19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 251/1

(1)

Consiliul, prin Regulamentul (CE) nr. 1659/2005 (2) („regulamentul original”), a instituit o taxă antidumping definitivă la importurile de anumite cărămizi de magnezie originare din Republica Populară Chineză („RPC”). Măsurile constau în aplicarea unui nivel ad valorem al taxei de 39,9 %, cu excepția a șase societăți menționate în mod expres în regulamentul original, care fac obiectul unor niveluri individuale ale taxei.

(2)

În urma instituirii măsurilor definitive, Comisia a primit o solicitare de inițiere a unei reexaminări în ceea ce privește un nou exportator a Regulamentului (CE) nr. 1659/2005, în temeiul articolului 11 alineatul (4) din regulamentul de bază, din partea unui producător-exportator chinez, Yingkou Dalmond Refractories Co. Ltd. („solicitantul”). Solicitantul a pretins că nu era afiliat niciunui producător-exportator din RPC care să fi făcut obiectul unor măsuri antidumping în vigoare referitoare la cărămizile de magnezie. Mai mult, el a pretins că nu a exportat cărămizi de magnezie în perioada anchetei originale (1 aprilie 2003-31 martie 2004), însă a efectuat astfel de exporturi în Comunitate după perioada respectivă.

(3)

Comisia a analizat dovezile prima facie prezentate de către solicitant și le-a considerat suficiente pentru a justifica inițierea unei reexaminări în conformitate cu articolul 11 alineatul (4) din regulamentul de bază. După consultarea Comitetului consultativ și după ce industriei comunitare în cauză i s-a oferit posibilitatea de a-și prezenta observațiile, Comisia a inițiat, prin Regulamentul (CE) nr. 1536/2007 (3), o reexaminare a Regulamentului (CE) nr. 1659/2005 în ceea ce privește solicitantul.

(4)

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1536/2007 al Comisiei, taxa antidumping de 39,9 % instituită prin Regulamentul (CE) nr. 1659/2005 a fost abrogată în ceea ce privește importurile de cărămizi de magnezie produse și vândute la export în Comunitate de către solicitant. Simultan, în temeiul articolului 14 alineatul (5) din regulamentul de bază, autoritățile vamale au fost invitate să ia măsurile necesare pentru înregistrarea unor astfel de importuri.

(5)

Produsul în cauză este același cu cel descris în regulamentul original, și anume cărămizi de magnezie legate chimic, nearse, a căror compoziție în magnezie reprezintă cel puțin 80 % de MgO, fie că conțin, fie că nu conțin magnezită, originare din RPC, clasificabile în prezent sub codurile NC ex 6815 91 00, ex 6815 99 10 și ex 6815 99 90 (coduri TARIC 6815910010, 6815991020 și 6815999020).

(6)

De asemenea, produsul similar este același cu cel definit în regulamentul original.

(7)

Comisia a informat în mod oficial industria comunitară, solicitantul și reprezentanții țării exportatoare cu privire la inițierea reexaminării. Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și exprima punctele de vedere în scris și de a fi audiate.

(8)

Comisia a trimis solicitantului un formular de cerere de aplicare a tratamentului corespunzător unei societăți care funcționează conform principiilor economiei de piață și un chestionar, primind răspunsuri în termenele fixate în scopul respectiv. Comisia a întreprins acțiuni de verificare a tuturor informațiilor pe care le-a considerat necesare pentru a determina nivelul de dumping și a efectuat vizite de verificare la sediile solicitantului și ale următoarelor societăți afiliate cooperante din RPC:

(9)

Ancheta privind dumpingul a acoperit perioada cuprinsă între 1 aprilie 2006 și 30 septembrie 2007 („perioada de anchetă” sau „PA”).

(10)

Industria comunitară a argumentat că solicitantul a exportat produsul în cauză în Comunitate încă din 2004 și a sprijinit această afirmație prin diverse pagini de Internet și prin cataloage ale solicitantului menționând vânzările în Comunitate. Totuși, aceste documente nu au menționat în mod specific produsul în cauză sau data exportului, iar examinarea registrelor de vânzări ale solicitantului și ale societăților afiliate nu a evidențiat nicio dovadă a unor astfel de exporturi. Ancheta a confirmat că solicitantul nu a exportat produsul în cauză în cursul perioadei de anchetă originale și că exportul în Comunitate a început după perioada respectivă.

(11)

Mai mult, solicitantul a fost în măsură să demonstreze în mod satisfăcător că nu avea nicio legătură, directă sau indirectă, cu niciunul dintre producătorii-exportatori chinezi care făceau obiectul măsurilor antidumping referitoare la produsul în cauză.

(12)

În consecință, s-a confirmat că societatea ar trebui să fie considerată „exportator nou”, în conformitate cu articolul 11 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(13)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, în cazul unor anchete antidumping referitoare la importurile din RPC, valoarea normală se determină în conformitate cu articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază pentru acei producători despre care s-a constatat că îndeplinesc criteriile menționate la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, respectiv atunci când se dovedește că fabricarea și vânzarea produsului similar se fac în condițiile predominante de economie de piață. Aceste criterii sunt rezumate după cum urmează:

(14)

Solicitantul a cerut aplicarea tratamentului corespunzător unei societăți care funcționează conform principiilor economiei de piață în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază și a fost invitat să completeze un formular de cerere de aplicare a acestui tratament.

(15)

În cursul anchetei, solicitantul a prezentat câteva cereri de aplicare a tratamentului corespunzător unei societăți care funcționează conform principiilor economiei de piață pentru societățile sale afiliate. După analizarea cererilor, Comisia a identificat patru cereri de aplicare a tratamentului corespunzător unei societăți care funcționează conform principiilor economiei de piață în vederea verificării societăților implicate în producerea și vânzarea produsului în cauză. Aceste societăți sunt enumerate la considerentul 8 din prezentul regulament. Totuși, într-un stadiu mai avansat al anchetei, s-a constatat că solicitantul a fost afiliat unui alt producător și unui alt exportator al produsului în cauză, situați în RPC. Aceste societăți nu au completat un formular separat de cerere de aplicare a tratamentului corespunzător unei societăți care funcționează conform principiilor economiei de piață și astfel nu a fost posibil să se evalueze situația întregului grup în cadrul căruia a operat solicitantul.

(16)

Constituie o practică constantă a Comisiei aceea de a examina dacă un grup de societăți afiliate îndeplinește, în ansamblul său, condițiile de aplicare a tratamentului corespunzător unei societăți care funcționează conform principiilor economiei de piață. Aceasta este considerată necesară pentru a evita ca vânzările unui grup de societăți să fie direcționate către o societate afiliată din grup, în cazul în care acestei societăți i s-ar aplica un nivel individual preferențial al taxei. Prin urmare, în cazurile în care o filială sau orice altă societate afiliată este un producător și/sau un vânzător al produsului în cauză, toate aceste societăți afiliate trebuie să înainteze un formular de cerere de aplicare a tratamentului corespunzător unei societăți care funcționează conform principiilor economiei de piață, pentru a se putea examina dacă sunt îndeplinite criteriile de la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază. Simpla nedeclarare din partea solicitantului a existenței acestor societăți este suficientă pentru a concluziona că nu se poate stabili dacă grupul în ansamblu îndeplinește toate condițiile de aplicarea tratamentului corespunzător unei societăți care funcționează conform principiilor economiei de piață.

(17)

Cu toate acestea, trebuie observat că ancheta a relevat că, din cele patru societăți ale grupului care au prezentat formulare de cerere de aplicare a tratamentului corespunzător unei societăți care funcționează conform principiilor economiei de piață, doar o singură societate a îndeplinit toate condițiile de aplicare a tratamentului corespunzător unei societăți care funcționează conform principiilor economiei de piață. Celelalte trei societăți nu au îndeplinit primele trei criterii menționate la considerentul 13.

(18)

În ceea ce privește societatea mamă, aceasta nu a demonstrat că era lipsită de intervenții din partea statului. În primul rând, nu a putut fi stabilită sursa capitalului societății înființate în 2001 și nu s-a putut dovedi prezența unor evidențe contabile care să demonstreze importul de capital (primul criteriu). În al doilea rând, această societate nu a demonstrat că a avut un set unic și clar de evidențe contabile de bază pregătite și auditate în conformitate cu SIC. În mod particular, societatea nu avea evidențe contabile auditate individuale. Aceasta nu avea auditate decât situații financiare consolidate, pregătite special ca urmare a unei cereri din partea unui creditor. În plus, evidențele contabile individuale neauditate au arătat, de asemenea, câteva încălcări ale SIC în ceea ce privește imobilizările fixe și devaluarea, contabilizarea anumitor imobilizări și reevaluarea imobilizărilor (al doilea criteriu).

(19)

În ceea ce privește solicitantul, acesta nu a demonstrat că era lipsit de intervenții din partea statului. În mod particular, în articolele de asociere („AA”), care au fost comunicate autorităților statului pentru a obține autorizația de funcționare, au fost incluse restricții de vânzare pe piața internă. În plus, societatea nu a fost capabilă să demonstreze existența unui contract pentru aprovizionarea cu energie (primul criteriu). În al doilea rând, societatea nu a demonstrat că a avut un set unic și clar de evidențe contabile de bază pregătite și auditate în conformitate cu SIC (al doilea criteriu). În sfârșit, solicitantul nu a demonstrat că a fost neinfluențat de distorsiuni semnificative reportate din sistemul economic anterior, care nu funcționa conform principiilor economiei de piață, în mod particular deoarece nu toate imobilizările sale inițiale au fost evaluate independent și deoarece a beneficiat de reduceri semnificative ale impozitelor (al treilea criteriu).

(20)

În ceea ce privește cea de-a treia societate, aceasta nu a demonstrat că deciziile comerciale au fost luate ca răspuns la semnalele din piață, fără intervenții semnificative din partea statului, și că costurile sale reflectă valorile din piață (primul criteriu). În al doilea rând, această societate nu a demonstrat că a avut un set unic și clar de evidențe contabile de bază pregătite și auditate în conformitate cu SIC: au fost constatate câteva încălcări ale SIC, cum ar fi înregistrarea întârziată în evidențele contabile a veniturilor sau devaluarea incorectă a imobilizărilor fixe (al doilea criteriu). În sfârșit, societatea nu a demonstrat că a fost neinfluențată de distorsiuni semnificative reportate din sistemul economic anterior, care nu funcționa conform principiilor economiei de piață, în mod particular deoarece imobilizările inițiale ale societății nu au putut fi considerate ca fiind evaluate independent (al treilea criteriu).

