(1)

În iulie 2002, prin Regulamentul (CE) nr. 1338/2002 (2), Consiliul a impus o taxă compensatorie definitivă („măsurile existente”) de 7,1 % asupra importurilor de acid sulfanilic care se încadrează la codul NC ex 2921 42 10 (cod TARIC 2921 42 10 60) originar din India. Măsurile instituite au avut la bază constatările unei proceduri antisubvenții inițiată în temeiul articolului 10 din regulamentul de bază („ancheta inițială”).

(2)

În același timp, prin Regulamentul (CE) nr. 1339/2002 (3), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă de 18,3 % pentru importurile aceluiași produs originar din India.

(3)

În cadrul procedurilor antidumping și antisubvenții menționate mai sus, Comisia, prin Decizia 2002/611/CE (4), a acceptat un angajament de preț oferit de către un producător-exportator din India, Kokan Synthetics and Chemicals Pvt. Ltd (denumită în continuare „Kokan”).

(4)

Kokan a informat Comisia în decembrie 2003 asupra intenției sale de a-și retrage angajamentul în mod voluntar. În consecință, decizia prin care Comisia accepta angajamentul a fost abrogată prin Decizia 2004/255/CE (5).

(5)

În aprilie 2005, în urma unei cereri formulate de Kokan, Comisia a deschis (6) o reexaminare intermediară parțială în temeiul articolului 19 din regulamentul de bază și al articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 (7) („regulamentul de bază antidumping”), al cărei obiect se limita la analizarea acceptabilității unei eventuale oferte de angajament primite din partea societății.

(6)

În urma unei anchete, în decembrie 2005, Comisia a acceptat, prin Decizia 2006/37/CE (8) un angajament oferit de Kokan în legătură cu procedurile antidumping și compensatorii referitoare la importurile de acid sulfanilic originar din India.

(7)

În ianuarie 2006, în urma anchetei menționate la considerentul 6 de mai sus, prin Regulamentul (CE) nr. 123/2006 al Consiliului (9), s-au modificat Regulamentul (CE) nr. 1338/2002 de instituire a unui drept compensatoriu definitiv la importurile de acid sulfanilic originar din India și Regulamentul (CE) nr. 1339/2002 de instituire a unui drept antidumping definitiv asupra importurilor de acid sulfanilic originar, printre altele, din India, astfel încât să aibă în vedere acceptarea angajamentului respectiv.

(8)

În urma unei reexaminări desfășurate în conformitate cu dispozițiile articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 384/96, Consiliul a instituit, prin Regulamentul (CE) nr. 1000/2008 (10), o taxă antidumping asupra importurilor de acid sulfanilic originar din Republica Populară Chineză și India.

(9)

În urma publicării unui aviz de expirare iminentă (11) a măsurilor în vigoare, Comisia a primit, la 24 aprilie 2007, o cerere de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. Cererea menționată a fost înaintată de către doi producători comunitari („solicitanții”), reprezentând 100 % din producția comunitară de acid sulfanilic.

(10)

Cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor s-a bazat pe faptul că expirarea măsurilor ar duce probabil la continuarea sau la reapariția subvențiilor și a prejudiciului suferit de industria comunitară.

(11)

Comisia a examinat elementele de probă prezentate de către solicitanți și le-a considerat suficiente pentru a justifica deschiderea unei reexaminări, în conformitate cu dispozițiile articolului 18 din regulamentul de bază. În urma consultării comitetului consultativ, Comisia a anunțat, la 24 iulie 2007, printr-un aviz de inițiere publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (12), deschiderea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(12)

De remarcat faptul că, înainte de deschiderea reexaminării în perspectiva expirării măsurilor, și în conformitate cu articolul 10 alineatul (9) și cu articolul 22 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a informat guvernul indian (denumit în continuare „GUI”) asupra primirii unei cereri de reexaminare justificate corespunzător și a invitat GUI la o consultare în vederea clarificării situației din punctul de vedere al conținutului plângerii și al găsirii unei soluții pe cale amiabilă. GUI nu au transmis niciun mesaj de răspuns față de oferta de consultare. Consultările au fost, de asemenea, oferite și au avut loc cu autoritățile indiene, în contextul procedurii de reexaminare intermediară parțială menționată în continuare. Consultările nu au dus la adoptarea unei soluții reciproc acceptate care să poată garanta nedeschiderea procedurii de reexaminare.

(13)

Comisia a deschis, printr-un aviz de inițiere publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 29 septembrie 2007 (13) („avizul de inițiere de la articolul 19”), în conformitate cu articolul 19 din regulamentul de bază, din proprie inițiativă, o reexaminare intermediară parțială al cărei obiect s-a limitat la nivelul de subvenționare, întrucât Comisia dispunea de suficiente elemente de probă prima facie asupra faptului că împrejurările privind practicile de subvenționare în temeiul cărora au fost instituite măsurile s-au schimbat și că respectivele schimbări sunt de durată.

(14)

Reexaminarea s-a limitat la nivelul de subvenționare a societății Kokan, astfel cum este indicat în anexă, la avizul de inițiere de la articolul 19, precum și la alți exportatori care au fost invitați să se facă cunoscuți, în condițiile și în termenul stabilit prin avizul de inițiere.

(15)

Ancheta cu privire la continuarea sau reapariția practicilor de subvenționare a cuprins perioada cuprinsă între 1 aprilie 2006 și 31 martie 2007 („perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”). Perioada respectivă a fost utilizată și pentru examinarea pretinselor circumstanțe modificate care au condus la deschiderea reexaminării intermediare parțiale. Examinarea evoluției situației în sensul evaluării probabilității unei continuări sau a unei reapariții a prejudiciului a fost efectuată pentru perioada cuprinsă între 2003 și sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare („perioada luată în considerare”).

(16)

Comisia a informat oficial producătorii-exportatori, importatorii, utilizatorii cunoscuți a fi implicați și asociațiile acestora, precum și reprezentanții țării exportatoare vizate, solicitantul și producătorii comunitari asupra deschiderii procedurii de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor și de reexaminare intermediară parțială. Părțile interesate au avut posibilitatea de a-și face cunoscut punctul de vedere în scris și de a solicita o audiere în termenul stabilit în avizul de inițiere.

(17)

Toate părțile interesate care au solicitat acest lucru și au arătat că există motive speciale pentru a fi audiate au beneficiat de audiere.

(18)

În cadrul procedurii de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, Comisia a înaintat chestionare către toate părțile cunoscute a fi implicate, anume cei doi producători comunitari, producătorii-exportatori din India, importatorii și utilizatorii cunoscuți, precum și GUI. În ceea ce privește reexaminarea intermediară parțială, au fost înaintate chestionare către producătorul-exportator din India și către GUI.

