ISSN 1830-3625

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 337

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 51
16 decembrie 2008


Cuprins

 

I   Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare este obligatorie

Pagina

 

 

REGULAMENTE

 

 

Regulamentul (CE) nr. 1248/2008 al Comisiei din 15 decembrie 2008 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

1

 

*

Regulamentul (CE) nr. 1249/2008 al Comisiei din 10 decembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a grilelor comunitare de clasificare a carcaselor de bovine, porcine și ovine și privind raportarea prețurilor acestora

3

 

*

Regulamentul (CE) nr. 1250/2008 al Comisiei din 12 decembrie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2074/2005 în ceea ce privește cerințele de certificare pentru importul de produse pescărești, moluște bivalve, echinoderme, tunicate și gasteropode marine vii destinate consumului uman ( 1 )

31

 

*

Regulamentul (CE) nr. 1251/2008 al Comisiei din 12 decembrie 2008 de punere în aplicare a Directivei 2006/88/CE a Consiliului în ceea ce privește condițiile și cerințele de certificare pentru introducerea pe piață și importul în Comunitate de animale de acvacultură și produse obținute din aceste animale și de stabilire a unei liste a speciilor-vectori ( 1 )

41

 

*

Regulamentul (CE) nr. 1252/2008 al Comisiei din 12 decembrie 2008 de derogare de la Regulamentul (CE) nr. 1251/2008 și de suspendare a importurilor în Comunitate de loturi de anumite animale de acvacultură originare din Malaezia ( 1 )

76

 

*

Regulamentul (CE) nr. 1253/2008 al Comisiei din 15 decembrie 2008 privind autorizarea chelatului de cupru al analogului hidroxilat al metioninei ca aditiv furajer ( 1 )

78

 

*

Regulamentul (CE) nr. 1254/2008 al Comisiei din 15 decembrie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 889/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice în ceea ce privește producția ecologică, etichetarea și controlul

80

 

 

Regulamentul (CE) nr. 1255/2008 al Comisiei din 15 decembrie 2008 de stabilire a taxelor la import în sectorul cerealelor aplicabile de la 16 decembrie 2008

83

 

 

DIRECTIVE

 

*

Directiva Comisiei 2008/116/CE din 15 decembrie 2008 de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în vederea includerii substanțelor aclonifen, imidacloprid și metazaclor ca substanțe active ( 1 )

86

 

 

II   Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare nu este obligatorie

 

 

DECIZII

 

 

Consiliu

 

 

2008/945/CE, Euratom

 

*

Decizia Consiliului din 8 decembrie 2008 privind modificarea regulamentului de procedură al Consiliului

92

 

 

Comisie

 

 

2008/946/CE

 

*

Decizia Comisiei din 12 decembrie 2008 de punere în aplicare a Directivei 2006/88/CE a Consiliului în ceea ce privește cerințele referitoare la plasarea în carantină a animalelor de acvacultură [notificată cu numărul C(2008) 7905]  ( 1 )

94

 

 

III   Acte adoptate în temeiul Tratatului UE

 

 

ACTE ADOPTATE ÎN TEMEIUL TITLULUI VI DIN TRATATUL UE

 

*

Decizia-cadru 2008/947/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești și al deciziilor de probațiune în vederea supravegherii măsurilor de probațiune și a sancțiunilor alternative

102

 

 

 

*

Aviz cititorilor (A se vedea coperta a treia)

s3

 


 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


I Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare este obligatorie

REGULAMENTE

16.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 337/1


REGULAMENTUL (CE) NR. 1248/2008 AL COMISIEI

din 15 decembrie 2008

de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (1),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 al Comisiei din 21 decembrie 2007 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96 și (CE) nr. 1182/2007 ale Consiliului în sectorul fructelor și legumelor (2), în special articolul 138 alineatul (1),

întrucât:

Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XV la regulamentul respectiv,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Valorile forfetare de import prevăzute la articolul 138 din Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 se stabilesc în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 16 decembrie 2008.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 15 decembrie 2008.

Pentru Comisie

Jean-Luc DEMARTY

Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală


(1)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2)  JO L 350, 31.12.2007, p. 1.


ANEXĂ

Valorile forfetare de import pentru determinarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

(EUR/100 kg)

Cod NC

Codul țărilor terțe (1)

Valoare forfetară de import

0702 00 00

MA

82,0

TR

101,7

ZZ

91,9

0707 00 05

JO

167,2

MA

56,0

TR

103,0

ZZ

108,7

0709 90 70

MA

106,6

TR

137,6

ZZ

122,1

0805 10 20

AR

18,1

BR

44,6

CL

52,1

MA

76,3

TR

81,3

ZA

43,4

ZZ

52,6

0805 20 10

MA

71,9

TR

72,0

ZZ

72,0

0805 20 30, 0805 20 50, 0805 20 70, 0805 20 90

CN

49,8

HR

54,2

IL

75,7

TR

55,0

ZZ

58,7

0805 50 10

MA

64,0

TR

55,3

ZZ

59,7

0808 10 80

CA

82,7

CN

81,3

MK

34,6

US

109,3

ZZ

77,0

0808 20 50

CN

41,0

TR

104,0

US

108,6

ZZ

84,5


(1)  Nomenclatorul țărilor, astfel cum este stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1833/2006 al Comisiei (JO L 354, 14.12.2006, p. 19). Codul „ZZ” reprezintă „alte origini”.


16.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 337/3


REGULAMENTUL (CE) NR. 1249/2008 AL COMISIEI

din 10 decembrie 2008

de stabilire a normelor de aplicare a grilelor comunitare de clasificare a carcaselor de bovine, porcine și ovine și privind raportarea prețurilor acestora

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (1), în special articolul 43 litera (m), coroborat cu articolul 4,

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 204 alineatul (2) litera (h) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, regulamentul menționat se aplică, în ceea ce privește grilele comunitare de clasificare a carcaselor, începând cu data de 1 ianuarie 2009. În consecință, normele de aplicare a grilelor comunitare în cauză și normele privind raportarea prețurilor stabilite pe baza acestora de către statele membre ar trebui adoptate și aplicate de la 1 ianuarie 2009.

(2)

Normele de aplicare a grilelor comunitare de clasificare a carcaselor sunt stabilite până în prezent într-o serie de acte, în special în Regulamentele (CEE) nr. 563/82 al Comisiei din 10 martie 1982 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1208/81 de stabilire a prețurilor de piață pentru bovinele adulte pe baza grilei comunitare de clasificare a carcaselor (2), (CEE) nr. 2967/85 al Comisiei din 24 octombrie 1985 privind stabilirea modalităților de aplicare a grilei comunitare de clasificare a carcaselor de porc (3), (CEE) nr. 344/91 al Comisiei din 13 februarie 1991 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1186/90 al Consiliului de extindere a domeniului de aplicare al grilei comunitare de clasificare a carcaselor de bovine adulte (4), (CE) nr. 295/96 al Comisiei din 16 februarie 1996 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1892/87 al Consiliului privind înregistrarea prețurilor de pe piață pentru bovinele adulte, pe baza grilei comunitare de clasificare a carcaselor (5), (CE) nr. 103/2006 al Comisiei din 20 ianuarie 2006 de stabilire a unor dispoziții suplimentare pentru aplicarea grilei comunitare de clasificare a carcaselor de bovine adulte (6), (CE) nr. 908/2006 al Comisiei din 20 iunie 2006 de stabilire a listei piețelor reprezentative pentru sectorul cărnii de porc în Comunitate (7), (CE) nr. 1128/2006 al Comisiei din 24 iulie 2006 privind etapa de comercializare la care se referă prețul mediu pentru carcasele de porc (8), (CE) nr. 1319/2006 al Comisiei din 5 septembrie 2006 privind schimbul de anumite informații referitoare la carnea de porc între statele membre și Comisie (9), (CE) nr. 710/2008 al Comisiei din 24 iulie 2008 de stabilire a coeficienților de ponderare care trebuie folosiți pentru calculul prețului comunitar de piață al carcaselor de porc pentru anul de piață 2008/2009 (10), (CE) nr. 22/2008 al Comisiei din 11 ianuarie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a grilei comunitare de clasificare a carcaselor de ovine (11) și în Decizia 83/471/CEE a Comisiei din 7 septembrie 1983 privind Comitetul de inspecție comunitară pentru aplicarea grilei de clasificare a carcaselor de bovine adulte (12). Din motive de claritate și raționalitate, regulamentele și decizia menționate ar trebui înlocuite de un act unic.

(3)

Articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că grilele comunitare de clasificare a carcaselor de bovine adulte și de porc se aplică în conformitate cu anumite norme prevăzute în anexa V la regulamentul în cauză, în timp ce statele membre pot aplica, de asemenea, o grilă comunitară de clasificare a carcaselor de ovine.

(4)

Articolul 42 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că grila comunitară de clasificare a carcaselor din sectorul cărnii de vită și mânzat se aplică carcaselor de bovine adulte. Partea IV punctul 2 din anexa III la regulamentul în cauză definește o bovină adultă în raport cu greutatea animalului viu. Fără a aduce atingere definiției și pentru a asigura o aplicare uniformă, este necesar să li se permită statelor membre să facă obligatorie aplicarea grilei comunitare pentru carcasele de bovine în funcție de o vârstă specifică determinată pe baza sistemului de identificare și înregistrare pus la dispoziție de Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și a produselor din carne de vită (13). Sistemul de identificare și înregistrare ar trebui folosit, de asemenea, pentru împărțirea carcaselor în categoriile A și B menționate la punctul A.II din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(5)

Cu scopul de a asigura clasificarea uniformă a carcaselor de bovine adulte și ovine în Comunitate, este necesar să se definească cu o mai mare precizie clasele de conformație și clasele de acoperire cu grăsime menționate la punctele A.III și C.III din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(6)

Punctul A.III din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede o clasă de conformație S pentru carcasele de bovine cu mușchi dublu. Dat fiind faptul că respectiva clasă de conformație reflectă caracteristicile specifice ale șeptelului bovin din anumite state membre, este oportun să se garanteze statelor membre opțiunea de a utiliza clasa de conformație S.

(7)

În conformitate cu articolul 43 litera (m) punctul (iii) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, pot fi acordate derogări de la obligația generală privind clasificarea carcaselor de bovine adulte statelor membre care solicită acest lucru pentru anumite unități mici. Pe baza experienței acumulate odată cu punerea în aplicare a grilei comunitare de clasificare, statele membre consideră oportună o astfel de derogare pentru abatoarele care nu sacrifică mai mult de 75 de bovine adulte pe săptămână în medie anuală. Comisia consideră că derogarea în cauză este justificată, luând în considerare volumul limitat al producției din abatoarele în cauză. Din aceleași considerente, o astfel de derogare a fost, de asemenea, prevăzută la articolul 2 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul (CEE) nr. 344/91. În consecință, cu scopul de a simplifica aplicarea articolului 43 litera (m) punctul (iii) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, este necesar să li se permită statelor membre să acorde derogarea în cauză.

(8)

Articolul 43 litera (m) punctul (iv) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că statelor membre ar trebui să li se permită să nu pună în aplicare grila de clasificare a carcaselor de porc. Dispoziția ar trebui să se aplice în special abatoarelor mici care, în medie, nu sacrifică mai mult de 200 de porci pe săptămână.

(9)

Pentru a asigura aplicarea exactă a grilelor comunitare de clasificare, condițiile și metodele practice de clasificare, cântărire și identificare a carcaselor de bovine adulte, porc și ovine ar trebui specificate în vederea îmbunătățirii transparenței pieței.

(10)

Cu toate acestea, ar trebui să fie prevăzute anumite derogări de la acestea, în special cu privire la limita de timp pentru clasificarea și cântărirea carcaselor în caz de defecțiuni ale tehnicilor de clasificare automatizată, locul ștampilelor sau al etichetelor de identificare a clasificării de pe carcase și abatoarele care dezosează singure toate carcasele. În ceea ce privește carcasele de porc, greutatea ar trebui să facă referire la greutatea carcaselor reci, aplicând la rezultatul obținut un coeficient de prelucrare. Coeficientul poate varia în funcție de perioada cuprinsă între cântărirea și sacrificarea porcului. În consecință, ar trebui autorizată o ajustare a coeficientului.

(11)

Persoanele fizice sau juridice care se ocupă cu activități de sacrificare a bovinelor trebuie informate cu privire la rezultatul clasificării animalelor trimise în vederea sacrificării. Comunicarea în cauză trebuie să includă, de asemenea, anumite informații suplimentare cu scopul de a asigura o transparență totală față de furnizori.

(12)

Pentru a asigura precizia și fiabilitatea clasificării carcaselor de bovine adulte și ovine, aceasta trebuie realizată de către un personal ale cărui calificări necesare sunt certificate prin licență sau aprobare.

(13)

În vederea autorizării metodelor alternative privind evaluarea vizuală directă a conformației și acoperirii cu grăsime a carcaselor de bovine adulte, pot fi introduse tehnici de clasificare automatizată atunci când acestea au la bază metode de estimare confirmate statistic. Autorizarea tehnicilor de clasificare automatizată ar trebui să facă obiectul anumitor condiții și cerințe, precum și cu o toleranță maximă de eroare statistică de estimare care trebuie să fie specificată.

(14)

Ar trebui să fie prevăzută posibilitatea de modificare, după acordarea unei licențe, a specificațiilor de ordin tehnic referitoare la tehnicile de clasificare automatizată cu privire la clasificarea carcaselor de bovine adulte în vederea îmbunătățirii preciziei acestora. Cu toate acestea, astfel de modificări ar trebui să necesite acordul prealabil al autorităților competente care să garanteze că modificările au cel puțin același grad de precizie.

(15)

Valoarea unei carcase de porc se stabilește în special în funcție de conținutul de carne macră în raport cu greutatea. Pentru a garanta obiectivitatea aprecierii privind conținutul de carne macră, evaluarea trebuie efectuată prin măsurarea anumitor părți anatomice ale carcasei pe baza metodelor autorizate și confirmate statistic. În timp ce numeroase metode pot fi aplicate pentru evaluarea conținutului de carne macră al unei carcase de porc, este necesar să se asigure că alegerea metodei nu influențează conținutul estimat de carne macră. Pentru a determina valoarea comercială a carcasei de porc, utilizarea criteriilor de evaluare altele decât greutatea și conținutul estimat de carne macră necesită, de asemenea, să fie autorizate.

(16)

Punctul C.III din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că carcasele de ovine ar trebui clasificate în diferite clase în funcție de conformație și gradul de acoperire cu grăsime. Cu toate acestea, pot fi utilizate alte criterii, în special greutatea, culoarea cărnii și gradul de acoperire cu grăsime pentru carcasele de miel care cântăresc sub 13 kg.

(17)

Fiabilitatea clasificării carcaselor de bovine adulte, porc și ovine ar trebui verificată prin intermediul controalelor periodice la fața locului, desfășurate de organisme independente de unitățile inspectate. Ar trebui stabilite condiții și cerințe minime pentru astfel de controale, inclusiv raportul asupra controalelor efectuate, precum și posibile acțiuni de supraveghere. În cazul în care clasificarea carcaselor de bovine adulte se desfășoară pe baza tehnicilor de clasificare automatizată, trebuie stabilite anumite norme suplimentare privind controalele la fața locului care să includă, de asemenea, o frecvență sporită a acestora în perioada inițială ulterioară acordării licenței.

(18)

În scopul obținerii unor prețuri comparabile la carcasele de bovine, porc și ovine în Comunitate, este necesar să se prevadă că înregistrarea prețurilor trebuie să facă trimitere la un stadiu al comercializării bine definit. În plus, trebuie stabilită prezentarea de referință UE a carcaselor de bovine adulte și ovine. Anumiți factori de corecție sunt necesari în vederea adaptării prezentărilor utilizate în unele state membre la prezentarea de referință UE.

(19)

Pentru a garanta faptul că prețurile înregistrate ale carcaselor sunt reprezentative pentru producția statelor membre în sectorul cărnii de vită, porc și oaie, este necesară definirea categoriilor și a claselor, precum și a anumitor criterii care să stabilească unitățile sau persoanele pentru care înregistrarea prețurilor este obligatorie.

(20)

În scopul raportării prețurilor la carcasele de bovine, statele membre ar trebui să fie autorizate să hotărască dacă teritoriul acestora este sau nu divizat și, în caz afirmativ, în câte regiuni. Este recomandabil ca raportarea prețurilor din Regatul Unit să facă trimitere la două regiuni, și anume Regatul Unit și Irlanda de Nord.

(21)

În cazul în care statele membre au numit comitete regionale care stabilesc prețurile carcaselor de bovine adulte, ar trebui să fie prevăzut faptul ca afilierea acestora să asigure o abordare echilibrată și obiectivă și ca prețurile stabilite de comitetele în cauză să fie luate în considerare în cadrul procesului de calculare a prețurilor la nivel național.

(22)

În cazul în care sunt efectuate plăți suplimentare către furnizorii de bovine adulte, unitățile sau persoanele obligate să înregistreze prețurile ar trebui să fie obligate să facă anumite corecții în ceea ce privește prețurile cu scopul de a evita denaturări ale calculării prețurilor naționale medii.

(23)

Ar trebui prevăzută o metodă practică de calculare a prețurilor săptămânale medii de către statele membre. Prețurile ar trebui comunicate Comisiei săptămânal, servind drept bază pentru determinarea prețurilor medii ponderate la nivel comunitar.

(24)

În vederea monitorizării raportării prețurilor pentru carcasele de bovine adulte, porc și ovine, statele membre ar trebui să fie obligate să comunice periodic anumite informații Comisiei.

(25)

Pentru a asigura o aplicare uniformă a grilei comunitare de clasificare a carcaselor de bovine și ovine pe teritoriul Comunității, articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede efectuarea de controale la fața locului de către un comitet de inspecție comunitară format din experți ai Comisiei și experți numiți de statele membre. Ar trebui prevăzute norme de aplicare privind alcătuirea și modul de funcționare al comitetului.

(26)

Este necesar să se prevadă obligativitatea statelor membre de a întreprinde anumite măsuri cu scopul de a asigura punerea corectă în aplicare a grilei comunitare de clasificare, acuratețea prețurilor raportate și penalizarea oricăror încălcări. În plus, statele membre ar trebui să fie obligate să informeze Comisia în legătură cu măsurile în cauză.

(27)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DOMENIU DE APLICARE

Articolul 1

Domeniu de aplicare

Prezentul regulament stabilește normele de aplicare a grilelor comunitare de clasificare a carcaselor de bovine, de porcine și de ovine și privind raportarea prețurilor de piață ale acestora, în conformitate cu dispozițiile articolului 43 litera (m) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

CAPITOLUL II

SECTORUL CĂRNII DE VITĂ

Articolul 2

Domeniu de aplicare și dispoziții generale

(1)   Grila comunitară de clasificare a carcaselor din sectorul cărnii de vită și mânzat se aplică carcaselor de bovine adulte.

(2)   Fără a aduce atingere părții IV punctul 2 din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, statele membre pot hotărî să aplice grila comunitară menționată la alineatul (1) carcaselor de animale bovine sacrificate la vârsta de 12 luni sau mai mult.

(3)   În scopul aplicării punctului A.II din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, carcasele de masculi tineri necastrați cu vârsta sub doi ani (categoria A) și carcasele altor masculi necastrați (categoria B) se disting în funcție de vârsta animalului.

(4)   Vârsta animalelor bovine menționată la alineatele (2) și (3) se verifică pe baza informațiilor disponibile în sistemul de identificare și înregistrare a bovinelor instituit în fiecare stat membru în conformitate cu titlul I din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000.

Articolul 3

Dispoziții suplimentare privind clasele de conformație și de acoperire cu grăsime

În anexa I la prezentul regulament se stabilesc dispoziții detaliate suplimentare cu privire la definirea claselor de conformație și de acoperire cu grăsime menționate la punctul A.III din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

Articolul 4

Clasa de conformație S

Clasa de conformație S menționată la punctul A.III din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 poate fi utilizată de către statele membre pentru a lua în considerare caracteristicile specifice ale șeptelului bovin propriu.

Articolul 5

Derogare de la clasificarea obligatorie a carcaselor

Statele membre pot hotărî ca cerințele privind clasificarea carcaselor de bovine adulte menționate la punctul A.V din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 să nu fie obligatorii pentru unitățile aprobate care nu sacrifică mai mult de 75 de bovine adulte pe săptămână în medie anuală.

Articolul 6

Clasificare și identificare

(1)   Clasificarea și identificarea menționate la punctul A.V din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se desfășoară în cadrul abatorului.

(2)   Clasificarea, identificarea și cântărirea unei carcase au loc cel târziu la o oră de la înjunghierea animalului.

Cu toate acestea, în cazurile în care nu se reușește clasificarea carcaselor prin tehnicile de clasificare automatizată menționate la articolul 9, clasificarea și identificarea acestora trebuie să se desfășoare în ziua sacrificării.

(3)   Identificarea carcaselor se realizează cu ajutorul unui marcaj care trebuie să indice categoria, clasa de conformație și de acoperire cu grăsime menționate la punctele A.II și III din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

Marcajul se efectuează prin ștampilare la suprafața exterioară a carcasei, folosindu-se o cerneală care nu se șterge și nu este toxică, conform unei metode aprobate de autoritățile competente; literele și cifrele trebuie să aibă o înălțime de cel puțin doi centimetri.

Marcajele se aplică pe sferturile posterioare la nivelul vrăbioarei anterioare la înălțimea celei de-a patra vertebre lombare și pe sferturile anterioare la nivelul pieptului, la 10-30 de centimetri de la tăietura sternului. Cu toate acestea, statele membre pot determina și alte amplasări pe fiecare sfert, cu condiția să informeze în prealabil Comisia.

(4)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 4 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1669/2006 al Comisiei (14) și punctului I litera (a) din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 826/2008 al Comisiei (15), statele membre pot autoriza înlocuirea marcării prin etichetare în următoarele condiții:

(a)

etichetele nu pot fi depozitate și aplicate decât în unitățile aprobate unde se sacrifică animalele; dimensiunile acestora nu pot fi mai mici de 50 cm2;

(b)

în plus față de cerințele prevăzute la alineatul (3), etichetele trebuie să indice numărul autorizației abatorului, numărul de identificare sau de sacrificare al animalului, data sacrificării și greutatea carcasei și, după caz, faptul că pentru clasificare s-au utilizat tehnici de clasificare automatizată;

(c)

indicațiile menționate la litera (b) trebuie să fie perfect lizibile, nefiind autorizate modificări ulterioare, cu excepția cazurilor în care acestea sunt marcate clar pe etichetă și se efectuează sub supravegherea autorităților competente și în conformitate cu condițiile practice stabilite de acestea;

(d)

etichetele trebuie să fie inviolabile, rezistente la rupere și să fie bine atașate pe fiecare sfert în locurile prevăzute la alineatul (3) al treilea paragraf.

În cazul în care clasificarea este realizată utilizându-se tehnicile de clasificare automatizată menționate la articolul 11, utilizarea etichetelor este obligatorie.

(5)   Marcajele și etichetele menționate la alineatele (3) și (4) nu trebuie îndepărtate înaintea dezosării sferturilor.

(6)   Indicarea categoriei se face în conformitate cu punctul A.II din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și cu dispozițiile articolului 2 alineatele (3) și (4) din prezentul regulament.

Indicarea subclaselor sau, după caz, defalcarea pe categorii de vârstă se realizează cu ajutorul unor simboluri diferite de cele utilizate pentru clasificare.

(7)   Obligațiile privind identificarea carcaselor prevăzute la alineatele (3)-(6) nu se aplică în cazul unităților aprobate care realizează ele însele dezosarea tuturor carcaselor obținute.

Articolul 7

Comunicarea rezultatelor clasificării

(1)   Rezultatele clasificării realizate în conformitate cu punctul A.V din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se comunică în scris sau prin mijloace electronice persoanei fizice sau juridice care se ocupă de operațiunile de sacrificare.

(2)   În scopul comunicării rezultatelor clasificării, factura sau un alt document atașat acesteia, adresat furnizorului de animale sau, în lipsa acestuia, persoanei fizice sau juridice responsabile de operațiunile de sacrificare, indică pentru fiecare carcasă următoarele:

(a)

categoria, precum și clasa de conformație și de acoperire cu grăsime, cu ajutorul literelor și al cifrelor corespunzătoare prevăzute la punctele A.II și III din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007;

(b)

greutatea carcasei stabilită în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din prezentul regulament, specificându-se dacă se raportează la greutatea carcasei calde sau reci;

(c)

prezentarea carcasei în momentul cântăririi și al clasificării pe cârlig;

(d)

după caz, faptul că pentru clasificare s-au utilizat tehnici de clasificare automatizată.

(3)   Statele membre pot impune includerea în comunicarea menționată la alineatul (2) litera (a) a unor subclase de conformație și de acoperire cu grăsime, atunci când sunt disponibile astfel de informații.

Indicarea prezentării carcaselor menționată la alineatul (2) litera (c) nu este obligatorie în cazul în care este autorizată doar o singură prezentare de carcasă în temeiul legislației adoptate la nivel național.

Articolul 8

Clasificarea de către clasificatori calificați

Statele membre asigură efectuarea clasificării de către clasificatori calificați, care au obținut o autorizație în acest scop. Autorizația poate fi înlocuită de un atestat acordat de statul membru în cazurile în care un astfel de atestat corespunde recunoașterii unei calificări.

Articolul 9

Autorizarea tehnicilor de clasificare automatizată

(1)   Statele membre pot acorda o licență de autorizare a tehnicilor de clasificare automatizată în vederea aplicării pe teritoriul național sau într-o parte a acestuia.

Autorizația este subordonată respectării condițiilor și a cerințelor minime privind testul de omologare prevăzute în anexa II partea A.

Cu cel puțin două luni înainte de începerea testului de omologare, statele membre furnizează Comisiei informațiile menționate în anexa II partea B. Statele membre desemnează un organism independent care analizează rezultatele testului de omologare. În termen de două luni de la încheierea testului de omologare, statele membre furnizează Comisiei informațiile menționate în anexa II partea C.

(2)   În urma acordării unei licențe de autorizare a tehnicilor de clasificare automatizată pe baza testului de omologare în cadrul căruia s-a utilizat mai mult de o prezentare de carcase, diferențele dintre prezentările de carcase nu conduc la diferențe în ceea ce privește rezultatele clasificării.

(3)   În urma informării Comisiei, statele membre pot acorda o licență de autorizare a tehnicilor de clasificare automatizată în vederea aplicării pe teritoriul național sau într-o parte a acestuia fără a organiza testul de omologare, cu condiția ca licența respectivă să fie deja acordată pentru aceleași tehnici de clasificare automatizată în vederea aplicării într-o altă parte a statului membru în cauză sau pe teritoriul unui alt stat membru pe baza unui test de omologare a unui eșantion de carcase pe care îl consideră la fel de reprezentativ, în ceea ce privește categoria, clasele de conformație și de acoperire cu grăsime, pentru bovinele adulte sacrificate în statul membru în cauză sau într-o parte a acestuia.

(4)   Modificările specificațiilor tehnice ale tehnicilor de clasificare automatizată pentru care s-a acordat o licență nu sunt permise decât cu acordul prealabil al autorităților competente din statul membru în cauză și cu condiția dovedirii faptului că astfel de modificări permit să se obțină cel puțin același nivel de precizie ca cel obținut în timpul testului de omologare.

Statele membre informează Comisia în legătură cu orice astfel de modificare pentru care și-au dat acordul.

Articolul 10

Clasificarea cu ajutorul tehnicilor de clasificare automatizată

(1)   Unitățile care efectuează clasificarea utilizând tehnici de clasificare automatizată:

(a)

identifică categoria carcasei; în acest scop, se recurge la sistemul de identificare și înregistrare a bovinelor menționat în titlul I din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000;

(b)

păstrează rapoarte zilnice de control cu privire la funcționarea tehnicilor de clasificare automatizată, incluzând, în special, orice deficiențe constatate și măsurile luate, dacă este necesar.

(2)   Clasificarea cu ajutorul tehnicilor de clasificare automatizată este valabilă doar dacă:

(a)

prezentarea carcasei este identică cu prezentarea utilizată în timpul testului de omologare; sau

(b)

se demonstrează, într-un mod considerat acceptabil de către autoritățile competente ale statului membru în cauză, că utilizarea unei prezentări diferite a carcasei nu influențează rezultatul clasificării cu ajutorul tehnicilor de clasificare automatizată.

Articolul 11

Controale la fața locului

(1)   Rezultatele clasificatorilor menționați la articolul 8, precum și clasificarea și identificarea carcaselor în unitățile care intră sub incidența punctului A.V din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 fac obiectul controalelor inopinate la fața locului, efectuate de către un organism independent față de agențiile de clasificare și față de unități.

Cu toate acestea, cerința privind independența față de agențiile de clasificare nu se aplică în cazul în care însăși autoritatea competentă este cea care efectuează astfel de controale.

(2)   Controalele trebuie efectuate cel puțin de două ori pe trimestru în toate unitățile aprobate care sacrifică peste 75 de bovine adulte pe săptămână în medie anuală. Fiecare control trebuie să se raporteze la cel puțin 40 de carcase selectate aleatoriu.

Cu toate acestea, în unitățile aprobate care sacrifică maximum 75 de bovine adulte pe săptămână în medie anuală, statele membre determină frecvența controalelor și numărul minim de carcase care trebuie controlate pe baza evaluării riscurilor, luând în considerare în special numărul bovinelor adulte sacrificate în abatoarele în cauză și constatările controalelor anterioare desfășurate în abatoarele respective.

Statele membre notifică Comisiei măsurile adoptate în vederea aplicării dispozițiilor de la al doilea paragraf cel târziu până la 1 iulie 2009 și, ulterior, în termen de o lună de la orice modificare a informațiilor care trebuie notificate.

(3)   În toate unitățile aprobate care realizează clasificarea cu ajutorul tehnicilor de clasificare automatizată trebuie efectuate cel puțin șase controale pe trimestru în primele 12 luni de la acordarea licenței menționate la articolul 9 alineatul (1). Ulterior, controalele trebuie efectuate cel puțin de două ori pe trimestru în toate unitățile aprobate care realizează clasificarea cu ajutorul tehnicilor de clasificare automatizată. Fiecare control trebuie să se raporteze la cel puțin 40 de carcase selectate aleatoriu. Controalele verifică, în special:

(a)

categoria carcasei;

(b)

precizia tehnicilor de clasificare automatizată cu ajutorul sistemului de puncte și limite menționat în anexa II partea A punctul 3;

(c)

prezentarea carcasei;

(d)

calibrarea zilnică, precum și orice alte aspecte tehnice ale tehnicilor de clasificare automatizată care permit garantarea faptului că nivelul de precizie obținut prin utilizarea tehnicilor de clasificare automatizată este cel puțin la fel de bun ca cel obținut în timpul testului de omologare;

(e)

rapoartele zilnice de control menționate la articolul 10 alineatul (1) litera (b).

(4)   Atunci când organismul responsabil de controale nu se află în subordinea unui organism public, controalele prevăzute la alineatele (2) și (3) trebuie efectuate sub supravegherea fizică a unui organism public în aceleași condiții și cel puțin o dată pe an. Organismul public este informat periodic cu privire la rezultatele obținute de organismul responsabil de controale.

Articolul 12

Rapoarte de inspecție și măsuri ulterioare

(1)   Rapoartele privind controalele menționate la articolul 11 se întocmesc și se păstrează de către organismele naționale de control. Aceste rapoarte includ în special numărul de carcase verificate și numărul celor incorect clasificate sau identificate. Rapoartele furnizează, de asemenea, toate detaliile privind modurile de prezentare a carcaselor utilizate și, după caz, privind conformitatea acestora cu normele comunitare.

(2)   În cazul în care se constată un număr semnificativ de clasificări incorecte sau de identificări neconforme în timpul controalelor menționate la articolul 11:

(a)

se măresc numărul carcaselor examinate și frecvența controalelor;

(b)

autorizațiile sau atestatele prevăzute la articolul 8 și la articolul 9 alineatul (1) pot fi retrase.

Articolul 13

Prețul de piață care trebuie înregistrat

(1)   Prețul de piață care trebuie stabilit pe baza grilei comunitare de clasificare, menționate la articolul 42 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, este prețul plătit furnizorului pentru animal în momentul livrării la abator, fără TVA. Prețul menționat se exprimă pe 100 kg de carcasă prezentată în conformitate cu alineatul (3) al prezentului articol, cântărită și clasificată pe cârlig la abator.

(2)   Greutatea care trebuie luată în considerare este greutatea carcasei calde, la cel târziu o oră de la înjunghierea animalului.

Greutatea carcasei reci corespunde greutății la cald menționate la primul paragraf minus 2 %.

(3)   În scopul stabilirii prețurilor pieței, carcasa trebuie prezentată fără înlăturarea grăsimii exterioare, gâtul fiind tăiat în conformitate cu cerințele veterinare:

(a)

fără rinichi;

(b)

fără grăsime perirenală;

(c)

fără grăsime pelviană;

(d)

fără pilierii diafragmatici;

(e)

fără diafragmă;

(f)

fără coadă;

(g)

fără măduva spinării;

(h)

fără grăsime testiculară;

(i)

fără grăsime pe interiorul părții superioare;

(j)

fără vena jugulară și grăsimea adiacentă.

(4)   În vederea aplicării punctului A.V al doilea paragraf din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și prin derogare de la alineatul (3) al prezentului articol, înlăturarea grăsimii exterioare implică în mod exclusiv înlăturarea parțială a grăsimii exterioare:

(a)

de pe pulpă, mușchi și coastele din mijloc;

(b)

de pe capătul pieptului, zona anogenitală exterioară și coadă;

(c)

de pe partea superioară a coapsei.

(5)   În cazul în care prezentarea carcasei, la momentul cântăririi și al clasificării pe cârlig, diferă de prezentarea prevăzută la alineatul (3), greutatea carcasei se ajustează prin aplicarea factorilor de corecție precizați în anexa III cu scopul de a trece de la prezentarea respectivă la prezentarea de referință. În acest caz, prețul pentru fiecare 100 kg de carcasă se ajustează în consecință.

Atunci când ajustările menționate la primul paragraf sunt aceleași pe întreg teritoriul unui stat membru, acestea se calculează la nivel național. Atunci când aceste ajustări variază de la un abator la altul, acestea se calculează în mod individual.

Articolul 14

Categorii și clase de înregistrare a prețurilor de piață

(1)   Înregistrarea națională și comunitară a prețurilor de piață pe baza grilei comunitare de clasificare menționate la articolul 42 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se efectuează săptămânal și se referă la următoarele clase de conformație și de acoperire cu grăsime pentru cele cinci categorii menționate la punctul A.II din anexa V la regulamentul menționat:

(a)

carcase de masculi tineri necastrați în vârstă de până la doi ani: U2, U3, R2, R3, O2, O3;

(b)

carcase de alți masculi necastrați: R3;

(c)

carcase de masculi castrați: U2, U3, U4, R3, R4, O3, O4;

(d)

carcase de femele care au fătat: R3, R4, O2, O3, O4, P2, P3;

(e)

carcase de alte femele: U2, U3, R2, R3, R4, O2, O3, O4.

(2)   Statele membre hotărăsc dacă teritoriul lor cuprinde o singură regiune sau dacă se împarte în mai multe regiuni. Această hotărâre se ia pe baza:

(a)

dimensiunii teritoriului acestora;

(b)

existenței, după caz, a unor diviziuni administrative;

(c)

variațiilor geografice ale prețurilor.

Cu toate acestea, Regatul Unit cuprinde cel puțin două regiuni, și anume Regatul Unit și Irlanda de Nord, care pot fi subdivizate pe baza criteriilor menționate la primul paragraf.

Articolul 15

Prețuri reprezentative

(1)   Următorii sunt obligați să înregistreze prețurile:

(a)

exploatantul oricărui abator care sacrifică anual cel puțin 20 000 de bovine adulte din crescătoriile proprii sau crescute în numele său și/sau pe care le-a achiziționat;

(b)

exploatantul oricărui abator care este desemnat de către statul membru și care sacrifică anual mai puțin de 20 000 de bovine adulte din crescătoriile proprii sau crescute în numele său și/sau pe care le-a achiziționat;

(c)

orice persoană fizică sau juridică care trimite anual cel puțin 10 000 de bovine adulte pentru sacrificare unui abator; și

(d)

orice persoană fizică sau juridică care este desemnată de statul membru și care trimite anual mai puțin de 10 000 de bovine adulte pentru sacrificare unui abator.

