul de subvenționare” care a conferit avantaje producătorilor-exportatori ai produsului în cauză, și anume include toate sistemele de subvenții puse în practică de GI.

(108)

S-a convenit că DDS nu a fost condiționat de rezultatele obținute la export, deoarece avantajul în temeiul acestui sistem nu s-a legat de nivelul de exporturi atins de exportatori. Acest argument este respins deoarece avantajul conferit prin DDS poate fi solicitat doar în cazul în care bunurile sunt exportate, ceea ce este suficient pentru a îndeplini criteriul condiționării de rezultatele obținute la export, menționat la articolul 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază. Din perspectiva acestei concluzii, nu este necesar să se analizeze argumentul conform căruia DDS nu este specific în înțelesul articolului 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază.

(109)

GI a declarat că DDS este un sistem de drawback, compatibil cu dispozițiile regulamentului de bază și că procedura de fixare a nivelurilor de drawback pentru toate sectoarele industriale a fost rezonabilă, eficientă și bazată pe practici comerciale general acceptate în țara de export, în conformitate cu anexa II partea II punctul 4 și cu anexa III partea II punctul 2. După cum s-a precizat la considerentul 104, această procedură a inclus o estimare, valabilă pentru toată industria, de inputuri utilizate în producție, precum și pentru taxele de import și taxele indirecte suportate. Cu toate acestea, această procedură nu a fost suficient de precisă, nici chiar conform declarației GI. Într-adevăr, GI a confirmat că a existat un element legat de efectuarea unei medii, ceea ce ar presupune că drawback-ul efectiv plătit a fost mai mult decât taxele efective achitate. În plus, GI nu a efectuat o verificare suplimentară pe baza inputurilor efective în cauză, deși, în mod normal, ar fi trebuit să procedeze astfel, în lipsa unui sistem de verificare aplicat eficient (anexa II partea II punctul 5 și anexa III partea II punctul 3 din regulamentul de bază) și nici nu au dovedit că nu a existat o restituire excedentară. Presupusul paralelism între verificare și tehnicile de eșantionare prezentate în regulamentul de bază este considerat irelevant, deoarece acestea se referă în mod clar la anchetele antisubvenții și nu fac parte din criteriile menționate la anexele II și III. Prin urmare aceste argumente se resping.

(110)

S-a declarat și că nu s-ar putea deduce absența unor restituiri excedentare din faptul că GI nu a inclus în DDS toate taxele indirecte care sunt de plătit în India, ci doar taxele centrale indirecte. Acest argument a fost respins deoarece, în conformitate cu anexa II partea II punctul 4 și anexa III partea II punctul 2, restituirile excedentare trebuie să fie evaluate în cadrul unei anumit sistem de subvenții.

(111)

Sistemul DDS acordă subvenții în înțelesul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Valoarea de drawback a taxelor este echivalentul veniturilor publice la care se renunță și care ar fi trebuit încasate și plătite către GI. În plus, DDS la export conferă un avantaj exportatorului.

(112)

Sistemul DDS este condiționat în drept de rezultatele obținute la export și, prin urmare, este considerat specific și poate face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(113)

Mai multe părți implicate au afirmat că DDS este un sistem de drawback compatibil cu dispozițiile regulamentului de bază și, prin urmare, avantajul conferit în baza acestuia nu ar trebui să facă obiectul unor măsuri compensatorii.

(114)

Ancheta a stabilit faptul că acest sistem nu poate fi considerat un sistem autorizat de restituirea a impozitelor indirecte cumulative percepute în stadii anterioare sau un sistem de drawback autorizat sau un sistem de drawback pentru inputurile de substituire în înțelesul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Acesta nu respectă normele stricte prevăzute în anexa I literele (h) și (i), în anexa II (orientări privind consumul de inputuri) și în anexa III (definiția și normele privind sistemul de drawback) din regulamentul de bază. Un exportator nu are obligația nici (i) să țină o evidență a taxelor și impozitelor plătite pentru bunurile importate/achiziționate pe piața internă sau a serviciilor incluse și nici (ii) să consume în fapt respectivele bunuri și servicii în procesul de producție și (iii) valoarea de drawback nu este calculată în raport cu inputurile reale utilizate de exportator și cu taxele și impozitele plătite în fapt.

(115)

În afară de aceasta, nu există niciun sistem sau nicio procedură care să verifice care sunt inputurile consumate în procesul de producție a produsului exportat sau dacă s-a realizat o rambursare excedentară de impozite indirecte interne în înțelesul anexei I litera (h) și al anexei II din regulamentul de bază sau o rambursare excedentară de taxe de import în înțelesul anexei I litera (i) și al anexelor II și III la regulamentul de bază.

(116)

În final, un exportator este eligibil pentru avantaje DDS indiferent dacă importă sau achiziționează pe piața internă inputuri și dacă a plătit taxele sau impozitele pentru respectivele achiziții. Pentru a obține avantajul este suficient ca un exportator să exporte bunuri, fără să demonstreze că s-a importat vreun input sau că s-a achiziționat pe piața internă vreun input sau serviciu, iar taxele de import și impozitele indirecte interne să fie plătite. În consecință. nu există nicio diferență la nivelul ratei de drawback nici pentru cazul în care o societate deține toate etapele de producție ale inputurilor și produsul în cauză și nici pentru cazul în care societatea se ocupă doar de exporturi.

(117)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) și cu articolul 5 din regulamentul de bază, valoarea subvențiilor care pot face obiectul unor măsuri compensatorii a fost calculată în funcție de avantajul conferit beneficiarului, constatat în PAR. În această privință, s-a considerat că avantajul este conferit beneficiarului în momentul tranzacției de export efectuate în acest sistem. Din acel moment, GI este dator să plătească valoarea de drawback respectivilor exportatori, fapt care constituie o contribuție financiară în înțelesul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază. După ce autoritățile vamale emit un aviz de expediere care să indice, printre altele, valoarea creditului DDS care urmează să fie acordat pentru respectiva tranzacție de export, GI nu mai dispune de niciun mijloc prin care să influențeze acordarea subvenției. Mai mult, producătorii-exportatori cooperanți au înregistrat DDS pe baza contabilității de angajamente ca profit la momentul tranzacției de export.

(118)

Pentru a ține seama de impactul creșterii antedatate a ratelor, valoarea creditului DDS înregistrat în contabilitate pentru exporturile efectuate între 1 și 30 septembrie 2007 a fost mărită, acolo unde a fost necesar, deoarece avantajul real de care vor beneficia societățile la primirea creditului din partea GI este mai mare decât cel solicitat în mod oficial la momentul exportului.

(119)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției a fost raportată la cifra de afaceri totală realizată la export în perioada anchetei de reexaminare ca numitor corespunzător, deoarece subvenția depinde de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(120)

Șapte societăți eșantionate au depus cereri în care susțin că, deși au beneficiat de DDS, acestea nu au suportat nicio restituire excedentară, deoarece impozitele sau taxele de import pe care le-au acumulat au depășit valorile de drawback. S-a hotărât respingerea acestor cereri. La considerentele 113 și 115 s-a ajuns la concluzia ca GI nu deținea un sistem de verificare adecvat după cum se prevede în anexele I, II și III din regulamentul de bază. Ancheta a arătat, de asemenea, că societățile nu țineau niciun registru de consum sau vreun alt sistem de raportare internă pentru a înregistra eventuale restituiri excedentare. Aceste rapoarte erau create de societăți pe durata vizitelor de verificare și includeau în mare parte impozitele plătite în general de societăți.

(121)

În lipsa unui sistem de drawback autorizat sau a unui sistem de drawback pentru inputuri de substituire, avantajul care face obiectul unor măsuri compensatorii este restituirea valorii totale a drawback-ului acumulat în temeiul DDS. Contrar celor afirmate de către GI, Texprocil și unii exportatori, regulamentul de bază nu prevede numai aplicarea măsurilor compensatorii în cazul unei restituiri „excedentare” a taxelor. În conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și cu anexa I litera (i) din regulamentul de bază, doar restituirea excedentară a taxelor poate face obiectul unor măsuri compensatorii, cu condiția să fie îndeplinite condițiile menționate în anexele II și III la regulamentul de bază. Totuși, aceste condiții nu au fost îndeplinite în cazul de față. Prin urmare, în cazul în care se constată absența unei proceduri de verificare adecvate, excepția pentru sistemele de drawback nu este aplicabilă și prevalează regula normală de aplicare a măsurilor compensatorii asupra valorii drawback-ului, mai degrabă decât orice pretinsă restituire excedentară. În conformitate cu anexa II partea II și cu anexa III partea II din regulamentul de bază, obligația de a calcula remiterea excesivă nu îi revine autorității responsabile cu ancheta. Dimpotrivă, articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază îi impune numai sarcina de a stabili probe suficiente privind ineficiența unui pretins sistem de verificare. În plus, ar trebui remarcat faptul că, în lipsa unui sistem de verificare aplicat în mod eficient, autoritățile publice indiene trebuie să efectueze o nouă verificare, în timp util, adică, în mod normal, înaintea vizitei de verificare efectuate în cadrul anchetei.

(122)

Contrar celor afirmate de anumiți producători-exportatori, și avantajul DDS generat prin exportul altor produse decât cel în cauză trebuie luat în considerare la stabilirea valorii avantajului care face obiectul unor măsuri compensatorii. În cadrul sistemului DDS nu există nicio obligație care să limiteze utilizarea avantajului la un anumit produs. În consecință, produsul în cauză poate beneficia de toate avantajele generate în cadrul sistemului DDS.

(123)

Toate societățile din eșantion au beneficiat de sistemul DDS în PAR, cu subvenții care se eșalonează între 1,45 % și 7,57 %.

(124)

TUFS a fost introdus printr-o rezoluție a Ministerului Textilelor, Guvernul Indiei, publicată în Jurnalul oficial al Indiei, ediție specială, partea I, secțiunea I din 31 martie 1999 (denumită în continuare „rezoluția”). Sistemul a fost aprobat pentru a se aplica în perioada 1 aprilie 1999-31 martie 2004. Perioada s-a extins până la 31 martie 2007 și ulterior s-a extins din nou până la sfârșitul PAR.

(125)

Producătorii existenți sau cei noi din sectorul prelucrării bumbacului, din industria textilă și a iutei sunt eligibili pentru a beneficia de acest sistem.

(126)

Scopul sistemului este de a oferi sprijin pentru modernizarea tehnologiei în industria textilei și iutei, inclusiv unitățile de prelucrare a fibrelor, a firelor, a țesăturilor, a articolelor de îmbrăcăminte și a confecțiilor. Sistemul prevede diverse tipuri de avantaje sub forma unei subvenții de capital, a unei subvenții a dobânzii sau a acoperirii fluctuației ratei de schimb la împrumuturile în valută. Programele din cadrul sistemului diferențiază sectoarele textilelor și iutei de sectorul țesătoriei mecanice și țesătoriei manuale. TUFS include următoarele programe:

(127)

Ancheta a stabilit că două societăți eșantionate au obținut avantaje în cadrul TUFS pentru achiziționarea de utilaje utilizate la producerea produsului în cauză. Respectivele societăți au utilizat împrumuturi cu rambursarea dobânzii [sistemul (a)] și, respectiv, subvenționarea unui procent de 10 % din capitalul utilizat pentru utilaje de prelucrare, combinată cu rambursarea unui procent de 5 % din dobândă [sistemul (e)]

(128)

Rezoluția furnizează o listă a tipului de utilaje a căror achiziționare este subvenționată în cadrul TUFS. Pentru a beneficia de avantaje în cadrul TUFS, societățile apelează la băncile comerciale sau la alte instituții de credit care acordă împrumuturi societăților pe baza propriei lor evaluări independente a solvabilității societăților împrumutaților. Dacă împrumutatul este eligibil pentru subvenționarea dobânzii în cadrul sistemului, băncile comerciale transmit cererea unei „agenții centrale” care transferă ulterior suma aferentă avantajului băncii comerciale în cauză. În final, băncile comerciale creditează fondurile primite astfel în contul împrumutatului. Agențiile centrale sunt rambursate de către Ministerul Textilelor, Guvernul Indiei. Guvernul Indiei plasează trimestrial fondurile solicitate la dispoziția agențiilor centrale.

(129)

Nu s-au primit comentarii de la părțile interesate în legătură cu acest sistem.

(130)

TUFS constituie o subvenție în temeiul dispozițiilor articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (i), deoarece implică un transfer direct de fonduri din partea guvernului sub forma unei subvenții. Subvenția conferă un avantaj prin scăderea costurilor de finanțare și a cheltuielilor cu dobânda aferente achiziționării utilajelor.

(131)

Subvenția este considerată a fi specifică și, prin urmare, poate face obiectul unor măsuri compensatorii în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, deoarece a furnizat avantaje în mod special unui sector sau unui grup de sectoare, care include fabricarea produsului în cauză.

(132)

Valoarea subvenției în capital a fost calculată, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, pe baza sumei scutite de societățile beneficiare la achiziționarea de utilaje, repartizată pe o perioadă corespunzătoare duratei normale de amortizare a acestor mijloace de producție. Pe baza practicii stabilite, valoarea astfel calculată, care poate fi atribuită PAR, a fost ajustată prin adăugarea dobânzii corespunzătoare acestei perioade, astfel încât să se stabilească valoarea totală a avantajului conferit beneficiarului în timp. Rata dobânzii comerciale în vigoare în India în perioada anchetei de reexaminare a fost considerată adecvată în acest scop. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției a fost raportată la cifra de afaceri totală realizată în comerțul cu textile în PAR ca numitor corespunzător, deoarece subvenția nu se acordă în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(133)

Valoarea subvenției la dobândă a fost calculată, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, pe baza sumei care a fost rambursată efectiv pe durata PAR societăților vizate în legătură cu dobânda plătită la împrumuturile comerciale contractate pentru achiziționarea utilajelor în cauză. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției a fost raportată la cifra de afaceri totală realizată în comerțul cu textile în PAR ca numitor corespunzător, deoarece subvenția nu se acordă în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(134)

Două societăți din eșantion au beneficiat de acest sistem în PAR și au obținut subvenții care se eșalonează între 0,01 % și 0,31 %.

