ISSN 1830-3625

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 301

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 51
12 noiembrie 2008


Cuprins

 

I   Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare este obligatorie

Pagina

 

 

REGULAMENTE

 

 

Regulamentul (CE) nr. 1115/2008 al Comisiei din 11 noiembrie 2008 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

1

 

*

Regulamentul (CE) nr. 1116/2008 al Comisiei din 11 noiembrie 2008 de înregistrare a unor denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Bœuf de Bazas (IGP), Kainuun rönttönen (IGP)]

3

 

*

Regulamentul (CE) nr. 1117/2008 al Comisiei din 11 noiembrie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1973/2004 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului în ceea ce privește schemele de ajutor prevăzute la titlurile IV și IVa din respectivul regulament și utilizarea terenurilor retrase din circuitul agricol pentru producția de materii prime

5

 

 

Regulamentul (CE) nr. 1118/2008 al Comisiei din 11 noiembrie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1075/2008 de stabilire a taxelor de import în sectorul cerealelor începând cu 1 noiembrie 2008

8

 

 

II   Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare nu este obligatorie

 

 

DECIZII

 

 

Consiliu

 

 

2008/845/CE, Euratom

 

*

Decizia Consiliului din 24 octombrie 2008 privind actualizarea indemnizațiilor acordate membrilor și membrilor supleanți ai Comitetului Economic și Social European

11

 

 

2008/846/CE

 

*

Decizia Consiliului din 4 noiembrie 2008 de numire a unui membru italian în cadrul Comitetului Regiunilor

12

 

 

2008/847/CE

 

*

Decizia Consiliului din 4 noiembrie 2008 cu privire la eligibilitatea țărilor din Asia Centrală în temeiul Deciziei 2006/1016/CE privind acordarea unei garanții comunitare Băncii Europene de Investiții în cazul pierderilor rezultate din împrumuturi și garanții la împrumuturi acordate unor proiecte din afara Comunității

13

 

 

Comisie

 

 

2008/848/CE

 

*

Decizia Comisiei din 16 iulie 2008 privind ajutorul de stat C 14/07 (ex NN 15/07) acordat de Italia în favoarea NGP/SIMPE [notificată cu numărul C(2008) 3528]  ( 1 )

14

 

 

2008/849/CE

 

*

Decizia Comisiei din 6 noiembrie 2008 privind contribuția financiară a Comunității pentru anul 2009, destinată acțiunilor OIE în domeniul identificării și trasabilității animalelor

22

 

 

RECOMANDĂRI

 

 

Comisie

 

 

2008/850/CE

 

*

Recomandarea Comisiei din 15 octombrie 2008 privind procedura de notificare, termenele limită și procedura de consultare prevăzute la articolul 7 din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice [notificată cu numărul C(2008) 5925]  ( 1 )

23

 

 

III   Acte adoptate în temeiul Tratatului UE

 

 

ACTE ADOPTATE ÎN TEMEIUL TITLULUI V DIN TRATATUL UE

 

*

Acțiunea comună 2008/851/PESC a Consiliului din 10 noiembrie 2008 privind operația militară a Uniunii Europene în vederea unei contribuții la descurajarea, prevenirea și reprimarea actelor de piraterie și de jaf armat din largul coastelor Somaliei

33

 

 

ACTE ADOPTATE ÎN TEMEIUL TITLULUI VI DIN TRATATUL UE

 

*

Decizia 2008/852/JAI a Consiliului din 24 octombrie 2008 privind o rețea de puncte de contact de combatere a corupției

38

 

 

Rectificări

 

*

Rectificare la Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 ( JO L 210, 31.7.2006 ) (Ediția specială în limba română, capitolul 14, volumul 2, p. 64)

40

 


 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


I Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare este obligatorie

REGULAMENTE

12.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 301/1


REGULAMENTUL (CE) NR. 1115/2008 AL COMISIEI

din 11 noiembrie 2008

de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (1),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 al Comisiei din 21 decembrie 2007 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96 și (CE) nr. 1182/2007 ale Consiliului în sectorul fructelor și legumelor (2), în special articolul 138 alineatul (1),

întrucât:

Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XV la regulamentul respectiv,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Valorile forfetare de import prevăzute la articolul 138 din Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 se stabilesc în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 12 noiembrie 2008.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 11 noiembrie 2008.

Pentru Comisie

Jean-Luc DEMARTY

Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală


(1)   JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2)   JO L 350, 31.12.2007, p. 1.


ANEXĂ

Valorile forfetare de import pentru determinarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

(EUR/100 kg)

Cod NC

Codul țărilor terțe (1)

Valoare forfetară de import

0702 00 00

AL

34,6

MA

56,3

MK

46,2

TR

89,1

ZZ

56,6

0707 00 05

JO

175,9

MA

30,8

TR

85,3

ZZ

97,3

0709 90 70

MA

62,9

TR

129,3

ZZ

96,1

0805 20 10

MA

83,7

ZZ

83,7

0805 20 30 , 0805 20 50 , 0805 20 70 , 0805 20 90

HR

21,1

MA

75,0

TR

83,5

ZZ

59,9

0805 50 10

MA

103,9

TR

100,1

ZA

88,0

ZZ

97,3

0806 10 10

BR

227,1

TR

122,8

US

241,5

ZA

197,4

ZZ

197,2

0808 10 80

AL

32,1

AR

75,0

CA

96,0

CL

64,2

MK

37,6

US

102,2

ZA

89,5

ZZ

70,9

0808 20 50

CN

53,6

TR

124,9

ZZ

89,3


(1)  Nomenclatorul țărilor, astfel cum este stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1833/2006 al Comisiei (JO L 354, 14.12.2006, p. 19). Codul „ ZZ ” reprezintă „alte origini”.


12.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 301/3


REGULAMENTUL (CE) NR. 1116/2008 AL COMISIEI

din 11 noiembrie 2008

de înregistrare a unor denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Bœuf de Bazas (IGP), Kainuun rönttönen (IGP)]

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (1), în special articolul 7 alineatul (4) primul paragraf,

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) primul paragraf și în temeiul articolului 17 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, cererea de înregistrare a denumirii „Bœuf de Bazas” depusă de Republica Franceză și cererea de înregistrare a denumirii „Kainuun rönttönen” depusă de Republica Finlanda au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2).

(2)

Deoarece nicio declarație de opoziție nu a fost notificată Comisiei în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, aceste denumiri trebuie, prin urmare, înregistrate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Se înregistrează denumirile care figurează în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 11 noiembrie 2008.

Pentru Comisie

Mariann FISCHER BOEL

Membru al Comisiei


(1)   JO L 93, 31.3.2006, p. 12.

(2)   JO C 73, 19.3.2008, p. 26 (Bœuf de Bazas), JO C 74, 20.3.2008, p. 72 (Kainuun rönttönen).


ANEXĂ

1.   

Produse agricole destinate consumului uman enumerate în anexa I la tratat:

Clasa 1.1.

Carne (și organe comestibile) proaspete

FRANȚA

Bœuf de Bazas (IGP)

2.   

Produse alimentare prevăzute în anexa I la regulament:

Clasa 2.4.

Produse de panificație, patiserie, cofetărie și biscuiți.

FINLANDA

Kainuun rönttönen (IGP).


12.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 301/5


REGULAMENTUL (CE) NR. 1117/2008 AL COMISIEI

din 11 noiembrie 2008

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1973/2004 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului în ceea ce privește schemele de ajutor prevăzute la titlurile IV și IVa din respectivul regulament și utilizarea terenurilor retrase din circuitul agricol pentru producția de materii prime

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 (1), în special articolul 110b alineatul (2) și articolul 145 litera (r) a doua liniuță,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, modificat prin Regulamentul (CE) nr. 637/2008 (2), stabilește normele aplicabile ajutoarelor cuplate pentru bumbac în conformitate cu hotărârea Curții în cauza C-310/04.

(2)

Titlul IV capitolul 10a din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 prevede, în special, posibilitatea acordării unui ajutor direct pentru producția de bumbac. Prin urmare, este necesar să se adapteze normele corespunzătoare stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1973/2004 al Comisiei (3).

(3)

Articolul 110b alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 prevede că, pentru a fi eligibil pentru ajutorul pe hectar, fermierul trebuie să însămânțeze suprafața destinată culturii bumbacului cu soiuri autorizate și să cultive bumbacul pe terenuri autorizate de către statele membre. Prin urmare, trebuie specificate criteriile de autorizare atât pentru soiuri, cât și pentru terenurile adaptate producției de bumbac.

(4)

Pentru a primi ajutorul pe hectar pentru bumbac, fermierii trebuie să însămânțeze terenuri autorizate. Trebuie să fie stabilit un criteriu pentru definirea „însămânțării”. Stabilirea de către statele membre a densității minime de plantare pentru aceste terenuri în funcție de condițiile pedoclimatice și de caracteristicile regionale specifice trebuie să constituie un criteriu obiectiv pentru a stabili dacă însămânțarea a fost corect efectuată.

(5)

Statele membre trebuie să autorizeze organizații interprofesionale de producție a bumbacului pe baza unor criterii obiective referitoare la dimensiunea și organizarea internă a acestora. Dimensiunea unei organizații interprofesionale trebuie stabilită ținând seama de cerința ca întreprinderea de egrenat membră să poată primi cantități suficiente de bumbac neegrenat.

(6)

Pentru a evita complicațiile în gestionarea schemei de ajutor, un producător nu poate fi membrul mai multor organizații interprofesionale. Din același motiv, în cazul în care un producător care aparține unei organizații interprofesionale se angajează să livreze bumbacul pe care îl produce, acesta trebuie să livreze bumbacul numai întreprinderii de egrenat care aparține aceleiași organizații.

(7)

Schema de ajutor pentru bumbac impune statelor membre să transmită producătorilor anumite informații privind cultivarea bumbacului, precum soiurile autorizate, criteriile obiective de autorizare a terenurilor și densitatea minimă a plantelor. Pentru informarea fermierilor în timp util, statul membru trebuie să transmită informațiile respective până la o anumită dată.

(8)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1973/2004 trebuie modificat în consecință.

(9)

Deoarece normele stabilite la titlul IV capitolul 10a din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se aplică începând cu 1 ianuarie 2009, normele stabilite în prezentul regulament trebuie să se aplice de la aceeași dată.

(10)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a plăților directe,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Capitolul 17a din Regulamentul (CE) nr. 1973/2004 se înlocuiește cu următorul text:

„CAPITOLUL 17a

PLĂȚI SPECIFICE PENTRU CULTIVAREA BUMBACULUI

Articolul 171a

Autorizarea terenurilor agricole pentru producția de bumbac

Statele membre stabilesc criteriile obiective pe baza cărora terenurile sunt autorizate în vederea acordării ajutorului specific pentru bumbac prevăzut la articolul 110a din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

Criteriile menționate anterior se bazează pe cel puțin unul dintre următoarele elemente:

(a)

economia agricolă a regiunilor pentru care producția de bumbac este importantă;

(b)

starea pedoclimatică a suprafețelor în cauză;

(c)

gestionarea apelor de irigare;

(d)

rotațiile și tehnicile de cultivare care pot respecta mediul.

Articolul 171aa

Autorizarea soiurilor pentru însămânțare

Statele membre procedează la autorizarea soiurilor înregistrate în «Catalogul comun al soiurilor din speciile de plante agricole» care sunt adaptate la nevoile pieței.

Articolul 171ab

Condiții de eligibilitate

Însămânțarea suprafețelor prevăzute la articolul 110b alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se realizează prin obținerea unei densități minime a plantelor care urmează să fie stabilită de către statul membru în funcție de condițiile pedoclimatice și, după caz, de caracteristicile regionale specifice.

Articolul 171ac

Practici agronomice

Statele membre sunt autorizate să stabilească norme speciale în ceea ce privește practicile agronomice necesare pentru întreținerea și recoltarea culturilor în condiții normale de creștere.

Articolul 171ad

Autorizarea organizațiilor interprofesionale

(1)   În fiecare an statele membre autorizează, înainte de 31 decembrie, pentru însămânțările din anul următor, orice organizație interprofesională de producție de bumbac care a depus o cerere în acest sens și care:

(a)

regrupează o suprafață totală de cel puțin 4 000 ha, stabilită de statul membru și care îndeplinește criteriile de autorizare prevăzute la articolul 171a, precum și cel puțin o întreprindere de egrenat;

(b)

a adoptat norme de funcționare interne, în special privind condițiile de aderare și cotizațiile, în conformitate cu reglementările naționale și comunitare.

Cu toate acestea, pentru 2009, statele membre autorizează organizațiile interprofesionale de producție a bumbacului înainte de 28 februarie 2009.

(2)   În cazul în care se constată că o organizație interprofesională autorizată nu respectă criteriile de autorizare prevăzute la alineatul (1), statul membru retrage autorizația, cu excepția cazului în care respectarea criteriilor în cauză se restabilește într-un termen rezonabil. În cazul în care se preconizează retragerea autorizației, statul membru notifică organizației interprofesionale intenția sa, precum și motivele retragerii. Statul membru acordă organizației interprofesionale posibilitatea de a-și prezenta observațiile într-un termen stabilit. În caz de retragere, statele membre prevăd aplicarea de sancțiuni corespunzătoare.

Agricultorii care sunt membri ai unei organizații interprofesionale autorizate a cărei autorizație s-a retras în conformitate cu primul paragraf al prezentului alineat își pierd dreptul la majorarea ajutorului prevăzută la articolul 110e alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

Articolul 171ae

Obligațiile producătorilor

(1)   Un producător nu poate fi membru al mai multor organizații interprofesionale.

(2)   Producătorul membru al unei organizații interprofesionale trebuie să livreze bumbacul produs unei întreprinderi de egrenat care aparține de aceeași organizație interprofesională.

(3)   Participarea producătorilor la o organizație interprofesională autorizată trebuie să fie rezultatul unei aderări voluntare.

Articolul 171af

Comunicări către producători

(1)   Statele membre comunică cultivatorilor de bumbac, până la data de 31 ianuarie a anului respectiv:

(a)

soiurile autorizate; cu toate acestea, soiurile autorizate în conformitate cu articolul 171aa după data în cauză trebuie comunicate cultivatorilor înainte de data de 15 martie a aceluiași an;

(b)

criteriile de autorizare a terenurilor;

(c)

densitatea minimă a plantelor de bumbac prevăzută la articolul 171ab;

(d)

practicile agronomice impuse.

(2)   În cazul retragerii autorizației pentru un soi, statele membre informează în acest sens cultivatorii până la 31 ianuarie pentru însămânțarea din anul următor.”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2009.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 11 noiembrie 2008.

Pentru Comisie

Mariann FISCHER BOEL

Membru al Comisiei


(1)   JO L 270, 21.10.2003, p. 1.

(2)   JO L 178, 5.7.2008, p. 1.

(3)   JO L 345, 20.11.2004, p. 1.


12.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 301/8


REGULAMENTUL (CE) NR. 1118/2008 AL COMISIEI

din 11 noiembrie 2008

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1075/2008 de stabilire a taxelor de import în sectorul cerealelor începând cu 1 noiembrie 2008

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (1),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1249/96 al Comisiei din 28 iunie 1996 privind normele de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1766/92 al Consiliului în ceea ce privește taxele la import în sectorul cerealelor (2), în special articolul 2 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Taxele de import în sectorul cerealelor aplicabile începând cu 1 noiembrie 2008 au fost stabilite de Regulamentul (CE) nr. 1075/2008 al Comisiei (3).