(19)

S-au primit răspunsuri la chestionare de la GUI, de la ambii producători comunitari și de la producătorul-exportator din țara în cauză, precum și de la patru utilizatori. Niciunul dintre importatori nu a răspuns la chestionar și niciun alt importator nu a furnizat Comisiei alte informații și nici nu s-a făcut cunoscut în cursul anchetelor.

(20)

Comisia a cercetat și a verificat toate informațiile considerate necesare în scopul stabilirii continuării sau reapariției probabile a practicii de subvenționare și a prejudiciilor rezultate și a interesului comunitar, precum și a pretinsei modificări a nivelului subvențiilor. Pentru aceasta, Comisia a efectuat vizite de verificare la sediul GUI din Delhi, al guvernului din Maharashtra din Mumbai, al Reserve Bank of India in Mumbai și al următoarelor societăți:

(21)

Produsul care face obiectul reexaminării este acidul sulfanilic originar din India („produsul în cauză”), care se încadrează în prezent la codul NC ex 2921 42 10 (TARIC 2921 42 10 60). Există, în principiu, două tipuri de acid sulfanilic, determinate în funcție de puritate: tipul tehnic și tipul purificat. În plus, tipul purificat este uneori comercializat sub formă de sare de acid sulfanilic. Acidul sulfanilic este utilizat ca materie primă pentru producerea înălbitorilor optici, a aditivilor pentru beton, a coloranților alimentari și a vopselelor speciale. Cu toate că există diverse tipuri de utilizare a acidului sulfanilic, toate tipurile și formele sunt percepute de utilizatori ca putând fi substituite în limite rezonabile, sunt utilizate în mod interschimbabil în majoritatea cazurilor și sunt, prin urmare tratate, ca în cazul anchetei inițiale, drept un singur produs.

(22)

După cum s-a stabilit și în ancheta inițială, această reexaminare a confirmat faptul că acidul sulfanilic și sărurile acestuia sunt, în esență, produse de bază, iar caracteristicile de calitate și proprietățile fizice de bază ale acestora sunt identice, indiferent de țara de origine. Prin urmare, s-a constatat că produsul în cauză și produsele fabricate și comercializate de către producătorul-exportator în cauză pe piața sa internă sau exportate în țări terțe, precum și produsele fabricate și comercializate de către producătorii comunitari pe piața comunitară prezintă aceleași caracteristici fizice și chimice de bază și au, în esență, aceleași utilizări, fiind, în consecință, considerate produse similare în sensul articolului 1 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(23)

Pe baza informațiilor cuprinse în cererea de reexaminare și a răspunsurilor la chestionarul Comisiei, următoarele sisteme care au beneficiat de presupuse subvenții la export au făcut obiectul unei anchete:

(24)

Sistemele menționate la literele (a), (b), (c) și (e) au la bază Legea privind comerțul exterior (dezvoltare și reglementare) din 1992 (Legea nr. 22 din 1992), care a intrat în vigoare la 7 august 1992 (denumită în continuare„Legea privind comerțul exterior”). Legea privind comerțul exterior autorizează GUI să emită notificări privind politica de import și de export. Aceste politici sunt prezentate pe scurt în documentele intitulate „Politica de import și de export”, care, cu începere de la 1 septembrie 2004, au fost denumite „Politica de comerț exterior” și sunt publicate o dată la cinci ani de Ministerul Comerțului și actualizate în mod regulat. Perioada anchetei de reexaminare este reglementată printr-un document privind politica de import și de export, și anume planul cincinal privind perioada cuprinsă între 1 septembrie 2004 și 31 martie 2009 („Politica de import și de export 2004-2009”). În plus, GUI definesc, de asemenea, procedurile aplicabile politicii de import și de export 2004-2009 în „Manualul de proceduri de la 1 septembrie 2004 la 31 martie 2009 (volumul I)” [„MDP I 2004-2009”].

(25)

Sistemul de scutire de impozit pe venit, menționat la litera (d), are la bază Legea impozitului pe venit din 1961, modificată anual prin Legea finanțelor.

(26)

Sistemul menționat la litera (f) este administrat de statul Maharashtra și se bazează pe rezoluțiile Ministerului Industriei, Energiei și Muncii din statul Maharashtra.

(27)

Sistemul creditelor la export, menționat la litera (g), are la bază secțiunile 21 și 35A din Legea regulamentelor bancare din 1949, care autorizează banca Reserve Bank of India („RBI”) să îndrume băncile comerciale în domeniul creditelor la export.

(28)

S-a constatat că producătorul-exportator care a cooperat nu își avea sediul în cadrul unei SEZS sau al unei EPZS. Cu toate acestea, producătorul-exportator care a cooperat se încadra într-un EOUS și a primit subvenții compensatorii în cursul PAR. Prin urmare, descrierea și evaluarea de mai jos se limitează la EOUS.

(29)

Detaliile asupra EOUS sunt cuprinse în capitolul 6 din Politica de import și de export 2004-2009 și în MDP I 2004-2009.

(30)

Cu excepția societăților comerciale obișnuite, toate societățile care se angajează, în principiu, să exporte întreaga lor producție de bunuri sau servicii pot fi create în sistemul unităților axate pe export. Întreprinderile din sectoarele industriale trebuie să realizeze un prag minim de investiții în mijloace fixe (10 milioane de rupii indiene) pentru a fi eligibile pentru EOUS.

(31)

EOUS pot fi situate și înființate în orice zonă de pe teritoriul Indiei.

(32)

Cererea pentru acordarea statutului de EOUS trebuie să conțină informații privind, printre altele, previziunile de producție, valoarea estimată a exporturilor, nevoile de importuri și de mărfuri naționale pentru următorii cinci ani. După ce autoritățile acceptă cererea societății, aceasta este informată cu privire la obligațiile asociate acceptului respectiv. Societățile care au primit acceptul de încadrare în EOUS urmează să dețină statutul respectiv pentru o perioadă de cinci ani. Durata de valabilitate a acceptului poate fi reînnoită.

(33)

Una dintre obligațiile cruciale pe care le implică EOUS, astfel cum este prevăzut în Politica de import și de export 2004-2009, este aceea de a realiza câștiguri nete din diferențele de curs valutar, și anume, într-o anumită perioadă de referință (cinci ani), valoarea totală a exporturilor trebuie să fie mai mare decât valoarea totală a bunurilor importate.

(34)

Unitățile EOUS se bucură de următoarele avantaje:

(35)

Unitățile care își desfășoară activitatea în aceste sisteme se află sub supravegherea agenților vamali, în conformitate cu secțiunea 65 din Legea vamală.

(36)

Unitățile respective au obligația de a păstra evidența tuturor importurilor, a consumului și a utilizării tuturor materialelor importate, precum și a exporturilor realizate în conformitate cu secțiunea 6.11.1 din MDP I 2004-2009. Evidențele respective trebuie prezentate periodic autorităților competente sub forma unor rapoarte de activitate trimestriale și anuale.

