16.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 247/1

(1)

Consiliul, prin Regulamentul (CE) nr. 428/2005 (2) a impus o taxă antidumping definitivă asupra importurilor de fibre discontinue din poliester (astfel cum se definesc mai detaliat în considerentul 15) originare din Republica Populară Chineză („RPC”) și din Arabia Saudită și a modificat Regulamentul (CE) nr. 2852/2000 (3) de instituire a unui drept antidumping definitiv la importurile de fibre discontinue de poliester originare din Republica Coreea („Coreea”). La 8 iulie 2008, Tribunalul de Primă Instanță a anulat, într-o măsură limitată, articolul 2 al Regulamentului (CE) nr. 428/2005, în ceea ce privește taxa antidumping impusă asupra exporturilor în Comunitatea Europeană de bunuri produse și exportate de către compania coreeană Huvis Corp (4).

(2)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1799/2002 (5), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă asupra importurilor de fibre discontinue din poliester originare din Belarus. Măsurile impuse prin regulamentul respectiv au expirat la 11 octombrie 2007.

(3)

Ca urmare a unei retrageri a plângerii, Comisia, prin Decizia 2007/430/CE (6) („decizia de încheiere”), a încheiat o procedură antidumping cu privire la importurile de fibre discontinue din poliester originare din Malaezia și Taiwan („investigația anterioară”). În conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din regulamentul de bază, s-a considerat că încheierea impunerii de taxe antidumping asupra importurilor din Malaezia și Taiwan nu este împotriva interesului comunitar.

(4)

După ce a stabilit că există suficiente probe prima facie că măsurile aflate în vigoare la momentul actual ar putea să nu mai fie adecvate pentru că menținerea lor ar putea fi împotriva interesului comunitar, Comisia a inițiat, din proprie inițiativă, la 30 august 2007, printr-o notificare publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (7), o reexaminare intermediară parțială a măsurilor aflate în vigoare la data respectivă, aplicabilă importurilor de fibre discontinue din poliester originare din Belarus, Coreea, Arabia Saudită și RPC (denumite în continuare „țările în cauză”). Reexaminarea se limitează la a evalua dacă impunerea în continuare a măsurilor este sau nu împotriva interesului comunitar, cu posibilitatea ca decizia în această privință să aibă efect retroactiv începând cu 22 iunie 2007, adică data intrării în vigoare a deciziei de încheiere.

(5)

După cum s-a menționat anterior, măsurile antidumping instituite asupra importurilor originare din Belarus au expirat la 11 octombrie 2007. În consecință, reexaminarea privitoare la Belarus a fost întreruptă. Cu toate acestea, reexaminarea s-a efectuat oficial până la acea dată și Comisia a luat în considerare, în mod special, ideea abrogării retroactive a măsurilor aflate în vigoare între 22 iunie 2007 și 11 octombrie 2007, în cazul în care concluziile reexaminării recomandă aceasta.

(6)

Comisia a înștiințat oficial cu privire la deschiderea procedurii pe producătorii comunitari, pe furnizori, importatori și utilizatori, precum și pe asociațiile de utilizatori și producători, pe exportatori și pe reprezentanții țărilor în cauză. Tuturor părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și exprima punctele de vedere în scris și de a solicita o audiere.

(7)

Au fost audiate toate părțile interesate care au solicitat acest lucru și care au demonstrat că au motive speciale pentru a fi audiate. S-au primit răspunsuri complete la chestionar din partea a 12 producători, 10 utilizatori, 3 importatori, a unei asociații a producătorilor europeni, a unei asociații a producătorilor din Austria și Germania, din partea unei federații a utilizatorilor din Germania, a două asociații care aparțin acestei federații și din partea unei asociații a utilizatorilor europeni.

(8)

Mai mult, Comisia a primit observații din partea altor producători, utilizatori și importatori care nu au răspuns complet la chestionar.

(9)

Printre producătorii și utilizatorii care au participat la investigație se numără două grupuri integrate pe verticală care produc fibre discontinue din poliester (în parte sau în întregime) pentru consum captiv.

(10)

În sfârșit, o asociație a exportatorilor chinezi și doi exportatori coreeni, având susținerea autorităților din țările respective, și-au făcut cunoscute punctele de vedere.

(11)

Exportatorii din Belarus și Arabia Saudită nu și-au făcut cunoscute punctele de vedere. În plus, nicio parte nu a făcut observații cu privire la măsurile în privința acestor două țări.

(12)

Comisia a cercetat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru a determina dacă o continuare a impunerii măsurilor este sau nu împotriva interesului comunitar. S-au efectuat vizite de verificare la sediile următoarelor părți interesate:

(13)

Perioada anchetei de reexaminare („PAR”) a cuprins intervalul 1 iulie 2006-30 iunie 2007. Examinarea tendințelor considerate utile pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2004 și sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare (denumită în continuare „perioada examinată”).

(14)

Se reamintește că, în ancheta anterioară, perioada de anchetă a cuprins intervalul 1 ianuarie-31 decembrie 2005, iar examinarea tendințelor considerate utile pentru evaluare a cuprins intervalul 1 ianuarie 2002-31 decembrie 2005.

(15)

Produsul în cauză este același ca în anchetele menționate în considerentele 1-3: fibre sintetice discontinue din poliesteri, necardate, nepieptănate și nici altfel prelucrate pentru filat. În prezent, acesta se încadrează la codul NC 5503 20 00. În mod obișnuit, acest produs este denumit „fibre discontinue din poliester”.

(16)

Produsul este o materie primă folosită în diverse etape ale procesului de fabricație a produselor textile. În Comunitate, fibrele discontinue din poliester se utilizează fie în filatură, adică pentru fabricarea filamentelor destinate producției de textile, după ce au fost amestecate în prealabil cu alte fibre, ca de exemplu bumbac sau lână, fie pentru alte articole nețesute, de exemplu umplerea, respectiv căptușirea sau capitonarea anumitor produse textile precum pernele, scaunele de mașini și jachetele.

(17)

Determinarea consumului comunitar total s-a bazat pe statisticile de import și export de la Eurostat și pe producția industriei comunitare (așa cum este definită în considerentul 26) și cea a altor producători comunitari.

Tabelul 1

(18)

Așa cum se arată în tabelul de mai sus, consumul de fibre discontinue din poliester a scăzut ușor în perioada examinată. Această tendință este în contrast evident cu situația examinată în ancheta anterioară, în care consumul comunitar, în conformitate cu Regulamentul de instituire a taxelor provizorii (8), a crescut cu 3 % în perioada examinată în ancheta respectivă (2002-2005).

(19)

Volumul importurilor în Comunitate din țările în cauză a scăzut cu 28 % între anul 2004 și perioada anchetei de reexaminare, iar cota de piață a scăzut de la 24,4 % la 18 %, în timp ce prețurile au crescut cu 16 %. Datele se bazează pe statisticile Eurostat.

Tabelul 2

(20)

Creșterea accentuată a importurilor din Coreea în timpul perioadei anchetei de reexaminare s-a datorat în principal impunerii de taxe provizorii asupra importurilor din Taiwan în timpul primului semestru din 2007 (9). Atât Coreea, cât și Taiwan sunt principalii furnizori de poliester care se topește la temperaturi scăzute („LMP”) și poliester gol conjugat siliconat („HCS”). După ce nivelul taxelor provizorii impuse asupra importurilor din Taiwan a atins 29,5 % pentru unele societăți, importatorii comunitari au decis să se aprovizioneze cu LMP și HCS din Coreea, în cazul căreia nivelul taxelor antidumping era considerabil mai scăzut.

(21)

În perioada examinată, importurile din alte țări terțe au crescut cu 49 %. Motivul unei astfel de creșteri se leagă de impunerea, în martie 2005, de taxe antidumping asupra importurilor din Arabia Saudită și RPC și de abrogarea măsurilor asupra importurilor din Indonezia, Thailanda și India, în octombrie 2006.

(22)

Prin urmare, la nivel global, importurile au crescut în perioada respectivă de la cca. 370 kt la cca. 400 kt. Dacă se folosește ca punct de plecare perioada de anchetă a anchetei anterioare, rezultă o creștere de la cca. 380 kt la cca. 400 kt.

(23)

În perioada anchetei de reexaminare, 19 producători comunitari au fabricat fibre discontinue din poliester. Nivelul de cooperare din partea producătorilor comunitari în prezenta anchetă a fost foarte ridicat. 12 dintre cei 19 producători comunitari, care dețin 70 % din producție, au cooperat pe deplin. Alți producători comunitari au făcut observații în legătură cu ancheta, dar nu au oferit o cooperare deplină. Mai mult, la rândul lor, două asociații de producători (CIRFS și IVC) (10) au făcut comentarii. În plus, toți producătorii comunitari au furnizat informații cu privire la producția proprie. Dacă se iau în considerare toate informațiile primite (de la producători individuali și asociații), se poate trage concluzia că producători comunitari care dețin 88 % din producția comunitară și-au făcut cunoscute punctele de vedere și se pronunță împotriva abrogării măsurilor. Acest nivel de cooperare este considerabil mai mare decât în cazul anchetei precedente, în care numai trei societăți, care dețin ceva mai mult de 25 % din producția comunitară, și o asociație a producătorilor (CIRFS) au cooperat cu Comisia și și-au retras ulterior plângerea.

(24)

Comisia a examinat toți factorii economici relevanți și indicii care au o influență asupra situației producătorilor comunitari.