Statul membru asigură că prețurile sunt înregistrate pentru cel puțin:

(a)

25 % din sacrificările din regiunile sale care acoperă împreună cel puțin 75 % din sacrificările totale din respectivul stat membru; și

(b)

30 % din bovinele adulte sacrificate pe teritoriul său.

(2)   Prețurile înregistrate în temeiul alineatului (1) corespund prețurilor pentru bovinele adulte sacrificate în perioada de înregistrare în cauză, pe baza greutății carcasei reci menționate la articolul 13 alineatul (2) al doilea paragraf.

În cazul unui abator care sacrifică bovine adulte din crescătoriile proprii sau crescute în numele său, prețul înregistrat este prețul mediu plătit pentru carcase de categorie și clasă echivalente, sacrificate în aceeași săptămână în abatorul în cauză.

Prețurile înregistrate pentru fiecare clasă menționată la articolul 14 alineatul (1) indică greutatea medie a carcasei la care se raportează și dacă au fost sau nu corectate pentru a lua în considerare fiecare dintre elementele menționate la articolul 13.

Articolul 16

Calcularea prețurilor săptămânale

(1)   Prețurile înregistrate în conformitate cu articolul 15 de luni până duminică:

(a)

se raportează în scris sau prin mijloace electronice autorității competente a statului membru de către exploatantul abatorului sau de către persoana fizică sau juridică în cauză până la termenul fixat de statul membru; sau

(b)

la alegerea statului membru, se pun la dispoziția autorității competente a statului membru la abator sau la sediul persoanei fizice sau juridice.

Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru a constituit o comisie pentru determinarea prețurilor pentru o regiune și în cazul în care membrii comisiei reprezintă în egală măsură cumpărătorii și vânzătorii de bovine adulte și de carcase ale acestora, președintele fiind angajat de către autoritatea competentă, statul membru în cauză poate prevedea transmiterea prețurilor și a indicațiilor direct către președintele comisiei din regiunea vizată. În eventualitatea în care statul membru nu adoptă o astfel de dispoziție, autoritatea competentă transmite prețurile și indicațiile președintelui respectivei comisii. Președintele se asigură că proveniența niciunuia dintre prețuri nu poate fi identificată la comunicarea acestora către membrii comisiei.

(2)   Prețurile raportate sunt prețurile medii per clasă.

(3)   Abatoarele sau persoanele fizice sau juridice menționate la articolul 15 alineatul (1) primul paragraf care fac plăți suplimentare furnizorilor de bovine adulte sau de carcase ale acestora, plățile nefiind luate în considerare în prețurile raportate, notifică autoritatea competentă a statului membru în cauză cu privire la ultima plată suplimentară efectuată și la perioada la care se referă aceasta. În continuare, aceștia notifică statul membru cu privire la valoarea oricărei plăți suplimentare de fiecare dată când are loc o astfel de plată.

(4)   Autoritatea competentă a statului membru determină prețurile regionale medii pentru fiecare clasă menționată la articolul 14 alineatul (1) pe baza prețurilor care îi sunt raportate în conformitate cu alineatul (1) al prezentului articol.

Comisiile menționate la alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul articol determină prețurile medii regionale pentru fiecare clasă menționată la articolul 14 alineatul (1) pe baza prețurilor care le sunt raportate în conformitate cu alineatul (1) al prezentului articol și le raportează autorității competente a statului membru.

(5)   În cazul achizițiilor forfetare, atunci când carcasele dintr-un lot fac parte din cel mult trei clase consecutive de conformație și trei clase consecutive de acoperire cu grăsime în cadrul aceleiași categorii, se ia în considerare prețul la determinarea prețurilor în temeiul alineatului (4) pentru clasa de conformație în care se înscrie cel mai mare număr de carcase sau, în cazul în care carcasele se împart în mod egal între clase, pentru clasa de mijloc, în cazul în care aceasta există. În toate celelalte cazuri, prețul nu se ia în considerare.

Cu toate acestea, în cazul în care achizițiile forfetare reprezintă mai puțin de 35 % din sacrificările totale de bovine adulte din statul membru, acesta poate hotărî să nu ia în considerare prețurile pentru astfel de achiziții în calculele menționate la alineatul (4).

(6)   În continuare, autoritatea competentă calculează un preț național inițial pentru fiecare clasă prin ponderarea prețurilor regionale pentru a ține seama de importanța sacrificărilor din regiunea la care se raportează acestea pentru categoria în cauză față de numărul total al sacrificărilor din statul membru pentru respectiva categorie.

(7)   Autoritatea competentă corectează prețul național inițial per clasă menționat la alineatul (6):

(a)

pentru a ține seama de fiecare dintre elementele menționate la articolul 13, în cazul în care o astfel de corectare nu a fost deja realizată;

(b)

pentru a garanta că prețul este calculat pe baza greutății carcasei reci menționate la articolul 13 alineatul (2) al doilea paragraf;

(c)

pentru a ține seama de plățile suplimentare efectuate, menționate la alineatul (3), în cazul în care corectarea este de cel puțin 1 % din prețul pentru clasa în cauză.

La efectuarea corectării prevăzute la litera (c), autoritatea competentă împarte plățile suplimentare totale efectuate în sectorul cărnii de vită în statul membru în cauză în exercițiul financiar anterior la producția totală anuală exprimată în tone de bovine adulte pentru care sunt raportate prețurile.

(8)   În cazul în care, în opinia autorității competente a statului membru, prețurile care îi sunt raportate:

(a)

se referă la un număr nesemnificativ de carcase, aceasta nu ia în considerare prețurile respective;

(b)

nu par a fi fiabile, aceasta le ia în considerare doar dacă s-a asigurat că sunt fiabile.

Articolul 17

Raportarea săptămânală a prețurilor către Comisie

(1)   Conform articolului 36, Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre prețurile calculate în conformitate cu articolul 16 alineatele (4)-(7). Statele membre nu comunică aceste prețuri niciunui alt organism înainte de a le fi comunicat Comisiei.

(2)   În cazul în care, în circumstanțe excepționale sau din cauza caracterului sezonier al ofertei, într-un stat membru sau într-o regiune nu se pot înregistra prețurile în raport cu un număr semnificativ de carcase din una sau mai multe clase menționate la articolul 14 alineatul (1), Comisia poate utiliza ultimele prețuri înregistrate pentru clasa sau clasele în cauză înaintea apariției unei astfel de situații; în cazul în care această situație continuă mai mult de două săptămâni consecutive, Comisia poate decide eliminarea temporară a clasei sau a claselor în cauză în scopul raportării prețurilor și redistribuirea temporară a ponderării sau a poderărilor alocate claselor respective.

Articolul 18

Prețuri medii comunitare

(1)   Pentru o categorie dată:

(a)

prețul mediu comunitar pentru fiecare dintre clasele de conformație și de acoperire cu grăsime enumerate la articolul 14 alineatul (1) este media ponderată a prețurilor pe piața națională înregistrate pentru clasa în cauză. Ponderarea se bazează pe proporția cantităților din clasa respectivă sacrificate în fiecare stat membru în raport cu totalul sacrificărilor comunitare din clasa în cauză;

(b)

prețul mediu comunitar pentru fiecare clasă de conformație este media ponderată a prețurilor medii comunitare pentru clasele de acoperire cu grăsime care constituie respectiva clasă de conformație. Ponderarea se bazează pe proporția sacrificărilor din fiecare clasă de grăsime în raport cu totalul sacrificărilor comunitare din clasa de conformație în cauză;

(c)

prețul mediu comunitar este media ponderată a prețurilor medii comunitare menționate la litera (a). Ponderarea se bazează pe proporția cantităților sacrificate din fiecare clasă menționată la litera (a) în raport cu totalul sacrificărilor comunitare din categoria respectivă.

(2)   Prețul mediu comunitar pentru toate categoriile luate împreună este media ponderată a prețurilor medii menționate la alineatul (1) litera (c). Ponderarea se bazează pe proporția fiecărei categorii în raport cu numărul total de sacrificări de bovine adulte din Comunitate.

Articolul 19

Notificarea anuală din partea statelor membre prezentată Comisiei

Statele membre prezintă Comisiei, cel târziu la data de 15 aprilie a fiecărui an:

(a)

o listă confidențială a abatoarelor care înregistrează prețurile, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) litera (a) sau (b), indicând numărul de bovine adulte sacrificate pentru fiecare abator, exprimat în număr de capete și, dacă este posibil, în tone de greutate în carcasă, în anul calendaristic anterior;

(b)

o listă confidențială a persoanelor fizice sau juridice care înregistrează prețurile, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) litera (c) sau (d), indicând numărul de bovine adulte exprimat, de asemenea, dacă este posibil, în tone de greutate în carcasă, trimis spre sacrificare de către acestea în anul calendaristic anterior;

(c)

o listă a regiunilor pentru care sunt înregistrate prețurile și ponderarea atribuită fiecăreia dintre acestea în conformitate cu articolul 16 alineatul (6).

CAPITOLUL III

SECTORUL CĂRNII DE PORC

Articolul 20

Clasificarea obligatorie a carcaselor și derogări

(1)   Grila comunitară de clasificare a carcaselor de porc menționată la articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se utilizează în toate abatoarele pentru clasificarea tuturor carcaselor cu scopul de a permite o plată echitabilă a producătorilor pe baza greutății și compoziției porcilor pe care i-au livrat la abator.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot hotărî ca aplicarea grilei să nu fie obligatorie în abatoarele:

(a)

pentru care statele membre în cauză fixează un număr maxim de sacrificări; acest număr nu poate depăși 200 de porci pe săptămână în medie anuală;

(b)

care nu sacrifică decât porci născuți și îngrășați în propriile unități de creștere și care tranșează totalitatea carcaselor obținute.

Statele membre în cauză notifică Comisiei decizia menționată la primul paragraf, specificând numărul maxim de sacrificări care pot fi efectuate în fiecare abator scutit de aplicarea grilei comunitare.

Articolul 21

Cântărire, clasificare și marcare

(1)   Carcasele de porc se clasifică, în conformitate cu clasificarea definită la punctul B.II din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, la momentul cântăririi.

În ceea ce privește porcii sacrificați pe teritoriul lor, statele membre pot fi autorizate să permită clasificarea înaintea cântăririi, în conformitate cu procedura menționată la articolul 195 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(2)   În conformitate cu articolul 43 litera (m) punctul (iv) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, dispozițiile de la punctul B.II din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și de la alineatul (1) al prezentului articol nu exclud, în ceea ce privește porcii sacrificați pe teritoriul unui stat membru, utilizarea unor criterii de evaluare în plus față de greutate și conținutul estimat de carne macră.

(3)   Imediat după clasificare, carcasele de porc sunt marcate cu litera majusculă care desemnează clasa carcasei sau cu procentul care exprimă conținutul estimat de carne macră conform punctului B.II din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

Literele sau cifrele trebuie să aibă o înălțime de cel puțin doi centimetri. Marcarea se efectuează cu o cerneală care nu este toxică, nu se șterge și care rezistă la căldură sau cu orice alt mijloc de marcare permanentă, autorizat în prealabil de către autoritățile naționale competente.

Fără a aduce atingere primului paragraf, pe carcasă se pot marca indicații care să precizeze greutatea carcasei sau orice alte indicații considerate adecvate.

Jumătățile de carcasă se marchează pe șoriciul gambei din spate sau al pulpei.

De asemenea, se consideră drept marcare corespunzătoare aplicarea de etichete, astfel încât să nu fie posibilă îndepărtarea acestora fără a le deteriora.

(4)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (3), statele membre pot prevedea că nu este necesară marcarea carcaselor de porc atunci când se întocmește un proces-verbal care cuprinde, pentru fiecare carcasă, cel puțin:

(a)

identificarea individuală a carcasei prin orice mijloace nealterabile;

(b)

greutatea carcasei calde; și

(c)

conținutul estimat de carne macră.

Procesul-verbal trebuie să se păstreze timp de șase luni și să fie autentificat drept original în ziua încheierii acestuia, de către o persoană însărcinată cu această funcție de control.

Cu toate acestea, pentru a fi comercializate ca atare într-un alt stat membru, carcasele trebuie să fie marcate în conformitate cu clasa corespunzătoare prevăzută la punctul B.II din anexa V din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 sau în conformitate cu procentul care exprimă conținutul de carne macră.

(5)   Fără a aduce atingere punctului B.III al doilea paragraf din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, nu se permite înlăturarea de pe carcase a țesuturilor adipoase, musculare sau de alt tip înaintea cântăririi, a clasificării și a marcării.

Articolul 22

Greutatea carcasei

(1)   În sensul aplicării articolului 42 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, greutatea se raportează la carcasa rece prezentată în conformitate cu punctul B.III din anexa V la regulamentul în cauză.

(2)   Carcasa se cântărește cât de repede posibil după sacrificare și în maximum 45 de minute de la înjunghierea porcului.

Greutatea carcasei reci corespunde greutății la cald înregistrate după cum se menționează la primul paragraf minus 2 %.

Dacă, într-un abator dat, intervalul de 45 de minute cuprins între înjunghierea și cântărirea porcului nu poate fi, în general, respectat, autoritățile competente ale statului membru în cauză pot autoriza depășirea acestui interval cu condiția ca reducerea de 2 % menționată la paragraful al doilea să fie diminuată cu 0,1 puncte pentru fiecare sfert de oră suplimentar de depășire, chiar dacă acest interval de timp încă nu a trecut.

(3)   Prin derogare de la dispozițiile alineatelor (1) și (2), greutatea carcasei reci se poate calcula prin scădere, în valoare absolută, după un barem de reducere prestabilit de către statele membre conform caracteristicilor prezentate de efectivele de porcine ale acestora și comunicat Comisiei. Folosirea unui astfel de barem este autorizată conform procedurii prevăzute la articolul 195 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, cu condiția ca reducerile prevăzute pe categorii de greutate să corespundă, pe cât posibil, deducerii rezultate din alineatele (1) și (2).

Articolul 23

Conținutul de carne macră al carcaselor de porc

(1)   În sensul aplicării punctului B.IV din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, conținutul de carne macră al unei carcase de porc este raportul între:

greutatea totală a mușchilor roșii striați, cu condiția ca aceștia să poată fi separați cu ajutorul unui cuțit; și

greutatea carcasei.

Greutatea totală a mușchilor roșii striați se obține fie prin disecția totală sau parțială a carcasei, fie prin combinarea disecției totale sau parțiale cu o metodă națională rapidă care are la bază metode statistice confirmate, adoptate în conformitate cu procedura menționată la articolul 195 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

De asemenea, disecția menționată la paragraful al doilea poate fi înlocuită cu o estimare a procentului de carne macră cu ajutorul unui aparat de tomografie computerizată care efectuează o disecție totală, cu condiția să fie furnizate rezultate comparative corespunzătoare.

(2)   Metoda statistică standard de estimare a conținutului de carne macră al carcaselor de porc care este autorizată ca metodă de clasificare în sensul punctului B.IV din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 este fie metoda celor mai mici pătrate, fie metoda rangului redus, dar pot fi folosite și alte metode confirmate statistic.

Metoda se aplică pe un eșantion reprezentativ din producția porcină națională sau regională în cauză. Acesta cuprinde cel puțin 120 de carcase, al căror conținut de carne macră a fost determinat în conformitate cu metoda de disecție descrisă în anexa IV la prezentul regulament. În cazul în care se procedează la o eșantionare multiplă, referința se calculează pe baza unui număr minim de 50 de carcase, cu o precizie cel puțin egală cu cea obținută prin metoda statistică standard aplicată la un eșantion de 120 de carcase conform metodei descrise în anexa IV.

(3)   Sunt autorizate numai metodele de clasificare pentru care eroarea medie pătratică a predicției (RMSEP), calculată cu ajutorul unei tehnici de validare prin contingență completă sau al unui test de validare pe un eșantion reprezentativ de cel puțin 60 de carcase, este mai mică de 2,5. În plus, orice valoare aberantă este inclusă în calculul RMSEP.

(4)   Statele membre informează Comisia, printr-un protocol, cu privire la metodele de clasificare pe care doresc să le autorizeze în vederea aplicării pe teritoriul lor, descriind testul de disecție, precizând principiile pe care se bazează aceste metode și ecuațiile utilizate pentru estimarea procentului de carne macră. Protocolul are două părți și include elementele prevăzute în anexa V. Prima parte a protocolului este prezentată Comisiei înainte de începerea testului de disecție.

Aplicarea metodelor de clasificare pe teritoriul unui stat membru este autorizată în conformitate cu procedura menționată la articolul 195 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 pe baza protocolului.

(5)   Aplicarea metodelor de clasificare trebuie să corespundă sub toate aspectele descrierii cuprinse în decizia comunitară de autorizare.

Articolul 24

Controale la fața locului

(1)   Clasificarea, cântărirea și marcarea carcaselor de porc în unitățile menționate la articolul 20 fac obiectul controalelor inopinate la fața locului, efectuate de către un organism independent față de agențiile de clasificare și față de unități.

Cu toate acestea, cerința privind independența față de agențiile de clasificare nu se aplică în cazul în care însăși autoritatea competentă este cea care efectuează astfel de controale.

(2)   Controalele trebuie efectuate cel puțin de două ori pe trimestru în toate unitățile aprobate care sacrifică cel puțin 200 de porci pe săptămână în medie anuală.

Cu toate acestea, în cazul unităților aprobate care sacrifică mai puțin de 200 de porci pe săptămână în medie anuală, statele membre determină frecvența controalelor.

(3)   În vederea aplicării dispozițiilor de la alineatele (1) și (2), statele membre:

(a)

stabilesc domeniul de aplicare al controalelor pe baza evaluării riscurilor, luând în considerare în special numărul porcilor sacrificați în abatoarele în cauză și constatările controalelor anterioare desfășurate în abatoarele respective;

(b)

notifică Comisiei măsurile adoptate în vederea aplicării acestor dispoziții cel târziu până la 1 iulie 2009 și, ulterior, în termen de o lună de la orice modificare a informațiilor care trebuie notificate.

(4)   Atunci când organismul responsabil de controale nu se află în subordinea unui organism public, controalele prevăzute la alineatele (1) și (2) trebuie efectuate sub supravegherea fizică a unui organism public în aceleași condiții și cel puțin o dată pe an. Organismul public este informat periodic cu privire la rezultatele obținute de organismul responsabil de controale.

Articolul 25

Prețul de piață pentru carcasele de porc în statele membre

(1)   Prețul de piață pentru carcasele de porc într-un stat membru este egal cu media cotațiilor pentru carcasele de porc înregistrate pe piețele reprezentative sau la centrele de cotație din statul membru în cauză.

(2)   Prețul menționat la alineatul (1) se determină pe baza cotațiilor înregistrate pentru carcasele care cântăresc:

de la 60 până sub 120 kg grad E;

de la 120 până sub 180 kg grad R.

Alegerea categoriilor de greutate, precum și eventuala ponderare a acestora rămâne la latitudinea statelor membre în cauză; acestea informează Comisia în acest sens.

(3)   Statele membre notifică Comisiei piețele reprezentative sau centrele de cotație menționate la alineatul (1) cel târziu până la 1 iulie 2009 și, ulterior, în termen de o lună de la orice modificare a informațiilor care trebuie notificate.

Comisia comunică celorlalte state membre notificările menționate la primul paragraf.

Articolul 26

Prețul mediu comunitar

(1)   Prețul mediu comunitar pentru carcasele de porc, menționat la articolele 17 și 37 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, se determină pe baza prețurilor la intrarea în abator, fără TVA, plătite furnizorilor de porci vii.

(2)   Prețurile determinate în temeiul alineatului (1) includ valoarea organelor comestibile neprelucrate și a resturilor animale și se exprimă pe 100 kg de carcasă rece de porc:

prezentată în conformitate cu forma de prezentare de referință prevăzută la punctul B.III primul paragraf din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007; și

cântărită și clasificată pe cârlig la abator, greutatea înregistrată fiind convertită în greutate de carcasă rece, în conformitate cu metodele prevăzute la articolul 22 din prezentul regulament.

(3)   În vederea calculării prețului comunitar prevăzut la alineatul (1), prețurile înregistrate în fiecare stat membru sunt ponderate cu ajutorul coeficienților care exprimă mărimea relativă a populației de porci din fiecare stat membru.

Coeficienții menționați la primul paragraf sunt stabiliți pe baza numărului de porci înregistrați anual la începutul lunii decembrie în conformitate cu Directiva 93/23/CEE a Consiliului (16).

Articolul 27

Raportarea săptămânală a cotațiilor către Comisie

(1)   Conform articolului 36, statele membre comunică Comisiei:

(a)

cotațiile stabilite în conformitate cu articolul 25 alineatul (1) și articolul 26 alineatele (1) și (2);

(b)

cotațiile reprezentative pe cap de purcel cu o greutate medie în viu de aproximativ 20 kg.

(2)   În cazul în care una sau mai multe cotații nu ajung la Comisie, aceasta ia în considerare ultima cotație disponibilă. În cazul în care una sau mai multe cotații lipsesc pentru a treia săptămână consecutiv, Comisia nu mai ia în considerare cotația sau cotațiile în cauză.

(3)   La solicitarea Comisiei, statele membre comunică următoarele informații, în măsura în care dispun de acestea, privind produsele reglementate de partea XVII din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007:

(a)

prețurile de piață practicate în statele membre pentru produsele importate din țări terțe;

(b)

prețurile practicate pe piețele reprezentative din țări terțe.

CAPITOLUL IV

SECTORUL CĂRNII DE OAIE

Articolul 28

Criterii de definire a carcaselor de miei ușori

(1)   În sensul aplicării criteriilor menționate la punctul C.III.2 din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, se aplică normele prevăzute în anexa VI la prezentul regulament.

(2)   Culoarea cărnii, menționată în anexa VI, se determină pe flanc la nivelul mușchiului rectus abdominis prin raportare la o hartă standardizată a culorilor.

Articolul 29

Dispoziții suplimentare privind clasele de conformație și de acoperire cu grăsime, greutatea carcasei și culoarea cărnii

În anexa VII la prezentul regulament se stabilesc dispoziții suplimentare cu privire la definirea claselor de conformație și de acoperire cu grăsime menționate la punctul C.III din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

Articolul 30

Clasificare și identificare

(1)   Clasificarea și identificarea menționate la punctele C.III și C.V din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se desfășoară în cadrul abatorului.

(2)   Clasificarea, identificarea și cântărirea carcaselor au loc cel târziu la o oră de la înjunghierea animalului.

(3)   Identificarea carcaselor sau a semicarcaselor clasificate conform grilei menționate la articolul 42 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 în unitățile participante se realizează cu ajutorul unui marcaj care trebuie să indice categoria, clasa de conformație și de acoperire cu grăsime.

Marcarea se efectuează prin ștampilare, folosindu-se o cerneală care nu se șterge și nu este toxică, conform unei metode aprobate de autoritățile naționale competente.

Categoriile se desemnează după cum urmează:

(a)

L: carcase de ovine sub vârsta de douăsprezece luni (miel);

(b)

S: carcase de alte ovine.

(4)   Statele membre pot autoriza înlocuirea marcajului cu o etichetă nealterabilă și bine atașată.

Articolul 31

Clasificarea de către clasificatori calificați

Statele membre asigură efectuarea clasificării de către clasificatori calificați în mod corespunzător. Statele membre determină aceste persoane printr-o procedură de autorizare sau prin desemnarea unui organism responsabil în acest sens.

Articolul 32

Controale la fața locului

(1)   Rezultatele clasificatorilor menționați la articolul 31, precum și clasificarea și identificarea carcaselor în unitățile participante fac obiectul controalelor inopinate la fața locului, efectuate de către un organism desemnat de statul membru în cauză și independent față de agențiile de clasificare și față de unitatea participantă.

Cu toate acestea, cerința privind independența față de agențiile de clasificare nu se aplică în cazul în care însăși autoritatea competentă este cea care efectuează astfel de controale.

Atunci când organismul responsabil de controale nu se află în subordinea unui organism public, controalele prevăzute la primul paragraf trebuie efectuate sub supravegherea fizică a unui organism public în aceleași condiții și cel puțin o dată pe an. Organismul public este informat periodic cu privire la rezultatele obținute de organismul responsabil de controale.

(2)   Controalele trebuie efectuate cel puțin o dată pe trimestru în toate unitățile participante care clasifică și sacrifică cel puțin 80 de ovine pe săptămână în medie anuală. Fiecare control trebuie să se raporteze la cel puțin 40 de carcase selectate aleatoriu.

Cu toate acestea, în cazul unităților participante care sacrifică mai puțin de 80 de ovine pe săptămână în medie anuală, statele membre determină frecvența controalelor și numărul minim de carcase care trebuie controlate pe baza evaluării riscurilor, luând în considerare în special numărul ovinelor sacrificate în abatoarele în cauză și constatările controalelor anterioare desfășurate în abatoarele respective.

Articolul 33

Înregistrarea prețului de piață

(1)   Prețul de piață care urmează să fie stabilit pe baza grilei comunitare de clasificare a carcaselor de ovine, prevăzută la articolul 42 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, este prețul la intrarea în abator, fără TVA, plătit furnizorului pentru miei de origine comunitară. Acest preț se exprimă pe 100 de kg de carcasă, prezentată în conformitate cu forma de prezentare de referință prevăzută la punctul C.IV din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, cântărită și clasificată pe cârlig la abator.

(2)   Greutatea care trebuie luată în considerare este greutatea carcasei calde, ajustată pentru a se ține seama de greutatea pierdută la refrigerare. Statele membre informează Comisia cu privire la factorii de corecție folosiți.

(3)   În cazul în care forma de prezentare a carcaselor după cântărirea și clasificarea pe cârlig diferă de forma de prezentare de referință, statele membre ajustează greutatea carcasei prin aplicarea factorilor de corecție prevăzuți la punctul C.IV al doilea paragraf din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007. Statele membre informează Comisia în legătură cu factorii de corecție folosiți.

Articolul 34

Raportarea prețurilor către Comisie

(1)   Statele membre a căror producție de carne de oaie depășește 200 de tone pe an prezintă Comisiei lista confidențială a abatoarelor sau a altor unități care participă la stabilirea prețurilor în conformitate cu grila comunitară (denumite în continuare „unități participante”), împreună cu indicarea aproximativă a volumului de producție anual al acestor unități participante.

(2)   Conform articolului 36, Comisiei i se comunică de către statele membre menționate la alineatul (1) prețul mediu pentru fiecare calitate de miel din grilele comunitare, constatat la toate unitățile participante, împreună cu o indicație privind ponderea fiecărei calități. Cu toate acestea, pentru o calitate care reprezintă mai puțin de 1 % din total, nu este necesară raportarea prețurilor. Statele membre informează, de asemenea, Comisia cu privire la prețul mediu în funcție de greutate pentru toți mieii clasificați după fiecare grilă utilizată în scopul raportării prețurilor.

Cu toate acestea, statele membre sunt autorizate să subdividă prețurile raportate pentru fiecare dintre clasele de conformație și gradele de acoperire cu grăsime prevăzute la punctul C.III.1 din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, în funcție de greutate. Termenul „calitate” semnifică o combinație între clasa de conformație și de acoperire cu grăsime.

Articolul 35

Prețuri medii comunitare

În vederea calculării prețului mediu comunitar pentru carcasele de miel, prețurile menționate la articolul 34 alineatul (2) sunt ponderate cu ajutorul coeficienților care exprimă volumul relativ al producției de carne de oaie în fiecare stat membru în raport cu producția comunitară totală de carne de oaie.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII COMUNE ȘI FINALE

Articolul 36

Raportarea săptămânală a prețurilor către Comisie

(1)   Statele membre comunică Comisiei, în fiecare zi de miercuri, nu mai târziu de ora 12:00 (ora Bruxelles-ului), prețurile de piață sau cotațiile menționate la articolul 17 alineatul (1), articolul 27 alineatul (1) și articolul 34 alineatul (2) din prezentul regulament.

Prețurile sau cotațiile corespund perioadei de luni până duminică care precede săptămâna în care sunt comunicate informațiile.

Prețurile sau cotațiile comunicate sunt exprimate în euro sau, după caz, în moneda națională.

(2)   Comunicările menționate la alineatul (1) sunt realizate prin mijloace electronice utilizându-se formularul pus la dispoziția statelor membre de către Comisie.

Articolul 37

Revizuirea periodică a coeficienților de ponderare

(1)   Coeficienții de ponderare menționați la articolul 18, articolul 26 alineatul (3) și articolul 35 din prezentul regulament se revizuiesc periodic pentru a se ține seama de tendințele înregistrate la nivel național și comunitar.

(2)   Pentru fiecare revizuire menționată la alineatul (1), Comisia comunică statelor membre coeficienții de ponderare revizuiți.

Articolul 38

Comitetul comunitar de inspecție

(1)   Comitetul comunitar de inspecție menționat la articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, denumit în continuare „comitetul”, este responsabil de desfășurarea inspecțiilor la fața locului privind:

(a)

aplicarea dispozițiilor cu privire la grilele comunitare de clasificare a carcaselor de bovine și ovine;

(b)

înregistrarea prețurilor de piață în conformitate cu grilele de clasificare menționate;

(c)

clasificarea, identificarea și marcarea produselor în cadrul achizițiilor prin intervenție publică în sectorul cărnii de vită și mânzat, menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(2)   Comitetul este format din maximum:

(a)

trei experți ai Comisiei, dintre care unul are funcția de președinte al comitetului;

(b)

un expert al statului membru în cauză;

(c)

opt experți din alte state membre.

Statele membre desemnează experții pe baza independenței și a competenței acestora, în special în ceea ce privește clasificarea carcaselor și înregistrarea prețurilor de piață, precum și natura specifică a activităților care urmează a fi desfășurate.

Experții nu utilizează în scopuri personale și nici nu divulgă, în nicio împrejurare, informațiile obținute în legătură cu activitățile comitetului.

(3)   Inspecțiile se efectuează în abatoare, în piețe de carne, în centre de intervenție, în centre de cotație a prețurilor și la serviciile regionale și centrale implicate în punerea în aplicare a dispozițiilor menționate la alineatul (1).

(4)   Inspecțiile se efectuează la intervale regulate în statele membre, iar frecvența acestora poate varia în special în funcție de volumul relativ al producției de carne de vită și de oaie în statele membre vizitate sau de problemele referitoare la aplicarea grilelor de clasificare.

Programul inspecțiilor este stabilit de Comisie, în urma consultării statelor membre. La inspecții pot participa reprezentanți ai statelor membre vizitate.

Fiecare stat membru organizează vizitele care urmează a fi efectuate pe teritoriul său conform cerințelor formulate de Comisie. În acest scop, statul membru prezintă Comisiei, cu 30 de zile înaintea vizitei, programul detaliat al inspecțiilor propuse. Comisia poate solicita orice modificare a programului.

Comisia informează statele membre, cu cât mai mult timp înaintea fiecărei vizite, cu privire la programul și desfășurarea acesteia.

(5)   La încheierea fiecărei vizite, membrii comitetului și reprezentanții statului membru vizitat se întâlnesc pentru a evalua rezultatele. Membrii comitetului emit concluziile vizitei în ceea ce privește aspectele prevăzute la alineatul (1).

Președintele comitetului întocmește un raport privind inspecțiile efectuate, care cuprinde și concluziile menționate la primul paragraf. Raportul se transmite cât mai repede posibil statului membru inspectat și, ulterior, celorlalte state membre.

Atunci când raportul menționat la al doilea paragraf constată anumite deficiențe în diferite domenii de activitate care au făcut obiectul verificărilor sau formulează recomandări în vederea îmbunătățirii operațiunilor, statele membre informează Comisia în legătură cu toate modificările prevăzute sau care au avut loc în termen de cel mult trei luni de la data transmiterii raportului.

(6)   Cheltuielile de deplasare și de ședere ale membrilor comitetului sunt suportate de Comisie în conformitate cu reglementările aplicabile rambursării cheltuielilor de deplasare și de ședere pentru persoanele care nu aparțin de Comisie și care sunt solicitate de aceasta în calitate de experți.

Articolul 39

Măsuri care trebuie luate de către statele membre

(1)   Statele membre iau toate măsurile necesare pentru:

(a)

a asigura aplicarea dispozițiilor prezentului regulament;

(b)

a asigura exactitatea prețurilor raportate în conformitate cu articolul 17 alineatul (1), articolul 27 alineatul (1) și articolul 34 alineatul (2) din prezentul regulament;

(c)

a penaliza orice încălcăre a dispozițiilor, precum, în special, falsificarea și utilizarea frauduloasă a ștampilelor și a etichetelor sau clasificarea efectuată de persoane neautorizate.

(2)   Statele membre informează Comisia în legătură cu măsurile menționate la alineatul (1) cât mai rapid posibil.

Articolul 40

Regulamentele (CEE) nr. 563/82, (CEE) nr. 2967/85, (CEE) nr. 344/91, (CE) nr. 295/96, (CE) nr. 103/2006, (CE) nr. 1128/2006, (CE) nr. 908/2006, (CE) nr. 1319/2006, (CE) nr. 710/2008, (CE) nr. 22/2008 și Decizia 83/471/CEE se abrogă.

Trimiterile la regulamentele și decizia abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa VIII.

Articolul 41

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2009.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 10 decembrie 2008.

Pentru Comisie

Mariann FISCHER BOEL

Membru al Comisiei


(1)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2)  JO L 67, 11.3.1982, p. 23.

(3)  JO L 285, 25.10.1985, p. 39.

(4)  JO L 41, 14.2.1991, p. 15.

(5)  JO L 39, 17.2.1996, p. 1.

(6)  JO L 17, 21.1.2006, p. 6.

(7)  JO L 168, 21.6.2006, p. 11.

(8)  JO L 201, 25.7.2006, p. 6.

(9)  JO L 243, 6.9.2006, p. 3.

(10)  JO L 197, 25.7.2008, p. 28.

(11)  JO L 9, 12.1.2008, p. 6.

(12)  JO L 259, 20.9.1983, p. 30.

(13)  JO L 204, 11.8.2000, p. 1.

(14)  JO L 312, 11.11.2006, p. 6.

(15)  JO L 223, 21.8.2008, p. 3.

(16)  JO L 149, 21.6.1993, p. 1.


ANEXA I

Dispoziții suplimentare privind clasele de conformație și de acoperire cu grăsime a carcaselor de bovine adulte menționate la articolul 3

1.   CONFORMAȚIE

Dezvoltarea profilurilor carcasei și, în special, a părților esențiale ale acesteia (pulpă, spinare, spată)

Clasă de conformație

Dispoziții suplimentare

S

Superioară

Pulpă

:

musculatură dublă foarte rotunjită, șanțuri despărțite vizibil

Capacul se întinde amplu peste simfiză (symphisis pelvis)

Spinare

:

foarte lată și foarte groasă, până la spată

Vrăbioara posterioară este foarte rotunjită

Spată

:

foarte rotunjită

 

E

Excelentă

Pulpă

:

foarte rotunjită

Capacul se întinde marcat peste simfiză (symphisis pelvis)

Spinare

:

lată și foarte groasă, până la spată

Vrăbioara posterioară este foarte rotunjită

Spată

:

foarte rotunjită

 

U

Foarte bună

Pulpă

:

rotunjită

Capacul se întinde amplu peste simfiză (symphisis pelvis)

Spinare

:

lată și groasă, până la spată

Vrăbioara posterioară este rotunjită

Spată

:

rotunjită

 

R

Bună

Pulpă

:

bine dezvoltată

Capacul și vrăbioara posterioară sunt ușor rotunjite

Spinare

:

destul de groasă, dar mai puțin lată la spată

 

Spată

:

destul de bine dezvoltată

 

O

Medie

Pulpă

:

dezvoltare medie

 

Spinare

:

grosime medie

Vrăbioara posterioară: profil drept

Spată

:

dezvoltată mediu până la aproape plată

 

P

Slabă

Pulpă

:

slab dezvoltată

 

Spinare

:

îngustă cu oase vizibile

 

Spată

:

plată cu oase vizibile

 


2.   GRADUL DE ACOPERIRE CU GRĂSIME

Cantitatea de grăsime de pe partea exterioară a carcasei și din cavitatea toracică

Clasă de acoperire cu grăsime

Dispoziții suplimentare

1

Scăzută

Fără grăsime în cavitatea toracică

2

Subțire

În cavitatea toracică mușchiul este clar vizibil între coaste

3

Medie

În cavitatea toracică mușchiul este încă vizibil între coaste

4

Ridicată

Venele de grăsime de pe pulpă sunt proeminente. În cavitatea toracică mușchiul dintre coaste poate fi infiltrat cu grăsime

5

Foarte ridicată

Pulpa este aproape complet acoperită de grăsime, astfel încât venele de grăsime nu mai sunt clar vizibile. În cavitatea toracică mușchiul dintre coaste poate fi infiltrat cu grăsime


ANEXA II

AUTORIZAREA TEHNICILOR DE CLASIFICARE AUTOMATIZATĂ MENȚIONATE LA ARTICOLUL 9 ALINEATUL (1)

PARTEA A

Condiții și cerințe minime de autorizare

1.   Statul membru în cauză organizează un test de omologare cu ajutorul unui juriu format din cel puțin cinci experți autorizați pentru clasificarea carcaselor de bovine adulte. Doi membri ai juriului sunt originari din statul membru care realizează testul. Ceilalți membri ai juriului provin fiecare dintr-un alt stat membru. Juriul trebuie să cuprindă un număr impar de membri. Serviciile Comisiei și experții din celelalte state membre pot participa la testul de omologare în calitate de observatori.