(135)

Detaliile acestui sistem sunt prevăzute în circulara de bază IECD nr. 02/04.02.02/2006-07 (credite de export în valută), în circulara de bază IECD nr. 01/04.02.02/2006-07 (credite de export în rupii) și în circulara de bază DBOD.DIR(Exp.) nr. 01/04.02.02/2007-08 (consolidate atât pentru rupii, cât și pentru credite de export în valută) ale RBI, adresate tuturor băncilor comerciale indiene pe durata PAR. Circularele de bază sunt revizuite și actualizate în mod regulat.

(136)

Acest sistem este deschis fabricanților-exportatori și comercianților-exportatori.

(137)

În cadrul acestui sistem, RBI stabilește în mod obligatoriu plafoane maxime pentru ratele dobânzii aplicabile creditelor de export, atât în rupii indiene, cât și în valută, pe care băncile comerciale le pot percepe de la exportatori. Sistemul ECS este alcătuit din două subsisteme, și anume subsistemul creditelor de export înainte de expediere („packing credit”), care include creditele acordate unui exportator pentru a finanța achiziționarea, prelucrarea, fabricarea, ambalarea și/sau expedierea mărfurilor înainte de export, și subsistemul creditelor de export după expediere, care include creditele pentru împrumuturile de fond de rulment acordate pentru a finanța creanțele comerciale la export. De asemenea, RBI solicită băncilor să consacre o anumită sumă din creditul lor net în scopul finanțării exporturilor.

(138)

Din aceste circulare de bază ale RBI reiese faptul că exportatorii pot obține credite de export cu rate preferențiale ale dobânzii, în comparație cu ratele dobânzii aplicate creditelor comerciale obișnuite („credite de trezorerie”) care sunt fixate numai în funcție de condițiile pieței.

(139)

În legătură cu ECS, GI a susținut că sistemul nu a fost examinat de Comisie din perspectiva dispozițiilor anexei I litera (k) din Acordul cu privire la subvenții și măsuri compensatorii (ASCM) și a argumentat că creditele la export, atât în rupii indiene, cât și în valută, nu puteau face obiectul unor măsuri compensatorii, în special deoarece în cazul împrumuturilor în valută băncilor li se permitea să ia cu împrumut fonduri la „rate competitive pe plan internațional”.

(140)

Ar trebui remarcat faptul că sistemele de credite de export menționate la considerentul 135 nu intră sub incidența anexei I litera (k) din ASCM, deoarece doar finanțările exporturilor pe o durată de cel puțin doi ani pot fi considerate în mod normal drept „credite de export” în sensul respectivei dispoziții, aceasta fiind definiția din acordul OECD cu privire la orientările pentru creditele la export care beneficiază de ajutor public. Prin urmare, acest argument este respins.

(141)

Ratele preferențiale ale dobânzii ale unui credit ECS, stabilite prin circularele de bază ale RBI, menționate la considerentul 135, pot diminua cheltuielile cu dobânda ale unui exportator, în comparație cu costurile creditului stabilite numai în condițiile pieței, conferindu-i astfel acestui exportator un avantaj în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Finanțarea exporturilor nu este, în sine, mai sigură decât finanțarea internă. De fapt, aceasta este considerată în general mai riscantă, iar importanța garanției cerute pentru un anumit credit, indiferent de obiectul finanțării, este o decizie pur comercială a unei anumite bănci comerciale. Diferențele între ratele diferitelor bănci sunt rezultatul metodei RBI de stabilire a unor rate maxime în cazul fiecărei bănci comerciale considerate individual. În plus, băncile comerciale nu ar fi obligate să impute clienților împrumutați orice rate ale dobânzii mai avantajoase pentru creditele de export în valută.

(142)

Deși creditele preferențiale în cadrul ECS sunt acordate de bănci comerciale, avantajul reprezintă o contribuție financiară a guvernului în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază. Trebuie observat în acest sens că nici articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază, nici Acordul OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii (ASCM) nu prevăd o taxare a fondurilor publice, de exemplu, rambursarea băncilor comerciale de către GI, pentru a stabili existența unei subvenții. În acest sens, este suficient ca guvernul să ordone exercitarea de funcții din tipurile enumerate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctele (i), (ii) și (iii) din regulamentul de bază. RBI este un organism public și ține, prin urmare, de definiția unui „guvern”, după cum se menționează la articolul 1 alineatul (3) din regulamentul de bază. RBI este 100 % publică, urmărește obiectivele politicii de stat, de exemplu, politica monetară, iar conducerea sa este numită de GI. RBI conduce organisme private, deoarece băncile comerciale au obligația de a respecta condițiile, pe care aceasta le impune printre altele, cu privire la plafoanele maxime pentru ratele dobânzii pentru creditele de export stabilite în circularele de bază ale RBI, precum și dispozițiile RBI conform cărora băncile trebuie să rezerve o anumită sumă din creditul lor net în scopul finanțării exporturilor. Această dispoziție obligă băncile comerciale să îndeplinească funcțiile enumerate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază, respectiv să acorde împrumuturi sub forma unor finanțări preferențiale ale exporturilor. Acest transfer direct de fonduri sub forma împrumuturilor acordate în anumite condiții ar fi în mod normal de competența guvernului, fără ca practica să difere, în termeni reali, de practicile aplicate în mod normal de guverne, în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază.

(143)

Se consideră că această subvenție este specifică și că poate face obiectul unor măsuri compensatorii, deoarece ratele preferențiale ale dobânzii sunt aplicabile numai în cazul finanțării operațiunilor de export, subvenția fiind, prin urmare, condiționată de rezultatele obținute la export, în temeiul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(144)

Valoarea subvenției a fost calculată pe baza diferenței dintre valoarea ratei dobânzii plătite pentru creditele de export utilizate în PAR și valoarea care ar fi fost datorată dacă s-ar fi aplicat ratele creditelor comerciale. Această valoare a subvenției (numărător) a fost raportată la cifra de afaceri totală realizată la export în PAR, ca numitor corespunzător, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(145)

S-au depus mai multe comentarii privind anumite detalii ale calculării avantajului acordat în cadrul ECS. Acolo unde s-a constatat că este justificat, calculele au fost modificate în consecință.

(146)

Toate societățile și grupurile din eșantion au obținut subvenții din acest sistem pe durata PAR, cu marje ale ratelor subvențiilor eșalonate până la 1,05 %; pentru una dintre societăți avantajul a fost considerat neglijabil.

(147)

Valoarea subvențiilor care pot face obiectul unor măsuri compensatorii în sensul dispozițiilor regulamentului de bază, exprimată ad valorem, variază între 5,2 % și 9,7 % pentru producătorii-exportatori care fac obiectul anchetei.

(148)

În conformitate cu articolul 15 alineatul (3) din regulamentul de bază, marja de subvenție pentru societățile care au cooperat, neincluse în eșantion, calculată pe baza marjei de subvenție medii ponderate pentru societățile care au cooperat incluse în eșantion, se ridică la 7,7 %. Nivelul global de cooperare pentru India fiind ridicat (95 %), marja reziduală de subvenție pentru toate celelalte societăți a fost fixată la nivelul corespunzător societății cu marja de subvenție individuală cea mai ridicată, respectiv 9,7 %.

(149)

În conformitate cu dispozițiile articolului 19 din regulamentul de bază și cu motivele reexaminării intermediare parțiale menționate la punctul 3 din avizul de deschidere, s-a stabilit că nivelul de subvenționare în ceea ce privește producătorii cooperanți s-a schimbat și, prin urmare, nivelul taxei compensatorii impus prin Regulamentul (CE) nr. 74/2004 trebuie modificat în consecință.

(150)

Taxa definitivă care este în prezent în vigoare a fost stabilită pe baza marjelor de compensare, deoarece nivelul eliminării prejudiciului era mai ridicat. Deoarece nici marjele subvenției stabilite în această reexaminare nu au depășit nivelul de eliminare al prejudiciului, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din regulamentul de bază, taxele sunt determinate pe baza marjelor subvenției.

(151)

Marja subvenției pentru societatea Pasupati Fabrics, care nu făcea parte din această reexaminare, a fost menținută la nivelul stabilit în ancheta inițială, deoarece s-a constatat că această societate beneficia de un sistem de subvenții care nu era examinat în această anchetă.

(152)

Societățile despre care s-a constatat că au legături între ele au fost considerate drept o entitate juridică unică (grup) în scopul perceperii taxelor și, deci, supuse aceleiași taxe compensatorii. Cantitățile produsului în cauză exportate de respectivele grupuri pe durata PAR au fost utilizate pentru a asigura o ponderare adecvată.

(153)

Societatea eșantionată Prem Textiles a depus informații pe durata anchetei de reexaminare prin care atesta schimbarea denumirii sale în „Prem Textiles (International) Pvt. Ltd”. După ce au fost examinate aceste informații și după ce s-a ajuns la concluzia că schimbarea denumirii nu afectează în niciun mod constatările prezentei reexaminări, s-a hotărât să se accepte această modificare și să fie denumiți în prezentul regulament „Prem Textiles (International) Pvt. Ltd”.

(154)

Nivelul global de cooperare pentru India fiind ridicat (95 %), taxa compensatorie reziduală pentru toate celelalte societăți a fost fixată la nivelul corespunzător societății cu marja individuală cea mai ridicată, respectiv 9,7 %.

(155)

În consecință, se aplică următoarele taxe:

(156)

Nivelurile taxei compensatorii individuale prevăzute de prezentul regulament au fost stabilite pe baza concluziilor prezentei anchete. Prin urmare, acestea reflectă situația constatată în cazul societăților în cauză, în cursul anchetei. Aceste niveluri ale taxelor (spre deosebire de taxa medie aplicabilă societăților enumerate în anexa I și de taxa la scară națională aplicabilă „tuturor celorlalte societăți”) se aplică, prin urmare, în mod exclusiv, importurilor de produse originare din India, produse de societățile respective și, prin urmare, de entitățile juridice specifice menționate. Produsele importate produse de orice altă societate ale cărei denumire și adresă nu sunt menționate în mod expres în dispozitivul prezentului regulament, inclusiv de entitățile care au legătură cu societățile menționate în mod expres, nu pot beneficia de aceste niveluri și se supun taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(157)

Orice cerere de aplicare a acestor niveluri individuale ale taxei compensatorii (de exemplu, în urma unei schimbări a denumirii entității sau în urma înființării de noi entități de producție sau de vânzare) ar trebui să se transmită de îndată Comisiei și însoțită de toate informațiile necesare privind, în special, orice modificare a activităților societății legate de producția și vânzările la export, care decurge, de exemplu, din schimbarea denumirii sau din schimbarea entităților de producție și de vânzări. Dacă este cazul, după consultarea comitetului consultativ, Comisia va modifica regulamentul în consecință, actualizând lista societăților care beneficiază de nivelurile individuale ale taxei,

30.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 350/24

(1)

Consiliul, prin Regulamentul (CE) nr. 1628/2004 (2), a instituit o taxă compensatorie definitivă la importurile de electrozi de grafit de tipul celor folosiți pentru furnalele electrice, având o densitate aparentă de 1,65 g/cm3 sau superioară și o rezistență electrică de 6,0 μΩ.m sau inferioară, care intră sub incidența codului NC ex 8545 11 00 și racorduri utilizate pentru astfel de electrozi, care intră sub incidența codului NC ex 8545 90 90, importați împreună sau separat din India. Valoarea taxei variază între 7,0 % și 15,7 % pentru exportatorii desemnați individual, cu un nivel al taxei reziduale de 15,7 % instituită la importurile de la alți exportatori.

(2)

În același timp, prin Regulamentul (CE) nr. 1629/2004 (3), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă la importurile aceluiași produs originar din India.

(3)

Ca urmare a instituirii taxei compensatorii definitive, Guvernul Indiei („GI”) a prezentat observații conform cărora circumstanțele privind cele două sisteme de subvenții (sistemul de credite pentru taxe de import și scutirea de impozit pe venit din cadrul secțiunii 80 HHC a Legii impozitului pe venit) s-au schimbat și că aceste schimbări sunt de durată. Ca urmare, s-a argumentat că este probabil ca nivelul de subvenționare să fi scăzut și, astfel, măsurile stabilite parțial în baza acestor sisteme ar trebui revizuite.

(4)

Comisia a examinat elementele de probă prezentate de GI și a considerat că este suficient ca să justifice inițierea unei reexaminări în conformitate cu dispozițiile articolului 19 din regulamentul de bază antisubvenție. După consultarea comitetului consultativ, Comisia a deschis, ex officio, o reexaminare intermediară parțială a măsurilor în vigoare printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (4).

(5)

Prezenta anchetă de reexaminare intermediară parțială are scopul de a evalua necesitatea menținerii, a eliminării sau a modificării măsurilor existente cu privire la acele societăți care au beneficiat de unul sau ambele sisteme de subvenții modificate, inclusiv cu privire la acele societăți în ceea ce privește alte sisteme pentru care sunt oferite suficiente elemente de probă în conformitate cu dispozițiile relevante ale avizului de inițiere.

(6)

Ancheta a acoperit perioada cuprinsă între 1 octombrie 2006 și 30 septembrie 2007 („perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”).

(7)

Comisia a informat oficial GI, pe cei doi producători-exportatori indieni menționați în avizul de inițiere a reexaminării intermediare parțiale, precum și pe producătorii din Comunitate cu privire la deschiderea anchetei de reexaminare intermediare parțiale. Părțile interesate au avut posibilitatea să-și facă cunoscut, în scris, punctul de vedere și să ceară să fie audiate. Observațiile comunicate în scris și verbal de către părți au fost analizate și, după caz, luate în considerare.

(8)

Comisia a trimis chestionare către doi producători-exportatori cooperanți și către GI. Au fost primite răspunsuri atât de la producătorii-exportatori cooperanți, cât și de la GI.