(25)

Așa cum s-a indicat anterior, în perioada anchetei de reexaminare, 19 producători comunitari au fabricat fibre discontinue din poliester. Prin urmare, acești 19 producători regrupează producția totală a Comunității în conformitate cu articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(26)

Doisprezece producători comunitari (Advansa GmbH, Fibracat Europa S.L., Fidion S.r.l., Frana Polifibre SpA, Greenfiber International S.A., IMP Comfort Sp.z o.o., Märkische Faser, Nurel S.A., ORV Manufacturing SpA, Silon s.r.o., Trevira GmbH și Wellman International Ltd) au cooperat pe deplin în cadrul anchetei. Ei au produs, în perioada anchetei de reexaminare, 347 640 de tone și dețin 70 % din producția comunitară. În consecință, ei au reprezentat o proporție semnificativă din producția totală comunitară a produsului în cauză în perioada anchetei de reexaminare.

(27)

Prin urmare, s-a considerat că acești 12 producători din Comunitate, care au cooperat pe deplin în cadrul anchetei, au reprezentat industria comunitară conform articolului 4 alineatul (1) și articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază. Prin urmare, aceștia sunt denumiți în continuare „industria comunitară”.

(28)

Între 2004 și perioada anchetei de reexaminare, producția și cota de piață a industriei comunitare au evoluat după cum urmează:

Tabelul 4

(29)

După o scădere în 2005, producția comunitară a crescut cu 10 % față de situația existentă în 2004. Această creștere este legată, între altele, de apariția, în 2006, a unor noi instalații de producere a fibrelor discontinue din poliester în Polonia și România. Este de așteptat ca producția să continue să crească în viitor, odată cu consolidarea activităților noilor instalații menționate anterior și intrarea în exploatare a unei alte instalații, în Bulgaria, cu o capacitate anuală între 12 000 și 14 500 de tone. În ceea ce privește cota de piață, aceasta a scăzut în 2005 și a crescut în 2006 și 2007. Dacă se face o comparație între acest tabel și producția industriei comunitare în ancheta precedentă (astfel cum este definită în considerentul 70) din Regulamentul de instituire a taxelor provizorii) (11) pentru perioada examinată în ancheta respectivă (2002-2005), se observă că tendința s-a schimbat. Într-adevăr, între 2002 și 2005 producția industriei comunitare respective a scăzut cu 9 %, în timp ce în perioada examinată în prezenta anchetă producția industriei comunitare a crescut cu 10 %. De asemenea, în ceea ce privește cota de piață, situația este diferită. Într-adevăr, cota de piață a industriei comunitare în ancheta precedentă a scăzut cu 2,3 puncte procentuale, în timp ce, în prezenta anchetă, cota de piață a industriei comunitare a crescut cu aproape 5 puncte procentuale.

(30)

Între 2004 și 2005 s-a înregistrat o scădere de 6 % a capacității. Din 2006, capacitatea a început să crească și a atins un nivel de aproape 413 000 tone în perioada anchetei de reexaminare (cu aproape 13 % mai mult decât în 2004). Această creștere s-a datorat în principal faptului că doi dintre producătorii care au cooperat au construit noi instalații în Polonia și România, care au intrat în exploatare în 2006. În ceea ce privește gradul de utilizare a capacităților, acesta a scăzut cu 2,4 puncte procentuale în perioada examinată. Cauza scăderii se leagă, după toate probabilitățile, de instalarea noilor capacități și de scăderea consumului comunitar. Datele cu privire la capacitatea de producție contrastează evident cu datele obținute în ancheta precedentă, care arată o scădere a capacității industriei comunitare cu 9 % în perioada examinată (2002-2005).

Tabelul 5

(31)

În perioada examinată, cifra de afaceri a industriei comunitare în Comunitate și cantitatea de fibre discontinue din poliester vândută au crescut cu 13 %, respectiv 7 %. Aceste creșteri se leagă de intrarea în exploatare, în 2006, a două noi instalații în Polonia și România. Dacă facem o comparație între aceste date și cele obținute în ancheta precedentă, în care s-a înregistrat o scădere cu 1 % a volumului vânzărilor în perioada examinată, situația s-a schimbat radical și există date concrete care arată că industria comunitară a făcut un efort semnificativ pentru a satisface cererea.

(32)

Prețurile de vânzare unitare practicate de industria comunitară în UE au crescut cu 6,2 % în perioada examinată (de la 1 392 EUR/tonă în 2004 la 1 478 EUR/tonă în perioada anchetei de reexaminare). Totuși, prețurile au scăzut ușor față de 2005. Costul mediu a crescut cu 9,7 % (de la 1 388 EUR/tonă în 2004 la 1 523 EUR/tonă în perioada anchetei de reexaminare). Această creștere a costurilor a fost cauzată, în principal, de creșterea semnificativă a costului mediu al majorității materiilor prime (în ultimă instanță, din cauza creșterii prețului petrolului la nivel mondial). Aceste cifre arată că, pentru a evita o pierdere a cotei de piață, industria comunitară nu este în măsură să își acopere în totalitate costurile de producție prin prețurile de vânzare. Creșterile de prețuri aplicate de industria comunitară au fost cu mult mai moderate decât în ancheta precedentă, când au crescut cu 12 % în perioada examinată.

Tabelul 7

(33)

Nivelul de ocupare a forței de muncă în industria comunitară a crescut cu 17,8 % între 2004 și perioada anchetei de reexaminare și salariul mediu pe angajat a scăzut cu 10 %. Cu toate că producția de fibre discontinue din poliester nu utilizează intensiv forța de muncă, creșterea capacității și a producției s-a asociat cu o creștere substanțială a numărului de locuri de muncă. În ancheta precedentă, nivelul de ocupare a forței de muncă a scăzut cu 19 % în perioada examinată și costul mediu cu forța de muncă pe angajat a crescut cu peste 30 %, și, în acest caz, situația actuală este total diferită.

Tabelul 8

(34)

Rentabilitatea vânzărilor (12) produsului în cauză către clienți independenți din Comunitate s-a deteriorat semnificativ, indiferent de momentul de referință luat în calcul (2004 sau 2005). Prin urmare, situația s-a înrăutățit semnificativ.

Tabelul 9

(35)

Între 2004 și perioada anchetei de reexaminare, nivelul investițiilor industriei comunitare a crescut cu 109 %. Această creștere se explică, în mare măsură, prin amplasarea de noi instalații în Polonia și România, care au intrat în funcțiune în 2006.

(36)

Ancheta a concluzionat că, în comparație cu cazul menționat în considerentul 3, industria comunitară manifestă din ce în ce mai mult interes pentru acest produs și mărește producția acestuia și că viabilitatea industriei s-a îmbunătățit.

(37)

Industria comunitară a reușit să își mărească cota de piață cu aproape 5 puncte procentuale în perioada examinată. Totuși, această creștere a avut loc într-o perioadă în care consumul a scăzut cu peste 1 %.

(38)

De-a lungul perioadei examinate, prețul de vânzare practicat de industria comunitară a crescut cu 6 %, dar se află în scădere ușoară din 2005. În acest context, trebuie să se țină cont de faptul că, astfel cum s-a explicat în considerentul 32, această creștere a prețului a avut loc într-o perioadă în care costurile au crescut cu 10 %.

(39)

Mai mult, există o creștere substanțială din punct de vedere al ocupării forței de muncă, datorită intrării în funcțiune a două noi instalații (13). În ceea ce privește rentabilitatea, situația s-a deteriorat în ultimii ani, deși a existat o îmbunătățire între 2006 și perioada anchetei de reexaminare. Pentru a putea să își mențină poziția pe piață, industria comunitară este obligată să vândă în pierdere.

(40)

Având în vedere cele de mai sus, se poate concluziona că industria comunitară, deși a beneficiat, într-o oarecare măsură, de pe urma măsurilor antidumping impuse asupra importurilor din țările în cauză, nu și-a revenit de pe urma dumpingului din trecut și se află, în continuare, într-o situație fragilă și vulnerabilă. Dacă măsurile ar dispărea, importurile la același nivel și/sau la niveluri mai mari din țările în cauză ar agrava, după toate probabilitățile, această situație.

(41)

Capacitatea disponibilă în RPC reprezintă aproximativ 3 milioane de tone, ceea ce înseamnă de 3,5 ori consumul comunitar total. Această capacitate disponibilă a crescut cu 37 % din 2005 (anul în care s-au impus măsurile antidumping asupra importurilor din RPC). În ceea ce privește Coreea, capacitatea disponibilă pentru anul viitor va fi de 114 000 tone, ceea ce înseamnă 14 % din consumul comunitar total. Chiar dacă o parte din această capacitate disponibilă corespunde societății pentru care se aplică o taxă antidumping de 0 %, cea mai mare parte corespunde unor societăți care fac obiectul taxelor antidumping. Nu există date disponibile pentru Arabia Saudită. În ceea ce privește Belarus, nu este nevoie de o analiză prospectivă a capacității disponibile pentru că măsurile au expirat în octombrie 2007. Capacitatea disponibilă a acestor țări ar putea fi dirijată către Comunitate, dacă măsurile se abrogă.

(42)

Unele dintre cele mai mari piețe de export din lume sunt protejate prin taxe antidumping de importurile de fibre discontinue din poliester originare din RPC și Coreea. Într-adevăr, taxe asupra importurilor din RPC sunt în vigoare în Turcia și SUA, iar în SUA taxele ajung la 44,3 %. Mai mult, exporturile coreene fac obiectul unor taxe antidumping între 0 % și 24,6 % în Japonia, Turcia, Pakistan și SUA. Dacă măsurile respective, astfel cum s-a subliniat în considerentul 4, s-ar abroga, Uniunea Europeană ar fi singura dintre cele mai importante piețe de mărime considerabilă în cazul căreia importurile din RPC și Coreea nu ar face obiectul unor măsuri antidumping.