(2)

Având în vedere că media calculată a taxelor de import prezintă o diferență de 5 EUR/t față de taxa stabilită, trebuie să se efectueze ajustarea corespunzătoare a taxelor de import stabilite de Regulamentul (CE) nr. 1075/2008.

(3)

Este necesară modificarea, în consecință, a Regulamentului (CE) nr. 1075/2008,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexele I și II la Regulamentul (CE) nr. 1075/2008 se înlocuiesc cu textul din anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 12 noiembrie 2008.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 11 noiembrie 2008.

Pentru Comisie

Jean-Luc DEMARTY

Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală


(1)   JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2)   JO L 161, 29.6.1996, p. 125.

(3)   JO L 294, 1.11.2008, p. 6.


ANEXA I

Taxe la import pentru produsele menționate la articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 aplicabile de la 12 noiembrie 2008

Cod NC

Descrierea mărfurilor

Taxa la import (1)

(în EUR/t)

1001 10 00

GRÂU dur de calitate superioară

0,00

de calitate medie

0,00

de calitate inferioară

0,00

1001 90 91

GRÂU comun, pentru sămânță

0,00

ex 1001 90 99

GRÂU comun de calitate superioară, altul decât pentru sămânță

0,00

1002 00 00

SECARĂ

28,01

1005 10 90

PORUMB pentru sămânță, altul decât hibrid

8,12

1005 90 00

PORUMB, altul decât pentru sămânță (2)

8,12

1007 00 90

SORG cu boabe, altul decât hibrid, destinat însămânțării

28,01


(1)  Pentru mărfurile care intră în Comunitate prin Oceanul Atlantic sau prin Canalul de Suez, importatorul poate beneficia, în aplicarea articolului 2 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96 al Comisiei, de o reducere a taxelor, în valoare de:

3 EUR/t, dacă portul de descărcare se află la Marea Mediterană,

2 EUR/t, dacă portul de descărcare se află în Danemarca, Estonia, Irlanda, Letonia, Lituania, Polonia, Finlanda, Suedia, Regatul Unit sau pe coasta atlantică a Peninsulei Iberice.

(2)  Importatorul poate beneficia de o reducere forfetară de 24 EUR/t atunci când sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96 al Comisiei.


ANEXA II

Elemente pentru calcularea taxelor prevăzute în anexa I

31.10.2008-10.11.2008

1.

Valori medii pentru perioada de referință menționată la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96:

(EUR/t)

 

Grâu comun (1)

Porumb

Grâu dur de calitate superioară

Grâu dur de calitate medie (2)

Grâu dur de calitate inferioară (3)

Orz

Bursa

Minnéapolis

Chicago

Cotația

192,55

120,48

Prețul FOB USA

237,49

227,49

207,49

116,94

Primă pentru Golf

16,03

Primă pentru Marile Lacuri

14,92

2.

Valori medii pentru perioada de referință menționată la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96:

Taxă de navlu: Golful Mexic–Rotterdam:

13,10  EUR/t

Taxă de navlu: Marile Lacuri–Rotterdam:

12,79  EUR/t


(1)  Primă pozitivă încorporată de 14 EUR/t [articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96].

(2)  Primă negativă de 10 EUR/t [articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96].

(3)  Primă negativă de 30 EUR/t [articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96].


II Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare nu este obligatorie

DECIZII

Consiliu

12.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 301/11


DECIZIA CONSILIULUI

din 24 octombrie 2008

privind actualizarea indemnizațiilor acordate membrilor și membrilor supleanți ai Comitetului Economic și Social European

(2008/845/CE, Euratom)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 258 al patrulea paragraf,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 166 al patrulea paragraf,

având în vedere solicitarea Comitetului Economic și Social European din 9 septembrie 2008,

întrucât cuantumul diurnei acordate membrilor și membrilor supleanți ai Comitetului Economic și Social European, stabilit prin Decizia 81/121/CEE (1), ar trebui actualizat,

DECIDE:

Articolul 1

Articolul 2 din Decizia 81/121/CEE se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 2

(1)   Diurna pentru o zi de deplasare este de:

145 EUR pentru membri și membrii supleanți.

(2)   Diurna pentru o zi de reuniune este de:

233 EUR pentru membri și membrii supleanți.

(3)   În cazul în care beneficiarul furnizează dovezi suficiente cu privire la efectuarea unor cheltuieli legate de rămânerea peste noapte la locul în care se desfășoară munca, i se plătește o diurnă suplimentară de 34 EUR.”

Articolul 2

Prezenta decizie produce efecte de la 24 octombrie 2008.

Adoptată la Luxemburg, 24 octombrie 2008.

Pentru Consiliu

Președintele

M. ALLIOT-MARIE


(1)   JO L 67, 12.3.1981, p. 29.


12.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 301/12


DECIZIA CONSILIULUI

din 4 noiembrie 2008

de numire a unui membru italian în cadrul Comitetului Regiunilor

(2008/846/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 263,

având în vedere propunerea Guvernului italian,

întrucât:

(1)

La 24 ianuarie 2006, Consiliul a adoptat Decizia 2006/116/CE (1) de numire a membrilor și a membrilor supleanți ai Comitetului Regiunilor pentru perioada 26 ianuarie 2006-25 ianuarie 2010.

(2)

Un post de membru titular în cadrul Comitetului Regiunilor a devenit vacant ca urmare a încheierii mandatului domnului Fabio GAVA,

DECIDE:

Articolul 1

Este numită în calitate de membru al Comitetului Regiunilor pentru durata restantă a mandatului, respectiv până la 25 ianuarie 2010:

Doamna Maria Luisa COPPOLA, Consigliere regionale – Assessore, Regione Veneto.

Articolul 2

Prezenta decizie produce efecte de la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 4 noiembrie 2008.

Pentru Consiliu

Președintele

C. LAGARDE


(1)   JO L 56, 25.2.2006, p. 75.


12.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 301/13


DECIZIA CONSILIULUI

din 4 noiembrie 2008

cu privire la eligibilitatea țărilor din Asia Centrală în temeiul Deciziei 2006/1016/CE privind acordarea unei garanții comunitare Băncii Europene de Investiții în cazul pierderilor rezultate din împrumuturi și garanții la împrumuturi acordate unor proiecte din afara Comunității

(2008/847/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 181a,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European,

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 2 din Decizia 2006/1016/CE a Consiliului (1), pentru țările enumerate în anexa I și marcate cu un asterisc („*”) și pentru alte țări care nu figurează în anexa I, eligibilitatea pentru o finanțare din partea Băncii Europene de Investiții (BEI) cu garanție comunitară se decide pentru fiecare caz în parte de către Consiliu, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 181a alineatul (2) din tratat.

(2)

Anexa I la Decizia 2006/1016/CE cuprinde cinci țări din Asia Centrală, mai precis Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan, printre țările marcate cu *.

(3)

În Strategia UE pentru un nou parteneriat cu Asia Centrală, adoptată de Consiliul European la reuniunea sa din 21 și 22 iunie 2007, este subliniat faptul că BEI ar trebui să joace un rol important în finanțarea de proiecte de interes pentru UE în Asia Centrală.

(4)

Deoarece condițiile macroeconomice existente în țările din Asia Centrală, și în special situația finanțelor externe și a capacității de a-și onora serviciul datoriei, s-au îmbunătățit în ultimii ani ca urmare a creșterii economice susținute și a politicilor macroeconomice prudente, aceste țări ar trebui să fie autorizate să obțină finanțare din partea BEI,

DECIDE:

Articolul 1

Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan sunt eligibile pentru a beneficia de o finanțare din partea BEI cu garanție comunitară în conformitate cu Decizia 2006/1016/CE.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 4 noiembrie 2008.

Pentru Consiliu

Președintele

C. LAGARDE


(1)   JO L 414, 30.12.2006, p. 95.


Comisie

12.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 301/14


DECIZIA COMISIEI

din 16 iulie 2008

privind ajutorul de stat C 14/07 (ex NN 15/07) acordat de Italia în favoarea NGP/SIMPE

[notificată cu numărul C(2008) 3528]

(Numai textul în limba italiană este autentic)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2008/848/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 88 alineatul (2) primul paragraf,

având în vedere Acordul privind Spațiul Economic European, în special articolul 62 alineatul (1) litera (a),

după invitarea părților interesate de a-și prezenta observațiile (1) în conformitate cu dispozițiile menționate mai sus și având în vedere observațiile acestora,

întrucât:

1.   PROCEDURĂ

(1)

La 14 iulie 2006, Italia și-a anunțat intenția de a acorda ajutoare pentru restructurarea NGP S.p.A. (NGP). Anexele lipsă au fost trimise prin scrisoarea din 28 iulie 2006. Comisia primise anterior trei reclamații conform cărora ajutorul pe care Italia intenționa să-l acorde întreprinderii NGP ar fi afectat piața fibrelor sintetice.

(2)

La 22 august 2006, Comisia a solicitat informații suplimentare pe care Italia le-a prezentat prin scrisoarea din 14 decembrie 2006. În data de 12 februarie 2007, Comisia a solicitat date suplimentare, pe care Italia le-a transmis prin scrisoarea din 7 martie 2007, înregistrată la 8 martie 2007.

(3)

Prin scrisoarea din 10 mai 2007, Comisia a informat Italia cu privire la decizia sa de a iniția procedura prevăzută de articolul 88 alineatul (2) din tratat privind ajutorul în cauză.

(4)

Prin scrisoarea din 16 iulie 2007, Italia și-a prezentat observațiile în cadrul procedurii menționate mai sus. Comisia a solicitat informații suplimentare la 25 octombrie 2007, iar Italia a răspuns prin scrisoarea din 23 noiembrie 2007. La 13 decembrie 2007 a avut loc o reuniune între autoritățile italiene și serviciile Comisiei. Comisia a solicitat clarificări ulterioare prin scrisoarea din 8 februarie 2008, iar Italia a răspuns prin scrisoarea din 25 februarie 2008. Italia a furnizat observații ulterioare finale printr-un mesaj transmis prin poștă electronică din 22 mai 2008.

(5)

Decizia Comisiei de inițiere a procedurii a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2). Comisia a invitat părțile interesate să-și prezinte observațiile.

(6)

Comisia a primit observații de la părțile interesate. Aceasta le-a transmis Italiei oferindu-i ocazia de a le comenta, astfel încât a primit observațiile aferente prin scrisoarea din 21 septembrie 2007.

2.   DESCRIERE

2.1.   Beneficiarul

(7)

Notificarea arată faptul că beneficiarul ajutorului este NGP, o întreprindere din Acerra, din Regiunea Campania. NGP a fost constituită în februarie 2003 prin sciziunea activității de producție de polimeri poliesterici (activitate de polimerizare) din Montefibre, un producător de fibre de poliester situat la Acerra. Polimerul poliesteric este un produs intermediar folosit, printre altele, în producția fibrelor de poliester.

(8)

Echipamentele NGP cuprindeau două instalații de producție și o centrală termoelectrică, precum și câteva instalații secundare și un centru de cercetare. Prima instalație fabrica produsul intermediar dimetiltereftalat (DMT). DMT era materia primă pentru cea de a doua instalație de producție, instalația de polimerizare, care producea polimer în stare topită pentru alimentarea instalației de producție Montefibre, sau în stare solidă sub formă de granule pentru piața externă.

(9)

Instalația de polimerizare funcționa cu trei linii de producție, CP1, CP2 și CP3, aceasta din urmă fiind creată în anul 2003. Italia acordase ajutoare regionale în valoare de 13,7 MEUR pentru investiții în instalația de polimerizare CP3. Ajutorul fusese acordat în baza unui regim de ajutoare regionale aprobat de Comisie (3).

2.2.   Dificultățile financiare ale NGP

(10)

Încă de la înființarea sa, NGP a întâmpinat dificultăți din diverse motive. În anul 2003, o defecțiune la sistemul de răcire a determinat suspendarea producției. Deși aparatura defectă a fost înlocuită cu una provizorie, instalația de producție nu și-a recăpătat întreaga funcționalitate. Situația NGP a fost agravată de presiuni puternice asupra prețurilor corelate cu scăderea cursului de schimb a dolarului, care a crescut competitivitatea producătorilor din afara zonei euro.

(11)

De asemenea, costurile de producție pentru DMT erau preponderent costuri fixe, independente de volumele produse. Volumele mici de vânzare de granule de polimer și de polimer topit au determinat o scădere a producției de DMT. Această diminuare a producției a cauzat o scădere ușoară a costurilor totale de producție din cauza proporției mari a costurilor fixe. La rândul lor, costurile de producție unitare ale instalației de DMT au crescut considerabil.

(12)

NGP a înregistrat pierderi echivalente cu 29,68 MEUR în 2003, ultimul an de producție deplină, precum și pierderi de 17,87 MEUR în 2004. Cu toate acestea, în anul 2005, întreprinderea a înregistrat profituri în valoare de 5,27 MEUR datorate unor venituri extraordinare.

2.3.   Planul de restructurare

(13)

In ianuarie 2004, consiliul de administrație al întreprinderii a luat hotărârea de a suspenda activitatea de producție și de a iniția un proiect de transformare a instalațiilor industriale existente. Obiectivul era de a schimba materia primă folosită pentru instalația de polimerizare și de a înlocui DMT de producție proprie cu o altă materie primă, acidul tereftalic (PTA), pentru a avea o structură a costurilor mai flexibilă. S-a estimat că pentru a se trece la o altă materie primă erau necesare încă 22 MEUR. Din cauza capacității financiare insuficiente, NGP ar fi fost în imposibilitatea de a realiza investiția.

(14)

În mai 2004 s-a semnat un Protocol de înțelegere între diverse autorități publice, Montefibre, NGP și alte întreprinderi, prin care toate părțile au convenit asupra necesității de salvgardare a investițiilor deja efectuate pentru instalația CP3 și de suplimentare a acestora.

(15)

În iulie 2005, autoritățile naționale și regionale, Montefibre și Edison (o altă întreprindere din Acerra) au semnat un Acord de program privind zona NGP și alte activități din zona Acerra. Elementele principale ale acestui acord privind NGP au fost următoarele:

(16)

Constituirea unei noi întreprinderi, SIMPE S.p.A., în iulie 2005, cu participarea majoritară a NGP și participarea minoritară a Montefibre (19,1 % din capitalul social) și a agenției naționale Sviluppo Italia (9,8 % din capitalul social). SIMPE ar fi preluat activitățile de polimerizare a NGP (adică imobilizările și pasivele corelate) și o parte din personal. NGP ar fi rămas în activitate doar ca furnizor de utilități (4);

(17)

Închiderea instalației de producție a DMT și realizarea, de către noua întreprindere SIMPE, a investițiilor prevăzute pentru linia CP3 în vederea înlocuirii DMT original de producție proprie cu o nouă materie primă, acidul tereftalic purificat (PTA), care ar fi fost achiziționat din afară (5);

(18)

Adoptarea de către Italia a măsurilor de ajutor financiar în valoare totală de 20,87 MEUR, pentru sprijinirea investițiilor privind trecerea la o nouă materie primă. Aceste măsuri sunt descrise în continuare.