(9)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru a determina acordarea subvențiilor. Au fost efectuate vizite de verificare la sediile următoarelor părți interesate:

(10)

GI și celelalte părți interesate au fost informate cu privire la faptele și considerațiile esențiale în baza cărora se intenționa să se propună modificarea nivelului taxei aplicabile celor doi producători cooperanți indieni și să se mențină măsurile existente pentru toate celelalte societăți care nu au colaborat în cadrul prezentei reexaminări intermediare parțiale. Acestora li s-a acordat, de asemenea, un interval de timp rezonabil pentru observații. Toate documentele și observațiile înaintate au fost luate în considerare în mod corespunzător, astfel cum se arată mai jos.

(11)

Produsul în cauză este același cu produsul la care se referă Regulamentul (CE) nr. 1628/2004, și anume electrozi de grafit de tipul celor folosiți pentru furnalele electrice, cu o densitate aparentă de 1,65 g/cm3 sau superioară și cu o rezistență electrică de 6,0 μΩ.m sau inferioară, care intră sub incidența codului NC ex 8545 11 00 și racorduri folosite pentru astfel de electrozi, care intră sub incidența codului NC ex 8545 90 90, importați fie împreună, fie separat, de proveniență indiană.

(12)

Pe baza informațiilor furnizate de GI și de producătorii-exportatori cooperanți, precum și a răspunsurilor la chestionarul Comisiei, au făcut obiectul anchetei următoarele sisteme, despre care se presupune că implică acordarea de subvenții:

(13)

Sistemele de la (a) la (c) menționate anterior se bazează pe Legea comerțului exterior (dezvoltare și reglementare) din 1992 (Legea nr. 22 din 1992), care a intrat în vigoare la 7 august 1992 („Legea comerțului exterior”). Această lege autorizează GI să emită notificări privind politica în materie de export și de import. Acestea sunt rezumate în documentele referitoare la „Politica privind exporturile și importurile”, emise de Ministerul Comerțului o dată la cinci ani și actualizate regulat. Un document din cadrul politicii privind exporturile și importurile este relevant pentru PAR a acestui caz, și anume cel care se referă la perioada de la 1 septembrie 2004 la 31 martie 2009 („documentul privind politica exporturilor și importurilor 2004-2009”). În plus, GI stabilește, de asemenea, procedurile care reglementează politica exporturilor și importurilor 2004-2009 prin intermediul unui „Manual de proceduri – de la 1 septembrie 2004 la 31 martie 2009, volumul I” [„Manual de proceduri 2004-2009 (volumul I)”]. Manualul de proceduri este, de asemenea, actualizat periodic.

(14)

Sistemul de scutire de impozit pe venit menționat anterior la litera (d) se bazează pe Legea impozitului pe venit din 1961, care este modificată anual prin Legea finanțelor.

(15)

Sistemul de scutire de la plata taxei pe energie electrică menționat anterior la litera (e) se bazează pe secțiunea 3-B a Legii privind taxa pe energie electrică pentru Madhya Pradesh din 1949.

(16)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (10) din regulamentul de bază antisubvenție, Comisia a invitat GI la consultări suplimentare privind atât sistemele modificate, cât și cele nemodificate, cu scopul de a clarifica situația de fapt în ceea ce privește pretinsele sisteme și de a ajunge la o soluție convenabilă ambelor părți. Ca urmare a acestor consultări și în absența unei soluții convenabile ambelor părți în legătură cu aceste sisteme, Comisia a inclus toate aceste sisteme în ancheta privind acordarea subvențiilor.

(17)

Descrierea detaliată a sistemului se găsește la punctele 4.1.1-4.1.14 din documentul privind politica exporturilor și importurilor 2004-2009 și la capitolele 4.1-4.30 din Manualul de proceduri 2004-2009 (volumul I). Acest sistem era numit „sistemul licențelor prealabile” în ancheta de reexaminare anterioară, care a condus la instituirea, prin Regulamentul (CE) nr. 1628/2004, a taxei compensatorii definitive în vigoare actualmente.

(18)

AAS constă în șase subsisteme, așa cum este descris mai jos, în detaliu. Aceste subsisteme se deosebesc, printre altele, în ceea ce privește eligibilitatea. Producătorii-exportatori și comercianții-exportatori „asociați” producătorilor sunt eligibili în cadrul AAS pentru „exporturile fizice” și „cerințele anuale”. Producătorii-exportatori care aprovizionează exportatorul final sunt eligibili în cadrul AAS pentru furnizările intermediare. Contractanții principali care efectuează aprovizionări categoriilor „exporturi estimate” menționate la punctul 8.2 din documentul privind politica exporturilor și importurilor 2004-2009, cum ar fi furnizorii unei unități axate pe export („EOU”), sunt eligibili pentru exporturile estimate din cadrul AAS. În fine, furnizorii intermediari ai producătorilor-exportatori sunt eligibili pentru avantajele legate de „exporturile estimate” din cadrul subsistemelor „bonuri de aprovizionare anticipată” („ARO”) și „acreditiv intern de tip «back to back»”.

(19)

Autorizații prealabile pot fi eliberate pentru următoarele cazuri:

(20)

S-a stabilit că, pe parcursul PAR, unul dintre exportatorii cooperanți a obținut concesii în cadrul primului subsistem, și anume AAS exporturi fizice. Prin urmare, nu este necesar să se stabilească dacă celelalte subsisteme pot face obiectul unor măsuri compensatorii sau nu.

(21)

După instituirea taxei compensatorii definitive în vigoare în prezent, prin Regulamentul (CE) nr. 1628/2004, GI a modificat sistemul de verificare aplicabil AAS. Mai concret, în scopul verificării de către autoritățile indiene, orice titular de autorizație prealabilă este obligat prin lege să țină „o contabilitate, în bună și cuvenită formă, privind consumul și utilizarea bunurilor importate cu scutire de taxe/procurate la nivel local” într-un format specific [capitolele 4.26, 4.30 și apendicele 23 din Manualul de proceduri 2004-2009 (volumul I)], adică un registru de consum real. Acest registru trebuie verificat de un expert-contabil extern/contabil de gestiune care eliberează un certificat care arată că registrele prevăzute și înregistrările relevante au fost examinate și că informația furnizată la apendicele 23 este adevărată și corectă din toate punctele de vedere. Cu toate acestea, dispozițiile de mai sus se aplică numai la autorizațiile prealabile eliberate începând cu 13 mai 2005. Pentru toate autorizațiile sau licențele prealabile eliberate înainte de această dată, se solicită titularilor să îndeplinească dispozițiile anterioare aplicabile privind verificarea, adică să țină o contabilitate în bună și cuvenită formă a consumului și a utilizării în baza licenței bunurilor importate în formatul specificat în apendicele 18 [capitolul 4.30 și apendicele 18 din Manualul de proceduri 2002-2007 (volumul I)].

(22)

În ceea ce privește subsistemul utilizat pe parcursul PAR de către producătorul-exportator cooperant, adică exporturile fizice, volumul și valoarea atât ale importurilor permise, cât și ale exporturilor obligatorii sunt stabilite de GI și înscrise pe autorizație. De asemenea, în momentul importului și al exportului, tranzacțiile corespunzătoare trebuie menționate pe autorizație de către funcționarii guvernamentali. Volumul importurilor permise în cadrul acestui subsistem este stabilit de GI pe baza unor norme standard de intrări și ieșiri (standard input-output norms „SION”). Norme standard de intrări și ieșiri există pentru majoritatea produselor, inclusiv produsul în cauză, și sunt publicate în Manualul de proceduri 2004-2009 (volumul II).

(23)

Materiile prime importate nu pot fi transferate și trebuie utilizate la fabricarea produsului de export. Obligația de export trebuie respectată într-un anumit termen de la eliberarea licenței (24 de luni, cu două prelungiri posibile, de 6 luni fiecare).

(24)

Ancheta de reexaminare a stabilit că licențele prealabile folosite pentru importul materiilor prime în cursul PAR fuseseră eliberate înainte de 13 mai 2005. În consecință, noile cerințe de verificare stipulate de autoritățile indiene în Manualul de proceduri 2004-2009 (volumul I) definite în considerentul 21 de mai sus, nu fuseseră încă testate în practică. Mai mult, societatea nu a putut demonstra că registrele necesare de consum real și de stocuri fuseseră ținute în formatul prevăzut în capitolul 4.30 și apendicele 18 din Manualul de proceduri 2002-2007 (volumul I), aplicabile licențelor prealabile eliberate înainte de 13 mai 2005. Ținându-se cont de această situație, se consideră că exportatorul care a făcut obiectul anchetei nu a putut demonstra că dispozițiile referitoare la exporturi și importuri corespunzătoare la momentul respectiv au fost îndeplinite.

(25)

Exportatorul cooperant care a utilizat AAS în timpul PAR a argumentat că a prezentat de bună voie licențele prealabile utilizate, deși acestea erau eliberate înainte de 13 mai 2005, pentru a fi verificate de un contabil autorizat în conformitate cu cerințele Manualului de proceduri 2004-2009 (volumul I) și că acest lucru demonstrează că există acum un sistem de verificare adecvat în conformitate cu noile dispoziții ale Manualului de proceduri.

(26)

Într-adevăr, un certificat sub forma apendicelui 23 din Manualul de proceduri, semnat de un contabil autorizat și având data de 1 februarie 2008, a fost prezentat serviciilor Comisiei în timpul verificării la sediul societății. Cu toate acestea, având în vedere că licențele prealabile datau din 2004 și că noile dispoziții ale Manualului de proceduri nu li se aplicau, trebuie să se ajungă la concluzia că acesta a fost un exercițiu voluntar al societății, ceea ce nu demonstrează că un sistem eficient de verificare a fost de fapt pus în aplicare de către GI. Mai mult, nu s-a demonstrat că remiterea taxei excesive, așa cum a fost calculată de către contabilul autorizat, a avut loc în fapt prin restituirea către guvern.

(27)

Scutirea de taxele de import constituie o subvenție în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, și anume o contribuție financiară a GI, ceea ce a conferit un avantaj exportatorilor care au făcut obiectul anchetei.

(28)

În plus, AAS pentru exporturi fizice sunt condiționate prin lege de rezultatele la export și, prin urmare, sunt considerate specifice și susceptibile de a face obiectul unor măsuri compensatorii în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază. O societate nu poate obține niciun avantaj în cadrul acestor sisteme fără a încheia un angajament de export.

(29)

Subsistemul aplicat în cazul de față nu poate fi considerat un sistem autorizat cu rambursare a taxelor vamale sau un sistem cu rambursare a taxelor vamale pentru produsele de înlocuire în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Sistemul nu respectă normele stricte stipulate în anexa I litera (i), în anexa II (definiție și norme privind sistemele cu rambursare a taxelor vamale) și în anexa III (definiție și norme privind sistemele cu rambursare a taxelor vamale pentru produsele de înlocuire) la regulamentul de bază. GI nu a aplicat în mod eficace niciun sistem sau procedură de verificare prin care să confirme dacă și ce cantitate de materii prime au fost consumate în fabricarea produsului exportat (anexa II partea II punctul 4 din regulamentul de bază și, în cazul sistemelor cu rambursare a taxelor vamale pentru produsele de înlocuire, anexa III partea II punctul 2 din regulamentul de bază). Normele SION în sine nu pot fi considerate un sistem de verificare a consumului real, deoarece nu permit GI să verifice cu suficientă precizie ce cantitate de materii prime a fost consumată în fabricarea produsului pentru export. În plus, GI nu a exercitat, pe parcursul PAR, un control eficace pe baza unui registru de consum real ținut în mod corect. În plus, GI nu a realizat o examinare suplimentară pe baza materiilor prime reale implicate, deși aceasta ar trebui realizată în mod normal, în absența aplicării eficace a unui sistem de verificare (anexa II partea II punctul 5 și anexa III partea II punctul 3 din regulamentul de bază).

(30)

Prin urmare, acest subsistem poate face obiectul unor măsuri compensatorii.

(31)

În absența unor sisteme permise cu rambursare a taxelor vamale sau a sistemelor cu rambursare a taxelor vamale pentru produse de înlocuire, avantajul care face obiectul măsurilor compensatorii este remiterea tuturor taxelor de import aplicate în mod normal asupra materiilor prime importate. În această privință, se observă că regulamentul de bază prevede măsuri compensatorii nu numai pentru remiterea „excesivă” de taxe. În conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și anexa I litera (i) din regulamentul de bază, doar remiterea excesivă a taxelor poate face obiectul unor măsuri compensatorii, cu condiția să fie îndeplinite condițiile prevăzute în anexele II și III din regulamentul de bază. Totuși, aceste condiții nu au fost îndeplinite în cazul de față. Astfel, dacă se stabilește absența unui proces de monitorizare adecvat, excepția anterioară privind sistemele cu rambursarea taxelor vamale nu este aplicabilă și se aplică regula normală a măsurilor compensatorii aplicate la valoarea taxelor neplătite (venitul neperceput), mai degrabă decât o presupusă remitere excesivă. Așa cum se prevede în anexa II partea II și în anexa III partea II din regulamentul de bază, sarcina de a calcula astfel de remiteri excesive nu cade asupra autorității care efectuează ancheta. Dimpotrivă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază, aceasta trebuie doar să stabilească suficiente elemente de probă ca să respingă fiabilitatea unui pretins sistem de verificare.

(32)

Valoarea subvenției pentru exportatorul care a utilizat AAS a fost calculată pe baza taxelor de import nepercepute (taxa vamală de bază și taxa vamală suplimentară specială) pe materialele importate în cadrul subsistemului utilizat pentru produsul în cauză în cursul PAR (numărătorul). În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază, costurile suportate în mod necesar pentru obținerea subvenției au fost deduse din valoarea subvenției pe baza depunerii unor cereri justificate. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției a fost alocată în funcție de cifra de afaceri la export generată de produsul în cauză în cursul PAR (numitorul), deoarece subvenția este condiționată de rezultatele la export și nu s-a acordat în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(33)

Nivelul subvenției stabilite cu privire la acest sistem în cursul PAR pentru producătorul cooperant în cauză se ridică la 0,3 %.