(37)

Cu toate acestea, „în niciun moment, niciunei unități EOUS nu i se cere să coreleze fiecare import cu exporturile sale, transferurile către alte unități, vânzările pe piața internă sau cu stocurile”, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în secțiunea 6.11.2 din MDP I 2004-2009.

(38)

Vânzările interne sunt expediate și înregistrate pe baza unui sistem de autocertificare. Procesul de expediere a exporturilor dintr-o EOUS este verificat de un agent vamal/responsabil cu accizele, prezent în permanență în cadrul EOUS.

(39)

În cazul de față, producătorii-exportatori care au cooperat au recurs la sistemul menționat pentru achiziționarea de bunuri scutite de accize pe piața internă și pentru obținerea rambursării impozitului central pe vânzări, precum și pentru obținerea rambursării parțiale a taxei pentru combustibilul achiziționat de la companiile petroliere interne. În urma anchetei s-a ajuns la concluzia că producătorii-exportatori în cauză nu au obținut beneficii în temeiul dispozițiilor privind scutirea de impozit pe venit aplicabilă EOUS.

(40)

În ceea ce privește scutirea de accize pentru achiziționarea de bunuri de pe piața internă, s-a constatat că accizele achitate pentru achizițiile realizate de o unitate non-EOUS pot fi folosite pentru creditare în contul obligațiilor viitoare de plată a accizelor, cum ar fi în cazul achitării accizelor pentru vânzările interne (așa-numitul mecanism „CENVAT”). Prin urmare, accizele achitate pentru achiziții nu sunt definitive. Prin intermediul creditelor „CENVAT”, se aplică o taxă definitivă numai în cazul valorii adăugate, nu și în cazul materiilor prime. Astfel, scutirea de accize pentru achizițiile efectuate de EOUS nu constituie o renunțare la venituri suplimentare de către guvern și nu conferă vreun alt avantaj unităților beneficiare.

(41)

Rambursarea impozitului central pe vânzări, precum și rambursarea parțială a taxei pentru combustibilul achiziționat de la companiile petroliere interne constituie subvenții în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Guvernul renunță la veniturile care ar fi exigibile în absența sistemului, conferind astfel unităților EOUS un beneficiu în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece rambursarea impozitului central pe vânzări și a taxelor plătite în mod normal pentru combustibili le permit să economisească lichidități. Subvențiile sunt condiționate de drept de rezultatele la export și, prin urmare, se consideră a fi specifice și susceptibile de a face obiectul unor măsuri compensatorii în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază. Obiectivul exportului, astfel cum este stabilit la punctul 6.1 din documentul privind politica de import și de export 2002-2007 pentru unitățile EOUS este o condiție sine qua non pentru obținerea stimulentelor.

(42)

Valoarea subvenției a fost calculată pe baza rambursării impozitului central pe vânzări pentru bunurile achiziționate pe piața internă, precum și a rambursării parțiale a taxei achitate pentru combustibilul achiziționat de la companiile petroliere interne în perioada anchetei de reexaminare. Costurile suportate în mod obligatoriu pentru obținerea subvenției au fost deduse din valoarea calculată, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază, pentru a obține valoarea subvenției (numărătorul). În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției s-a repartizat pe cifra de afaceri corespunzătoare realizată la export în cursul PAR (numitorul), deoarece subvenția este condiționată de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate. Marja de subvenție astfel obținută a fost de 3,2 %.

(43)

O descriere detaliată asupra DEPBS este cuprinsă în secțiunea 4.3 din Politica de import și de export 2004-2009 și în secțiunile 4.37-4.53 din MDP I 2004-2009.

(44)

S-a constatat că producătorii-exportatori care au cooperat nu au obținut beneficii în cadrul DEPBS pe perioada anchetei de reexaminare. Prin urmare, nu a fost necesară o analiză suplimentară a sistemului menționat în cadrul anchetei.

(45)

O descriere detaliată asupra EPCGS este cuprinsă în capitolul 5 din Politica de import și de export 2004-2009 și în capitolul 5 din MDP I 2004-2009.

(46)

S-a constatat că producătorii-exportatori care au cooperat nu au obținut beneficii în cadrul EPCGS pe perioada anchetei de reexaminare. Prin urmare, nu a fost necesară o analiză suplimentară a sistemului menționat în cadrul anchetei.

(47)

S-a constatat că producătorii-exportatori care au cooperat nu au obținut beneficii în cadrul ITES pe perioada anchetei de reexaminare. Prin urmare, nu a fost necesară o analiză suplimentară a sistemului menționat în cadrul anchetei.

(48)

O descriere detaliată asupra sistemului este cuprinsă în secțiunile 4.1-4.1.14 din Politica de import și de export 2004-2009 și în capitolele 4.1-4.30 din MDP I 2004-2009. Începând cu 1 aprilie 2006, denumirea sistemului a devenit „Sistemul autorizațiilor prealabile”.

(49)

S-a constatat că producătorii-exportatori care au cooperat nu au obținut beneficii în cadrul AAS pe perioada anchetei de reexaminare. Prin urmare, nu a fost necesară o analiză suplimentară a sistemului menționat în cadrul anchetei.

(50)

Pentru a încuraja crearea de unități economice în regiunile mai puțin dezvoltate ale statului Maharashtra, guvernul acordă, încă din 1964, facilități pentru unitățile nou-create în regiunile în curs de dezvoltare ale statului Maharashtra, în cadrul sistemului cunoscut drept „Sistemul de stimulente” („PSI”). Acest sistem a fost modificat de multe ori de la introducerea sa, iar „versiunea din 2001” a rămas în vigoare de la 1 aprilie 2001 până la 31 martie 2006, după care a fost extinsă pentru încă un an, până pe 31 martie 2007. Sistemul de stimulente al guvernului din Maharashtra este alcătuit din mai multe subsisteme, principalele fiind: (i) rambursarea taxei locale/taxei în vigoare, (ii) scutirea de taxa pe electricitate și (iii) scutirea de impozitul local pe vânzări/amânarea plății impozitului local pe vânzări. Conform guvernului din Maharashtra, sistemul din 2001 nu include acest ultim sistem de impozitare, adică nici scutirea de impozitul pe vânzări, nici amânarea impozitului pe vânzări. Cu toate acestea, în urma anchetei s-a stabilit că dreptul la beneficii al unei societăți în cadrul sistemului este prevăzut în „Certificatul de eligibilitate”. Ancheta a arătat că singurul subsistem folosit de către unul dintre producătorii-exportatori care au cooperat pe perioada anchetei de reexaminare a fost, de fapt, amânarea plății impozitului pe vânzări [menționată la punctul (iii) de mai sus].