(43)

Mai mulți utilizatori au afirmat că RPC descurajează exportul de materii prime cum sunt fibrele discontinue din poliester. Argumentul respectiv nu poate fi acceptat. Conform statisticilor disponibile, fluxul net de fibre discontinue din poliester în RPC (comparația între producție și consumul intern) este în creștere susținută și este de așteptat să crească în următorii ani, după cum se arată în tabelul de mai jos:

Tabelul 11

(44)

Acesta este un semn clar că exporturile de fibre discontinue din poliester din RPC sunt în creștere și este de așteptat să crească în viitor, în pofida afirmației că RPC descurajează exporturile de fibre discontinue din poliester. Prin urmare, argumentul se respinge.

(45)

O asociație de utilizatori a indicat că producătorii de fire și materiale nețesute produse din fibre discontinue din poliester sunt deseori interesați în mod clar să cumpere fibre originare din UE pentru a produce fire și materiale nețesute de origine și a le exporta în țări cu acorduri preferențiale. Totuși, datele furnizate de utilizatori în cadrul prezentei anchete arată că 85-100 % din cifra de afaceri a societăților din sectorul materialelor nețesute în cazul produselor care includ fibre discontinue din poliester se realizează prin vânzări în Comunitate. În consecință, normele de origine pentru exporturi în țări cu acorduri preferențiale nu ar trebui să joace un rol semnificativ pentru utilizatorii de fibre discontinue din poliester în luarea de decizii cu privire la originea produselor la momentul achiziției acestora. Prin urmare, în absența dovezilor care să îl susțină, argumentul asociației se respinge.

(46)

Prin urmare, se concluzionează că, date fiind stimulentele remarcate mai sus, există probabilitatea exportului unor cantități semnificative către Comunitate dacă se renunță la măsurile antidumping aflate în vigoare.

(47)

Industria comunitară a întreprins un efort substanțial în ceea ce privește investițiile, ceea ce a dus la o creștere semnificativă. Situația industriei comunitare s-a schimbat în mod substanțial pe parcursul ultimilor ani, schimbare evidențiată în mod special prin apariția de noi capacități în Polonia și România și prin extinderea prevăzută în Bulgaria.

(48)

În ciuda acestor eforturi susținute în ceea ce privește extinderea și investițiile, trebuie remarcat, totuși, așa cum s-a afirmat anterior, că situația industriei comunitare în ceea ce privește profitabilitatea rămâne, în continuare, precară. După toate probabilitățile, în cazul eliminării măsurilor antidumping, ar exista o cantitate semnificativă de importuri care fac obiectul unui dumping.

(49)

Volumul mare de import la prețuri care fac obiectul unui dumping ar duce la presiuni suplimentare asupra prețurilor practicate de industria comunitară, la marje reduse de profit și rentabilitate și la creșteri ale pierderilor. Aceasta ar putea avea drept consecință probabilă anularea unor noi investiții, un declin al inovației, erodarea poziției competitive a industriei integrate, reduceri de personal și închideri de unități.

(50)

Având în vedere cele menționate anterior, dacă industria comunitară ar fi expusă unui volum semnificativ de importuri din RPC, Coreea și Arabia Saudită la prețuri care fac obiectul unui dumping și în absența măsurilor, situația sa financiară s-ar deteriora și mai mult. Pe această bază, se concluzionează, prin urmare, că abrogarea măsurilor ar fi împotriva interesului industriei comunitare.

(51)

Piața pentru produse care includ fibre discontinue din poliester se împarte în trei sectoare: (a) filatura (adică fabricarea de filamente pentru producția de textile, amestecate sau nu cu alte fibre, cum ar fi bumbacul sau lâna), (b) produsele nețesute: fabricarea de foi și pânze, fără transformarea în fibre, exclusiv hârtia și (c) umpluturile (respectiv căptușirea sau capitonarea anumitor bunuri textile, de exemplu perne sau scaune de mașină).

(52)

Șaisprezece utilizatori industriali au transmis observații în legătură cu prezenta anchetă. Aceștia reprezintă 17 % din totalul consumului comunitar de fibre discontinue din poliester și aproximativ 13 % din importurile din țările în cauză. Cu toate acestea, s-a constatat o cooperare deplină numai din partea a 10 utilizatori (14), care reprezintă aproximativ 12 % din totalul consumului comunitar de fibre discontinue din poliester (toți acești utilizatori care au cooperat pe deplin aparțin sectorului materialelor nețesute și sectorului umpluturilor). În ceea ce îi privește pe ceilalți utilizatori care au cooperat parțial, numai unul dintre ei operează în sectorul filaturilor.

(53)

Mai mult, Gesamtverband Textil + Mode (federația industriei textile din Germania, care reprezintă atât sectorul filaturilor, cât și cel al materialelor nețesute), două asociații care aparțin federației respective: Industrieverband Garne-Gewebe-Technische Textilien e.V. (IVGT) și Verband der Deutschen Heimtextilien-Industrie e.V., precum și o asociație europeană care reprezintă societățile din sectorul materialelor nețesute (EDANA) au făcut observații prin care cer Comisiei să pună capăt măsurilor aflate în vigoare. Toți utilizatorii menționați anterior sunt membri ai uneia sau ai mai multora dintre aceste asociații. Reprezentativitatea acestor asociații este corespunzătoare cu aproximativ 30 % din consumul comunitar total de fibre discontinue din poliester.

(54)

Nivelul de cooperare al utilizatorilor individuali în cadrul acestei proceduri este mai mare decât în cazul anchetei precedente. Trebuie, de asemenea, remarcat că în ancheta precedentă numai utilizatorii care se pronunțau în favoarea neimpunerii de taxe (aproximativ 10 % din consumul total) și-au făcut cunoscute opiniile, în timp ce la procedura actuală au participat și utilizatori care se pronunță pentru menținerea măsurilor.

(55)

Utilizatori care reprezintă aproximativ 11 % din consumul total de fibre discontinue din poliester și 10 % din importurile din țările în cauză au adus mai multe argumente împotriva menținerii măsurilor. Toți acești utilizatori sunt membri ai uneia sau ai mai multora dintre asociațiile de utilizatori menționate anterior, care se pronunță, la rândul lor, în favoarea eliminării măsurilor. Argumentele aduse de utilizatori și de asociații în favoarea eliminării sunt examinate în continuare.

(56)

În primul rând, utilizatorii respectivi afirmă că se confruntă cu o situație dificilă din cauza competiției sporite în privința produselor lor finite din țări care au trecut de la exportul de fibre discontinue din poliester la exportul de produse nețesute (de exemplu RPC). Ei susțin că, în cazul încheierii măsurilor existente, vor avea posibilitatea să se aprovizioneze cu fibre mai ieftine și să devină, astfel, mai competitivi în fața produselor finite originare din Asia. Dacă prețul de piață al fibrelor discontinue din poliester scade, poate să apară o creștere a rentabilității. Trebuie să se țină cont de faptul că principalii clienți ai acestor utilizatori sunt lanțurile de vânzare a produselor cu preț redus pentru care prețul la limita de jos este decisiv, iar marja aplicată produselor finite este foarte scăzută.

(57)

În legătură cu aceste argumente, trebuie subliniat că informația furnizată de utilizatorii care au cooperat în cadrul anchetei arată că situația acestora în privința rentabilității nu s-a schimbat, în pofida impunerii taxelor antidumping asupra fibrelor discontinue din poliester originare din RPC și creșterea importurilor de produse finite din această țară. Aceasta se datorează faptului că impactul fibrelor discontinue din poliester în totalul costurilor produselor care încorporează fibre discontinue din poliester a rămas, la rândul său, stabil, așa cum se vede în tabelul de mai jos:

Tabelul 12

(58)

Situația este, așadar, diferită față de ancheta precedentă, în care impunerea de noi taxe antidumping care ar fi putut ajunge la aproape 30 % în anumite cazuri ar fi avut, fără îndoială, un impact negativ mai substanțial în structura costurilor utilizatorilor de fibre discontinue din poliester și asupra posibilității acestora de a prezenta clienților oferte atractive.

(59)

Mai mult, cifra de afaceri a acestora în Comunitate, în ceea ce privește produsele care includ fibre discontinue din poliester, a crescut cu peste 10 % în perioada examinată, după cum se vede în tabelul 13:

Tabelul 13

(60)

Aceste cifre arată că utilizatorii comunitari de fibre discontinue din poliester nu au fost împiedicați de creșterea importurilor de produse finite din RPC din 2005 să se extindă, să își vândă produsele comercianților cu amănuntul și să își mențină marja de profit. În ceea ce privește impactul posibil asupra prețurilor finale plătite de consumatori, nu s-a adus niciun argument în acest sens, în timp ce în ancheta precedentă s-a concluzionat că impunerea de noi taxe, care ar fi putut să ajungă la aproape 30 %, ar fi putut avea un impact asupra consumatorilor.

(61)

Utilizatorii favorabili încheierii măsurilor au adus, de asemenea, argumentul că prețurile fibrelor discontinue din poliester cresc în Comunitate, cu toate că dolarul scade. Această declarație nu corespunde datelor analizate de Comisie în timpul anchetei. Cu toate că a crescut puternic în 2005, prețul fibrelor discontinue din poliester a rămas ulterior stabil, după cum se observă în tabelul 7, în cazul fibrelor discontinue din poliester produse și vândute în Comunitate, respectiv în tabelul 14, în cazul fibrelor discontinue din poliester importate (15):

Tabelul 14

(62)

Având în vedere cele de mai sus, măsurile existente nu par să fi avut un impact semnificativ asupra costurilor și a rentabilității societăților utilizatoare.

(63)

În al doilea rând, utilizatorii care se opun impunerii de măsuri arată că există o diferență substanțială, la nivelul ocupării forței de muncă în Comunitate, între sectorul de producție a fibrelor discontinue din poliester (aproximativ 3 000 de persoane) și industria din aval (estimat la 70 000 de persoane).