(34)

Descrierea detaliată a acestui sistem se regăsește la punctul 4.3 din documentul privind politica exporturilor și importurilor 2004-2009 și în capitolul 4 din Manualul de proceduri 2004-2009 (volumul I).

(35)

Orice producător-exportator sau comerciant-exportator este eligibil în cadrul acestui sistem.

(36)

Orice exportator eligibil poate solicita credite DEPBS care se calculează ca procent din valoarea produselor exportate în cadrul acestui sistem. Autoritățile indiene au stabilit astfel de rate DEPBS pentru majoritatea produselor, inclusiv pentru produsul în cauză. Acestea sunt stabilite în funcție de SION, ținând seama de partea estimată de materii prime importate din produsul exportat și de efectul taxelor vamale aplicabile acestor importuri, indiferent dacă taxele de import au fost realmente plătite sau nu.

(37)

Pentru a fi eligibilă pentru acordarea de beneficii în cadrul acestui sistem, o societate trebuie să exporte. În momentul tranzacției de export, exportatorul trebuie să prezinte o declarație prin care să comunice autorităților indiene că exportul se efectuează în cadrul DEPBS. Pentru ca bunurile să poată fi exportate, autoritățile vamale indiene eliberează, în cursul procedurii de expediere, un aviz de expediere. Acest document indică, printre altele, valoarea creditului DEPBS care trebuie acordat pentru această tranzacție de export. În acest stadiu, exportatorul cunoaște avantajul de care urmează să beneficieze. Odată ce autoritățile vamale eliberează un aviz de expediere, GI nu mai are niciun mijloc să influențeze acordarea unui credit DEPBS. Nivelul DEPBS relevant pentru a calcula beneficiul este cel aplicat la data declarației de export.

(38)

Creditele DEPBS pot fi transferate liber și au o valabilitate de până la 12 luni de la data acordării lor. Acestea pot fi folosite pentru plata taxelor vamale datorate pentru orice import ulterior de mărfuri nesupuse restricțiilor la import, cu excepția mijloacelor de producție. Produsele astfel importate pot fi vândute pe piața internă (fiind supuse impozitelor pe vânzări) sau utilizate altfel.

(39)

Cererile de credite DEPBS se prezintă în format electronic și pot acoperi un număr nelimitat de tranzacții de export. În realitate, nu există un termen strict pentru a solicita credite DEPBS. Sistemul electronic utilizat pentru gestionarea DEPBS nu exclude în mod automat tranzacțiile de export efectuate după termenul de depunere a cererilor menționat în capitolul 4.47 din Manualul de proceduri 2004-2009 (volumul I). Mai mult, așa cum se prevede clar în capitolul 9.3 din Manualul de proceduri 2004-2009 (volumul I), cererile primite după expirarea termenelor de depunere pot fi întotdeauna luate în considerare cu instituirea unei taxe de penalizare (10 % din credit).

(40)

Un exportator cooperant a argumentat că toate creditele DEPBS obținute de către societate au fost utilizate pentru a importa materiale folosite la fabricarea produsului în cauză, cu toate că s-a permis, în principiu, utilizarea lor în alte scopuri, așa cum s-a menționat mai sus. Acest exportator a indicat că, prin urmare, utilizarea efectivă a DEPBS de către societate era, în acea privință, în conformitate cu un sistem normal cu rambursare a taxelor vamale și că, prin urmare, doar remiterea excesivă, dacă există, ar trebui să facă obiectul unor măsuri compensatorii. Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și anexa I litera (i) din regulamentul de bază, remiterea excesivă a taxelor poate face obiectul unor măsuri compensatorii doar dacă condițiile prevăzute în anexele II și III la regulamentul de bază sunt îndeplinite. Aceste condiții, așa cum s-a explicat în considerentul 43, nu au fost îndeplinite în cazul de față. Astfel, se aplică regula normală a măsurilor compensatorii aplicate la valoarea taxelor neplătite (venitul neperceput), mai degrabă decât o presupusă remitere excesivă.

(41)

Sistemul DEPBS acordă subvenții în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Creditele DEPBS reprezintă o contribuție financiară a GI, deoarece, în final, ele sunt utilizate pentru plata taxelor de import, GI renunțând astfel la venituri vamale exigibile în mod normal. În plus, creditele DEPBS conferă exportatorului un avantaj prin ameliorarea lichidității societății. Sistemul DEPBS este condiționat prin lege de rezultatele la export.

(42)

Sistemul DEPBS este condiționat prin lege de rezultatele la export și, prin urmare, este considerat specific și susceptibil de a face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(43)

Acest sistem nu poate fi considerat un sistem autorizat cu rambursare a taxelor vamale sau un sistem cu rambursare a taxelor vamale pentru produsele de înlocuire în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Sistemul nu respectă normele stricte stipulate în anexa I litera (i), în anexa II (definiție și norme privind sistemele cu rambursare a taxelor vamale) și în anexa III (definiție și norme privind sistemele cu rambursare a taxelor vamale pentru produsele de înlocuire) la regulamentul de bază. Nimic nu obligă exportatorul să consume efectiv în procesul de producție bunurile importate scutite de taxe vamale, iar valoarea creditelor nu se calculează în funcție de cantitatea reală de materii prime utilizate. În plus, nu există niciun sistem sau procedură prin care s-ar putea verifica ce materii prime sunt consumate în procesul de producție a produsului exportat sau dacă s-a realizat o plată excesivă de taxe de import, în sensul literei (i) din anexa I și al anexelor II și III la regulamentul de bază. În fine, exportatorii pot beneficia de avantajele DEPBS indiferent dacă importă sau nu materii prime. Pentru a obține avantajul, exportatorul trebuie pur și simplu să exporte bunuri, fără a fi nevoie să facă dovada că a importat materii prime. Astfel, chiar și exportatorii ale căror materii prime sunt de origine națională și care nu importă niciunul dintre bunurile utilizate ca materii prime pot încă beneficia de avantajele sistemului DEPBS.

(44)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) și articolul 5 din regulamentul de bază, valoarea subvenției care poate face obiectul unor măsuri compensatorii a fost calculată în ceea ce privește avantajul conferit beneficiarului, astfel cum a fost constatat în perioada anchetei de reexaminare. În această privință, s-a considerat că avantajul era conferit beneficiarului în momentul tranzacției de export efectuate în temeiul acestui sistem. În acest moment, GI poate renunța să mai perceapă taxe vamale, ceea ce constituie o contribuție financiară în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Odată ce autoritățile vamale eliberează un aviz de expediere care indică, printre altele, valoarea creditului DEPBS care trebuie acordat pentru această tranzacție de export, GI nu mai are niciun mijloc prin care să influențeze acordarea subvenției și valoarea acesteia. În plus, producătorii-exportatori cooperanți au înscris creditele DEPBS ca profit, în conformitate cu principiile „contabilității de angajamente”, în momentul tranzacției de export.

(45)

Pe baza depunerii unor cereri justificate, costurile suportate în mod necesar pentru a beneficia de subvenție au fost deduse din creditele astfel stabilite pentru a obține valoarea subvenției (numărător), în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției a fost repartizată pe cifra de afaceri totală realizată la export în perioada anchetei de reexaminare (numitor), deoarece subvenția este subordonată rezultatelor la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(46)

Nivelurile subvenției stabilite cu privire la acest sistem pe parcursul PAR pentru producătorii-exportatori cooperanți se ridică la 6,2 % și 5,7 %.

(47)

Descrierea detaliată a EPCGS se regăsește în capitolul 5 din documentul privind politica exporturilor și importurilor 2004-2009 și în capitolul 5 din Manualul de proceduri 2004-2009 (volumul I).

(48)

Pot beneficia de acest sistem producătorii-exportatori, comercianții-exportatori „asociați” producătorilor și furnizorilor de servicii.

(49)

Sub rezerva unei obligații de export, societățile sunt autorizate să importe mijloace de producție (noi și, din aprilie 2003, mijloace de producție uzate, vechi de până la 10 ani) cu un nivel al taxei redus. În acest scop, GI eliberează la cerere o licență EPCGS în schimbul achitării unei taxe. Până la 31 martie 2000, se aplica un nivel efectiv al taxelor de 11 % (inclusiv o suprataxă de 10 %) și, pentru importurile cu valoare ridicată, un nivel zero al taxelor. Din aprilie 2000, sistemul prevede un nivel redus al taxelor de import de 5 %, care se aplică tuturor mijloacelor de producție importate în temeiul acestui sistem. Pentru a respecta obligația de export, mijloacele de producție importate trebuie utilizate pentru a produce o anumită cantitate de bunuri pentru export într-o perioadă dată.

(50)

Titularul licenței EPCGS poate, de asemenea, să obțină mijloacele de producție în țară. Într-un astfel de caz, producătorul local de mijloace de producție poate beneficia de avantaj pentru importul scutit de taxe vamale al componentelor necesare pentru producerea acestor mijloace de producție. Invers, producătorul local poate cere titularului licenței EPCGS avantajul exporturilor estimate pentru furnizarea mijloacelor de producție.

(51)

Sistemul EPCGS acordă subvenții în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Reducerea taxelor reprezintă o contribuție financiară a GI, deoarece prin această concesie GI renunță la venituri vamale exigibile în mod normal. În plus, reducerea taxelor conferă exportatorilor un avantaj, ameliorând lichiditatea societății prin taxele de import economisite.

(52)

În plus, EPCGS este condiționat prin lege de rezultatele la export, deoarece aceste licențe nu pot fi obținute fără angajamentul de a exporta. Prin urmare, se consideră că EPCGS este specific și susceptibil de a face obiectul unor măsuri compensatorii în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(53)

În fine, acest sistem nu poate fi considerat un sistem autorizat cu rambursare a taxelor vamale sau un sistem cu rambursare a taxelor vamale pentru produsele de înlocuire în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Mijloacele de producție nu sunt acoperite de astfel de sisteme, astfel cum prevede anexa I litera (i) din regulamentul de bază, deoarece nu se consumă în procesul de fabricație a produselor exportate.

(54)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, valoarea subvenției a fost calculată pe baza taxelor vamale neachitate pentru mijloacele de producție importate repartizate pe o perioadă care corespunde perioadei normale de amortizare a acestor mijloace de producție. În conformitate cu practicile obișnuite, valoarea astfel calculată, care se poate atribui PAR, a fost ajustată prin adăugarea dobânzii corespunzătoare acestei perioade, astfel încât să reflecte întreaga valoare a beneficiului în timp. Rata dobânzii comerciale pe termen lung în perioada anchetei de reexaminare din India a fost considerată adecvată acestui scop. Pe baza depunerii unor cereri justificate, costurile suportate în mod necesar pentru a beneficia de subvenție au fost deduse din această sumă pentru a obține valoarea subvenției (numărător), în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază. În conformitate cu articolul 7 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției a fost repartizată pe cifra de afaceri realizată la export în perioada anchetei de reexaminare (numitor), deoarece subvenția este condiționată de rezultatele la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(55)

Nivelurile subvenției stabilite cu privire la acest sistem pe parcursul PAR pentru producătorii cooperanți se ridică la 0,7 % și 0,3 %.

(56)

Un exportator cooperant a evidențiat o greșeală în metodologia utilizată inițial pentru a calcula avantajele EPCGS, în special în ceea ce privește valoarea dobânzii aplicate. Această greșeală, care i-a afectat pe ambii exportatori cooperanți, a fost corectată.

(57)

În cadrul acestui sistem, exportatorii puteau beneficia de o scutire parțială de la plata impozitului pe profit realizat din vânzările la export. Temeiul juridic al acestei scutiri este prevăzut în secțiunea 80HHC din ITA.

(58)

Această dispoziție a fost eliminată începând cu anul de evaluare 2005-2006 (exercițiul financiar de la 1 aprilie 2004 la 31 martie 2005); astfel, secțiunea 80HHC din ITA nu mai conferă niciun avantaj după 31 martie 2004. Producătorii-exportatori cooperanți nu au beneficiat de niciun avantaj în cadrul acestui sistem pe perioada anchetei de reexaminare. În consecință, deoarece sistemul a fost retras, nu va face obiectul unor măsuri compensatorii, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din regulament.

(59)

Sistemul se bazează pe secțiunea 80 I A din ITA. Această dispoziție a fost inclusă în ITA prin Legea finanțelor din 2001.

(60)

Secțiunea 80 I A din ITA se aplică societăților angajate în crearea de facilități pentru infrastructură, inclusiv generarea și distribuția de energie electrică, în orice regiune a Indiei.

(61)

În conformitate cu dispozițiile secțiunii 80 I A din ITA, o sumă corespunzătoare profitului rezultat din activitățile de generare a energiei electrice este scutit de impozit pe profit pentru 10 ani consecutivi din primii 15 ani de funcționare a unității generatoare. Unitatea în cauză trebuie să fie nouă și să fi început să funcționeze în perioada 1 aprilie 2003-31 martie 2010.

(62)

Calculul deducerii impozitului pe venit face parte din declarația de impunere anuală a societății și este auditată împreună cu profiturile și pierderile societății, precum și cu alte situații financiare. Acesta trebuie să respecte normele prevăzute de ITA, și anume valoarea contabilă a energiei electrice generate trebuie să reflecte valoarea sa de piață. Autoritățile financiare au rolul de a verifica dacă calculul deducerii impozitului pe venit respectă normele ITA și conturile auditate ale societății. Ancheta a evidențiat elemente de probă conform cărora autoritățile au verificat calculul în practică și au efectuat ajustări la calcule acolo unde se impunea.

(63)

Ancheta a arătat că ambii producători-exportatori care au făcut obiectul anchetei au înființat uzine care produc energie electrică pentru consumul propriu în cadrul unităților de producție a grafitului. Prin urmare, ei au cerut deducerea corespunzătoare a impozitului pe venit, în conformitate cu dispozițiile ITA.