(21)

Pe baza faptelor și a considerațiilor de mai sus, solicitantului și grupului în care acesta operează nu li s-a putut aplica tratamentul corespunzător unor societăți care funcționează conform principiilor economiei de piață.

(22)

Industriei comunitare, solicitantului și autorităților din țara exportatoare li s-a acordat posibilitatea să formuleze comentarii asupra constatărilor referitoare la oportunitatea aplicării tratamentului corespunzător unei societăți care funcționează conform principiilor economiei de piață. Doar solicitantul a prezentat astfel de comentarii.

(23)

La început, solicitantul a argumentat că cele două societăți descoperite în stadiul avansat al anchetei, după cum se menționează la considerentul 15, nu trebuiau să prezinte cerere de aplicare a tratamentului corespunzător unei societăți care funcționează conform principiilor economiei de piață. Conform solicitantului, ar trebui ca cererile de aplicare a tratamentului corespunzător unei societăți care funcționează conform principiilor economiei de piață să fie prezentate de producătorii și de comercianții care comercializează produsul în cauză în PA. Cele două societăți în cauză nu au fost implicate, în PA sau ulterior, în producerea sau vânzarea produsului în cauză, deoarece exportatorul afiliat a fost lichidat la începutul anului 2008, iar producătorul afiliat nu a fost pe deplin operațional în PA, din moment ce nu a obținut autorizație de producție.

(24)

În acest sens, se amintește că solicitantului i-a fost acordată posibilitatea și chiar a prezentat cereri de aplicare a tratamentului corespunzător unei societăți care funcționează conform principiilor economiei de piață pentru cele mai multe dintre societățile sale afiliate. Totuși, nu a dezvăluit existența acestor două societăți în termenele fixate în acest scop, după cum se explicitează la considerentele 25 și 26.

(25)

Existența pretinsului exportator lichidat a fost descoperită de Comisie și confirmată de solicitant chiar înaintea vizitei de verificare în RPC. Societatea nu a înregistrat o cerere de aplicare a tratamentului corespunzător unei societăți care funcționează conform principiilor economiei de piață și, în plus, solicitantul, în pofida unei solicitări din partea Comisiei, nu a pus la dispoziție niciun fel de evidențe contabile sau alte informații relevante pentru a clarifica cu exactitate natura activităților societății în PA. Prin urmare, Comisia nu a fost în măsură să stabilească faptul că această societate nu a fost implicată în vânzarea produsului în cauză în PA.

(26)

În ceea ce privește producătorul afiliat, existența acestuia a fost comunicată Comisiei în cursul vizitei de verificare în RPC și astfel, din moment ce producătorul a fost localizat într-o altă provincie, Comisia nu a fost în măsură să verifice la fața locului natura exactă a operațiunilor acestuia, nici că, de fapt, societatea nu a început producția produsului în cauză. S-a constatat că, deși societatea nu a primit încă autorizație de producție, autorizația ei de funcționare acordată în 2007, adică în PA, include fabricarea produsului în cauză. Prin urmare, ar fi trebuit ca acest producător afiliat să fi prezentat o cerere de aplicare a tratamentului corespunzător unei societăți care funcționează conform principiilor economiei de piață.

(27)

Nedezvăluirea existenței acestor două societăți și a prezentării de cereri de aplicare a tratamentului corespunzător unei societăți care funcționează conform principiilor economiei de piață a privat Comisia de posibilitatea de a verifica informațiile prezentate ulterior referitoare la activitățile lor și de a evalua dacă grupul de societăți a satisfăcut condițiile de aplicare a tratamentului corespunzător unei societăți care funcționează conform principiilor economiei de piață.

(28)

De asemenea, solicitantul a pretins că societatea mamă nu ar fi trebuit să facă obiectul analizării oportunității aplicării tratamentului corespunzător unei societăți care funcționează conform principiilor economiei de piață, dat fiind că ea nu este nici producător, nici exportator al produsului în cauză.

(29)

Societatea mamă exercită control asupra societăților afiliate ei, inclusiv asupra activităților care privesc produsul în cauză. Prin urmare, orice constatare care arată că societatea mamă nu funcționează conform principiilor economiei de piață are un impact direct asupra întregului grup. Ancheta a demonstrat că au existat legături puternice între societatea mamă și filialele ei, în special cu solicitantul și cu altă societate cooperantă din grupul implicat în produsul în cauză. Au existat multe tranzacții între societățile menționate. În plus, imobilizările și cheltuielile indirecte nu au fost separate în mod clar. Mai mult, în cursul vizitei de verificare, societatea mamă a indicat intenția sa de a produce în viitor cărămizi de magnezie, iar în autorizația ei de funcționare nu exista nicio o prevedere care să o împiedice să facă acest lucru. Din aceste motive, această pretenție a trebuit, de asemenea, să fie respinsă.

(30)

Solicitantul a recunoscut faptul că societatea menționată la considerentul 20 nu îndeplinește criteriile de aplicare a tratamentului corespunzător unei societăți care funcționează după principiile economiei de piață, dar a pretins că aceasta nu ar mai trebui să fie considerată producător din moment ce la momentul respectiv închiria facilitățile sale de producție unui producător afiliat.

(31)

În acest sens, s-a constatat că această societate are capacitatea să repornească producția pe cont propriu oricând în viitor. Prin urmare, această pretenție a trebuit să fie respinsă.

(32)

Solicitantul a emis pretenții suplimentare și a prezentat elemente noi care, prezumtiv, demonstrau că societatea menționată la considerentul 19 îndeplinește toate criteriile pentru a i se aplica tratamentul corespunzător unei societăți care funcționează după principiile economiei de piață. Aceste pretenții sunt descrise și analizate în detaliu în continuare.

(33)

În ceea ce privește primul criteriu, solicitantul a argumentat în plus că orice restricție prezentă în AA este doar o înțelegere privată între acționari, în care statul nu intervine. Solicitantul a pretins, de asemenea, că legislația chineză cu privire la contracte nu a impus nicio obligație de a semna un contract scris pentru furnizare de energie.

(34)

În acest sens, este de observat că legislația chineză cu privire la societățile comerciale prevede că AA ale societăților impun obligații comune societății, acționarilor, directorilor, controlorilor și directorilor generali. Mai mult, AA cu toate modificările lor trebuie înregistrate la autoritățile statului. Contrar pretenției solicitantului, s-a constatat, de asemenea, că legislația chineză cu privire la contracte face diferență clară între contractele de furnizare și cele de utilizare a energiei și conține prevederi clare referitoare la conținutul unor astfel de contracte. Din aceste motive, pretențiile referitoare la primul criteriu au fost respinse.

(35)

În ceea ce privește al doilea criteriu, solicitantul a furnizat documente pretinzând că deficiențele constatate în evidențele contabile, în special cele referitoare la o tranzacție între societățile afiliate, au fost corectate ulterior în aprilie 2008 și a argumentat că al doilea criteriu a fost îndeplinit.

(36)

În acest sens, este de observat că orice corecție prezumtiv aplicată în 2008 nu poate remedia faptul că evidențele contabile ale solicitantului, furnizate în formularul de cerere, nu au fost fiabile, după cum se arată la considerentul 19. Din aceste motive, această pretenție a trebuit să fie respinsă.

(37)

În ceea ce privește al treilea criteriu, solicitantul a pretins că raportul de verificare a capitalului furnizat în cererea sa de aplicare a tratamentului corespunzător unei societăți care funcționează după principiile economiei de piață ar trebui să fie suficient prin el însuși pentru a certifica evaluarea imobilizărilor sale. De asemenea, solicitantul a pretins că reducerile de impozite nu ar fi trebuit luate în considerare în cadrul prezentei anchete antidumping din moment ce această chestiune este relevantă doar în cazul anchetelor antisubvenție.

(38)

Este de observat că ancheta a constatat că raportul de verificare a capitalului a fost eronat și, astfel, acesta nu poate fi considerat o bază independentă și fiabilă pentru evaluarea imobilizărilor. În ceea ce privește reducerile de impozite obținute de solicitant, se consideră că ele distorsionează semnificativ situația financiară a societății și au într-adevăr un impact asupra celui de-al treilea criteriu de aplicare a tratamentului corespunzător unei societăți care funcționează după principiile economiei de piață. Prin urmare, aceste pretenții referitoare la al treilea criteriu au trebuit să fie respinse.

(39)

Pe baza celor de mai sus, Comisia și-a menținut constatările și concluziile referitoare la primul, al doilea și al treilea criteriu. Astfel, se confirmă că solicitantului și grupului în care operează nu li se poate aplica tratamentul corespunzător unei societăți care funcționează după principiile economiei de piață.

(40)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază și dacă este cazul, pentru țările care intră sub incidența acestui articol se stabilește o taxă aplicabilă la nivel național, cu excepția cazurilor în care societățile pot demonstra că îndeplinesc toate criteriile pentru aplicarea unui tratament individual (TI) menționate la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază. Aceste criterii sunt rezumate după cum urmează:

(41)

Pe lângă cererea de aplicare a tratamentului corespunzător unei societăți care funcționează conform principiilor economiei de piață, pentru eventualitatea în care nu ar obține-o, solicitantul a înaintat o cerere de aplicare a TI.

(42)

După cum se explicitează la considerentul 16, constituie o practică constantă a Comisiei aceea de a examina dacă un grup de societăți afiliate îndeplinește în ansamblu condițiile de aplicare a TI. După cum se arată la considerentul 15, în PA au mai existat un producător și un exportator afiliați solicitantului care nu au cooperat la prezenta investigație. Astfel, nu s-a putut formula nicio concluzie despre îndeplinirea de către aceste două societăți a criteriilor de aplicare a TI.