2.4.   Sprijinul financiar

(19)

Prima măsură constă într-o subvenție de 19,75 MEUR, din care 5 milioane prevăzute a fi acoperite de Regiunea Campania, iar restul de Ministerul Industriilor. Măsura a fost adoptată la 18 mai 2006.

(20)

A doua măsură constă într-un împrumut facilitat de 6,523 MEUR acordat de Ministerul Industriilor cu o dobândă redusă, egală cu 36 % din dobânda de referință. Împrumutul a fost acordat la 18 mai 2006.

(21)

A treia măsură constă într-o participare temporară la capitalul de risc al Simpe din partea Sviluppo Italia în limita a 3,6 MEUR (9,8 % din capitalul social al întreprinderii). Participarea la capitalul de risc a fost realizată la 5 mai 2006. Ceilalți doi acționari ai Simpe, respectiv NGP și Montefibre, erau obligați să cumpere participațiile de la Sviluppo Italia într-o perioadă cuprinsă între trei și cinci ani la un preț egal cu valoarea nominală plus dobânzile anuale pe baza dobânzii de referință oficiale pentru operațiuni pe termen mediu/lung, majorată cu cel puțin 2 puncte procentuale.

(22)

Toate cele trei măsuri au fost adoptate în beneficiul întreprinderii SIMPE.

2.5.   Noi evoluții

(23)

În februarie 2007, întreprinderea multinațională spaniolă din sectorul chimic, La Seda de Barcelona, a cumpărat participațiile deținute de Montefibre la SIMPE și a investit în întreprindere un capital suplimentar de 20,7 MEUR, devenind astfel acționar majoritar, cu 50,1 %. Ceilalți acționari ai SIMPE sunt NGP cu 43,6 % și Sviluppo Italia cu 6,3 %.

(24)

Cumpărarea SIMPE de către La Seda de Barcelona a implicat schimbări în planul de restructurare inițial. În conformitate cu planul convenit în iulie 2005 (a se vedea mai sus), SIMPE trebuia să continue activitățile NGP, adică în principal producția de polimeri pentru aplicații textile, însă în prezent obiectivul este concentrarea producției în sectorul polimerilor pentru piața de PET (polietilen tereftalat), un material plastic, La Seda de Barcelona fiind unul din cei mai mari producători din cadrul UE pentru acest material.

3.   MOTIVE DE INIȚIERE A PROCEDURII DE INVESTIGAȚIE FORMALĂ

3.1.   Ajutoare pentru restructurare

(25)

Italia a notificat ajutoarele pe baza orientărilor comunitare privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea unor întreprinderi aflate în dificultate (6). În decizia de inițiere a procedurii de investigație formală, în sensul articolului 88 alineatul (2) din tratat, Comisia și-a exprimat îndoielile privind îndeplinirea condițiilor stabilite în cadrul acestor orientări.

(26)

Comisia și-a exprimat rezerva cu privire la adevăratul beneficiarul al ajutoarelor și la eligibilitatea acestora. Italia a notificat NGP în calitate de beneficiar al ajutoarelor. Cu toate acestea, toate cele trei măsuri au fost adoptate în favoarea SIMPE, întreprindere înființată recent, drept urmare nu este eligibilă pentru a beneficia de ajutoare pentru restructurare (punctul 12 din orientările privind salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate). În consecință, Comisia și-a exprimat rezerva cu privire la faptul că NGP și SIMPE, ca grup, ar fi putut beneficia de ajutoare. SIMPE a fost creată de NGP în contextul restructurării instalațiilor de polimerizare pentru care au fost adoptate măsurile de ajutor menționate. Pe de altă parte, NGP nu era o întreprindere recent constituită în sensul orientărilor privind salvarea și restructurarea întreprinderilor și, în plus, era o întreprindere aflată în dificultate, deci eligibilă pentru ajutoarele de restructurare.

(27)

Totuși, chiar și în cazul în care NGP și SIMPE pot fi considerate un singur grup, eligibil pentru a beneficia de ajutoare, Comisia și-a exprimat rezerva referitoare la îndeplinirea criteriilor prevăzute în orientările privind salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate. În special, Italia nu a prezentat planuri de restructurare care să îndeplinească toate condițiile menționate în secțiunea 3.2.2 nici pentru SIMPE, nici pentru NGP. În ceea ce privește SIMPE, planul întreprinderii prezentat de Italia nu conținea un studiu de piață detaliat, nici o analiză a punctelor forte și slabe specifice întreprinderii. Comisia a observat că SIMPE a fost cesionată între timp unei alte întreprinderi și în acel stadiu nu putea evalua consecințele unei astfel de operațiuni. În ceea ce privește NGP, Italia nu a furnizat nicio indicație cu privire la costul măsurilor de restructurare care urmau a fi puse în aplicare și la finanțarea acestora. Pe baza informațiilor disponibile, Comisia nu avea certitudinea că au fost îndeplinite condițiile pentru rentabilizare.

(28)

Italia nu a prezentat măsuri compensatorii nici la nivelul SIMPE nici al NGP, prin urmare Comisia avea rezerve asupra respectării condiției privind prevenirea denaturării ilegale a concurenței. În același timp, Comisia nu dispunea de nicio informație referitoare la costurile totale ale restructurării și la contribuția beneficiarului, necesare pentru a se stabili dacă ajutorul a fost limitat la minim, în conformitate cu orientările privind salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate.

(29)

În fine, inițial Italia notificase drept ajutor aportul de capital din partea Sviluppo Italia, dar apoi a declarat că ajutorul era conform cu piața și nu constituia un ajutor. Cu toate acestea, Comisia avea rezerve cu privire la acest argument.

3.2.   Orientări în materie de ajutoare de stat cu scop regional

(30)

Comisia a evaluat de asemenea compatibilitatea ajutorului pe baza orientărilor în materie de ajutoare de stat cu scop regional (7). SIMPE este situată într-o zonă eligibilă de a beneficia de ajutoare regionale, conform articolului 87 alineatul (3) litera (a) din tratat, unde valoarea maximă a ajutoarelor regionale reprezintă 35 % ESN (echivalent subvenție netă) din investițiile eligibile. Prin măsurile respective se urmărea ca întreprinderea SIMPE să realizeze proiecte de investiție pentru linia CP3. Comisia nu dispunea de informații care să îi permită să evalueze dacă aceste costuri aferente investițiilor pentru linia CP3 puteau fi considerate eligibile pentru ajutoare regionale și dacă limita maximă pentru ajutoare regionale de 35 % a fost respectată.

4.   OBSERVAȚIILE ITALIEI

(31)

În ceea ce privește măsurile de ajutor, Italia a subliniat că participarea temporară a întreprinderii Sviluppo Italia la capitalul SIMPE nu constituie un ajutor de stat deoarece măsurile respective sunt conforme cu principiul investitorului privat. Italia a declarat că ceilalți doi acționari ai SIMPE (NGP și La Seda de Barcelona) sunt obligați să răscumpere participațiile deținute de Sviluppi Italia în cel mult 3-5 ani, la un preț egal cu valoarea nominală majorată cu dobânzile anuale calculate pe baza dobânzii de referință oficiale pentru operațiunile pe termen mediu/lung, majorată cu cel puțin 2 puncte procentuale. De asemenea, acest angajament este acoperit de o garanție constituită de NGP asupra bunurilor proprii imobile. Conform Italiei, orice entitate de drept privat ar fi realizat o astfel de investiție, cu asemenea garanții de remunerare a capitalului.

(32)

Italia a afirmat de asemenea că celelalte două măsuri au fost acordate întreprinderii SIMPE în baza regimului de ajutor prevăzut de legea italiană nr. 181/89, autorizat de Comisie (N 214/2003) (8), și că atât costurile eligibile cât și intensitatea ajutorului respectau condițiile stabilite de acest regim, și anume o intensitate maximă a ajutorului regional de 35 % (ESN). Italia argumentează că, deși a notificat ajutorul drept un ajutor pentru restructurarea NGP, considera că acest ajutor putea fi estimat drept ajutor regional pentru SIMPE în cadrul regimului menționat.

Noul plan de restructurare

(33)

Italia a afirmat că, în cazul în care Comisia nu este de acord cu faptul că ajutorul face parte din regimul N 214/2003, aceasta ar trebui, ca alternativă, să considere ajutorul ca fiind compatibil ca ajutor pentru restructurare.

(34)

Italia susține ca beneficiarul ajutorului să fie NGP, care poate fi considerată o întreprindere aflată în dificultate.

(35)

Italia a prezentat de asemenea un plan de restructurare modificat atât pentru NGP, cât și pentru SIMPE, ținând cont de noua strategie a întreprinderii La Sede de Barcelona.

(36)

Așa cum s-a explicat mai sus, pe baza acestui plan, SIMPE va produce în principal polimer poliesteric din linia CP3 pentru piața PET. Italia a prezentat un studiu de piață în care se arată că piața materialelor plastice pentru ambalaje este în continuă expansiune, înregistrând o creștere a cererii de 7 % pe an (9). De asemenea, va continua să producă polimer poliesteric din linia CP1 și CP2 pentru a aproviziona Fidion, o întreprindere către care Montefibre și-a transferat producția de fibre de poliester.

(37)

NGP va rămâne în activitate ca furnizor de utilități și alte servicii, cum ar fi cercetare, laborator și tratarea apelor menajere pentru întreprinderi industriale la Acerra, dar va abandona toate activitățile de producție industrială. Întreprinderea ar păstra 54 din cei 270 angajați, iar 76 ar fi transferați la SIMPE.

(38)

Noul plan de restructurare prevede investiții de 8,5 MEUR din partea NGP pentru modernizarea infrastructurilor de utilități. În ceea ce privește SIMPE, întreprinderea va trece la investiții de 40,4 MEUR, din care 22 milioane pentru trecerea la noua materie primă (PTA) din linia CP3, așa cum este prevăzut în planul inițial, iar restul pentru a dezvolta un nou proces de post-polimerizare necesar pentru completarea ciclului de producție al PET și pentru a adapta linia CP1 și CP2 și pentru folosirea PTA.

(39)

Italia a furnizat un tabel cu detaliile costurilor de restructurare și sursele de finanțare atât pentru NGP, cât și pentru SIMPE. Pe baza acestui tabel, costurile totale de restructurare sunt de 103,5 MEUR.

(40)

Noul plan prezintă o serie de previziuni – optimistă, moderată și pesimistă – pentru NGP și pentru SIMPE. NGP va deveni rentabilă – chiar și conform previziunii pesimiste – din 2009. În ceea ce privește SIMPE, în conformitate cu previziunea pesimistă, rezultatele vor fi pozitive abia în 2011; în conformitate cu previziunea moderată, în 2010; în conformitate cu previziunea optimistă, în 2009.

5.   OBSERVAȚIILE PĂRȚILOR INTERESATE

(41)

NGP susține observațiile formulate de Italia. Comité International de la Rayonne et des Fibres Synthétiques (CIRFS), unul din primii reclamanți și reprezentant al industriei de fibre sintetice a observat că, în cazul în care ajutorul este destinat în special pieței PET, acesta nu este relevant pentru sectorul producției fibrelor sintetice.

6.   EVALUARE

6.1.   Ajutorul de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE

(42)

În conformitate cu articolul 87 alineatul (1) din Tratatul CE, sunt incompatibile cu piața comună, în măsura în care influențează schimburile între statele membre, ajutoarele acordate de stat sau prin resurse de stat, sub orice formă, care, favorizând unele întreprinderi sau unele producții, denaturează sau amenință să denatureze concurența. În conformitate cu jurisprudența comunitară consolidată, criteriul privind ajutoarele care afectează schimburile comerciale dintre statele membre se aplică dacă activitatea economică desfășurată de întreprinderea beneficiară implică schimburi comerciale între statele membre.

(43)

Ministerul Industriilor și Regiunea Campania, în calitate de autorități publice, au acordat întreprinderii SIMPE atât subvenția cât și împrumutul. Prin urmare, măsurile sunt finanțate din resurse de stat și sunt suportate de stat. Subvenția conferă un avantaj întreprinderii, ca și împrumutul, care este acordat la o rată a dobânzii mai mică decât rata de referință a dobânzii aplicabilă întreprinderilor viabile, pe care nici un investitor din economia de piață nu ar fi acordat-o în aceleași condiții.

(44)

În ceea ce privește aportul de capital furnizat către SIMPE de Sviluppo Italia, Italia a notificat mai întâi măsura ca ajutor de stat, apoi a declarat că nu este vorba de ajutor, deoarece aportul de capital era conform cu principiul investitorului din economia de piață și nu aducea niciun avantaj întreprinderii.

(45)

Cu toate acestea, contrar celor susținute de autoritățile italiene, Comisia consideră că intervenția temporară în capitalul SIMPE de către Sviluppo Italia constituie un ajutor în sensul articolului 87 alineatul (1) din tratat. Sviluppo Italia este o agenție publică, astfel încât aportul său de capital se suportă de către stat și constituie ajutor de stat, în afara cazului în care se demonstrează că Sviluppo Italia a acționat ca un investitor privat din economia de piață.

(46)

În acest sens, Comisia observă că participarea Sviluppo Italia la capitalul SIMPE făcea parte din planul de restructurare al NGP. Având în vedere că NGP era o întreprindere aflată în dificultate și că SIMPE a fost constituită numai în vederea restructurării NGP, se poate considera că Sviluppo Italia a hotărât să achiziționeze participații la o întreprindere aflată în dificultate. De asemenea, aportul de capital al Sviluppo Italia se combina, ca parte a aceleiași operațiuni, cu alte două măsuri considerate ajutoare de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din tratat, și anume o subvenție directă din partea Regiunii Campania și a Ministerului Industriilor, precum și un credit preferențial acordat de Ministerul Industriilor.

(47)

În deciziile anterioare (10), Comisia a considerat că principiul investitorului privat este respectat atunci când aportul de capital public este destinat unei întreprinderi viabile. Principiul investitorului privat poate fi respectat chiar dacă întreprinderea este în dificultate. Totuși, în acest caz, aportul de capital din partea statului trebuie să aibă loc în aceleași condiții cu cele pe care le-ar impune un investitor privat unei întreprinderi cu un nivel de risc atât de ridicat – și anume, cu o dobândă mult mai mare decât cea pe care ar aplica-o întreprinderilor viabile și cu perspectivă clară de rentabilizare.

(48)

Autoritățile italiene nu au demonstrat că un investitor privat ar fi fost dispus să achiziționeze participații în aceleași împrejurări. În fapt, nu s-a demonstrat că remunerarea capitalului în condițiile stabilite de Sviluppo Italia (și anume, cel puțin 2 puncte procentuale peste rata de referință) ar fi suficientă pentru a trezi interesul unui investitor privat, având în vedere că NGP își încetase activitatea și că nu exista nicio certitudine (în afară de faptul că investiția era susținută de un ajutor de stat) că întreprinderea va redeveni rentabilă. În acest scop trebuie observat de asemenea că La Seda de Barcelona a cumpărat participația la SIMPE la doar nouă luni după intervenția Sviluppo Italia și după ce au fost acordate celelalte forme de ajutor.