(51)

Acest sistem este deschis societăților care investesc în regiunile mai puțin dezvoltate ale statului (clasificate în diferite categorii, în funcție de nivelul de dezvoltare economică, de exemplu: regiuni puțin dezvoltate, regiuni mai puțin dezvoltate, regiunile cel mai puțin dezvoltate), fie prin crearea unei noi unități industriale, fie prin realizarea unor importante investiții de capital în vederea extinderii sau a diversificării unei unități industriale existente. Principalul criteriu pentru stabilirea stimulentelor este clasa de dezvoltare în care se încadrează regiunea în care este situată întreprinderea sau în care intenționează să se stabilească, precum și importanța investiției.

(52)

Certificatul de eligibilitate emis de guvernul din Maharashtra pentru producătorii-exportatori care au cooperat prevedea dreptul societății, conform subsistemului de amânare a impozitelor pentru vânzări, de a amâna plata impozitelor pentru vânzări percepute de către stat pentru vânzările interne pentru o perioadă de 12 ani începând cu anul în care a fost perceput impozitul respectiv.

(53)

Subsistemul de amânare a impozitelor pentru vânzări din cadrul sistemului de stimulente al guvernul din Maharashtra acordă subvenții în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Subsistemul supus examinării constituie o contribuție financiară a guvernului din Maharashtra, întrucât concesionarea menționată amână încasarea veniturilor guvernului din Maharashtra, care ar fi fost, în mod normal, exigibile. Amânarea taxei conferă un beneficiu societății, întrucât îi îmbunătățesc lichiditățile.

(54)

Subsistemul menționat se adresează doar societăților care au investit în anumite zone geografice aflate sub jurisdicția statului Maharashtra. Societățile stabilite în afara acestor zone nu pot beneficia de subsistem. Nivelul beneficiului conferit diferă în funcție de zona în cauză. Acest sistem este specific, în sensul articolului 3 alineatul (2) litera (a) și al articolului 3 alineatul (3) din regulamentul de bază și, prin urmare, poate face obiectul unor măsuri compensatorii.

(55)

Valoarea amânată a impozitelor pentru vânzări datorate către stat, conform componentei de amânare din cadrul sistemului achitată în perioada anchetei de reexaminare este considerată a fi echivalentul unui împrumut fără dobândă al sumei respective, acordat de către guvernul din Maharashtra. Astfel, beneficiul producătorului-exportator care a cooperat s-a calculat pe baza dobânzii plătite pentru un împrumut comercial comparabil contractat de societate pe perioada anchetei de reexaminare.

(56)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, valoarea subvenției (numărătorul) s-a repartizat la cifra de afaceri totală a societății pe perioada anchetei de reexaminare considerată numitorul corespunzător, deoarece subvenția nu este condiționată de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(57)

Având în vedere aspectele prezentate mai sus, valoarea subvenției de care societatea a beneficiat în cadrul sistemului se ridică la 0,6 %.

(58)

Detaliile acestui sistem sunt prevăzute în circulara de bază IECD nr. 02/04.02.02/2006-07 (credite la export în valută) și în circulara de bază IECD nr. 01/04.02.02/2006-07 (credite la export în rupii) ale RBI, adresate tuturor băncilor comerciale indiene.

(59)

Acest sistem este deschis producătorilor-exportatori și comercianților-exportatori. S-a constatat că producătorii-exportatori care au cooperat nu au obținut beneficii în cadrul ECS.

(60)

În cadrul acestui sistem, RBI stabilește plafonul maxim obligatoriu al ratelor dobânzii aplicabile creditelor de export, în rupii indiene și în valută, pe care băncile comerciale trebuie să le respecte „pentru ca exportatorii să poată avea acces la credit, la rate competitive pe plan internațional”. Sistemul este alcătuit din două subsisteme, și anume creditele la export înainte de expediere („packing credit”), care includ creditele acordate unui exportator pentru a finanța achiziționarea, prelucrarea, producția, ambalarea și/sau expedierea mărfurilor înainte de export și creditele la export după expediere, care includ creditele pentru capital de lucru acordate pentru a finanța creanțele comerciale la export. De asemenea, RBI solicită băncilor să consacre o anumită sumă din creditul lor net în scopul finanțării exporturilor.

(61)

Din circularele de bază menționate ale RBI reiese faptul că exportatorii pot obține credite la export cu rate ale dobânzilor preferențiale în comparație cu ratele dobânzii aplicate creditelor comerciale obișnuite („creditele de casă”) care sunt stabilite exclusiv de condițiile pieței.

(62)

În primul rând, ratele preferențiale ale dobânzii, stabilite prin circularele de bază ale RBI, pentru creditele acordate în cadrul ECS, pot diminua cheltuielile cu dobânda ale unui exportator, în comparație cu costurile de credit stabilite exclusiv de condițiile pieței, conferindu-i astfel exportatorului respectiv un avantaj în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. S-a considerat că a existat un avantaj numai în cazul în care s-au observat diferențe între ratele dobânzii. Diferențele privind rata dobânzii dintre creditele oferite conform circularelor de bază ale RBI și ratele aplicate „creditelor de casă” comerciale nu pot fi explicate doar prin politica de piață a băncilor comerciale.

(63)

În al doilea rând, deși creditele preferențiale din ECS sunt acordate de bănci comerciale, beneficiul corespunde unei contribuții financiare a guvernului în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază. RBI este un organism public și se încadrează, prin urmare, în definiția „guvernului” menționată la articolul 1 alineatul (3) din regulamentul de bază. RBI este 100 % publică, urmărește obiectivele politicii de stat, de exemplu politica monetară, iar conducerea sa este numită de GUI. RBI conduce organisme private, în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) a doua liniuță din regulamentul de bază, deoarece băncile comerciale au obligația de a respecta condițiile impuse de RBI, printre altele, cu privire la ratele plafon ale dobânzii, stabilite în circularele de bază ale RBI pentru creditele la export, precum și obligația impusă de RBI băncilor comerciale de a consacra o anumită sumă din creditul lor net în scopul finanțării exporturilor. Aceste ordine obligă băncile comerciale să îndeplinească funcțiile enumerate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază, respectiv să acorde împrumuturi sub forma unor finanțări preferențiale ale exporturilor. Acest transfer direct de fonduri sub forma împrumuturilor acordate în anumite condiții ține, în mod normal, de guvern, fără ca practica urmată să difere, de fapt, de practicile urmate în mod normal de guvern, în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază. Se consideră că această subvenție este specifică și că face obiectul unor măsuri compensatorii, deoarece ratele preferențiale ale dobânzii sunt aplicabile numai în cazul finanțării operațiunilor de export, subvenția fiind, prin urmare, condiționată de rezultatele obținute la export, în temeiul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(64)

Valoarea subvenției a fost calculată pe baza diferenței dintre valoarea ratei dobânzii plătite pentru creditele la export utilizate în perioada anchetei de reexaminare și valoarea ratei dobânzii care ar fi fost datorată pentru credite comerciale obișnuite contractate de societatea în cauză. Această valoare a subvenției (numărătorul) a fost repartizată pe cifra de afaceri totală realizată la export în perioada anchetei de reexaminare (numitor), considerată numitorul corespunzător, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate. S-a constatat că producătorul-exportator care a cooperat a beneficiat de avantaje în baza sistemului ECS și a obținut o subvenție de 0,9 %.