(43)

Prin urmare, se concluzionează că solicitantului nu i se poate aplica nici tratamentul corespunzător unei societăți care funcționează după principiile economiei de piață, nici TI.

(44)

Solicitantului, autorităților din țara exportatoare și părților interesate li s-a acordat posibilitatea să formuleze comentarii asupra constatărilor de mai sus. Doar solicitantul a prezentat comentariile redate mai jos.

(45)

În primul rând, solicitantul a ridicat pretenția ca ancheta referitoare la aplicabilitatea atât a tratamentului corespunzător unei societăți care funcționează după principiile economiei de piață, cât și a TI să se concentreze numai asupra producătorilor și comercianților de produs în cauză în PA și au pretins că cele două societăți care nu au cooperat nu au fost implicate în producerea sau vânzarea produsului în cauză. Apoi a argumentat în continuare că funcționarii Comisiei au primit toate informațiile necesare pentru a evalua TI pentru cele două societăți necooperante în timp ce aceștia se aflau la fața locului.

(46)

Referitor la prima pretenție, este de observat că nu s-a putut verifica cu exactitate natura activităților acestor două societăți în PA tocmai din cauza lipsei cooperării, după cum se menționează în special la considerentul 15. Prin urmare, solicitantul nu a demonstrat că cele două societăți necooperante nu au produs sau nu au fost implicate în vânzarea produsului în cauză în PA. De asemenea, este de observat că, oricare ar fi fost activitatea producătorului în PA, el ar fi trebuit să fie inclus în evaluarea grupului, pentru motivele explicate în detaliu la considerentul 16. Astfel, opinia că aceste două societăți ar fi trebuit să coopereze la anchetă se menține.

(47)

Astfel cum se menționează la considerentele 24-27, informațiile furnizate în cursul vizitei la fața locului au fost insuficiente pentru a face o evaluare referitoare la TI pentru cele două societăți necooperante. În plus, aceste informații nu au fost furnizate în termenele stabilite pentru prezentarea cererii de aplicare a TI, fiind furnizate atât de târziu încât verificarea lor de către Comisie nu a fost posibilă. Prin urmare, această pretenție a trebuit să fie respinsă.

(48)

În continuare, solicitantul a susținut că practica actuală a Comisiei de a examina criteriile de aplicabilitate a TI reprezintă o încălcare a articolului 2.3 din Acordul antidumping al OMC, din moment ce acest acord ar trebui considerat ca parte integrantă a legislației CE.

(49)

Totuși, având în vedere lipsa cooperării din partea celor două societăți afiliate, criteriile de aplicabilitate a TI nu au mai fost examinate, iar astfel chestiunea compatibilității lor cu normele OMC a fost irelevantă pentru cazul de față. Prin urmare, această pretenție nu a mai putut fi luată în considerare.

(50)

Astfel, pe baza faptelor și a considerațiilor de mai sus, se confirmă faptul că solicitantului și grupului în care operează nu li se poate aplica TI.

(51)

Obiectivul prezentei reexaminări a fost de a stabili marja individuală de dumping a solicitantului, care s-a presupus a fi diferită de marja reziduală actuală aplicabilă importurilor produsului în cauză din RPC. Cererea s-a bazat în principal pe supoziția că solicitantul îndeplinea criteriile de aplicare a tratamentului corespunzător unei societăți care funcționează conform principiilor economiei de piață.

(52)

Conform concluziei anchetei, în mod particular faptul că, în absența cooperării producătorului său afiliat și a exportatorului, solicitantului nu i s-a aplicat nici tratamentul corespunzător unei societăți care funcționează conform principiilor economiei de piață, nici tratamentul individual, Comisia nu a putut stabili dacă marja individuală de dumping a solicitantului era într-adevăr diferită de marja de dumping reziduală stabilită în ancheta originală. Prin urmare, cererea înaintată de solicitant ar trebui respinsă, iar reexaminarea în ceea ce privește un nou exportator ar trebui încheiată. În consecință, în ceea ce privește solicitantul, taxa antidumping reziduală constatată în cursul anchetei originale, de 39,9 %, ar trebui menținută.

(53)

Dat fiind că în urma reexaminării s-a determinat nivelul de dumping practicat de societate, ar trebui ca taxa antidumping aplicabilă societății să fie percepută retroactiv asupra importurilor produsului în cauză care au făcut obiectul înregistrării în temeiul articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 1536/2007.

(54)

Solicitantul a fost informat cu privire la faptele și considerentele esențiale în temeiul cărora s-a intenționat instituirea unei taxe antidumping definitive la importurile acestuia în Comunitate și i s-a acordat posibilitatea de a-și prezenta comentariile.

(55)

Prezenta reexaminare nu afectează data la care Regulamentul (CE) nr. 1659/2005 va expira în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază,

19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 251/7

19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 251/9

(1)

Regulamentul (CE) nr. 40/2008 al Consiliului din 16 ianuarie 2008 de stabilire, pentru 2008, a posibilităților de pescuit și a condițiilor conexe pentru anumite stocuri de pești și grupe de stocuri de pești, aplicabile în apele comunitare și, pentru navele comunitare, în apele în care sunt necesare limitări ale capturilor (3) stabilește cotele pentru 2008.

(2)

În conformitate cu informațiile primite de către Comisie, capturile din stocul menționat în anexa la prezentul regulament efectuate de către navele care arborează pavilionul statului membru menționat în anexa respectivă sau care sunt înmatriculate în statul membru în cauză au epuizat cota alocată pentru 2008.

(3)

Prin urmare, este necesară interzicerea pescuitului din acest stoc, precum și a păstrării la bord, a transbordării și a debarcării acestuia,

19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 251/11

(1)

Regulamentul (CE) nr. 40/2008 al Consiliului din 16 ianuarie 2008 de stabilire, pentru 2008, a posibilităților de pescuit și a condițiilor conexe pentru anumite stocuri de pești și grupe de stocuri de pești aplicabile în apele comunitare și, pentru navele comunitare, în apele în care sunt necesare limitări ale capturilor (3) stabilește cotele pentru 2008.

(2)

În conformitate cu informațiile primite de către Comisie, capturile din stocul menționat în anexa la prezentul regulament efectuate de către navele care arborează pavilionul statului membru menționat în aceeași anexă sau care sunt înmatriculate în statul membru în cauză au epuizat cota alocată pentru 2008.

(3)

Prin urmare, este necesară interzicerea pescuitului din acest stoc, precum și a păstrării la bord, a transbordării și a debarcării de pește din acest stoc,

19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 251/13

(1)

În conformitate cu articolul 12 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 318/2006, zahărul și izoglucoza produse în cursul unui an de comercializare în surplus față de cotele menționate la articolul 7 din respectivul regulament pot fi exportate numai în cantități ale căror limite urmează să fie fixate. În acest scop, este necesar să se ia în considerare o cotă de export în sensul articolului 1 alineatul (2) litera (b) punctul (iii) din Regulamentul (CE) nr. 376/2008 al Comisiei din 23 aprilie 2008 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de licențe de import și export și de certificate de fixare în avans pentru produsele agricole (2).

(2)

În sectorul zahărului, Regulamentul (CE) nr. 951/2006 al Comisiei (3) stabilește normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 318/2006 în ceea ce privește schimburile cu țările terțe.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 952/2006 al Comisiei (4), modificat prin Regulamentul (CE) nr. 707/2008 (5), a simplificat utilizarea metodelor de stabilire a conținutului de zahăr din siropuri. Prin urmare, este necesar să se armonizeze metodele utilizate în cazul restituirilor la export cu cele stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 952/2006.

(4)

Pentru a asigura o gestionare ordonată, a evita specula și a permite controale eficiente, este necesar să se stabilească norme detaliate de depunere a cererilor de licențe pentru exportul de zahăr și izoglucoză peste cotă. Aceste norme trebuie să urmeze procedurile stabilite de legislația existentă, cu adaptările necesare pentru a răspunde nevoilor specifice ale acestui sector.

(5)

Sunt necesare dispoziții de implementare suplimentare pentru administrarea limitei cantitative care urmează să fie fixată printr-un alt act, în special în ceea ce privește condițiile de solicitare a licențelor de export.

(6)

Pentru a reduce riscul unor eventuale fraude prin reintroducerea pe piața comunitară a zahărului și/sau a izoglucozei peste cotă, se poate hotărî excluderea unor anumite destinații din rândul destinațiilor eligibile. Pentru astfel de cazuri, este necesar să se definească documentele necesare pentru a dovedi că produsele respective au fost importate într-o țară care nu este exclusă dintre destinațiile eligibile.

(7)

Articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1541/2007 al Comisiei din 20 decembrie 2007 privind dovada finalizării formalităților vamale pentru importul de zahăr într-o țară terță, prevăzută la articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 800/1999 (6), definește documentele doveditoare suficiente atestând importul în cazul restituirilor diferențiate la export. Aceleași documente ar trebui să fie acceptate și ca dovadă pentru exportul peste cotă.

(8)

Experiența acumulată a demonstrat că numărul cererilor de licențe de export în ceea ce privește operațiile de rafinare specifice (EX/IM) este foarte limitat. Prin urmare, dispozițiile relevante din Regulamentul (CE) nr. 951/2006, respectiv articolele 13-16 din acest regulament, ar trebui eliminate. Este necesar însă să se introducă norme de tranziție pentru cererile aflat în curs de soluționare.

(9)

În conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1528/2007 al Consiliului din 20 decembrie 2007 privind aplicarea regimurilor aplicabile produselor originare din anumite state care fac parte din grupul statelor din Africa, zona Caraibelor și Pacific (ACP) prevăzute în acordurile de stabilire sau care duc la stabilirea Acordurilor de parteneriat economic (7), se elimină toate taxele pe importul comunitar de melase din țările ACP. Prin urmare, articolul 41 din Regulamentul (CE) nr. 951/2006 ar trebui eliminat.

(10)

Partea A din anexa la Regulamentul (CE) nr. 951/2006 ar trebui modificată astfel încât să nu facă trimitere anticipat la nici un regulament anume. În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 951/2006, atunci când restituirea la export este stabilită în cadrul unei proceduri de invitație la licitație, cererile pentru licențe și licențele ar trebui, în căsuța 20, să facă trimitere la regulamentul prin care s-a deschis o invitație permanentă la licitație într-un an de comercializare dat.