(49)

Comisia concluzionează că aportul de capital din partea Sviluppo Italia a oferit un avantaj întreprinderii.

(50)

NGP și succesorul SIMPE produc polimeri poliesterici. Având în vedere că acest produs este comercializat pe scară amplă în toată Uniunea Europeană, măsura amenință să denatureze concurența și să influențeze schimburile comerciale dintre statele membre. Prin urmare, Comisia concluzionează că subvenția, împrumutul și aportul de capital din partea Sviluppo Italia constituie un ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE și că prin urmare, compatibilitatea acestora trebuie să fie evaluată în consecință.

6.2.   Temeiul juridic

(51)

În decizia de inițiere a procedurii de investigație formală, Comisia și-a exprimat rezerva în ceea ce privește compatibilitatea ajutorului cu orientările comunitare privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate și cu orientările în materie de ajutoare de stat cu scop regional.

(52)

Pe baza observațiilor prezentate de Italia, Comisia observă, totuși, că în speță par să se regăsească toate elementele privind planul de restructurare. În perioada în care au fost acordate ajutoarele, NGP era o întreprindere aflată în dificultate. Ajutoarele erau acordate pentru ca întreprinderea să redevină rentabilă, pe baza unui plan de restructurare pe care autoritățile italiene se angajaseră să-l pună în aplicare (a se vedea dispozițiile Acordului de program de la considerentul 15 de mai sus). De asemenea, chiar dacă, conform autorităților italiene, ajutorul era acordat întreprinderii SIMPE (și nu întreprinderii NGP), SIMPE a fost constituită numai pentru restructurarea NGP și, prin urmare, face parte din planul de restructurare. În fine, atât NGP cât și SIMPE beneficiază de ajutoare.

(53)

Comisia observă că, dat fiind posibilul efect de denaturare a concurenței generat de ajutoarele pentru restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate, orientările comunitare privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate conțin criterii specifice menite să garanteze că acordarea ajutorului este limitată la valoarea minimă indispensabilă pentru ca întreprinderea să redevină rentabilă, limitând în același timp denaturarea concurenței datorită obligației, impusă beneficiarului, de a adopta măsuri compensatorii. Aceste criterii ar putea fi evitate dacă măsurile ar fi evaluate, în schimb, în conformitate cu orientările în materie de ajutoare de stat cu scop regional, care în orice caz nu se pot aplica întreprinderilor aflate în dificultate (11).

(54)

Având în vedere motivele expuse mai sus, Comisia concluzionează că ar trebui să se evalueze compatibilitatea ajutorului din perspectiva orientărilor comunitare privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (denumite în continuare „orientări”).

6.3.   Eligibilitatea întreprinderii

(55)

În conformitate cu secțiunea 2.1 din orientări, Comisia consideră că o întreprindere este în dificultate atunci când nu este în măsură, cu propriile resurse sau cu resursele pe care le poate obține de la proprietari/acționari sau de la creditori, de a elimina pierderile care, în lipsa unei intervenții externe din partea autorităților publice, ar aduce întreprinderea respectivă, aproape cu certitudine, în colaps economic, pe termen scurt sau mediu. Simptomele caracteristice unei întreprinderi aflate în dificultate sunt nivelul ascendent al pierderilor, scăderea cifrei de afaceri, creșterea stocurilor, supracapacitatea, diminuarea fluxului de numerar, creșterea gradului de îndatorare și a cheltuielilor cu rata dobânzii, precum și scăderea sau dispariția valorii activului net. În cazurile cele mai grave, întreprinderea ar putea fi deja insolvabilă sau să constituie obiectul unei proceduri colective de insolvență.

(56)

O întreprindere recent constituită nu este eligibilă să beneficieze de ajutoare pentru salvare sau restructurare, nici în cazul în care situația financiară a acesteia este precară. În principiu, o întreprindere este considerată ca fiind recent constituită în primii trei ani de la începerea activității în domeniul relevant de activitate.

(57)

Pe de altă parte, punctul 13 din orientări stabilește că „în cazul în care o întreprindere aflată în dificultate înființează o întreprindere afiliată, întreprinderea afiliată și întreprinderea în dificultate care deține controlul asupra acesteia sunt considerate un grup și pot primi ajutoare în condițiile stabilite la prezentul punct”.

(58)

În decizia de inițiere a procedurii de investigație formală, Comisia și-a exprimat rezerva asupra faptului că NGP ar putea fi beneficiarul ajutoarelor, deoarece ajutoarele au fost acordate întreprinderii SIMPE. De asemenea, fiind recent constituită, întreprinderea SIMPE nu era eligibilă să beneficieze de ajutoare pentru restructurare conform secțiunii 2.1 menționate anterior. Cu toate acestea, Comisia a examinat dacă cele două întreprinderi, pot fi considerate împreună drept un grup și, prin urmare, dacă pot fi eligibile pentru ajutoare.

(59)

SIMPE a fost creată de NGP în contextul restructurării instalațiilor de polimerizare pentru care sunt adoptate măsurile de ajutor în cauză și, prin urmare, este o emanație NGP. Pe de altă parte, NGP a fost creată în februarie 2003 și a început activitatea în martie 2003, adică cu peste trei ani înainte de adoptarea măsurii de ajutor în mai 2006. Așadar, aceasta nu este o întreprindere recent constituită în sensul orientărilor comunitare. De asemenea, NGP arată semnele caracteristice unei întreprinderi în dificultate: a înregistrat pierderi de 29,68 MEUR în 2003, ultimul an de producție deplină, și pierderi de 17,87 MEUR în 2004. Cu toate acestea, în anul 2005, întreprinderea a înregistrat profituri de 5,27 MEUR, datorate în mare parte unor încasări extraordinare.

(60)

De asemenea, NGP era acționarul majoritar al SIMPE în momentul acordării ajutorului. Prin urmare, Comisia concluzionează că NGP și SIMPE pot fi considerate un grup eligibil în sensul orientărilor.

6.4.   Restabilirea rentabilității

(61)

Acordarea unui ajutor este condiționată de realizarea unui plan de restructurare, a cărui durată trebuie să fie cât mai redusă posibil. Planul trebuie să permită restabilirea rentabilității pe termen lung a întreprinderii într-o perioadă de timp rezonabilă și pe baza unor ipoteze realiste privind condițiile de funcționare viitoare. Printre altele, planul de restructurare trebuie să cuprindă un studiu de piață, iar îmbunătățirea rentabilității trebuie să fie mai ales rezultatul măsurilor interne de rentabilizare (punctul 35 din orientări).

(62)

Comisia consideră că planul de restructurare modificat, care reflectă schimbările impuse de La Seda de Barcelona, respectă cerințele orientărilor. Italia a furnizat o analiză de piață care arată că piața polimerului pentru PET este în plină expansiune. Restructurarea prevede măsuri interne adecvate de rentabilizare pentru depășirea problemelor trecutului (trecerea la o nouă materie primă), combinate cu noi investiții semnificative din partea noului proprietar, La Seda de Barcelona, care permit întreprinderii SIMPE să opereze pe piața polimerului pentru PET, în același timp aprovizionând în continuare întreprinderea Fidion cu polimer în stare topită pentru aplicații textile. De asemenea, Italia a prezentat previziuni optimiste, pesimiste și moderate pe baza variațiilor volumului de producție, care arată că NGP și SIMPE pot redeveni rentabile într-o perioadă acceptabilă. Comisia consideră că sunt îndeplinite condițiile referitoare la rentabilizare.

6.5.   Ajutor limitat la minim: contribuție reală, fără elemente de ajutor

(63)

Valoarea ajutorului trebuie să fie limitată la un minim indispensabil restructurării, în funcție de resursele financiare ale întreprinderii și ale acționarilor acesteia. De asemenea, beneficiarii trebuie să contribuie în mod semnificativ la costurile restructurării, atât cu fonduri proprii cât și prin finanțări externe obținute în condițiile pieței. În cazul marilor întreprinderi, Comisia va considera adecvate, în mod normal, contribuțiile de cel puțin 50 %.

(64)

Pe baza informațiilor furnizate de Italia, aproximativ 80 % din costurile restructurării sunt finanțate din resursele proprii ale grupului, în acest fel fiind îndeplinite condițiile de la punctul 44 din orientări.

6.6.   Prevenirea denaturării concurenței induse de ajutor

(65)

Trebuie să fie adoptate măsuri compensatorii care să asigure limitarea la maxim a efectelor negative asupra condițiilor în care se desfășoară schimburile comerciale, astfel încât să predomine efectele pozitive. În caz contrar, ajutoarele vor fi considerate „contrare interesului comun” și, prin urmare, incompatibile cu piața comună (punctul 38 din orientări).

(66)

Italia propune următoarele măsuri compensatorii:

SIMPE va limita producția anuală de polimer poliesteric pentru piața de PET la 110 000 tone, de la data deciziei Comisiei de aprobare a ajutorului, până la 31 decembrie 2012;

Italia va pune la dispoziția Comisiei informații privind cantitățile anuale de polimer poliesteric produs și vândut de SIMPE, în perioada cuprinsă între sfârșitul lunii februarie a anului următor și 31 decembrie 2012;

de asemenea, Italia se angajează să nu acorde niciun tip de ajutor de stat întreprinderilor SIMPE și NGP sau oricărei alte întreprinderi ori activități inițiate, controlate sau care aparține aceluiași grup, în perioada următoare deciziei Comisiei de aprobare a ajutorului și 31 decembrie 2012.

(67)

Italia a explicat că planul de restructurare prevede ca NGP (sau succesorul SIMPE) să renunțe total la piața polimerului din poliester granulat destinat aplicațiilor textile, precum și la piața polimerului cu destinație specială, abandonând astfel 20 % din piața respectivă. La rândul său, SIMPE intenționează să atingă o cotă de 4 % din piața de PET la nivelul UE.

(68)

Punctul 40 din orientări stabilește că „Măsurile trebuie să fie proporționale cu efectul de denaturare al ajutorului și, în special, (…) cu ponderea relativă a întreprinderii pe piețele în care operează. Acestea ar trebui puse în practică în special pe piețele în care întreprinderea va deține o poziție de piață importantă după restructurare”.

(69)

În această privință, Comisia observă că piața principală a SIMPE este cea a poliesterului pentru PET. De asemenea, La Seda de Barcelona, acționarul majoritar al SIMPE, este unul dintre cei mai mari producători europeni de polimer poliesteric pentru piața de PET. Prin urmare, ajutorul produce o denaturare semnificativă a concurenței pe această piață. Din acest motiv, limita maximă de producție de 110 000 tone reprezintă o limitare importantă a prezenței pe piață, față de capacitatea efectivă de producție de poliester pentru PET a întreprinderii SIMPE, care este de 160 000 tone pe an. având în vedere că piață PET este în expansiune, la fel de semnificativ este faptul că această limitare a producției urmează să fie pusă în practică până în anul 2012. Conform analizei de piață prezentată de Italia, creșterea cererii acestui produs în 2004 a fost de 6,9 % și se estimează că această tendință va continua în anii următori.

(70)

În ceea ce privește producția de polimer poliesteric în stare topită, care va continua în liniile CP1 și CP2, se observă că volumele de producție ale acestui produs au fost deja reduse în mod substanțial în cadrul restructurării, de la 105 000 tone/an la 60 000 tone/an și că această producție va fi destinată exclusiv aprovizionării Fidion (Ex. Montefibre). O scădere ulterioară a capacității pentru acest sector nu ar fi realistă și ar putea amenința rentabilitatea întreprinderii.

(71)

În fine, Comisia ia notă de faptul că Italia se angajează să nu acorde niciun tip de ajutor de stat întreprinderilor SIMPE și NGP sau oricărei alte întreprinderi ori activitate inițiate, controlate sau care aparține aceluiași grup, în perioada următoare deciziei Comisiei de aprobare a ajutorului și 31 decembrie 2012, pentru a evita situația în care eventuale denaturări cauzate de acest ajutor sunt agravate de ajutoare viitoare.

(72)

În contextul celor de mai sus, Comisia consideră că măsurile compensatorii propuse de Italia sunt suficiente pentru rea efectelor negative ale ajutorului.

(73)

Comisia conchide că ajutorul de stat notificat în beneficiul NGP și SIMPE pentru realizarea planului de restructurare menționat mai sus poate fi considerat compatibil cu piața comună,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Ajutorul de stat acordat de Italia în sprijinul planului de restructurare al NGP/SIMPE, în valoare de 20,87 MEUR, este compatibil cu piața comună în sensul articolului 87 alineatul (3) litera (c) din tratat, sub rezerva condițiilor de la articolul 2.

Articolul 2

Italia garantează că sunt respectate următoarele condiții:

(a)

SIMPE va limita producția anuală de polimer poliesteric pentru piața de PET la 110 000 tone, de la data deciziei Comisiei de aprobare a ajutorului până la 31 decembrie 2012;

(b)

Italia va pune la dispoziția Comisiei informații privind cantitățile anuale de polimer poliesteric produs și vândut de SIMPE, în perioada cuprinsă între sfârșitul lunii februarie a anului următor și 31 decembrie 2012;

(c)

Italia se angajează să nu acorde niciun fel de ajutor de stat întreprinderilor SIMPE și NGP și oricărei alte întreprinderi ori activități inițiate, controlate sau care aparține aceluiași grup, în perioada următoare deciziei Comisiei de aprobare a ajutorului și 31 decembrie 2012.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează Republicii Italiene.

Adoptată la Bruxelles, 16 iulie 2008.

Pentru Comisie

Neelie KROES

Membru al Comisiei


(1)   JO C 131, 13.6.2007, p. 22.

(2)  A se vedea nota de subsol nr. 1.

(3)  N 715/1999, JO C 278, 30.9.2000, p. 26.

(4)  NGP urma să devină furnizor de servicii tehnologice, de mediu și energetice și să gestioneze în continuare centrul de cercetare.

(5)  Materia primă produsă inițial și folosită de NGP (DMT) presupunea costuri fixe ridicate care, în perioadele de cerere redusă, generau alte costuri unitare. Conform Italiei, PTA face mai flexibile costurile de producție și permite o gamă mai amplă de aplicații industriale.

(6)   JO C 244, 1.10.2004, p. 2.

(7)   JO C 74, 10.3.1998, p. 9.

(8)   JO C 284, 27.11.2003, p. 2.

(9)  Cifre 2004.

(10)  N 132/1999 Parco Navi, N 191/1998 Pomella, N 652/1999 Granarolo.

(11)  A se vedea în acest sens punctul 4.4 din orientările în materie de ajutoare de stat cu scop regional (a se vedea nota de subsol 7 de mai sus).


12.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 301/22


DECIZIA COMISIEI

din 6 noiembrie 2008

privind contribuția financiară a Comunității pentru anul 2009, destinată acțiunilor OIE în domeniul identificării și trasabilității animalelor

(2008/849/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Decizia 90/424/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind anumite cheltuieli în domeniul veterinar (1), în special articolul 20,

întrucât:

(1)

În temeiul Deciziei 90/424/CEE, Comunitatea poate să întreprindă sau să asiste statele membre sau organizațiile internaționale să întreprindă acțiunile tehnice și științifice necesare pentru dezvoltarea legislației veterinare comunitare, precum și pentru dezvoltarea educației sau formării în domeniul veterinar.