Membrii juriului lucrează în mod independent și anonim.

Statul membru în cauză desemnează un coordonator al testului de omologare care:

nu face parte din juriu;

are cunoștințe tehnice corespunzătoare și un statut complet independent;

monitorizează modul de lucru complet independent și anonim al membrilor juriului;

colectează rezultatele clasificării stabilite de membrii juriului și rezultatele obținute cu ajutorul tehnicilor de clasificare automatizată;

se asigură că niciun membru al juriului sau vreo altă parte interesată nu are acces la rezultatele obținute cu ajutorul tehnicilor de clasificare automatizată pe întreaga durată a testului de omologare;

validează clasificarea fiecărei carcase și, eventual, decide, din motive obiective care trebuie specificate, respingerea carcaselor pe baza eșantionului utilizat pentru analiză.

2.   În scopul testului de omologare:

fiecare clasă de conformație și de acoperire cu grăsime trebuie divizate în trei subclase;

este necesar un eșantion de cel puțin 600 de carcase validate;

procentul maxim de refuz admis este de 5 % din carcasele considerate adecvate pentru clasificarea conform metodelor de clasificare automatizată.

3.   Pentru fiecare carcasă validată, media rezultatelor membrilor juriului se consideră corespunzătoare clasificării adecvate pentru carcasa respectivă.

Pentru evaluarea performanței tehnicilor de clasificare automatizată, rezultatele obținute prin intermediul acestora trebuie comparate, pentru fiecare carcasă validată, cu media rezultatelor juriului. Gradul de precizie al clasificării obținute conform tehnicilor de clasificare automatizată se stabilește cu ajutorul unui sistem de puncte atribuite după cum urmează:

 

Conformație

Acoperire cu grăsime

Nicio eroare

10

10

Eroare de o unitate (adică surclasare sau subclasare cu o subpoziție)

6

9

Eroare de două unități (adică surclasare sau subclasare cu două subpoziții)

–9

0

Eroare de trei unități (adică surclasare sau subclasare cu trei subpoziții)

–27

–13

Eroare de mai mult de trei unități (adică surclasare sau subclasare cu mai mult de trei subpoziții)

–48

–30

Pentru a fi autorizate, tehnicile de clasificare automatizată trebuie să obțină cel puțin 60 % din numărul maxim de puncte atât pentru clasa de conformație, cât și pentru clasa de acoperire cu grăsime.

În plus, clasificarea cu ajutorul tehnicilor de clasificare automatizată trebuie să se încadreze în următoarele limite:

 

Conformație

Grăsime

Denaturare

± 0,30

± 0,60

Panta liniei de regresie

1 ± 0,15

1 ± 0,30

PARTEA B

Informațiile care trebuie furnizate de către statele membre cu privire la organizarea testului de omologare

datele la care are loc testul de omologare;

o descriere detaliată a carcaselor de bovine adulte clasificate în statul membru în cauză sau într-o parte a acestuia;

metodele statistice utilizate pentru selectarea eșantioanelor de carcase reprezentative în ceea ce privește categoria, clasele de conformație și de acoperire cu grăsime pentru bovinele adulte sacrificate în statul membru în cauză sau într-o parte a acestuia;

numele și adresa abatorului (abatoarelor) în care se desfășoară testul de omologare, o explicație cu privire la organizarea și funcționarea liniei (liniilor) de prelucrare, inclusiv viteza pe oră;

prezentarea (prezentările) carcaselor care trebuie să se utilizeze pe parcursul testului de omologare;

o descriere a aparatului de clasificare automatizată și a funcțiilor sale tehnice, în special a sistemului său de siguranță împotriva oricărui tip de manipulare;

numele experților autorizați desemnați de statul membru în cauză pentru a lua parte la testul de omologare în calitate de membri ai juriului;

numele coordonatorului testului de omologare, care își demonstrează cunoștințele tehnice corespunzătoare și statutul complet independent;

numele și adresa organismului independent numit de statul membru în cauză care analizează rezultatele testului de omologare.

PARTEA C

Informațiile care trebuie furnizate de către statele membre cu privire la rezultatele testului de omologare

o copie a formularelor de clasificare completate și semnate de membrii juriului și de coordonator pe parcursul testului de omologare;

o copie a rezultatelor clasificării obținute cu ajutorul tehnicilor de clasificare automatizată, semnate de coordonator în timpul testului de omologare;

un raport al coordonatorului privind organizarea testului de omologare în conformitate cu condițiile și cerințele minime stabilite în partea B din prezenta anexă;

o analiză cantitativă, în conformitate cu o metodologie care trebuie aprobată de către Comisie, a rezultatelor testului de omologare indicând rezultatele clasificării obținute de fiecare expert și rezultatele obținute cu ajutorul tehnicilor de clasificare automatizată. Datele utilizate în scopul analizei trebuie furnizate într-un format electronic asupra căruia urmează să se convină împreună cu Comisia;

precizia tehnicilor de clasificare automatizată stabilită în conformitate cu dispozițiile părții A punctul 3 din prezenta anexă.


ANEXA III

Factorii de corecție menționați la articolul 13 alineatul (5) exprimați ca procent din greutatea carcasei

Procent

de scădere

de creștere

Clase de acoperire cu grăsime

1-2

3

4-5

1

2

3

4

5

Rinichi

–0,4

 

Grăsime perirenală

–1,75

–2,5

–3,5

 

Grăsime pelviană

–0,5

 

Ficat

–2,5

 

Pilieri diafragmatici

–0,4

 

Diafragmă

–0,4

 

Coadă

–0,4

 

Măduva spinării

–0,05

 

Grăsime mamară

–1,0

 

Testicule

–0,3

 

Grăsime testiculară

–0,5

 

Grăsime pe interiorul părții superioare

–0,3

 

Vena jugulară și grăsimea adiacentă

–0,3

 

Îndepărtarea grăsimii exterioare

 

0

0

+ 2

+ 3

+ 4

Îndepărtarea grăsimii de pe piept pentru a lăsa un strat de grăsime (țesutul mușchiului nu trebuie expus)

 

0

+0,2

+0,2

+0,3

+0,4

Îndepărtarea grăsimii de pe fața internă a flancului adiacentă grăsimii testiculare

 

0

+0,3

+0,4

+0,5

+0,6


ANEXA IV

Conținutul de carne macră menționat la articolul 23 alineatul (2)

1.   Estimarea conținutului de carne macră se bazează pe disecția efectuată în conformitate cu metoda de referință.

2.   În cazul disecției parțiale, estimarea procentului de carne macră se bazează pe disecția celor patru părți esențiale (spată, fleică, pulpă și burtă). Procentul de referință de carne macră se calculează după cum urmează:

Formula

Greutatea de carne macră a celor patru părți esențiale (spată, fleică, pulpă și burtă) se calculează scăzând totalul elementelor fără carne macră ale celor patru părți din greutatea totală a părților înaintea disecției.

3.   În cazul disecției totale, procentul de referință de carne macră se calculează după cum urmează:

Formula

Greutatea de carne macră va fi calculată scăzând totalul elementelor fără carne macră din totalul carcasei înaintea disecției. Capul, cu excepția obrazului, nu este tranșat.


ANEXA V

Protocolul privind metodele de clasificare a carcaselor de porc menționat la articolul 23 alineatul (4)

1.

Prima parte a protocolului furnizează o descriere detaliată a testului de disecție și include, în special:

perioada de testare și calendarul întregii proceduri de autorizare;

numărul și locul în care se situează abatoarele;

descrierea populației porcine vizate de metoda de evaluare;

indicarea metodei de disecție alese (totală sau parțială);

o descriere a procedurii în cazurile în care se utilizează un aparat de tomografie computerizată menționat la articolul 23 alineatul (1) al treilea paragraf;

o prezentare a metodelor statistice utilizate în legătură cu metoda de eșantionare aleasă;

descrierea metodei rapide naționale;

prezentarea exactă a carcaselor care urmează a fi utilizate.

2.

A doua parte a protocolului furnizează o descriere detaliată a rezultatelor testului de disecție și include, în special:

o prezentare a metodelor statistice utilizate în legătură cu metoda de eșantionare aleasă;

ecuația care urmează a fi introdusă sau modificată;

o descriere numerică și grafică a rezultatelor;

o descriere a noului aparat;

limita de greutate a porcilor pentru care poate fi utilizată noua metodă și orice altă limitare privind utilizarea practică a metodei.


ANEXA VI

Grila de clasificare a carcaselor de miel cu mai puțin de 13 kg greutate de carcasă menționată la articolul 28

Categorie

A

B

C

Greutate

≤ 7 kg

7,1-10 kg

10,1-13 kg

Calitate

I

II

I

II

I

II

Culoarea cărnii

roz deschis

altă culoare sau alt nivel de grăsime

roz deschis sau roz

altă culoare sau alt nivel de grăsime

roz deschis sau roz

altă culoare sau alt nivel de grăsime

Clasa de acoperire cu grăsime (1)

(2) (3)

(2) (3)

(2) (3)


(1)  În conformitate cu punctul C.III.1 din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.


ANEXA VII

Dispoziții suplimentare privind clasele de conformație și de acoperire cu grăsime a carcaselor de ovine menționate la articolul 29

1.   CONFORMAȚIA

Dezvoltarea profilurilor carcasei și, în special, a părților sale esențiale (sfertul posterior, spinarea, spata).

Clasă de conformație

Dispoziții suplimentare

S

Superioară

Sfertul posterior

:

cu mușchi dublu. Profiluri extrem de convexe

Spinarea

:

extrem de convexă, extrem de lată, extrem de groasă

Spata

:

extrem de convexă și extrem de groasă

E

Excelentă

Sfertul posterior

:

foarte gros. Profiluri foarte convexe

Spinarea

:

foarte convexă, foarte lată și foarte groasă până la spată

Spata

:

foarte convexă și foarte groasă

U

Foarte bună

Sfertul posterior

:

gros. Profiluri convexe

Spinarea

:

lată și groasă până la spată

Spata

:

groasă și convexă

R

Bună

Sfertul posterior

:

profiluri în general drepte

Spinarea

:

groasă, dar mai puțin lată spre spată

Spata

:

bine dezvoltată, dar mai puțin groasă

O

Medie

Sfertul posterior

:

profiluri cu ușoare tendințe concave

Spinarea

:

lipsită de lățime și grosime

Spata

:

cu tendință de îngustare. Lipsită de grosime

P

Slabă

Sfertul posterior

:

profiluri concave până la foarte concave

Spinarea

:

îngustă și concavă, cu oase proeminente

Spata

:

îngustă, plată și cu oase proeminente

2.   GRADUL DE ACOPERIRE CU GRĂSIME

Cantitatea de grăsime de pe părțile externă și internă ale carcasei.

Clasa de acoperire cu grăsime

Dispoziții suplimentare (1)

1.

Scăzută

Extern

Fără grăsime sau cu urme de grăsime

Intern

Abdominal

Fără grăsime sau cu urme de grăsime pe rinichi

Toracic

Fără grăsime sau cu urme de grăsime între coaste

2.

Subțire

Extern

Un strat subțire de grăsime acoperă parțial carcasa, dar poate fi mai puțin vizibil pe membre

Intern

Abdominal

Urme de grăsime sau un strat subțire de grăsime acoperă parțial rinichii

Toracic

Mușchii intercostali sunt clar vizibili

3.

Medie

Extern

Un strat subțire de grăsime acoperă cea mai mare parte sau toată carcasa. Strat de grăsime ușor îngroșat la baza cozii

Intern

Abdominal

Un strat subțire de grăsime acoperă parțial sau integral rinichii

Toracic

Mușchii intercostali sunt încă vizibili

4.

Ridicată

Extern

Un strat gros de grăsime acoperă cea mai mare parte sau toată carcasa, dar poate fi mai subțire pe membre și îngroșat pe spată

Intern

Abdominal

Rinichii sunt acoperiți de grăsime

Toracic

Mușchii intercostali pot fi infiltrați cu grăsime. Se pot observa depozite de grăsime pe coaste

5.

Foarte ridicată

Extern

Strat de grăsime foarte gros

Depuneri mari de grăsime pe alocuri

Intern

Abdominal

Rinichii sunt acoperiți de un strat gros de grăsime

Toracic

Mușchii intercostali sunt infiltrați cu grăsime. Depozite de grăsime vizibile pe coaste


(1)  Dispozițiile suplimentare privind cavitatea abdominală nu se aplică în sensul anexei VI la prezentul regulament.


ANEXA VIII

Tabelul de corespondență menționat la articolul 40

1.   REGULAMENTUL (CEE) NR. 563/82

Regulamentul (CEE) nr. 563/82

Prezentul regulament

Articolul 1 alineatul (1)

Articolul 13 alineatul (1)

Articolul 1 alineatul (2)

Articolul 13 alineatul (2)

Articolul 1 alineatul (3)

Articolul 13 alineatul (5) primul paragraf

Articolul 1 alineatul (4)

Articolul 13 alineatul (5) al doilea paragraf

Articolul 2

Articolul 2 alineatele (3) și (4)

Articolul 3

Articolul 13 alineatul (4)

Articolul 4

Articolul 41


2.   REGULAMENTUL (CEE) NR. 2967/85

Regulamentul (CEE) nr. 2967/85

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 22 alineatul (2) primul și al doilea paragraf

Articolul 2 alineatul (2)

Articolul 22 alineatul (2) al treilea paragraf

Articolul 2 alineatul (3)

Articolul 22 alineatul (3)

Articolul 3

Articolul 23 alineatele (2)-(5)

Articolul 4 alineatul (1)

Articolul 21 alineatul (3) primul și al doilea paragraf

Articolul 4 alineatul (2)

Articolul 21 alineatul (3) al patrulea paragraf

Articolul 4 alineatul (3)

Articolul 21 alineatul (3) al cincilea paragraf

Articolul 5

Articolul 21 alineatul (4) litera (a)

Articolul 6

Articolul 39

Articolul 7

Articolul 41


3.   REGULAMENTUL (CEE) NR. 344/91

Regulamentul (CEE) nr. 344/91

Prezentul regulament

Articolul 1 alineatul (1)

Articolul 6 alineatul (3)

Articolul 1 alineatul (2)

Articolul 6 alineatul (4)

Articolul 1 alineatul (2a)

Articolul 6 alineatul (2)

Articolul 1 alineatul (3)

Articolul 6 alineatul (5)

Articolul 1 alineatul (4)

Articolul 6 alineatul (6)

Articolul 1 alineatul (5)

Articolul 7 alineatul (2) teza introductivă și litera (a)

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 2 alineatul (2) teza introductivă prima liniuță

Articolul 5

Articolul 2 alineatul (2) a doua liniuță

Articolul 2 alineatul (3)

Articolul 6 alineatul (7)

Articolul 3 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 8

Articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 3 alineatul (1a) de la primul la al treilea paragraf

Articolul 9 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (1a) al patrulea paragraf

Articolul 9 alineatul (3) litera (a)

Articolul 3 alineatul (1b)

Articolul 9 alineatul (2)

Articolul 3 alineatul (1c)

Articolul 9 alineatul (4)

Articolul 3 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 11 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (2) al doilea paragraf

Articolul 11 alineatul (2)

Articolul 3 alineatul (2) al treilea paragraf

Articolul 11 alineatul (3)

Articolul 3 alineatul (2) al patrulea paragraf

Articolul 11 alineatul (4)

Articolul 3 alineatul (2) al cincilea paragraf

Articolul 12 alineatul (2)

Articolul 3 alineatul (2) al șaselea paragraf

Articolul 12 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (3)

Articolul 39 alineatul (2)

Articolul 4

Articolul 41

Anexa I

Anexa II partea A

Anexa II

Anexa II părțile B și C


4.   REGULAMENTUL (CE) NR. 295/96

Regulamentul (CE) nr. 295/96

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 14

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 15 alineatul (1)

Articolul 2 alineatul (2)

Articolul 2 alineatul (3)

Articolul 15 alineatul (2)

Articolul 3 alineatul (1)

Articolul 16 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (2)

Articolul 16 alineatul (2)

Articolul 3 alineatul (3)

Articolul 16 alineatul (3)

Articolul 3 alineatul (4) litera (a)

Articolul 16 alineatul (4) primul paragraf

Articolul 3 alineatul (4) litera (b)

Articolul 16 alineatul (4) al doilea paragraf

Articolul 3 alineatul (4) litera (c)

Articolul 16 alineatul (5)

Articolul 3 alineatul (4) litera (d)

Articolul 16 alineatul (6)

Articolul 3 alineatul (4) litera (e) primul paragraf teza introductivă

Articolul 16 alineatul (7) primul paragraf teza introductivă

Articolul 3 alineatul (4) litera (e) primul paragraf prima liniuță

Articolul 16 alineatul (7) primul paragraf litera (a)

Articolul 3 alineatul (4) litera (e) primul paragraf a doua liniuță

Articolul 16 alineatul (7) primul paragraf litera (c)

Articolul 3 alineatul (4) litera (e) al doilea paragraf

Articolul 16 alineatul (7) al doilea paragraf

Articolul 3 alineatul (5)

Articolul 16 alineatul (8)

Articolul 4

Articolul 17

Articolul 5 alineatul (1)

Articolul 18 alineatul (1)

Articolul 5 alineatul (2)

Articolul 18 alineatul (2)

Articolul 5 alineatul (3)

Articolul 37 alineatul (1)

Articolul 6

Articolul 19

Articolul 7

Articolul 39 alineatul (1)

Articolul 8

Articolul 9

Articolul 41


5.   REGULAMENTUL (CE) NR. 103/2006

Regulamentul (CE) nr. 103/2006

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 3 alineatul (1)

Articolul 2

Articolul 3

Articolul 41

Anexa I

Anexa I

Anexele II și III


6.   REGULAMENTUL (CE) NR. 908/2006

Regulamentul (CE) nr. 908/2006

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 25 alineatul (3) primul paragraf

Articolul 2

Articolul 3

Articolul 41

Anexele I și III


7.   REGULAMENTUL (CE) NR. 1128/2006

Regulamentul (CE) nr. 1128/2006

Prezentul regulament

Articolul 1 alineatul (1)

Articolul 26 alineatul (1)

Articolul 1 alineatul (2)

Articolul 26 alineatul (2)

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 25 alineatul (1)

Articolul 2 alineatul (2)

Articolul 25 alineatul (2)

Articolul 3

Articolul 4

Articolul 41

Anexele I și II


8.   REGULAMENTUL (CE) NR. 1319/2006

Regulamentul (CE) nr. 1319/2006

Prezentul regulament

Articolul 1 alineatul (1)

Articolul 27 alineatul (1)

Articolul 1 alineatul (2)

Articolul 27 alineatul (2)

Articolul 2

Articolul 3

Articolul 27 alineatul (3)

Articolele 4 și 5

Articolul 6

Articolul 41

Anexele I și II


9.   REGULAMENTUL (CE) NR. 22/2008

Regulamentul (CE) nr. 22/2008

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 33

Articolul 2

Articolul 34

Articolul 3

Articolul 3 alineatul (1)

Articolul 4 alineatul (1)

Articolul 30 alineatul (2)

Articolul 4 alineatul (2)

Articolul 30 alineatul (3)

Articolul 4 alineatul (3)

Articolul 30 alineatul (4)

Articolul 5 alineatul (1)

Articolul 31

Articolul 5 alineatul (2)

Articolul 32

Articolul 6

Articolul 38 alineatul (1) teza introductivă literele (a) și (b)

Articolul 7

Articolul 38 alineatul (2) al doilea și al treilea paragraf

Articolul 8

Articolul 38 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 9 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 38 alineatul (4) primul paragraf

Articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 9 alineatul (2)

Articolul 38 alineatul (4) al doilea paragraf

Articolul 9 alineatul (3)

Articolul 38 alineatul (4) al treilea paragraf

Articolul 9 alineatul (4)

Articolul 38 alineatul (4) al patrulea paragraf

Articolul 9 alineatul (5)

Articolul 38 alineatul (5) primul paragraf

Articolul 9 alineatul (6)

Articolul 38 alineatul (5) al doilea paragraf

Articolul 10

Articolul 38 alineatul (6)

Articolul 11

Articolul 12

Articolul 41

Anexa I

Anexa VII

Anexele II și III


10.   REGULAMENTUL (CE) NR. 710/2008

Regulamentul (CE) nr. 710/2008

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 2

Articolul 3

Articolul 41

Anexa


11.   DECIZIA 83/471/CEE

Decizia 83/471/CEE

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 38 alineatul (1)

Articolul 2

Articolul 38 alineatul (2)

Articolul 3 alineatul (1)

Articolul 38 alineatul (3)

Articolul 3 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 38 alineatul (4) primul paragraf

Articolul 3 alineatul (2) al doilea paragraf

Articolul 3 alineatul (2) al treilea paragraf

Articolul 38 alineatul (4) al doilea paragraf

Articolul 3 alineatul (3)

Articolul 38 alineatul (4) al treilea paragraf

Articolul 3 alineatul (4)

Articolul 38 alineatul (4) al patrulea paragraf

Articolul 4

Articolul 38 alineatul (5)

Articolul 5

Articolul 38 alineatul (6)

Articolul 6


16.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 337/31


REGULAMENTUL (CE) NR. 1250/2008 AL COMISIEI

din 12 decembrie 2008

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2074/2005 în ceea ce privește cerințele de certificare pentru importul de produse pescărești, moluște bivalve, echinoderme, tunicate și gasteropode marine vii destinate consumului uman

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 2006/88/CE a Consiliului din 24 octombrie 2006 privind cerințele de sănătate animală pentru animale și produse de acvacultură și privind prevenirea și controlul anumitor boli la animalele de acvacultură (1), în special articolul 25 literele (a) și (d),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (2), în special articolul 12,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (3), în special articolul 9,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman (4), în special articolul 16,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (5), în special articolul 63,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 2074/2005 al Comisiei din 5 decembrie 2005 de stabilire a măsurilor de aplicare privind anumite produse reglementate de Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului și organizarea unor controale oficiale prevăzute de Regulamentele (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului și (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului, de derogare de la Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului și de modificare a regulamentelor (CE) nr. 853/2004 și (CE) nr. 854/2004 (6) prezintă în apendicele IV și în apendicele V din anexa VI modele de certificate de sănătate animală pentru importul de produse pescărești și moluște bivalve destinate consumului uman.

(2)

Directiva 2006/88/CE a Consiliului și Regulamentul (CE) nr. 1251/2008 al Comisiei din 12 decembrie 2008 de punere în aplicare a Directivei 2006/88/CE în ceea ce privește condițiile și cerințele de certificare pentru introducerea pe piață și introducerea în Comunitate a animalelor de acvacultură și a produselor provenite din acestea și de elaborare a unei liste de specii vector (7) prevede cerințe de sănătate animală aplicabile la introducerea pe piață și importul animalelor de acvacultură și al produselor provenite din acestea, destinate consumului uman.

(3)

Aceste prevederi includ restricții la importul anumitor contingente de animale de acvacultură și produse provenite din acestea din specii receptive la boli ale animalelor acvatice enumerate în partea II a anexei VI la Directiva 2006/88/CE și cerințe pentru transport.

(4)

Modelele de certificate prezentate în Regulamentul (CE) nr. 2074/2005 ar trebui să fie modificate pentru a corespunde cerințelor stipulate în Directiva 2006/88/CE și Regulamentul (CE) nr. 1251/2008.

(5)

Cerințele specifice cu privire la moluștele bivalve vii menționate în secțiunea VII a anexei III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 se aplică și echinodermelor, tunicatelor și gasteropodelor marine vii. Prin urmare, este potrivit să se extindă domeniul de aplicare al certificatului pentru importul de moluște bivalve vii destinate consumului uman prin includerea echinodermelor, tunicatelor și gasteropodelor marine vii.

(6)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 2074/2005 ar trebui modificat în consecință.

(7)

Este oportun să se introducă o perioadă de tranziție pentru a permite statelor membre și industriei să ia măsurile necesare pentru conformarea la noile cerințe stipulate de prezentul regulament.

(8)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 2074/2005

Regulamentul (CE) nr. 2074/2005 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Măsuri tranzitorii

(1)   Pentru o perioadă de tranziție, până la 30 iunie 2009, contingentele pentru care s-a emis un certificat de sănătate în conformitate cu modelul prezentat în Regulamentul (CE) nr. 2074/2005 modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1664/2006 pot să fie importate în Comunitate.

(2)   Pentru o perioadă de tranziție, până la 31 iulie 2010, următoarele contingente pentru care s-a emis un certificat de sănătate în conformitate cu modelul prezentat în Regulamentul (CE) nr. 2074/2005 modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1664/2006 pot să fie importate în Comunitate:

(a)

contingente de produse pescărești pentru care atestarea de sănătate animală prezentată în partea II a modelului de certificat de sănătate prezentat în apendicele IV la anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 2074/2005 astfel cum este modificat prin prezentul regulament nu este aplicabilă, astfel cum se descrie în nota (2) la respectiva parte II;

(b)

contingente de moluște bivalve, echinoderme, tunicate și gasteropode marine vii pentru care atestarea de sănătate animală prezentată în partea II a modelului de certificat de sănătate prezentat în apendicele V la anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 2074/2005 astfel cum este modificat prin prezentul regulament nu este aplicabilă, astfel cum se descrie în nota (2) la respectiva parte II.

Articolul 3

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Regulamentul se aplică de la 1 ianuarie 2009.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 12 decembrie 2008.

Pentru Comisie

Androulla VASSILIOU

Membru al Comisiei


(1)  JO L 328, 24.11.2006, p. 14.

(2)  JO L 139, 30.4.2004, p. 1.

(3)  JO L 139, 30.4.2004, p. 55.

(4)  JO L 139, 30.4.2004, p. 206.

(5)  JO L 165, 30.4.2004, p. 1.

(6)  JO L 338, 22.12.2005, p. 27.

(7)  A se vedea pagina 41 din prezentul Jurnal Oficial.


ANEXĂ

Anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 2074/2005 se modifică după cum urmează:

(1)

Apendicele IV se înlocuiește cu următorul text:

„Apendicele IV la anexa VI

MODEL DE CERTIFICAT DE SĂNĂTATE ANIMALĂ PENTRU IMPORTUL DE PRODUSE PESCĂREȘTI DESTINATE CONSUMULUI UMAN

Image

Image

Image

(2)

Partea A a apendicelui V se înlocuiește cu următorul text:

„Apendicele V la Anexa VI

PARTEA A

MODEL DE CERTIFICAT DE SĂNĂTATE ANIMALĂ PENTRU IMPORTUL DE MOLUȘTE BIVALVE, ECHINODERME, TUNICATE ȘI GASTEROPODE MARINE VII DESTINATE CONSUMULUI UMAN

Image

Image

Image


16.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 337/41


REGULAMENTUL (CE) NR. 1251/2008 AL COMISIEI

din 12 decembrie 2008

de punere în aplicare a Directivei 2006/88/CE a Consiliului în ceea ce privește condițiile și cerințele de certificare pentru introducerea pe piață și importul în Comunitate de animale de acvacultură și produse obținute din aceste animale și de stabilire a unei liste a speciilor-vectori

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 2006/88/CE a Consiliului din 24 octombrie 2006 privind cerințele de sănătate animală pentru animale și produse de acvacultură și privind prevenirea și controlul anumitor boli la animalele de acvacultură (1), în special articolul 17 alineatul (2), articolele 22 și 25 și articolul 61 alineatul (3),

întrucât:

(1)

Directiva 2006/88/CE stabilește cerințele de sănătate animală care trebuie să fie aplicate pentru introducerea pe piață și importul și tranzitul prin Comunitate al animalelor de acvacultură și al produselor obținute din aceste animale. Directiva 2006/88/CE abrogă și înlocuiește de la 1 august 2008 Directiva 91/67/CEE a Consiliului privind condițiile de sănătate animală care reglementează introducerea pe piață a animalelor și a produselor de acvacultură (2).

(2)

În conformitate cu Directiva 2006/88/CE, prin animal de acvacultură se înțelege orice animal acvatic, inclusiv animale acvatice ornamentale, în toate stadiile de dezvoltare ale acestuia, inclusiv ouă, material seminal, gameți, care este crescut într-o fermă de acvacultură sau într-o zonă de cultură a moluștelor sau care este scos din mediul sălbatic pentru a fi introdus într-o fermă de acvacultură sau într-o zonă de cultură a moluștelor. Prin animale acvatice se înțeleg pești, moluște și crustacee.

(3)

Decizia 1999/567/CE a Comisiei din 27 iulie 1999 de stabilire a modelului de certificat prevăzut la articolul 16 alineatul (1) din Directiva 91/67/CEE (3) și Decizia 2003/390/CE a Comisiei din 23 mai 2003 de stabilire a condițiilor speciale de introducere pe piață a unor specii de animale de acvacultură considerate ca nefiind susceptibile la anumite boli, precum și a produselor derivate din acestea (4), stabilesc anumite norme pentru introducerea pe piață a animalelor de acvacultură, inclusiv cerințe de certificare. Decizia 2003/804/CE a Comisiei din 14 noiembrie 2003 de stabilire a condițiilor de sănătate animală și a cerințelor de certificare pentru importul de moluște, de ouă și gameți de moluște în vederea creșterii, îngrășării, relocării sau consumului uman (5), Decizia 2003/858/CE a Comisiei din 21 noiembrie 2003 de stabilire a condițiilor de sănătate animală și a cerințelor de certificare care se aplică importului de pești de acvacultură vii, de icre și gameți ai acestora destinați creșterii, precum și de pești vii de acvacultură și de produse derivate destinate consumului uman (6) și Decizia 2006/656/CE a Comisiei din 20 septembrie 2006 de stabilire a condițiilor de sănătate animală și a cerințelor de certificare aplicabile importului de pește pentru scopuri ornamentale (7) stabilesc condiții pentru importurile de animale de acvacultură în Comunitate. Deciziile menționate anterior pun în aplicare Directiva 91/67/CEE.

(4)

Directiva 2006/88/CE prevede că introducerea pe piață a animalelor de acvacultură este condiționată de o certificare sanitară în cazul în care animalele sunt introduse într-un stat membru, o zonă sau un compartiment declarate indemne de boală în conformitate cu directiva respectivă sau fac obiectul unui program de supraveghere sau de eradicare. În consecință, este oportună stabilirea în prezentul regulament a cerințelor de certificare și a modelelor armonizate de certificate de sănătate animală, care să înlocuiască cerințele de certificare prevăzute de Directiva 91/67/CE și de deciziile de punere în aplicare a directivei respective.

(5)

Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (8) stabilește norme specifice privind igiena alimentelor de origine animală pentru operatorii din sectorul alimentar, inclusiv cerințe privind ambalarea și etichetarea. Cerințele de certificare sanitară prevăzute în prezentul regulament pentru introducerea pe piață și importul de animale de acvacultură și produse obținute din aceste animale destinate transformării ulterioare înaintea consumului uman nu ar trebui să se aplice animalelor și produselor ambalate și etichetate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 853/2004, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții.

(6)

Directiva 2006/88/CE prevede că statele membre trebuie să se asigure că introducerea pe piață a animalelor acvatice ornamentale nu pune în pericol starea de sănătate a animalelor acvatice în ceea ce privește bolile neexotice enumerate în anexa IV partea II la aceasta.

(7)

Animalele acvatice ornamentale introduse pe piață în Comunitate și destinate instalațiilor fără niciun fel de contact direct cu apele naturale, și anume instalațiile ornamentale închise, nu prezintă același risc pentru celelalte sectoare ale acvaculturii sau pentru stocurile de animale sălbatice din Comunitate. În consecință, pentru aceste animale nu ar trebui să fie necesară certificarea sanitară în temeiul prezentului regulament.

(8)

Pentru a furniza statelor membre în cazul cărora întregul teritoriu sau anumite zone sau compartimente ale acestuia sunt declarate indemne de una sau mai multe boli neexotice la care sunt susceptibile animalele acvatice ornamentale informații privind circulația pe teritoriul acestora a animalelor acvatice ornamentale destinate instalațiilor ornamentale închise, este oportun ca această circulație să fie notificată prin sistemul Traces prevăzut de Directiva 90/425/CE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind controalele veterinare și zootehnice aplicabile în schimburile intracomunitare cu anumite animale vii și produse în vederea realizării pieței interne (9) și introdus prin Decizia 2004/292/CE a Comisiei din 30 martie 2004 privind punerea în aplicare a sistemului Traces (10).

(9)

Circulația în cadrul Comunității de la instalațiile ornamentale închise la instalațiile ornamentale deschise sau în natură poate prezenta un risc ridicat pentru alte sectoare ale acvaculturii comunitare și nu ar trebui permisă fără autorizația autorităților competente din statele membre.

(10)

Directiva 2006/88/CE prevede că statele membre trebuie să ia anumite măsuri de combatere minime în cazul confirmării unei boli exotice sau neexotice enumerate în anexa IV partea II la directiva în cauză în privința animalelor de acvacultură sau a animalelor acvatice sălbatice sau în cazul bolilor emergente. În plus, această directivă prevede că statele membre trebuie să se asigure că introducerea pe piață a animalelor de acvacultură are loc numai sub rezerva certificării sanitare în cazul în care animalele sunt autorizate să părăsească o zonă care face obiectul acestor măsuri de combatere.

(11)

În consecință, prezentul regulament ar trebui să stabilească condițiile de sănătate animală și cerințele de certificare pentru loturile de animale de acvacultură și produse obținute din aceste animale care părăsesc statele membre, zonele sau compartimentele care fac obiectul măsurilor de combatere a bolilor.

(12)

Directiva 2006/88/CE prevede că statele membre trebuie să se asigure că în Comunitate se introduc animale de acvacultură și produse obținute din acestea numai din acele țări terțe sau părți ale țărilor terțe care sunt menționate pe o listă întocmită în conformitate cu directiva respectivă.

(13)

Importurile de animale de acvacultură în Comunitate ar trebui permise numai din țările terțe care aplică o legislație în domeniul sănătății animale și un sistem de combatere echivalente celor din Comunitate. În consecință, prezentul regulament ar trebui să stabilească o listă de țări terțe, teritorii, zone sau compartimente din care statele membre sunt autorizate să introducă în Comunitate animale de acvacultură destinate creșterii, zonelor de relocare, pescăriilor cu repopulare organizată și instalațiilor ornamentale deschise. Cu toate acestea, importul în Comunitate al anumitor pești, moluște și crustacee ornamentale destinate instalațiilor ornamentale închise ar trebui permis din țările terțe care sunt membre ale Oficiului Internațional de Epizootii (OIE).

(14)

Țările terțe și teritoriile care sunt autorizate să exporte în Comunitate animale de acvacultură destinate consumului uman pe baza unor considerente de sănătate publică ar trebui, de asemenea, să fie autorizate să exporte în Comunitate în temeiul dispozițiilor privind sănătatea animală cuprinse în prezentul regulament. Prin urmare, animalele de acvacultură și produsele obținute din aceste animale destinate consumului uman ar trebui importate în Comunitate numai din țările terțe, teritoriile, zonele și compartimentele care sunt incluse într-o listă întocmită în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman (11).