(11)

Prin urmare, se impune ca Regulamentul (CE) nr. 951/2006 să fie modificat în consecință.

(12)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a zahărului,

1.

La articolul 3, alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(2)   Fără a aduce atingere alineatelor (3) și (4), conținutul de zaharoză, la care se adaugă, după caz, conținutul de alte zaharuri convertite în zaharoză, se calculează în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) literele (d) și (e) din Regulamentul (CE) nr. 952/2006 al Comisiei (8).

(3)   Pentru siropurile cu o puritate cel puțin egală cu 85 %, dar mai mică de 94,5 %, conținutul de zaharoză la care se adaugă, după caz, conținutul de alte zaharuri calculate în zaharoză este fixat forfetar la 73 % din greutatea în stare uscată.

2.

Se inserează următorul capitol IIa:

„CAPITOLUL IIa

EXPORTURILE PESTE COTĂ

Articolul 4c

Dovada ajungerii la destinație

În cazul în care anumite destinații au fost excluse de pe lista destinațiilor eligibile pentru exportul de zahăr și/sau izoglucoză peste cotă, se consideră că produsele au fost importate într-o țară terță la prezentarea următoarelor trei documente:

3.

Articolul 7 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 7

Licența de export pentru exportul de zahăr sau izoglucoză fără restituire

În cazul în care se prevede exportul fără restituire al zahărului sau izoglucozei în liberă circulație pe piața comunitară și care nu este considerat «peste cotă», căsuța 20 din cererea de licență și din licență cuprinde una dintre mențiunile enumerate în partea C din anexă, în funcție de produsul în cauză, după caz.”

4.

Se inserează următoarele articole 7a-7e:

„Articolul 7a

Licențele de export pentru exporturile peste cotă

Prin derogare de la dispozițiile articolului 5, pentru exporturile de izoglucoză peste cotă, în limitele cantitative menționate la articolul 12 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 318/2006, este necesară prezentarea unei licențe de export.

Articolul 7b

Cererile de licențe pentru exporturile peste cotă

(1)   Cererile de licențe de export în limitele cantitative care urmează a fi fixate în conformitate cu articolul 12 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 318/2006 pot fi depuse numai de producători de sfeclă și de trestie de zahăr sau de producători de izoglucoză desemnați în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 318/2006 și cărora li s-a atribuit o cotă de zahăr sau de izoglucoză pentru anul de comercializare respectiv, în conformitate cu articolul 7 din același regulament, ținând seama, după caz, de articolele 8, 9 și 11 din regulamentul menționat.

(2)   Cererile de licențe de export se înaintează autorităților competente ale statului membru în care solicitantului i s-a alocat o cotă de zahăr sau de izoglucoză.

(3)   Cererile de licențe de export se depun în fiecare săptămână, de luni până vineri, începând de la data intrării în vigoare a regulamentului de fixare a limitei cantitative în temeiul articolului 12 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 318/2006 și până când eliberarea de licențe se suspendă în conformitate cu articolul 7e.

(4)   Solicitanții pot depune o singură cerere de licență de export pe săptămână. Cantitatea care face obiectul unei licențe export nu depășește 20 000 tone în cazul zahărului și 5 000 tone în cazul izoglucozei.

(5)   Cererea de licență de export trebuie să fie însoțită de o dovadă care să ateste că a fost depusă garanția prevăzută la articolul 12a alineatul (1).

(6)   În căsuța 20 din cererea de licență de export și din licența de export, precum și în căsuța 44 din declarația de export figurează, după caz, una dintre mențiunile de mai jos:

Articolul 7c

Notificarea exporturilor peste cotă

(1)   Statele membre notifică Comisiei începând de vineri, ora 13:00 (ora Bruxelles-ului), până în lunea următoare, cantitățile de zahăr și/sau izoglucoză pentru care s-au depus cereri de licențe de export în săptămâna precedentă.

Cantitățile cerute sunt defalcate pe coduri NC de opt cifre. În cazul în care nu a fost depusă nicio cerere de licență de export, statele membre informează Comisia în această privință.

Prezentul alineat se aplică numai statelor membre pentru care s-a fixat o cotă de zahăr și/sau de izoglucoză prin anexa III și/sau punctul II din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 318/2006.

(2)   Comisia ține o evidență săptămânală a cantităților pentru care s-au solicitat licențe de export.

Articolul 7d

Eliberarea licențelor

(1)   În fiecare săptămână, începând de vineri și până la sfârșitul săptămânii următoare cel târziu, statele membre eliberează licențe pentru cererile depuse în cursul săptămânii precedente și notificate în conformitate cu articolul 7c alineatul (1), ținând seama, dacă este cazul, de coeficientul de atribuire fixat de Comisie în conformitate cu articolul 7e.

Nu se eliberează licențe de export pentru cantități care nu au fost notificate.

(2)   În prima zi lucrătoare a fiecărei săptămâni, statele membre notifică Comisiei cantitățile de zahăr și/sau izoglucoză pentru care s-au eliberat licențe de export în săptămâna anterioară.

(3)   Statele membre țin evidența cantităților de zahăr și/sau izoglucoză exportate efectiv pe baza licențelor de export.

(4)   Statele membre notifică Comisiei, înainte de sfârșitul fiecărei luni, cantitățile de zahăr și/sau izoglucoză care au fost exportate efectiv pe baza licențelor de export în cursul lunii anterioare.

(5)   Alineatele (2), (3) și (4) din prezentul articol se aplică numai statelor membre pentru care s-a fixat o cotă de zahăr și/sau de izoglucoză prin anexa III și/sau punctul II din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 318/2006.

Article 7e

Suspendarea eliberării licențelor de export pentru exporturile peste cotă

Atunci când cantitățile care fac obiectul cererilor de licențe de export depășesc limita cantitativă fixată în temeiul articolului 12 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 318/2006 pentru perioada în cauză, se aplică mutatis mutandis dispozițiile prevăzute la articolul 9 din prezentul regulament.”

5.

Se introduce articolul 8a după cum urmează:

„Articolul 8a

Valabilitatea licențelor de export pentru exporturile peste cotă

Prin derogare de la dispozițiile articolului 5 din prezentul regulament, licențele de export eliberate în limitele cantitative fixate în temeiul articolului 12 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 318/2006 sunt valabile începând din ziua eliberării până la data de 30 septembrie a anului de comercializare pentru care s-a eliberat licența.”

6.

La capitolul V secțiunea 1 se adaugă următorul articol:

„Articolul 12a

Garanția pentru licențele de export peste cotă

(1)   Pentru izoglucoza peste cotă, care urmează să fie exportată în limitele cantitative fixate, solicitantul depune o garanție de 42 EUR per tonă de substanță uscată netă.

(2)   Garanția prevăzută la alineatul (1) poate fi depusă, la alegerea solicitantului, fie în numerar, fie sub forma unei garanții oferite de către un organism care îndeplinește criteriile stabilite de către statul membru în care se depune cererea de licență.

(3)   Garanția menționată la alineatul (1) se eliberează, în conformitate cu articolul 34 din Regulamentul (CE) nr. 376/2008, pentru cantitatea pentru care solicitantul și-a îndeplinit, în sensul articolului 30 litera (b) și al articolului 31 litera (b) punctul (i) din regulamentul menționat, obligația de export care rezultă din licențele eliberate în conformitate cu articolul 7c din prezentul regulament.

(4)   În cazul în care anumite destinații sunt excluse pentru exportul de zahăr și/sau izoglucoză peste cotă în limitele cantitative fixate, garanția prevăzută la alineatul (1) se eliberează nu numai ținând seama de alineatul (3), ci și cu condiția prezentării documentelor menționate la articolul 4c.”

7.

Articolele 13-16 se elimină. Ele se aplică însă în continuare în cazul licențelor pentru care s-au depus cereri înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament.

8.

La articolul 17, litera (a) se modifică după cum urmează:

9.

Articolul 21 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 21

Metode de comunicare

Comunicările statelor membre prevăzute în prezentul capitol se efectuează pe cale electronică, folosind metodele puse la dispoziția statelor membre de către Comisie.”

10.

Articolul 41 se elimină.

11.

Partea A din anexă se înlocuiește cu textul din anexa la prezentul regulament.

19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 251/18

(1)

Pentru anul 2008, Regulamentul (CE) nr. 1529/2007 a deschis un contingent tarifar anual de import de 187 000 tone de orez, exprimat în echivalent orez decorticat, originar din statele care fac parte din regiunea CARIFORUM (număr de ordine 09.4219), un contingent tarifar de import de 25 000 tone de orez, exprimat în echivalent orez decorticat, originar din Antilele Olandeze și din Aruba (număr de ordine 09.4189) și un contingent tarifar de import de 10 000 tone de orez, exprimat în echivalent orez decorticat, originar din TTPM cele mai puțin dezvoltate (număr de ordine 09.4190) și a stabilit modul de gestionare al acestora.

(2)

Subperioada lunii septembrie este a treia subperioadă pentru aceste contingente, prevăzute la articolul 1 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 1529/2007.

(3)

Din comunicarea efectuată în conformitate cu articolul 6 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1529/2007 rezultă că, pentru contingentele cu numerele de ordine 09.4219–09.4189–09.4190, cererile depuse în cursul primelor șapte zile ale lunii septembrie 2008, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din regulamentul respectiv, vizează o cantitate exprimată în echivalent orez decorticat mai mică decât cea disponibilă.

(4)

Prin urmare, pentru contingentele cu numerele de ordine 09.4189–09.4190 este necesară stabilirea cantităților totale disponibile pentru subperioada contingentară următoare, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1529/2007,

19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 251/20

(1)

Regulamentul (CE) nr. 964/2007 al Comisiei (3) a deschis pentru anul de comercializare 2008/2009 un contingent tarifar anual de import de 6 694 tone de orez având codul NC 1006, exprimat în echivalent orez decorticat și originar din țările mai puțin dezvoltate (număr de ordine 09.4178).