(2)

Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE) este organizația interguvernamentală responsabilă la nivel mondial de îmbunătățirea sănătății animalelor și de stabilirea standardelor privind comerțul internațional cu animale și cu produse de origine animală. În prezent, OIE lucrează la elaborarea unor ghiduri de identificare și trasabilitate a animalelor. După adoptare, aceste ghiduri vor reprezenta un standard internațional de referință în conformitate cu acordul OMC privind măsurile sanitare și fitosanitare (SPU). Ele vor reprezenta baza oricărei legislații relevante implementate de țările membre ale OIE, inclusiv de statele membre ale UE. Prin urmare, ele vor avea un impact direct și substanțial asupra dezvoltării legislației comunitare în domeniul veterinar. Având în vedere importanța comerțului cu animale și cu produse de origine animală, este important pentru UE ca standardele OIE viitoare să fie cât mai apropiate posibil de legislația comunitară actuală și viitoare.

(3)

Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor cu privire la o nouă strategie a UE privind sănătatea animalelor (2007-2013) descrie trasabilitatea ca fiind unul din instrumentele principale ale noii strategii privind sănătatea animalelor. În acest context este necesar ca standardele comunitare să fie promovate activ la nivel internațional.

(4)

OIE plănuiește o conferință privind identificarea și trasabilitatea animalelor având ca obiectiv sprijinirea implementării la nivel mondial a standardelor internaționale privind identificarea și trasabilitatea. Această conferință va avea o influență considerabilă asupra evoluției viitoare a standardelor internaționale privind identificarea și trasabilitatea animalelor. Prin urmare, este necesară o contribuție financiară comunitară destinată conferinței OIE.

(5)

OIE deține un monopol de facto în domeniul său, astfel cum se precizează la articolul 168 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (2); prin urmare, nu este necesară o cerere de propuneri.

(6)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

DECIDE:

Articolul 1

Se aprobă o contribuție financiară comunitară în valoare de 150 000 EUR, destinată finanțării Conferinței OIE privind identificarea și trasabilitatea animalelor, organizată de OIE în 2009, reprezentând o cofinanțare comunitară de maximum 33 % din costurile totale eligibile.

Articolul 2

Contribuția financiară prevăzută la articolul 1 se finanțează prin linia bugetară 17 04 02 01 a bugetului Comunităților Europene pentru anul 2009.

Pentru contribuția financiară prevăzută la articolul 1 se va stabili cu OIE un acord de subvenționare fără organizarea unei cereri de propuneri, întrucât OIE este organizația interguvernamentală responsabilă la nivel mondial de îmbunătățirea sănătății animalelor și deține un monopol de facto.

Adoptată la Bruxelles, 6 noiembrie 2008.

Pentru Comisie

Androulla VASSILIOU

Membru al Comisiei


(1)   JO L 224, 18.8.1990, p. 19.

(2)   JO L 357, 31.12.2002, p. 1.


RECOMANDĂRI

Comisie

12.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 301/23


RECOMANDAREA COMISIEI

din 15 octombrie 2008

privind procedura de notificare, termenele limită și procedura de consultare prevăzute la articolul 7 din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice

[notificată cu numărul C(2008) 5925]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2008/850/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (1), în special articolul 19 alineatul (1),

întrucât:

(1)

În conformitate cu cadrul de reglementare pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice, autoritățile naționale de reglementare au obligația de a contribui la dezvoltarea pieței interne, cooperând atât între ele, cât și cu Comisia, într-un mod transparent, pentru a asigura dezvoltarea unor practici de reglementare consistente și aplicarea consistentă a directivelor care alcătuiesc acest cadru de reglementare.

(2)

Pentru a garanta faptul că deciziile luate la nivel național nu afectează negativ piața unică sau obiectivele vizate de cadrul de reglementare, autoritățile naționale de reglementare trebuie să notifice Comisiei și celorlalte autorități naționale de reglementare acele proiecte de măsuri menționate la articolul 7 alineatul (3) din Directiva 2002/21/CE.

(3)

Ca o cerință suplimentară, autoritățile naționale de reglementare trebuie să obțină autorizarea de către Comisie a obligațiilor prevăzute la articolul 8 alineatul (3) al doilea paragraf din Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (2), ceea ce constituie o procedură separată.

(4)

Comisia va acorda autorităților naționale de reglementare, la solicitarea acestora, posibilitatea de a discuta proiectele de măsuri, anterior notificării lor oficiale în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2002/21/CE și articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2002/19/CE. În cazul în care, în conformitate cu articolul 7 alineatul (4) din Directiva 2002/21/CE, Comisia a indicat autorității naționale de reglementare că, în opinia sa, proiectul de măsură ar crea un obstacol în calea dezvoltării pieței unice sau în cazul în care Comisia are îndoieli serioase cu privire la compatibilitatea acestei măsuri cu legislația comunitară, autorității naționale de reglementare în cauză ar trebui să i se acorde din timp posibilitatea de a-și exprima opinia în legătură cu problemele semnalate de Comisie.

(5)

Directiva 2002/21/CE prevede anumite termene limită obligatorii pentru analizarea notificărilor efectuate în conformitate cu articolul 7.

(6)

Pentru a asigura eficacitatea mecanismelor de cooperare și de consultare prevăzute la articolul 7 din Directiva 2002/21/CE și pentru a garanta certitudinea juridică, Recomandarea 2003/561/CE a Comisiei din 23 iulie 2003 privind notificările, termenele limită și consultările prevăzute la articolul 7 din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (3) a stabilit norme clare referitoare la principalele aspecte procedurale ale notificărilor efectuate în conformitate cu articolul 7. În vederea simplificării și a îmbunătățirii ulterioare a procesului de notificare, Recomandarea 2003/561/CE ar trebui înlocuită cu prezenta recomandare.

(7)

Pentru a oferi autorităților naționale de reglementare indicații suplimentare referitoare la conținutul proiectelor de măsuri și pentru a consolida certitudinea juridică a exhaustivității notificărilor, ar fi indicat ca anumite informații minime să fie furnizate privind elementele pe care ar trebui să le conțină un proiect de măsură pentru a putea fi examinat în mod corespunzător.

(8)

Trebuie avută în vedere necesitatea, pe de o parte, de a garanta o examinare eficace și, pe de altă parte, de a simplifica demersurile administrative, în măsura posibilului. În acest sens, mecanismul de notificare nu ar trebui să implice o povară administrativă inutilă pentru autoritățile naționale de reglementare. De asemenea, ar fi utilă clarificarea demersurilor procedurale, în contextul articolului 8 alineatul (3) al doilea paragraf din Directiva 2002/19/CE.

(9)

Pentru a facilita simplificarea analizării unui proiect de măsură notificat și pentru a grăbi acest proces, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să utilizeze formate standard de notificare.

(10)

În vederea îmbunătățirii eficienței mecanismului de notificare, a consolidării certitudinii juridice pentru autoritățile naționale de reglementare și pentru furnizorii de piață, precum și a garantării punerii în aplicare în timp util a măsurilor de reglementare, ar fi de dorit ca o notificare venită din partea unei autorități naționale de reglementare conținând o analiză de piață să includă, de asemenea, măsurile propuse de autoritatea națională de reglementare privind remedierea deficiențelor identificate pe piață. În cazul în care proiectul de măsură vizează o piață considerată ca fiind concurențială și există remedii deja impuse în legătură cu această piață, notificarea ar trebui să includă, de asemenea, propunerile de retragere a acelor obligații.

(11)

În general, pentru anumite categorii de proiecte de măsuri, ar trebui utilizat un formular scurt de notificare, în vederea reducerii poverii administrative pentru autoritățile naționale de reglementare și pentru Comisie. În orice caz, rămâne posibilă notificarea acestor categorii prin intermediul procedurii standard de notificare.

(12)

În cazul în care o autoritate națională de reglementare intenționează să retragă obligațiile de reglementare pe piețele care nu sunt incluse în Recomandarea 2007/879/CE a Comisiei din 17 decembrie 2007 privind piețele relevante ale produselor și serviciilor din sectorul comunicațiilor electronice care pot face obiectul unei reglementări ex ante, în conformitate cu Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (4), notificarea unui astfel de proiect de măsură în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2002/21/CE ar trebui efectuată prin intermediul unui formular scurt de notificare.

(13)

În cazul în care o autoritate națională de reglementare realizează o revizuire a unei piețe desemnată ca fiind efectiv concurențială într-o revizuire anterioară și consideră încă o dată că această piață este efectiv concurențială, notificarea ar trebui efectuată prin intermediul unui formular scurt de notificare.

(14)

Autoritățile naționale de reglementare modifică în mod frecvent detaliile de ordin tehnic ale remediilor impuse, pentru a lua în considerare variațiile indicatorilor economici (cum ar fi echipamentele, forța de muncă, inflația, costul capitalului, chiria pentru proprietățile imobiliare etc.) sau pentru a actualiza previziuni sau ipoteze. Modificările sau actualizările detaliilor care nu schimbă natura sau scopul general al remediilor (cum ar fi extinderea obligațiilor de raportare, detalii privind riscurile care trebuie acoperite de o asigurare, valoarea penalităților sau termenele de livrare) ar trebui notificate prin intermediul unui formular scurt de notificare. Numai modificările substanțiale privind natura sau scopul de aplicare a remediilor care au un impact semnificativ asupra pieței (cum ar fi nivelul tarifelor, modificările aduse metodologiilor de calcul al costurilor sau tarifelor, determinarea pantelor de ajustare) ar trebui notificate prin intermediul procedurii standard de notificare.

(15)

În ceea ce privește anumite piețe (în special, piețele de terminare a apelurilor de voce), există posibilitatea ca autoritățile naționale de reglementare să ajungă la o concluzie identică cu cea dintr-o revizuire anterioară și să intenționeze să impună remedii și altor operatori (de exemplu, nou-intraților) având o bază de clienți sau o cifră de afaceri globală comparabilă cu operatorii vizați de revizuirea anterioară, care nu diferă în mod substanțial de proiectele de măsuri notificate anterior. Formularul scurt de notificare ar trebui utilizat pentru aceste proiecte de măsuri.

(16)

Un proiect de măsură notificat prin intermediul unui formular scurt de notificare nu va face, în principiu, obiectul unor observații din partea Comisiei sau a autorităților naționale de reglementare în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Directiva 2002/21/CE.

(17)

În vederea creșterii transparenței unui proiect de măsură notificat și pentru a facilita schimbul de informații între autoritățile naționale de reglementare asupra unor astfel de măsuri, atât formularul standard de notificare, cât și formularul scurt de notificare ar trebui să cuprindă o descriere rezumată a principalelor elemente ale proiectului de măsură notificat.

(18)

Grupul reglementatorilor europeni pentru rețele și servicii de comunicații electronice, instituit prin Decizia 2002/627/CE a Comisiei (5), a recunoscut necesitatea acestor măsuri.

(19)

Pentru a îndeplini obiectivele prevăzute la articolul 8 din Directiva 2002/21/CE, în special necesitatea de a asigura coerența practicilor de reglementare și a aplicării consistente a directivei respective, este esențială conformarea deplină cu mecanismul de notificare prevăzut la articolul 7.

(20)

Comitetul pentru comunicații și-a dat avizul în conformitate cu articolul 22 alineatul (2) din Directiva 2002/21/CE,

RECOMANDĂ:

1.

Termenii definiți în Directiva 2002/21/CE, precum și în directivele specifice sunt utilizați cu același sens în prezenta recomandare. În plus:

(a)

„recomandare privind piețele relevante” înseamnă Recomandarea 2007/879/CE, precum și orice recomandare ulterioară privind piețele relevante;

(b)

„notificare” înseamnă notificarea adresată Comisiei de către o autoritate națională de reglementare referitoare la un proiect de măsură în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Directiva 2002/21/CE sau formularea unei solicitări în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) al doilea paragraf din Directiva 2002/19/CE, însoțită de un formular standard de notificare sau de un formular scurt de notificare prevăzut de prezenta recomandare (anexa I și anexa II).

2.

Notificările trebuie efectuate prin poștă electronică cu cerere de confirmare de primire.

Documentele transmise prin poștă electronică sunt considerate primite de către destinatar în ziua în care acestea au fost transmise.

Notificările sunt înregistrate în ordinea în care au fost primite.

3.

Notificările devin efective la data înregistrării lor de către Comisie („data înregistrării”). Data înregistrării reprezintă data la care Comisia a primit o notificare completă.

Toate autoritățile naționale de reglementare sunt informate, prin intermediul paginii de Internet a Comisiei și prin mijloace electronice, cu privire la data înregistrării notificării, la conținutul notificării și la întreaga documentație justificativă primită.

4.

Notificările se efectuează în una dintre limbile oficiale ale Comunității. Formularul standard de notificare (anexa I) sau formularul scurt de notificare (anexa II) poate fi completat într-o altă limbă oficială decât cea a proiectului de măsură, pentru a facilita consultarea de către celelalte autorități naționale de reglementare.

Toate observațiile formulate sau deciziile adoptate de către Comisie în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2002/21/CE sunt elaborate în limba proiectului de măsură notificat, traduse, acolo unde este posibil, în limba utilizată în formularul standard de notificare.

5.

Proiectele de măsuri notificate de o autoritate națională de reglementare trebuie însoțite de documentația necesară Comisiei pentru a-și îndeplini sarcinile. În cazul acelor proiecte de măsuri care intră sub incidența punctului 6 de mai jos și care sunt notificate prin intermediul unui formular scurt de notificare, Comisia nu are nevoie, în principiu, de nicio documentație suplimentară pentru a-și îndeplini sarcinile.

Proiectele de măsuri trebuie motivate corespunzător.

6.

Următoarele proiecte de măsuri ar trebui puse la dispoziția Comisiei prin intermediul formularului scurt de notificare prevăzut în anexa II:

(a)

proiecte de măsuri vizând piețe care au fost excluse sau care nu au fost incluse anterior în Recomandarea privind piețele relevante, fie în cazul în care piața este considerată ca fiind concurențială de către autoritatea națională de reglementare, fie în cazul în care autoritatea națională de reglementare consideră că cele trei criterii cumulative, menționate la punctul 2 din Recomandarea privind piețele relevante, pentru identificarea piețelor care nu mai pot face obiectul reglementării ex ante, nu mai sunt îndeplinite;

(b)

proiectele de măsuri vizând piețele care, deși incluse în Recomandarea privind piețele relevante în vigoare, au fost considerate ca fiind concurențiale într-o revizuire anterioară a pieței și care rămân concurențiale;

(c)

proiectele de măsuri prin care se schimbă detaliile de ordin tehnic ale remediilor impuse anterior și care nu au un impact semnificativ asupra pieței (cum ar fi actualizările anuale ale costurilor și estimări ale modelelor contabile, termenele de raportare, termenele de livrare); și

(d)

proiectele de măsuri vizând o piață relevantă care a fost analizată și notificată în prealabil în legătură cu alți furnizori, în cazul în care autoritățile naționale de reglementare impun remedii similare altor furnizori, fără a aduce modificări substanțiale principiilor aplicate în notificarea anterioară.