(64)

În ceea ce privește această afirmație, cu toate că cifra de 70 000 de persoane pare să fie exagerată, nu se poate nega că industria utilizatoare folosește în mai mare măsură forța de muncă decât industria producătoare. Dat fiind nivelul limitat de cooperare deplină în rândul utilizatorilor (cifrele pentru locuri de muncă au fost furnizate doar de către utilizatori care dețin 12 % din totalul consumului comunitar de fibre discontinue din poliester), Comisia nu a putut să obțină date precise cu privire la ocuparea forței de muncă. Cu toate acestea, în tabelul 15 se arată că utilizatorii care au cooperat pe deplin cu ancheta angajează 5 009 persoane. Aceasta pare să arate că în producția de bunuri care includ fibre discontinue din poliester sunt implicate cel puțin 40 000-45 000 de persoane. Tabelul de mai jos conține, de asemenea, indicatori cu privire la evoluția ocupării forței de muncă la utilizatorii care au cooperat:

Tabelul 15

(65)

Cu toate că numărul societăților care au cooperat este limitat, se poate concluziona, totuși, că taxele antidumping existente nu au împiedicat creșterea semnificativă a ocupării forței de muncă în perioada examinată. Prin urmare, acest argument al utilizatorilor a fost respins. Desigur, situația era diferită în ancheta precedentă, în care impunerea unor taxe suplimentare antidumping care puteau ajunge la 30 % ar fi putut duce la pierderi de locuri de muncă în sectorul utilizatorilor.

(66)

În al treilea rând, utilizatorii menționați în această secțiune au arătat că există o cerere tot mai mare în sectorul materialelor nețesute și în sectorul umpluturilor pentru două tipuri speciale de fibre discontinue din poliester: HCS și LMP (menționate în considerentul 20) și în cazul cărora producția în Comunitate este limitată, în timp ce RPC și Coreea au capacități extinse de producție în domeniu.

(67)

În această privință, conform celor mai bune estimări ale Comisiei, având în vedere informațiile furnizate de părțile interesate, consumul total de LMP în comunitate în perioada anchetei de reexaminare este de 85 000-90 000 de tone și consumul total de HCS este de 65 000-70 000 de tone. Industria comunitară asigură în prezent 2 155 de tone de LMP și 21 543 de tone de HCS. Cererea pentru aceste tipuri de fibre discontinue din poliester este în continuă creștere și, conform unei asociații de utilizatori, în următorii ani se va înregistra o creștere anuală de 6 % pentru ambele tipuri.

(68)

Producătorii comunitari de fibre discontinue din poliester afirmă că producerea acestor „specialități” în Comunitate este limitată din cauză că nivelul existent al prețurilor care fac obiectul unui dumping nu le permite să mărească producția. Conform datelor colectate în cadrul prezentei anchete, capacitățile de producție pentru HCS și LMP în industria comunitară în perioada examinată au evoluat după cum urmează:

Tabelul 16

(69)

Acest tabel arată că industria comunitară ar avea posibilitatea să acopere 88-95 % din cererea totală de HCS și aproximativ 37 % din cererea totală de LMP în cazul în care prețurile ar ajunge la un anumit nivel. Mai mult, chiar dacă industria comunitară produce cantități limitate din aceste „specialități”, utilizatorii se pot aproviziona din Coreea și RPC cu taxe antidumping limitate (numai 5,7 % de la Huvis din Coreea și 4,9 % de la Far Eastern din RPC). În ceea ce privește posibilitatea aprovizionării din Taiwan, s-a semnalat că producția de fibre discontinue din poliester în Taiwan este în curs de scădere și că aceasta va duce la creșteri de prețuri sau probleme de aprovizionare și, dacă ar urma să se înlocuiască această sursă cu importuri din RPC și Coreea, impactul taxelor plătite pentru aceste „specialități” importate din RPC și Coreea ar fi semnificativ, din cauza marjei scăzute de profit pentru utilizatorii comunitari. Argumentele respective nu pot fi acceptate. Pe de o parte, chiar dacă producția de fibre discontinue din poliester este în scădere în Taiwan, capacitatea disponibilă ar trebui să crească (capacitatea disponibilă preconizată pentru 2008 este de aproximativ 122 000 de tone, iar pentru 2009 de 150 000 de tone). În concluzie, nu este clar dacă va exista un deficit structural de aprovizionare cu aceste specialități.

(70)

În ceea ce privește prețurile acestor „specialități”, nu există statistici oficiale, dar, așa cum se arată în tabelul de mai jos, conform datelor furnizate de societățile care au cooperat, prețul HCS (inclusiv taxele antidumping) a crescut cu numai 2 % între 2004 și perioada anchetei de reexaminare. În 2006 s-a înregistrat o scădere substanțială a prețului. Creșterea înregistrată între 2006 și perioada anchetei de reexaminare a fost, după toate probabilitățile, cauzată de impunerea de taxe antidumping provizorii asupra importurilor din Taiwan în primul semestru al anului 2007. În ceea ce privește LMP, prețul acestui produs a crescut cu 18 % în perioada examinată.

Tabelul 17

(71)

Aceste date trebuie să fie analizate în legătură cu ponderea acestor specialități în costurile totale pentru produsele care încorporează fibre discontinue din poliester. Pe baza datelor furnizate de utilizatorii care au cooperat, impactul HCS asupra costurilor totale ale acestora pentru produse care încorporează fibre discontinue din poliester este de numai 1,98 %, iar impactul LMP este de 4,38 %. Ținând cont că rentabilitatea medie este de aproximativ 4 %, impactul asupra costurilor totale cauzat de aceste „specialități” nu este semnificativ, în pofida creșterii substanțiale a prețului LMP. Prin urmare, acest argument se respinge.

(72)

Situația era diferită în ancheta precedentă, când impunerea de taxe antidumping de aproape 30 % asupra importurilor de LMP și HCS originare din Taiwan și creșterile de prețuri la care ar fi dus aceasta asupra produselor menționate ar fi avut un impact mai semnificativ asupra costurilor totale.

(73)

Utilizatori care reprezintă aproximativ 6 % din consumul comunitar total de fibre discontinue din poliester și 3 % din importurile din țările în cauză au indicat că eliminarea măsurilor ar afecta rentabilitatea industriei din aval, având în vedere că falimentul sectorului fibrelor discontinue din poliester în UE ar duce la creșteri de prețuri pentru fibrele discontinue din poliester în doi ani și, în consecință, s-ar preconiza o creștere a importurilor de bunuri care includ fibre discontinue din poliester.

(74)

Având în vedere argumentele aduse anterior în secțiunea D.4 (probabilitatea unor importuri semnificative în cazul în care măsurile se abrogă), nu este exclus ca acest scenariu să se concretizeze, cu riscurile asociate pentru menținerea unei concurențe reale.

(75)

Ținând cont de toți factorii de mai sus, se concluzionează că, deși cei mai mulți dintre utilizatorii care au participat la anchetă consideră că menținerea taxelor este împotriva interesului lor, ancheta arată că menținerea măsurilor nu ar avea un efect negativ semnificativ asupra situației lor economice și financiare. Mai mult, în contradicție cu ancheta anterioară, utilizatorii au opinii diferite cu privire la impactul unei posibile eliminări a măsurilor existente asupra activităților lor. Deși, așa cum s-a explicat mai sus, cei mai mulți dintre ei au cerut Comisiei să abroge taxele antidumping, printre cei care au cooperat cu ancheta există un număr semnificativ împotriva eliminării taxelor.

(76)

Șase importatori/comercianți au făcut observații în legătură cu prezenta anchetă în cadrul termenului indicat în avizul de deschidere, dar numai trei dintre aceștia (Saehan Europe, GSI Global Service International și Marubeni) au cooperat pe deplin și au oferit răspunsuri la toate întrebările puse de Comisie. Toate acestea sunt societăți profitabile, iar numărul de angajați care intervin în importul/comerțul de fibre discontinue din poliester este neglijabil.

(77)

Se pare că menținerea taxelor nu ar avea vreun impact negativ semnificativ asupra activității lor. Cei mai mulți dintre ei sunt de părere că este în interesul lor să fie abrogate măsurile impuse asupra importurilor din Coreea, dar nu și cele impuse asupra importurilor din RPC, pentru că aceasta ar însemna un flux uriaș de bunuri, iar nivelul prețurilor ar scădea, odată cu marja lor de profit. Pe de altă parte, având în vedere capacitățile disponibile din Coreea, care sunt mai limitate față de cele din RPC, aceștia sunt de părere că impactul importurilor coreene asupra prețurilor nu ar aduce prejudicii activității lor.

(78)

Pe această bază se concluzionează că, indiferent dacă măsurile se mențin, în general, activitatea importatorilor și a comercianților nu va fi afectată în mod semnificativ.

(79)

Producătorii comunitari, care susțin că produc 56 % din fibrele discontinue din poliester din materiale reciclate, au afirmat că importurile de fibre discontinue din poliester au un efect negativ asupra rentabilității societăților de reciclare. S-a afirmat, de asemenea, că 425 000 de persoane sunt angajate în colectarea de polietilen tereftalat pentru aprovizionarea societăților de reciclare. În acest sens, trebuie remarcat că societățile de reciclare a recipientelor PET nu s-au arătat interesate să participe la această investigație, în pofida invitației adresate în avizul de deschidere și a trimiterii chestionarelor de către Comisie, la care nu s-a primit niciun răspuns. Pe de altă parte, cererea de recipiente PET în Asia este mare și în creștere, iar neinstituirea măsurilor antidumping nu-i va împiedica pe reciclatorii de recipiente PET să își vândă produsele pe piața mondială. În consecință, aceste argumente se resping.