(15)

Aceste liste sunt stabilite în anexele I și II la Decizia 2006/766/CE a Comisiei din 6 noiembrie 2006 de stabilire a listelor țărilor terțe și a teritoriilor din care se autorizează importurile de moluște bivalve, echinoderme, tunicieri, gasteropode marine și produse pescărești (12) și, pentru o perioadă de tranziție până la 31 decembrie 2009, în Regulamentul (CE) nr. 2076/2005 al Comisiei din 5 decembrie 2005 de stabilire a dispozițiilor tranzitorii de aplicare a regulamentelor (CE) nr. 853/2004, (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de modificare a regulamentelor (CE) nr. 853/2004 și (CE) nr. 854/2004 (13). În vederea asigurării coerenței legislației comunitare, listele menționate anterior ar trebui luate în considerare în prezentul regulament.

(16)

Directiva 2006/88/CE prevede că, la intrarea în Comunitate, importurile de animale de acvacultură sau de produse obținute din aceste animale trebuie să fie însoțite de un document care să cuprindă un certificat de sănătate animală. Este necesar ca în prezentul regulament să se stabilească detaliat condițiile de sănătate animală pentru importurile în Comunitate de animale de acvacultură, inclusiv modelele de certificate de sănătate animală, care ar trebui să înlocuiască condițiile pentru importuri stabilite în temeiul Directivei 91/67/CEE.

(17)

Regulamentul (CE) nr. 2074/2005 al Comisiei din 5 decembrie 2005 de stabilire a măsurilor de aplicare privind anumite produse reglementate de Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului și organizarea unor controale oficiale prevăzute de Regulamentele (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului și (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului, de derogare de la Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 853/2004 și (CE) nr. 854/2004 (14) stabilește modelele de certificate de sănătate animală pentru importul de produse pescărești și de moluște bivalve vii destinate consumului uman. În vederea asigurării coerenței legislației comunitare, prezentul regulament ar trebui să prevadă că aceste modele de certificate de sănătate animală trebuie să însoțească importul produselor reglementate de prezentul regulament.

(18)

Animalele acvatice ornamentale, inclusiv peștii, moluștele și crustaceele, sunt în mare măsură introduse în Comunitate din țări terțe și teritorii ale acestora. Pentru a proteja starea de sănătate a animalelor din instalațiile ornamentale din Comunitate, este necesar să se stabilească anumite cerințe de sănătate animală pentru importul acestor animale.

(19)

Este important să se asigure faptul că starea de sănătate a animalelor de acvacultură importate în Comunitate nu este pusă în pericol în cursul transportului înspre Comunitate.

(20)

Eliberarea în natură pe teritoriul Comunității a animalelor de acvacultură importate prezintă un risc deosebit de ridicat pentru starea de sănătate a animalelor din Comunitate, deoarece este dificilă combaterea și eradicarea bolilor în apele naturale. În consecință, o asemenea eliberare ar trebui să necesite o autorizație specifică din partea autorității competente și ar trebui să fie autorizată numai cu condiția luării unor măsuri corespunzătoare pentru a garanta starea de sănătate a animalelor în punctul de eliberare.

(21)

Animalele de acvacultură destinate tranzitului prin Comunitate ar trebui să respecte aceleași cerințe ca animalele de acvacultură destinate importului în Comunitate.

(22)

Ar trebui prevăzute condiții specifice pentru tranzitul prin Comunitate al loturilor către și dinspre Rusia, dată fiind poziția geografică a orașului Kaliningrad, care afectează numai Letonia, Lituania și Polonia. În vederea asigurării coerenței legislației comunitare, în prezentul regulament ar trebui luate în considerare Decizia 2001/881/CE a Comisiei din 7 decembrie 2001 de stabilire a listei punctelor de control la frontieră desemnate pentru controalele veterinare ale animalelor și produselor animale din țări terțe și de actualizare a normelor privind controalele care trebuie efectuate de către specialiștii Comisiei (15) și Directiva 97/78/CE a Consiliului din 18 decembrie 1997 de stabilire a principiilor de bază ale organizării controalelor veterinare pentru produsele care provin din țări terțe și sunt introduse în Comunitate (16).

(23)

Directiva 96/93/CE a Consiliului din 17 decembrie 1996 privind certificarea animalelor și a produselor animaliere (17), care stabilește normele care trebuie respectate la emiterea certificatelor veterinare, ar trebui să se aplice certificatelor de sănătate animală emise în temeiul prezentului regulament.

(24)

Articolul 17 din Directiva 2006/88/CE prevede că, în cazul în care date științifice sau experiența practică arată că alte specii decât speciile susceptibile menționate în anexa IV partea II la directiva respectivă pot să transmită o anumită boală, având rolul de specii-vectori, statele membre trebuie să se asigure că, în cazul în care aceste specii-vectori sunt importate pentru creștere sau repopulare într-un stat membru, o zonă sau un compartiment declarate indemne de această boală, trebuie respectate anumite cerințe prevăzute în directiva menționată. De asemenea, articolul 17 din Directiva 2006/88/CE prevede elaborarea unei liste a speciilor-vectori. Prin urmare, ar trebui adoptată o listă a speciilor-vectori.

(25)

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a emis trei avize în această privință: avizul științific al Grupului științific pentru sănătatea și bunăstarea animalelor, în urma unei cereri a Comisiei Europene privind posibile specii-vectori și stadii de dezvoltare ale speciilor susceptibile care nu transmit boala în ceea ce privește anumite boli ale peștilor (18), avizul științific al Grupului științific pentru sănătatea și bunăstarea animalelor, în urma unei cereri a Comisiei Europene privind posibile specii-vectori și stadii de dezvoltare a speciilor susceptibile care nu transmit boala în ceea ce privește anumite boli ale moluștelor (19) și avizul științific al Grupului științific pentru sănătatea și bunăstarea animalelor, în urma unei cereri a Comisiei Europene privind posibile specii-vectori și stadii de dezvoltare a speciilor susceptibile care nu transmit boala în ceea ce privește anumite boli ale crustaceelor (20).

(26)

În conformitate cu aceste avize științifice, probabilitatea transferului și stabilirii bolilor enumerate în Directiva 2006/88/CE de către speciile-vectori sau grupurile de specii-vectori potențiale care au fost evaluate a fost clasificată între neglijabilă/extrem de scăzută și moderată, în anumite condiții. Evaluarea a inclus speciile acvatice utilizate în acvacultură și comercializate în scopul creșterii.

(27)

La întocmirea listelor de specii-vectori ar trebui să se țină seama de avizele EFSA. La stabilirea speciilor care trebuie incluse în această listă ar trebui să se asigure un nivel corespunzător al protecției stării de sănătate a animalelor de acvacultură din Comunitare, totodată evitându-se introducerea unor restricții inutile în calea schimburilor comerciale. În consecință, pe această listă ar trebui incluse speciile care, în conformitate cu aceste avize, prezintă un risc moderat de transmitere a bolilor.

(28)

Multe dintre speciile identificate în avizele EFSA drept posibili vectori ai anumitor boli ar trebui considerate ca atare numai în cazul în care provin dintr-o zonă în care speciile susceptibile la boala în cauză sunt prezente și sunt destinate unei zone în care sunt prezente, de asemenea, aceleași specii susceptibile. În consecință, animalele de acvacultură care fac parte din posibilele specii-vectori ar trebui considerate specii-vectori în sensul articolului 17 din Directiva nr. 2006/88/CE numai în aceste condiții.

(29)

Pentru a se asigura claritatea și coerența legislației comunitare, Deciziile 1999/567/CE, 2003/390/CE, 2003/804/CE, 2003/858/CE și 2006/656/CE ar trebui abrogate și înlocuite cu prezentul regulament.

(30)

Este oportun să se prevadă o perioadă de tranziție pentru a permite statelor membre și sectorului industrial în cauză să ia măsurile necesare pentru a respecta noile cerințe stabilite în prezentul regulament.

(31)

Ținând seama de fluxul comercial considerabil de animale acvatice ornamentale din speciile susceptibile la sindromul ulcerativ epizootic (SUE) și de necesitatea realizării unor studii suplimentare privind riscul pe care îl prezintă această boală pentru industria animalelor acvatice ornamentale, inclusiv a reevaluării listei speciilor susceptibile, ar trebui evitată o întrerupere imediată a importului speciilor de pești ornamentali susceptibili la SUE destinați numai instalațiilor ornamentale închise. Prin urmare, este oportună introducerea pentru aceste loturi a unei perioade de tranziție în ceea ce privește cerințele referitoare la această boală. O perioadă de tranziție este, de asemenea, necesară pentru a acorda țărilor terțe suficient timp pentru a redacta documentele care să dovedească faptul că sunt indemne de această boală.

(32)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

Prezentul regulament stabilește:

(a)

o listă a speciilor-vectori;

(b)

condițiile de sănătate animală pentru introducerea pe piață a animalelor acvatice ornamentale care provin din sau sunt destinate instalațiilor ornamentale închise;

(c)

cerințele de certificare sanitară pentru introducerea pe piață a:

(i)

animalelor de acvacultură destinate creșterii, inclusiv zonelor de relocare, pescăriilor cu repopulare organizată și instalațiilor ornamentale deschise, și repopulării și

(ii)

animalelor de acvacultură și produselor obținute din aceste animale destinate consumului uman;

(d)

condițiile de sănătate animală și cerințele de certificare pentru importurile în Comunitate și tranzitarea acesteia, inclusiv depozitarea în cursul tranzitului, ale:

(i)

animalelor de acvacultură destinate creșterii, inclusiv zonelor de relocare, pescăriilor cu repopulare organizată și instalațiilor ornamentale deschise;

(ii)

animalelor de acvacultură și produselor obținute din aceste animale destinate consumului uman;

(iii)

animalelor acvatice ornamentale destinate instalațiilor ornamentale închise.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(a)

„instalații ornamentale închise” înseamnă magazine de animale de companie, centre de grădinărit, iazuri de grădină, acvarii comerciale sau angrosiști care exploatează animale acvatice ornamentale:

(i)

fără niciun contact direct cu apele naturale din Comunitate; sau

(ii)

care sunt echipate cu un sistem de tratare a efluenților care reduce până la un nivel acceptabil riscul de contaminare a apelor naturale;

(b)

„instalație ornamentală deschisă” înseamnă instalații ornamentale, altele decât instalațiile ornamentale închise;

(c)

„repopulare” înseamnă eliberarea în natură a animalelor de acvacultură.

CAPITOLUL II

SPECII-VECTORI

Articolul 3

Lista speciilor-vectori

Animalele de acvacultură din speciile enumerate în coloana 2 a tabelului din anexa I la prezentul regulament sunt considerate drept vectori în sensul articolului 17 din Directiva 2006/88/CE numai în cazul în care aceste animale îndeplinesc condițiile prevăzute în coloanele 3 și 4 din tabelul menționat anterior.

CAPITOLUL III

INTRODUCEREA PE PIAȚĂ A ANIMALELOR DE ACVACULTURĂ

Articolul 4

Animale acvatice ornamentale care provin din instalații ornamentale sau sunt destinate instalațiilor ornamentale

(1)   Circulația animalelor acvatice ornamentale face obiectul unei notificări în cadrul sistemului informatizat prevăzut la articolul 20 alineatul (1) din Directiva 90/425/CE (Traces) în cazul în care animalele:

(a)

provin din instalații ornamentale dintr-un stat membru;

(b)

sunt destinate instalațiilor ornamentale închise din alt stat membru, în cazul în care întreg teritoriul sau anumite zone sau compartimente ale acestuia:

(i)

sunt declarate indemne de una sau mai multe din bolile neexotice enumerate în anexa IV partea II la Directiva 2006/88/CE, în conformitate cu articolele 49 sau 50 ale acesteia; sau

(ii)

fac obiectul unui program de supraveghere sau de eradicare în conformitate cu articolul 44 alineatele (1) sau (2) din directiva menționată; și

(c)

fac parte din speciile susceptibile la una sau mai multe din bolile pentru care statul membru, zona sau compartimentul în cauză sunt declarate indemne de boală sau pentru care se aplică un program de supraveghere sau de eradicare menționat la litera (b).

(2)   Animalele acvatice ornamentale ținute în instalații ornamentale închise nu se eliberează în instalații ornamentale deschise, ferme de acvacultură, zone de relocare, pescării cu repopulare organizată, zone de cultură a moluștelor sau în natură, cu excepția cazului în care autoritatea competentă autorizează acest lucru.

Autoritatea competentă acordă această autorizare numai în cazul în care eliberarea nu pune în pericol starea de sănătate a animalelor acvatice la punctul de eliberare și se asigură că se iau măsuri corespunzătoare de reducere a riscurilor.

Articolul 5

Animale de acvacultură destinate creșterii, zonelor de relocare, pescăriilor cu repopulare organizată, instalațiilor ornamentale deschise și repopulării

Loturile de animale de acvacultură destinate creșterii, zonelor de relocare, pescăriilor cu repopulare organizată, instalațiilor ornamentale deschise sau repopulării sunt însoțite de un certificat de sănătate animală completat în conformitate cu modelul prevăzut în anexa II partea A și notele explicative din anexa V în cazul în care animalele:

(a)

sunt introduse în state membre, în zone sau în compartimente:

(i)

declarate indemne de una sau mai multe din bolile neexotice enumerate în anexa IV partea II la Directiva 2006/88/CE, în conformitate cu articolele 49 sau 50 ale acesteia; sau

(ii)

care fac obiectul unui program de supraveghere sau de eradicare în conformitate cu articolul 44 alineatele (1) sau (2) din directiva menționată anterior;

(b)

fac parte din speciile susceptibile la una sau mai multe boli sau din specii-vectori ai uneia sau mai multor boli pentru care statul membru sau zona ori compartimentul în cauză sunt declarate indemne de boală sau pentru care se aplică un program de supraveghere sau de eradicare menționat la litera (a).

Articolul 6

Animale de acvacultură și produse obținute din aceste animale destinate transformării ulterioare înaintea consumului uman

(1)   Loturile de animale de acvacultură și produse obținute din aceste animale destinate transformării ulterioare înaintea consumului uman sunt însoțite de un certificat de sănătate animală completat în conformitate cu modelul prevăzut în anexa II partea B și notele explicative din anexa V în cazul în care acestea:

(a)

sunt introduse în state membre, în zone sau în compartimente:

(i)

declarate indemne de una sau mai multe din bolile neexotice din anexa IV partea II la Directiva 2006/88/CE, în conformitate cu articolele 49 sau 50 din directiva respectivă; sau

(ii)

care fac obiectul unui program de supraveghere sau de eradicare în conformitate cu articolul 44 alineatele (1) sau (2) din directiva menționată anterior;

(b)

fac parte din speciile susceptibile la una sau mai multe din bolile pentru care statul membru, zona sau compartimentul în cauză sunt declarate indemne de boală sau pentru care se aplică un program de supraveghere sau de eradicare menționat la litera (a).

(2)   Alineatul (1) nu se aplică:

(a)

peștilor care au fost abatorizați și eviscerați înainte de expediere;

(b)

moluștelor sau crustaceelor destinate consumului uman și ambalate și etichetate în acest scop în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 853/2004 și care sunt:

(i)

neviabile, ceea ce înseamnă că nu mai au capacitatea de a supraviețui ca animale vii în cazul în care ar fi readuse în mediul din care au fost obținute; sau

(ii)

destinate transformării ulterioare fără o depozitare temporară la locul de transformare;

(c)

animalelor de acvacultură sau produselor obținute din aceste animale introduse pe piață fără alte transformări, destinate consumului uman, cu condiția să fie prezentate în ambalaje de vânzare cu amănuntul în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 853/2004 referitoare la aceste ambalaje.

Articolul 7

Moluște și crustacee vii destinate centrelor de purificare, centrelor de expediere și unităților similare înaintea consumului uman

Loturile de moluște și crustacee vii destinate centrelor de purificare, centrelor de expediere și unităților similare înaintea consumului uman sunt însoțite de un certificat de sănătate animală completat în conformitate cu modelul prevăzut în anexa II partea B și notele explicative din anexa V în cazul în care acestea:

(a)

sunt introduse în state membre, în zone sau în compartimente:

(i)

declarate indemne de una sau mai multe din bolile neexotice enumerate în anexa IV partea II la Directiva 2006/88/CE, în conformitate cu articolele 49 sau 50; sau

(ii)

care fac obiectul unui program de supraveghere sau de eradicare în conformitate cu articolul 44 alineatele (1) sau (2) din directiva menționată;

(b)

fac parte din speciile susceptibile la una sau mai multe din bolile pentru care statul membru, zona sau compartimentul în cauză sunt declarate indemne de boală sau pentru care se aplică un program de supraveghere sau de eradicare menționat la litera (a).

Articolul 8

Animale de acvacultură și produse obținute din aceste animale care părăsesc statele membre, zonele sau compartimentele care fac obiectul unor măsuri de combatere a bolilor, inclusiv al unor programe de eradicare

(1)   Loturile de animale de acvacultură și produse obținute din aceste animale care părăsesc statele membre, zonele sau compartimentele care fac obiectul măsurilor de combatere a bolilor prevăzute de Directiva 2006/88/CE, capitolul V, secțiunile 3-6, dar pentru care autoritatea competentă a acordat o scutire de la aceste măsuri de combatere a bolilor, sunt însoțite de un certificat de sănătate animală completat în conformitate cu modelul prevăzut în:

(a)

anexa II partea A și notele explicative din anexa V, în cazul în care loturile sunt compuse din animale de acvacultură destinate creșterii, zonelor de relocare, pescăriilor cu repopulare organizată, instalațiilor ornamentale deschise sau repopulării; și

(b)

anexa II partea B și notele explicative din anexa V, în cazul în care loturile sunt compuse din animale de acvacultură și produse obținute din aceste animale destinate transformării ulterioare, centrelor de purificare, centrelor de expediere sau unităților similare înaintea consumului uman.

(2)   Loturile de animale de acvacultură destinate creșterii, zonelor de relocare, pescăriilor cu repopulare organizată, instalațiilor ornamentale deschise sau repopulării sunt însoțite de un certificat de sănătate animală completat în conformitate cu modelul prevăzut în anexa II partea A și notele explicative din anexa V, în cazul în care acestea:

(a)

părăsesc un stat membru, o zonă sau un compartiment cu un program de eradicare aprobat în conformitate cu articolul 44 alineatul (2) din Directiva 2006/88/CE;

(b)

fac parte din speciile susceptibile la una sau mai multe boli sau din speciile-vectori ai uneia sau mai multor boli pentru care se aplică programul de eradicare menționat la litera (a).

(3)   Loturile de animale de acvacultură și produse obținute din aceste animale destinate transformării ulterioare, centrelor de purificare, centrelor de expediere sau unităților similare înaintea consumului uman sunt însoțite de un certificat de sănătate animală completat în conformitate cu modelul prevăzut în anexa II partea B și notele explicative din anexa V, în cazul în care acestea:

(a)

părăsesc un stat membru, o zonă sau un compartiment cu un program de eradicare aprobat în conformitate cu articolul 44 alineatul (2) din Directiva 2006/88/CE;

(b)

fac parte din speciile susceptibile la una sau mai multe din bolile pentru care se aplică programul de eradicare menționat la litera (a).

(4)   Prezentul articol nu se aplică:

(a)

peștilor care au fost abatorizați și eviscerați înainte de expediere;

(b)

moluștelor sau crustaceelor destinate consumului uman și ambalate și etichetate în acest sens în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 853/2004 și care sunt:

(i)

neviabile, ceea ce înseamnă că nu mai au capacitatea de a supraviețui ca animale vii în cazul în care ar fi readuse în mediul din care au fost obținute; sau

(ii)

destinate transformării ulterioare fără o depozitare temporară la locul de transformare;

(c)

animalelor de acvacultură sau produselor obținute din aceste animale introduse pe piață fără alte transformări, destinate consumului uman, cu condiția să fie prezentate în ambalaje de vânzare cu amănuntul în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 853/2004 referitoare la aceste ambalaje.

Articolul 9

Introducerea animalelor de acvacultură după inspecții

În situațiile în care prezentul capitol prevede necesitatea unei inspecții înainte de eliberarea unui certificat de sănătate animală, animalele de acvacultură vii din speciile susceptibile la una sau mai multe boli sau din speciile-vectori ai uneia sau mai multor boli menționate în acest certificat nu se introduc în ferma de acvacultură sau în zona de cultură a moluștelor în perioada dintre această inspecție și încărcarea lotului.

CAPITOLUL IV

CONDIȚII PENTRU IMPORTURI

Articolul 10

Animale de acvacultură destinate creșterii, zonelor de relocare, pescăriilor cu repopulare organizată și instalațiilor ornamentale deschise

(1)   Animalele de acvacultură destinate creșterii, zonelor de relocare, pescăriilor cu repopulare organizată și instalațiilor ornamentale deschise se importă în Comunitate numai din țările terțe, teritoriile, zonele sau compartimentele enumerate în anexa III.

(2)   Loturile de animale de acvacultură menționate la alineatul (1):

(a)

sunt însoțite de un certificat de sănătate animală completat în conformitate cu modelul prevăzut în anexa IV partea A și notele explicative din anexa V;

(b)

respectă cerințele de sănătate animală stabilite în modelul de certificat și în notele explicative menționate la litera (a).

Articolul 11

Animale acvatice ornamentale destinate instalațiilor ornamentale închise

(1)   Peștii ornamentali din speciile susceptibile la una sau mai multe din bolile enumerate în anexa IV partea II la Directiva 2006/88/CE și destinați instalațiilor ornamentale închise se importă în Comunitate numai din țări terțe, teritorii, zone sau compartimente enumerate în anexa III la prezentul regulament.

(2)   Peștii ornamentali care nu fac parte din speciile susceptibile la oricare din bolile enumerate în anexa IV partea II la Directiva 2006/88/CE și moluștele și crustaceele ornamentale destinate instalațiilor ornamentale închise se importă în Comunitate numai din țări terțe sau teritorii care sunt membre ale Oficiului Internațional de Epizootii (OIE).

(3)   Loturile de animale menționate la alineatele (1) și (2):

(a)

sunt însoțite de un certificat de sănătate animală completat în conformitate cu modelul prevăzut în anexa IV partea B și notele explicative din anexa V; și

(b)

respectă cerințele de sănătate animală stabilite în modelul de certificat și în notele explicative menționate la litera (a).

Articolul 12

Animale de acvacultură și produse obținute din aceste animale destinate consumului uman

(1)   Animalele de acvacultură și produsele obținute din aceste animale destinate consumului uman se importă în Comunitate numai din țări terțe, teritorii, zone sau compartimente care sunt incluse într-o listă întocmită în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 854/2004.

(2)   Loturile de animale și produse menționate la alineatul (1):

(a)

sunt însoțite de un certificat comun de sănătate publică și sănătate animală completat în conformitate cu modelele relevante prevăzute în anexa VI apendicele IV și V la Regulamentul (CE) nr. 2074/2005; și

(b)

respectă cerințele de sănătate animală și notele stabilite în modelele de certificat și atestat menționate la litera (a).

(3)   Prezentul articol nu se aplică atunci când animalele de acvacultură sunt destinate zonelor de relocare sau eliberării în apele comunitare, caz în care se aplică articolul 10.

Articolul 13

Certificarea electronică

Pentru certificatele și atestatele prevăzute în prezentul capitol se pot utiliza certificarea electronică și alte sisteme autorizate și armonizate la nivel comunitar.

Articolul 14

Transportul animalelor de acvacultură

(1)   Animalele de acvacultură destinate importului în Comunitate nu se transportă în condiții care pot dăuna stării de sănătate a acestora. În special, aceste animale nu se transportă în aceeași apă sau în același microcontainer cu animalele acvatice care au o stare de sănătate inferioară sau care nu sunt destinate importului în Comunitate.

(2)   În cursul transportului către Comunitate, animalele de acvacultură nu se descarcă din microcontainerul în care se găsesc, iar apa în care sunt transportate nu se schimbă pe teritoriul unei țări terțe care nu este aprobată pentru importul acestor animale în Comunitate sau care are o stare de sănătate inferioară celei de la locul de destinație.

(3)   În cazul în care loturile de animale de acvacultură sunt transportate pe mare până la frontiera comunitară, la certificatul relevant de sănătate animală se anexează un addendum pentru transportul de animale de acvacultură vii pe mare, completat în conformitate cu modelul prevăzut în anexa IV partea D.

Articolul 15

Cerințe pentru eliberarea în natură a animalelor de acvacultură și a produselor obținute din aceste animale și pentru apa utilizată pentru transport

(1)   Animalele de acvacultură și produsele obținute din aceste animale importate în Comunitate și destinate consumului uman se manipulează în mod corespunzător, pentru a se evita contaminarea apelor naturale din Comunitate.

(2)   Animalele de acvacultură importate în Comunitate nu se eliberează în natură pe teritoriul Comunității, cu excepția cazului în care autoritatea competentă de la locul de destinație autorizează acest lucru.

Autoritatea competentă poate acorda autorizări numai în cazul în care eliberarea nu pune în pericol starea de sănătate a animalelor acvatice la punctul de eliberare și se asigură că se iau măsuri corespunzătoare de reducere a riscurilor.

(3)   Apa utilizată pentru transportul loturilor importate de animale de acvacultură și de produse obținute din aceste animale se tratează în mod corespunzător, pentru a se evita contaminarea apelor naturale din Comunitate.

CAPITOLUL V

CONDIȚII DE TRANZIT

Articolul 16

Tranzitul și depozitarea

Loturile de animale de acvacultură vii, icre și pești neeviscerați care sunt introduse în Comunitate, dar sunt destinate unei țări terțe, fie prin tranzit imediat prin Comunitate, fie după depozitare în Comunitate, respectă cerințele stabilite în capitolul IV. Certificatul care însoțește loturile cuprinde mențiunea „pentru tranzit prin CE”. De asemenea, loturile sunt însoțite de un certificat cerut de țara terță de destinație.

Cu toate acestea, în cazul în care loturile respective sunt destinate consumului uman, acestea sunt însoțite de un certificat de sănătate animală completat în conformitate cu modelul prevăzut în anexa IV partea C și în notele explicative din anexa V.

Articolul 17

Derogare pentru tranzitul prin Letonia, Lituania și Polonia

(1)   Prin derogare de la articolul 16, se autorizează tranzitul rutier sau feroviar între punctele de control la frontieră din Letonia, Lituania și Polonia enumerate în anexa la Decizia 2001/881/CE a Comisiei, pentru loturile din și spre Rusia, direct sau printr-o țară terță, sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiții:

(a)

lotul este sigilat cu un sigiliu cu un număr de serie al medicului veterinar oficial de la postul de control de la frontiera de intrare;

(b)

documentele care însoțesc lotul, prevăzute la articolul 7 din Directiva 97/78/CE, sunt ștampilate pe fiecare pagină de către inspectorul oficial de la punctul de control de la frontiera de intrare cu mențiunea „Numai pentru tranzit spre Rusia prin CE”;

(c)

se respectă cerințele procedurale prevăzute la articolul 11 din Directiva 97/78/CE; și

(d)

lotul este certificat drept acceptabil pentru tranzit pe documentul veterinar comun de intrare emis de către inspectorul oficial de la punctul de control de la frontiera de intrare.

(2)   În conformitate cu articolul 12 alineatul (4) sau articolul 13 din Directiva 97/78/CE, loturile menționate la alineatul (1) nu pot fi descărcate sau depozitate pe teritoriul Comunității.

(3)   Autoritatea competentă desfășoară audituri periodice pentru a se asigura că numărul de loturi menționate la alineatul (1) și cantitățile corespunzătoare de produse care părăsesc Comunitatea corespund numărului și cantităților care intră în Comunitate.

CAPITOLUL VI

DISPOZIȚII GENERALE, TRANZITORII ȘI FINALE

Articolul 18

Cerințe de certificare stabilite în alte acte legislative comunitare

Certificatele de sănătate animală necesare în conformitate cu capitolele III, IV și V din prezentul regulament încorporează, după caz, orice cerințe privind certificatele de sănătate animală adoptate în temeiul:

(a)

unor măsuri de prevenire a introducerii sau de combatere a bolilor care nu sunt enumerate în anexa IV partea II la Directiva 2006/88/CE, aprobate în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) al acesteia; sau

(b)

articolului 5 din Decizia 2004/453/CE a Comisiei (21).

Articolul 19

Abrogare

Deciziile 1999/567/CE, 2003/390/CE, 2003/804/CE, 2003/858/CE și 2006/656/CE se abrogă începând de la 1 ianuarie 2009.

Trimiterile la deciziile abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.

Articolul 20

Dispoziții tranzitorii

(1)   Pentru o perioadă de tranziție până la 30 iunie 2009, animalele acvatice ornamentale menționate la articolul 4 alineatul (1) pot fi introduse pe piață fără notificare în cadrul sistemului informatizat prevăzut la articolul 20 alineatul (1) din Directiva 90/425/CE (Traces), cu condiția ca acestea să ajungă la destinația finală înainte de această dată.

(2)   Pentru o perioadă de tranziție până la 30 iunie 2009, loturile de animale de acvacultură și de produse obținute din aceste animale însoțite de un document de transport sau de un certificat de sănătate animală în conformitate cu anexa E la Directiva 91/67/CEE sau cu Deciziile 1999/567/CE și 2003/390/CE pot fi introduse pe piață, cu condiția ca acestea să ajungă la destinația finală înainte de această dată.

(3)   Pentru o perioadă de tranziție până la 30 iunie 2009, următoarele loturi de animale de acvacultură și de produse obținute din aceste animale pot fi importate în Comunitate sau pot tranzita Comunitatea:

(a)

loturi însoțite de un certificat de sănătate animală în conformitate cu Deciziile 2003/804/CE, 2003/858/CE și 2006/656/CE;

(b)

loturile reglementate de capitolul IV din prezentul regulament, dar care nu sunt reglementate de Deciziile 2003/804/CE, 2003/858/CE și 2006/656/CE.

Articolul 14 alineatul (3) nu se aplică loturilor menționate la literele (a) și (b) în cursul acestei perioade.

(4)   Pentru o perioadă de tranziție până la 31 decembrie 2009, statele membre pot autoriza importul animalelor de acvacultură și al produselor obținute din aceste animale, destinate consumului uman din țări terțe, teritorii, zone și compartimente care sunt enumerate în anexele I și II la Regulamentul (CE) nr. 2076/2005.

(5)   Pentru o perioadă de tranziție până la 31 decembrie 2010, statele membre pot autoriza importul de animale acvatice ornamentale din speciile susceptibile la sindromul ulcerativ epizootic (SUE) destinate exclusiv instalațiilor ornamentale închise din țări terțe sau teritorii care sunt membre ale Oficiului Internațional de Epizootii (OIE);

În cursul acestei perioade de tranziție, cerințele referitoare la SUE stabilite în partea II.2 din certificatul de sănătate animală prevăzut în anexa IV partea B nu se aplică animalelor acvatice ornamentale destinate exclusiv instalațiilor ornamentale închise.

Articolul 21

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2009.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 12 decembrie 2008.

Pentru Comisie

Androulla VASSILIOU

Membru al Comisiei


(1)  JO L 328, 24.11.2006, p. 14.

(2)  JO L 46, 19.2.1991, p. 1.

(3)  JO L 216, 14.8.1999, p. 13.

(4)  JO L 135, 3.6.2003, p. 19.

(5)  JO L 302, 20.11.2003, p. 22.

(6)  JO L 324, 11.12.2003, p. 37.

(7)  JO L 271, 30.9.2006, p. 71.

(8)  JO L 139, 30.4.2004, p. 55.

(9)  JO L 224, 18.8.1990, p. 29.

(10)  JO L 94, 31.3.2004, p. 63.

(11)  JO L 139, 30.4.2004, p. 206.

(12)  JO L 320, 18.11.2006, p. 53.

(13)  JO L 338, 22.12.2005, p. 83.

(14)  JO L 338, 22.12.2005, p. 27.

(15)  JO L 326, 11.12.2001, p. 44.

(16)  JO L 24, 30.1.1998, p. 9.

(17)  JO L 13, 16.1.1997, p. 28.

(18)  Jurnalul EFSA (2007) 584, 1-163.

(19)  Jurnalul EFSA (2007) 597, 1-116.

(20)  Jurnalul EFSA (2007) 598, 1-91.

(21)  JO L 156, 30.4.2004, p. 5.


ANEXA I

Lista posibilelor specii-vectori și a condițiilor în care aceste specii sunt considerate vectori

Boli

Vectori

 

Specii care sunt considerate vectori în sensul articolului 17 alineatele (1) și (2) în cazul în care sunt îndeplinite condițiile suplimentare din coloanele 3 și 4 ale prezentului tabel.

Condiții suplimentare referitoare la locul de origine a animalelor acvatice din speciile enumerate în coloana 2

Condiții suplimentare referitoare la locul de destinație a animalelor acvatice din speciile enumerate în coloana 2

Coloana 1

Coloana 2

Coloana 3

Coloana 4

Necroză hematopoietică epizootică

Novac (Aristichthys nobilis), caras auriu (Carassius auratus), caras (C. carassius), crap comun și crap koi (Cyprinus carpio), sânger (Hypophtalmichthys molitrix), clean (Leuciscus spp.), babușcă (Rutilus rutilus), roșioară (Scardinius erythrophthalmus), lin (Tinca tinca)

Fără condiții suplimentare

Fără condiții suplimentare

Sindrom ulcerativ epizootic

Novac (Aristichthys nobilis), caras auriu (Carassius auratus), caras (C. carassius), crap comun și crap koi (Cyprinus carpio), sânger (Hypophtalmichthys molitrix), clean (Leuciscus spp.), babușcă (Rutilus rutilus), roșioară (Scardinius erythrophthalmus), lin (Tinca tinca)

Scoică de baltă (Anodonta cygnea), rac de râu (Astacus astacus), rac de California (Pacifastacus leniusculus), rac de Louisiana (Procambarus clarkii)

Fără condiții suplimentare

Fără condiții suplimentare

Infecție cu Bonamia exitiosa

Stridie portugheză (Crassostrea angulata), stridie japoneză (Crassostrea gigas), stridie de Atlantic (Crassostrea virginica)

Animalele acvatice din speciile enumerate în coloana 2 sunt considerate vectori ai bolii enumerate în coloana 1 numai în cazul în care provin dintr-o fermă de acvacultură sau zonă de cultură a moluștelor în care sunt prezente specii susceptibile la această boală.

Animalele acvatice din speciile enumerate în coloana 2 sunt considerate vectori ai bolii enumerate în coloana 1 numai în cazul în care sunt destinate unei ferme de acvacultură sau zone de cultură a moluștelor care exploatează specii susceptibile la această boală.

Infecție cu Perkinsus marinus

Homar (Homarus gammarus), crabi marini (Brachyura spp.), rac din specia Cherax destructor (Cherax destructor), carida uriașă de râu (Macrobrachium rosenbergii), languste (Palinurus spp.), crab din specia Portunus puber (Portunus puber), crab de nămol (Scylla serrata), crevete regal alb (Penaeus indicus), crevete kuruma (Penaeus japonicus), caramota (Penaeus kerathurus), crevete albastru (Penaeus stylirostris), crevete cu picioare albe de Pacific (Penaeus vannamei)

Animalele acvatice din speciile enumerate în coloana 2 sunt considerate vectori ai bolii enumerate în coloana 1 numai în cazul în care provin dintr-o fermă de acvacultură sau zonă de cultură a moluștelor în care sunt prezente specii susceptibile la această boală.

Animalele acvatice din speciile enumerate în coloana 2 sunt considerate vectori ai bolii enumerate în coloana 1 numai în cazul în care sunt destinate unei ferme de acvacultură sau zone de cultură a moluștelor care exploatează specii susceptibile la această boală.

Infecție cu Microcytos mackini

Niciuna

Nu este cazul

Nu este cazul

Sindromul Taura

Scoici din genul Atrina (Atrina spp.), melc-de-mare (Buccinum undatum), stridie portugheză (Crassostrea angulata), scoici din specia Cerastoderma edule (Cerastoderma edule), stridie japoneză (Crassostrea gigas), stridie de Atlantic (Crassostrea virginica), scoici din specia Donax trunculus (Donax trunculus), scoici din specia Haliotis discus hannai (Haliotis discus hannai), ureche de mare (Haliotis tuberculata), litorine (Littorina littorea), scoică cu cochilie tare (Mercenaria mercenaria), scoici din specia Meretrix lusoria (Meretrix lusoria), scoică cu cochilie moale (Mya arenaria), midie comună (Mytilus edulis), midie mediteraneană (Mytilus galloprovincialis), caracatiță (Octopus vulgaris), stridie plată (Ostrea edulis), scoică St. Jacques (Pecten maximus), scoică europeană (Ruditapes decussatus), scoică de Manila (Ruditapes philippinarum), sepie (Sepia officinalis), cochilii din specia Strombus (Strombus spp.), scoici din specia Venerupis aurea (Venerupis aurea), scoici din specia Venerupis pullastra (Venerupis pullastra), scoici din specia Venus verrucosa (Venus verrucosa)

Homar (Homarus gammarus), crabi marini (Brachyura spp.), rac din specia Cherax destructor (Cherax destructor), carida uriașă de râu (Macrobrachium rosenbergii), languste (Palinurus spp.), crab din specia Portunus puber (Portunus puber), crab de nămol (Scylla serrata), crevete regal alb (Penaeus indicus), crevete kuruma (Penaeus japonicus), caramota (Penaeus kerathurus).