(65)

Valoarea subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii constatate în cursul PAR în sensul regulamentului de bază, exprimată ad valorem, este de 4,7 % pentru producătorul-exportator care a făcut obiectul anchetei.

(66)

Pe baza informațiilor disponibile, producătorul-exportator care a cooperat a deținut 100 % din exporturile de acid sulfanilic din India către Comunitate în cursul PAR. Nu au existat informații din care să reiasă că nivelul subvențiilor pentru alți posibili producători-exportatori ar fi fost inferior.

(67)

În conformitate cu articolul 18 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a analizat dacă expirarea măsurilor în vigoare ar putea determina continuarea sau reapariția subvențiilor.

(68)

S-a stabilit că, deși marja de subvenție constatată în cadrul anchetei de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor este inferioară celei stabilite în cadrul anchetei inițiale, exportatorul din India al produsului în cauză care a cooperat a beneficiat în continuare de subvenții care fac obiectul unor măsuri compensatorii din partea autorităților indiene. În ceea ce privește principalul sistem investigat în cursul PAR, anume EOUS, statutul unei EOUS în temeiul politicii de import și de export este dobânditor de beneficii recurente și nu există niciun indiciu că urmează să fie eliminate într-un viitor previzibil. În aceste condiții, exportatorul produsului în cauză va continua, în mod evident, să beneficieze de subvenții care pot face obiectul unor măsuri compensatorii.

(69)

Deoarece s-a demonstrat că subvențiile încă existau în momentul reexaminării și că, probabil, vor continua în viitor, probabilitatea reapariției lor este nerelevantă.

(70)

Conform articolului 19 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a analizat posibilitatea ca modificarea circumstanțelor față de ancheta inițială asupra subvențiilor să fie considerată, în limite rezonabile, ca fiind de durată.

(71)

Trebuie reamintit faptul că, în absența cooperării altor exportatori din India, sfera de aplicare a reexaminării intermediare se limitează la nivelul de subvenționare practicat în cazul Kokan Synthetics & Chemicals Pvt. Ltd.

(72)

În ceea ce privește durata modificării circumstanțelor, având în vedere constatările cuprinse în considerentul 68 de mai sus, s-a ajuns la concluzia că nu există motive de a considera că nivelul modificat al subvențiilor nu este de durată.

(73)

În cadrul Comunității, produsul similar este fabricat de doi producători a căror producție este considerată a constitui producția comunitară totală de produs similar în sensul articolului 9 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(74)

Trebuie menționat faptul că, față de ancheta inițială, societățile „Sorochimie Chimie Fine” și „Quimigal SA” au fost redenumite, prima ca „Ardenity”, iar cea de-a doua ca „CUF Químicos Industriais”.

(75)

Acești doi producători au cooperat în cadrul anchetei și au sprijinit cererea de reexaminare. Prin urmare, s-a considerat că aceștia constituie industria comunitară în sensul articolului 9 alineatul (1) și al articolului 10 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(76)

Consumul comunitar aparent a fost stabilit pe baza următoarelor:

(77)

Consumul comunitar de acid sulfanilic în cursul PAR a fost de 10 000 de tone. În cursul perioadei examinate s-a constatat o diminuare a consumului cu 6 %.

Tabelul 1

Consumul pe piața comunitară

(78)

Pentru a respecta confidențialitatea informațiilor comerciale, având în vedere faptul că societatea Kokan reprezintă 100 % din importurile originare din India și că industria comunitară este reprezentată doar de doi producători, a fost necesară prezentarea sub formă de indici a informațiilor cuprinse în tabelele 2-5 de mai jos.

(79)

Evoluția volumelor și cotelor de piață ale importurilor din India este prezentată în tabelele de mai jos.

Tabelul 2

Importurile din țara în cauză

Tabelul 3

Cota de piață a țării în cauză

(80)

Importurile din țara în cauză au scăzut cu 40 % între 2003 și perioada anchetei de reexaminare și cota de piață a importurilor din India a scăzut cu 36 %.

(81)

Prețul mediu al importurilor în cauză originare din India a crescut cu 11 % pe parcursul perioadei luate în considerare.

(82)

Pentru calcularea nivelului subcotării de preț în cursul PAR, prețurile franco fabrică din industria comunitară practicate față de clienții independenți au fost comparate cu prețurile de import CIF la frontiera comunitară din țara în cauză, ajustate în mod corespunzător, astfel încât să reflecte un preț franco vămuit. Ajustarea respectivă s-a făcut prin adăugarea la prețurile respective a taxelor vamale plătite în mod normal, precum și a costurilor ulterioare importului. În urma unei comparații s-a arătat că prețurile practicate în India cărora li s-a aplicat ajustarea nu subcotau prețurile industriei comunitare. Creșterea de preț observată și absența subcotării de preț trebuie avute în vedere prin prisma diverselor angajamente privind prețurile ale exportatorului din India de la impunerea măsurilor în 2002.

(83)

Volumul importurilor din alte țări terțe a scăzut cu 9 % în perioada în cauză. Cota de piață a acestora a înregistrat o ușoară scădere de 3 %. Principalele țări exportatoare, anume Statele Unite ale Americii (SUA) și RPC, au deținut aproape 100 % din aceste importuri în perioada în cauză.

(84)

Prețurile la acidul sulfanilic din alte țări terțe au fost, în medie, mai mici decât cele din industria comunitară și sub nivelul prețurilor de pe piața indiană. Trebuie reamintit faptul că importurile de acid sulfanilic originare din RPC au făcut obiectul unei taxe antidumping de 21 % în 2002, care a crescut la 33,7 % în 2004 în urma unei anchete privind absorbția măsurilor.

(85)

Pentru a respecta confidențialitatea informațiilor comerciale, a fost necesară prezentarea sub formă de indici a informațiilor în legătură cu cele două societăți care constituie industria comunitară.

(86)

În conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din regulamentul de bază, au fost examinați toți indicii și factorii economici relevanți care influențează situația industriei comunitare.

(87)

Nivelul de producție al industriei comunitare în cursul PAR a crescut cu 17 % față de nivelul înregistrat la începutul perioadei luate în considerare. Capacitatea de producție a industriei comunitare a crescut, de asemenea, cu 12 % în perioada analizată, ca urmare a creșterii capacității unui producător comunitar prin investiții în echipamente în vederea producerii de acid sulfanilic în stare pură. Din combinația celor doi factori a rezultat o creștere generală a ratei de utilizare a capacităților în cadrul industriei comunitare în cursul perioadei luate în considerare. Trebuie, de asemenea, menționat faptul că industria comunitară a înregistrat un nivel satisfăcător de utilizare a capacităților, cuprins între 75 % și 80 %, în cursul PAR.