7.

Comisia, în strânsă cooperare cu autoritățile naționale de reglementare, va monitoriza consecințele practice ale procedurii scurte de notificare, în vederea efectuării de ajustări ulterioare, în funcție de necesități, sau a adăugării de alte categorii de proiecte de măsuri care ar trebui notificate prin intermediul formularului scurt de notificare.

8.

Proiectele de măsuri care nu intră sub incidența punctului 6 trebuie puse la dispoziția Comisiei prin intermediul formularului standard de notificare prevăzut în anexa I. Proiectele de măsuri notificate trebuie să includă, acolo unde se aplică, fiecare dintre următoarele elemente:

(a)

piața relevantă a produsului sau a serviciului și, în special, o descriere a produselor și a serviciilor care urmează să fie incluse în sau excluse din piața relevantă pe baza substituibilității cererii și a ofertei;

(b)

piața geografică relevantă, inclusiv o analiză motivată a condițiilor concurențiale, pe baza substituibilității cererii și a ofertei;

(c)

principalii furnizori activi pe piața relevantă;

(d)

rezultatele analizei pieței relevante, în special rezultatele evaluării privind prezența sau absența concurenței efective, precum și justificarea aferentă. În acest sens, proiectele de măsuri trebuie să conțină o analiză a cotelor de piață ale diferiților furnizori, precum și referirea la alte criterii relevante, după caz, cum ar fi barierele la intrarea pe piață, economiile de scară și economiile de scop, integrarea verticală, controlul infrastructurii dificil de duplicat, superioritatea sau avantajele tehnologice, absența sau insuficiența puterii de contracarare a cumpărătorilor, accesul facil sau privilegiat la piețe de capital/resurse financiare, mărimea globală a furnizorului, diversificarea produselor/serviciilor, rețeaua foarte dezvoltată de distribuție și vânzări, absența concurenței potențiale și obstacolele în calea extinderii;

(e)

după caz, furnizorii care urmează a fi desemnați ca având, în mod individual sau împreună cu alți furnizori, putere semnificativă pe piață în sensul articolului 14 din Directiva 2002/21/CE, precum și motivele, elementele doveditoare și orice alte informații concrete în sprijinul unei astfel de desemnări;

(f)

rezultatele consultării publice realizate în prealabil de autoritatea națională de reglementare;

(g)

opinia autorității naționale de concurență, unde este furnizată;

(h)

elemente care să arate că, la momentul notificării transmise Comisiei, au fost luate măsurile necesare pentru ca autoritățile naționale de reglementare din toate statele membre să fie informate cu privire la proiectele de măsuri;

(i)

în cazul notificării proiectelor de măsuri care intră sub incidența articolului 5 sau 8 din Directiva 2002/19/CE sau a articolului 16 din Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), obligațiile specifice de reglementare propuse pentru a remedia lipsa concurenței efective pe piața relevantă în cauză sau, în cazul în care o piață relevantă este declarată efectiv concurențială și astfel de obligații au fost deja impuse pieței respective, proiectele de măsuri propuse pentru retragerea acelor obligații.

9.

În cazul în care, în scopul efectuării analizei de piață, un proiect de măsură definește o piață relevantă care diferă de piețele incluse în Recomandarea privind piețele relevante, autoritățile naționale de reglementare trebuie să furnizeze o justificare suficientă a criteriilor utilizate pentru o astfel de definire a pieței.

10.

Notificările efectuate în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) al doilea paragraf din Directiva 2002/19/CE trebuie să conțină, de asemenea, o justificare corespunzătoare a impunerii în sarcina operatorilor cu putere semnificativă pe piață a altor obligații decât cele enumerate la articolele 9-13 din directivă.

11.

Notificările care intră sub incidența articolului 8 alineatul (5) din Directiva 2002/19/CE trebuie să conțină, de asemenea, justificarea corespunzătoare pentru care proiectele de măsuri sunt necesare pentru a asigura respectarea angajamentelor internaționale.

12.

Notificările efectuate prin intermediul procedurii standard de notificare care includ informațiile aplicabile în sensul punctului 8 sunt considerate ca fiind complete. În cazul în care informațiile, inclusiv documentele, conținute în notificare sunt incomplete din perspectiva oricărui aspect esențial, Comisia informează în aceste sens autoritatea națională de reglementare în cauză, în termen de cinci zile lucrătoare, precizând în ce măsură consideră că notificarea este incompletă. Notificarea nu va fi înregistrată până când autoritatea națională de reglementare în cauză nu va furniza informațiile solicitate. În astfel de cazuri, în sensul articolului 7 din Directiva 2002/21/CE, notificarea devine efectivă la data la care Comisia primește informațiile complete.

13.

Fără a aduce atingere punctului 8 de mai sus, ulterior înregistrării notificării, Comisia, acționând în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2002/21/CE, poate solicita informații sau clarificări suplimentare din partea autorității naționale de reglementare în cauză. Autoritățile naționale de reglementare vor depune toate eforturile pentru a furniza informațiile solicitate în termen de trei zile lucrătoare, în cazul în care acestea sunt ușor disponibile.

14.

Comisia verifică dacă proiectul de măsură pus la dispoziție prin intermediul unui formular scurt de notificare intră sub incidența categoriilor enumerate la punctul 6. În cazul în care Comisia consideră că nu este cazul, aceasta informează autoritatea națională de reglementare în cauză în termen de cinci zile lucrătoare și solicită autorității naționale de notificare să depună proiectul de măsură prin intermediul procedurii standard de notificare.

15.

În cazul în care Comisia formulează observații în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Directiva 2002/21/CE, aceasta informează autoritatea națională de reglementare prin mijloace electronice și publică observațiile respective pe pagina sa de Internet.

16.

În cazul în care o autoritate națională de reglementare formulează observații în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Directiva 2002/21/CE, aceasta comunică observațiile respective atât Comisiei, cât și celorlalte autorități naționale de reglementare, prin mijloace electronice.

17.

În cazul în care, în conformitate cu articolul 7 alineatul (4) din Directiva 2002/21/CE, Comisia consideră că un proiect de măsură ar reprezenta un obstacol pentru piața unică sau dacă are îndoieli serioase cu privire la compatibilitatea acestuia cu legislația comunitară și, în special, cu obiectivele prevăzute la articolul 8 din Directiva 2002/21/CE sau dacă își retrage obiecțiile sau ia o decizie care necesită retragerea proiectului de măsură de către autoritatea națională de reglementare, Comisia informează autoritatea națională de reglementare în cauză prin mijloace electronică și publică un anunț pe pagina sa de Internet.

18.

În ceea ce privește notificările efectuate în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) al doilea paragraf din Directiva 2002/19/CE și acționând în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) din această directivă, Comisia ia, în principiu, o decizie prin care autorizează sau interzice autorității naționale de reglementare să adopte proiectul de măsură propus într-o perioadă care nu depășește trei luni. Comisia poate decide să prelungească această perioadă cu încă două luni, datorită dificultăților apărute.

19.

O autoritate națională de reglementare poate decide, în orice moment, să retragă proiectul de măsură notificat, caz în care măsura notificată este radiată din registru. Comisia publică un anunț în acest sens pe pagina sa de Internet.

20.

În cazul în care o autoritate națională de reglementare adoptă proiectul de măsură după ce a primit observații din partea Comisiei sau a altei autorități naționale de reglementare, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Directiva 2002/21/CE, aceasta informează Comisia și celelalte autorități naționale de reglementare cu privire la modul în care a ținut seama în cea mai mare măsură de observațiile făcute.

21.

La solicitarea unei autorități naționale de reglementare, Comisia discută în mod informal despre un proiect de măsură înaintea notificării.

22.

În conformitate cu Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului (7), orice termen menționat în Directiva 2002/21/CE sau în prezenta recomandare se calculează după cum urmează:

(a)

dacă termenul exprimat în zile, săptămâni sau luni se calculează de la momentul în care are loc un eveniment, ziua în care are loc evenimentul respectiv nu este luată în considerare la calcularea termenului în cauză;

(b)

un termen exprimat în săptămâni sau luni se încheie odată cu expirarea zilei din ultima săptămână sau lună care reprezintă aceeași zi a săptămânii sau aceeași dată ca cea a zilei în care a avut loc evenimentul de la care se calculează termenul. În cazul în care, într-un termen exprimat în luni, ziua în care ar trebui să expire termenul nu există în ultima lună, termenul se încheie la expirarea ultimei zile din acea lună;

(c)

termenele includ sărbătorile legale, zilele de sâmbătă și duminică;

(d)

zile lucrătoare înseamnă toate zilele în afară de sărbătorile legale și/sau publice, zilele de sâmbătă și duminică.

În cazul în care un termen expiră într-o zi de sâmbătă, duminică sau într-o sărbătoare legală, acesta se prelungește până la finalul următoarei zile lucrătoare. Lista cu sărbătorile legale stabilită de Comisie este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene înainte de începutul fiecărui an.

23.

Comisia, împreună cu autoritățile naționale de reglementare, va evalua necesitatea revizuirii acestei recomandări potrivit necesităților, după data stabilită în proiectul de revizuire a cadrului general de reglementare pentru transpunerea de către statele membre în legislația națională.

24.

Prezenta recomandare se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 15 octombrie 2008.

Pentru Comisie

Viviane REDING

Membru al Comisiei


(1)   JO L 108, 24.4.2002, p. 33.

(2)   JO L 108, 24.4.2002, p. 7.

(3)   JO L 190, 30.7.2003, p. 13.

(4)   JO L 344, 28.12.2007, p. 65.

(5)   JO L 200, 30.7.2002, p. 38.

(6)   JO L 108, 24.4.2002, p. 51.

(7)   JO L 124, 8.6.1971, p. 1.


ANEXA I

Formular standard privind notificarea proiectelor de măsuri în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2002/21/CE

(„Formular standard de notificare”)

INTRODUCERE

În formularul standard de notificare figurează informațiile sintetice care trebuie furnizate Comisiei de către autoritățile naționale de reglementare în momentul notificării proiectelor de măsuri, în cadrul procedurii standard de notificare în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2002/21/CE.

Comisia intenționează să discute cu autoritățile naționale de reglementare aspecte referitoare la punerea în aplicare a articolului 7, în special în timpul întâlnirilor de prenotificare. În consecință, autoritățile naționale de reglementare sunt încurajate să consulte Comisia cu privire la orice aspect legat de formularul standard de notificare și, în special, cu privire la tipul de informații pe care trebuie să le furnizeze sau, invers, referitor la posibilitatea de derogare de la obligația de furnizare a anumitor informații privind analiza de piață efectuată în conformitate cu articolele 15 și 16 din Directiva 2002/21/CE.

CORECTITUDINEA ȘI EXHAUSTIVITATEA INFORMAȚIILOR

Toate informațiile comunicate de autoritățile naționale de reglementare trebuie să fie corecte, exhaustive și prezentate succint în formularul standard de notificare de mai jos. Formularul standard de notificare nu este destinat să înlocuiască proiectul de măsură notificat, dar acesta trebuie să permită Comisiei și autorităților naționale de reglementare din alte state membre să verifice dacă măsura notificată conține într-adevăr, prin trimiteri la informațiile care figurează în formularul standard de notificare, toate informațiile necesare Comisiei spre a-și îndeplini sarcinile în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2002/21/CE în perioada de timp prevăzută.

Informațiile necesare trebuie furnizate în secțiunile și paragrafele din formularul standard de notificare, cu trimiteri încrucișate la textul proiectului de măsură unde se regăsesc aceste informații.

LIMBA

Formularul standard de notificare trebuie completat în una dintre limbile oficiale ale Comunității Europene, care poate fi diferită de limba în care este redactat proiectul de măsură notificat. Toate observațiile formulate sau deciziile adoptate de către Comisie în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2002/21/CE sunt prezentate în limba proiectului de măsură notificat, traduse, dacă este posibil, în limba utilizată în formularul standard de notificare.

Secțiunea 1

Definiția pieței

Vă rugăm să indicați, acolo unde se aplică:

1.1.

Piața de produse/servicii relevantă. Este această piață menționată în Recomandarea privind piețele relevante?

1.2.

Piața geografică relevantă.

1.3.

O prezentare succintă a opiniei autorității naționale de concurență, acolo unde este furnizată.

1.4.

O prezentare succintă a rezultatelor la zi ale consultării publice privind definiția pieței propusă (cum ar fi numărul observațiilor primite, care respondenți au fost de acord cu definiția pieței propusă și care nu au fost de acord cu o astfel de definiție).

1.5.

În cazul în care piața relevantă diferă de cele enumerate în Recomandarea privind piețele relevante, un rezumat al principalelor argumente pe care se bazează definirea pieței propusă, prin trimitere la secțiunea 2 din Instrucțiunile Comisiei privind definirea piețelor relevante și evaluarea puterii semnificative pe piață, conform cadrului de reglementare comunitar pentru rețele și servicii de comunicații electronice (1), precum și cele trei criterii principale menționate în considerentele 5-13 din Recomandarea privind piețele relevante și în secțiunea 2.2 din Expunerea de motive care o însoțește (2).

Secțiunea 2

Desemnarea furnizorilor cu putere semnificativă pe piață

Vă rugăm să indicați, acolo unde se aplică:

2.1.

Denumirea furnizorilor desemnați ca având, individual sau împreună cu alți furnizori, putere semnificativă pe piață.

După caz, denumirea furnizorilor considerați ca nemaiavând putere semnificativă pe piață.

2.2.

Criteriile utilizate pentru desemnarea sau nu a unui furnizor ca având putere semnificativă pe piață, individual sau împreună cu alți furnizori.

2.3.

Denumirea principalilor furnizori (concurenți) activi pe piața relevantă.

2.4.

Cotele de piață ale furnizorilor menționați anterior, precum și baza de calcul a cotei de piață (de exemplu, cifra de afaceri, numărul de abonați).

Vă rugăm să prezentați pe scurt:

2.5.

Opinia autorității naționale de concurență, acolo unde a fost furnizată.

2.6.

Rezultatele la zi ale consultării publice privind desemnarea (desemnările) propusă (propuse) ca furnizori cu putere semnificativă pe piață (de exemplu, numărul total al observațiilor primite, numărul celor care sunt sau nu de acord).

Secțiunea 3

Obligații de reglementare

Vă rugăm să indicați, acolo unde se aplică:

3.1.

Temeiul legal pentru obligațiile care urmează să fie impuse, menținute, modificate sau retrase (articolele 9-13 din Directiva 2002/19/CE).

3.2.

Motivele pentru care impunerea, menținerea sau modificarea obligațiilor impuse furnizorilor sunt considerate proporționale și justificate din perspectiva obiectivelor stabilite la articolul 8 din Directiva 2002/21/CE. Ca alternativă, vă rugăm să indicați alineatele, secțiunile sau paginile din proiectul de măsură unde se regăsesc astfel de informații.

3.3.

În cazul în care remediile propuse sunt altele decât cele prevăzute la articolele 9-13 din Directiva 2002/19/CE, vă rugăm să indicați „circumstanțele excepționale”, în sensul articolului 8 alineatul (3) din directiva respectivă, care justifică impunerea unor astfel de remedii. Ca alternativă, vă rugăm să indicați alineatele, secțiunile sau paginile din proiectul de măsură unde se regăsesc astfel de informații.