Animalele acvatice din speciile enumerate în coloana 2 sunt considerate vectori ai bolii enumerate în coloana 1 numai în cazul în care provin dintr-o fermă de acvacultură în care sunt prezente specii susceptibile la această boală.

Animalele acvatice din speciile enumerate în coloana 2 sunt considerate vectori ai bolii enumerate în coloana 1 numai în cazul în care sunt destinate unei ferme de acvacultură care exploatează specii susceptibile la această boală.

Boala „cap galben”

Scoici din genul Atrina (Atrina spp.), melc-de-mare (Buccinum undatum), stridie portugheză (Crassostrea angulata), scoici din specia Cerastoderma edule (Cerastoderma edule), stridie japoneză (Crassostrea gigas), stridie de Atlantic (Crassostrea virginica), scoici din specia Donax trunculus (Donax trunculus), scoici din specia Haliotis discus hannai (Haliotis discus hannai), ureche de mare (Haliotis tuberculata), litorine (Littorina littorea), scoică cu cochilie tare (Mercenaria mercenaria), scoici din specia Meretrix lusoria (Meretrix lusoria), scoică cu cochilie moale (Mya arenaria), midie comună (Mytilus edulis), midie mediteraneană (Mytilus galloprovincialis), caracatiță (Octopus vulgaris), stridie plată (Ostrea edulis), scoică St. Jacques (Pecten maximus), scoică europeană (Ruditapes decussatus), scoică de Manila (Ruditapes philippinarum), sepie (Sepia officinalis), cochilii din specia Strombus (Strombus spp.), scoici din specia Venerupis aurea (Venerupis aurea), scoici din specia Venerupis pullastra (Venerupis pullastra), scoici din specia Venus verrucosa (Venus verrucosa)

Animalele acvatice din speciile enumerate în coloana 2 sunt considerate vectori ai bolii enumerate în coloana 1 numai în cazul în care provin dintr-o fermă de acvacultură în care sunt prezente specii susceptibile la această boală.

Nu se aplică condiții suplimentare referitoare la locul de destinație.

Septicemie hemoragică virală (SHV)

Morun (Huso huso), nisetru (Acipenser gueldenstaedtii), cegă (Acipenser ruthenus), păstrugă (Acipenser stellatus), șip (Acipenser sturio), sturion siberian (Acipenser Baerii)

Animalele acvatice din speciile enumerate în coloana 2 sunt considerate vectori ai bolii enumerate în coloana 1 numai în cazul în care provin dintr-o fermă de acvacultură sau dintr-un bazin hidrografic în care sunt prezente specii susceptibile la această boală.

Animalele acvatice din speciile enumerate în coloana 2 sunt considerate vectori ai bolii enumerate în coloana 1 numai în cazul în care sunt destinate unei ferme de acvacultură care exploatează specii susceptibile la această boală.

Novac (Aristichthys nobilis), caras auriu (Carassius auratus), caras (C. carassius), crap comun și crap koi (Cyprinus carpio), sânger (Hypophtalmichthys molitrix), clean (Leuciscus spp.), babușcă (Rutilus rutilus), roșioară (Scardinius erythrophthalmus), lin (Tinca tinca)

Somn african (Clarias gariepinus), știucă (Esox lucius) specii de somn (Ictalurus spp.), somn negru (Ameiurus melas), somn de canal (Ictalurus punctatus), somn din specia Pangasius pangasius (Pangasius pangasius), șalău (Sander lucioperca), somn (Silurus glanis)

Lavrac (Dicentrarchus labrax), lavrac vărgat (Morone chrysops x M. saxatilis), chefal-cu-cap-mare (Mugil cephalus), milacop pătat (Sciaenops ocellatus), culbin (Argyrosomus regius), milacop (Umbrina cirrosa), specii de ton (Thunnus spp.), ton de nord (Thunnus thynnus), biban de epavă alb (Epinephelus aeneus), epinefel gigant (Epinephelus marginatus), limbă de mare senegaleză (Solea senegalensis), limbă de mare (Solea solea), pagel roșu (Pagellus erythrinus), dințos (Dentex dentex), doradă (Sparus aurata), sparus cu coadă neagră (Diplodus sargus), pagel argintiu (Pagellus bogaraveo), doradă roșie (Pagrus major), pește din specia Diplodus vulgaris, hiena mării (Diplodus puntazzo), sparos negru (Diplodus vulgaris), doradă cu puncte albastre (Pagrus pagrus)

Tilapia spp (Oreochromis)

Animalele acvatice din speciile enumerate în coloana 2 sunt considerate vectori ai bolii enumerate în coloana 1 numai în cazul în care provin dintr-o fermă de acvacultură în care sunt prezente specii susceptibile la această boală.

Animalele acvatice din speciile enumerate în coloana 2 sunt considerate vectori ai bolii enumerate în coloana 1 numai în cazul în care sunt destinate unei ferme de acvacultură care exploatează specii susceptibile la această boală.

Necroză hematopoietică infecțioasă (NHI)

Morun (Huso huso), nisetru (Acipenser gueldenstaedtii), cegă (Acipenser ruthenus), păstrugă (Acipenser stellatus), șip (Acipenser sturio), sturion siberian (Acipenser Baerii)

Novac (Aristichthys nobilis), caras auriu (Carassius auratus), caras (C. carassius), crap comun și crap koi (Cyprinus carpio), sânger (Hypophtalmichthys molitrix), clean (Leuciscus spp.), babușcă (Rutilus rutilus), roșioară (Scardinius erythrophthalmus), lin (Tinca tinca)

Somn african (Clarias gariepinus), specii de somn (Ictalurus spp.), somn negru (Ameiurus melas), somn de canal (Ictalurus punctatus), somn din specia Pangasius pangasius (Pangasius pangasius), șalău (Sander lucioperca), somn (Silurus glanis)

Halibut de Atlantic (Hippoglossus hippoglossus), cambulă (Platichthys flesus), cod de Atlantic (Gadus morhua), eglefin (Melanogrammus aeglefinus)

Rac de râu (Astacus astacus), rac de California (Pacifastacus leniusculus), rac de Louisiana (Procambarus clarkii)

Animalele acvatice din speciile enumerate în coloana 2 sunt considerate vectori ai bolii enumerate în coloana 1 numai în cazul în care provin dintr-o fermă de acvacultură în care sunt prezente specii susceptibile la această boală.

Animalele acvatice din speciile enumerate în coloana 2 sunt considerate vectori ai bolii enumerate în coloana 1 numai în cazul în care sunt destinate unei ferme de acvacultură care exploatează specii susceptibile la această boală.

Virusul herpetic al crapului koi (KHV)

Niciuna

Nu este cazul

Nu este cazul

Anemia infecțioasă a somonului (AIS)

Niciuna

Nu este cazul

Nu este cazul

Infecție cu Marteilia refringens

Scoici din specia Cerastoderma edule (Cerastoderma edule), scoici din specia Donax trunculus (Donax trunculus), scoică cu cochilie moale (Mya arenaria), scoică cu cochilie tare (Mercenaria mercenaria), scoici din specia Meretrix lusoria (Meretrix lusoria), scoică europeană (Ruditapes decussatus), scoică de Manila (Ruditapes philippinarum), scoici din specia Venerupis aurea (Venerupis aurea), scoici din specia Venerupis pullastra (Venerupis pullastra), scoici din specia Venus verrucosa (Venus verrucosa)

Animalele acvatice din speciile enumerate în coloana 2 sunt considerate vectori ai bolii enumerate în coloana 1 numai în cazul în care provin dintr-o fermă de acvacultură sau zonă de cultură a moluștelor în care sunt prezente specii susceptibile la această boală.

Animalele acvatice din speciile enumerate în coloana 2 sunt considerate vectori ai bolii enumerate în coloana 1 numai în cazul în care sunt destinate unei ferme de acvacultură care exploatează specii susceptibile la această boală.

Infecție cu Bonamia ostreae

Scoici din specia Cerastoderma edule (Cerastoderma edule), scoici din specia Donax trunculus (Donax trunculus), scoică cu cochilie moale (Mya arenaria), scoică cu cochilie tare (Mercenaria mercenaria), scoici din specia Meretrix lusoria (Meretrix lusoria), scoică europeană (Ruditapes decussatus), scoică de Manila (Ruditapes philippinarum), scoici din specia Venerupis aurea (Venerupis aurea), scoici din specia Venerupis pullastra (Venerupis pullastra), scoici din specia Venus verrucosa (Venus verrucosa)

Scoică St. Jacques (Pecten maximus)

Animalele acvatice din speciile enumerate în coloana 2 sunt considerate vectori ai bolii enumerate în coloana 1 numai în cazul în care provin dintr-o fermă de acvacultură sau zonă de cultură a moluștelor în care sunt prezente specii susceptibile la această boală.

Animalele acvatice din speciile enumerate în coloana 2 sunt considerate vectori ai bolii enumerate în coloana 1 numai în cazul în care sunt destinate unei ferme de acvacultură sau zone de cultură a moluștelor care exploatează specii susceptibile la această boală.

Boala petelor albe

Scoici din genul Atrina (Atrina spp.), melc-de-mare (Buccinum undatum), stridie portugheză (Crassostrea angulata), scoici din specia Cerastoderma edule (Cerastoderma edule), stridie japoneză (Crassostrea gigas), stridie de Atlantic (Crassostrea virginica), scoici din specia Donax trunculus (Donax trunculus), scoici din specia Haliotis discus hannai (Haliotis discus hannai), ureche de mare (Haliotis tuberculata), litorine (Littorina littorea), scoică cu cochilie tare (Mercenaria mercenaria), scoici din specia Meretrix lusoria (Meretrix lusoria), scoică cu cochilie moale (Mya arenaria), midie comună (Mytilus edulis), midie mediteraneană (Mytilus galloprovincialis), caracatiță (Octopus vulgaris), stridie plată (Ostrea edulis), scoică St. Jacques (Pecten maximus), scoică europeană (Ruditapes decussatus), scoică de Manila (Ruditapes philippinarum), sepie (Sepia officinalis), cochilii din specia Strombus (Strombus spp.), scoici din specia Venerupis aurea (Venerupis aurea), scoici din specia Venerupis pullastra (Venerupis pullastra), scoici din specia Venus verrucosa (Venus verrucosa)

Animalele acvatice din speciile enumerate în coloana 2 sunt considerate vectori ai bolii enumerate în coloana 1 numai în cazul în care provin dintr-o fermă de acvacultură în care sunt prezente specii susceptibile la această boală.

Animalele acvatice din speciile enumerate în coloana 2 sunt considerate vectori ai bolii enumerate în coloana 1 numai în cazul în care sunt destinate unei ferme de acvacultură care exploatează specii susceptibile la această boală.


ANEXA II

PARTEA A

Model de certificat de sănătate animală pentru introducerea pe piață a animalelor de acvacultură destinate creșterii, relocării, pescăriilor cu repopulare organizată, instalațiilor ornamentale deschise și repopulării

Image

Image

Image

Image

PARTEA B

Model de certificat de sănătate animală pentru introducerea pe piață a animalelor de acvacultură sau a produselor obținute din aceste animale destinate transformării ulterioare, centrelor de expediere și centrelor de purificare și unităților similare înaintea consumului uman

Image

Image

Image


ANEXA III

Țări terțe, teritorii, zone sau compartimente din care este permis importul de animale de acvacultură destinate creșterii, pescăriilor cu repopulare organizată și instalațiilor ornamentale deschise și de pești ornamentali susceptibili la una sau mai multe dintre bolile enumerate în anexa IV partea II la Directiva 2006/88/CE și destinați instalațiilor ornamentale închise (1)

Țară/teritoriu

Specii de acvacultură

Zonă/compartiment

Cod ISO

Denumire

Pești

Moluște

Crustacee

Cod

Descriere

AU

Australia

X (2)

 

 

 

 

BR

Brazilia

X (3)

 

 

 

 

CA

Canada

X

 

 

CA 0 (5)

Întregul teritoriu

CA 1 (6)

Columbia Britanică

CA 2 (6)

Alberta

CA 3 (6)

Saskatchewan

CA 4 (6)

Manitoba

CA 5 (6)

New Brunswick

CA 6 (6)

Nova Scotia

CA 7 (6)

Insula Prince Edward

CA 8 (6)

Terra Nova și Labrador

CA 9 (6)

Yukon

CA 10 (6)

Teritoriile de Nord-Vest

CA 11 (6)

Nunavut

CL

Chile

X (2)

 

 

 

Întreaga țară

CN

China

X (3)

 

 

 

Întreaga țară

CO

Colombia

X (3)

 

 

 

Întreaga țară

CG

Congo

X (3)

 

 

 

Întreaga țară

HR

Croația

X (2)

 

 

 

Întreaga țară

HK

Hong Kong

X (3)

 

 

 

Întreaga țară

IN

India

X (4)

 

 

 

Întreaga țară

ID

Indonezia

X (2)

 

 

 

Întreaga țară

IL

Israel

X (2)

 

 

 

Întreaga țară

JM

Jamaica

X (3)

 

 

 

Întreaga țară

JP

Japonia

X (3)

 

 

 

Întreaga țară

LK

Sri Lanka

X (3)

 

 

 

Întreaga țară

MK (7)

Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei

X (3)

 

 

 

Întreaga țară

MY

Malaysia

X (3)

 

 

 

Malaysia peninsulară (vestică)

NZ

Noua Zeelandă

X (2)

 

 

 

Întreaga țară

RU

Rusia

X (2)

 

 

 

Întreaga țară

SG

Singapore

X (3)

 

 

 

Întreaga țară

ZA

Africa de Sud

X (2)

 

 

 

Întreaga țară

TW

Taiwan

X (3)

 

 

 

Întreaga țară

TH

Thailanda

X (3)

 

 

 

Întreaga țară

TR

Turcia

X (2)

 

 

 

Întreaga țară

US

Statele Unite

X

 

 

US 0 (5)

Întreaga țară

X

 

 

US 1 (6)

Întreaga țară, cu excepția următoarelor state: New York, Ohio, Illinois, Michigan, Indiana, Wisconsin, Minnesota și Pennsylvania

 

X

 

US 2

Humboldt Bay (California)

US 3

Netarts Bay (Oregon)

US 4

Wilapa Bay, Totten Inlet, Oakland Bay, Quilcence Bay și Dabob Bay (Washington)

US 5

NELHA (Hawaii)

VN

Vietnam

X (4)

 

 

 

 


(1)  În conformitate cu articolul 11, peștii ornamentali care nu fac parte din speciile susceptibile la oricare din bolile enumerate în anexa IV partea II la Directiva 2006/88/CE și moluștele și crustaceele ornamentale destinate instalațiilor ornamentale închise pot fi importate în Comunitate din țări terțe sau teritorii care sunt membre ale Oficiului Internațional de Epizootii (OIE).

(2)  Se aplică tuturor speciilor de pești.

(3)  Se aplică numai speciilor de pești susceptibile la sindromul ulcerativ epizootic, în conformitate cu anexa IV partea II la Directiva 2006/88/CE, destinate instalațiilor ornamentale închise, precum și pentru Cyprinidae.

(4)  Se aplică numai speciilor de pești susceptibile la sindromul ulcerativ epizootic, în conformitate cu anexa IV partea II la Directiva 2006/88/CE, destinate instalațiilor ornamentale închise.

(5)  Nu se aplică speciilor de pești susceptibile la septicemia hemoragică virală sau speciilor-vectori ai acesteia, în conformitate cu anexa IV partea II la Directiva 2006/88/CE.

(6)  Se aplică numai speciilor de pești susceptibile la septicemia hemoragică virală sau speciilor-vectori ai acesteia, în conformitate cu anexa IV partea II la Directiva 2006/88/CE.

(7)  Cod provizoriu care nu aduce în niciun fel atingere denumirii definitive a acestei țări, care va fi convenită după încheierea negocierilor care au loc în prezent pe această temă la Națiunile Unite.


ANEXA IV

PARTEA A

Model de certificat de sănătate animală pentru importul în Comunitatea Europeană de animale de acvacultură destinate creșterii, relocării, pescăriilor cu repopulare organizată și instalațiilor ornamentale deschise

Image

Image

Image

Image

Image

PARTEA B

Model de certificat de sănătate animală pentru importul în Comunitatea Europeană de animale acvatice ornamentale destinate instalațiilor ornamentale închise

Image

Image

Image

PARTEA C

Model de certificat de sănătate animală pentru tranzitul/depozitarea animalelor de acvacultură vii, icre și pești neeviscerați destinați consumului uman

Image

Image

PARTEA D

Addendum pentru transportul de animale de acvacultură vii pe mare

(A se completa și a se anexa la certificatul de sănătate animală în cazul în care transportul la frontiera Comunității Europene include transport pe mare, chiar pentru o parte a călătoriei).

Image


ANEXA V

Note explicative

(a)

Certificatele se eliberează de către autoritățile competente din țara de origine pe baza modelului corespunzător prevăzut în anexa II sau IV la prezentul regulament, luându-se în considerare locul de destinație și utilizarea lotului după sosirea la destinație.

(b)

Luându-se în considerare situația de la locul de destinație în ceea ce privește bolile neexotice menționate în anexa IV partea II la Directiva 2006/88/CE din statul membru al UE sau bolile pentru care locul de destinație are garanții suplimentare în conformitate cu Decizia 2004/453/CE sau măsuri aprobate în conformitate cu articolul 43 din Directiva 2006/88/CE, cerințele specifice corespunzătoare sunt încorporate și completate în certificat.

(c)

„Locul de origine” reprezintă amplasamentul fermei de acvacultură sau al zonei de cultură a moluștelor în care animalele de acvacultură au fost crescute până la atingerea dimensiunii comerciale relevante pentru lotul care face obiectul prezentului certificat. Pentru animalele acvatice sălbatice, „locul de origine” este locul de recoltare.

(d)

Certificatul în original constă într-o singură pagină imprimată pe ambele părți sau, în cazul în care este necesar un text mai lung, în așa fel încât toate paginile să formeze un întreg și să nu poată fi separate.

(e)

Pentru importul în Comunitate din țări terțe, certificatul în original și etichetele menționate în modelul de certificat se redactează cel puțin într-o limbă oficială a statului membru al UE în care are loc controlul la frontieră și a statului membru al UE de destinație. Cu toate acestea, aceste state membre pot accepta altă limbă comunitară decât a lor, însoțită, după caz, de o traducere oficială.

(f)

În cazul în care la certificat se anexează pagini suplimentare în scopul identificării articolelor care compun lotul, se consideră că aceste pagini suplimentare fac parte integrantă din original, cu condiția ca fiecare pagină să fie semnată și ștampilată de inspectorul oficial de certificare.

(g)

În cazul în care certificatul, inclusiv eventualele pagini suplimentare prevăzute la litera (f), cuprinde mai mult de o pagină, fiecare pagină este numerotată „–x (număr de pagină) din y (număr total de pagini)–” în partea de jos, iar în partea de sus prezintă numărul de cod al certificatului, alocat de către autoritatea competentă.

(h)

Certificatul în original trebuie completat și semnat de un inspector oficial cu cel mult 72 de ore înainte de încărcarea lotului sau cu cel mult 24 de ore în cazurile în care animalele de acvacultură trebuie inspectate în termen de 24 de ore înainte de încărcare. Autoritățile competente din țara de origine se asigură că se respectă principii de certificare echivalente celor prevăzute de Directiva 96/93/CE.

(i)

Culoarea semnăturii trebuie să fie diferită de cea a textului imprimat. Aceeași regulă se aplică ștampilelor, cu excepția celor cu timbru sec sau filigran.

(j)

Pentru importul în Comunitate din țări terțe, certificatul în original trebuie să însoțească lotul până la punctul de control la frontieră al UE. Pentru loturile introduse pe piață în Comunitate, certificatul în original trebuie să însoțească lotul până când ajunge la destinația finală.

(k)

Un certificat emis pentru animalele de acvacultură vii este valabil 10 zile de la data emiterii. În cazul transportului pe mare, perioada de valabilitate se prelungește cu durata călătoriei pe mare. În acest sens, la certificatul de sănătate animală se anexează o declarație, în original, a comandantului navei, întocmită conform addendumului redactat în conformitate cu modelul stabilit în anexa IV partea D.

(l)

A se reține faptul că condițiile generale privind transportul animalelor stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului privind protecția animalelor în timpul transportului și al operațiunilor conexe și de modificare a Directivelor 64/432/CEE și 93/119/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1255/97 pot, după caz, să necesite luarea unor măsuri după intrarea în Comunitate în cazul în care nu sunt îndeplinite cerințele regulamentului respectiv.


16.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 337/76


REGULAMENTUL (CE) NR. 1252/2008 AL COMISIEI

din 12 decembrie 2008

de derogare de la Regulamentul (CE) nr. 1251/2008 și de suspendare a importurilor în Comunitate de loturi de anumite animale de acvacultură originare din Malaezia

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 2006/88/CE a Consiliului din 24 octombrie 2006 privind cerințele de sănătate animală pentru animale și produse de acvacultură și privind prevenirea și controlul anumitor boli la animalele de acvacultură (1), în special articolul 25 litera (a),

întrucât:

(1)

Directiva 2006/88/CE stabilește cerințele de sănătate animală care trebuie aplicate pentru introducerea pe piață, importul și tranzitul prin Comunitate ale animalelor și produselor de acvacultură. Directiva respectivă prevede că statele membre trebuie să garanteze că animalele și produsele de acvacultură sunt introduse în Comunitate doar din țări terțe sau regiuni ale acestora și că apar pe o listă elaborată în conformitate cu dispozițiile sale.

(2)

Decizia 2003/858/CE a Comisiei din 21 noiembrie 2003 de stabilire a condițiilor de sănătate animală și a cerințelor de certificare care se aplică importului de pești de acvacultură vii, de icre și gameți ai acestora destinați creșterii, precum și de pești vii de acvacultură și de produse derivate destinate consumului uman (2) enumeră teritoriile din care sunt autorizate importurile în Comunitate de anumite specii de pești vii, de icre și gameți ai acestora.

(3)

Decizia 2006/656/CE a Comisiei din 20 septembrie 2006 de stabilire a condițiilor de sănătate animală și a cerințelor de certificare aplicabile importului de pește pentru scopuri ornamentale (3) enumeră teritoriile din care sunt autorizate importurile în Comunitate de anumiți pești ornamentali.

(4)

Rezultatele unei vizite de inspecție din partea Comunității în Malaezia au arătat deficiențe grave de-a lungul lanțului de producție a animalelor de acvacultură și a peștilor ornamentali. Aceste deficiențe pot cauza răspândirea bolilor, reprezentând un pericol grav pentru sănătatea animalelor din Comunitate.

(5)

Ca urmare a acestor deficiențe, Decizia 2008/641/CE a Comisiei de derogare de la Deciziile 2003/858/CE și 2006/656/CE și de suspendare a importurilor în Comunitate ale loturilor de anumiți pești vii și de anumite produse de acvacultură originare din Malaezia (4) a suspendat importurile din Malaezia de pești vii din familia Cyprinidae, de icre și gameți ai acestora destinați creșterii, de pești vii din familia Cyprinidae, de icre și gameți ai acestora destinați reconstituirii stocurilor pescăriilor cu repopulare organizată, precum și de anumiți pești ornamentali aparținând familiei respective.

(6)

Regulamentul (CE) nr. 1251/2008 al Comisiei din 12 decembrie 2008 de punere în aplicare a Directivei 2006/88/CE a Consiliului în ceea ce privește condițiile și cerințele de certificare pentru introducerea pe piață și importul în Comunitate de animale de acvacultură și produse obținute din aceste animale și de stabilire a unei liste a speciilor-vectori (5) abrogă Deciziile 2003/858/CE și 2006/656/CE, cu începere de la 1 ianuarie 2009.

(7)

Anexa III la regulamentul menționat stabilește o listă de țări terțe, teritorii, zone sau compartimente din care sunt permise importurile de animale de acvacultură destinate creșterii, pescăriilor cu repopulare organizată și instalațiilor ornamentale deschise și de pești ornamentali susceptibili de una sau mai multe dintre bolile enumerate în anexa IV partea II la Directiva 2006/88/CE și destinați instalațiilor ornamentale închise.

(8)

Malaezia este inclusă pe lista respectivă ca țară terță din care sunt permise importurile în Comunitate pentru pești din familia Cyprinidae și pentru specii de pești susceptibile de sindromul ulcerativ epizootic, în conformitate cu anexa IV partea II la Directiva 2006/88/CE, destinate instalațiilor ornamentale închise. Regulamentul (CE) nr. 1251/2008 urmează să se aplice de la 1 ianuarie 2009.

(9)

Circumstanțele care au dus la adoptarea Deciziei 2008/641/CE există în continuare. Prin urmare, este adecvată derogarea, prin intermediul prezentului regulament, de la dispozițiile corespunzătoare cu privire la Malaezia stabilite în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1251/2008. Pentru o mai mare claritate și coerență a legislației comunitare, este necesară abrogarea Deciziei 2008/641/CE și înlocuirea ei cu prezentul regulament.

(10)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Prin derogare de la articolul 10 alineatul (1) și articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1251/2008, statele membre suspendă importurile pe teritoriul lor, provenite din Malaezia, ale următoarelor loturi de pești care aparțin familiei Cyprinidae, icre și gameți ai acestora:

(a)

loturi de pești vii de acvacultură destinați creșterii, reconstituirii stocurilor pescăriilor cu repopulare organizată și instalațiilor ornamentale deschise; și

(b)

în cazul loturilor de pești ornamentali destinați instalațiilor ornamentale închise, numai speciile Carassius auratus, Ctenopharyngodon idellus, Cyprinus carpio, Hypophthalmichthys molitrix, Aristichthys nobilis, Carassius carassius și Tinca tinca din familia Cyprinidae.

Articolul 2

Toate cheltuielile care decurg din aplicarea prezentului regulament sunt suportate de destinatar sau de agentul acestuia.

Articolul 3

Decizia 2008/641/CE se abrogă de la 1 ianuarie 2009.

Articolul 4

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Acesta se aplică de la 1 ianuarie 2009.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptată la Bruxelles, 12 decembrie 2008.

Pentru Comisie

Androulla VASSILIOU

Membru al Comisiei


(1)  JO L 328, 24.11.2006, p. 14.

(2)  JO L 324, 11.12.2003, p. 37.

(3)  JO L 271, 30.9.2006, p. 71.

(4)  JO L 207, 5.8.2008, p. 34.

(5)  A se vedea pagina 41 din prezentul Jurnal Oficial.


16.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 337/78


REGULAMENTUL (CE) NR. 1253/2008 AL COMISIEI

din 15 decembrie 2008

privind autorizarea chelatului de cupru al analogului hidroxilat al metioninei ca aditiv furajer

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor (1), în special articolul 9 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede autorizarea utilizării aditivilor pentru hrana animalelor, precum și criteriile și procedurile de acordare a unei astfel de autorizări.

(2)

A fost depusă o cerere de autorizare pentru preparatul menționat în anexă, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. Această cerere a fost însoțită de detaliile și documentele solicitate conform dispozițiilor articolului 7 alineatul (3) din respectivul regulament.

(3)

Cererea se referă la autorizarea preparatului de chelat de cupru al analogului hidroxilat al metioninei ca aditiv pentru hrana puilor pentru îngrășat, urmând a fi clasificat în categoria „aditivi nutriționali”.

(4)

Din avizul emis la 16 aprilie 2008 de către Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) reiese că chelatul de cupru al analogului hidroxilat al metioninei nu are efecte nocive asupra sănătății animalelor, a sănătății oamenilor sau asupra mediului în ceea ce privește puii pentru îngrășat (2). Autoritatea a concluzionat, de asemenea, că acest produs utilizat ca aditiv pentru hrana puilor pentru îngrășat nu prezintă niciun alt risc care ar putea să excludă autorizarea, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. Conform avizului respectiv, utilizarea preparatului poate fi considerată ca fiind o sursă de cupru disponibilă și îndeplinește criteriile aplicabile unui aditiv nutrițional pentru puii pentru îngrășat. Avizul autorității recomandă, de asemenea, măsuri adecvate pentru siguranța utilizatorilor. Autoritatea nu consideră necesar să formuleze cerințe speciale pentru supravegherea ulterioară introducerii pe piață. Autoritatea a verificat, de asemenea, raportul privind metoda de analiză a aditivului în hrana animalelor, prezentat de Laboratorul comunitar de referință instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(5)

Evaluarea preparatului respectiv arată că sunt îndeplinite condițiile de autorizare prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. În consecință, utilizarea acestui preparat ar trebui să fie autorizată, conform anexei la prezentul regulament.

(6)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Preparatul specificat în anexă, aparținând categoriei „aditivi nutriționali” și grupului funcțional „compuși de oligoelemente”, este autorizat ca aditiv pentru hrana animalelor în condițiile prevăzute în anexa respectivă.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 15 decembrie 2008.

Pentru Comisie

Androulla VASSILIOU

Membru al Comisiei


(1)  JO L 268, 18.10.2003, p. 29.

(2)  Aviz științific al Grupului științific pentru aditivii și produsele sau substanțele utilizate în hrana animalelor (FEEDAP), la cererea Comisiei Europene, cu privire la siguranța și eficacitatea produsului Mintrex®Cu (chelat de cupru al analogului hidroxilat al metioninei) ca aditiv furajer pentru toate speciile. The EFSA Journal (2008) 693, 1-19.


ANEXĂ

Număr de identificare al aditivului

Numele titularului autorizației

Aditiv

Compoziție, formulă chimică, descriere, metodă de analiză

Specii sau categorii de animale

Vârstă maximă

Conținut minim

Conținut maxim

Alte dispoziții

Sfârșitul perioadei de autorizare

Conținut de element (Cu) în mg/kg de furaj complet cu un conținut de umiditate de 12 %

Categoria aditivilor nutriționali. Grup funcțional: compuși de oligoelemente

„3b410

Chelat de cupru al analogului hidroxilat al metioninei

 

Caracterizarea aditivului:

 

Chelat de cupru al analogului hidroxilat al metioninei conținând minimum 17 % cupru și 78 % acid (2-hidroxi -4-metiltio) butanoic

 

Ulei mineral: 1 %

 

CAS: 292140-30-8

 

Metoda de analiză (1)

Spectrometrie de absorbție atomică (SAA)

Pui pentru îngrășat

25 (total)

Aditivul este încorporat în furaje sub formă de premix.

Pentru siguranța utilizatorilor: în timpul manipulării, utilizatorii trebuie să dispună de protecție respiratorie, ochelari de protecție și mănuși.

5.1.2019


(1)  Detalii privind metodele de analiză sunt disponibile la următoarea adresă a Laboratorului comunitar de referință: http://www.irmm.jrc.be/crl_feed_additives”


16.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 337/80


REGULAMENTUL (CE) NR. 1254/2008 AL COMISIEI

din 15 decembrie 2008

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 889/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice în ceea ce privește producția ecologică, etichetarea și controlul

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, precum și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 (1), în special articolul 20 alineatul (3), articolul 21 alineatul (2), articolul 22 alineatul (2) și articolul 38 litera (a),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 834/2007, în special articolul 20, stabilește cerințele de bază privind producția de drojdie ecologică. Este necesară stabilirea unor norme de aplicare a acestor cerințe în Regulamentul (CE) nr. 889/2008 al Comisiei (2).

(2)

Având în vedere că ar trebui introduse dispoziții privind producția de drojdie ecologică, domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 889/2008 ar trebui să cuprindă și drojdiile utilizate în produsele alimentare sau în hrana animalelor.

(3)

Pentru a-i ajuta pe fermieri să găsească o hrană adecvată pentru animale și pentru a facilita conversia terenurilor la agricultura ecologică, în scopul de a satisface cererea din ce în ce mai mare de produse ecologice a consumatorilor, este oportun să se permită utilizarea de furaje în conversie, produse chiar în exploatația agricultorilor, în proporție de până la 100 % din formula nutritivă a rațiilor de hrană pentru animalele ecologice.

(4)

În conformitate cu secțiunea B din anexa VI la Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului (3), în prelucrarea ecologică a fost permisă numai utilizarea enzimelor folosite în mod normal ca auxiliari tehnologici; enzimele utilizate ca aditivi alimentari ar trebui să fie incluse în lista aditivilor alimentari autorizați de la punctul A.1 secțiunea A din anexa VI la regulamentul respectiv. Este necesară reintroducerea acestei dispoziții în noile norme de aplicare.

(5)

Deoarece drojdia nu este considerată un produs agricol în sensul articolului 32 alineatul (3) din tratat, pentru a permite etichetarea drojdiei ecologice ca produs ecologic este necesară modificarea dispoziției privind calcularea ingredientelor. Cu toate acestea, începând cu 31 decembrie 2013 va fi obligatoriu ca drojdia și produsele pe bază de drojdie să se calculeze ca ingrediente agricole. Acest interval de timp este necesar pentru adaptarea industriei.

(6)

Vopsirea decorativă a ouălor fierte constituie o tradiție în anumite regiuni ale Uniunii Europene într-o anumită perioadă a anului și, având în vedere că și ouăle ecologice pot fi vopsite și introduse pe piață, unele state membre au introdus o cerere vizând autorizarea coloranților utilizați în acest scop; un grup de experți independenți a examinat anumiți coloranți și diferite alte substanțe utilizate pentru dezinfectarea și conservarea ouălor fierte (4) și a ajuns la concluzia că ar putea fi autorizați temporar o serie de coloranți naturali, precum și unele forme sintetice de oxizi și hidroxizi de fier. Având în vedere caracterul local și de sezon al producției, este totuși oportun ca autoritățile competente să dispună de capacitatea de a emite autorizații corespunzătoare.

(7)

La recomandarea unui grup de experți în materie de drojdie ecologică (5), ar trebui să se autorizeze diferite produse și substanțe care sunt necesare pentru fabricarea drojdiei ecologice și a unor preparate și formule pe bază de drojdie ecologică, în temeiul articolului 21 din Regulamentul (CE) nr. 834/2007. Articolul 20 din regulamentul menționat prevede că la fabricarea drojdiei ecologice se utilizează numai substraturi produse în mod ecologic și că alimentele ecologice sau hrana ecologică pentru animale nu trebuie să conțină concomitent drojdie ecologică și drojdie neecologică. Cu toate acestea, în concluziile prezentate la 10 iulie 2008, grupul de experți a recomandat autorizarea temporară, până când va fi disponibil extractul de drojdie ecologică, a unui procent de 5 % de extract de drojdie neecologică, ca substrat adițional pentru producția de drojdie ecologică și sursă de azot, fosfor, vitamine și minerale. În conformitate cu normele de flexibilitate prevăzute la articolul 22 alineatul (2) litera (e) din regulamentul menționat, ar trebui să se autorizeze utilizarea unui procent de 5 % de extract de drojdie neecologică pentru fabricarea drojdiei ecologice.

(8)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 889/2008 ar trebui modificat în consecință.

(9)

Modificările ar trebui să se aplice începând cu data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 889/2008.

(10)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de reglementare pentru producția ecologică,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 889/2008 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 1 alineatul (2), litera (d) se elimină.

2.

La articolul 21, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Până la 30 % din formula nutritivă a rațiilor în medie poate conține furaje în conversie. În cazul în care furajele în conversie provin dintr-o unitate proprie a exploatației, acest procent poate fi majorat la 100 %.”

3.