(64)

Scutirea de impozit pe venit este o subvenție în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, și anume o contribuție financiară a GI, care a conferit un avantaj exportatorilor care au făcut obiectul anchetei.

(65)

Totuși, ancheta a evidențiat că accesul la ITES în conformitate cu secțiunea 80 I A din ITA nu este limitat pentru anumite întreprinderi în sensul articolului 3 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază. Acest sistem pare să fie disponibil pentru toate societățile, pe baza unor criterii obiective. De asemenea, nu a fost identificat niciun alt element de probă, în acest caz, care să indice că sistemul este specific.

(66)

În plus, sistemul este asociat unui produs (energia electrică) altul decât produsul în cauză și, astfel, avantajele din cadrul sistemului sunt obținute pe baza unei activități care nu este producția sau vânzarea produsului în cauză. În aceste condiții, se consideră că orice avantaje conferite exportatorilor implicați în cadrul acestui sistem nu trebuie să facă obiectul unor măsuri compensatorii.

(67)

În conformitate cu Politica de promovare industrială din 2004, statul Madhya Pradesh („MP”) oferă scutire de la plata taxei pe energie electrică societăților industriale care investesc în generarea de energie electrică pentru nevoi proprii.

(68)

Descrierea sistemului de scutire de la plata taxei pe energie electrică aplicat de Guvernul MP este expus în secțiunea 3-B din Legea privind taxa pe energie electrică din 1949.

(69)

Orice industrie aflată sub jurisdicția Guvernului MP care investește în uzine noi care produc energie electrică pentru consumul propriu.

(70)

În conformitate cu o notificare din 29 septembrie 2004 a Guvernului MP, societățile sau persoanele care investesc în uzine noi de cogenerare a energiei electrice cu o capacitate de peste 10 KW pot obține de la Inspectoratul pentru energie electrică din MP un certificat de scutire de la plata taxei pe energie electrică. Scutirea se acordă exclusiv pentru energia electrică generată pentru consum propriu și numai dacă uzina nouă nu înlocuiește una mai veche. Scutirea se acordă pe o perioadă de cinci ani.

(71)

O notificare a Guvernului MP, datată 5 aprilie 2005, a scutit uzina nouă, înființată de unul dintre producătorii-exportatori cooperanți în ancheta în cauză, de la plata taxei pe energie electrică pe o perioadă de zece ani.

(72)

Exportatorul cooperant căruia i s-a acordat o scutire de la plata taxei pe energie electrică a indicat că sistemul EDE nu este specific și că este aplicat fără discriminare tuturor societăților eligibile. Conform exportatorului, politica inițială de acordare a unei scutiri pentru cinci ani a fost revizuită ulterior de Guvernul statului Madhya Pradesh pentru a conferi o scutire pentru zece ani. Cu toate acestea, nicio notificare publicată a unei astfel de schimbări a politicii nu a fost prezentată nici de exportatorul cooperant, nici de GI în cadrul răspunsurilor lor.

(73)

Acest sistem constituie o subvenție în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Acesta reprezintă o contribuție financiară a Guvernului MP, deoarece acest stimulent reduce veniturile publice în mod normal exigibile. În plus, acesta conferă un avantaj societății căreia i se acordă.

(74)

Deși Politica de promovare industrială din 2004 și notificarea din 29 septembrie 2004 a Guvernului MP prevăd o perioadă de scutire de cinci ani, producătorului-exportator în cauză i s-a acordat o scutire de 10 ani. Prin urmare, acest stimulent nu pare să se acorde în funcție de criterii și condiții stabilite clar de o lege, un regulament sau orice alt document oficial.

(75)

Beneficiul producătorului-exportator a fost calculat pe baza nivelului taxei pe energie electrică datorată în mod normal pe perioada anchetei de reexaminare, dar care a rămas neachitată în conformitate cu acest sistem. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, valoarea subvenției (numărătorul) a fost repartizată apoi în funcție de cifra totală a vânzărilor pe perioada anchetei de reexaminare (numitorul), deoarece se referă la toate vânzările, atât în plan intern, cât și la export, și deoarece nu s-a acordat în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(76)

S-a stabilit astfel o marjă a subvenției de 0,7 % pentru o societate care a beneficiat de avantaje în cadrul EDE.

(77)

Se reamintește că, prin Regulamentul (CE) nr. 1628/2004, valoarea subvențiilor care fac obiectul măsurilor compensatorii, exprimate ad valorem, se ridica la 15,7 % și, respectiv, 7 % pentru cei doi producători-exportatori care au cooperat în cadrul prezentei reexaminări intermediare parțiale.

(78)

În perioada prezentei reexaminări intermediare parțiale, valorile subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii, exprimate ad valorem, erau astfel cum sunt prezentate în lista de mai jos:

(79)

În conformitate cu dispozițiile articolului 19 din regulamentul de bază antisubvenție și în temeiul prezentei reexaminări intermediare parțiale enunțate la punctul 3 al avizului de inițiere, se stabilește că nivelul de subvenționare pentru producătorii cooperanți s-a schimbat; în consecință, nivelul taxei compensatorii impuse prin Regulamentul (CE) nr. 1628/2004 trebuie modificat corespunzător.

(80)

Taxa compensatorie reexaminată a rezultat din anchetele paralele antisubvenție și antidumping („anchetele inițiale”). În conformitate cu articolul 24 alineatul (1) din regulamentul de bază și articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (5), taxele antidumping instituite de Regulamentul (CE) nr. 1629/2004 au fost modificate în măsura în care valorile subvențiilor și marjele de dumping erau generate de aceeași situație.

(81)

Sistemele de subvenții care au făcut obiectul anchetei și au fost considerate susceptibile să facă obiectul unor măsuri compensatorii în procedura actuală de reexaminare, cu excepția EDE, au constituit subvenții la export în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(82)

Prin urmare, se impune reajustarea taxei antidumping pentru a reflecta noile niveluri ale subvenționării identificate de prezenta reexaminare, în ceea ce privește subvențiile la export. În plus, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din regulamentul de bază, nivelul taxelor compensatorii nu ar trebui să depășească marja de eliminare a prejudiciului evidențiat de ancheta inițială. La fel ca în ancheta inițială, dat fiind nivelul înalt de cooperare (100 %), marja reziduală a subvențiilor a fost stabilită la nivelul societății cu cea mai înaltă marjă individuală.

(83)

Astfel, nivelurile taxelor compensatorii și antidumping ar trebui modificate după cum urmează:

(84)

Un exportator cooperant a indicat că, deoarece prezenta reexaminare intermediară parțială s-a limitat la nivelul subvenționării, taxele antidumping nu ar trebui modificate.

(85)

În această privință, se reamintește că avizul de inițiere al prezentei reexaminări a menționat că „pentru acele societăți care sunt supuse atât măsurilor antidumping cât și celor compensatorii, măsura antidumping poate fi modificată în consecință, dacă apare o schimbare a măsurii compensatorii”. Modificarea taxelor antidumping nu este rezultatul unor noi constatări referitoare la nivelul de dumping, ci o consecință automată a faptului că marjele inițiale de dumping fuseseră modificate pentru a reflecta nivelul subvențiilor la export identificate și că acestea din urmă au fost acum revizuite.

(86)

Nivelurile taxelor compensatorii individuale ale societăților specificate în prezentul regulament reflectă situația constatată în cursul reexaminării intermediare parțiale. Astfel, acestea sunt aplicabile exclusiv importurilor produsului în cauză fabricat de aceste societăți. Importurile produsului în cauză fabricat de orice altă societate care nu este menționată în mod specific în dispozitivul prezentului regulament, inclusiv entitățile asociate celor menționate în mod specific, nu pot beneficia de aceste niveluri și se vor supune nivelului taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(87)

Orice cerere prin care se solicită aplicarea acestor niveluri ale taxelor compensatorii individuale (de exemplu, ca urmare a schimbării numelui entității sau a creării unor entități de producție sau vânzare noi) vor fi adresate imediat Comisiei (6), împreună cu toate informațiile relevante, în special orice modificare privind activitățile societății legate de producție, vânzări în plan intern sau la export asociate, de exemplu, cu respectiva schimbare de nume sau cu respectiva schimbare a entităților de producție și de vânzare. Prin prezenta, Comisia este împuternicită, dacă este cazul și după consultarea comitetului consultativ, să modifice regulamentul în mod corespunzător prin actualizarea listei de societăți care beneficiază de niveluri individuale ale taxei,

30.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 350/35

(1)

La 20 octombrie 2007, Comisia a anunțat, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, inițierea unei proceduri antidumping privind importurile în Comunitate de anumite citrice preparate sau conservate (mandarine etc.) originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”) (2). La 4 iulie 2008, Comisia a impus, prin Regulamentul (CE) nr. 642/2008 (3) (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”), o taxă antidumping provizorie la importurile de anumite citrice preparate sau conservate originare din RPC.

(2)

Procedura a fost inițiată ca urmare a unei plângeri depuse la 6 septembrie 2007 de Federația națională spaniolă a asociațiilor din industria fructelor și legumelor transformate (FNACV) („reclamantul”) în numele producătorilor care reprezintă 100 % din producția comunitară totală de anumite citrice preparate sau conservate (mandarine etc.). Plângerea conținea elemente de probă ale existenței unui dumping la produsul în cauză și a unui prejudiciu important cauzat din acest motiv, iar acestea au fost considerate suficiente pentru a justifica inițierea unei proceduri.

(3)

În conformitate cu considerentul 12 din regulamentul provizoriu, ancheta privind dumpingul și prejudiciul a cuprins perioada 1 octombrie 2006-30 septembrie 2007 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a cuprins perioada de la 1 octombrie 2002 până la sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada luată în considerare”).

(4)

La 9 noiembrie 2007, Comisia a decis ca importurile de același produs originar din RPC să facă obiectul înregistrării prin Regulamentul (CE) nr. 1295/2007 (4).

(5)

Se reamintește că împotriva aceluiași produs au fost în vigoare măsuri de salvgardare până la 8 noiembrie 2007. Comisia a instituit, prin Regulamentul (CE) nr. 1964/2003 (5), măsuri de salvgardare provizorii împotriva importurilor de anumite citrice preparate sau conservate (mandarine etc.). Au urmat măsuri de salvgardare definitive, instituite prin Regulamentul (CE) nr. 658/2004 (6) („regulamentul privind măsurile de salvgardare”). Atât măsurile de salvgardare provizorii, cât și cele definitive au constat într-un contingent tarifar, respectiv o taxă datorată numai dacă volumul importurilor libere de taxă a fost atins.

(6)

Ca urmare a impunerii de taxe antidumping provizorii la importurile de produs în cauză originar din RPC, mai multe părți interesate au prezentat observații în scris. De asemenea, părților care au solicitat li s-a oferit posibilitatea de a fi audiate.

(7)

Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale definitive. În special, Comisia a încheiat ancheta în ceea ce privește aspectele legate de interesul comunitar. În legătură cu aceasta, s-au întreprins vizite de verificare la sediile următorilor importatori neafiliați în Comunitate:

(8)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora s-a intenționat recomandarea impunerii unei taxe antidumping definitive la importurile de produs în cauză originar din RPC și perceperea cu titlu definitiv a sumelor depuse sub formă de taxă provizorie. Părților li s-a acordat, de asemenea, o perioadă de timp în care să poată prezenta observații ulterioare acestei informări.

(9)

Unii importatori au propus o întâlnire comună a tuturor părților interesate, în conformitate cu articolul 6 alineatul (6) din regulamentul de bază; cu toate acestea, una dintre părțile interesate a refuzat.

(10)

Observațiile transmise oral și în scris prezentate de părțile interesate au fost examinate și luate în considerare după caz.

(11)

Doi importatori neafiliați din CE au susținut că anumite tipuri de mandarine ar trebui să fie excluse din definiția produsului în cauză, fie datorită nivelului de dulceață al acestora, fie datorită ambalajului acestora atunci când se trimit la export. În această privință, se remarcă faptul că aceste afirmații nu au fost însoțite de niciun fel de informații verificabile sau date care să probeze că aceste tipuri posedă caracteristici care le diferențiază de produsul în cauză. Se remarcă, de asemenea, că diferențele de ambalare nu pot fi considerate drept un element esențial la definirea produsului în cauză, mai ales că formatele de ambalare au fost deja luate în considerare la definirea produsului în cauză, după cum se menționează în considerentul 16 din regulamentul provizoriu. Prin urmare, aceste argumente se resping.

(12)

Doi importatori din CE neafiliați nu au fost de acord că producătorii-exportatori chinezi selectați în eșantion reprezintă 60 % din totalul exporturilor către Comunitate. Cu toate acestea, ei nu au putut să furnizeze nicio informație verificabilă prin care să demonstreze lipsa de acuratețe a informațiilor prezentate în vederea eșantionării de către producătorii-exportatori chinezi cooperanți, informații confirmate în mare măsură în continuarea anchetei. Prin urmare, argumentul se respinge.

(13)

Trei producători-exportatori cooperanți au prezentat observații prin care susțin că societățile afiliate lor sunt producători-exportatori ai produsului în cauză și ar trebui, prin urmare, să fie incluse în anexa producătorilor-exportatori cooperanți. S-a considerat că aceste cereri sunt întemeiate și s-a luat decizia de a se revizui anexa relevantă în consecință. Un importator din CE neafiliat a susținut că exporturile către CE prin intermediul comercianților ar trebui să primească în mod automat permisiunea de a beneficia de măsurile aplicate producătorilor-exportatori chinezi. În această privință, se remarcă faptul că măsurile antidumping se instituie asupra produselor fabricate de către producătorii-exportatori din țara care face obiectul anchetei și care sunt exportate către CE (indiferent de societatea care le comercializează), și nu asupra unor entități antreprenoriale angajate numai în activități comerciale. În consecință, argumentul a fost respins.

(14)

Niciun producător-exportator chinez nu a prezentat observații cu privire la constatările referitoare la TEP după impunerea de măsuri provizorii. În absența oricăror observații relevante, se confirmă considerentele 29-33 din regulamentul provizoriu.