(88)

Nivelul stocurilor pentru industria comunitară la sfârșit de an a scăzut cu 22 % pe parcursul perioadei luate în considerare. Nivelul stocurilor a suferit o scădere considerabilă în 2004 și 2005, dar a crescut în mod progresiv în 2006 și în cursul PAR.

Tabelul 7

Volumul stocurilor finale

(89)

Volumul vânzărilor industriei comunitare în cursul PAR a crescut cu 5 % față de începutul perioadei luate în considerare. Întrucât consumul comunitar s-a diminuat cu 6 % pe parcursul perioadei luate în considerare (a se vedea considerentul 77 de mai sus), cota de piață deținută de industria comunitară a crescut cu 12 % în aceeași perioadă. În special, cota de piață a industriei comunitare a crescut cu aproximativ 7 puncte procentuale pe parcursul perioadei luate în considerare. Cota de piață a industriei comunitare s-a menținut la peste 50 % pe întreaga perioadă luată în considerare.

Tabelul 8

Volumul vânzărilor și cota de piață

(90)

Trebuie remarcat faptul că diminuarea consumului comunitar în 2006 și în cursul PAR a afectat într-o anumită măsură creșterea industriei comunitare. Creșterea cotei de piață se explică printr-o creștere a volumului vânzărilor și, în măsură aproape egală, printr-un consum mai slab spre sfârșitul perioadei luate în considerare.

(91)

Prețurile de vânzare medii ale industriei comunitare au crescut considerabil cu 26 % pe parcursul perioadei luate în considerare. Evoluțiile observate din 2005 par să reflecte în special efectele măsurilor antiabsorbție luate împotriva importurilor din China în 2004. Prețurile de vânzare medii din industria comunitară au crescut semnificativ între 2004 și 2005 și au rămas destul de stabile ulterior. Cu toate acestea, această creștere a evoluat într-un ritm mai lent față de creșterea înregistrată la prețul anilinei, care este cea mai importantă materie primă pentru producția de acid sulfanilic. Astfel, anilina, un derivat al benzenului, a reprezentat aproximativ 50 % din costul total de fabricație în cursul PAR și a înregistrat o creștere de preț de aproximativ 45 % între 2003 și PAR.

Tabelul 9

Prețuri de vânzare

(92)

Nivelul de ocupare a forței de muncă a scăzut cu 9 % între 2003 și PAR, în timp ce producția a crescut, reflectând astfel o creștere a productivității și competitivității industriei comunitare. Cu toate acestea, costul mediu pe salariat a crescut, în aceeași perioadă cu 15 %.

Tabelul 10

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(93)

Rentabilitatea industriei comunitare, cu excepția anului 2005, s-a situat în jurul valorii de 1 % din cifra de afaceri sau sub această cifră. În 2004 s-au înregistrat pierderi importante, în timp ce industria comunitară a înregistrat profituri în 2005, 2006 și în cursul PAR. Având în vedere că rentabilitatea industriei comunitare s-a situat la un nivel deosebit de scăzut în 2003, creșterea aparentă înregistrată pe parcursul perioadei luate în considerare a condus la un nivel de rentabilitate cu mult sub nivelul care ar putea fi acceptabil în acest tip de industrie.

(94)

S-a observat, de asemenea, că rentabilitatea industriei comunitare a fost influențată de evoluția prețurilor la materiile prime. Costul de producție mediu a crescut cu 25 % între 2003 și PAR. După cum se menționează în considerentul 91 de mai sus, anilina este ingredientul principal în producția de acid sulfanilic și constituie aproximativ jumătate din costurile de producție. Având în vedere faptul că prețurile la anilină au crescut în mod semnificativ în 2004, industria comunitară nu a reușit să transfere această creștere de preț la clienții săi și a înregistrat pierderi. Situația pentru industria comunitară s-a îmbunătățit în 2005, întrucât prețurile la anilină s-au stabilizat și industria comunitară a reușit să crească prețurile la acid sulfanilic, în măsura necesară pentru a acoperi creșterea costurilor materiilor prime. În 2006 și în cursul PAR, rentabilitatea industriei comunitare s-a confruntat cu o nouă creștere a prețurilor la anilină și a scăzut la niveluri sub 1 % în raport cu cifra de afaceri.

(95)

Investițiile industriei comunitare în activitățile de producție a acidului sulfanilic au continuat pe întreg parcursul perioadei luate în considerare. În 2006 și în cursul PAR, pe lângă investițiile legate în primul rând de menținerea imobilizărilor existente, unul dintre producătorii comunitari a efectuat investiții pentru creșterea capacității sale aferente producției de acid sulfanilic în stare pură. Ar trebui, cu toate acestea, observat faptul că noua capacitate menționată poate fi considerată pe deplin funcțională doar începând cu 2008.

(96)

Întrucât industria comunitară a realizat profituri scăzute pe întreg parcursul perioadei luate în considerare, valoarea randamentului investițiilor, reprezentând rezultatul înainte de impozitare și exprimat sub formă de procent din media valorii contabile nete de deschidere și de închidere a activelor utilizate în producția de acid sulfanilic, a rămas, de asemenea, la un nivel foarte scăzut, adică în jurul valorii de 2 % în cursul PAR.

(97)

În urma anchetei s-a arătat că necesarul de capital al industriei comunitare a fost afectat în mod nefavorabil de către situația financiară precară. Cu toate că unul dintre producătorii comunitari face parte dintr-un grup mai mare, necesarul de capital nu este întotdeauna întrunit până la nivelul urmărit, întrucât resursele financiare sunt în general alocate în cadrul acestui grup pentru entitățile cele mai rentabile.

(98)

Fluxul de numerar a suferit o scădere semnificativă, cu 85 % între 2003 și PAR, dar a rămas încă la cote pozitive. Fluxul de numerar nu urmează tendința de rentabilitate, deoarece a fost influențat de elemente fără efect de trezorerie, cum ar fi amortizările și mișcările de stocuri.

Tabelul 13

Flux de numerar

(99)

Între 2003 și PAR, majoritatea indicatorilor din industria comunitară au avut o evoluție pozitivă: volumul de vânzări, utilizarea capacităților, volumul producției, stocurile finale, productivitatea, investițiile și randamentul investițiilor. Cu toate acestea, rentabilitatea s-a situat sub 1 % din cifra de afaceri din cursul PAR.