Articolul 27 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1) litera (b) se adaugă următoarea teză:

„cu toate acestea, enzimele care urmează să fie utilizate ca aditivi alimentari trebuie incluse în lista din anexa VIII secțiunea A.”;

(b)

la alineatul (2) se adaugă următoarea literă:

„(c)

drojdia și produsele pe bază de drojdie se calculează ca ingrediente de origine agricolă începând cu 31 decembrie 2013.”;

(c)

se introduce următorul alineat (4):

„(4)   Pentru vopsirea decorativă tradițională a cojii ouălor fierte produse pentru a fi introduse pe piață într-o anumită perioadă a anului, autoritatea competentă poate autoriza, pentru perioada menționată anterior, utilizarea coloranților naturali și a substanțelor naturale pentru învelișuri. Autorizația poate cuprinde, până la 31 decembrie 2013, forme sintetice de oxizi de fier și hidroxizi de fier. Autorizațiile se notifică atât Comisiei, cât și statelor membre.”

4.

Se introduce următorul articol 27a:

„Articolul 27a

În scopul punerii în aplicare a articolului 20 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007, se permite utilizarea următoarelor substanțe pentru fabricarea, prepararea și elaborarea drojdiei.

(a)

substanțele enumerate în secțiunea C din anexa VIII la prezentul regulament;

(b)

produsele și substanțele menționate la articolul 27 alineatul (1) literele (b) și (e) din prezentul regulament.”

5.

La titlul II capitolul 6 se introduce următoarea secțiune 3a:

„Secțiunea 3a

Norme excepționale de producție referitoare la utilizarea unor produse și substanțe specifice în cursul procesării în conformitate cu articolul 22 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007

Articolul 46a

Adăugarea de extract de drojdie neecologică

Atunci când se pun în aplicare condițiile stabilite la articolul 22 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007, se permite adăugarea la substrat (calculat ca materie uscată) a unui procent de până la 5 % de extract sau autolizat de drojdie neecologică pentru fabricarea drojdiei ecologice, în cazul în care agenții economici nu pot obține extractul sau autolizatul de drojdie prin metode de producție ecologică.

Posibilitatea utilizării extractului sau autolizatului de drojdie se reexaminează până la 31 decembrie 2013 în vederea retragerii acestei dispoziții.”

6.

Anexa VIII se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2009.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 15 decembrie 2008.

Pentru Comisie

Mariann FISCHER BOEL

Membru al Comisiei


(1)  JO L 189, 20.7.2007. p. 1.

(2)  JO L 250, 18.9.2008. p. 1.

(3)  JO L 198, 22.7.1991. p. 1. Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 este abrogat și înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 834/2007 cu efect de la 1 ianuarie 2009.

(4)  Recomandarea grupului de experți independenți privind „aplicarea pe coaja ouălor a unor agenți de colorare pentru ouăle ecologice de Paște” www.organic-farming.europa.eu

(5)  Recomandarea grupului de experți independenți cu privire la „Dispozițiile privind drojdia ecologică” www.organic-farming.europa.eu


ANEXĂ

Anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 889/2008 se modifică după cum urmează:

1.

Titlul anexei VIII se înlocuiește cu următorul text:

2.

Se introduce următoarea secțiune C:

„SECȚIUNEA C –   AUXILIARI TEHNOLOGICI PENTRU FABRICAREA DROJDIEI ȘI A PRODUSELOR PE BAZĂ DE DROJDIE

Nume

Drojdie din fermentație primară

Preparate/formule pe bază de drojdie

Condiții specifice

Clorură de calciu

X

 

 

Dioxid carbon

X

X

 

Acid citric

X

 

Pentru reglarea pH-ului în producerea drojdiei

Acid lactic

X

 

Pentru reglarea pH-ului în producerea drojdiei

Azot

X

X

 

Oxigen

X

X

 

Fecule de cartofi

X

X

Pentru filtrare

Carbonat de sodiu

X

X

Pentru reglarea pH-ului

Uleiuri vegetale

X

X

Agent de lubrifiere, agent antiaderent sau antispumant”


16.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 337/83


REGULAMENTUL (CE) NR. 1255/2008 AL COMISIEI

din 15 decembrie 2008

de stabilire a taxelor la import în sectorul cerealelor aplicabile de la 16 decembrie 2008

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (1),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1249/96 al Comisiei din 28 iunie 1996 de stabilirea a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1766/92 al Consiliului în ceea ce privește drepturile de import în sectorul cerealelor (2), în special articolul 2 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că taxa la import pentru produsele care se încadrează la codurile NC 1001 10 00, 1001 90 91, ex 1001 90 99 (grâu comun de calitate superioară), 1002, ex 1005, cu excepția hibrizilor pentru sămânță și ex 1007, cu excepția hibrizilor destinați însămânțării, este egală cu prețul de intervenție valabil pentru aceste produse la data importării, majorat cu 55 %, din care se deduce prețul la import CIF aplicabil lotului în cauză. Cu toate acestea, taxa respectivă nu poate depăși nivelul taxelor din Tariful Vamal Comun.

(2)

Articolul 136 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că, pentru calcularea taxei la import menționate la alineatul (1) din articolul de mai sus, se stabilesc periodic, pentru produsele în cauză, prețuri CIF reprezentative la import.

(3)

În temeiul articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96, prețul care trebuie utilizat pentru calcularea taxei la import pentru produsele care se încadrează la codurile NC 1001 10 00, 1001 90 91, ex 1001 90 99 (grâu comun de calitate superioară), 1002 00, 1005 10 90, 1005 90 00 și 1007 00 90 este prețul CIF reprezentativ la import, stabilit zilnic în conformitate cu metoda prevăzută la articolul 4 din regulamentul menționat anterior.

(4)

Este necesar să se stabilească taxele la import pentru perioada începând cu 16 decembrie 2008, aplicabile până la stabilirea și intrarea în vigoare a unei noi taxe,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Începând de la 16 decembrie 2008, taxele la import în sectorul cerealelor menționate la articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 sunt stabilite în anexa I la prezentul regulament, pe baza elementelor menționate în anexa II.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 16 decembrie 2008.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 15 decembrie 2008.

Pentru Comisie

Jean-Luc DEMARTY

Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală


(1)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2)  JO L 161, 29.6.1996, p. 125.


ANEXA I

Taxe la import pentru produsele menționate la articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 aplicabile de la 16 decembrie 2008

Cod NC

Descrierea mărfurilor

Taxa la import (1)

(în EUR/t)

1001 10 00

GRÂU dur de calitate superioară

0,00

de calitate medie

0,00

de calitate inferioară

0,00

1001 90 91

GRÂU comun, pentru sămânță

0,00

ex 1001 90 99

GRÂU comun de calitate superioară, altul decât pentru sămânță

0,00

1002 00 00

SECARĂ

44,57

1005 10 90

PORUMB pentru sămânță, altul decât hibrid

33,31

1005 90 00

PORUMB, altul decât pentru sămânță (2)

33,31

1007 00 90

SORG cu boabe, altul decât hibrid, destinat însămânțării

44,57


(1)  Pentru mărfurile care intră în Comunitate prin Oceanul Atlantic sau prin Canalul de Suez, importatorul poate beneficia, în aplicarea articolului 2 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96 al Comisiei, de o reducere a taxelor, în valoare de:

3 EUR/t, dacă portul de descărcare se află la Marea Mediterană,

2 EUR/t, dacă portul de descărcare se află în Danemarca, Estonia, Irlanda, Letonia, Lituania, Polonia, Finlanda, Suedia, Regatul Unit sau pe coasta atlantică a Peninsulei Iberice.

(2)  Importatorul poate beneficia de o reducere forfetară de 24 EUR/t atunci când sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96 al Comisiei.


ANEXA II

Elemente pentru calcularea taxelor prevăzute în anexa I

1.12.2008-12.12.2008

1.

Valori medii pentru perioada de referință menționată la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96:

(EUR/t)

 

Grâu comun (1)

Porumb

Grâu dur de calitate superioară

Grâu dur de calitate medie (2)

Grâu dur de calitate inferioară (3)

Orz

Bursa

Minnéapolis

Chicago

Cotația

179,80

104,63

Prețul FOB USA

233,65

223,65

203,65

105,29

Primă pentru Golf

10,13

Primă pentru Marile Lacuri

26,95

2.

Valori medii pentru perioada de referință menționată la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96:

Taxă de navlu: Golful Mexic–Rotterdam:

10,39 EUR/t

Taxă de navlu: Marile Lacuri–Rotterdam:

8,59 EUR/t


(1)  Primă pozitivă încorporată de 14 EUR/t [articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96].

(2)  Primă negativă de 10 EUR/t [articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96].

(3)  Primă negativă de 30 EUR/t [articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96].


DIRECTIVE

16.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 337/86


DIRECTIVA COMISIEI 2008/116/CE

din 15 decembrie 2008

de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în vederea includerii substanțelor aclonifen, imidacloprid și metazaclor ca substanțe active

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (1), în special articolul 6 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Regulamentele (CE) nr. 451/2000 (2) și (CE) nr. 1490/2002 (3) ale Comisiei stabilesc normele detaliate de punere în aplicare a fazei a treia din programul de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, precum și o listă de substanțe active care trebuie evaluate în vederea eventualei lor includeri în anexa I la Directiva 91/414/CEE. Această listă include substanțele aclonifen, imidacloprid și metazaclor.

(2)

Efectele acestor substanțe active asupra sănătății umane și asupra mediului înconjurător au fost evaluate, pentru o serie de utilizări propuse de notificatori, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Regulamentele (CE) nr. 451/2000 și (CE) nr. 1490/2002. În plus, regulamentele menționate anterior desemnează statele membre raportoare care trebuie să înainteze Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) rapoartele de evaluare și recomandările aferente, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1490/2002. Pentru aclonifen și imidacloprid, statul membru raportor a fost Germania și toate informațiile relevante au fost prezentate la 11 septembrie 2006, respectiv la 13 iunie 2006. Pentru metazaclor, statul membru raportor a fost Regatul Unit și toate informațiile relevante au fost prezentate la 30 septembrie 2005.

(3)

Rapoartele de evaluare au făcut obiectul unei evaluări inter pares de către statele membre și EFSA și au fost prezentate Comisiei la 31 iulie 2008 pentru aclonifen, la 29 mai 2008 pentru imidacloprid și la 14 aprilie 2008 pentru metazaclor, sub forma rapoartelor științifice EFSA (4). Aceste rapoarte au fost revizuite de către statele membre și de către Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și au fost finalizate la data de 26 septembrie 2008, sub forma unor rapoarte de reexaminare ale Comisiei cu privire la aclonifen, imidacloprid și metazaclor.

(4)

Diferitele examinări efectuate au relevat că produsele de protecție a plantelor care conțin aclonifen, imidacloprid și metazaclor pot îndeplini, în general, cerințele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 91/414/CEE, în special în ceea ce privește utilizările studiate și detaliate în rapoartele de reexaminare ale Comisiei. Prin urmare, este adecvată includerea acestor substanțe active în anexa I pentru ca în toate statele membre să se poată emite autorizații privind produsele de protecție a plantelor care conțin aceste substanțe active, în conformitate cu dispozițiile prezentei directive.

(5)

Fără a aduce atingere acestei concluzii, este adecvată obținerea de informații suplimentare privind anumite aspecte specifice. Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 91/414/CEE prevede faptul că includerea unei substanțe în anexa I poate fi supusă anumitor condiții. Prin urmare, este indicat să se solicite supunerea aclonifenului la teste suplimentare pentru a se evalua reziduurile în rotația culturilor și pentru a se confirma evaluarea riscului pentru păsări, mamifere, organismele acvatice și plantele nevizate, precum și supunerea imidaclopridului la teste suplimentare, în vederea confirmării evaluării riscului pentru operatori și lucrători și a riscului pentru păsări și mamifere, iar aceste studii ar trebui prezentate de către notificator. De asemenea, în ceea ce privește metazaclorul, este adecvată obținerea de informații suplimentare privind anumite aspecte specifice. Articolul 5 alineatul (5) din Directiva 91/414/CEE prevede că includerea unei substanțe active poate fi revizuită în orice moment dacă există motive să se considere că unul dintre criteriile menționate la alineatele (1) și (2) nu mai este respectat. Notificatorul a prezentat informații care sunt considerate în acest stadiu drept suficiente pentru a examina relevanța anumitor metaboliți. Cu toate acestea, nu este încă finalizată o decizie privind clasificarea metazaclorului în temeiul Directivei 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (5). O astfel de decizie ar putea necesita informații suplimentare cu privire la acești metaboliți. Informațiile prezentate de notificator în vederea examinării relevanței metaboliților 479M04, 479M08, 479M09, 479M11 și 479M12 în ceea ce privește cancerul sunt, în acest stadiu, considerate drept suficiente. Cu toate acestea, în cazul în care se adoptă o decizie în temeiul Directivei 67/548/CEE, care prevede clasificarea metazaclorului la rubrica „elemente de probă insuficiente privind un eventual efect cancerigen”, vor fi necesare informații suplimentare referitoare la relevanța acestor metaboliți în ceea ce privește cancerul. În conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 91/414/CEE, includerea unei substanțe în anexa I la directiva menționată poate fi supusă anumitor condiții. Prin urmare, includerea metazaclorului ar trebui să fie supusă unei condiții privind prezentarea de informații suplimentare în cazul în care această substanță este clasificată în aplicarea Directivei 67/548/CEE.

(6)

Înainte de includerea unei substanțe active în anexa I ar trebui acordat un termen rezonabil pentru a permite statelor membre și părților interesate să se pregătească pentru îndeplinirea noilor cerințe care decurg din această includere.

(7)

Fără a aduce atingere obligațiilor descrise în Directiva 91/414/CEE, ca urmare a includerii unei substanțe active în anexa I, statele membre trebuie să dispună de o perioadă de șase luni de la includere pentru a reexamina autorizațiile existente pentru produsele de protecție a plantelor care conțin aclonifen, imidacloprid și metazaclor, pentru a se asigura că sunt îndeplinite cerințele prevăzute în Directiva 91/414/CEE, în special la articolul 13 din aceasta, precum și condițiile relevante din anexa I. După caz, statele membre ar trebui să modifice, să înlocuiască sau să retragă autorizațiile existente, în conformitate cu dispozițiile Directivei 91/414/CEE. Prin derogare de la termenul menționat anterior, ar trebui să se prevadă un termen mai lung pentru prezentarea și evaluarea dosarului complet, prevăzut în anexa III, al fiecărui produs de protecție a plantelor, pentru fiecare utilizare preconizată, în conformitate cu principiile unitare stabilite în Directiva 91/414/CEE.

(8)

Experiența dobândită din includerile precedente în anexa I la Directiva 91/414/CEE ale substanțelor active evaluate în cadrul Regulamentului (CEE) nr. 3600/92 al Comisiei (6) a arătat că pot interveni dificultăți în interpretarea obligațiilor care revin titularilor autorizațiilor existente în ceea ce privește accesul la date. Prin urmare, pentru a se evita noi dificultăți, este necesară clarificarea obligațiilor care revin statelor membre, în special a obligației de a verifica dacă titularul unei autorizații demonstrează că are acces la un dosar care îndeplinește cerințele din anexa II la directiva menționată anterior. Totuși, această clarificare nu impune nicio altă obligație statelor membre sau titularilor autorizațiilor, în raport cu directivele de modificare a anexei I, adoptate până în prezent.

(9)

Prin urmare, este adecvat ca Directiva 91/414/CEE să se modifice în consecință.

(10)

Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa I la Directiva 91/414/CEE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

Statele membre adoptă și publică până la 31 ianuarie 2010, cel târziu, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispozițiilor respective și un tabel de corespondență între acele dispoziții și prezenta directivă.

Statele membre aplică dispozițiile respective de la 1 februarie 2010.

Atunci când statele membre adoptă dispozițiile în cauză, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere cu ocazia publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 3

(1)   După caz, statele membre modifică sau retrag, în conformitate cu Directiva 91/414/CEE, până la 31 ianuarie 2010, autorizațiile existente pentru produsele de protecție a plantelor care conțin aclonifen, imidacloprid și metazaclor ca substanțe active.

Până la acea dată, statele membre verifică în special dacă sunt îndeplinite condițiile din anexa I la directiva menționată anterior cu privire la aclonifen, imidacloprid și metazaclor, cu excepția celor identificate în partea B a rubricii corespunzătoare substanței active respective, precum și dacă titularul autorizației are un dosar sau are acces la un dosar care respectă cerințele din anexa II la directiva respectivă, în conformitate cu condițiile stabilite la articolul 13 din directiva menționată.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), orice produs de protecție a plantelor autorizat care conține aclonifen, imidacloprid și metazaclor ca substanțe active unice sau asociate cu alte substanțe active, toate înscrise în anexa I la Directiva 91/414/CEE până la 31 iulie 2009, face obiectul unei reevaluări de către statele membre în conformitate cu principiile unitare prevăzute în anexa VI la Directiva 91/414/CEE, pe baza unui dosar care îndeplinește cerințele anexei III la directiva menționată și care ia în considerare partea B a înscrierilor în anexa I la directiva menționată cu privire la aclonifen, imidacloprid și, respectiv, metazaclor. Pe baza evaluării, statele membre stabilesc dacă produsul îndeplinește condițiile menționate la articolul 4 alineatul (1) literele (b), (c), (d) și (e) din Directiva 91/414/CEE.

În urma stabilirii acestui fapt, statele membre:

(a)

în cazul unui produs care conține aclonifen, imidacloprid și metazaclor ca substanțe active unice, după caz, modifică sau retrag autorizația până la 31 ianuarie 2014 cel târziu; sau

(b)

în cazul unui produs care conține aclonifen, imidacloprid sau metazaclor asociate cu alte substanțe active, după caz, modifică sau retrag autorizația până la 31 ianuarie 2014 sau până la data stabilită pentru o astfel de modificare sau retragere în directiva sau directivele respective care au adăugat substanța sau substanțele în cauză în anexa I la Directiva 91/414/CEE, oricare dintre acestea este cea mai recentă.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare la 1 august 2009.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 15 decembrie 2008.

Pentru Comisie

Androulla VASSILIOU

Membru al Comisiei


(1)  JO L 230, 19.8.1991, p. 1.

(2)  JO L 55, 29.2.2000, p. 25.

(3)  JO L 224, 21.8.2002, p. 23.

(4)  EFSA Scientific Report (2008) 149, Conclusion regarding the peer review of the pesticide risk assessment of the active substance aclonifen [Raportul științific EFSA (2008) 149. Concluzii privind evaluarea inter pares a riscului de pesticid al substanței active aclonifen] (finalizat la 31 iulie 2008).

EFSA Scientific Report (2008) 148, Conclusion regarding the peer review of the pesticide risk assessment of the active substance imidacloprid [Raportul științific EFSA (2008) 148. Concluzii privind evaluarea inter pares a riscului de pesticid al substanței active imidacloprid] (finalizat la 29 mai 2008).

EFSA Scientific Report (2008) 145, Conclusion regarding the peer review of the pesticide risk assessment of the active substance metazachlor [Raportul științific EFSA (2008) 143. Concluzii privind evaluarea inter pares a riscului de pesticid al substanței active metazaclor] (finalizat la 14 aprilie 2008).

(5)  JO 196, 16.8.1967, p. 1.

(6)  JO L 366, 15.12.1992, p. 10.


ANEXĂ

Următoarele rubrici se adaugă la sfârșitul tabelului din anexa I la Directiva 91/414/CEE:

Nr.

Denumire comună, numere de identificare

Denumire IUPAC

Puritate (1)

Data intrării în vigoare

Data expirării includerii

Dispoziții specifice

„221

Aclonifen

Nr. CAS 74070-46-5

Nr. CIPAC 498

2-chloro-6-nitro-3-phenoxyaniline

≥ 970 g/kg

Impuritatea fenol poate constitui o problemă toxicologică, iar nivelul maxim stabilit este de 5 g/kg.

1 August 2009

31 iulie 2019

PARTEA A

Se pot autoriza numai utilizările ca erbicid.

PARTEA B

Cu ocazia evaluării cererilor de autorizare a produselor de protecție a plantelor care conțin aclonifen în vederea altor utilizări decât cele referitoare la floarea soarelui, statele membre acordă o atenție deosebită criteriilor prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (b) și se asigură că sunt furnizate toate datele și informațiile necesare înainte de acordarea unei astfel de autorizații.

Pentru punerea în aplicare a principiilor unitare din anexa VI, se vor lua în considerare concluziile din raportul de reexaminare privind aclonifenul, în special apendicele I și II, în forma lor finalizată de către Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală la data de 26 septembrie 2008.

Cu ocazia acestei evaluări generale, statele membre trebuie să acorde o atenție deosebită:

specificării materialului tehnic ca produs comercial, care trebuie să fie confirmată și susținută prin date analitice adecvate. Materialul de laborator utilizat în dosarele de toxicitate trebuie comparat și verificat având în vedere această specificare a materialului tehnic;

protejării siguranței operatorilor. Condițiile de utilizare autorizate trebuie să prevadă folosirea de echipamente de protecție individuală corespunzătoare și aplicarea unor măsuri de atenuare a riscurilor în vederea reducerii gradului de expunere;

reziduurilor din rotațiile culturilor și să evalueze gradul de expunere a consumatorilor prin intermediul alimentelor;

protejării păsărilor, a mamiferelor, a organismelor acvatice și a plantelor nevizate. În ceea ce privește aceste riscuri identificate, acolo unde este cazul, trebuie aplicate măsuri de atenuare a riscurilor, cum ar fi zonele tampon.

Statele membre în cauză solicită prezentarea de studii suplimentare privind reziduurile din rotațiile culturilor și informații relevante pentru a confirma evaluarea riscului pentru păsări, mamifere, organismele acvatice și plantele nevizate.

Acestea se asigură că notificatorul furnizează astfel de date și informații de confirmare Comisiei în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive.

222

Imidacloprid

Nr. CAS 138261-41-3

Nr. CIPAC 582

(E)-1-(6-Chloro-3-pyridinylmethyl)-N-nitroimidazolidin-2-ylideneamine

≥ 970 g/kg

1 august 2009

31 iulie 2019

PARTEA A

Se pot autoriza doar utilizările ca insecticid.

Pentru a proteja organismele nevizate, în special meliferele și păsările, pentru utilizările ca tratament al semințelor:

învelirea semințelor se va efectua doar în unitățile profesioniste de tratare a semințelor. Aceste unități trebuie să aplice cele mai bune tehnici disponibile, pentru a se asigura că poate fi exclusă emisia de nori de praf pe perioada depozitării, a transportului și a aplicării;

se utilizează un echipament adecvat care să asigure un grad înalt de încorporare în sol și o reducere la minimum a pierderilor și a emisiilor de nori de praf în cursul aplicării. Statele membre se asigură că pe eticheta semințelor tratate se menționează faptul că semințele au fost tratate cu imidacloprid și se indică măsurile de atenuare a riscurilor prevăzute în autorizație.

PARTEA B

În cursul evaluării cererilor de autorizație pentru produsele de protecție a plantelor care conțin imidacloprid pentru alte utilizări decât pentru roșiile cultivate în sere, statele membre vor acorda o atenție deosebită criteriilor enunțate la articolul 4 alineatul (1) litera (b) și se vor asigura de obținerea tuturor datelor și informațiilor necesare înainte de acordarea unei astfel de autorizații.

Pentru punerea în aplicare a principiilor unitare din anexa VI, se vor lua în considerare concluziile din raportul de reexaminare privind imidaclopridul, în special apendicele I și II, în forma lor finalizată de către Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală la data de 26 septembrie 2008.

În cadrul acestei evaluări generale, statele membre trebuie să acorde o atenție deosebită următoarelor aspecte:

siguranței operatorilor și a lucrătorilor și să se asigure că, în condițiile de utilizare, este prevăzută folosirea echipamentelor de protecție individuală corespunzătoare;

impactului asupra organismelor acvatice, a artropodelor nevizate, a râmelor și a altor macroorganisme din sol și trebuie să se asigure că în condițiile de autorizare sunt incluse măsuri de atenuare a riscurilor, după caz;

protecției meliferelor, în special în cazul aplicării prin pulverizare, și trebuie să se asigure că în condițiile de autorizare sunt prevăzute, după caz, măsuri de atenuare a riscurilor.

Statele membre în cauză solicită prezentarea următoarelor elemente:

informații pentru a aprofunda evaluarea riscului pentru operatori și lucrători;

informații pentru a aprofunda evaluarea riscului pentru păsări și mamifere.

Acestea se asigură că notificatorul furnizează astfel de date și informații de confirmare Comisiei în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive.

223

Metazaclor

Nr. CAS 67129-08-2

Nr. CIPAC 411

2-chloro-N-(pyrazol-1-ylmethyl)acet-2’,6’-xylidide

≥ 940 g/kg

Toluenul (impuritate rezultată din procesul de fabricație) poate constitui o problemă toxicologică, iar nivelul maxim stabilit este de 0,01 %

1 august 2009

31 iulie 2019

PARTEA A

Se pot autoriza numai utilizările ca erbicid; aplicarea maximă este de 1,0 kg/ha, realizată doar o dată la trei ani pe același teren.

PARTEA B

Pentru punerea în aplicare a principiilor unitare din anexa VI, se vor lua în considerare concluziile din raportul de reexaminare privind metazaclorul, în special apendicele I și II, în forma lor finalizată de către Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală la data de 26 septembrie 2008.

Cu ocazia acestei evaluări generale, statele membre trebuie să acorde o atenție deosebită

siguranței operatorului și să se asigure că în condițiile de utilizare este prevăzută folosirea echipamentelor de protecție individuală corespunzătoare;

protejării organismelor acvatice;

protejării apei subterane, în cazurile în care această substanță activă este aplicată în regiuni vulnerabile din punct de vedere al solului și/sau condițiilor climatice.

Condițiile de autorizare trebuie să cuprindă măsuri de atenuare a riscurilor și, după caz, trebuie demarate programe de monitorizare destinate să verifice o potențială contaminare a apelor subterane cu metaboliți 479M04, 479M08, 479M09, 479M11 și 479M12, în zonele vulnerabile.

În cazul în care metazaclorul este clasificat la rubrica «elemente de probă insuficiente privind un eventual efect cancerigen» în temeiul Directivei 67/548/CEE, statele membre în cauză solicită prezentarea de informații suplimentare cu privire la relevanța metaboliților 479M04, 479M08, 479M09, 479M11 și 479M12 în ceea ce privește cancerul.

Ele se asigură că notificatorii furnizează aceste informații Comisiei în termen de șase luni de la notificarea unei astfel de decizii de clasificare.”


(1)  Mai multe detalii privind identitatea și specificațiile substanței active se găsesc în raportul de reexaminare.


II Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare nu este obligatorie

DECIZII

Consiliu

16.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 337/92


DECIZIA CONSILIULUI

din 8 decembrie 2008

privind modificarea regulamentului de procedură al Consiliului

(2008/945/CE, Euratom)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 207 alineatul (3) primul paragraf,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 121 alineatul (3),

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 28 alineatul (1) și articolul 41 alineatul (1),

având în vedere articolul 2 alineatul (2) din anexa III la regulamentul de procedură al Consiliului (1),

întrucât:

(1)

Articolul 11 alineatul (5) din regulamentul de procedură al Consiliului (denumit în continuare „regulamentul de procedură”) prevede că, în cazul adoptării de către Consiliu a unei decizii care necesită majoritate calificată și, la solicitarea unui membru al Consiliului, se verifică dacă statele membre care constituie această majoritate reprezintă cel puțin 62 % din populația totală a Uniunii Europene, calculată în conformitate cu cifrele referitoare la populație prevăzute la articolul 1 din anexa III la regulamentul de procedură.

(2)

Articolul 2 alineatul (2) din anexa III la regulamentul de procedură, referitor la modalitățile de aplicare a dispozițiilor privind ponderarea voturilor în Consiliu, prevede că, începând cu data de 1 ianuarie a fiecărui an, Consiliul modifică cifrele stabilite la articolul 1 din anexa menționată, în conformitate cu datele disponibile Biroului Statistic al Comunităților Europene la data de 30 septembrie a anului precedent.

(3)

Prin urmare, regulamentul de procedură ar trebui modificat în consecință pentru anul 2009,

DECIDE:

Articolul 1

Articolul 1 din anexa III la regulamentul de procedură se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 1

În scopul aplicării articolului 205 alineatul (4) din tratatul CE, a articolului 118 alineatul (4) din Tratatul Euratom, precum și a articolului 23 alineatul (2) al treilea paragraf și a articolului 34 alineatul (3) din Tratatul UE, populația totală a fiecărui stat membru, pentru perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2009, este următoarea:

Stat membru

Populație

(× 1 000)

Germania

82 217,8

Franța

63 753,1

Regatul Unit

61 224,1

Italia

59 619,3

Spania

45 283,3

Polonia

38 115,6

România

21 528,6

Țările de Jos

16 405,4

Grecia

11 213,8

Belgia

10 666,9

Portugalia

10 617,6

Republica Cehă

10 381,1

Ungaria

10 045,4

Suedia

9 182,9

Austria

8 331,9

Bulgaria

7 640,2

Danemarca

5 475,8

Slovacia

5 401,0

Finlanda

5 300,5

Irlanda

4 401,3

Lituania

3 366,4

Letonia

2 270,9

Slovenia

2 025,9

Estonia

1 340,9

Cipru

789,3

Luxemburg

483,8

Malta

410,3

Total

497 493,1

prag (62 %)

308 445,7”

Articolul 2

Prezenta decizie produce efecte de la 1 ianuarie 2009.

Articolul 3

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 8 decembrie 2008.

Pentru Consiliu

Președintele

B. KOUCHNER


(1)  Decizia 2006/683/CE, Euratom a Consiliului din 15 septembrie 2006 de adoptare a regulamentului de procedură al Consiliului (JO L 285, 16.10.2006, p. 47).


Comisie

16.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 337/94


DECIZIA COMISIEI

din 12 decembrie 2008

de punere în aplicare a Directivei 2006/88/CE a Consiliului în ceea ce privește cerințele referitoare la plasarea în carantină a animalelor de acvacultură

[notificată cu numărul C(2008) 7905]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2008/946/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 91/496/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 de stabilire a principiilor privind organizarea controalelor sanitar-veterinare ale animalelor provenite din țări terțe introduse în Comunitate și de modificare a Directivelor 89/662/CEE, 90/425/CEE și 90/675/CEE (1), în special articolul 10 alineatul (3) al doilea paragraf și articolul 10 alineatul (4) primul paragraf,

având în vedere Directiva 2006/88/CE a Consiliului din 24 octombrie 2006 privind cerințele de sănătate animală pentru animale și produse de acvacultură și privind prevenirea și controlul anumitor boli la animalele de acvacultură (2), în special articolul 25 și articolul 61 alineatul (3),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 16 alineatul (1) din Directiva 2006/88/CE, animalele de acvacultură care aparțin unor specii sensibile la bolile enumerate în anexa IV partea II din directiva respectivă și care urmează a fi introduse, în scopul creșterii sau repopulării, într-un stat membru, o zonă sau un compartiment declarate indemne de o anumită boală trebuie să provină dintr-un stat membru, dintr-o zonă sau un compartiment care să fie, de asemenea, declarate indemne de boala respectivă. În conformitate cu articolul 44 alineatul (4) din directiva respectivă, același lucru este valabil pentru zonele care fac obiectul unui program de supraveghere și de eradicare în ceea ce privește o anumită boală.

(2)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din Directiva 2006/88/CE, speciile-vectori pentru bolile enumerate în anexa IV partea II din directiva respectivă, care urmează a fi introduse pentru creștere sau repopulare într-un stat membru, o zonă sau un compartiment declarate indemne de o anumită boală, trebuie fie să provină dintr-un stat membru, o zonă sau un compartiment care sunt declarate indemne de boala respectivă sau să fie menținute în carantină în ape indemne de agentul patogen respectiv pe o perioadă corespunzătoare, în cazul în care, pe baza datelor științifice sau a experienței practice, acest lucru se dovedește suficient pentru a limita riscul de transmitere a bolii la un nivel acceptabil pentru a preveni răspândirea bolii în cauză. În conformitate cu articolul 44 alineatul (4) din Directiva 2006/88/CE, același lucru este valabil pentru zonele care fac obiectul unui program de supraveghere și de eradicare în ceea ce privește o anumită boală.

(3)

O listă de potențiale specii-vectori pentru bolile enumerate în anexa IV partea II din Directiva 2006/88/CE, inclusiv condițiile în care aceste specii trebuie considerate vectori în sensul articolului 17 din directiva respectivă, figurează în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1251/2008 al Comisiei din 12 decembrie de punere în aplicare a Directivei 2006/88/CE în ceea ce privește condițiile și cerințele de certificare pentru introducerea pe piață și importul în Comunitate de animale de acvacultură și produse obținute din aceste animale și de stabilire a unei liste a speciilor-vectori (3).

(4)

Articolul 20 alineatul (1) din Directiva 2006/88/CE prevede, prin derogare de la articolul 16 din directiva respectivă, că eliberarea, într-un stat membru, o zonă sau un compartiment declarate indemne de o anumită boală, a animalelor acvatice sălbatice sensibile la bolile enumerate în anexa IV partea II din directiva respectivă și care au fost capturate într-un stat membru, o zonă sau un compartiment care nu au fost declarate indemne de boala respectivă este subordonată plasării în carantină a animalelor acvatice sălbatice, sub supravegherea autorității competente și în instalații corespunzătoare, pentru o perioadă cu o durată suficientă pentru a reduce la un nivel acceptabil riscul de transmitere a bolii. În conformitate cu articolul 44 alineatul (4) din Directiva 2006/88/CE, același lucru este valabil pentru zonele care fac obiectul unui program de supraveghere și de eradicare în ceea ce privește o anumită boală.

(5)

În conformitate cu articolele 10 și 11 din Regulamentul (CE) nr. 1251/2008, animalele din speciile-vectori și animalele acvatice sălbatice destinate creșterii, zonelor de relocare, pescăriilor cu repopulare organizată și instalațiilor ornamentale deschise, precum și animalele acvatice ornamentale din specii sensibile, destinate instalațiilor ornamentale închise, pot fi importate într-un stat membru, o zonă sau un compartiment declarate indemne de o anumită boală sau în zone care fac obiectul unui program de supraveghere și de eradicare în ceea ce privește o anumită boală chiar dacă nu provin din zone declarate indemne de boală, cu condiția ca ele să fi fost plasate în carantină pentru o perioadă adecvată, astfel cum prevede Directiva 2006/88/CE. În conformitate cu articolul 10 alineatul (1) prima liniuță din Directiva 91/496/CEE, carantina se poate efectua într-o țară terță.

(6)

Pentru a asigura o plasare în carantină care să reducă la un nivel acceptabil riscul de transmitere a bolilor enumerate în anexa IV partea II din Directiva 2006/88/CE, ar trebui stabilite norme detaliate privind carantina.

(7)

Fermele de carantină din Comunitate sunt incluse în definiția corespunzătoare „exploatației de acvacultură” de la articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/88/CE. În interesul situației sănătății animalelor în cadrul Comunității, fermele de carantină din țările terțe ar trebui să respecte cerințe echivalente celor stabilite pentru exploatațiile de acvacultură în Directiva 2006/88/CE.

(8)

Atunci când plasarea în carantină are loc în Comunitate, este de o importanță capitală ca transportul loturilor de animale de acvacultură către ferma de carantină să fie monitorizat, pentru a garanta că animalele care urmează a fi plasate în carantină sunt transportate direct și într-un mod sigur către ferma de carantină.

(9)

Fermele de carantină ar trebui să fie construite și gestionate într-o manieră care să preîntâmpine răspândirea bolilor între unitățile lor, precum și între fermele de carantină și alte exploatații de acvacultură.

(10)

Anumite activități legate de plasarea în carantină în Comunitate intră în sfera definiției „controalelor oficiale” de la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (4). Prin urmare, costurile referitoare la plasarea în carantină în Comunitate ar trebui reglementate de articolul 27 din regulamentul respectiv, care prevede că statele membre pot percepe onorarii sau taxe care să acopere costurile pe care le presupun controalele oficiale.

(11)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

CAPITOLUL I

OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

Prezenta decizie stabilește cerințele aplicabile plasării în carantină prevăzute:

(a)

la articolele 17 și 20 din Directiva 2006/88/CE; și

(b)

în capitolul IV din Regulamentul (CE) nr. 1251/2008 și în modelele de certificat stabilite în anexa IV la regulamentul respectiv.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei decizii, se aplică următoarele definiții:

1.

„fermă de carantină” înseamnă o instalație:

(a)

în care se efectuează carantina animalelor de acvacultură;

(b)

care este compusă din una sau mai multe unități de carantină; și

(c)

care este autorizată și înregistrată de către o autoritate competentă, în sensul articolului 2 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 882/2004, în calitate de fermă de carantină în conformitate cu articolele 4 și 6 din Directiva 2006/88/CE și care respectă condițiile minime aplicabile fermelor de carantină prevăzute în anexa I la prezenta decizie;

2.