(80)

Mai mult, producătorii comunitari au atras atenția că procesul de fabricație a fibrelor discontinue din poliester din materiale reciclate folosește mai puțină energie decât procesul chimic și că transportul fibrelor discontinue din poliester din Asia generează emisii de carbon. Prin urmare, înlocuirea producției comunitare cu importuri care fac obiectul unui dumping, în special din RPC și Coreea, ar crește emisiile de carbon și ar afecta îndeplinirea obiectivelor UE în privința schimbărilor climatice. În acest context, se reamintește în orice caz că analiza interesului comunitar în cadrul procedurilor antidumping se concentrează pe impactul economic al măsurilor asupra operatorilor economici în cauză și nu are legătură directă cu preocupările legate de mediu.

(81)

Nu s-au adus niciun fel de argumente cu privire la Arabia Saudită (sau Belarus) care să justifice concluzia că menținerea măsurilor nu ar fi în interesul comunitar.

(82)

Având în vedere cele de mai sus, se poate concluziona că producătorii comunitari de fibre discontinue din poliester, inclusiv industria comunitară, beneficiază de pe urma măsurilor în vigoare, dar se află în continuare într-o situație vulnerabilă. În perioada examinată, aceștia au putut să își extindă cota de piață, producția, capacitatea, cifra de afaceri și nivelul de ocupare a forței de muncă. Mai mult, ei au făcut eforturi substanțiale în ceea ce privește investițiile, au deschis noi instalații în Polonia, România și Bulgaria. În plus, Tergal, un furnizor important al industriei filaturilor, și-a depășit dificultățile financiare și, conform informațiilor furnizate de către companie, nu se mai află în procedură de salvgardare („procédure de sauvegarde”) din iulie 2007. Totuși, situația financiară a societății este, în continuare, precară și aceasta nu poate face față unui influx brusc de importuri care fac obiectul unui dumping. Menținerea taxelor va continua să aducă beneficii substanțiale industriei comunitare și va contribui, după toate probabilitățile, la restaurarea viabilității acesteia. Situația este în contrast evident cu imaginea rezultată din ancheta precedentă, când s-a concluzionat că aprovizionarea cu fibre discontinue din poliester ar putea deveni problematică pe piața comunitară din cauza conversiei industriale a unei societăți (La Seda) pentru a crește producția altor articole, din cauza falimentului unui alt producător (Pennine Fibers) și a dificultăților financiare anterioare ale societății Tergal.

(83)

În ceea ce privește utilizatorii și importatorii, taxele antidumping impuse în prezent asupra importurilor din țările în cauză nu le-au pus în pericol viabilitatea și capacitatea de extindere. Prin urmare, dacă se încheie aplicarea măsurilor, e probabil ca orice avantaje pentru utilizatori și importatori să fie limitate, având în vedere că taxele antidumping nu au avut un efect semnificativ asupra situației lor economice. Contrar acestei concluzii, analiza anchetei precedente a arătat că impunerea de noi taxe antidumping, care puteau ajunge la aproape 30 %, ar fi avut un impact asupra prețurilor fibrelor discontinue din poliester, în special HCS și LMP, care ar fi putut să producă dificultăți financiare pentru un număr substanțial de utilizatori.

(84)

Prin urmare, se concluzionează că posibilele avantaje limitate de care utilizatorii și importatorii de fibre discontinue din poliester ar putea beneficia dacă taxele ar fi abrogate, ar fi foarte disproporționate față de dezavantajele serioase suferite de industria comunitară.

(85)

În consecință, se poate concluziona că încheierea aplicării măsurilor impuse în prezent asupra importurilor din țările în cauză nu s-ar justifica din punct de vedere al interesului comunitar.

(86)

S-a atras atenția de către mai multe părți interesate asupra faptului că măsurile antidumping nu pot fi impuse pe o bază discriminatorie, după cum se precizează în articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază care prevede că „se impune o taxă antidumping a cărei valoare este adecvată fiecărui caz, în mod nediscriminatoriu, la importurile unui produs, indiferent din ce sursă provin, despre care s-a constatat că fac obiectul unui dumping și produc un prejudiciu, …”. S-a indicat, de asemenea, că acest principiu al nediscriminării este și un principiu fundamental al legislației OMC.

(87)

Conform părților interesate care invocă aplicarea principiului nediscriminării, s-a constatat, în Regulamentul (CE) nr. 2005/2006, că importurile de fibre discontinue din poliester din Taiwan și Malaezia fac obiectul unui dumping și produc prejudicii. S-a afirmat că „motivul pentru care aceste două surse de import de fibre discontinue din poliester nu sunt supuse taxelor antidumping nu este acela că ulterior Comisia a constatat că importurile de fibre discontinue din poliester din Malaezia și Taiwan nu fac obiectul unui dumping sau nu produc prejudicii …”. Mai mult, s-a afirmat că decizia Comisiei de a nu continua să impună măsuri antidumping asupra importurilor de fibre discontinue din poliester din Malaezia și Taiwan de la 22 iunie 2007, în ciuda faptului că s-a constatat că aceste importuri fac obiectul unui dumping și creează prejudicii, are efectul de a invalida continuarea impunerii de taxe antidumping asupra importurilor de fibre discontinue din poliester din alte țări.

(88)

În primul rând, se atrage atenția că în cazul Malaeziei și al Taiwanului plângerea a fost retrasă și că nu a existat nicio constatare definitivă a Consiliului cu privire la justificarea impunerii taxelor antidumping. Prin urmare, nu există nicio discriminare.

(89)

În al doilea rând, natura testelor legale cu privire la interesul comunitar, conform articolului 9 alineatul (1) (aplicabil în cazul Taiwanului și al Malaeziei) și articolului 21 (aplicabil în cazul de față) din regulamentul de bază, este diferită. Conform primului articol, testul trebuie să stabilească dacă echilibrul de interese în cauză este atât de pozitiv încât Comisia ar trebui să continue procedurile din oficiu, chiar și în absența unei plângeri depuse. Conform celui de-al doilea articol, testul trebuie să stabilească dacă echilibrul de interese este atât de negativ încât aplicarea măsurilor ar trebui să fie încheiată. Prin urmare, din natura diferită a testelor rezultă că nu poate exista o discriminare.

(90)

În al treilea rând, chiar și în situația ipotetică a unei decizii definitive luate de Consiliu cu privire la neimpunerea de taxe antidumping asupra importurilor de fibre discontinue din poliester originare din Malaezia și Taiwan, nu ar fi vorba de discriminare în acest caz, având în vedere că principiul invocat se aplică numai dacă se ajunge la concluzii similare în anchete diferite cu privire la același produs. Cu alte cuvinte, pentru respectarea principiului nediscriminării, enunțat la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază și articolul 9 alineatul (2) din Acordul OMC privind antidumpingul, trebuie să nu se trateze diferit situații comparabile și să nu se trateze în același fel situații diferite. După cum s-a explicat anterior, faptele și concluziile prezentei anchete sunt radical diferite față de faptele și concluziile în cazul Malaeziei și al Taiwanului și, în consecință, cele două situații nu sunt comparabile.

(91)

Având în vedere cele de mai sus, afirmațiile făcute în legătură cu aplicarea principiului nediscriminării se resping.

(92)

Toate părțile au fost informate cu privire la datele și considerentele esențiale în baza cărora se intenționează recomandarea menținerii măsurilor existente. Părților li s-a acordat, de asemenea, un termen pentru a-și prezenta observațiile în urma prezentei comunicări.

(93)

Pe baza faptelor și a considerentelor menționate anterior, se concluzionează că, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, trebuie să se încheie reexaminarea intermediară și trebuie să se mențină taxele antidumping impuse asupra importurilor de fibre discontinue din poliester produse și exportate către Comunitatea Europeană de către țările în cauză,

16.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 247/17

16.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 247/19

(1)

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1763/2004 enumeră persoanele care fac obiectul înghețării fondurilor și resurselor economice, în conformitate cu regulamentul menționat.

(2)

Comisia este autorizată să modifice anexa menționată anterior, luând în considerare deciziile Consiliului de punere în aplicare a Poziției comune 2004/694/PESC privind noi măsuri în sprijinul unei puneri în aplicare efective a mandatului TPII (2). Decizia 2008/733/PESC a Consiliului (3) din 15 septembrie 2008 pune în aplicare respectiva poziție comună. Prin urmare, anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1763/2004 trebuie modificată în consecință,

16.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 247/20

(1)

Articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că taxa la import pentru produsele care se încadrează la codurile NC 1001 10 00, 1001 90 91, ex 1001 90 99 (grâu comun de calitate superioară), 1002, ex 1005, cu excepția hibrizilor pentru sămânță și ex 1007, cu excepția hibrizilor destinați însămânțării, este egală cu prețul de intervenție valabil pentru aceste produse la data importării, majorat cu 55 %, din care se deduce prețul la import CIF aplicabil lotului în cauză. Cu toate acestea, taxa respectivă nu poate depăși nivelul taxelor din Tariful Vamal Comun.

(2)

Articolul 136 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că, pentru calcularea taxei la import menționate la alineatul (1) din articolul de mai sus, se stabilesc periodic, pentru produsele în cauză, prețuri CIF reprezentative la import.

(3)

În temeiul articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96, prețul care trebuie utilizat pentru calcularea taxei la import pentru produsele care se încadrează la codurile NC 1001 10 00, 1001 90 91, ex 1001 90 99 (grâu comun de calitate superioară), 1002 00, 1005 10 90, 1005 90 00 și 1007 00 90 este prețul CIF reprezentativ la import, stabilit zilnic în conformitate cu metoda prevăzută la articolul 4 din regulamentul menționat anterior.

(4)

Este necesar să se stabilească taxele la import pentru perioada începând cu 16 septembrie 2008, aplicabile până la stabilirea și intrarea în vigoare a unei noi taxe.