(100)

Industria comunitară a beneficiat de o creștere a prețului unitar practicat pentru acidul sulfanilic, în special din 2004 și până la sfârșitul PAR. Cu toate acestea, creșterea prețului de vânzare nu a compensat integral creșterea costurilor de producție, prin urmare, marjele de profit au scăzut.

(101)

În plus, diminuarea consumului comunitar în 2006 și în cursul PAR a împiedicat într-o anumită măsură refacerea industriei comunitare.

(102)

În ansamblu, se poate afirma în mod cert că introducerea măsurilor împotriva subvențiilor a permis industriei comunitare să își stabilizeze situația, dar nu și de a-și reveni integral din situația prejudiciabilă datorată creșterii costurilor asociate materiilor prime, pe care industria comunitară nu a reușit să le transfere asupra clienților săi. Cu toate acestea, în urma anchetei s-a arătat că industria comunitară a început să investească în echipamente noi în perioada luată în considerare.

(103)

În urma analizei de mai sus a reieșit, pe de o parte, faptul că indicatorii de volum au avut o evoluție pozitivă în cursul perioadei luate în considerare. Pe de altă parte, indicatorii financiari ai industriei comunitare, cum ar fi rentabilitatea și fluxul de numerar, au arătat că industria comunitară se află încă într-o situație economică vulnerabilă. Prin urmare, s-a ajuns la concluzia că industria comunitară nu și-a revenit în întregime de pe urma efectelor subvențiilor prejudiciabile.

(104)

Conform articolului 18 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a efectuat o analiză a probabilității reapariției prejudiciului în cazul abrogării măsurilor existente. În acest sens, s-a analizat în special evoluția probabilă a volumelor exportate și prețurilor la exportul din țara în cauză, precum și efectele probabile ale acestora asupra situației industriei comunitare în absența măsurilor.

(105)

Trebuie amintit faptul că, chiar în cazul existenței măsurilor antisubvenție, importurile din țara în cauză au deținut o cotă de piață de 9,7 % în cursul PAR.

(106)

În urma anchetei s-a ajuns la concluzia că producătorul-exportator din India care a cooperat deține capacități neutilizate semnificative, de peste 30 % din consumul comunitar. Capacitățile neutilizate respective indică faptul că producătorul-exportator menționat are posibilitatea de a-și crește producția curentă și astfel de a crește exporturile de acid sulfanilic către Comunitate.

(107)

Trebuie remarcată, de asemenea, o ușoară diminuare a consumului comunitar în cursul perioadei luate în considerare și nu există indicii asupra posibilității unei cereri care să absoarbă, în următorii ani, creșterea potențială a importurilor din India în cazul suspendării măsurilor. În această eventualitate, este foarte probabil că exporturile de acid sulfanilic din India vor înlocui o mare parte din vânzările realizate de industria comunitară, întrucât prețurile la import ar putea fi mai scăzute față de cele din industria comunitară.

(108)

S-a stabilit în urma anchetei faptul că piața comunitară își păstrează atractivitatea față de producătorul-exportator din India. Într-adevăr, s-a constatat că prețul mediu la export pentru vânzările către alte țări terțe s-a situat cu mult sub prețul mediu la export al vânzărilor către Comunitate. Faptul că nu s-a constatat nicio subcotare a prețurilor la exportul din India se explică prin angajamentele privind prețurile și, indirect, prin măsurile aplicate pentru India. Cu toate acestea, chiar și având în vedere aspectele menționate, prețurile CIF la exportul din India s-au constatat, în medie, a fi mai mici decât prețul mediu din industria comunitară (aproximativ 7 %).

(109)

Prin urmare, este posibil ca, fără să se fi instituit vreo măsură, producătorul-exportator din India să aibă stimulente de a folosi cantități semnificative de capacități neutilizate și de a-și redirecționa exporturile efectuate către alte țări terțe spre piața comunitară, mult mai atractivă, la niveluri de preț situate semnificativ sub nivelurile actuale ale prețurilor din industria comunitară.

(110)

Pe baza celor mai sus menționate, se poate ajunge la concluzia că, în cazul expirării măsurilor, este foarte probabil că importurile pe piața comunitară din țara în cauză ar avea volume considerabile și ar beneficia de prețuri subvenționate, care s-ar situa sub prețurile industriei comunitare. Este foarte probabil că efectul situației menționate ar fi acela de apariție a unei tendințe de scădere a prețurilor pe piața comunitară, ceea ce ar putea avea un impact negativ asupra situației economice a industriei comunitare. Acest lucru ar duce, în special, la un regres în ceea ce privește refacerea realizată parțial în perioada luată în considerare, conducând la reapariția probabilă a prejudiciului.

(111)

În conformitate cu articolul 31 din regulamentul de bază, s-a analizat dacă menținerea măsurilor antisubvenție în vigoare ar fi contrară sau nu interesului Comunității în ansamblu. Stabilirea interesului Comunității are la bază o apreciere a tuturor intereselor implicate.

(112)

În plus, faptul că prezenta anchetă este o reexaminare, adică analizează o situație în care sunt deja în vigoare anumite măsuri antisubvenție, permite evaluarea oricărui impact negativ anormal al măsurilor antisubvenție actuale asupra părților în cauză.

(113)

Pe această bază, s-a examinat dacă, în ciuda constatărilor asupra probabilității reapariției subvențiilor prejudiciabile, există motive imperative care ar putea duce la concluzia că nu este în interesul Comunității să mențină măsurile în acest caz particular.

(114)

Se poate în mod rezonabil estima că industria comunitară va beneficia în continuare de pe urma măsurilor instituite în prezent și va continua procesul de refacere prin recâștigarea cotei de piață și îmbunătățirea rentabilității. În cazul în care măsurile nu sunt menținute, este posibil ca industria comunitară să sufere din nou prejudicii din creșterea importurilor la prețuri subvenționate din țara în cauză și ca situația financiară a acesteia, destul de fragilă în prezent, să se deterioreze.

(115)

Prin urmare, se poate ajunge la concluzia că o continuare a măsurilor ar fi în interesul industriei comunitare.

(116)

Trebuie reamintit faptul că, în urma anchetei inițiale, s-a constatat că impunerea de măsuri nu ar fi avut un impact considerabil asupra importatorilor comunitari de acid sulfanilic. Constatarea menționată pare să fie confirmată de lipsa de cooperare în cadrul anchetei. Prin urmare, nu au fost prezentate motive întemeiate pentru a se ajunge la concluzia că instituirea măsurilor ar contraveni interesului importatorilor.

(117)

Comisia a înaintat chestionare tuturor celor 31 de utilizatori cunoscuți, dintre care numai 4 și-au înaintat răspunsurile la chestionar. Trei dintre răspunsurile la chestionar au fost primite de la societăți comunitare producătoare de înălbitori optici, iar cel de-al patrulea a fost primit de la o societate producătoare de vopsele. Cu toate acestea, informațiile furnizate de toți acești utilizatori în legătură cu efectul măsurilor și proporția reprezentată de acidul sulfanilic în cadrul costurilor de producție nu au fost relevante.