(2)

Din comunicarea efectuată în conformitate cu articolul 4 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 964/2007, rezultă că cererile depuse în primele șapte zile ale lunii septembrie 2008, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din respectivul regulament, se referă la cantități superioare celor disponibile. Prin urmare, este necesar să se determine în ce măsură se pot elibera licențe de import, stabilindu-se coeficientul de atribuire care urmează să fie aplicat cantităților solicitate,

19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 251/21

(1)

În conformitate cu articolul 162 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, diferența dintre prețurile pe piața mondială ale produselor enumerate în anexa I partea XIX din regulamentul menționat și prețurile din Comunitate poate fi acoperită de o restituire la export.

(2)

Având în vedere situația observată în prezent pe piața ouălor, este necesar să se stabilească restituiri la export în conformitate cu normele și cu anumite criterii prevăzute la articolele 162-164, 167, 169 și 170 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(3)

Articolul 164 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că restituirea se poate diferenția în funcție de destinație, în special atunci când acest lucru este impus de situația pieței mondiale, de nevoile specifice ale anumitor piețe sau de obligațiile care decurg din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 300.

(4)

Restituirile nu trebuie acordate decât pentru produsele autorizate să circule liber în Comunitate și care îndeplinesc cerințele Regulamentului (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (2) și ale Regulamentului (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (3), precum și condițiile de marcare prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 1907/90 al Consiliului din 26 iunie 1990 privind unele standarde de comercializare a ouălor (4).

(5)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 251/23

(1)

În conformitate cu articolul 162 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, diferența dintre prețurile de pe piața mondială și cele din Comunitate ale produselor menționate în partea XX din anexa I la regulamentul respectiv poate fi acoperită de o restituire la export.

(2)

Având în vedere situația observată în prezent pe piața cărnii de pasăre, trebuie stabilite restituiri la export în conformitate cu normele și criteriile prevăzute la articolele 162-164, 167, 169 și 170 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(3)

Articolul 164 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că aceste restituiri pot fi diferențiate în funcție de destinație, în special dacă se impun datorită situației pieței mondiale, necesităților specifice anumitor piețe sau obligațiilor care decurg din acordurile încheiate conform articolului 300 din tratat.

(4)

Restituirile nu trebuie acordate decât pentru produsele autorizate să circule liber în Comunitate și care poartă marca de identificare prevăzută la articolul 5 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (2). Aceste produse trebuie, de asemenea, să respecte cerințele Regulamentului (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (3).

(5)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 251/25

(1)

Regulamentul (CE) nr. 536/2007 a deschis un contingent tarifar pentru importul de produse din sectorul cărnii de pasăre.

(2)

Cantitățile solicitate în cererile de licențe de import depuse în primele șapte zile ale lunii septembrie 2008, pentru subperioada de la 1 octombrie la 31 decembrie 2008, sunt inferioare cantităților disponibile. Prin urmare, este necesar să se determine cantitățile pentru care nu s-au depus cereri, fiind necesară adăugarea acestora din urmă la cantitatea stabilită pentru următoarea subperioadă contingentară,

19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 251/26

(1)

Regulamentul (CE) nr. 812/2007 a deschis contingente tarifare pentru importul de produse din sectorul cărnii de porc.

(2)

Cererile de licențe de import depuse în primele șapte zile ale lunii septembrie 2008 pentru subperioada 1 octombrie-31 decembrie 2008 vizează cantități mai mici decât cantitățile disponibile. Prin urmare, este necesar să se determine cantitățile pentru care nu s-au depus cereri, fiind necesară adăugarea acestora din urmă la cantitatea stabilită pentru următoarea subperioadă contingentară,

19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 251/27

(1)

Regulamentul (CE) nr. 979/2007 a deschis un contingent tarifar pentru importul de produse din sectorul cărnii de porc.

(2)

Cererile de licențe de import depuse în primele șapte zile ale lunii septembrie 2008 pentru subperioada de la 1 octombrie la 31 decembrie 2008 vizează cantități mai mici decât cantitățile disponibile. Prin urmare, este necesar să se determine cantitățile pentru care nu s-au depus cereri, fiind necesară adăugarea acestora din urmă la cantitatea stabilită pentru următoarea subperioadă contingentară,

19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 251/28

(1)

Regulamentul (CE) nr. 806/2007 a deschis contingente tarifare pentru importul de produse din sectorul cărnii de porc.

(2)

Cantitățile solicitate în cererile de licențe de import depuse în primele șapte zile ale lunii septembrie 2008 pentru subperioada 1 ianuarie-31 martie 2009 sunt, pentru anumite contingente, inferioare cantităților disponibile. Prin urmare, este necesar să se stabilească cantitățile pentru care nu s-au depus cereri, fiind necesară adăugarea acestora din urmă la cantitatea stabilită pentru următoarea subperioadă contingentară,

19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 251/30

(1)

Regulamentul (CE) nr. 619/2008 al Comisiei din 27 iunie 2008 de deschidere a unei invitații permanente de participare la proceduri de ofertare pentru restituirile la export care privesc anumite produse lactate (2) prevede o procedură de licitație permanentă.

(2)

În conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1454/2007 al Comisiei din 10 decembrie 2007 de stabilire a normelor comune de instituire a unei proceduri de licitații pentru fixarea restituirilor la export pentru anumite produse agricole (3) și după examinarea ofertelor prezentate ca răspuns la cererea de oferte, este oportun să nu se acorde restituiri pentru perioada de depunere a ofertelor care se încheie la 16 septembrie 2008.

(3)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 251/31

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1484/95 al Comisiei (2) stabilește normele de aplicare a regimului privind aplicarea de taxe suplimentare la import și stabilește prețurile reprezentative în sectorul cărnii de pasăre și în cel al ouălor și pentru ovalbumină.

(2)

Din controlul regulat al datelor pe baza cărora se determină prețurile reprezentative pentru produsele din sectorul cărnii de pasăre și din cel al ouălor și pentru ovalbumină rezultă că este necesară modificarea prețurilor reprezentative pentru importurile anumitor produse ținând seama de variațiile prețurilor în funcție de origine. Prin urmare, este necesar ca prețurile reprezentative să fie publicate.

(3)

Ținând seama de situația pieței, este necesară aplicarea acestei modificări în cel mai scurt timp.

(4)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 251/33

(1)

Articolul 162 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că diferența dintre prețurile din comerțul internațional pentru produsele menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (s) și enumerate în partea XIX anexei I la regulamentul menționat și prețurile din cadrul comunității poate fi acoperită prin restituire la export dacă aceste mărfuri sunt exportate sub formă de mărfuri care nu sunt incluse în partea V din anexa XX la regulamentul menționat.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 1043/2005 al Comisiei din 30 iunie 2005 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 3448/93 al Consiliului cu privire la sistemul de acordare a restituirilor la export pentru anumite produse agricole exportate sub formă de mărfuri care nu sunt incluse în anexa I la tratat și criteriile de stabilire a sumelor acestor restituiri (2) precizează produsele pentru care trebuie stabilită rata restituirilor, ce se va aplica pentru producele exportate sub formă de mărfuri incluse la în partea V a anexei XX la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(3)

În conformitate cu articolul 14 al doilea paragraf litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1043/2005, rata restituirii la 100 kg pentru fiecare dintre produsele de bază respective va fi stabilită pentru o perioadă egală cu cea stabilită pentru restituirea aplicabilă acelorași produse exportate neprocesate.

(4)

Articolul 11 din Acordul privind agricultura încheiat în Runda Uruguay stabilește că restituirea la export pentru un produs înglobat într-o anumită marfă nu poate fi mai mare decât restituirea aplicabilă acelui produs dacă este exportat fără prelucrare ulterioară.

(5)

Comitetul de gestionare a organizării comune a piețelor agricole nu a emis un aviz în termenul stabilit de președintele,

19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 251/35

(1)

La 19 mai 2008, Comisia a primit din partea Poloniei, printr-o scrisoare, o solicitare în temeiul articolului 30 alineatul (4) din Directiva 2004/17/EC. Comisia a solicitat informații suplimentare prin e-mail la 11 iulie 2008, care au fost transmise Comisiei de către autoritățile poloneze prin e-mail la 28 iulie 2008, după data limită stabilită pentru primirea răspunsului.

(2)

Cererea depusă de Republica Polonă privește producția și vânzarea en gros de energie electrică.

(3)

Cererea este depusă și, prin urmare aprobată, de autoritatea națională independentă (Urzędu Regulacji Energetyki, Oficiul polonez de reglementare în domeniul energiei).

(4)

Articolul 30 din Directiva 2004/17/CE prevede că acele contracte destinate să permită desfășurarea unei activități din domeniul de aplicare a directivei nu fac obiectul directivei în cazul în care, în statul membru în care se desfășoară, activitatea respectivă este expusă direct concurenței pe piețe la care accesul nu este restricționat. Expunerea directă la concurență este evaluată pe baza unor criterii obiective, ținând seama de caracteristicile specifice ale sectorului în cauză. Accesul este considerat nerestricționat în cazul în care statul membru a implementat și a aplicat legislația comunitară relevantă privind deschiderea parțială sau totală a unui anumit sector. Aceste acte legislative sunt enumerate în anexa XI la Directiva 2004/17/CE. În cazul sectorului energiei electrice, aceasta este reprezentată de Directiva 96/92/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 decembrie 1996 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică (2). Directiva 96/92/CE a fost înlocuită de Directiva 2003/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de abrogare a Directivei 96/92/CE (3), care impune un grad mai ridicat de deschidere a pieței.

(5)

Polonia a implementat și a pus în aplicare atât Directiva 96/92/CE, cât și Directiva 2003/54/CE, optând pentru separarea juridică și organizatorică a rețelelor de transport și distribuție, cu excepția celor mai mici întreprinderi de distribuție, care, deși continuă să facă obiectul separării contabile, sunt exceptate de la obligația separării juridice și organizatorice, având mai puțin de 100 000 de clienți sau deservind, în 1996, sisteme electrice cu un consum mai mic de 3 TWh. Cu toate acestea, se prevede că operatorii de sisteme de distribuție (OSD) vor funcționa în cadrul unor grupuri integrate vertical în proprietate publică cel puțin în 2008. În consecință, în conformitate cu articolul 30 alineatul (3) primul paragraf, este oportun ca accesul la piață să fie considerat nerestricționat.