„unitate de carantină” înseamnă o unitate separată din punct de vedere funcțional și fizic în cadrul unei ferme de carantină, care conține doar animale de acvacultură din același lot, având aceeași stare de sănătate și, dacă este cazul, animale de acvacultură santinelă;

3.

„animale de acvacultură santinelă” înseamnă animale de acvacultură folosite ca ajutor pentru diagnostic în timpul carantinei;

4.

„boli enumerate” înseamnă bolile enumerate în anexa IV partea II din Directiva 2006/88/CE;

5.

„specialist calificat și autorizat în domeniul sănătății animalelor acvatice” înseamnă un specialist calificat în domeniul sănătății animalelor acvatice, desemnat de autoritatea competentă pentru a efectua, în numele său, controale oficiale specifice în fermele de carantină.

CAPITOLUL II

PLASAREA ÎN CARANTINĂ A ANIMALELOR DE ACVACULTURĂ ÎN ȚĂRILE TERȚE

Articolul 3

Condiții de import

În cazul în care plasarea în carantină reprezintă o condiție prealabilă pentru importurile de loturi de animale de acvacultură în Comunitate, în conformitate cu capitolul IV din Regulamentul (CE) nr. 1251/2008, aceste loturi sunt importate în Comunitate doar dacă sunt respectate condițiile stabilite în prezentul capitol.

Articolul 4

Condițiile de plasare în carantină în țările terțe

(1)   Carantina trebuie să fi fost efectuată într-o fermă de carantină, astfel cum este specificat la articolul 2 alineatul (1) litera (c).

(2)   Ferma de carantină trebuie să fie plasată sub controlul autorității competente și aceasta din urmă trebuie:

(a)

să viziteze incintele fermei de carantină cel puțin o dată pe an;

(b)

să se asigure că ferma de carantină respectă condițiile stabilite de prezenta decizie;

(c)

să controleze activitatea specialistului calificat și autorizat în domeniul sănătății animalelor acvatice; și

(d)

să verifice că sunt, în continuare, îndeplinite condițiile care au determinat acordarea autorizației.

(3)   Animalele de acvacultură trebuie să fi fost supuse dispozițiilor privind carantina prevăzute la următoarele articole:

(a)

articolele 13, 14 și 15, în cazul speciilor sensibile;

(b)

articolele 16 și 17, în cazul speciilor-vectori.

(4)   Animalele de acvacultură trebuie să fie eliberate din carantină numai prin intermediul unei autorizații scrise din partea autorității competente.

Articolul 5

Autorizarea fermelor de carantină în țările terțe

(1)   Pentru a fi autorizate de autoritatea competentă, fermele de carantină trebuie să respecte:

(a)

dispoziții cel puțin echivalente condițiilor referitoare la autorizare prevăzute la articolul 5 din Directiva 2006/88/CE;

(b)

condițiile minime aplicabile fermelor de carantină prevăzute în anexa I la prezenta decizie.

(2)   Fiecare fermă de carantină autorizată trebuie să primească un număr de înregistrare.

(3)   O listă a fermelor de carantină trebuie să fie alcătuită și comunicată Comisiei.

Articolul 6

Suspendarea și retragerea autorizației fermelor de carantină în țările terțe

(1)   În cazul în care este notificată cu privire la prezența suspectată, într-o fermă de carantină, a uneia sau a mai multor boli enumerate, autoritatea competentă trebuie:

(a)

să suspende imediat autorizația fermei respective;

(b)

să se asigure că sunt luate măsurile necesare pentru a confirma sau a elimina suspiciunea, în conformitate cu punctul 3 al anexei II.

(2)   O suspendare în sensul alineatului (1) nu trebuie înlăturată până când:

(a)

suspiciunea privind boala sau bolile enumerate nu a fost eliminată în mod oficial; sau

(b)

eradicarea bolii (bolilor) enumerate în cauză nu a fost finalizată cu succes în ferma de carantină și unitățile de carantină vizate nu au fost curățate și dezinfectate.

(3)   Autorizația unei ferme de carantină trebuie să fie retrasă imediat de către autoritatea competentă, în cazul în care ferma nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (1).

Comisia trebuie să fie informată imediat despre acest lucru.

Articolul 7

Lista fermelor de carantină

Comisia furnizează statelor membre toate listele noi și actualizate ale fermelor de carantină, pe care le primește în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) și le pune la dispoziția publicului.

CAPITOLUL III

PLASAREA ÎN CARANTINĂ A ANIMALELOR DE ACVACULTURĂ ÎN COMUNITATE

Articolul 8

Atestarea

(1)   În cazul în care loturile de animale de acvacultură importate în Comunitate sunt destinate plasării în carantină în Comunitate, importatorul sau agentul acestuia furnizează o atestare scrisă, semnată de către persoana responsabilă de ferma de carantină, care confirmă că animalele de acvacultură vor fi admise în vederea plasării în carantină.

(2)   Atestarea prevăzută la alineatul (1):

(a)

este redactată în cel puțin una dintre limbile oficiale din statul membru al punctului de control la frontieră în care sunt efectuate controalele veterinare; cu toate acestea, statul membru respectiv poate, de asemenea, să autorizeze utilizarea unei alte limbi oficiale a Comunității, însoțită, dacă este necesar, de o traducere oficială în una dintre limbile sale oficiale;

(b)

menționează numărul de înregistrare al fermei de carantină.

(3)   Atestarea prevăzută la alineatul (1):

(a)

ajunge la punctul de control la frontieră înainte de sosirea lotului; sau

(b)

este prezentată la punctul de control la frontieră de către importator sau agentul acestuia înainte ca animalele de acvacultură să fie autorizate să părăsească acel punct.

Articolul 9

Transportul direct al animalelor de acvacultură în fermele de carantină

În cazul în care loturile de animale de acvacultură importate în Comunitate sunt destinate plasării în carantină în Comunitate, acestea sunt transportate direct de la punctul de control la frontieră în ferma de carantină.

Vehiculele utilizate pentru acest transport sunt sigilate de către medicul veterinar oficial al punctului de control la frontieră cu un sigiliu inviolabil.

Articolul 10

Monitorizarea transportului animalelor de acvacultură

(1)   În cazul în care loturile de animale de acvacultură importate în Comunitate sunt destinate plasării în carantină în Comunitate:

(a)

în termen de o zi lucrătoare de la data sosirii lotului la punctul de control la frontieră, medicul veterinar oficial al punctului de control la frontieră notifică autorității competente pentru ferma de carantină locul de origine și locul de destinație al lotului respectiv, prin intermediul sistemului computerizat prevăzut la articolul 20 alineatul (1) din Directiva 90/425/CEE a Consiliului (5) („sistemul TRACES”);

(b)

în termen de o zi lucrătoare de la data sosirii lotului în ferma de carantină, persoana responsabilă de ferma de carantină notifică sosirea lotului autorității competente pentru ferma respectivă;

(c)

în termen de trei zile lucrătoare de la data sosirii lotului în ferma de carantină, autoritatea competentă pentru ferma respectivă notifică sosirea lotului, prin intermediul sistemului TRACES, medicului veterinar oficial al punctului de control la frontieră care o informase cu privire la expedierea lotului, astfel cum este menționat la litera (a).

(2)   Dacă i se confirmă autorității competente a postului de control la frontieră că animalele de acvacultură declarate ca fiind destinate plasării într-o fermă de carantină în Comunitate nu au sosit la locul de destinație în termen de trei zile lucrătoare de la data estimată a sosirii, autoritatea competentă adoptă măsurile necesare.

Articolul 11

Condițiile de plasare în carantină în Comunitate

În cazul în care plasarea în carantină în Comunitate reprezintă o condiție prealabilă pentru introducerea pe piață a loturilor de animale de acvacultură, în conformitate cu articolul 17 sau cu articolul 20 din Directiva 2006/88/CE, sau pentru importurile de astfel de loturi în Comunitate, în conformitate cu capitolul IV din Regulamentul (CE) nr. 1251/2008, loturile trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

(a)

carantina trebuie să fie efectuată în aceeași fermă de carantină din Comunitate;

(b)

animalele de acvacultură trebuie să fie supuse dispozițiilor privind carantina prevăzute la următoarele articole:

(i)

articolele 13, 14 și 15, în cazul speciilor sensibile;

(ii)

articolele 16 și 17, în cazul speciilor-vectori;

(c)

animalele de acvacultură trebuie să fie eliberate din carantină numai prin intermediul unei autorizații scrise din partea autorității competente.

Articolul 12

Măsuri aplicabile în caz de prezență suspectată sau confirmată a uneia sau a mai multor boli enumerate

(1)   Dacă, în timpul carantinei, este suspectată prezența uneia sau a mai multor boli în ferma de carantină, autoritatea competentă:

(a)

prelevă și analizează eșantioane adecvate, în conformitate cu punctul 3 al anexei II;

(b)

se asigură că, în așteptarea rezultatelor de laborator, niciun animal de acvacultură nu este introdus sau înlăturat din ferma de carantină.

(2)   Dacă, în timpul carantinei, este confirmată prezența bolii (bolilor) enumerate în cauză, autoritatea competentă se asigură că:

(a)

toate animalele de acvacultură din unitățile de carantină în cauză sunt înlăturate și eliminate, ținând cont de riscul de răspândire a bolii (bolilor) enumerate respective;

(b)

unitățile de carantină în cauză sunt curățate și dezinfectate;

(c)

niciun animal de acvacultură nu este introdus în unitățile de carantină vizate în cursul unei perioade de 15 zile de la data operațiunii finale de curățare și dezinfectare;

(d)

apa din unitățile de carantină vizate este tratată în așa fel încât să fie neutralizat în mod eficace agentul infecțios responsabil de boala sau bolile enumerate în cauză.

(3)   Prin derogare de la alineatul (2) litera (a), autoritatea competentă poate autoriza introducerea pe piață a animalelor de acvacultură păstrate în ferma de carantină și a produselor obținute din aceste animale, cu condiția ca starea de sănătate a animalelor acvatice de la locul de destinație să nu fie pusă în pericol de boala (bolile) enumerate în cauză.

(4)   Statele membre informează Comisia cu privire la măsurile adoptate în temeiul prezentului articol.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII PRIVIND CARANTINA

SECȚIUNEA 1

Specii sensibile

Articolul 13

Durata carantinei pentru speciile sensibile

(1)   Peștii sunt plasați în carantină timp de cel puțin 60 de zile.

(2)   Crustaceele sunt plasate în carantină timp de cel puțin 40 de zile.

(3)   Moluștele sunt plasate în carantină timp de cel puțin 90 de zile.

Articolul 14

Examinare, eșantionare, testare și diagnosticare

(1)   Pentru a demonstra absența bolii (bolilor) enumerate în cauză, rezultatele examinării, eșantionării, testării și diagnosticării menționate în anexa II trebuie să fie negative.

(2)   Pentru examinare, eșantionare, testare și diagnosticare pot fi folosite animale de acvacultură santinelă, cu excepția cazului în care sunt supuse carantinei specii sensibile la infecția cu Marteilia refringens.

(3)   Autoritatea competentă determină numărul de animale de acvacultură santinelă care trebuie folosite, ținând cont de numărul de animale de acvacultură păstrate, de dimensiunea unității de carantină și de caracteristicile bolii (bolilor) enumerate și ale speciilor vizate.

(4)   Animalele de acvacultură santinelă:

(a)

provin din specii sensibile la boala sau bolile enumerate în cauză și se află, dacă este posibil, ținând cont de condițiile lor de viață, într-unul din stadiile lor de dezvoltare cele mai sensibile;

(b)

sunt originare dintr-un stat membru, dintr-o zonă, un compartiment sau o țară terță sau dintr-o parte a acestora declarate indemne de boala sau bolile enumerate în cauză;

(c)

nu sunt vaccinate împotriva bolii (bolilor) enumerate în cauză;

(d)

sunt plasate în unitatea de carantină înainte sau chiar la sosirea animalelor de acvacultură care urmează a fi supuse carantinei și sunt lăsate în contact cu acestea din urmă, în aceleași condiții zootehnice și de mediu.

Articolul 15

Inspecția

Autoritatea competentă inspectează condițiile de carantină cel puțin la începutul și la sfârșitul perioadei de carantină a fiecărui lot de animale de acvacultură.

Atunci când efectuează astfel de inspecții, autoritatea competentă:

(a)

se asigură de prezența condițiilor de mediu propice pentru detectarea în laborator a bolii (bolilor) enumerate în cauză;

(b)

examinează registrele de mortalitate în timpul carantinei;

(c)

dacă este cazul, controlează animalele de acvacultură din unitățile de carantină.

SECȚIUNEA 2

Specii-vectori

Articolul 16

Dispoziții privind carantina aplicabile speciilor-vectori

(1)   Speciile-vectori sunt plasate în carantină timp de cel puțin 30 de zile.

(2)   Apa din unitatea de carantină este schimbată cel puțin o dată pe zi.

Articolul 17

Inspecția

Autoritatea competentă inspectează condițiile de carantină cel puțin la începutul și la sfârșitul perioadei de carantină a fiecărui lot de animale de acvacultură.

Atunci când efectuează astfel de inspecții, autoritatea competentă:

(a)

examinează registrele de mortalitate în timpul carantinei;

(b)

dacă este cazul, controlează animalele de acvacultură din unitățile de carantină.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 18

Dispoziție tranzitorie

În așteptarea adoptării metodelor de diagnostic care trebuie stabilite în conformitate cu articolul 49 alineatul (3) din Directiva 2006/88/CE, testele eșantioanelor prelevate pentru a demonstra absența, în timpul carantinei, a bolii (bolilor) enumerate în cauză sunt efectuate în conformitate cu metodele de diagnostic stabilite în capitolul corespunzător fiecărei boli enumerate din ultima versiune a Manualului testelor de diagnostic pentru animalele acvatice („Manual of diagnostic tests for aquatic animals”) al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animală (OIE).

Articolul 19

Data aplicării

Prezenta decizie se aplică de la 1 ianuarie 2009.

Articolul 20

Destinatari

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 12 decembrie 2008.

Pentru Comisie

Androulla VASSILIOU

Membru al Comisiei


(1)  JO L 268, 24.9.1991, p. 56.

(2)  JO L 328, 24.11.2006, p. 14.

(3)  A se vedea pagina 41 din prezentul Jurnal Oficial.

(4)  JO L 165, 30.4.2004, p. 1.

(5)  JO L 224, 18.8.1990, p. 29.


ANEXA I

Condiții minime pentru fermele de carantină

PARTEA A

Condiții referitoare la construcție și echipamente

1.

Ferma de carantină trebuie să fie o clădire separată de alte ferme de carantină, de alte ferme de acvacultură sau de alte zone de cultură a moluștelor, la o distanță precizată de autoritatea competentă pe baza unei evaluări a riscului care ține cont de epidemiologia bolii (bolilor) enumerate în cauză. Cu toate acestea, o fermă de carantină poate fi situată într-o fermă de acvacultură sau într-o zonă de cultură a moluștelor.

2.

Unitățile de carantină trebuie să fie construite în așa fel încât orice schimb de apă între ele să fie imposibil. În plus, sistemul de evacuare a apei din fiecare unitate de carantină trebuie să fie conceput pentru a preîntâmpina orice eventuală contaminare încrucișată între unitățile de carantină sau cu alte unități ale aceleiași ferme de acvacultură sau ale aceleiași zone de cultură a moluștelor.

3.

Aprovizionarea cu apă a unităților de carantină trebuie să fie indemnă de boala sau bolile enumerate în cauză.

4.

Atunci când instalația de drenare a unităților de carantină este situată într-un stat membru, într-o zonă, un compartiment sau o țară terță sau într-o parte a acestora declarate indemne de una sau de mai multe boli enumerate sau este supusă unui program de supraveghere și de eradicare a unei astfel de boli, aceasta trebuie să dispună de un sistem de tratare a efluenților autorizat de autoritatea competentă. Sistemul de tratare a efluenților trebuie:

(a)

să trateze toți efluenții și toate deșeurile generate de unitatea de carantină în așa fel încât să fie neutralizat în mod eficace agentul infecțios responsabil de boala sau bolile enumerate în cauză;

(b)

să fie echipat cu dispozitive de rezervă cu securitate integrată care să asigure o funcționare continuă și o limitare absolută.

5.

Unitățile de carantină trebuie să fie construite în așa fel încât să fie împiedicat contactul cu alte animale susceptibile să răspândească boala sau bolile enumerate în cauză.

6.

Toate echipamentele trebuie să fie construite în așa fel încât să poată fi curățate și dezinfectate și trebuie să fie disponibil un echipament adecvat pentru curățare și dezinfectare.

7.

Trebuie instalate bariere igienice la toate intrările/ieșirile fermei de carantină și ale diferitelor unități ale sale.

8.

Fiecare unitate de carantină a fermei de carantină trebuie să dispună de propriul său echipament, pentru a evita o contaminare încrucișată între diferitele unități de carantină.

PARTEA B

Condiții de gestionare

1.

Responsabilul exploatației de acvacultură în care este situată ferma de carantină trebuie să își asigure, prin intermediul unui contract sau al unui instrument juridic, serviciile unui specialist calificat și autorizat în domeniul sănătății animalelor acvatice.

2.

Pentru fiecare lot de animale de acvacultură plasat în carantină:

(a)

unitatea de carantină trebuie să fie curățată și dezinfectată și, după aceea, nu trebuie să primească animale de acvacultură timp de cel puțin șapte zile înainte de introducerea unui nou lot;

(b)

perioada de carantină începe doar atunci când au fost introduse ultimele animale de acvacultură din lot.

3.

Se iau măsuri adecvate pentru preîntâmpinarea contaminării încrucișate între loturile care intră și cele care ies.

4.

Nicio persoană neautorizată nu poate intra în ferma de carantină.

5.

Persoanele care intră în ferma de carantină trebuie să poarte haine de protecție, inclusiv încălțăminte.

6.

Între membrii personalului sau între echipamente nu trebuie să aibă loc niciun contact susceptibil să provoace o contaminare între fermele de carantină, între unitățile de carantină sau între fermele de carantină și fermele de acvacultură sau zonele de cultură a moluștelor.

7.

La primire, vehiculele și echipamentele de transport, inclusiv cisternele, containerele și apa trebuie să fie tratate în așa fel încât să fie neutralizat în mod eficace agentul infecțios responsabil de boala sau bolile enumerate în cauză.

8.

Animalele de acvacultură moarte și animalele de acvacultură care prezintă semne clinice de boală trebuie să fie examinate clinic de către un specialist calificat și autorizat în domeniul sănătății animalelor acvatice, iar o selecție reprezentativă de animale de acvacultură moarte și de animale de acvacultură care prezintă semne clinice de boală trebuie să fie examinată într-un laborator desemnat de autoritatea competentă.

9.

Metodele necesare de examinare, de eșantionare și de diagnostic trebuie să fie aplicate prin consultarea și sub controlul autorității competente.

10.

În plus față de obligațiile de arhivare prevăzute la articolul 8 din Directiva 2006/88/CE, ferma de carantină trebuie să țină un registru referitor la:

(a)

orele de intrare/ieșire a personalului;

(b)

tratarea apei care intră, precum și a apelor efluente, după caz;

(c)

orice anomalie survenită în cursul desfășurării carantinei (pene de curent, deteriorări ale clădirii sau intemperii grave etc.);

(d)

datele și rezultatele prelevărilor de eșantioane destinate testelor.


ANEXA II

Examinarea, eșantionarea, testarea și diagnosticarea animalelor de acvacultură

1.

Examinarea, eșantionarea, testarea și diagnosticarea animalelor de acvacultură se efectuează cu grija de a asigura, în ferma de carantină, pe toată durata perioadei de carantină, prezența condițiilor de mediu propice pentru detectarea în laborator a bolii (bolilor) enumerate în cauză.

2.

În timpul carantinei, sunt efectuate prelevări de eșantioane, în termen de 15 zile înainte de data de expirare a perioadei de carantină, asupra următoarelor animale de acvacultură:

(a)

totalitatea animalelor de acvacultură santinelă, atunci când sunt folosite astfel de animale;

(b)

un număr adecvat de animale de acvacultură (niciodată mai mic de 10), atunci când nu sunt folosite animale de acvacultură santinelă, pentru a asigura detectarea bolii (bolilor) enumerate în cauză, cu un nivel de încredere de 95 % dacă prevalența estimată este de 10 %.

3.

Sub rezerva dispozițiilor articolului 18, testele asupra eșantioanelor prelevate în timpul carantinei trebuie să fie efectuate în laboratoare desemnate de autoritatea competentă, cu ajutorul metodelor de diagnostic care urmează a fi stabilite în conformitate cu articolul 49 alineatul (3) din Directiva 2006/88/CE.


III Acte adoptate în temeiul Tratatului UE

ACTE ADOPTATE ÎN TEMEIUL TITLULUI VI DIN TRATATUL UE

16.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 337/102


DECIZIA-CADRU 2008/947/JAI A CONSILIULUI

din 27 noiembrie 2008

privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești și al deciziilor de probațiune în vederea supravegherii măsurilor de probațiune și a sancțiunilor alternative

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 31 alineatul (1) literele (a) și (c) și articolul 34 alineatul (2) litera (b),

având în vedere inițiativa Republicii Federale Germania și a Republicii Franceze (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

întrucât:

(1)

Uniunea Europeană și-a stabilit drept obiectiv realizarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție. Acesta presupune din partea statelor membre o înțelegere a libertății, a securității și a justiției care este identică în elementele sale esențiale și care se bazează pe principiile libertății, democrației, respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale statului de drept.

(2)

Obiectivul cooperării polițienești și judiciare în cadrul Uniunii Europene este acela de a le oferi tuturor cetățenilor un nivel înalt de securitate. Unul dintre elementele esențiale ale acestei cooperări este principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești, consacrat în cadrul concluziilor reuniunii Consiliului European care a avut loc la Tampere la 15-16 octombrie 1999 și reafirmat în Programul de la Haga din 4-5 noiembrie 2004 de consolidare a libertății, a securității și a justiției în Uniunea Europeană (3). În cadrul programului de măsuri din 29 noiembrie 2000 adoptat în scopul punerii în aplicare a principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor în materie penală, Consiliul s-a pronunțat în favoarea cooperării în materie de condamnări cu suspendare și liberare condiționată.

(3)

Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană (4) vizează recunoașterea reciprocă și executarea pedepselor cu închisoarea și a măsurilor privative de libertate. Sunt necesare mai multe norme comune, în special în cazul în care unei persoane care nu își are reședința legală obișnuită în statul de condamnare i s-a aplicat o pedeapsă neprivativă de libertate care implică supravegherea măsurilor de probațiune și a sancțiunilor alternative.

(4)

Convenția Consiliului Europei din 30 noiembrie 1964 privind supravegherea infractorilor condamnați condiționat sau liberați condiționat a fost ratificată numai de 12 state membre, în unele cazuri cu multe rezerve. Prezenta decizie-cadru furnizează un instrument mai eficace, întrucât se întemeiază pe principiul recunoașterii reciproce și implică participarea tuturor statelor membre.

(5)

Prezenta decizie-cadru respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, care sunt exprimate și în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special în capitolul VI. Nicio dispoziție a prezentei decizii-cadru nu ar trebui interpretată ca interzicând refuzul recunoașterii unei hotărâri judecătorești și/sau refuzul supravegherii unei măsuri de probațiune sau a unei sancțiuni alternative în cazul în care există motive obiective de a se considera că măsura de probațiune sau sancțiunea alternativă a fost aplicată pentru a pedepsi o persoană din motive legate de sexul, rasa, religia, originea etnică, cetățenia, limba, opiniile politice sau orientarea sa sexuală sau că această persoană ar putea fi dezavantajată din unul dintre aceste motive.

(6)

Prezenta decizie-cadru nu ar trebui să împiedice un stat membru să aplice normele sale constituționale privind dreptul la un proces echitabil, libertatea de asociere, libertatea presei, libertatea de exprimare în alte mijloace de informare în masă și libertatea convingerilor religioase.

(7)

Dispozițiile prezentei decizii-cadru ar trebui să fie aplicate în conformitate cu dreptul cetățenilor Uniunii la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, în conformitate cu articolul 18 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.

(8)

Recunoașterea reciprocă și supravegherea condamnărilor cu suspendare, a condamnărilor cu amânarea aplicării pedepsei, a sancțiunilor alternative și a deciziilor privind liberarea condiționată au drept scop sporirea șanselor de reintegrare socială a persoanei condamnate, permițându-i acesteia să își păstreze legăturile familiale, lingvistice, culturale și de altă natură, dar și îmbunătățirea monitorizării respectării măsurilor de probațiune și a sancțiunilor alternative, cu scopul de a preveni recidiva, acordând astfel o atenție cuvenită protecției victimelor și a publicului larg.

(9)

Există mai multe tipuri de măsuri de probațiune și sancțiuni alternative care sunt comune statelor membre și pe care toate aceste state membre sunt dispuse, în principiu, să le supravegheze. Supravegherea acestor tipuri de măsuri și sancțiuni ar trebui să fie obligatorie, cu anumite excepții prevăzute în prezenta decizie-cadru. Statele membre pot declara că, în plus, sunt dispuse să supravegheze alte tipuri de măsuri de probațiune sau/și alte tipuri de sancțiuni alternative.

(10)

Măsurile de probațiune și sancțiunile alternative care trebuie, în principiu, supravegheate în mod obligatoriu, cuprind, printre altele, dispoziții privind comportamentul (cum ar fi obligația de a înceta consumul de alcool), reședința (cum ar fi obligația de schimbare a reședinței pentru cauze de violență domestică), educația și formarea (cum ar fi obligația de a urma „ore de conducere sigură”), activitățile din timpul liber (cum ar fi obligația de a înceta practicarea unui anumit sport sau participarea la acesta) și limitări privind modalitățile de desfășurare a unei activități profesionale (cum ar fi obligația de a căuta o activitate profesională într-un alt mediu de lucru; această obligație nu include supravegherea respectării pierderii dreptului de exercitare a profesiei care decurge din sancțiunea respectivă).

(11)

După caz, s-ar putea recurge la monitorizarea electronică în vederea supravegherii măsurilor de probațiune sau a sancțiunilor alternative, în conformitate cu procedurile și normele de drept național.

(12)

Statul membru în care persoana în cauză a fost condamnată poate transmite statului membru unde persoana condamnată își are reședința legală obișnuită o hotărâre judecătorească și, după caz, o decizie de probațiune, în vederea recunoașterii acestora și a supravegherii măsurilor de probațiune sau a sancțiunilor alternative prevăzute de respectiva hotărâre sau decizie.

(13)

Decizia privitoare la transmiterea hotărârii judecătorești și, după caz, a deciziei de probațiune către un alt stat membru ar trebui să fie adoptată în fiecare caz individual în parte de către autoritatea competentă a statului de condamnare, ținându-se seama, printre altele, de declarațiile făcute în conformitate cu articolul 5 alineatul (4), articolul 10 alineatul (4) și articolul 14 alineatul (3).

(14)

Hotărârea judecătorească și, după caz, decizia de probațiune pot fi transmise, de asemenea, altui stat membru decât cel pe teritoriul căruia persoana condamnată își are reședința, dacă autoritatea competentă din statul de executare respectiv, ținând seama de condițiile prezentate în declarația relevantă făcută de respectivul stat în conformitate cu prezenta decizie-cadru, aprobă o astfel de transmitere. Aprobarea de transmitere se poate da în special în vederea reabilitării sociale în cazul în care persoana condamnată, fără a-și pierde dreptul de ședere, intenționează să se mute în alt stat membru deoarece a obținut un contract de muncă, dacă persoana respectivă este un membru de familie al unui rezident legal obișnuit pe teritoriul respectivului stat membru sau dacă persoana respectivă are intenția de a urma studii sau o formare profesională în respectivul stat membru, în conformitate cu dreptul comunitar.

(15)

Statele membre ar trebui să aplice propria legislație națională și propriile proceduri de recunoaștere a unei hotărâri judecătorești și, după caz, a unei decizii de probațiune. În cazul unei condamnări cu amânarea aplicării pedepsei sau al unei sancțiuni alternative, atunci când hotărârea judecătorească nu prevede o pedeapsă cu închisoarea sau o măsură privativă de libertate care trebuie executată în caz de nerespectare a obligațiilor sau a instrucțiunilor respective, acest lucru ar putea implica faptul că statele membre care au făcut declarația relevantă în conformitate cu prezenta decizie-cadru atunci când au luat decizia de recunoaștere sunt de acord să supravegheze măsurile de probațiune sau sancțiunile alternative respective și nu își asumă altă responsabilitate decât aceea de a lua deciziile ulterioare privind modificarea obligațiilor sau a instrucțiunilor cuprinse în măsura de probațiune sau în sancțiunea alternativă sau a duratei termenului de încercare. Prin urmare, în astfel de cazuri, recunoașterea are numai efectul de a permite statului de executare să adopte aceste tipuri de decizii ulterioare.

(16)

Un stat membru poate refuza să recunoască o hotărâre judecătorească și, după caz, o decizie de probațiune, dacă hotărârea în cauză a fost pronunțată împotriva unei persoane care nu a fost găsită vinovată, ca în cazul unei persoane suferind de o boală psihică, iar hotărârea judecătorească sau, după caz, decizia de probațiune prevede un tratament medical/terapeutic pe care statul de executare nu îl poate supraveghea cu privire la aceste persoane în temeiul legislației sale naționale.

(17)

Motivul de refuz legat de teritorialitate ar trebui aplicat numai în cazuri excepționale și în vederea unei cooperări pe cât de extinse posibil în temeiul dispozițiilor prezentei decizii-cadru, ținând cont de obiectivele acesteia. Orice decizie de aplicare a acestui motiv de refuz ar trebui să se întemeieze pe o analiză de la caz la caz și pe consultări între autoritățile competente ale statului de condamnare și ale statului de executare.

(18)

În cazul în care măsurile de probațiune sau sancțiunile alternative includ activități prestate în folosul comunității, statul de executare ar trebui să aibă dreptul de a refuza recunoașterea hotărârii judecătorești și, după caz, a deciziei de probațiune, dacă activitățile prestate în folosul comunității ar fi efectuate în mod normal în mai puțin de șase luni.

(19)

Modelul certificatului este redactat într-un asemenea mod încât elementele esențiale ale hotărârii judecătorești și, după caz, ale deciziei de probațiune sunt incluse în certificat, care ar trebui să fie tradus în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului de executare. Certificatul ar trebui să sprijine autoritățile competente din statul de executare în luarea deciziilor în temeiul prezentei decizii-cadru, inclusiv a deciziilor privind recunoașterea și asumarea responsabilității de supraveghere a măsurilor de probațiune și a sancțiunilor alternative, a deciziilor privind adaptarea măsurilor de probațiune și a sancțiunilor alternative, precum și a deciziilor ulterioare luate în special în cazuri de nerespectare a unei măsuri de probațiune sau a unei sancțiuni alternative.

(20)

În sensul principiului recunoașterii reciproce, pe care se întemeiază prezenta decizie-cadru, statele membre de condamnare și de executare ar trebui să promoveze contactele directe între autoritățile lor competente la aplicarea prezentei decizii-cadru.

(21)

Toate statele membre ar trebui să se asigure că persoanele condamnate, cu privire la care sunt adoptate decizii în temeiul prezentei decizii-cadru, beneficiază de o serie de drepturi legale și de căi de atac în conformitate cu legislația lor națională, indiferent dacă autoritățile competente desemnate pentru adoptarea de decizii în temeiul prezentei decizii-cadru sunt sau nu de natură judiciară.

(22)

Toate deciziile ulterioare privitoare la o condamnare cu suspendare, la o condamnare cu amânarea aplicării pedepsei sau la o sancțiune alternativă care au drept rezultat aplicarea unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri privative de libertate ar trebui să fie adoptate de către o autoritate judiciară.

(23)

Întrucât toate statele membre au ratificat Convenția Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 pentru protecția persoanelor privind prelucrarea automată a datelor personale, datele personale prelucrate în cadrul punerii în aplicare a prezentei decizii-cadru ar trebui să fie protejate în conformitate cu principiile stabilite în respectiva convenție.

(24)

Întrucât obiectivele prezentei decizii-cadru, și anume facilitarea reabilitării sociale a persoanelor condamnate, îmbunătățirea protecției victimelor și a publicului general și facilitarea aplicării de măsuri de probațiune și sancțiuni alternative adecvate în cazul infractorilor care nu locuiesc în statul de condamnare, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre având în vedere natura transfrontalieră a situațiilor implicate și, prin urmare, datorită dimensiunii acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul de instituire a Comunității Europene și cum este aplicat prin articolul 2 paragraful al doilea din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, prezenta decizie-cadru nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE-CADRU:

Articolul 1

Obiectivele și domeniul de aplicare

(1)   Prezenta decizie-cadru are ca obiectiv facilitarea reabilitării sociale a persoanelor condamnate, îmbunătățirea protecției victimelor și a publicului larg, precum și facilitarea aplicării unor măsuri de probațiune și sancțiuni alternative adecvate în cazul infractorilor care nu locuiesc în statul de condamnare. În vederea realizării acestor obiective, prezenta decizie-cadru stabilește norme în conformitate cu care un stat membru, altul decât statul membru în care persoana în cauză a fost condamnată, recunoaște hotărârile judecătorești și, după caz, deciziile de probațiune și supraveghează măsurile de probațiune aplicate în temeiul unei hotărâri judecătorești, sau sancțiunile alternative prevăzute de o astfel de hotărâre judecătorească, și ia toate celelalte decizii privind hotărârea judecătorească în cauză, cu excepția cazului în care se prevede altfel prin prezenta decizie-cadru.

(2)   Prezenta decizie-cadru se aplică numai în ceea ce privește:

(a)

recunoașterea hotărârilor judecătorești și, după caz, a deciziilor de probațiune;

(b)

transferul responsabilității supravegherii măsurilor de probațiune și a sancțiunilor alternative;

(c)

toate celelalte decizii legate de cele de la literele (a) și (b),

astfel cum sunt descrise și prevăzute în prezenta decizie-cadru.

(3)   Prezenta decizie-cadru nu se aplică în ceea ce privește:

(a)

executarea hotărârilor judecătorești în materie penală prin care sunt aplicate pedepse cu închisoarea sau măsuri privative de libertate care intră în domeniul de aplicare a Deciziei-cadru 2008/909/JAI;

(b)

recunoașterea și executarea sancțiunilor financiare și a ordinelor de confiscare care sunt reglementate de Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor financiare (5) și de Decizia-cadru 2006/783/JAI a Consiliului din 6 octombrie 2006 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a ordinelor de confiscare (6).

(4)   Prezenta decizie-cadru nu are ca efect modificarea obligației de respectare a drepturilor fundamentale și a principiilor fundamentale de drept, astfel cum sunt consacrate la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei decizii-cadru:

1.

„hotărâre judecătorească” înseamnă orice hotărâre judecătorească definitivă sau ordin pronunțat de o instanță judecătorească din statul de condamnare, prin care se stabilește că o persoană fizică a comis o infracțiune și i se aplică:

(a)

o pedeapsă cu închisoarea sau orice măsură privativă de libertate, în cazul în care o decizie de liberare condiționată a fost pronunțată în temeiul respectivei hotărâri judecătorești sau printr-o decizie ulterioară de probațiune;

(b)

o condamnare cu suspendare;

(c)

o condamnare cu amânarea aplicării pedepsei;

(d)

o sancțiune alternativă;

2.

„condamnare cu suspendare” înseamnă o pedeapsă cu închisoarea sau o măsură privativă de libertate a cărei executare este suspendată condiționat, integral sau parțial, în momentul pronunțării sentinței, prin impunerea uneia sau a mai multor măsuri de probațiune. Astfel de măsuri de probațiune pot fi incluse în hotărârea judecătorească sau stabilite printr-o decizie separată de probațiune adoptată de o autoritate competentă;

3.

„condamnare cu amânarea aplicării pedepsei” înseamnă o hotărâre judecătorească conform căreia aplicarea unei pedepse a fost amânată condiționat, prin impunerea uneia sau a mai multor măsuri de probațiune, sau în care una sau mai multe măsuri de probațiune sunt impuse în locul unei pedepse cu închisoarea sau al unei măsuri privative de libertate. Astfel de măsuri de probațiune pot fi incluse în hotărârea judecătorească sau stabilite printr-o decizie separată de probațiune adoptată de o autoritate competentă;

4.