(118)

Volumul importurilor pentru produsul în cauză efectuate de cei patru utilizatori a reprezentat 47,3 % din totalul importurilor în Comunitate. În plus, întrucât acești patru utilizatori achiziționează volume semnificative de acid sulfanilic de la industria comunitară, consumul cumulat al acestora a reprezentat 40 % din consumul comunitar în cursul PAR.

(119)

Trei dintre utilizatori au comunicat același punct de vedere, de opoziție față de continuarea măsurilor, pe motiv că industria comunitară are o capacitate insuficientă de producție pentru acoperirea cererii interne și pe motiv că măsurile le afectează negativ competitivitatea la produsele din aval. Cel de-al patrulea utilizator nu a comunicat o părere pentru sau împotriva menținerii măsurilor.

(120)

În ceea ce privește aprovizionarea pe piața comunitară, se remarcă faptul că actuala capacitate de producție a industriei comunitare i-ar permite să satisfacă aproximativ 80 % din consumul comunitar. De asemenea, este necesar să se sublinieze că industria comunitară a investit în instalații noi, pentru a crește producția proprie de acid sulfanilic în stare pură. În orice caz, obiectivul măsurilor nu este de a împiedica importurile din țara în cauză să intre pe piața comunitară, ci de a face în așa fel încât respectivele importuri să fie efectuate la prețuri nesubvenționate și neprejudiciabile. Prin urmare, este de așteptat ca importurile din țări în cauză să continue să intre pe piață, după cum a fost cazul în urma instituirii măsurilor în 2002.

(121)

Trebuie, de asemenea, observat faptul că producția de acid sulfanilic în afara Comunității se limitează în prezent la câteva țări ale lumii, printre care India, RPC și SUA. Prin urmare, este important să se permită industriei comunitare să poată funcționa în condiții de competiție eficiente, astfel încât produsul să poată fi furnizat în continuare pe plan intern tuturor utilizatorilor din cadrul Comunității.

(122)

În ceea ce privește competitivitatea utilizatorilor, trebuie observat că, deși nu au fost obținute suficiente informații de la utilizatori în cadrul prezentei anchete, s-a demonstrat, în cadrul anchetei inițiale, faptul că măsurile antisubvenție ar crește prețurile integrale ale înălbitorilor optici și ale vopselurilor care conțin acid sulfanilic cu mai puțin de 1 %.

(123)

Pe baza celor de mai sus, ca și în cazul constatărilor la care s-a ajuns în urma anchetei inițiale și având în vedere ancheta de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, se consideră că menținerea măsurilor antisubvenție existente nu ar avea un efect negativ important asupra situației utilizatorilor.

(124)

Din motivele prezentate anterior, se poate ajunge la concluzia că nu există motive imperative împotriva menținerii măsurilor antisubvenție actuale.

(125)

Toate părțile interesate au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora se intenționează să se recomande menținerea și modificarea măsurilor existente. De asemenea, a fost acordat un termen pentru a permite părților interesate să formuleze observații și comentarii. Nu au fost primite comentarii care să determine modificarea constatărilor menționate.

(126)

Având în vedere constatările stabilite în contextul reexaminării în perspectiva expirării măsurilor cu privire la probabilitatea continuării subvențiilor sau a reapariției prejudiciului precum și interesul comunitar, măsurile compensatorii la importurile de acid sulfanilic originar din India ar trebui menținute pentru a împiedica reapariția prejudiciului cauzat industriei comunitare de către importurile subvenționate.

(127)

În ceea ce privește constatările în urma reexaminării intermediare parțiale limitate la nivelul subvenționării pentru producătorul-exportator din India care a cooperat, se consideră oportună modificarea nivelului taxei compensatorii aplicabile de la 7,1 % la 4,7 %. Întrucât producătorul-exportator care a cooperat a deținut 100 % din exporturile de acid sulfanilic din India către Comunitate în cursul PAR, se consideră oportun ca același nivel al taxei să se aplice și în cazul importului produselor aparținând altor producători din India. Taxa nu se aplică în cazul importurilor de produs în cauză care a fost produs și vândut la export către Comunitate de către producătorul-exportator care a cooperat și al cărui angajament a fost acceptat prin Decizia 2006/37/CE a Comisiei. În acest sens, se remarcă faptul că prețurile minime de import din cadrul angajamentului acceptat din partea societății din India au fost modificate astfel încât să reflecte scăderea nivelului global combinat al taxei (antidumping și compensatorii) aplicabile acestei societăți.

(128)

Modificarea nivelului taxei compensatorii va avea un impact asupra taxei antidumping definitive de 18,3 % instituite asupra importurilor de acid sulfanilic din India prin Regulamentul (CE) nr. 1000/2008, astfel cum a fost aceasta modificată pentru evitarea dublei contabilizări a efectelor beneficiilor din partea subvențiilor asupra exporturilor (trebuie subliniat faptul că taxa antidumping definitivă a avut la bază marja de dumping, întrucât s-a constatat că respectiva marjă este inferioară nivelului de eliminare a prejudiciului). În conformitate cu articolul 24 alineatul (1) din regulamentul de bază și cu articolul 14 alineatul (1) din regulamentul de bază antidumping, niciun produs nu poate fi supus în același timp unor măsuri antidumping și unor măsuri compensatorii în vederea remedierii aceleiași situații care rezultă din dumping sau din acordarea unei subvenții la export. În urma anchetei inițiale s-a constatat că unele dintre sistemele de subvenționare supuse anchetei considerate pasibile de măsuri compensatorii reprezentau subvenții la export în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază antisubvenții. În consecință, subvențiile respective afectau prețul de export al producătorului-exportator din India, ducând astfel la o marjă de dumping mai ridicată. Prin urmare, în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) din regulamentul de bază, taxa antidumping definitivă a fost ajustată pentru a reflecta marja reală de dumping rămasă după instituirea taxei compensatorii definitive care contracarează efectul subvențiilor la export (a se vedea considerentul 46 din Regulamentul (CE) nr. 1339/2002).

(129)

În consecință, taxa antidumping definitivă pentru India trebuie modificată acum pentru a avea în vedere nivelul revizuit al beneficiului primit din subvențiile la export în cursul PAR corespunzătoare anchetei antisubvenție actuale. Întrucât beneficiile din subvențiile pentru export au reprezentat 4,1 % în cursul PAR respective, iar nivelul marjei de dumping stabilite inițial în cadrul Regulamentului (CE) nr. 1339/2002 al Consiliului a fost de 24,6 %, nivelul revizuit al taxei antidumping ar trebui să fie de 20,5 %. Regulamentul (CE) nr. 1000/2008 ar trebui modificat în consecință,