(15)

În absența oricăror observații relevante, se confirmă considerentele 34-37 din regulamentul provizoriu, referitoare la tratamentul individual.

(16)

Se reamintește că determinarea valorii normale s-a bazat pe datele furnizate de industria comunitară. Aceste date au fost verificate la sediile producătorilor comunitari cooperanți.

(17)

După impunerea de măsuri provizorii, toți cei trei producători-exportatori chinezi care au făcut parte din eșantion și doi importatori din CE neafiliați au pus sub semnul întrebării folosirea prețurilor industriei comunitare la calcularea valorii normale. S-a afirmat că valoarea normală ar fi trebuit să fie calculată pe baza costurilor de producție din RPC, luându-se în considerare orice ajustare corespunzătoare diferențelor între piața CE și cea a RPC. În această privință, se observă că folosirea informațiilor dintr-o economie care nu funcționează după regulile pieței și în special a celor provenite de la societăți cărora nu li s-a acordat TEP ar fi contrară dispozițiilor articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază. Prin urmare, argumentul se respinge. S-a afirmat, de asemenea, că datele cu privire la prețurile din toate celelalte țări importatoare sau informații relevante publicate ar fi putut să fie soluții rezonabile, având în vedere lipsa cooperării de țară analogă. Cu toate acestea, astfel de informații generale, spre deosebire de datele folosite de Comisie, nu ar fi putut să fie verificate și confirmate în ceea ce privește acuratețea lor, în conformitate cu dispozițiile articolului 6 alineatul (8) din regulamentul de bază. Prin urmare, argumentul se respinge. Nu s-a adus niciun alt argument care ar fi putut să pună la îndoială faptul că metodologia folosită de către Comisie este conformă cu dispozițiile articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază și, în mod special, faptul că, în acest caz particular, aceasta constituie singura bază rezonabilă pentru calculul valorii normale avută la dispoziție.

(18)

În absența oricăror alte observații, se confirmă considerentele 38-45 din regulamentul provizoriu.

(19)

După impunerea de măsuri provizorii, unul dintre producătorii-exportatori cooperanți chinezi care făcea parte din eșantion, a afirmat că prețul său de export ar trebui ajustat pentru a se ține cont de anumite elemente de cost (în special cel al transportului oceanic). În această privință, se observă că această chestiune a fost discutată în timpul verificării la fața locului, atât în ceea ce privește această societate, cât și în ceea ce privește celelalte societăți cuprinse în eșantion. Cu această ocazie, fiecare societate a furnizat informații cu privire la costurile respective. Suma pretinsă acum de către societate este considerabil mai mare decât suma raportată inițial. Se observă că această nouă pretenție se bazează numai pe o declarație din partea unui transportator și nu reflectă date referitoare la o tranzacție reală. Niciunul dintre ceilalți producători-exportatori care au făcut parte din eșantion nu a pus sub semnul întrebării cifrele folosite în legătură cu transportul oceanic. Mai mult, din cauza prezentării târzii, această pretenție nu a putut fi verificată. În mod special, ajustarea cerută nu are legătură cu niciun set de date existent deja în dosar. Cu toate acestea, ca urmare a acestei cereri, Comisia a revizuit suma referitoare la costul respectiv, ținând cont de importanța specială a acestui cost în tranzacțiile de export către CE raportate de societate. Ca urmare, Comisia a ajuns la concluzia că este mai potrivit să utilizeze costul mediu al transportului oceanic verificat la fața locului pentru toate societățile chineze care au făcut parte din eșantion. În consecință, prețul de export al societății respective a fost ajustat corespunzător.

(20)

Un alt producător-exportator cooperant chinez a atras atenția asupra a două erori materiale la calculul prețului său de export, referitoare la cotațiile de export pe care le-a prezentat. S-a considerat că această observație este întemeiată, iar prețul de export relevant pentru producător a fost revizuit în consecință.

(21)

În absența altor observații în acest sens, se confirmă considerentul 46 din regulamentul provizoriu.

(22)

În absența oricăror observații în această privință, se confirmă considerentele 47 și 48 din regulamentul provizoriu.

(23)

Prin prisma celor menționate anterior, marjele de dumping definitive, exprimate sub formă de procent din prețul CIF frontieră comunitară, înainte de perceperea taxelor vamale, sunt următoarele:

Toate celelalte societăți 139,4 %.

(24)

În absența observațiilor argumentate, se confirmă constatările menționate în considerentele 52-54 din regulamentul provizoriu.

(25)

Una dintre părțile exportatoare a remarcat că există o discrepanță între nivelul de consum stabilit în Regulamentul (CE) nr. 658/2004 privind măsurile de salvgardare și nivelul stabilit în regulamentul provizoriu. Se atrage atenția că diferența de nivel de consum se datorează, de fapt, diferenței de domeniu cu privire la produs în ancheta curentă și numărului diferit de state membre luate în considerare în cele două anchete. Nu s-au mai primit alte informații argumentate în această privință. Prin urmare, se confirmă constatările prezentate în considerentele 55-57 din regulamentul provizoriu. În consecință, părțile analizei legate de consum se confirmă și ele în această privință.

(26)

În ceea ce privește cota de piață, unele părți interesate s-au opus afirmației făcute de Comisie în considerentul 58, cu privire la o creștere a cotei de piață a importurilor care fac obiectul unui dumping. Acestea au susținut că, dimpotrivă față de constatările Comisiei, cota de piață a importurilor din China a scăzut. S-a verificat evaluarea importurilor din RPC în privința volumului și a cotei de piață. După cum s-a menționat în considerentul 58 din regulamentul provizoriu, cota de piață a importurilor chinezești a scăzut doar într-un singur an. Pentru restul perioadei examinate, cota de piață a importurilor din China a rămas constant ridicată. Prin urmare, se confirmă constatările prezentate în etapa provizorie.

(27)

Unele părți au susținut că și volumele consecutive perioadei de anchetă ar trebui să fie examinate pentru a se evalua o eventuală creștere a importurilor din China. De remarcat că tendințele importurilor din China s-au evaluat pentru perioada 2002/2003-2006/2007 și s-a observat o creștere evidentă. În conformitate cu dispozițiile regulamentului de bază, evenimentele consecutive perioadei de anchetă nu se iau în considerare decât în circumstanțe excepționale. În orice caz, după cum se precizează mai jos în considerentul 48, s-a examinat nivelul importurilor consecutiv perioadei de anchetă și s-a constatat că acesta este semnificativ.

(28)

Trei producători-exportatori cooperanți au contestat constatările Comisiei cu privire la subcotare. Unul dintre ei a contestat metodologia folosită la calcularea subcotării și a cerut o ajustare care să reflecte costurile suportate de comercianți pentru vânzările lor indirecte. S-au adaptat calculele, atunci când a fost cazul. Comparația revizuită a arătat că, în cursul perioadei de anchetă, produsul în cauză importat a fost vândut în Comunitate la prețuri subcotate față de cele practicate de industria comunitară cu 18,4 %-35,2 %, procente calculate pe baza datelor furnizate de producătorii-exportatori cooperanți care au făcut parte din eșantion.

(29)

Doi importatori și asociația importatorilor au contestat durata sezonului de punere în conserve menționată în considerentul 79 din regulamentul provizoriu. Aceștia au susținut că sezonul de punere în conserve durează numai trei luni, în loc de patru sau cinci așa cum se menționează în regulamentul provizoriu. Totuși, această afirmație se leagă de recoltă (variabilă prin definiție) și de cantitatea produsă și, în orice caz, nu are niciun impact asupra factorilor de prejudiciu analizați de serviciile Comisiei.

(30)

În lipsa oricăror alte informații probate sau argumente cu privire la situația industriei comunitare, se confirmă considerentele 63-86 din regulamentul provizoriu.

(31)

După publicarea informațiilor din regulamentul provizoriu, unii importatori și unii producători-exportatori au afirmat, în legătură cu considerentele 83-86 din regulamentul provizoriu, că datele folosite de Comisie pentru stabilirea nivelului prejudiciului nu sunt nici corecte și nici evaluate obiectiv. Aceștia au afirmat că aproape toți indicatorii legați de prejudiciu prezintă tendințe pozitive și că, prin urmare, nu există nicio dovadă a prejudiciului.

(32)

În această privință, se observă că, deși unii indicatori prezintă mici îmbunătățiri, situația industriei comunitare trebuie să fie evaluată în întregul ei și ținându-se cont de faptul că au fost în vigoare măsuri de salvgardare până la finalul perioadei de anchetă. Această chestiune este tratată pe larg în considerentele 51-86 din regulamentul provizoriu. Procesul de restructurare profundă permis de aceste măsuri, care a avut drept rezultat o largă reducere a producției și a capacității, ar fi dus, în mod normal, la o îmbunătățire semnificativă a situației generale a producătorilor comunitari, inclusiv în ceea ce privește producția, utilizarea capacității, vânzările și diferența dintre preț și cost. Dimpotrivă, indicatorii de volum au rămas slabi, stocurile au crescut substanțial, iar indicatorii financiari au continuat să fie pe roșu – unii chiar s-au înrăutățit.

(33)

Pe baza acestui fapt, se consideră că respectivele concluzii privind prejudiciul important suferit de industria comunitară, prevăzute în regulamentul provizoriu, nu se modifică. În absența oricăror alte observații probate sau argumente, acestea se confirmă definitiv.

(34)

Unele părți au susținut că volumul importurilor chinezești a fost stabil din 1982 și că, prin urmare, nu ar fi putut să producă prejudiciu așa cum se explică în regulamentul provizoriu (a se vedea considerentul 58). Într-adevăr, așa cum s-a explicat anterior, în considerentul 26, importurile din China în timpul perioadei examinate au crescut semnificativ în detrimentul cotei de piață a industriei UE. Mai mult, afirmația se referă la o tendință a importurilor care depășește cu mult perioada în cauză, prin urmare argumentul se respinge.

(35)

După cum se menționează anterior, în considerentul 28, se concluzionează definitiv că, în timpul PA, prețurile importurilor provenite de la producătorii-exportatori chinezi care au făcut parte din eșantion au subcotat prețurile medii ale industriei comunitare cu procente cuprinse între 18,4 % și 35,2 %. Revizuirea marjei de subcotare nu afectează concluziile privind efectul importurilor care fac obiectul unui dumping stabilite în considerentele 100 și 101 din regulamentul provizoriu.

(36)

După impunerea de taxe provizorii, unii importatori au continuat să aducă în discuție influența negativă a ratei de schimb asupra nivelului prețului. Aceștia au susținut că nivelul ratei de schimb este principalul factor cauzator de prejudiciu. Totuși, evaluarea Comisiei se referă doar la o diferență de între nivelurile prețurilor și nu este necesar să se analizeze factorii care afectează nivelul acelor prețuri. Prin urmare, s-a găsit o legătură cauzală clară între nivelul ridicat de dumping și prejudiciul suferit de industria comunitară și, ca atare, considerentul 95 din regulamentul provizoriu poate fi confirmat.

(37)

Unele părți interesate au susținut că prejudiciul nu se produce din cauza importurilor care fac obiectul unui dumping, ci, mai degrabă, din cauza unei slabe aprovizionări cu fructe proaspete, materia primă pentru mandarinele conservate.

(38)

Totuși, datele oficiale ale Ministerului Agriculturii din Spania confirmă că industria conservelor are la dispoziție o cantitate mai mult decât suficientă pentru acoperirea întregii capacități de producție a producătorilor spanioli.

(39)

Producătorii concurează, într-o oarecare măsură, pentru fructe proaspete, cu piața de consum direct. Totuși, această competiție nu rupe legătura cauzală. Mai curând presiunea importurilor masive din China, la prețuri foarte scăzute, reprezintă un motiv clar și semnificativ pentru producția, vânzările și cota de piață relativ scăzute ale industriei comunitare. În această situație și luând în considerare că prețul pieței este dictat de importuri care acoperă peste 70 % din piață și este afectat de subcotare, presiune și depreciere, ar fi neeconomic să se producă mai mult în lipsa unor așteptări rezonabile de vânzare a produsului la prețuri care permit un profit normal. Prin urmare, industria spaniolă ar putea, în mod logic, să furnizeze cantități semnificativ mai mari cu condiția ca prețul pieței să nu îi penalizeze rezultatele economice.

(40)

Un alt fapt care confirmă această analiză este prezența constantă a unor stocuri semnificative la producătorii comunitari, ceea ce arată că situația prejudiciată a industriei comunitare nu a apărut din cauza producției insuficiente, ci ca urmare a producției care nu se poate vinde din cauza presiunii importurilor chinezești.

(41)

Așa cum se întâmplă în cazul oricărui produs agricol, prețul materiei prime este supus fluctuațiilor sezoniere din cauza naturii sale agricole. Cu toate acestea, în perioada analizată de cinci ani, care a inclus recolte cu prețuri mai mari sau mai mici, Comisia a remarcat că prejudiciul (sub formă de pierderi financiare) apare indiferent de aceste fluctuații și, prin urmare, rezultatele economice ale industriei comunitare nu se corelează direct cu aceste fluctuații sezoniere.

(42)

Unele părți au afirmat că produsul chinezesc este de mai bună calitate decât producția comunitară. Totuși, nu s-a demonstrat cu argumente suficiente existența niciunei diferențe de preț care ar rezulta din aceasta și nu există probe că pretinsa preferință a consumatorilor pentru produsele chinezești ar fi atât de puternică încât să fie cauza deteriorării situației industriei comunitare. În orice caz, astfel de diferențe de prețuri ar favoriza produsul chinezesc, sporind nivelul de subcotare. În lipsa oricărei informații noi și probate sau a oricărui argument, se confirmă considerentul 99 din regulamentul provizoriu.

(43)

Unele părți au susținut că la originea prejudiciului se află creșteri extraordinare ale costurilor pentru anumiți producători. Aceste afirmații nu au fost probate suficient. Analiza Comisiei nu a detectat niciun astfel de eveniment care ar fi putut să schimbe evaluarea cauzalității sau să afecteze calculul nivelului de eliminare a prejudiciului.