„sancțiune alternativă” înseamnă o sancțiune care nu constă într-o pedeapsă cu închisoarea, într-o măsură privativă de libertate sau într-o sancțiune financiară și care presupune o obligație sau o măsură de constrângere;

5.

„decizie de probațiune” înseamnă o hotărâre judecătorească sau o decizie definitivă a unei autorități competente a statului de condamnare pronunțată în temeiul unei asemenea hotărâri judecătorești:

(i)

care acordă o liberare condiționată; sau

(ii)

care impune măsuri de probațiune;

6.

„liberare condiționată” înseamnă o decizie definitivă pronunțată de către o autoritate competentă sau care decurge din normele de drept intern privind liberarea înainte de termen a unei persoane condamnate după executarea parțială a pedepsei cu închisoarea sau a unei măsuri privative de libertate prin impunerea uneia sau a mai multor măsuri de probațiune;

7.

„măsuri de probațiune” înseamnă obligații și măsuri de constrângere impuse de o autoritate competentă unei persoane fizice, în conformitate cu legislația națională a statului de condamnare, în legătură cu o condamnare cu suspendare, o condamnare cu amânarea aplicării pedepsei sau o liberare condiționată;

8.

„stat de condamnare” înseamnă statul membru în care este pronunțată o hotărâre judecătorească;

9.

„stat de executare” înseamnă statul membru în care sunt supravegheate măsurile de probațiune și sancțiunile alternative în urma unei decizii în conformitate cu articolul 8.

Articolul 3

Desemnarea autorităților competente

(1)   Fiecare stat membru informează Secretariatul General al Consiliului cu privire la autoritatea sau autoritățile care, în temeiul legislației sale naționale, sunt competente să acționeze în conformitate cu prezenta decizie-cadru în cazul în care respectivul stat membru reprezintă statul de condamnare sau statul de executare.

(2)   Statele membre pot desemna autorități care nu sunt de natură judiciară ca fiind autoritățile competente pentru luarea deciziilor în temeiul prezentei decizii-cadru, cu condiția ca aceste autorități să aibă competența de a lua decizii de natură similară în conformitate cu procedurile și normele de drept intern.

(3)   În cazul în care o decizie în temeiul articolului 14 alineatul (1) litera (b) sau (c) este luată de către o autoritate competentă alta decât o instanță judecătorească, statele membre se asigură că această decizie poate fi revizuită de către o instanță judecătorească sau de un alt organism independent cu rol similar la cererea persoanei vizate.

(4)   Secretariatul General al Consiliului pune informațiile primite la dispoziția tuturor statelor membre și a Comisiei.

Articolul 4

Tipuri de măsuri de probațiune și sancțiuni alternative

(1)   Prezenta decizie-cadru se aplică următoarelor măsuri de probațiune sau sancțiuni alternative:

(a)

obligației persoanei condamnate de a informa o anumită autoritate cu privire la orice schimbare a reședinței sau a locului de muncă;

(b)

obligației de a nu intra în anumite localități, locuri sau zone definite din statul de condamnare sau statul de executare;

(c)

obligației conținând limitări în ceea ce privește părăsirea teritoriului statului de executare;

(d)

dispozițiilor privind comportamentul, reședința, educația și formarea, activitățile din timpul liber sau conținând limitări privind modalitățile de desfășurare a unei activități profesionale;

(e)

obligației de a se prezenta la date stabilite în fața unei anumite autorități;

(f)

obligației de a evita contactul cu anumite persoane;

(g)

obligației de a evita contactul cu anumite obiecte, care au fost utilizate sau ar putea fi utilizate de către persoana condamnată în scopul comiterii unei fapte penale;

(h)

obligației de a repara din punct de vedere financiar prejudiciul cauzat de infracțiune și/sau obligației de a furniza o dovadă a îndeplinirii acestei obligații;

(i)

obligației de a presta activități în folosul comunității;

(j)

obligației de a coopera cu un agent de supraveghere (consilier de probațiune) sau cu un reprezentant al unui serviciu social care are responsabilități în ceea ce privește persoanele condamnate;

(k)

obligației de a urma un tratament terapeutic sau de dezintoxicare.

(2)   La punerea în aplicare a prezentei decizii-cadru, fiecare stat membru informează Secretariatul General al Consiliului cu privire la măsurile de probațiune și la sancțiunile alternative pe care este pregătit să le supravegheze, pe lângă cele menționate la alineatul (1). Secretariatul General al Consiliului pune informațiile primite la dispoziția tuturor statelor membre și a Comisiei.

Articolul 5

Criterii pentru transmiterea unei hotărâri judecătorești și, după caz, a unei decizii de suspendare condiționată a executării pedepsei

(1)   Autoritatea competentă din statul de condamnare poate transmite o hotărâre judecătorească și, după caz, o decizie de probațiune autorității competente din statul membru în care persoana condamnată își are reședința legală obișnuită, în cazul în care persoana condamnată s-a întors sau intenționează să se întoarcă în statul respectiv.

(2)   O autoritate competentă a statului de condamnare poate transmite, la cererea persoanei condamnate, hotărârea judecătorească și, după caz, decizia de probațiune unei autorități competente a unui stat membru altul decât cel în care persoana condamnată își are reședința legală obișnuită, cu condiția ca cea din urmă autoritate să fie de acord cu această transmitere.

(3)   La punerea în aplicare a prezentei decizii-cadru, statele membre decid în ce condiții autoritățile lor competente pot accepta transmiterea hotărârii judecătorești și, după caz, a deciziei de probațiune în temeiul alineatului (2).

(4)   Fiecare stat membru adresează o declarație Secretariatului General al Consiliului cu privire la determinarea efectuată în temeiul alineatului (3). Statele membre pot modifica această declarație în orice moment. Secretariatul General pune informațiile primite la dispoziția tuturor statelor membre și a Comisiei.

Articolul 6

Procedura de transmitere a hotărârii judecătorești și, după caz, a deciziei de probațiune

(1)   Atunci când transmite o hotărâre judecătorească și, după caz, o decizie de probațiune unui alt stat membru, în aplicarea articolului 5 alineatul (1) sau (2), autoritatea competentă din statul de condamnare se asigură că aceasta este însoțită de un certificat, al cărui formular standard este prezentat în anexa I.

(2)   Hotărârea judecătorească și, după caz, decizia de probațiune, împreună cu certificatul menționat la alineatul (1), sunt transmise de autoritatea competentă a statului de condamnare direct autorității competente a statului de executare prin orice mijloace care produc un înscris, în condiții care permit statului de executare să stabilească autenticitatea acestora. Hotărârea judecătorească și decizia de probațiune în original sau în copie legalizată, precum și certificatul în original se înaintează autorității competente a statului de executare, în cazul în care acesta solicită acest lucru. Toate comunicările oficiale se fac, de asemenea, în mod direct între respectivele autorități competente.

(3)   Certificatul menționat la alineatul (1) trebuie să fie semnat, iar conținutul său certificat drept conform cu realitatea de către autoritatea competentă a statului de condamnare.

(4)   Pe lângă măsurile și sancțiunile prevăzute la articolul 4 alineatul (1), certificatul menționat la alineatul (1) din prezentul articol include numai măsurile sau sancțiunile notificate de statul de executare în conformitate cu articolul 4 alineatul (2).

(5)   Autoritatea competentă a statului de condamnare transmite hotărârea judecătorească și, după caz, decizia de probațiune, împreună cu certificatul menționat la alineatul (1), unui singur stat de executare o dată.

(6)   În cazul în care autoritatea competentă a statului de executare nu este cunoscută autorității competente a statului de condamnare, aceasta din urmă efectuează toate cercetările necesare, inclusiv prin intermediul punctelor de contact ale Rețelei Judiciare Europene create prin Acțiunea comună 98/428/JAI a Consiliului din 29 iunie 1998 (7), pentru a obține informațiile din partea statului de executare.

(7)   În cazul în care o autoritate a statului de executare care primește o hotărâre judecătorească și, după caz, o decizie de probațiune, împreună cu certificatul menționat la alineatul (1), nu are competența de a recunoaște valabilitatea acesteia și de a lua măsurile necesare pentru supravegherea măsurilor de probațiune sau a sancțiunilor alternative, autoritatea respectivă transmite din oficiu hotărârea în cauză autorității competente și informează fără întârziere autoritatea competentă a statului de condamnare în consecință, prin orice mijloace care produc un înscris.

Articolul 7

Consecințe pentru statul de condamnare

(1)   De îndată ce autoritatea competentă a statului de executare recunoaște hotărârea judecătorească și, după caz, decizia de probațiune care i-a fost transmisă și informează autoritatea competentă a statului de condamnare cu privire la o astfel de recunoaștere, statul de condamnare nu mai deține competența în ceea ce privește supravegherea măsurilor de probațiune sau a sancțiunilor alternative impuse și nici nu mai poate lua măsurile ulterioare prevăzute la articolul 14 alineatul (1).

(2)   Competența menționată la alineatul (1) îi revine statului de condamnare:

(a)

de îndată ce autoritatea competentă a notificat autoritatea competentă din statul de executare cu privire la retragerea certificatului menționat la articolul 6 alineatul (1), în temeiul articolului 9 alineatul (4);

(b)

în cazurile prevăzute la articolul 14 alineatul (3) coroborat cu articolul 14 alineatul (5); și

(c)

în cazurile prevăzute la articolul 20.

Articolul 8

Decizia statului de executare

(1)   Autoritatea competentă a statului de executare recunoaște hotărârea judecătorească și, după caz, decizia de probațiune transmisă în conformitate cu articolul 5 și respectând procedura prevăzută la articolul 6 și adoptă, de îndată, toate măsurile necesare pentru supravegherea măsurilor de probațiune sau a sancțiunilor alternative, cu excepția cazului în care decide să invoce unul dintre motivele de refuz al recunoașterii și al supravegherii prevăzute la articolul 11.

(2)   Autoritatea competentă a statului de executare poate amâna decizia privind recunoașterea hotărârii judecătorești și, după caz, a deciziei de probațiune, în cazul în care certificatul menționat la articolul 6 alineatul (1) este incomplet sau nu corespunde în mod evident hotărârii judecătorești sau, după caz, deciziei de probațiune, până la stabilirea unui termen rezonabil care să permită completarea sau corectarea certificatului.

Articolul 9

Adaptarea măsurilor de probațiune sau a pedepselor alternative

(1)   În cazul în care natura sau durata măsurii de probațiune sau ale sancțiunii alternative relevante, sau durata termenului de încercare sunt incompatibile cu legislația statului de executare, autoritatea competentă a statului respectiv le poate adapta în conformitate cu natura și durata măsurilor de probațiune și ale sancțiunilor alternative sau cu durata termenului de încercare care se aplică în conformitate cu legea statului de executare pentru infracțiuni echivalente. Măsura de probațiune adaptată, pedeapsa alternativă sau durata termenului de încercare corespund, pe cât posibil, celor stabilite în statul de condamnare.

(2)   În cazul în care măsura de probațiune, sancțiunea alternativă sau termenul de încercare au fost adaptate deoarece durata acestora depășea durata maximă prevăzută de legea statului de executare, durata măsurii de probațiune adaptate, a sancțiunii alternative adaptate sau a termenului de încercare adaptat nu este inferioară duratei maxime prevăzute pentru infracțiuni echivalente de legea statului de executare.

(3)   Măsura de probațiune adaptată, sancțiunea alternativă sau termenul de încercare nu sunt mai severe sau de o durată superioară în raport cu măsura de probațiune, sancțiunea alternativă sau termenul de încercare impus inițial.

(4)   În urma primirii informațiilor menționate la articolul 16 alineatul (2) sau la articolul 18 alineatul (5), autoritatea competentă a statului de condamnare poate decide să retragă certificatul menționat la articolul 6 alineatul (1) cu condiția ca statul de executare să nu fi început încă supravegherea. În astfel de cazuri, decizia este luată și este comunicată cât mai curând cu putință, în termen de zece zile de la primirea informațiilor.

Articolul 10

Dubla incriminare

(1)   Următoarele infracțiuni, în cazul în care sunt pasibile, în statul de condamnare, de o pedeapsă cu închisoarea sau o măsură privativă de libertate cu o durată maximă de cel puțin trei ani, astfel cum sunt definite de legislația statului de condamnare, conduc, în termenii prezentei decizii-cadru și fără verificarea dublei incriminări a faptei, la recunoașterea hotărârii judecătorești și, după caz, a deciziei de probațiune și la supravegherea măsurilor de probațiune și a sancțiunilor alternative:

participarea la un grup infracțional organizat;

terorismul;

traficul de ființe umane;

exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infantilă;

traficul ilicit de substanțe narcotice și substanțe psihotrope;

traficul ilicit de arme, muniții și explozive;

corupția;

frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Comunităților Europene în sensul Convenției din 26 iulie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (8);

spălarea banilor proveniți din săvârșirea de infracțiuni;

falsificarea de bani, inclusiv a monedei euro;

criminalitatea informatică;

infracțiunile de mediu, inclusiv traficul ilicit de specii animale pe cale de dispariție și traficul ilicit de specii și soiuri de plante pe cale de dispariție;

facilitarea intrării și a șederii ilegale;

omuciderea, vătămarea corporală gravă;

traficul ilicit de organe și țesuturi umane;

răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal și luarea de ostateci;

rasismul și xenofobia;

jafurile organizate sau armate;

traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv de antichități și opere de artă;

înșelăciunea;

deturnarea de fonduri;

contrafacerea de produse și pirateria;

falsificarea documentelor administrative și uzul de fals;

falsificarea de monede sau alte valori;

trafic ilicit de substanțe hormonale și alți factori de creștere;

traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive;

traficul de vehicule furate;

violul;

incendierea voluntară;

infracțiunile de competența Curții Penale Internaționale;

sechestrarea ilegală de aeronave/nave;

sabotajul.

(2)   Consiliul poate decide în orice moment să adauge alte categorii de infracțiuni pe lista prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol, hotărând în unanimitate, în urma consultării Parlamentului European în condițiile prevăzute la articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană. Consiliul examinează, ținând seama de raportul care i-a fost prezentat în conformitate cu articolul 26 alineatul (1) din prezenta decizie-cadru, dacă lista trebuie extinsă sau modificată.

(3)   Pentru alte infracțiuni decât cele aflate sub incidența alineatului (1), statul de executare poate supune recunoașterea hotărârii judecătorești și, după caz, a deciziei de probațiune și supravegherea măsurilor de probațiune și a sancțiunilor alternative condiției ca hotărârea să privească fapte care constituie infracțiuni și în temeiul legii statului de executare, indiferent de elementele constitutive ale acesteia și de definiția sa.

(4)   La adoptarea prezentei decizii-cadru sau ulterior, orice stat membru poate să notifice o declarație Secretariatului General al Consiliului prin care să declare că nu va aplica dispozițiile alineatului (1). Orice astfel de declarație poate fi retrasă în orice moment. Astfel de declarații sau retrageri de declarații se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 11

Motive de refuz al recunoașterii și al supravegherii

(1)   Autoritatea competentă a statului de executare poate refuza recunoașterea hotărârii judecătorești sau, după caz, a deciziei de probațiune și asumarea responsabilității de supraveghere a măsurilor de probațiune sau a sancțiunilor alternative dacă:

(a)

certificatul menționat la articolul 6 alineatul (1) este incomplet sau nu corespunde în mod vădit hotărârii judecătorești sau deciziei de suspendare condiționată a executării pedepsei și nu a fost completat sau corectat într-un termen rezonabil stabilit de către autoritatea competentă a statului de executare;

(b)

nu sunt îndeplinite criteriile prevăzute la articolul 5 alineatul (1), la articolul 5 alineatul (2) sau la articolul 6 alineatul (4);

(c)

recunoașterea hotărârii judecătorești și asumarea responsabilității de supraveghere a măsurilor de probațiune și a sancțiunilor alternative ar contraveni principiului ne bis in idem;

(d)

în unul dintre cazurile menționate la articolul 10 alineatul (3) și, în cazul în care statul de executare a făcut o declarație în temeiul articolului 10 alineatul (4), într-una dintre situațiile menționate la articolul 10 alineatul (1), hotărârea judecătorească se referă la fapte care nu ar constitui o infracțiune în temeiul legii statului de executare. Cu toate acestea, în materie fiscală, vamală și de schimb valutar, executarea hotărârii judecătorești sau, după caz, a deciziei de probațiune nu poate fi refuzată pe motiv că legea statului de executare nu impune același tip de impozite sau taxe sau nu conține dispoziții de același tip în materie fiscală, vamală și de schimb valutar ca și legea statului de condamnare;

(e)

executarea pedepsei este prescrisă în conformitate cu legea statului de executare și se referă la o faptă care ține de competența statului respectiv, în temeiul legislației sale naționale;

(f)

imunitatea conferită de legea statului de executare împiedică supravegherea măsurilor de probațiune sau a sancțiunilor alternative;

(g)

în temeiul legii statului de executare, persoana condamnată nu răspunde penal din cauza vârstei sale pentru fapta cu privire la care a fost pronunțată hotărârea judecătorească;

(h)

hotărârea judecătorească a fost pronunțată in absentia, cu excepția cazului în care certificatul atestă faptul că persoana a fost citată personal sau informată prin intermediul unui reprezentant competent, în conformitate cu legislația națională a statului de condamnare, cu privire la data și locul audierii care a dus la pronunțarea hotărârii judecătorești in absentia sau faptul că persoana respectivă a declarat unei autorități competente că nu contestă cauza;

(i)

hotărârea judecătorească sau, după caz, decizia de probațiune prevede un tratament medical/terapeutic pe care, fără a aduce atingere articolului 9, statul de executare nu îl poate supraveghea având în vedere sistemul său juridic sau de sănătate;

(j)

durata măsurii de probațiune sau a sancțiunii alternative este mai mică de șase luni; sau

(k)

hotărârea judecătorească se referă la infracțiuni care, în conformitate cu legea statului de executare, sunt considerate a fi fost comise în întregime sau într-o măsură semnificativă pe teritoriul acestuia sau într-un loc echivalent cu teritoriul acestuia.

(2)   Orice decizie luată în temeiul alineatului (1) litera (k) referitoare la infracțiuni comise parțial pe teritoriul statului de executare sau într-un loc echivalent cu teritoriul acestuia se ia de către autoritatea competentă a statului de executare numai în situații excepționale și de la caz la caz, luându-se în considerare circumstanțele specifice cazului, în special măsura în care faptele respective au fost sau nu comise în mod semnificativ în statul de condamnare.

(3)   În cazurile prevăzute la alineatul (1) literele (a), (b), (c), (h), (i), (j) și (k), înainte să decidă asupra refuzului de a recunoaște hotărârea judecătorească sau, după caz, decizia de probațiune și de a-și asuma responsabilitatea de supraveghere a măsurilor de probațiune și a pedepselor alternative, autoritatea competentă a statului de executare comunică prin mijloace adecvate cu autoritatea competentă a statului de condamnare și, dacă este necesar, solicită acesteia din urmă să furnizeze fără întârziere toate informațiile suplimentare necesare.

(4)   În cazul în care autoritatea competentă a statului de executare decide să invoce un motiv de refuz prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol, în special motivele prevăzute la alineatul (1) litera (d) sau (k), aceasta poate totuși să decidă, de comun acord cu autoritatea competentă a statului de condamnare, să supravegheze măsurile de probațiune sau sancțiunile alternative aplicate prin hotărârea judecătorească și, după caz, decizia de probațiune care i-a fost transmisă, fără a-și asuma răspunderea luării nici uneia dintre deciziile menționate la articolul 14 alineatul (1) literele (a), (b) și (c).

Articolul 12

Termenul

(1)   Autoritatea competentă a statului de executare decide cât mai repede posibil și în termen de 60 de zile de la primirea hotărârii judecătorești și, după caz, a deciziei de probațiune, împreună cu certificatul menționat la articolul 6 alineatul (1), dacă recunoaște sau nu hotărârea judecătorească și, după caz, decizia de probațiune și dacă își asumă responsabilitatea de supraveghere a măsurilor de probațiune sau a sancțiunilor alternative. Aceasta informează de îndată autoritatea competentă a statului de condamnare, prin orice mijloace care produc un înscris, cu privire la decizia sa.

(2)   În cazul în care, în împrejurări excepționale, autoritatea competentă a statului de executare se află în imposibilitatea de a respecta termenul prevăzut la alineatul (1), aceasta informează de îndată autoritatea competentă a statului de condamnare prin orice mijloace, motivând întârzierea și precizând timpul estimat necesar în vederea luării unei decizii definitive.

Articolul 13

Legea aplicabilă

(1)   Supravegherea și aplicarea măsurilor de probațiune și a sancțiunilor alternative sunt reglementate de legea statului de executare.

(2)   Autoritatea competentă a statului de executare poate supraveghea obligația menționată la articolul 4 alineatul (1) litera (h) solicitând persoanei condamnate să furnizeze o dovadă a îndeplinii obligației de a repara prejudiciul cauzat de infracțiune.

Articolul 14

Competența privind toate deciziile ulterioare și legea aplicabilă

(1)   Autoritatea competentă a statului de executare este competentă să ia toate deciziile ulterioare cu privire la o condamnare cu suspendare, o liberare condiționată, o condamnare cu amânarea aplicării pedepsei sau o sancțiune alternativă, în special în situația nerespectării unei măsuri de probațiune sau a unei sancțiuni alternative sau dacă persoana condamnată comite o nouă infracțiune.

Printre astfel de decizii ulterioare se numără, în special:

(a)

modificarea obligațiilor sau a instrucțiunilor cuprinse în măsura de probațiune sau în sancțiunea alternativă, sau modificarea duratei termenului de încercare;

(b)

revocarea suspendării executării hotărârii judecătorești sau a deciziei privind liberarea condiționată; și

(c)

aplicarea unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri privative de libertate în cazul unei pedepse alternative sau al unei condamnări cu amânarea executării pedepsei.

(2)   Legea statului de executare se aplică în cazul deciziilor luate în conformitate cu alineatul (1) și în cazul tuturor consecințelor ulterioare ale hotărârii judecătorești, inclusiv în cazul executării și, dacă este necesar, al adaptării pedepsei cu închisoarea sau a altei măsuri privative de libertate.

(3)   Fiecare stat membru poate declara, la adoptarea prezentei decizii-cadru sau la o dată ulterioară, că, în calitate de stat de executare, va refuza asumarea responsabilității prevăzute la alineatul (1) literele (b) și (c), în cazuri sau categorii de cazuri care urmează a fi prevăzute de statul membru respectiv, în special:

(a)

în cazurile care privesc o sancțiune alternativă, atunci când hotărârea judecătorească nu implică o pedeapsă cu închisoarea sau o altă măsură privativă de libertate care trebuie executată în caz de nerespectare a obligațiilor sau a instrucțiunilor respective;

(b)

în cazurile care privesc o condamnare cu amânarea aplicării pedepsei;

(c)

în cazurile în care hotărârea judecătorească vizează acte care nu constituie infracțiuni în conformitate cu legislația statului de executare, indiferent de elementele constitutive și de definiția acesteia.

(4)   Atunci când un stat membru utilizează posibilitățile prevăzute la alineatul (3), autoritatea competentă a statului de executare transferă din nou jurisdicția autorității competente a statului de condamnare în cazul nerespectării măsurii de probațiune sau a sancțiunii alternative, dacă autoritatea competentă din statul de executare consideră că este necesar să se adopte o decizie ulterioară prevăzută la alineatul (1) litera (b) sau (c).

(5)   În cazurile prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol, obligația de a recunoaște hotărârea judecătorească și, după caz, decizia de probațiune, precum și obligația de a întreprinde fără întârziere măsurile necesare pentru supravegherea măsurilor de probațiune și/sau a sancțiunilor alternative, astfel cum se menționează la articolul 8 alineatul (1), nu sunt afectate.

(6)   Declarațiile menționate la alineatul (3) se fac sub forma unei notificări adresate Secretariatului General al Consiliului. Orice astfel de declarație poate fi retrasă în orice moment. Declarațiile și retragerile declarațiilor menționate în prezentul articol se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 15

Consultări între autoritățile competente

Atunci când și ori de câte ori se consideră necesar, autoritățile competente din statul de condamnare și din statul de executare se pot consulta în scopul de a facilita aplicarea corectă și eficientă a prezentei decizii-cadru.

Articolul 16

Obligațiile autorităților care intervin în cazul în care competența pentru deciziile ulterioare revine statului de executare

(1)   Autoritatea competentă a statului de executare informează de îndată autoritatea competentă a statului de condamnare, prin orice mijloace care produc un înscris, cu privire la toate deciziile referitoare la:

(a)

modificarea măsurii de probațiune sau a sancțiunii alternative;

(b)

revocarea suspendării executării hotărârii judecătorești sau revocarea deciziei privind liberarea condiționată;

(c)

executarea unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri privative de libertate ca urmare a nerespectării unei măsuri de probațiune sau a unei pedepse alternative;

(d)

prescrierea măsurilor de probațiune sau a sancțiunii alternative.

(2)   În cazul în care i se solicită acest lucru de către autoritatea competentă a statului de condamnare, autoritatea competentă a statului de executare o informează pe aceasta cu privire la durata maximă a privării de libertate prevăzută de legislația națională a statului de executare pentru infracțiunea cu privire la care s-a pronunțat hotărârea judecătorească și care ar putea fi impusă persoanei condamnate în cazul încălcării măsurilor de probațiune sau a sancțiunilor alternative. Această informație este furnizată imediat după primirea hotărârii judecătorești și, după caz, a deciziei de probațiune, împreună cu certificatul menționat la articolul 6 alineatul (1).

(3)   Autoritatea competentă a statului de condamnare informează de îndată autoritatea competentă a statului de executare, prin orice mijloace care produc un înscris, cu privire la orice împrejurări sau constatări care, în opinia sa, ar putea conduce la pronunțarea uneia sau a mai multor decizii menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c).

Articolul 17

Obligațiile autorităților care intervin în cazul în care competența pentru deciziile ulterioare revine statului de condamnare

(1)   În cazul în care autoritatea competentă a statului de condamnare este abilitată să se pronunțe cu privire la deciziile ulterioare prevăzute la articolul 14 alineatul (1), în temeiul aplicării articolului 14 alineatul (3), autoritatea competentă a statului de executare o notifică de îndată cu privire la:

(a)

orice constatare care poate duce la revocarea suspendării executării hotărârii judecătorești sau la revocarea deciziei privind liberarea condiționată;

(b)

orice constatare care poate duce la aplicarea unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri privative de libertate;

(c)

toate faptele și împrejurările suplimentare a căror transmitere este solicitată de către autoritatea competentă din statul de condamnare și care sunt esențiale pentru a-i permite acesteia să adopte decizii ulterioare, în conformitate cu legislația națională.

(2)   Atunci când un stat membru utilizează posibilitatea prevăzută la articolul 11 alineatul (4), autoritatea competentă a statului respectiv informează autoritatea competentă a statului de condamnare în cazul nerespectării de către persoana condamnată a măsurii de probațiune sau a sancțiunii alternative.

(3)   Notificarea constatărilor menționate la alineatul (1) literele (a) și (b) și la alineatul (2) se efectuează utilizând formularul standard prevăzut în anexa II. Notificarea faptelor și a împrejurărilor menționate la alineatul (1) litera (c) se efectuează prin orice mijloace care produc un înscris, inclusiv, atunci când este posibil, prin intermediul formularului prevăzut în anexa II.

(4)   În cazul în care, în temeiul legislației statului de condamnare, persoanei condamnate trebuie să i se acorde dreptul la audiere în instanță înaintea pronunțării unei decizii cu privire la aplicarea unei pedepse, această cerință poate fi respectată urmând mutatis mutandis procedura prezentată în instrumentele de drept internațional sau comunitar care prevăd posibilitatea utilizării serviciile de videoconferință pentru audierea persoanelor.

(5)   Autoritatea competentă a statului de condamnare informează de îndată autoritatea competentă a statului de executare, cu privire la toate deciziile referitoare la:

(a)

revocarea suspendării executării hotărârii judecătorești sau revocarea deciziei privind liberarea condiționată;

(b)

executarea pedepsei cu închisoarea sau a unei măsuri privative de libertate, în cazul în care hotărârea judecătorească include o astfel de măsură;

(c)

aplicarea unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri privative de libertate, în cazul în care hotărârea judecătorească nu include o astfel de măsură;

(d)

prescrierea măsurii de probațiune sau a sancțiunii alternative.

Articolul 18

Informații transmise de statul de executare în toate situațiile

Autoritatea competentă a statului de executare informează de îndată autoritatea competentă a statului de condamnare, prin orice mijloace care lasă un înscris, cu privire la:

1.

transmiterea hotărârii judecătorești și, după caz, a deciziei de probațiune, împreună cu certificatul menționat la articolul 6 alineatul (1), autorității competente care răspunde de recunoașterea acestora și de adoptarea măsurilor necesare pentru supravegherea măsurilor de probațiune sau a sancțiunilor alternative, în conformitate cu articolul 6 alineatul (7);

2.

imposibilitatea practică de a supraveghea măsurile de probațiune sau sancțiunile alternative, din motivul că, după transmiterea hotărârii judecătorești și, după caz, a deciziei de probațiune, împreună cu certificatul menționat la articolul 6 alineatul (1), către statul de executare, persoana condamnată nu poate fi găsită pe teritoriul statului de executare, caz în care statul de executare nu are nicio obligație de a supraveghea măsurile de probațiune sau sancțiunile alternative;

3.

decizia de a recunoaște hotărârea judecătorească și, după caz, decizia de probațiune și de a își asuma responsabilitatea pentru supravegherea măsurilor de probațiune sau a sancțiunilor alternative;

4.

orice decizie de a nu recunoaște hotărârea judecătorească și, după caz, decizia de probațiune și de a refuza asumarea responsabilității pentru supravegherea măsurilor de probațiune sau a sancțiunilor alternative, în conformitate cu articolul 11, odată cu motivele care au stat la baza deciziei respective;

5.

orice decizie de a adapta măsurile de probațiune sau sancțiunile alternative în conformitate cu articolul 9, odată cu motivele care au stat la baza deciziei respective;

6.

orice decizie de amnistie sau grațiere care determină nesupravegherea măsurilor de probațiune sau a sancțiunilor alternative din motivele menționate la articolul 19 alineatul (1), după caz, odată cu motivele care au stat la baza deciziei respective.

Articolul 19

Amnistia, grațierea, revizuirea hotărârii judecătorești

(1)   Amnistia sau grațierea pot fi acordate atât de statul de condamnare, cât și de statul de executare.

(2)   Numai statul de condamnare poate decide în ceea ce privește solicitările de revizuire a hotărârii judecătorești aflate la baza măsurilor de probațiune sau a sancțiunilor alternative care trebuie supravegheate în temeiul prezentei decizii-cadru.

Articolul 20

Limitele competenței statului de executare

(1)   În cazul în care persoana condamnată fuge din statul de executare sau nu mai are reședința legală obișnuită în statul respectiv, autoritatea competentă a statului de executare poate transfera înapoi autorității competente din statul de condamnare competența privind supravegherea măsurilor de probațiune sau a sancțiunilor alternative, precum și privind toate deciziile ulterioare referitoare la executarea hotărârii judecătorești.

(2)   În cazul în care în statul de condamnare se desfășoară noi proceduri penale cu privire la persoana respectivă, autoritatea competentă a statului de condamnare poate solicita autorității competente a statului de executare să transfere înapoi competențele în ceea ce privește supravegherea măsurilor de probațiune și a sancțiunilor alternative, precum și în ceea ce privește deciziile ulterioare referitoare la executarea hotărârii judecătorești către autoritatea competentă din statul de condamnare. Într-un astfel de caz, autoritatea competentă a statului de executare poate transfera competența înapoi către autoritatea competentă a statului de condamnare.

(3)   Atunci când, în aplicarea prezentului articol, competența este transferată înapoi către statul de condamnare, autoritatea competentă a statului respectiv preia competența în cauză. În vederea supravegherii ulterioare a măsurilor de probațiune sau a sancțiunilor alternative, autoritatea competentă a statului de condamnare ține seama de durata și de măsura în care au fost respectate măsurile de probațiune sau sancțiunile alternative în statul de executare, precum și de orice decizie luată de statul de executare în conformitate cu articolul 16 alineatul (1).

Articolul 21

Limbile

Certificatele menționate la articolul 6 alineatul (1) se traduc în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului de executare. Orice stat membru poate să indice, la adoptarea prezentei decizii-cadru sau ulterior, într-o declarație depusă la Secretariatul General al Consiliului, că va accepta o traducere într-o altă limbă sau mai multe limbi oficiale ale instituțiilor Uniunii Europene.

Articolul 22

Cheltuieli

Cheltuielile generate de aplicarea prezentei decizii-cadru sunt suportate de către statul de executare, cu excepția cheltuielilor contractate exclusiv pe teritoriul statului de condamnare.

Articolul 23

Raportul cu alte acorduri și înțelegeri

(1)   Începând cu 6 decembrie 2011, prezenta decizie-cadru înlocuiește, în raporturile dintre statele membre, dispozițiile corespunzătoare din Convenția Consiliului Europei din 30 noiembrie 1964 privind supravegherea persoanelor condamnate condiționat sau liberate condiționat.

(2)   Statele membre pot continua să aplice acordurile sau înțelegerile bilaterale sau multilaterale în vigoare după 6 decembrie 2008, în măsura în care acestea permit extinderea sau aprofundarea obiectivelor prezentei decizii-cadru și contribuie la o mai mare simplificare sau facilitare a procedurilor de supraveghere a măsurilor de probațiune și a sancțiunilor alternative.

(3)   Statele membre pot încheia acorduri sau înțelegeri bilaterale sau multilaterale după 6 decembrie 2008, în măsura în care aceste acorduri sau înțelegeri permit extinderea sau aprofundarea dispozițiilor prezentei decizii-cadru și contribuie la o mai mare simplificare sau facilitare a procedurilor de supraveghere a măsurilor de probațiune și a sancțiunilor alternative.

(4)   Până la 6 martie 2009, statele membre informează Consiliul și Comisia cu privire la acordurile sau înțelegerile existente menționate la alineatul (2), pe care doresc să continue să le aplice. De asemenea, statele membre informează Consiliul și Comisia cu privire la orice nou acord sau înțelegere, astfel cum sunt menționate la alineatul (3), în termen de trei luni de la data semnării acestora.

Articolul 24

Aplicarea teritorială

Prezenta decizie-cadru se aplică Gibraltarului.

Articolul 25

Punerea în aplicare

(1)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se conforma dispozițiilor prezentei decizii-cadru până la 6 decembrie 2011.

(2)   Statele membre transmit Secretariatului General al Consiliului și Comisiei textul dispozițiilor care transpun în legislația lor națională obligațiile care le revin în temeiul prezentei decizii-cadru.

Articolul 26

Reexaminarea

(1)   Până la 6 decembrie 2014, Comisia întocmește un raport pe baza informațiilor primite din partea statelor membre în temeiul articolului 25 alineatul (2).

(2)   Pe baza acestui raport, Consiliul evaluează:

(a)

măsura în care statele membre au luat măsurile necesare pentru a se conforma prezentei decizii-cadru; și

(b)

aplicarea prezentei decizii-cadru.

(3)   Raportul este însoțit, după caz, de propuneri legislative.

Articolul 27

Intrarea în vigoare

Prezenta decizie-cadru intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 27 noiembrie 2008.

Pentru Consiliu

Președintele

M. ALLIOT-MARIE


(1)  JO C 147, 30.6.2007, p. 1.

(2)  Avizul din 25 octombrie 2007 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3)  JO C 53, 3.3.2005, p. 1.

(4)  JO L 327, 5.12.2008, p. 27.

(5)  JO L 76, 22.3.2005, p. 16.

(6)  JO L 328, 24.11.2006, p. 59.

(7)  JO L 191, 7.7.1998, p. 4.

(8)  JO C 316, 27.11.1995, p. 49.


ANEXA I

Image

Image

Image

Image

Image

Image


ANEXA II

Image

Image


16.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 337/s3


AVIZ CITITORILOR

Instituțiile au hotărât să nu mai menționeze, în textele lor, ultima modificare a actelor citate.

În lipsa unor dispoziții contrare, actele la care se face trimitere în textele publicate se consideră ca fiind actele în versiunea în vigoare a acestora.