(6)

Expunerea directă la concurență trebuie evaluată pe baza mai multor indicatori, dintre care niciunul nu este, în sine, decisiv. În ceea ce privește piețele vizate de prezenta decizie, cota principalilor actori pe o anumită piață constituie un criteriu care trebuie luat în considerare. Un alt criteriu este gradul de concentrare de pe aceste piețe. Ținând cont de caracteristicile piețelor în cauză, este necesară luarea în considerare a unor criterii suplimentare, cum ar fi funcționarea pieței de echilibrare, concurența la nivelul prețurilor și proporția clienților care își schimbă furnizorul.

(7)

Prezenta decizie nu aduce atingere aplicării normelor în materie de concurență.

(8)

Cererea depusă de Republica Polonă privește producția și vânzarea en gros de energie electrică în Polonia.

(9)

În cererea depusă, Republica Polonă consideră că piața geografică relevantă este limitată la teritoriul național. Piața are un caracter unitar, fără obstacole care să împiedice achiziționarea energiei electrice produse în una dintre regiunile țării de către un consumator dintr-o altă regiune (majoritatea capacității de producție a energiei electrice se găsește în sudul Poloniei, dar energia produsă în această regiune este comercializată pe întreg teritoriul țării). În plus, în conformitate cu Raportul de activitate 2007 (4), în „2006 exista la granița cu Germania, Republica Cehă și Slovacia … o congestionare a sistemului de natură structurală …”. În 2006, 9,74 % din totalul energiei produse în Polonia s-a exportat, în timp ce, în același an, importurile în Polonia au reprezentat 2,94 % din totalul energiei produse (exporturile nete situându-se astfel la 6,8 % din totalul energiei produse în 2006). Raportul de activitate 2007 concluzionează că „problema cea mai importantă cu privire la schimbul de energie electrică este capacitatea de transfer limitată a rețelei poloneze, care conduce la congestionare la nivelul interconectărilor. Aceasta este în mare parte urmarea unei presiuni crescute asupra pieței, cauzată de diferențele semnificative de preț la energia electrică în Polonia, pe de o parte, și Germania, Republica Cehă și Suedia, pe de altă parte.” Prin urmare, pentru evaluarea condițiilor specificate la articolul 30 alineatul (1) din Directiva 2004/17/CE, teritoriul Republicii Polone trebuie considerat drept piață relevantă.

(10)

Comunicarea Comisiei către Consiliu și către Parlamentul European intitulată „Raport privind progresele realizate în ceea ce privește crearea unei piețe interne a gazelor naturale și a energiei electrice” (5), denumit în continuare „Raportul din 2005”, afirmă că „multe dintre piețele naționale prezintă un nivel ridicat de concentrare a industriei, împiedicând-se astfel dezvoltarea unei concurențe efective” (6). În consecință, se consideră că, în ceea ce privește producția de energie electrică, „cota totală de piață a celor mai mari trei producători este un indicator al nivelului de concurență pe piețele naționale” (7). Pentru 2006, autoritățile poloneze au indicat o cotă de piață a celor mai mari trei producători de 44,2 % din capacitatea potențială și de 52,3 % din producția brută (8). În 2007, conform răspunsului primit la 28 iulie din partea autorităților poloneze, cota menționată a crescut la 51,7 % din capacitatea potențială și la 58 % din producția brută (9). Conform declarațiilor autorităților poloneze, cota de piață a celor mai mari trei operatori de pe piața vânzărilor en gros se ridica la 48,1 % în 2006 și a crescut până la 55,4 % în 2007 (10). Trebuie subliniat faptul că cifrele furnizate de autoritățile poloneze indică o creștere evidentă, în perioada 2006-2007, a cotelor de piață a celor mai mari trei operatori din fiecare domeniu. Aceste niveluri de concentrare sunt mai ridicate decât procentajul corespunzător, și anume 39 %, la care fac referire Deciziile 2006/211/CE (11) și 2007/141/CE (12) ale Comisiei în cazul Regatului Unit. Ele sunt similare (sau, într-o oarecare măsură, mai ridicate decât) nivelul (52,2 %) la care se face referire în Decizia 2008/585/CE a Comisiei (13) cu privire la Austria, iar nivelurile de concentrare din Polonia sunt, în cele din urmă, mai mici decât nivelurile corespunzătoare la care se face referire în Deciziile 2006/422/CE (14) și 2007/706/CE (15) ale Comisiei cu privire la Finlanda (73,6 %) și, respectiv, Suedia (86,7 %). Totuși, în toate cele trei cazuri, aceste niveluri de concentrare sunt „compensate” de „presiunea concurențială asupra…pieței, care își are originea în posibilitatea de a importa electricitate din afara teritoriului…” (16). Conform descrierii din considerentul 9, sistemul este congestionat și capacitățile de transfer sunt limitate, prin urmare importurile reprezintă mai puțin de 3 % din totalul energiei produse de Polonia, în comparație cu Austria, de exemplu, unde „energia electrică importată reprezintă aproximativ o pătrime (17) din nevoile sale totale (18), în special pentru sarcina de bază.” (19) În plus, conform documentului emis de președintele Oficiului polonez de reglementare în domeniul energiei (20), „structura actuală și gradul de concentrare al activității de producție a energiei electrice sunt, în primul rând, rezultatul consolidării pe orizontală și, în al doilea rând, al consolidării pe verticală a societăților de stat din sectorul energiei electrice. Procesul de consolidare, care a afectat condițiile de concurență pe piața internă, va continua să afecteze în mod profund dezvoltarea concurenței pe piața vânzărilor en gros.” Prin urmare, acest nivel de concentrare nu poate fi considerat drept indicator al expunerii directe la concurență pe piețele de producție și vânzare en gros a energiei electrice.

(11)

În plus, deși reprezintă o mică parte din volumul total de energie electrică produsă și/sau consumată într-un stat membru, funcționarea piețelor de echilibrare trebuie, de asemenea, privită ca un indicator suplimentar. De fapt, „orice operator economic de pe piață care nu-și poate adapta cu ușurință portofoliul de producție la caracteristicile clienților săi se poate găsi în situația de a fi expus la diferența dintre prețul cu care operatorul rețelei de transport [ORT] va vinde energie de echilibrare și prețul cu care va răscumpăra producția în exces. Aceste prețuri pot fi impuse ORT în mod direct de către autoritatea de reglementare sau se poate recurge la un mecanism de piață prin care prețul se stabilește prin oferte din partea altor producători, în vederea reglementării producției, fie prin suplimentarea, fie prin diminuarea acesteia […]. O dificultate majoră pentru micii actori de pe piață apare atunci când există riscul unei diferențe importante între prețul de cumpărare de la ORT și prețul de vânzare. Această situație apare în anumite state membre și poate acționa în detrimentul dezvoltării concurenței. Un decalaj major poate indica un nivel insuficient al concurenței pe piața de echilibrare, care poate fi dominată de unul sau mai mulți producători.” (21) În ciuda existenței unui decalaj relativ minor (22) între prețul de cumpărare de la ORT și prețul de vânzare, piața poloneză de echilibrare și principalele caracteristici ale acesteia – în special lipsa unei piețe intra-day sau a accesului la alte platforme de piață care pot funcționa ca substitut, precum și anumite aspecte ale costurilor de echilibrare – sunt de așa natură încât „structura actuală a tarifelor pentru serviciile de transport, conform căreia toți consumatorii suportă costurile de echilibrare și de management al congestionării, nu transmite semnale economice adecvate pentru actorii de pe piață” (23). Prin urmare, funcționarea pieței de echilibrare poloneze nu poate fi considerată drept un indicator suplimentar al faptului că producția și vânzarea en gros de energie electrică sunt direct expuse concurenței.

(12)

Având în vedere caracteristicile produsului în cauză (energie electrică) și insuficiența sau lipsa produselor sau a serviciilor de substituție adecvate, concurența la nivelul prețului și stabilirea tarifelor capătă o importanță sporită la evaluarea nivelului concurenței de pe piețele energiei electrice. În ceea ce privește marii consumatori industriali (finali), care, după toate probabilitățile, își procură energia electrică direct de la furnizorii care sunt în același timp și producători, numărul de clienți care migrează către un alt furnizor este un indicator al concurenței reale la nivelul prețului și, indirect, „un indicator natural al eficienței concurenței. Acolo unde foarte puțini clienți aleg să își schimbe furnizorul, este probabil să existe o problemă în funcționarea pieței, chiar dacă avantajele obținute din posibilitatea de renegociere cu furnizorul istoric nu ar trebui ignorate” (24). În plus, „existența unor prețuri reglementate pentru utilizatorii finali este în mod clar un factor hotărâtor pentru comportamentul clienților […]. Deși menținerea unor controale poate fi justificată într-o perioadă de tranziție, acestea vor provoca din ce în ce mai multe distorsiuni pe măsură ce nevoia de investiții se face simțită” (25).

(13)

Conform ultimelor informații disponibile, în Polonia (26) rata de migrare către alți furnizori a clienților industriali mari și foarte mari se ridică la 15,84 %, reprezentând aproximativ 7,6 % din totalul serviciilor (27). Acest lucru trebuie privit pe fundalul situației descrise în deciziile precedente privind sectorul energiei electrice, în care rata de migrare a consumatorilor industriali mari și foarte mari se situa la peste 75 % (Decizia 2006/422/CE referitoare la Finlanda) și la 41,5 % (Decizia 2008/585/CE referitoare la Austria). În plus, există încă un control asupra prețurilor pentru consumatorii casnici, prin care operatorii sunt obligați să furnizeze autorității de reglementare tarifele pe care doresc să le aplice. Situația din Polonia nu este, prin urmare, satisfăcătoare în ceea ce privește migrarea consumatorilor (finali) industriali mari și foarte mari (28) între diferiți furnizori și controlul asupra prețurilor pentru consumatorii finali și nu trebuie considerată ca fiind un indicator al expunerii directe la concurență.