(44)

Unele părți au prezentat observații cu privire la costurile de producție sporite și la incapacitatea industriei comunitare de a le reduce. Unele costuri (de exemplu energia) au crescut, dar impactul acesta nu este suficient pentru a rupe legătura de cauzalitate într-un context în care o cantitate foarte importantă de exporturi chinezești care fac obiectul unui dumping depreciază vânzările și producția (sporind prin aceasta costurile unitare pentru industria comunitară) și pun presiune și depreciază prețurile industriei comunitare.

(45)

S-a afirmat că sistemele de ajutor financiar ale CE au produs o creștere artificială a prelucrării în CE și apoi au încurajat scăderea nivelului de aprovizionare cu materie primă pentru produsul în cauză. Această afirmație a fost de natură generală și nu a fost probată suficient. În orice caz, sistemele respective s-au modificat în 1996, când ajutorul a fost acordat fermierilor, și nu producătorilor produsului în cauză. Analiza Comisiei nu a detectat, în timpul perioadei de anchetă, niciun fel de efecte reziduale care ar putea rupe legătura cauzală. În ceea ce privește aprovizionarea, a se consulta considerentele 40 și 41 de mai sus.

(46)

În lipsa oricăror noi informații sau argumente susținute de probe, considerentele 87-101 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(47)

În lumina celor menționate mai sus, se confirmă concluziile provizorii de existență a unei legături de cauzalitate între prejudiciul important suferit de industria comunitară și importurile chinezești care fac obiectul unui dumping.

(48)

De la data de 9 noiembrie 2007, importurile din RPC fac obiectul înregistrării în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1295/2007 al Comisiei din 5 noiembrie 2007 de înregistrare a importurilor anumitor citrice preparate sau conservate (mandarine etc.) originare din Republica Populară Chineză (denumit în continuare „regulamentul de înregistrare”) (7). Înregistrarea s-a realizat în vederea unei posibile impuneri retroactive de taxe antidumping. În consecință și în mod excepțional s-au analizat și evoluțiile ulterioare perioadei de anchetă. Datele Eurostat confirmă că importurile din China rămân semnificative și această constatare este confirmată de anumiți importatori. Volumul pentru ultimele zece luni după perioada de anchetă a atins un nivel de 74 000 tone la prețuri scăzute stabile.

(49)

Mai multe părți interesate au făcut comentarii cu privire la nivelul scăzut al producției spaniole, afirmând că aceasta este incapabilă să aprovizioneze corespunzător piața comunitară. În timp ce este corect să se afirme că, în actuala situație, industria comunitară nu asigură aprovizionarea întregii piețe UE, trebuie remarcat că acest fapt se leagă de efectele importurilor prejudicioase, după cum s-a explicat anterior. În orice caz, efectul dorit al măsurilor nu este de a se închide piața comunitară pentru importurile chinezești, ci de a se înlătura efectele dumpingului prejudicios. Dat fiind, printre altele, că există numai două surse de aprovizionare pentru aceste produse, se consideră că, în cazul în care se impun măsuri definitive, produsele chinezești vor continua să se bucure de o cerere semnificativă în Comunitate.

(50)

O asociație de importatori a afirmat că măsurile antidumping fără nicio limită de cantitate nu vor contribui la protejarea industriei spaniole și, în schimb, vor declanșa automat activități de comerț ilegal. Acest argument pledează mai curând în sensul necesității asigurării de către instituții a unei monitorizări corespunzătoare a punerii în aplicare a măsurilor, decât împotriva beneficiului pe care măsurile l-ar putea aduce producătorilor comunitari.

(51)

Un alt importator a susținut că impunerea de măsuri antidumping nu va îmbunătăți situația producătorilor spanioli din cauza existenței unor stocuri masive acumulate de importatori în UE, care ar putea satisface cererea pieței în viitorul apropiat. Dimensiunea stocurilor și fenomenul de acumulare au fost confirmate și de un alt importator. Aceste comentarii confirmă analiza Comisiei din regulamentul provizoriu și din alte părți ale prezentului regulament. Totuși se reamintește că măsurile sunt menite să asigure micșorarea efectelor dumpingului prejudicios pentru o perioadă de cinci ani – nu doar pentru un an.

(52)

În absența oricăror informații sau argumente noi și justificate în acest sens, se confirmă concluzia de la considerentele 103-106 și 115 din regulamentul provizoriu cu privire la interesul industriei comunitare.

(53)

Importatorii cooperanți au exprimat un interes general în menținerea a două surse de aprovizionare pentru produsul în cauză, respectiv Spania și China, pentru menținerea securității aprovizionării la prețuri competitive.

(54)

Ținând cont de aceasta, majoritatea importatorilor ar prefera o măsură care conține elemente cantitative, în cazul în care s-ar institui măsuri definitive. După cum se explică în continuare, în considerentul 68, se consideră că această idee nu este oportună.

(55)

Datele obținute de la importatorii cooperanți care au făcut parte din eșantion au fost verificate și s-a confirmat că sectorul mandarinelor conservate reprezintă mai puțin de 6 % din cifra totală de afaceri a acestora și că aceștia au obținut, în medie, un nivel de profitabilitate de peste 10 %, atât în perioada de investigație, cât și în perioada 2004-2008.

(56)

Cele menționate mai sus scot în evidență faptul că, prin comparație, impactul potențial al măsurilor asupra importatorilor/comercianților nu ar fi disproporționat față de efectele pozitive rezultate din acestea.

(57)

Un utilizator, care reprezintă mai puțin de 1 % din consum, a prezentat observații generale cu privire la disponibilitatea redusă a mandarinelor în UE și cu privire la calitatea superioară a produsului chinezesc. Utilizatorul respectiv a fost invitat să continue colaborarea prin furnizarea de date individuale, dar a refuzat și nu și-a probat afirmațiile. Un vânzător cu amănuntul, membru al principalei asociații a importatorilor, s-a opus de o manieră generală unei creșteri a prețului. Nu s-a primit în cursul anchetei niciun alt element de probă cu privire la interesul utilizatorilor/vânzătorilor cu amănuntul. În această situație și în absența oricăror observații susținute cu probe din partea utilizatorilor/vânzătorilor cu amănuntul, se confirmă concluziile din considerentele 109-112 din regulamentul provizoriu.

(58)

Contrar celor susținute de către unul dintre importatori, s-a ținut cont de interesul consumatorilor în etapa provizoratului. Constatările Comisiei au fost evidențiate în considerentele 113 și 114 din regulamentul provizoriu. Alte părți au sugerat că impactul asupra consumatorilor ar fi semnificativ. Totuși, nu s-a oferit nicio informație care ar putea pune la îndoială constatările din considerentele mai înainte menționate. Chiar dacă taxele ar duce la o creștere a prețurilor de consum, nicio parte nu a pus la îndoială faptul că acest produs reprezintă o foarte mică parte din cheltuielile alimentare casnice. Prin urmare, în lipsa oricăror observații din partea consumatorilor și a oricărei informații noi și argumentate, aceste considerente se confirmă.

(59)

Analiza suplimentară de mai sus cu privire la interesele aflate în joc nu a modificat concluziile provizorii în acest sens. Datele furnizate de importatorii cooperanți care au făcut parte din eșantion au fost verificate și au confirmat faptul că sectorul mandarinelor conservate reprezintă pentru ei mai puțin de 6 % din cifra totală de afaceri și că au obținut, în medie, rezultate confortabile atât pe parcursul perioadei de anchetă, cât și în perioada examinată 2004-2008, astfel că impactul măsurilor asupra importatorilor va fi minim. S-a stabilit, de asemenea, că impactul financiar asupra consumatorului final ar fi minim, ținând cont de cantitățile marginale pe cap de locuitor achiziționate în țările consumatoare. Se consideră că, în ceea ce privește interesul comunitar, concluziile, astfel cum s-au stabilit în regulamentul provizoriu, nu se modifică. În lipsa oricăror alte observații, aceste concluzii, stabilite în regulamentul provizoriu, se confirmă definitiv.

(60)

Un importator a afirmat că marja de profit de nivel de 6,8 % folosită drept referință în etapa provizorie este supraestimată. În această privință, trebuie remarcat că același nivel a fost folosit și acceptat, în cazul măsurilor de salvgardare, pentru profitul obținut de industria comunitară în perioada 1998/99-2001/02. Este vorba despre profitul producătorilor comunitari într-o situație comercială normală înainte de creșterea importurilor care au provocat prejudicii industriei. Prin urmare, argumentul se respinge.

(61)

Producătorii comunitari au pretins că taxele provizorii nu au ținut cont de situația specială a pieței mandarinelor conservate, în care producția se concentrează doar într-o singură țară și vasta majoritate a vânzărilor și importurilor se concentrează într-o altă țară europeană. Pentru aceasta s-a cerut ca, în calculele finale, să se țină cont de costurile de transport între țara producătoare și țara consumatoare. S-a considerat că cererea este justificată și a fost aprobată, iar calculele s-au adaptat în mod corespunzător pentru a reflecta concentrarea vânzărilor în zonele relevante ale comunității.

(62)

Una dintre părți a făcut observații cu privire la calculul subcotării. Atunci când s-a considerat că aceste observații sunt justificate s-au operat ajustări în etapa definitivă.

(63)

Marjele de prejudiciu rezultate, exprimate în procente din valoarea totală de import CIF a fiecărui exportator chinez inclus în eșantion, ținând cont de cererile părților interesate, atunci când acestea au fost aprobate, sunt mai mici decât marjele de dumping constatate, după cum urmează:

Toate celelalte societăți 100,1 %.

(64)

După cum s-a precizat în considerentul 4, la 9 noiembrie 2007 Comisia a decis ca importurile de produs în cauză originar din RPC să facă obiectul înregistrării pe baza unei cereri venite din partea industriei comunitare. Această cerere a fost retrasă și, prin urmare, problema nu a fost examinată mai departe.

(65)

Având în vedere concluziile la care s-a ajuns cu privire la dumping, prejudiciu, legătura de cauzalitate și interesul comunitar și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, ar trebui instituită o taxă antidumping definitivă la nivelul marjei celei mai scăzute de dumping și de prejudiciu constatate, în conformitate cu regula taxei celei mai mici. În acest caz, nivelul taxei ar trebui stabilit, în consecință, la nivelul prejudiciului constatat.

(66)

Pe baza celor de mai sus și în conformitate cu rectificarea publicată în Jurnalul Oficial L 258 (8), taxa definitivă ar trebui să fie după cum urmează:

Toate celelalte societăți 531,2 EUR/tonă.

(67)

Mai multe părți au cerut măsuri care combină elementele de preț cu cele cantitative, în timp ce pentru un volum de import inițial nu s-ar plăti nicio taxă sau s-ar plăti o taxă redusă. În anumite cazuri, acest sistem a fost legat de un sistem de licențe.

(68)

S-a luat în considerare această opțiune, dar a fost respinsă, în special din următoarele motive. Taxele antidumping se impun din cauză că prețul de export este mai scăzut decât valoarea normală. Cantitățile exportate către Comunitate sunt relevante pentru analiză atunci când importurile care fac obiectul unui dumping cauzează prejudiciu. Totuși, aceste cantități sunt, în mod normal irelevante pentru nivelul taxei care ar trebui să fie impusă. Cu alte cuvinte, dacă se constată că importurile care fac obiectul unui dumping produc prejudiciu, dumpingul poate fi compensat printr-o taxă care se aplică încă de la primul transport importat după intrarea în vigoare a taxei. În sfârșit, în cazul în care se va constata că este în interesul Comunității ca, pentru o anumită perioadă, să se importe produse fără impunerea de taxe antidumping, articolul 11 alineatul (4) din regulamentul de bază permite suspendarea acestora în anumite condiții.

(69)

Unele părți au afirmat că orice formă a măsurilor fără limitări cantitative va duce la evaziune fiscală. Părțile s-au referit din nou la acumularea de stocuri care a avut loc imediat înainte de extinderea Uniunii Europene la 1 mai 2004. Analiza Comisiei a confirmat că aceasta a fost o tentativă evidentă de evitare a taxelor. Având în vedere aceste afirmații și faptele descrise în regulamentul provizoriu în considerentele 123 și 125, Comisia va monitoriza evoluțiile pentru a întreprinde acțiunile necesare pentru asigurarea unei aplicări corespunzătoare a măsurilor.

(70)

Alte părți au susținut că măsurile ar trebui să excludă volumele care fac obiectul contractelor comerciale deja încheiate. Aceasta ar însemna, practic, o scutire de taxe care ar submina efectul de remediere al măsurilor și, prin urmare, se respinge. Se face referire, de asemenea, la considerentele 51 și 52 de mai sus.

(71)

Regulamentul provizoriu a impus o taxă antidumping sub forma unei taxe specifice pentru fiecare societate, rezultată din aplicarea marjei de eliminare a prejudiciului la prețurile de export folosite la calculul dumpingului în timpul PA. Această metodologie se confirmă la nivelul măsurilor definitive.

(72)

Într-o etapă avansată a anchetei, mai mulți producători-exportatori din RPC au oferit angajamente. S-a considerat că acestea nu sunt acceptabile, având în vedere volatilitatea semnificativă a prețului acestui produs, riscul evaziunii fiscale și cel al eludării pentru acest produs (a se vedea considerentele 124 și 125 din regulamentul provizoriu) și faptul că ofertele din partea autorităților chineze nu conțineau niciun fel de garanții care să permită monitorizarea adecvată în situația în care societăților nu li se acordă tratamentul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață.