(5)

Cu toate acestea, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 608/2008 al Comisiei din 26 iunie 2008 privind suspendarea temporară a taxelor vamale la importul anumitor cereale pentru anul de comercializare 2008/2009 (3), aplicarea anumitor taxe stabilite prin prezentul regulament se suspendă,

16.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 247/23

(1)

La 24 ianuarie 2006, Consiliul a adoptat Decizia 2006/116/CE de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada cuprinsă între 26 ianuarie 2006-25 ianuarie 2010 (1).

(2)

Un post de membru în cadrul Comitetului Regiunilor a devenit vacant ca urmare a demisiei domnului Willi STÄCHELE,

16.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 247/24

(1)

La 24 ianuarie 2006, Consiliul a adoptat Decizia 2006/116/CE de numire a membrilor și a membrilor supleanți ai Comitetului Regiunilor pentru perioada 26 ianuarie 2006-25 ianuarie 2010 (1).

(2)

Un post de membru în cadrul Comitetului Regiunilor a devenit vacant ca urmare a expirării mandatului domnului Francesco SCOMA,

16.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 247/25

(1)

La 24 ianuarie 2006, Consiliul a adoptat Decizia 2006/116/CE de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada 26 ianuarie 2006-25 ianuarie 2010 (1).

(2)

Un post de membru în cadrul Comitetului Regiunilor a devenit vacant ca urmare a demisiei domnului Milan MURGAŠ. Un post de supleant a devenit vacant ca urmare a numirii domnului Vladimír BAJAN în calitate de membru în cadrul Comitetului Regiunilor,

(a)

în calitate de membru:

domnul Vladimír BAJAN, predseda Bratislavského samosprávneho kraja (președinte al regiunii autonome Bratislava), (schimbare de mandat);

(b)

în calitate de supleant:

domnul Milan MURGAŠ, predseda Banskobystrického samosprávneho kraja (președinte al regiunii autonome Banská Bystrica).

16.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 247/26

(1)

La 24 ianuarie 2006, Consiliul a adoptat Decizia 2006/116/CE de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada 26 ianuarie 2006-25 ianuarie 2010 (1).

(2)

Un post de membru în cadrul Comitetului Regiunilor a devenit vacant ca urmare a demisiei doamnei Joëlle KAPOMPOLÉ. Un post de supleant a devenit vacant ca urmare a numirii domnului Patrick LACHAERT în calitate de membru în cadrul Comitetului Regiunilor,

(a)

în calitate de membru:

domnul Patrick LACHAERT, Vlaams Volksvertegenwoordiger (schimbare de mandat);

și

(b)

în calitate de supleant:

domnul Marc VAN DEN ABEELEN, Vlaams Volksvertegenwoordiger.

16.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 247/27

(1)

În aprilie 2004, municipalitatea orașului Amsterdam a contactat Comisia în legătură cu o serie de aspecte privind achizițiile publice legate de instalarea unei rețele de acces pentru telecomunicații de tip FttH (fibre-to-the-home). În plus, municipalitatea a solicitat Comisiei să confirme că proiectul nu are caracter de ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE. Prin scrisoarea din 22 iulie 2004, Comisia a informat municipalitatea orașului Amsterdam că o astfel de confirmare este posibilă numai după notificarea măsurii de către autoritățile olandeze. Comisia a cerut autorităților olandeze să furnizeze toate informațiile necesare pentru evaluarea măsurii în temeiul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE. Autoritățile olandeze au solicitat prelungirea termenului în august 2004, aceasta fiind acceptată de Comisie la 7 septembrie 2004.

(2)

În septembrie 2004, autoritățile olandeze au participat la o reuniune cu Comisia, unde au fost prezentate și discutate planurile municipalității orașului Amsterdam. În răspunsul lor din 7 octombrie 2004 la scrisoarea Comisiei din 23 iulie 2004, autoritățile olandeze au declarat că proiectul din Amsterdam va fi notificat în viitorul apropiat. La 17 mai 2005, autoritățile olandeze au notificat proiectul – participarea municipalității orașului Amsterdam în cadrul unei întreprinderi care va realiza instalarea și va deține această rețea. Autoritățile olandeze au cerut confirmarea Comisiei cu privire la faptul că investiția efectuată de municipalitatea orașului Amsterdam în persoana juridică deținătoare a acestei rețele este compatibilă cu principiul investitorului în economia de piață și în consecință nu constituie ajutor de stat.

(3)

În urma transmiterii de către autoritățile olandeze a unor informații suplimentare la 23 iunie 2005 și a unei reuniuni care a avut loc la 28 iunie 2005 între reprezentanții orașului Amsterdam și Comisie, la 15 iulie 2005 Comisia a transmis o scrisoare care conținea elementele unei explicații a aplicării principiului investitorului în economia de piață, precum și o a doua cerere de informații.

(4)

Într-o scrisoare înregistrată la 18 noiembrie 2005, autoritățile olandeze au semnalat faptul că sunt în întârziere cu planificarea și că municipalitatea orașului Amsterdam încă lucrează la organizarea proiectului și a condițiilor investiționale. Autoritățile olandeze au precizat că au nevoie de mai mult timp pentru furnizarea informațiilor solicitate și au rugat Comisia să suspende evaluarea până în momentul în care vor fi disponibile toate datele.

(5)

Prin e-mailul înregistrat la data de 23 decembrie 2005, municipalitatea orașului Amsterdam a informat Comisia că în consiliul municipal al orașului Amsterdam s-a decis în unanimitate să se investească în instalarea rețelei FttH, precizând de asemenea că au început o serie de negocieri cu BAM/DRAKA (pentru construirea rețelei) și cu BBned (pentru exploatarea rețelei), precum și cu ING RE și cu cinci societăți pentru locuințe sociale (coinvestitori), negocieri ce urmau să fie finalizate până în ianuarie 2006.

(6)

Prin scrisoarea înregistrată la data de 27 decembrie 2005, Comisia a primit o plângere referitoare la acest proiect din partea VECAI (asociația operatorilor de cablu din Țările de Jos, care în septembrie 2007 și-a schimbat denumirea în „NLKabel”) (2). UPC Nederland BV (un operator de cablu prezent cu precădere în Amsterdam, denumit în continuare „UPC” (3) a prezentat Comisiei motivele sale de îngrijorare pentru prima dată în martie 2005. Ambele părți – cu care au avut loc mai multe reuniuni – invocă faptul că participarea municipalității nu este în conformitate cu principiul investitorului în economia de piață și constituie un ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

(7)

La 3 martie 2006, Comisia a transmis autorităților olandeze o scrisoare de rapel, referindu-se la afirmația din noiembrie 2005 a acestora potrivit căreia urmau să fie furnizate mai multe informații după ce organizarea proiectului avea să avanseze, fapt preconizat pentru primăvara anului 2006. De asemenea, Comisia a reamintit autorităților olandeze obligația de suspendare prevăzută la articolul 88 alineatul (3) din Tratatul CE.

(8)

Autoritățile olandeze au răspuns la scrisoarea Comisiei din 3 martie 2006 la 3 aprilie 2006 și au transmis informații suplimentare prin scrisoarea din 2 mai 2006. La 19 mai 2006, Comisia a trimis o altă scrisoare autorităților olandeze, referindu-se la informațiile primite din partea UPC, care puneau sub semnul îndoielii aplicarea principiului investitorului în economia de piață, și le-a reamintit obligația de suspendare (4).

(9)

Autoritățile olandeze au transmis informații suplimentare în mai și iunie 2006 (5). Comisia a transmis autorităților olandeze o nouă cerere de informații la 24 iulie 2006, iar ca răspuns autoritățile olandeze au prezentat mai multe pachete de informații (6). Ca urmare a unei cereri suplimentare de informații din 29 septembrie 2006, la 13 octombrie 2006 autoritățile olandeze au solicitat prelungirea termenului stabilit pentru furnizarea răspunsului.

(10)

Între timp, instalarea rețelei a început la 12 octombrie 2006 (7). În lumina acestui eveniment, prelungirea termenului, solicitată de autoritățile olandeze, a fost refuzată. Autoritățile olandeze au prezentat o parte din răspunsuri înainte de termenul stabilit, 26 octombrie, iar ulterior au transmis un volum substanțial de informații, la 30 octombrie și la 16, 20 și 21 noiembrie 2006.

(11)

UPC a solicitat instanței locale din Amsterdam, într-o cerere de adoptare de măsuri provizorii, să emită un ordin prin care să oblige municipalitatea orașului Amsterdam să se conformeze obligației de suspendare prevăzute la articolul 88 alineatul (3) din Tratatul CE și să nu continue proiectul înainte de finalizarea evaluării de către Comisie. Cererea UPC a fost respinsă de instanța locală, care a afirmat în hotărârea pronunțată la 22 iunie 2006 că nu este evident că participarea municipalității la proiect ar presupune un ajutor de stat. Potrivit tribunalului, simplul fapt că municipalitatea a inițiat proiectul nu poate fi privit ca ajutor de stat. În plus, tribunalul a concluzionat că toate costurile inițiale suportate de Amsterdam (studii etc.) urmează să fie rambursate de asociația în participațiune Glasvezelnet Amsterdam CV și, prin urmare, nu constituie ajutor de stat.

(12)

Prin e-mailul din 22 septembrie 2006, UPC a informat Comisia că a declarat apel împotriva deciziei instanței locale. În noiembrie 2006, municipalitatea orașului Amsterdam (8) a informat Comisia că s-a propus de către Curtea de Apel ca UPC și municipalitatea orașului Amsterdam să aștepte decizia Comisiei înainte de emiterea hotărârii de către curte. Ambele părți au acceptat această propunere (9).

(13)

Prin scrisoarea din data de 20 decembrie 2006, Comisia a informat Țările de Jos că a decis să inițieze procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE cu privire la măsura notificată.