(14)

În ceea ce privește producția și vânzarea de energie electrică în Polonia, situația poate fi rezumată după cum urmează: cotele de piață ale celor mai mari trei producători și vânzători en gros sunt relativ mari, fără ca situația să fie contracarată prin importuri de energie electrică ușor accesibilă; conform celor menționate în considerentul 11, funcționarea piețelor de echilibrare nu este suficientă pentru a fi considerată un indicator al expunerii directe la concurență, proporția clienților care își schimbă furnizorul este mică și, pentru anumite grupuri de clienți, continuă să existe un control al prețurilor pentru consumatorii finali.

(15)

În cele din urmă, contextul general al sectorului energiei electrice în Polonia nu poate fi ignorat. Prin urmare, „Recomandarea Comisiei de Recomandare a Consiliului cu privire la actualizarea în 2008 a orientărilor generale ale politicilor economice ale statelor membre și ale Comunității și cu privire la aplicarea politicilor statelor membre de ocupare a forței de muncă” (29) invită Polonia „să amelioreze cadrul de concurență în industriile de rețea, inclusiv printr-o revizuire a rolului autorităților de reglementare, și să continue în mod energic procesul de liberalizare a piețelor energiei;” (30), o altă indicație a faptului că producția și vânzarea en gros de energie electrică nu sunt (încă) pe deplin expuse concurenței în Polonia.

(16)

Având în vedere factorii examinați în considerentele 9-15, trebuie concluzionat că producția și vânzarea en gros de energie electrică nu sunt, în prezent, direct expuse concurenței în Polonia. Prin urmare, articolul 30 alineatul (1) din Directiva 2004/17/CE nu se aplică contractelor destinate să permită desfășurarea respectivelor activități în Polonia. În consecință, Directiva 2004/17/CE continuă să se aplice la atribuirea de către entitățile contractante a contractelor destinate să permită producerea și vânzarea en gros de energie electrică în Polonia sau la organizarea de către acestea a unor concursuri de proiecte în vederea desfășurării unor astfel de activități în Polonia.

(17)

Prezenta decizie are la bază situația de drept și de fapt din perioada mai-iulie 2008, așa cum se prezintă ea din informațiile prezentate de Republica Polonă sau publicate pe site-urile web administrate de autoritățile poloneze, din Raportul din 2005 și din anexa tehnică la acesta, din comunicarea din 2007 și din documentul de lucru din 2007, cât și din raportul final. Aceasta poate fi revizuită în cazul în care, în urma unor modificări semnificative ale situației de drept sau de fapt, sunt întrunite condițiile de aplicabilitate a articolului 30 alineatul (1) din Directiva 2004/17/CE,

19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 251/39

(1)

Articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE dispune că un stat membru poate autoriza, de-a lungul unei perioade de doisprezece ani de la data notificării respectivei directive, introducerea pe piață a produselor de protecție a plantelor care conțin substanțe active ce nu sunt menționate în anexa I la directiva respectivă și care se află deja pe piață la doi ani de la data notificării directivei, timp în care se efectuează o examinare progresivă a acestor substanțe în cadrul unui program de lucru.

(2)

Regulamentele (CE) nr. 451/2000 (2) și (CE) nr. 1490/2002 (3) ale Comisiei stabilesc normele detaliate de punere în aplicare a celei de-a treia etape a programului de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE și conțin o listă de substanțe active care urmează a fi evaluate, în vederea posibilei lor includeri în anexa I la Directiva 91/414/CEE. Această listă include propaclorul.

(3)

Efectele propaclorului asupra sănătății oamenilor și asupra mediului au fost evaluate în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Regulamentele (CE) nr. 451/2000 și (CE) nr. 1490/2002 pentru o serie de utilizări propuse de notificator. În plus, regulamentele menționate anterior desemnează statele membre raportoare care trebuie să înainteze Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (AESA) rapoartele de evaluare și recomandările relevante, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 451/2000. Pentru propaclor, statul membru raportor a fost Țările de Jos și toate informațiile relevante au fost prezentate la 23 mai 2007.

(4)

Comisia a examinat propaclorul în conformitate cu articolul 11a din Regulamentul (CE) nr. 1490/2002. Un proiect de raport de reexaminare pentru substanța respectivă a fost analizat de statele membre și de Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și a fost finalizat la 20 mai 2008, sub forma raportului de reexaminare al Comisiei.

(5)

În timpul examinării acestei substanțe active de către comitet, luând în considerare observațiile primite din partea statelor membre, s-a concluzionat că există indicii clare conform cărora se poate considera că substanța respectivă are efecte nocive asupra apelor subterane și, în special, că infiltrarea în apele subterane este mai mare de 0,1 μg/l în toate scenariile modelate pentru trei metaboliți relevanți. În plus, raportul de reexaminare referitor la substanța respectivă menționează alte preocupări identificate de statul membru raportor în raportul său de evaluare.

(6)

Comisia a invitat notificatorul să-și prezinte observațiile privind rezultatele examinării propaclorului și intenția sa de a susține sau nu în continuare includerea acestei substanțe în anexă. Notificatorul și-a prezentat observațiile, acestea fiind examinate cu atenție. Cu toate acestea, în ciuda argumentelor invocate de notificator, preocupările identificate nu au putut fi eliminate, iar evaluările efectuate pe baza informațiilor furnizate nu au demonstrat că, în condițiile de utilizare propuse, produsele de protecție a plantelor care conțin propaclor ar trebui să îndeplinească în general cerințele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 91/414/CEE.

(7)

Prin urmare, propaclorul nu ar trebui inclus în anexa I la Directiva 91/414/CEE.

(8)

Ar trebui luate măsuri care să garanteze faptul că autorizațiile acordate pentru produsele de protecție a plantelor care conțin propaclor sunt retrase într-o perioadă determinată și nu sunt reînnoite și că nu se mai acordă autorizații noi pentru astfel de produse.

(9)

Orice perioadă de grație acordată de un stat membru pentru eliminarea, depozitarea, introducerea pe piață și utilizarea stocurilor existente de produse de protecție a plantelor care conțin propaclor nu ar trebui să depășească 12 luni, pentru a limita utilizarea stocurilor existente la o singură perioadă de vegetație suplimentară, ceea ce garantează faptul că produsele de protecție a plantelor care conțin propaclor rămân disponibile pentru o perioadă de 18 luni de la adoptarea prezentei decizii.

(10)

Prezenta decizie nu exclude prezentarea unei cereri în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE și cu Regulamentul (CE) nr. 33/2008 al Comisiei din 17 ianuarie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în privința unei proceduri ordinare și a unei proceduri accelerate de evaluare a substanțelor active prevăzute în programul de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din directiva respectivă, dar care nu au fost incluse în anexa I la aceasta (4), în vederea unei posibile includeri a propaclorului în anexa I la această directivă.

(11)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

(a)

autorizațiile pentru produsele de protecție a plantelor care conțin propaclor sunt retrase până la 18 martie 2009;

(b)

autorizațiile pentru produsele de protecție a plantelor care conțin propaclor nu se mai acordă sau reînnoiesc începând cu data publicării prezentei decizii.

19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 251/41

(1)

Articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE prevede că un stat membru poate, într-o perioadă de 12 ani de la notificarea respectivei directive, să autorizeze introducerea pe piață a produselor de protecție a plantelor care conțin substanțe active ce nu sunt menționate în anexa I la respectiva directivă, care se află deja pe piață la doi ani de la data notificării directivei, timp în care se efectuează o examinare graduală a acelor substanțe în cadrul unui program de lucru.

(2)

Regulamentele (CE) nr. 451/2000 (2) și (CE) nr. 1490/2002 (3) ale Comisiei stabilesc normele detaliate de punere în aplicare a etapei a treia a programului de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE și stabilesc o listă cu substanțe active care urmează să fie evaluate cu privire la posibila lor includere în anexa I la Directiva 91/414/CEE. Lista respectivă include substanța diniconazol-M.

(3)

Efectele substanței diniconazol-M asupra sănătății umane și asupra mediului într-o gamă de utilizări propuse de notificator au fost evaluate în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Regulamentele (CE) nr. 451/2000 și (CE) nr. 1490/2002. În plus, regulamentele respective desemnează statele membre raportoare care trebuie să prezinte rapoartele de evaluare și recomandările relevante către Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 451/2000. Pentru diniconazol-M, statul membru raportor a fost Franța și toate informațiile relevante au fost prezentate la 31 mai 2007.

(4)

Comisia a examinat substanța diniconazol-M în conformitate cu articolul 11a din Regulamentul (CE) nr. 1490/2002. Un proiect de raport de reexaminare pentru substanța respectivă a fost revizuit de către statele membre și Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și a fost finalizat la 20 mai 2008 sub forma raportului de reexaminare al Comisiei.

(5)

În timpul examinării acestei substanțe active de către comitet, luând în considerare observațiile primite din partea statelor membre, s-a ajuns la concluzia că există indicații clare că se poate aștepta ca aceasta să aibă efecte dăunătoare asupra sănătății umane, în special asupra operatorilor, deoarece expunerea este mai mare de 100 % din NAEO (nivelul acceptabil de expunere a operatorului). Mai mult, raportul de reexaminare a substanței include și alte preocupări care au fost identificate de către statul membru raportor în raportul său de evaluare.

(6)

Comisia l-a invitat pe notificator să își prezinte observațiile privind rezultatele examinării substanței diniconazol-M și privind intenția sa de a mai susține sau nu substanța. Notificatorul și-a prezentat observațiile, care au fost examinate cu atenție. Cu toate acestea, în ciuda argumentelor aduse de notificator, preocupările identificate nu au putut fi înlăturate, iar evaluările efectuate pe baza informațiilor prezentate nu au demonstrat că poate fi de așteptat ca, în condițiile de utilizare propuse, produsele de protecție a plantelor conținând diniconazol-M să îndeplinească în general cerințele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 91/414/CEE.

(7)

Prin urmare, diniconazol-M nu ar trebui inclus în anexa I la Directiva 91/414/CEE.

(8)

Ar trebui luate măsuri care să garanteze că autorizațiile acordate pentru produsele de protecție a plantelor care conțin diniconazol-M sunt retrase într-o perioadă de timp determinată și nu sunt reînnoite și că nu se mai acordă autorizații noi pentru astfel de produse.