Secțiunea 4

Respectarea obligațiilor internaționale

În ceea ce privește articolul 8 alineatul (3) primul paragraf a treia liniuță din Directiva 2002/19/CE, vă rugăm să indicați, acolo unde se aplică:

4.1.

Dacă proiectul de măsură propusă vizează să impună, să modifice sau să retragă obligațiile impuse furnizorilor de pe piață în conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din Directiva 2002/19/CE.

4.2.

Denumirea furnizorilor în cauză.

4.3.

Angajamentele internaționale la care este parte Comunitatea și statele membre, care trebuie respectate.


(1)   JO C 165, 11.7.2002, p. 6.

(2)  Nota explicativă care însoțește Recomandarea 2007/789/CE a Comisiei privind piețele relevante de produse și servicii din sectorul comunicațiilor electronice care pot face obiectul unei reglementări ex ante, în conformitate cu Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice, C(2007) 5406, publicată la adresa: http://ec.europa.eu/information_society/policy/ecomm/doc/implementation_enforcement/article_7/sec_2007_1483_2.pdf


ANEXA II

Formular scurt privind notificarea proiectelor de măsuri în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2002/21/CE

(„Formular scurt de notificare”)

INTRODUCERE

Formularul scurt de notificare precizează informațiile sintetice care trebuie furnizate Comisiei de către autoritățile naționale de reglementare în momentul notificării proiectelor de măsuri în cadrul procedurii scurte de notificare în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2002/21/CE.

Nu este necesar să se furnizeze o copie a proiectului măsurii de reglementare sau să se atașeze alte documente la formularul scurt de notificare. Cu toate acestea, este necesar să se indice în formularul scurt de notificare adresa de Internet la care proiectul de măsură este accesibil.

Image 1

Textul imaginii

Image 2

Textul imaginii

III Acte adoptate în temeiul Tratatului UE

ACTE ADOPTATE ÎN TEMEIUL TITLULUI V DIN TRATATUL UE

12.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 301/33


ACȚIUNEA COMUNĂ 2008/851/PESC A CONSILIULUI

din 10 noiembrie 2008

privind operația militară a Uniunii Europene în vederea unei contribuții la descurajarea, prevenirea și reprimarea actelor de piraterie și de jaf armat din largul coastelor Somaliei

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 14, articolul 25 al treilea paragraf și articolul 28 alineatul (3),

întrucât:

(1)

În Rezoluția sa 1814 (2008) privind situația din Somalia, adoptată la 15 mai 2008, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (CSONU) a solicitat statelor și celorlalte organizații regionale ca, printr-o coordonare strânsă a acțiunilor lor, să adopte măsuri de protejare a navelor care participă la transportul și acordarea ajutoarelor umanitare destinate Somaliei și activităților autorizate de Organizația Națiunilor Unite.

(2)

În Rezoluția sa 1816 (2008) privind situația din Somalia, adoptată la 2 iunie 2008, CSONU și-a exprimat preocuparea față de amenințarea pe care actele de piraterie și jaful armat comise asupra navelor o reprezintă pentru furnizarea ajutoarelor umanitare către Somalia, pentru securitatea rutelor maritime comerciale și pentru navigația internațională. CSONU a încurajat, în special, statele care doresc să utilizeze rutele maritime comerciale aflate în largul coastelor somaleze să consolideze și să coordoneze, în cooperare cu guvernul federal de tranziție (GFT), acțiunea desfășurată în scopul descurajării actelor de piraterie și a jafului armat comise pe mare. CSONU a autorizat statele care cooperează cu GFT și ale căror nume au fost comunicate în prealabil de către GFT Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite ca, pentru o perioadă de șase luni de la adoptarea rezoluției, să intre în apele teritoriale ale Somaliei și să utilizeze toate mijloacele necesare pentru a reprima actele de piraterie și jaful armat pe mare, în conformitate cu dreptul internațional aplicabil.

(3)

În Rezoluția sa 1838 (2008) privind situația din Somalia, adoptată la 7 octombrie 2008, CSONU a salutat planificarea aflată în curs a unei eventuale operații navale militare a Uniunii Europene (UE), precum și a altor inițiative internaționale și naționale luate în scopul punerii în aplicare a Rezoluțiilor 1814 (2008) și 1816 (2008) și a solicitat cu insistență tuturor statelor care dispun de resurse să coopereze cu GFT în lupta împotriva pirateriei și a jafurilor armate comise pe mare, în conformitate cu dispozițiile Rezoluției sale 1816 (2008). CSONU a solicitat, de asemenea, cu insistență tuturor statelor și organizațiilor regionale să acționeze în continuare în conformitate cu dispozițiile Rezoluției 1814 (2008), pentru protejarea convoaielor maritime din cadrul Programului alimentar mondial (PAM), acestea având o importanță vitală pentru asigurarea furnizării ajutoarelor umanitare către populația somaleză.

(4)

În concluziile sale din 26 mai 2008, Consiliul și-a exprimat îngrijorarea privind înmulțirea actelor de piraterie în largul coastelor somaleze, care afectează acțiunile umanitare și traficul maritim internațional în regiune și contribuie la continuarea încălcărilor embargoului ONU privind armele. Consiliul a salutat, de asemenea, seria de inițiative adoptate de anumite state membre ale UE în scopul asigurării protecției navelor din cadrul PAM. Consiliul a subliniat necesitatea unei participări mai largi a comunității internaționale la aceste escorte pentru a asigura furnizarea ajutorului umanitar către populația somaleză.

(5)

La 5 august 2008, Consiliul a aprobat conceptul de gestionare a crizei pentru o acțiune a UE în vederea contribuirii la punerea în aplicare a Rezoluției 1816 (2008) a CSONU și la asigurarea păcii și securității internaționale în regiune.

(6)

La 15 septembrie 2008, Consiliul a reafirmat îngrijorarea sa profundă în legătură cu actele de piraterie și jaful armat din largul coastelor Somaliei și a deplâns în special recenta recrudescență a acestor fapte. În ceea ce privește contribuția UE la punerea în aplicare a Rezoluției 1816 (2008) a CSONU cu privire la lupta împotriva pirateriei în largul coastelor somaleze, precum și la protecția, în temeiul Rezoluțiilor 1814 (2008) și 1816 (2008), a navelor navlosite de PAM cu destinația Somalia, Consiliul a decis instituirea unei celule de coordonare la Bruxelles, care să susțină acțiunile de supraveghere și de protecție întreprinse de unele state membre în largul coastelor somaleze. În aceeași zi, Consiliul a aprobat, pe de o parte, un plan de punere în aplicare pentru această acțiune militară de coordonare (EU NAVCO) și, pe de altă parte, o opțiune militară strategică privind o eventuală operație navală militară a UE, în serviciul căreia statele membre care doresc să coopereze cu GFT în conformitate cu dispozițiile Rezoluției 1816 (2008) ar pune la dispoziție mijloacele lor militare pentru descurajarea și reprimarea actelor de piraterie și a jafului armat din largul coastelor Somaliei.

(7)

La 19 septembrie 2008, Consiliul a adoptat Acțiunea comună 2008/749/PESC privind acțiunea de coordonare militară a Uniunii Europene în sprijinul Rezoluției 1816 (2008) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (EU NAVCO) (1).

(8)

La lansarea operației militare Atalanta, sarcinile încredințate celulei de coordonare militară vor fi exercitate în cadrul prezentei acțiuni comune. Prin urmare, este oportun ca celula de coordonare să fie închisă.

(9)

Comitetul politic și de securitate (COPS) ar trebui să exercite controlul politic al operației militare a UE în vederea unei contribuții la descurajarea actelor de piraterie în largul coastelor Somaliei, să asigure conducerea strategică și să ia deciziile corespunzătoare, în conformitate cu articolul 25 al treilea paragraf din tratat.

(10)

În aplicarea articolului 28 alineatul (3) din tratat, cheltuielile operaționale aferente prezentei acțiuni comune, care au implicații militare sau care țin de domeniul apărării, ar trebui să fie suportate de statele membre, în conformitate cu Decizia 2007/384/PESC a Consiliului din 14 mai 2007 de înființare a unui mecanism de gestionare a finanțării costurilor comune ale operațiilor Uniunii Europene care au implicații militare sau de apărare (2) (denumit în continuare „Athena”).

(11)

Articolul 14 alineatul (1) din tratat prevede specificarea în acțiunile comune a mijloacelor care urmează să fie puse la dispoziția Uniunii Europene. Valoarea de referință financiară pentru o perioadă de 12 luni pentru costurile comune ale operației militare a UE constituie cea mai bună estimare actuală și nu aduce atingere cifrelor definitive care urmează să fie incluse într-un buget aprobat în conformitate cu normele stabilite în decizia privind Athena.

(12)

Prin scrisoarea sa din data de 30 octombrie 2008 UE a comunicat GFT, în conformitate cu puncul 7 din Rezoluția 1816 (2008), o ofertă care conține propuneri cu privire la exercitarea competențelor jurisdicționale de către alte state decât Somalia în ceea ce privește persoanele capturate în apele teritoriale ale Somaliei care au comis sau sunt suspectate de comiterea de acte de piraterie sau de jaf armat.

(13)

În conformitate cu articolul 6 din protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la elaborarea și la punerea în aplicare a deciziilor și acțiunilor Uniunii Europene care au implicații în domeniul apărării. Danemarca nu participă la punerea în aplicare a prezentei acțiuni comune și nu contribuie, prin urmare, la finanțarea operației,

ADOPTĂ PREZENTA ACȚIUNE COMUNĂ:

Articolul 1

Misiunea

(1)   Uniunea Europeană (UE) desfășoară o operație militară în sprijinul Rezoluțiilor 1814 (2008), 1816 (2008) și 1838 (2008) ale Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite (CSONU), într-un mod conform cu acțiunea autorizată în cazul pirateriei în aplicarea articolelor 100 și următoarele din Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării semnată la Montego Bay la 10 decembrie 1982 ( denumită în continuare „convenția ONU privind dreptul mării”) și în cadrul angajamentelor asumate de statele terțe, denumită „Atalanta”, astfel încât aceasta să contribuie la:

protecția navelor din cadrul PAM care furnizează ajutoare alimentare populațiilor strămutate din Somalia, în conformitate cu mandatul stabilit în Rezoluția 1814 (2008) a CSONU;

protecția navelor vulnerabile care navighează în largul coastelor Somaliei, precum și la descurajarea, prevenirea și reprimarea actelor de piraterie și de jaf armat în largul coastelor Somaliei, în conformitate cu mandatul stabilit în Rezoluția 1816 (2008) a CSONU.

(2)   Forțele desfășurate în acest scop operează până la 500 de mile marine în largul coastelor Somaliei și ale țărilor vecine, în conformitate cu obiectivul politic al unei operații maritime a UE, astfel cum este stabilit în cadrul conceptului de gestionare a crizei aprobat de Consiliu la 5 august 2008.

Articolul 2

Mandat

Atalanta, în condițiile stabilite în dreptul internațional aplicabil, în special în convenția ONU privind dreptul mării și în Rezoluțiile 1814 (2008), 1816 (2008) și 1838 (2008) ale CSONU și în limita capacităților sale disponibile:

(a)

asigură protecția navelor navlosite de PAM, inclusiv prin prezența la bordul acestor nave a unor elemente înarmate din cadrul Atalanta, în special atunci când navighează în apele teritoriale ale Somaliei;

(b)

protejează navele comerciale care navighează în zonele care se află sub supravegherea sa, apreciind nevoia de protecție de la caz la caz;

(c)

supraveghează zonele din largul coastelor Somaliei, inclusiv apele sale teritoriale, care prezintă riscuri pentru activitățile maritime, în special traficul maritim;

(d)

adoptă măsurile necesare, inclusiv utilizarea forței, pentru descurajarea, prevenirea și intervenția în vederea opririi actelor de piraterie sau jafurilor armate care ar putea fi comise în zonele aflate sub supravegherea sa;

(e)

în vederea unei eventuale urmăriri penale de către statele competente în condițiile prevăzute la articolul 12, poate captura, reține și transfera persoanele care au comis sau sunt suspectate a fi comis acte de piraterie sau jafuri armate în zonele care se află sub supravegherea sa și sechestra navele piraților sau ale celor care au comis jafuri armate sau navele capturate în urma unui act de piraterie sau a unui jaf armat și care se află în mâinile piraților, precum și bunurile aflate la bord;

(f)

stabilește o legătură cu organizațiile și entitățile, precum și cu statele care acționează în regiune în vederea combaterii actelor de piraterie și a jafurilor armate din largul coastelor Somaliei, în special cu forța maritimă „Combined Task Force 150”, care acționează în cadrul operației „Libertate durabilă”.

Articolul 3

Numirea comandantului operației UE

Viceamiralul Phillip Jones este numit comandant al operației UE.

Articolul 4

Desemnarea statului major al operației UE

Statul major al operației UE este situat la Northwood, Regatul-Unit.

Articolul 5

Planificarea și lansarea operației

Decizia privind lansarea operației militare a UE se adoptă de către Consiliu în urma aprobării planului operației și a regulilor de angajament, luându-se în considerare notificarea GFT către Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite a ofertei de cooperare prezentate de UE în aplicarea punctului 7 din Rezoluția 1816 (2008) a CSONU.

Articolul 6

Controlul politic și conducerea strategică

(1)   Sub responsabilitatea Consiliului, Comitetul politic și de securitate (COPS) exercită controlul politic și conducerea strategică a operației militare a UE. Consiliul autorizează COPS să ia decizii corespunzătoare, în conformitate cu articolul 25 din tratat. Această autorizare se referă în special la competențele necesare pentru modificarea documentelor de planificare, inclusiv a planului operației, a lanțului de comandă și a regulilor de angajament. Autorizarea se referă, de asemenea, la competențele necesare pentru luarea de decizii privind numirea comandantului operației UE și/sau a comandantului forței UE. Competențele decizionale cu privire la obiectivele și încetarea operației militare a UE rămân în continuare ale Consiliului, asistat de Secretarul General/Înaltul Reprezentant (SG/ÎR).

(2)   COPS raportează Consiliului la intervale periodice.

(3)   COPS primește periodic rapoarte din partea președintelui Comitetului Militar al UE (PCMUE) în ceea ce privește desfășurarea operației militare a UE. COPS poate invita, după caz, pe comandantul operației UE și/sau pe comandantul forței UE la reuniunile sale.

Articolul 7

Conducerea militară

(1)   CMUE supraveghează buna executare a operației militare a UE desfășurate sub responsabilitatea comandantului operației UE.

(2)   CMUE primește periodic rapoarte de la comandantul operației UE. Acesta poate invita, după caz, pe comandantul operației UE și/sau pe comandantul forței UE la reuniunile sale.

(3)   Președintele PCMUE acționează ca punct principal de contact pentru comandantul operației UE.

Articolul 8

Coerența reacției UE

Președinția, SG/ÎR, comandantul operației UE și comandantul forței UE supraveghează coordonarea strânsă a activităților lor respective în ceea ce privește punerea în aplicare a prezentei acțiuni comune.