(14)

Prin scrisoarea din data de 8 ianuarie 2007, autoritățile olandeze au cerut acces la mai multe documente prezentate de UPC, menționate în decizia de inițiere a procedurii. În scrisoarea înregistrată la 13 februarie 2007, UPC a decis să acorde autorităților olandeze accesul la documentele solicitate, care au fost transmise de către Comisie autorităților olandeze.

(15)

La 18 ianuarie 2007, Curtea de Apel din Amsterdam (10) a respins apelul înaintat de UPC Nederland împotriva municipalității orașului Amsterdam pentru sistarea de către aceasta a activităților legate de măsura în cauză. Curtea de Apel a considerat că, deși în decizia de inițiere a procedurii Comisia și-a exprimat anumite îndoieli cu privire la respectarea principiului investitorului în economia de piață, punând la dispoziția Comisiei informațiile solicitate, municipalitatea orașului Amsterdam a putut dovedi că măsura este conformă cu principiul investitorului în economia de piață și nu constituie ajutor de stat. Curtea de Apel a considerat că este posibil ca, în aceste circumstanțe, Comisia să ajungă la concluzia că nu este vorba de un ajutor de stat. De asemenea, Curtea a considerat că interesele municipalității ar fi prejudiciate dacă aceasta ar trebui să sisteze toate activitățile legate de rețeaua de fibră optică din Amsterdam, în schimb UPC nu ar suferi niciun prejudiciu semnificativ în urma activităților de pregătire întreprinse de Amsterdam.

(16)

Prin scrisoarea din data de 5 martie 2007, UPC a solicitat Comisiei accesul la informațiile confidențiale transmise de autoritățile olandeze și instituirea unei proceduri de tip „data room” (11) pentru măsura în cauză, pentru a putea evalua afirmațiile autorităților olandeze astfel încât să își poată motiva plângerea în continuare. Prin scrisoarea din data de 26 martie 2007, Comisia a informat UPC că procedurile referitoare la ajutorul de stat nu prevăd acordarea accesului la informații confidențiale către terți, nici instituirea unei proceduri de tip „data room”.

(17)

Autoritățile olandeze au răspuns la decizia Comisiei de a iniția procedura de investigație formală prin scrisoarea înregistrată la 16 martie 2007.

(18)

După mai multe schimburi de scrisori între Comisie și autoritățile olandeze pe marginea unor aspecte legate de confidențialitate, versiunea publică a deciziei de inițiere a procedurii a fost trimisă reclamanților la 23 aprilie 2007 și a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (12). Comisia a invitat părțile interesate își prezinte observațiile cu privire la măsura în cauză.

(19)

În urma inițierii procedurii, Comisia a primit observații din partea a cinci părți interesate, și anume: Liberty Global/UPC (13), Com Hem (14), Ono (15), France Telecom (16) și o altă parte, care a solicitat păstrarea anonimatului (17). Prin scrisoarea înregistrată la data de 30 iulie 2007, Comisia a transmis autorităților olandeze observațiile terților. Autoritățile olandeze și-au prezentat observațiile prin scrisoarea din data de 17 septembrie 2007.

(20)

Comisia a organizat reuniuni cu reprezentanți ai Liberty Global/UPC la 5 iulie 2007 și cu autoritățile olandeze la 5 noiembrie 2007. Autoritățile olandeze au prezentat informații suplimentare la 9 și la 12 noiembrie 2007.

(21)

În anul 2004, municipalitatea orașului Amsterdam a decis să analizeze posibilitatea investirii într-o rețea de acces pentru comunicații electronice de tip FttH (fibre-to-the-home) (18) (Citynet Amsterdam). În urma rapoartelor, a analizelor de piață și a contactelor preliminare cu potențialii investitori, municipalitatea a decis oficial în decembrie 2005 să realizeze această investiție și a specificat condițiile în care va avea loc investiția.

(22)

Rețeaua FttH planificată să se realizeze în Amsterdam va deservi 37 000 de gospodării în Amsterdam, în zonele Zeeburg, Osdorp și Oost-Watergraafsmeer, care reprezintă împreună aproximativ 10 % din Amsterdam. De asemenea, municipalitatea orașului Amsterdam și-a exprimat intenția de a extinde proiectul, pe termen lung, și la alte zone ale Amsterdamului, astfel încât să fie deservite în total 400 000 de gospodării. Totuși, această extindere nu face parte din proiectul evaluat.

(23)

Proiectul din Amsterdam se bazează pe un „model cu trei niveluri”, prezentat în schema de mai jos.

Figura 1

Schemă simplificată a proiectului Citynet Amsterdam

(24)

Primul nivel reprezintă așa-numita „infrastructură de rețea pasivă”, care include conducte, fibra optică și cutiile exterioare pentru echipament.

(25)

Această infrastructură pasivă este activată prin intermediul echipamentelor de telecomunicații (al doilea nivel sau „nivelul activ”) de către un operator cu ridicata care gestionează și întreține rețeaua și furnizează servicii cu ridicata operatorilor cu amănuntul. Nivelul activ include sistemele de gestionare, control și întreținere necesare pentru exploatarea rețelei, cum ar fi comutatoarele, ruterele și separatoarele.

(26)

Operatorul cu ridicata va furniza operatorilor cu amănuntul acces liber, nediscriminatoriu, pentru ca aceștia să poată oferi servicii de televiziune, bandă largă, telefonie și alte servicii pe bază de Internet clienților finali (al treilea nivel sau „nivelul serviciilor cu amănuntul”). Pentru a putea oferi aceste servicii, furnizorii de servicii cu amănuntul vor trebui să investească, inter alia, în echipamente, să achiziționeze conținutul și să-și exploateze propria platformă de servicii (întreținere, servicii pentru clienți și facturare).

(27)

Infrastructura pasivă va fi deținută și gestionată de parteneriatul Glasvezelnet Amsterdam cv (denumit în continuare „GNA”) (19), format din municipalitatea orașului Amsterdam, doi investitori privați, și anume ING Real Estate (denumit în continuare „ING RE”) (20) și Reggefiber (21), precum și cinci filiale ale unor societăți pentru locuințe sociale (22). Între părți s-a semnat un acord de cooperare („Samenwerkingsovereenkomst”) la 11 aprilie 2006, iar acordul de investiție („CV-overeenkomst”) a fost semnat la 26 mai 2006.

(28)

Municipalitatea orașului Amsterdam investește 6 milioane EUR, ING RE și Reggefiber investesc fiecare câte 3 milioane EUR, trei dintre societățile pentru locuințe sociale investesc fiecare câte 1,5 milioane EUR și două societăți pentru locuințe sociale investesc fiecare 750 000 EUR (23). Investiția totală în capital se ridică la 18 milioane EUR. În plus, GNA a contractat un împrumut în valoare de […] (24) EUR de la […] (25). Bugetul total prevăzut pentru proiect este de 30 de milioane EUR. După cum se prezintă în figura 1, municipalitatea orașului Amsterdam deține o treime din acțiunile GNA, cei doi investitori privați dețin împreună o altă treime, iar filialele societăților pentru locuințe dețin restul de o treime.

(29)

Infrastructura pasivă a GNA va fi activată și exploatată de BBned (26) pe baza unui contract între GNA și BBned din […]. Investițiile necesare pentru furnizarea accesului cu ridicate vor trebui realizate de BBned. BBned va închiria fibra optică de la GNA și va avea dreptul […] (27) de a furniza transportul cu ridicata și serviciile aferente operatorilor cu amănuntul pe propriul risc. BBned va plăti o taxă pentru fiecare gospodărie conectată la GNA pentru utilizarea rețelei pasive.

(30)

Operatorul cu ridicata va furniza operatorilor cu amănuntul acces liber, nediscriminatoriu, pentru ca aceștia să poată oferi servicii de televiziune, bandă largă, telefonie și acces la Internet. Serviciile oferite prin noua rețea vor concura cu ofertele existente ale societăților de cablu și telecomunicații cum ar fi KPN și UPC. Pe baza informațiilor publice, se pare că BBned a încheiat deja contracte cu mai mulți furnizori de servicii cu amănuntul care au început să ofere utilizatorilor finali servicii „triple play” (28) prin rețeaua de fibră optică a GNA. Comisia face observația că BBned este activă, prin societățile afiliate Pilmo și Bbeyond, și la nivelul serviciilor cu amănuntul.

(31)

La 20 decembrie 2006, Comisia a decis să inițieze procedura de investigație formală, întrucât autoritățile olandeze nu au furnizat suficiente dovezi care să permită Comisiei să evalueze conformitatea cu principiul investitorului în economia de piață a investiției orașului Amsterdam în GNA. Comisia a considerat necesar să inițieze procedura de investigație formală atât din motive de conținut, cât și din motive procedurale (29).

(32)

În special, Comisia nu a fost convinsă că investiția municipalității orașului Amsterdam în GNA a fost „concomitentă”, adică realizată în același timp cu investițiile private ale ING RE și Reggefiber. Mai mult, Comisia nu a fost convinsă de egalitatea condițiilor investiției municipalității orașului Amsterdam în GNA cu condițiile în care au investit celelalte părți Aceste temeri se datorau în primul rând faptului că municipalitatea orașului Amsterdam a cheltuit bani pentru proiectul Citynet înainte de constituirea GNA (așa-numitele „investiții preliminare”) (30). Pe baza evaluării preliminare, Comisia a avut îndoieli și cu privire la fezabilitatea planului de afaceri al GNA. Astfel, în acea etapă nu a fost posibil să se excludă prezența unui ajutor de stat.

(33)

În afara acestor dificultăți și a impactului unui potențial ajutor de stat asupra investițiilor operatorilor privați, inițierea procedurii a fost justificată și prin prisma faptului că autoritățile olandeze nu au furnizat Comisiei toate informațiile necesare pentru evaluarea proiectului.