(9)

Orice perioadă de grație acordată de un stat membru pentru eliminarea, depozitarea, introducerea pe piață și utilizarea stocurilor existente de produse de protecție a plantelor care conțin diniconazol-M ar trebui să fie limitată la 12 luni, pentru a permite utilizarea stocurilor existente într-o singură perioadă de vegetație suplimentară, ceea ce garantează faptul că produsele de protecție a plantelor care conțin diniconazol-M rămân disponibile pentru o perioadă de 18 luni de la adoptarea prezentei decizii.

(10)

Prezenta decizie nu prejudiciază prezentarea unei cereri pentru diniconazol-M în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE și cu Regulamentul (CE) nr. 33/2008 al Comisiei din 17 ianuarie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în privința unei proceduri ordinare și a unei proceduri accelerate de evaluare a substanțelor active prevăzute în programul de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din directiva respectivă, dar care nu au fost incluse în anexa I la aceasta (4), în vederea unei posibile includeri în anexa I la aceasta.

(11)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

(a)

autorizațiile pentru produsele fitosanitare care conțin substanța activă diniconazol-M sunt retrase până la 18 martie 2009;

(b)

autorizațiile pentru produsele de protecție a plantelor care conțin diniconazol-M nu se mai acordă sau reînnoiesc începând cu data publicării prezentei decizii.

19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 251/43

(1)

Articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE prevede că un stat membru poate autoriza, în cursul unei perioade de 12 ani de la data notificării respectivei directive, introducerea pe piață a produselor de protecție a plantelor care conțin substanțe active care nu sunt menționate în anexa I la directiva respectivă și care se află deja pe piață la doi ani de la data notificării directivei, timp în care se efectuează o examinare treptată a acestor substanțe în cadrul unui program de lucru.

(2)

Regulamentele (CE) nr. 451/2000 (2) și (CE) nr. 1490/2002 (3) ale Comisiei stabilesc normele detaliate de punere în aplicare a etapei a treia a programului de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE și stabilesc o listă cu substanțe active care urmează să fie evaluate în vederea unei posibile includeri a acestora în anexa I la Directiva 91/414/CEE. Pe această listă este inclus și dicloranul.

(3)

Efectele dicloranului asupra sănătății umane și a mediului pentru domeniile de utilizare propuse de notificator au fost evaluate în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Regulamentele (CE) nr. 451/2000 și (CE) nr. 1490/2002. În plus, regulamentele menționate anterior desemnează statele membre raportoare care trebuie să înainteze Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) rapoartele de evaluare și recomandările relevante, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 451/2000. Pentru dicloran, statul membru raportor a fost Spania și toate informațiile relevante au fost prezentate la data de 22 iulie 2005.

(4)

Comisia a examinat dicloranul în conformitate cu articolul 11a din Regulamentul (CE) nr. 1490/2002. Un proiect de raport de examinare pentru această substanță a fost revizuit de către statele membre și Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și a fost finalizat la 20 mai 2008 sub forma raportului de examinare al Comisiei.

(5)

În cursul examinării acestei substanțe active de către Comitet, s-a concluzionat, luând în considerare observațiile primite din partea statelor membre, că există indicații clare conform cărora ar fi de așteptat ca substanța să aibă efecte nocive asupra sănătății umane și în special asupra lucrătorilor, deoarece expunerea este mai mare de 100 % din nivelul acceptabil de expunere a operatorului (AOEL). De asemenea, raportul de examinare pentru substanța respectivă cuprinde alte aspecte problematice identificate de statul membru raportor în raportul său de evaluare.

(6)

Comisia a invitat notificatorul să își prezinte observațiile cu privire la rezultatele examinării dicloranului și la intenția sa de a mai solicita sau nu includerea substanței respective în anexă. Notificatorul a prezentat observațiile sale, care au fost examinate cu atenție. Cu toate acestea, în ciuda argumentelor invocate de notificator, problemele identificate nu au putut fi înlăturate, iar evaluările efectuate pe baza informațiilor furnizate nu au demonstrat că este de așteptat ca, în condițiile de utilizare propuse, produsele de protecție a plantelor conținând dicloran să îndeplinească în general cerințele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 91/414/CEE.

(7)

În consecință, dicloranul nu trebuie inclus în anexa I la Directiva 91/414/CEE.

(8)

Trebuie luate măsuri pentru a se asigura faptul că autorizațiile acordate produselor de protecție a plantelor care conțin dicloran sunt retrase într-o perioadă precizată de timp și nu sunt reînnoite și că nu se mai acordă autorizații noi pentru astfel de produse.

(9)

Orice perioadă de grație acordată de un stat membru pentru eliminarea, depozitarea, introducerea pe piață și utilizarea stocurilor existente de produse de protecție a plantelor care conțin dicloran nu trebuie să depășească 12 luni, pentru a permite utilizarea acestor stocuri în cursul unei singure perioade ulterioare de vegetație, ceea ce garantează faptul că produsele de protecție a plantelor care conțin dicloran rămân disponibile pentru o perioadă de 18 luni de la adoptarea prezentei decizii.

(10)

Prezenta decizie nu aduce atingere introducerii unei cereri pentru dicloran, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE și cu Regulamentul (CE) nr. 33/2008 al Comisiei din 17 ianuarie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în privința unei proceduri ordinare și a unei proceduri accelerate de evaluare a substanțelor active prevăzute în programul de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din directiva respectivă, dar care nu au fost incluse în anexa I la aceasta (4), în vederea unei posibile includeri a acestei substanțe în anexa menționată anterior.

(11)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

(a)

autorizațiile pentru produsele de protecție a plantelor care conțin dicloran sunt retrase până la 18 martie 2009;

(b)

de la data publicării prezentei decizii, nu se acordă și nu se reînnoiește nicio autorizație pentru produsele de protecție a plantelor care conțin dicloran.

19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 251/45

(1)

Articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE prevede că un stat membru poate, într-o perioadă de 12 ani de la notificarea respectivei directive, să autorizeze introducerea pe piață a produselor de protecție a plantelor care conțin substanțe active ce nu sunt menționate în anexa I la respectiva directivă, care se află deja pe piață la doi ani de la data notificării directivei, timp în care se efectuează o examinare graduală a acelor substanțe în cadrul unui program de lucru.

(2)

Regulamentele (CE) nr. 451/2000 (2) și (CE) nr. 1490/2002 (3) ale Comisiei stabilesc normele detaliate de punere în aplicare a etapei a treia a programului de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE și stabilesc o listă cu substanțe active care urmează să fie evaluate cu privire la posibila lor includere în anexa I la Directiva 91/414/CEE. Lista respectivă include cianamida.

(3)

Efectele cianamidei asupra sănătății umane și asupra mediului într-o gamă de utilizări propuse de notificator au fost evaluate în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Regulamentele (CE) nr. 451/2000 și (CE) nr. 1490/2002. În plus, regulamentele respective desemnează statele membre raportoare care trebuie să prezinte rapoartele de evaluare și recomandările relevante către Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 451/2000. Pentru cianamidă, statul membru raportor a fost Germania și toate informațiile relevante au fost prezentate la 3 ianuarie 2006.

(4)

Comisia a examinat cianamida în conformitate cu articolul 11a din Regulamentul (CE) nr. 1490/2002. Un proiect de raport de reexaminare pentru substanța respectivă a fost revizuit de către statele membre și Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și a fost finalizat la 20 mai 2008 sub forma raportului de reexaminare al Comisiei.

(5)

În timpul examinării acestei substanțe active de către comitet, luând în considerare observațiile primite din partea statelor membre, s-a ajuns la concluzia că există indicații clare că se poate aștepta ca aceasta să aibă efecte dăunătoare asupra sănătății umane, în special asupra operatorilor, deoarece expunerea este mai mare de 100 % din NAEO (nivelul acceptabil de expunere a operatorului). Mai mult, raportul de reexaminare a substanței include și alte preocupări care au fost identificate de către statele membre raportoare în raportul lor de evaluare.

(6)

Comisia l-a invitat pe notificator să își prezinte observațiile privind rezultatele examinării cianamidei și privind intenția sa de a mai susține sau nu substanța. Notificatorul și-a prezentat observațiile, care au fost examinate cu atenție. Cu toate acestea, în ciuda argumentelor aduse de notificator, preocupările identificate nu au putut fi înlăturate, iar evaluările efectuate pe baza informațiilor prezentate nu au demonstrat că poate fi de așteptat ca, în condițiile de utilizare propuse, produsele de protecție a plantelor conținând cianamidă să îndeplinească în general cerințele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 91/414/CEE.

(7)

Prin urmare, cianamida nu ar trebui inclusă în anexa I la Directiva 91/414/CEE.

(8)

Ar trebui luate măsuri care să garanteze că autorizațiile acordate pentru produsele de protecție a plantelor care conțin cianamidă sunt retrase într-o perioadă de timp determinată și nu sunt reînnoite și că nu se mai acordă autorizații noi pentru astfel de produse.

(9)

Orice perioadă de grație acordată de un stat membru pentru eliminarea, depozitarea, introducerea pe piață și utilizarea stocurilor existente de produse de protecție a plantelor care conțin cianamidă ar trebui să fie limitată la 12 luni, pentru a permite utilizarea stocurilor existente într-o singură perioadă de vegetație suplimentară, ceea ce garantează faptul că produsele de protecție a plantelor care conțin cianamidă rămân disponibile pentru o perioadă de 18 luni de la adoptarea prezentei decizii.

(10)

Prezenta decizie nu prejudiciază prezentarea unei cereri pentru cianamidă în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE și cu Regulamentul (CE) nr. 33/2008 al Comisiei din 17 ianuarie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în privința unei proceduri ordinare și a unei proceduri accelerate de evaluare a substanțelor active prevăzute în programul de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din directiva respectivă, dar care nu au fost incluse în anexa I la aceasta (4), în vederea unei posibile includeri în anexa I la aceasta.

(11)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

(a)

autorizațiile pentru produsele fitosanitare care conțin cianamidă să fie retrase până la 18 martie 2009;

(b)

autorizațiile pentru produsele de protecție a plantelor care conțin cianamidă nu se mai acordă sau reînnoiesc începând cu data publicării prezentei decizii.

19.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 251/s3