Articolul 9

Relațiile cu Organizația Națiunilor Unite, Somalia, țările vecine și ceilalți actori

(1)   SG/ÎR, în strânsă coordonare cu Președinția, acționează ca punct de contact principal pentru Organizația Națiunilor Unite, agențiile specializate ale acesteia, autoritățile somaleze și autoritățile țărilor vecine, precum și pentru ceilalți actori implicați.

În cadrul contactelor sale cu Uniunea Africană, SG/ÎR este asistat de Reprezentantul special al UE (RSUE) pe lângă Uniunea Africană, în strânsă coordonare cu Președinția.

(2)   La nivel operațional, comandantul operației UE acționează ca punct de contact, în special pentru organizațiile de armatori, departamentele implicate ale Secretariatului General al Organizației Națiunilor Unite, ale Organizației Maritime Internaționale și ale PAM.

Articolul 10

Participarea statelor terțe

(1)   Fără a aduce atingere autonomiei decizionale a UE și cadrului instituțional unic și în conformitate cu orientările relevante ale Consiliului European, statele terțe pot fi invitate să participe la operație.

(2)   Consiliul autorizează COPS să invite statele terțe să propună o contribuție și să adopte, la recomandarea comandantului operației UE și a CMUE, deciziile corespunzătoare privind acceptarea contribuțiilor propuse.

(3)   Modalitățile detaliate privind participarea statelor terțe fac obiectul unor acorduri încheiate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 din tratat. SG/ÎR, care asistă Președinția, poate negocia aceste acorduri în numele acesteia. În cazul în care UE și un stat terț au încheiat un acord prin care se instituie un cadru pentru participarea statului terț respectiv la operații ale UE de gestionare a crizelor, dispozițiile respectivului acord se aplică în cadrul prezentei operații.

(4)   Statele terțe care aduc contribuții militare importante la operația militară a UE au aceleași drepturi și obligații în ceea ce privește gestionarea curentă a operației ca și statele membre care participă la operație.

(5)   Consiliul autorizează COPS să adopte deciziile corespunzătoare cu privire la crearea unui comitet al țărilor participante, în cazul în care unele state terțe ar aduce contribuții militare importante.

(6)   Condițiile de transfer al persoanelor capturate și reținute în vederea exercitării competențelor jurisdicționale de către statul respectiv se stabilesc cu ocazia încheierii sau a punerii în aplicare a acordurilor de participare menționate la alineatul (3).

Articolul 11

Statutul forțelor aflate sub conducerea UE

Statutul forțelor aflate sub conducerea UE și al personalului acestora, inclusiv privilegiile, imunitățile și alte garanții necesare îndeplinirii și bunei desfășurări a misiunii acestora, care:

staționează sau sunt prezente pe teritoriul terestru al unor state terțe,

operează în apele teritoriale sau în apele interioare ale unor state terțe,

este stabilit în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 din tratat. SG/ÎR, care asistă Președinția, poate negocia aceste modalități în numele acesteia.

Articolul 12

Transferul persoanelor capturate și reținute în vederea exercitării competențelor jurisdicționale

(1)   În temeiul acceptării de către Somalia a exercitării de competențe jurisdicționale de către statele membre sau de către state terțe, pe de-o parte, și al articolului 105 din convenția ONU privind dreptul mării, pe de altă parte, persoanele care au săvârșit sau sunt suspectate a fi săvârșit acte de piraterie sau jafuri armate capturate și reținute în vederea urmăririi penale în apele teritoriale ale Somaliei sau în marea liberă, precum și bunurile care au servit la săvârșirea acestor acte, sunt transferate:

autorităților competente ale statului membru sau ale statului terț care participă la operație și al căror pavilion este arborat de nava care a realizat captura sau

în cazul în care respectivul stat nu poate sau nu dorește să-și exercite competențele jurisdicționale, autorităților unui alt stat membru sau stat terț care dorește să-și exercite aceste competențe asupra persoanelor sau bunurilor menționate mai sus.

(2)   Niciuna dintre persoanele menționate la alineatul (1) nu poate fi transferată într-un stat terț, în cazul în care condițiile acestui transfer nu au fost stabilite cu respectivul stat terț într-un mod conform cu dreptul internațional aplicabil, în special cu dreptul internațional al drepturilor omului, în vederea garantării în special a faptului că nicio persoană nu va fi supusă pedepsei cu moartea, torturii sau oricărui alt tratament inuman, degradant sau care denotă cruzime.

Articolul 13

Relațiile cu statele de pavilion ale navelor protejate

Condițiile referitoare la prezența la bordul navelor comerciale, în special al celor navlosite de PAM, de unități din cadrul Atalanta, inclusiv privilegiile, imunitățile și alte garanții privind buna desfășurare a operației, se stabilesc împreună cu statul de pavilion al acestor nave.

Articolul 14

Dispoziții financiare

(1)   Costurile comune ale operației militare a UE sunt gestionate de Athena.

(2)   Valoarea de referință financiară pentru costurile comune ale operației militare a UE este de 8,3 milioane EUR. Procentajul valorii de referință menționat la articolul 33 alineatul (3) din decizia privind Athena se stabilește la 30 %.

Articolul 15

Comunicarea de informații Organizației Națiunilor Unite și altor părți terțe

(1)   SG/ÎR este autorizat să comunice Organizației Națiunilor Unite și altor părți terțe asociate la prezenta acțiune comună informații și documente clasificate ale UE, întocmite pentru operația militară a UE, până la nivelul de clasificare corespunzător pentru fiecare dintre acestea și în conformitate cu regulamentul de securitate al Consiliului (3).

(2)   SG/ÎR este autorizat să comunice Organizației Națiunilor Unite și altor părți terțe asociate la prezenta acțiune comună documente neclasificate ale UE legate de deliberările Consiliului referitoare la operație și care fac obiectul secretului profesional, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Consiliului (4).

Articolul 16

Intrarea în vigoare și încetarea

(1)   Prezenta acțiune comună intră în vigoare la data adoptării.

(2)   Acțiunea comună 2008/749/PESC se abrogă de la data închiderii celulei de coordonare instituite prin respectiva acțiune comună. Închiderea celulei de coordonare are loc la data lansării operației menționate la articolul 6 din prezenta acțiune comună.

(3)   Operația militară a UE se încheie după 12 luni de la prezentarea declarației privind capacitatea operațională inițială a operației, sub rezerva prelungirii aplicării Rezoluțiilor 1814 (2008) și 1816 (2008) ale CSONU.

(4)   Prezenta acțiune comună se abrogă după retragerea forței UE, în conformitate cu planurile aprobate pentru încheierea operației militare a UE și fără a aduce atingere dispozițiilor relevante din decizia privind Athena.

Articolul 17

Publicarea

(1)   Prezenta acțiune comună se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)   Deciziile COPS privind numirile unui comandant al operației UE și/sau ale unui comandant al forței UE, precum și deciziile COPS referitoare la acceptarea contribuțiilor statelor terțe și instituirea unui comitet al participanților, se publică de asemenea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, la 10 noiembrie 2008.

Pentru Consiliu

Președintele

B. KOUCHNER


(1)   JO L 252, 20.9.2008, p. 39.

(2)   JO L 152, 13.6.2007, p. 14.

(3)  Decizia 2001/264/CE a Consiliului din 19 martie 2001 de adoptare a regulamentului de securitate al Consiliului (JO L 101, 11.4.2001, p. 1).

(4)  Decizia 2004/338/CE, Euratom a Consiliului din 22 martie 2004 de adoptare a Regulamentului de procedură al Consiliului (JO L 106, 15.4.2004, p. 22).


ACTE ADOPTATE ÎN TEMEIUL TITLULUI VI DIN TRATATUL UE

12.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 301/38


DECIZIA 2008/852/JAI A CONSILIULUI

din 24 octombrie 2008

privind o rețea de puncte de contact de combatere a corupției

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 29, articolul 30 alineatul (1), articolul 31 și articolul 34 alineatul (2) litera (c),

având în vedere inițiativa Republicii Federale Germania (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

întrucât:

(1)

Articolul 29 din tratat afirmă că obiectivul Uniunii de a oferi cetățenilor săi un înalt nivel de siguranță, într-un spațiu al libertății, securității și justiției, trebuie atins prin prevenirea și combaterea criminalității organizate sau de alt tip, inclusiv corupția și frauda.

(2)

Strategia Uniunii Europene de început de mileniu privind prevenirea și combaterea criminalității organizate subliniază necesitatea de a dezvolta o politică UE globală împotriva corupției.

(3)

În rezoluția sa din 14 aprilie 2005 privind o politică globală a UE împotriva corupției, care se referă la comunicarea din 28 mai 2003 adresată de Comisie Consiliului, Parlamentului European și Comitetului Economic și Social European privind o politică globală a UE împotriva corupției, Consiliul reafirmă importanța rolului și a acțiunilor statelor membre în dezvoltarea unei politici exhaustive și multidimensionale împotriva corupției atât în sectorul public, cât și în cel privat, în parteneriat cu toți actorii relevanți din societatea civilă și din mediul de afaceri.

(4)

Consiliul European a apreciat favorabil dezvoltarea în cadrul Programului de la Haga (3) (punctul 2.7) a unui concept strategic privind criminalitatea organizată transfrontalieră și corupția la nivelul Uniunii Europene și a solicitat Consiliului și Comisiei să dezvolte în continuare acest concept și să îl facă operațional.

(5)

Șefii și reprezentanții principali ai organelor naționale de supraveghere și inspecție din cadrul polițiilor din statele membre ale UE, precum și ai agențiilor anticorupție cu domeniu mai larg de activitate din cadrul acestor state s-au reunit în noiembrie 2004 la Viena, la conferința AGIS privind consolidarea cooperării operaționale în lupta împotriva corupției în Uniunea Europeană. Aceștia au subliniat importanța consolidării în continuare a cooperării reciproce, inter alia, prin întâlniri anuale, și au apreciat favorabil ideea unei rețele europene anticorupție bazată pe structuri existente. Ca urmare a conferinței de la Viena, acești Parteneri europeni împotriva corupției (EPAC) s-au întâlnit la Budapesta în noiembrie 2006 în cadrul celei de a șasea reuniuni anuale, pe parcursul căreia și-au confirmat cu o majoritate covârșitoare angajamentul pentru sprijinirea inițiativei de a înființa o rețea anticorupție la un nivel mai oficial.

(6)

Pentru a-și desfășura activitățile pornind de la structurile existente, autoritățile și agențiile care urmează să facă parte din rețeaua europeană anticorupție ar putea include organizații membre EPAC.

(7)

Consolidarea cooperării internaționale este recunoscută în mod general (4) drept un aspect-cheie în lupta împotriva corupției. Combaterea tuturor formelor de corupție ar trebui îmbunătățită prin cooperare efectivă, identificarea oportunităților, împărtășirea bunelor practici și dezvoltarea de înalte standarde profesionale. Înființarea unei rețele anticorupție la nivelul UE reprezintă o contribuție importantă la îmbunătățirea unei astfel de cooperări,

DECIDE:

Articolul 1

Obiectiv

În vederea îmbunătățirii cooperării dintre autorități și agenții pentru a preveni și combate corupția în Europa, se înființează o rețea de puncte de contact a statelor membre din Uniunea Europeană (denumită în continuare „rețeaua”). Comisia Europeană, Europol și Eurojust sunt asociate cu drepturi depline la activitățile acestei rețele.

Articolul 2

Compunerea rețelei

Rețeaua constă în autoritățile și agențiile statelor membre ale Uniunii Europene însărcinate cu prevenirea sau combaterea corupției. Membrii rețelei sunt desemnați de către statele membre. Fiecare stat membru desemnează cel puțin o organizație, dar nu mai mult de trei. Comisia Europeană își desemnează reprezentanții. În limita competențelor care le revin, Europol și Eurojust pot participa la activitățile rețelei.

Articolul 3

Atribuțiile rețelei

(1)   Rețeaua are în special următoarele atribuții:

1.

reprezintă un forum pentru schimbul de informații în interiorul UE privind măsurile eficiente și experiența în prevenirea și combaterea corupției;

2.

facilitează stabilirea și menținerea activă a relațiilor dintre membrii săi.

În acest scop, inter alia, se actualizează o listă de puncte de contact și se administrează un site Internet.

(2)   Pentru ducerea la îndeplinire a acestor atribuții, membrii rețelei se întâlnesc cel puțin o dată pe an.

Articolul 4

Domeniul de aplicare

Cooperarea polițienească și judiciară dintre statele membre este reglementată de normele relevante aplicabile în acest domeniu. Înființarea rețelei nu va aduce atingere acestor norme și nici rolului CEPOL.

Articolul 5

Organizarea rețelei

(1)   Rețeaua se organizează pe sine, în baza colaborării informale existente între membrii EPAC.

(2)   Statele membre și Comisia Europeană suportă toate cheltuielile membrilor sau ai reprezentanților desemnați de către acestea. Aceleași norme se aplică Europolului și Eurojustului.

Articolul 6

Intrarea în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei adoptării sale.

Adoptată la Luxemburg, 24 octombrie 2008.

Pentru Consiliu

Președintele

M. ALLIOT-MARIE


(1)   JO C 173, 26.7.2007, p. 3.

(2)  Avizul din 5 iunie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3)  Programul de la Haga privind consolidarea libertății, securității și justiției în Uniunea Europeană (JO C 53, 3.3.2005, p. 1).

(4)  Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată prin Rezoluția Adunării Generale 58/4 din 31 octombrie 2003.


Rectificări

12.11.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 301/40


Rectificare la Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999

( Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 210 din 31 iulie 2006 )

(Ediția specială în limba română, capitolul 14, volumul 2, p. 64)

La pagina 103, la articolul 90 alineatul (1), litera (a):

în loc de:

„(a)

pe parcursul unei perioade de trei ani care urmează încheierii unui program operațional în conformitate cu articolul 89 alineatul (3);”

se va citi:

„(a)

pe parcursul unei perioade de trei ani care urmează încheierii unui program operațional în conformitate cu articolul 89 alineatul (5);”

La pagina 104, articolul 93 alineatul (2):

în loc de:

„Pentru statele membre din anexa II al căror PIB, între 2001-2003, era mai mic de 85 % din media pe Uniunea Europeană cu 25 de membri pentru aceeași perioadă de referință, termenul menționat la alineatul (1) este stabilit la 31 decembrie […].”

se va citi:

„Pentru statele membre din anexa III al căror PIB, între 2001-2003, era mai mic de 85 % din media pe Uniunea Europeană cu 25 de membri pentru aceeași perioadă de referință, termenul menționat la alineatul (1) este stabilit la 31 decembrie […].”

La pagina 104, articolul 95 paragraful al doilea:

în loc de:

„Pentru partea de angajamente care este încă deschisă la 31 decembrie 2015, termenul menționat la articolul 93 alineatul (2) este întrerupt în aceleași condiții pentru suma care corespunde operațiunilor în cauză.”

se va citi:

„Pentru partea de angajamente care este încă deschisă la 31 decembrie 2015, termenul menționat la articolul 93 alineatul (3) este întrerupt în aceleași condiții pentru suma care corespunde operațiunilor în cauză.”