(73)

Având în vedere amploarea marjei de dumping și dat fiind nivelul prejudiciului provocat industriei comunitare, se consideră necesar ca sumele asigurate prin taxa antidumping provizorie impusă prin regulamentul provizoriu să fie percepute cu titlu definitiv până la limita valorii taxelor impuse cu titlu provizoriu. În ceea ce privește producătorii-exportatori pentru care taxa definitivă este ușor mai ridicată de cât cea provizorie, sumele asigurate provizoriu ar trebui să se colecteze la nivelul determinat de regulamentul provizoriu, în conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din regulamentul de bază,

30.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 350/46

(1)

Regulile de calculare a onorariilor și taxelor prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 593/2007 al Comisiei din 31 mai 2007 privind onorariile și taxele percepute de Agenția Europeană pentru Siguranța Aviației (2) trebuie revizuite periodic pentru a se garanta faptul că volumul de muncă efectiv depusă precum și complexitatea operațiunilor efectuate de Agenție se reflectă în valoarea onorariilor și a taxelor care trebuie achitate de solicitanți. Modificările ulterioare aduse regulamentului vor îmbunătăți aceste reguli și în baza datelor care vor fi disponibile la Agenția Europeană pentru Siguranța Aviației (denumită în continuare „agenția”), ca urmare a implementării sistemului său de planificare a resurselor întreprinderii.

(2)

Acordurile prevăzute la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 216/2008 trebuie să ofere o bază pentru evaluarea volumului de muncă efectiv depusă pentru certificarea produselor din țările terțe. În principiu, procedura de validare de către agenție a certificatelor emise de o țară terță cu care Comunitatea a încheiat un acord în acest sens este descrisă în aceste acorduri și ar trebui să implice un volum de muncă diferit de cel legat de procedura necesară în cadrul activităților de certificare ale agenției.

(3)

Regulile de calcul a taxelor și onorariilor percepute de agenție trebuie să rămână operative și echitabile pentru toți solicitanții, asigurând, in același timp, echilibrul între cheltuielile totale suportate de agenție pentru realizarea operațiunilor sale de certificare și veniturile totale generate de aceste taxe și onorarii. Acest lucru trebuie să fie valabil și pentru calcularea cheltuielilor de călătorie în afara teritoriului statelor membre. Formula actuală trebuie redefinită pentru a se garanta faptul că ea se referă în exclusivitate la costurile directe legate de acele călătorii.

(4)

Experiența câștigată în urma punerii în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 593/2007 a arătat că este necesară specificarea momentului la care agenția poate factura onorariile datorate, precum și stabilirea unei metode pentru calcularea sumei ce trebuie rambursate în cazul întreruperii unei operațiuni de certificare. Trebuie prevăzute reguli similare în cazul în care se renunță la certificare sau când aceasta este suspendată.

(5)

Din motive tehnice, în vederea ameliorării unor definiții sau clasificări, trebuie modificată anexa la regulamentul (CE) nr. 593/2007.

(6)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 593/2007 trebuie modificat în consecință.

(7)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului înființat în temeiul articolului 65 din Regulamentul (CE) nr. 216/2008,

1.

Articolul 6 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 6

Fără a aduce atingere articolului 4, atunci când o operațiune de certificare se execută , integral sau parțial, în afara teritoriilor statelor membre, onorariul facturat solicitantului include și costurile de transport în afara acestor teritorii, conform formulei:

d = f + v + h – e

unde:

2.

Articolul 8 se modifică după cum urmează:

3.

La articolul 12, al cincilea paragraf se elimină.

4.

La articolul 14, alineatul (3) se elimină.

5.

Anexa se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

(a)

onorariile indicate în tabelele 1-5 din partea I a anexei sunt aplicabile tuturor cererilor de operațiuni de certificare primite după 1 ianuarie 2009;

(b)

onorariile indicate în tabelul 6 din partea I a anexei se aplică taxelor anuale percepute după 1 ianuarie 2009.

30.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 350/56

(1)

Decizia nr. 1720/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 noiembrie 2006 (3) a stabilit un program de acțiune în domeniul învățării continue pentru perioada 2007-2013.

(2)

Articolul 9 alineatul (2) din Decizia nr. 1720/2006/CE prevede că măsurile necesare punerii în aplicare a programului, altele decât cele enumerate la alineatul (1), se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 10 alineatul (3) din decizia respectivă, și anume în conformitate cu procedura de consultare instituită prin Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (4).

(3)

Această formulare a Deciziei nr. 1720/2006/CE implică în special faptul că deciziile de selecție, altele decât cele menționate la articolul 9 alineatul (1) din decizia respectivă, fac obiectul procedurii de consultare și dreptului de control al Parlamentului European.

(4)

Aceste cerințe procedurale determină prelungirea duratei procesului de atribuire a subvențiilor către solicitanți cu două-trei luni. Acestea provoacă numeroase întârzieri în dauna beneficiarilor subvențiilor, reprezintă o sarcină disproporționată în administrarea programului și nu generează nicio valoare adăugată ținând cont de natura subvențiilor acordate.

(5)

Pentru a permite o punere în aplicare mai rapidă și mai eficientă a deciziilor de selecție, este necesară înlocuirea procedurii de consultare cu obligația Comisiei de a informa fără întârziere Parlamentul European și statele membre cu privire la toate măsurile luate pentru a pune în aplicare Decizia nr. 1720/2006/CE fără asistența unui comitet,

1.

La articolul 9, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Comisia informează comitetul menționat la articolul 10 și Parlamentul European cu privire la toate celelalte decizii de selecție pe care le-a luat pentru punerea în aplicare a prezentei decizii, în termen de două zile lucrătoare de la adoptarea deciziilor respective. Această informare cuprinde descrierea și analiza solicitărilor primite, o descriere a procedurii de evaluare și selecție, precum și o listă a proiectelor propuse pentru a fi finanțate și o listă a proiectelor a căror finanțare a fost respinsă.”

2.

Se elimină articolul 10 alineatul (3).

30.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 350/58

(1)

Decizia nr.1904/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 (2) a instituit programul „Europa pentru cetățeni” pentru perioada 2007-2013.

(2)

Articolul 8 alineatul (3) din Decizia nr. 1904/2006/CE prevede că măsurile necesare punerii în aplicare a programului, altele decât cele enumerate la alineatul (2), se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 9 alineatul (3) din decizia respectivă, și anume în conformitate cu procedura de consultare instituită prin Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (3).

(3)

Această formulare a Deciziei nr. 1904/2006/CE implică în special faptul că deciziile de selecție, altele decât cele menționate la articolul 8 alineatul (2) din decizia respectivă, fac obiectul procedurii de consultare și al dreptului de control al Parlamentului European.

(4)

Respectivele decizii de selecție vizează însă în principal subvenții de valoare redusă și nu implică adoptarea unor decizii politice sensibile.

(5)

Aceste cerințe procedurale determină prelungirea duratei procesului de atribuire a subvențiilor către solicitanți cu două-trei luni. Acestea provoacă numeroase întârzieri în dauna beneficiarilor subvențiilor, reprezintă o sarcină disproporționată în administrarea programului și nu generează nicio valoare adăugată ținând cont de natura subvențiilor acordate.

(6)

Pentru a permite o punere în aplicare mai rapidă și mai eficientă a deciziilor de selecție este necesară înlocuirea procedurii de consultare cu obligația Comisiei de a informa fără întârziere Parlamentul European și statele membre cu privire la toate măsurile luate pentru a pune în aplicare Decizia nr. 1904/2006/CE fără asistența unui comitet,

1.

La articolul 8, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Comisia informează comitetul menționat la articolul 9 și Parlamentul European referitor la toate celelalte decizii de selecție pe care le-a luat cu privire la punerea în aplicare a prezentei decizii, în termen de două zile lucrătoare de la adoptarea deciziilor respective. Această informare cuprinde descrierea și analiza solicitărilor primite, o descriere a procedurii de evaluare și selecție, precum și o listă a proiectelor propuse pentru a fi finanțate și o listă a proiectelor a căror finanțare a fost respinsă.”

2.

Se elimină articolul 9 alineatul (3).

30.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 350/60

(1)

Uniunea Europeană și-a stabilit obiectivul de a menține și de a dezvolta Uniunea ca spațiu de libertate, securitate și justiție în cadrul căruia se va asigura un înalt nivel de siguranță prin acțiunea comună a statelor membre în domeniul cooperării polițienești și judiciare în materie penală.

(2)

Acțiunea comună în domeniul cooperării polițienești în temeiul articolului 30 alineatul (1) litera (b) din Tratatul privind Uniunea Europeană și acțiunea comună pentru cooperarea judiciară în materie penală în temeiul articolului 31 alineatul (1) litera (a) din Tratatul privind Uniunea Europeană implică necesitatea prelucrării unor informații relevante care ar trebui să facă obiectul unor dispoziții corespunzătoare privind protecția datelor cu caracter personal.

(3)

Legislația care intră sub incidența titlului VI din Tratatul privind Uniunea Europeană ar trebui să favorizeze cooperarea polițienească și judiciară în materie penală cu privire la eficiența, precum și la legitimitatea și conformitatea acesteia cu drepturile fundamentale și, în special, cu dreptul la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal. Adoptarea de standarde comune privind prelucrarea și protecția datelor cu caracter personal prelucrate în scopul prevenirii și a combaterii crimei contribuie la realizarea ambelor obiective.

(4)

Programul de la Haga pentru consolidarea libertății, securității și justiției în Uniunea Europeană adoptat de Consiliul European la 4 noiembrie 2004 a subliniat necesitatea unei abordări inovatoare a schimbului transfrontalier de informații privind punerea în aplicare a legii, cu stricta respectare a principalelor condiții din domeniul protecției datelor și a invitat Comisia să înainteze propuneri în acest sens până la sfârșitul anului 2005. Aspectul menționat a fost reflectat în Planul de acțiune al Consiliului și al Comisiei de punere în aplicare a Programului de la Haga pentru consolidarea libertății, securității și justiției în Uniunea Europeană (2).

(5)

Schimbul de date personale în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală, în special în conformitate cu principiul disponibilității informației, astfel cum a fost enunțat în Programul de la Haga, ar trebui sprijinit prin norme clare care să sporească încrederea reciprocă între autoritățile competente și să asigure protecția informațiilor relevante, astfel încât să se excludă orice discriminare în ceea ce privește această cooperare între statele membre, cu respectarea, în același timp a drepturilor fundamentale ale persoanelor fizice. Instrumentele existente la nivel european nu sunt suficiente. Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și la libera circulație a acestor date (3) nu se aplică în cazul prelucrării datelor cu caracter personal în cursul unei activități care nu se circumscrie domeniului de aplicare a legislației comunitare, astfel cum sunt cele prevăzute la titlul VI din Tratatul privind Uniunea Europeană și nici, în orice caz, operațiilor de prelucrare privind securitatea publică, apărarea, siguranța de stat și activitățile statului în domeniul legii penale.

(6)

Prezenta decizie-cadru se aplică numai în cazul datelor colectate sau prelucrate de autorități competente, în scopul prevenirii, cercetării, descoperirii sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor. Prezenta decizie-cadru ar trebui să lase la latitudinea statelor membre determinarea mai exactă, la nivel național, a celorlalte obiective considerate ca fiind incompatibile cu scopul pentru care au fost colectate inițial datele personale. În general, prelucrarea suplimentară în scopuri de cercetare istorică, statistice sau de cercetare științifică nu ar trebui să fie considerată incompatibilă cu scopul inițial al prelucrării.

(7)

Domeniul de aplicare al prezentei decizii-cadru se limitează la prelucrarea datelor cu caracter personal transmise sau puse la dispoziție între statele membre. Nu ar trebui să se poată deduce nicio concluzie din această restricție privind competența Uniunii de a adopta acte privind colectarea și prelucrarea datelor cu caracter personal la nivel național sau privind oportunitatea unei asemenea acțiuni din partea Uniunii în viitor.

(8)

Pentru a facilita schimburile de date în cadrul Uniunii, statele membre urmăresc să asigure faptul că standardele de protecție a datelor realizate în prelucrarea datelor la nivel național corespund celor prevăzute de prezenta decizie-cadru. În ceea ce privește prelucrarea datelor la nivel național, prezenta decizie-cadru nu împiedică statele membre să asigure garanții ale protecției datelor cu caracter personal la un nivel mai ridicat decât cel prevăzut prin prezenta decizie-cadru.

(9)

Prezenta decizie-cadru nu ar trebui să se aplice în cazul unor date cu caracter personal pe care un stat membru le-a obținut în temeiul prezentei decizii-cadru și care provin din statul membru respectiv.

(10)

Armonizarea legislațiilor statelor membre nu ar trebui să aibă ca rezultat scăderea nivelului de protecție a datelor pe care îl oferă statele respective, ci ar trebui, dimpotrivă, să urmărească asigurarea unui înalt nivel de protecție în cadrul Uniunii.

(11)

Este necesar să fie precizate obiectivele de protecție a datelor în cadrul activităților polițienești și judiciare și să se instituie norme privind legalitatea prelucrării datelor cu caracter personal pentru a se asigura că orice informație care poate face obiectul unui schimb a fost prelucrată în mod legal și în conformitate cu principiile fundamentale privind calitatea datelor. În același timp, activitățile legitime ale poliției, ale autorităților vamale, judiciare și ale altor autorități competente nu trebuie să fie periclitate în niciun fel.

(12)

Principiul exactității datelor se aplică ținând cont de natura și scopul prelucrării în cauză. De exemplu, în special în cursul procedurilor judiciare, datele se bazează pe percepția subiectivă a indivizilor și, în unele cazuri, sunt imposibil de verificat. Prin urmare, exigența exactității nu se referă la exactitatea declarației, ci la faptul că o anumită declarație a fost făcută.

(13)

Arhivarea într-un set separat de date ar trebui să fie permisă numai dacă datele nu mai sunt necesare și nu mai sunt utilizate în scopul prevenirii, al cercetării, al descoperirii sau al urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor. Arhivarea într-un set separat de date ar trebui, de asemenea, să fie permisă dacă datele arhivate sunt stocate într-o bază de date împreună cu alte date într-un mod care face imposibilă utilizarea lor în continuare în scopul prevenirii, al cercetării, al descoperirii sau al urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor. Termenul de arhivare corespunzător ar trebui să depindă de scopurile arhivării și de interesele legitime ale persoanei vizate. În cazul arhivării în scopuri de cercetare istorică, se poate avea în vedere un termen foarte lung.