(34)

În sfârșit, Comisia a inițiat procedura de investigație formală și pentru a oferi autorităților olandeze și terților ocazia de a-și prezenta observațiile cu privire la evaluarea provizorie a măsurii descrise și de a pune la dispoziția Comisiei orice informații relevante referitoare la măsura în cauză.

(35)

UPC și-a prezentat observațiile prin scrisoarea înregistrată la 17 iulie 2007. În cadrul acestora, UPC își reiterează poziția exprimată înainte de adoptarea de către Comisie a deciziei de inițiere a procedurii (31), și anume că planul de afaceri al proiectului Citynet se bazează pe ipoteze economice nerealiste, în special în ceea ce privește gradul de penetrare și prețurile cu ridicata și că, prin urmare, planul de afaceri nu pare să fie viabil din punct de vedere economic. În sprijinul acestei afirmații, UPC a prezentat un raport întocmit de o firmă de consultanță, RBB Economics, care actualizează alte rapoarte întocmite de aceeași firmă de consultanță pe marginea aceluiași subiect (32) și prezentate înainte de inițierea procedurii de investigație formală (33).

(36)

În ceea ce privește viabilitatea economică a proiectului, UPC susține că noua rețea de fibră optică nu ar permite operatorilor să ofere servicii semnificativ diferite de cele oferite de operatorii actuali. În consecință și ținând seama de faptul că penetrarea benzii largi în zonele care ar urma să fie deservite de GNA a atins deja 65 % din numărul gospodăriilor, noua rețea de fibră optică nu ar atrage suficienți clienți pentru serviciile prestate, astfel încât să asigure viabilitatea planului său de afaceri.

(37)

În sprijinul acestui argument, UPC a prezentat cifrele totale ale rezilierilor (34) pentru propria sa rețea de cablu pentru zonele în care GNA furnizează deja (35) servicii triple play. Cifrele referitoare la rezilieri vizează perioada 1 ianuarie 2006-1 iunie 2007 în zonele în care este în curs de instalare rețeaua GNA. Valorile maxime ale acestor cifre indică faptul că gradul de penetrare al UPC în materie de servicii de televiziune prin cablu analog, accesul la internet, telefonie sau televiziune digitală în zonele respective era stabil, iar pentru accesul la Internet era chiar în creștere. Prin urmare, UPC remarcă faptul că nu sunt indicii care să arate o scădere sensibilă a gradului de penetrare ca urmare a prezenței GNA.

(38)

În plus, UPC susține că succesul instalării rețelelor de fibră optică în orașele olandeze Nuenen și Hillegom (36) la care fac referire autoritățile olandeze nu se poate compara cu proiectul din Amsterdam, întrucât se presupune că aceste proiecte au beneficiat de subvenții substanțiale din partea Ministerului olandez al Afacerilor Economice, rețelele sunt deținute în comun de către locuitori și operatori, proiectele sunt relativ restrânse ca dimensiuni (37), iar operatorii de bandă largă existenți ofereau, în ambele orașe, numai servicii elementare de bandă largă. Această situație este diametral opusă celei din Amsterdam, unde ofertele de acces rapid sunt disponibile prin rețelele de cablu și telecomunicații existente.

(39)

Potrivit UPC, întrucât este improbabil ca planul de afaceri al GNA să fie realist, investiția municipalității orașului Amsterdam în GNA nu este conformă cu principiul investitorului în economia de piață și constituie ajutor de stat. Citând decizia Comisiei în cazul Appingedam (38), UPC reafirmă și faptul că orice ajutor de stat inclus în proiect nu poate fi considerat compatibil cu tratatul, deoarece nu ar fi nici necesar, nici proporțional.

(40)

Pe lângă aceasta, UPC își exprimă îndoiala cu privire la faptul că investiția publică în GNA ar fi fost realizată în condiții egale cu investiția celorlalți acționari ai GNA. Conform argumentării UPC, faptul că municipalitatea orașului Amsterdam a realizat anumite investiții preliminare, iar alți acționari ai GNA au decis să participe la proiect după ce municipalitatea a efectuat o serie de studii de fezabilitate arată că investiția nu a avut loc în condiții egale pentru toți investitorii, ceea ce aruncă încă o umbră de îndoială asupra conformității măsurii cu principiile pieței.

(41)

În sfârșit, UPC atrage atenția asupra faptului că, în cazul în care proiectul eșuează, rețeaua ar putea fi vândută la un preț scăzut unui alt operator, care nu ar trebui să suporte costurile integrale ale investiției. Prin urmare, acest operator și-ar putea întări poziția concurențială profitând de pe urma unui proiect cu finanțare publică. De asemenea, UPC subliniază eventualul caracter de precedent al măsurii. În cazul în care Comisia ar considera că măsura nu constituie ajutor de stat, alte municipalități ar putea urma exemplul proiectului din Amsterdam pentru instalarea de rețele FttH. UPC atrage atenția asupra faptului că Ministerul olandez al Afacerilor Economice, împreună cu o întreprindere de inginerie, Arcadis (39), a realizat deja un model de calcul economic disponibil gratuit online (40) care, susține UPC, ar încuraja municipalitățile să-și dezvolte propriile rețele FttH.

(42)

În opinia operatorului de cablu spaniol ONO, care oferă servicii de radiodifuziune, transmisie și telecomunicații, Comisia ar trebui să aplice cu strictețe testul investitorului în economia de piață, întrucât s-ar putea ca alte municipalități să urmeze acest exemplu și să invoce principiul investitorului în economia de piață în proiecte similare, ceea ce ar conduce la proliferarea subvențiilor de stat. ONO afirmă că o intervenție publică ar trebui să aibă loc numai în circumstanțe speciale, ca de exemplu în prezența unei disfuncționalității a pieței, asigurându-se proporționalitatea măsurii și respectându-se principiul neutralității tehnologice, elemente care nu par să se regăsească în cazul măsurii de față. În cazul în care investiția orașului Amsterdam ar constitui ajutor de stat, ONO susține că orice ajutor inclus în proiect ar fi incompatibil cu piața comună, întrucât circumstanțele sunt similare cu cele din cazul Appingedam (41), iar în această situație orice ajutor acordat s-ar supune obligației de restituire. ONO atrage atenția asupra eventualului caracter de precedent al deciziei dacă instalarea rețelelor FttH poate beneficia de finanțare publică și în ce condiții.

(43)

France Telecom („FT”), principalul operator de telecomunicații prin rețea fixă din Franța, are un punct de vedere similar cu UPC și ONO. Întreprinderea are îndoieli cu privire la conformitatea cu principiul investitorului în economia de piață a investiției realizate de municipalitatea orașului Amsterdam în proiectul Citynet. De asemenea, FT este de acord cu abordarea Comisiei prin care, în domeniul măsurilor de ajutor de stat, se face o distincție între zone „albe”, „gri” și „negre”, abordare aplicată de Comisie la evaluarea compatibilității ajutoarelor (42). FT afirmă că orice intervenție a statului în zonele „negre” (ca în situația din Amsterdam) pare greu de justificat, întrucât conduce la o denaturare gravă a concurenței. Potrivit FT, aceasta este în special situația pentru măsura în cauză, întrucât instalarea de rețele de acces prin fibră optică necesită investiții substanțiale din partea operatorilor de pe piață.

(44)

Observațiile transmise de COM HEM, un operator de cablu suedez, sunt similare celor transmise de ceilalți operatori. În general, COM HEM are îndoieli cu privire la conformitatea investiției municipalității orașului Amsterdam cu principiile pieței. În observațiile sale, COM HEM arată că finanțarea publică pentru proiecte de bandă largă din zone urbane este rareori conformă cu principiul investitorului în economia de piață și are efecte pronunțate de denaturare a concurenței. De asemenea, COM HEM solicită aplicarea cu strictețe a principiului investitorului în economia de piață și subliniază valoarea de precedent a cazului Amsterdam în ceea ce privește viitoarele investiții municipale și ale altor sectoare publice.

(45)

O altă parte, care a solicitat păstrarea anonimatului și care furnizează servicii de telecomunicații în mai multe țări europene, a salutat decizia Comisiei de a iniția procedura de investigație formală. Întreprinderea respectivă susține că investiția sa este periclitată de inițiativele municipalităților care utilizează fonduri publice și care au un efect de denaturare asupra pieței. Întreprinderea speră că în proiectul Citynet Amsterdam Comisia va interzice finanțarea publică.

(46)

Prin scrisoarea înregistrată la data de 16 martie 2007, autoritățile olandeze și-au prezentat observațiile în legătură cu decizia Comisiei de a iniția procedura de investigație formală. De asemenea, autoritățile olandeze și-au prezentat observațiile cu privire la versiunile neconfidențiale ale studiilor întocmite pentru UPC de către RBB.

(47)

În toate observațiile transmise, autoritățile olandeze își susțin poziția, și anume că investiția municipalității orașului Amsterdam în GNA este conformă cu principiul investitorului în economia de piață și, în consecință, nu constituie ajutor de stat.

(48)

Autoritățile olandeze susțin că în Statele Unite și în Asia se instalează rețele de fibră optică pe scară largă, în timp ce Europa rămâne în urmă la acest capitol. Autoritățile afirmă că proiectele precum cel de față sunt deosebit de avantajoase pentru economia europeană și sunt pe deplin conforme cu agenda de la Lisabona (43).

(49)

De asemenea, autoritățile olandeze evidențiază faptul că modelul de afaceri al GNA încurajează concurența deoarece, contrar modelului închis al operatorilor de cablu, furnizează acces liber și nediscriminatoriu tuturor operatorilor cu amănuntul. Autoritățile olandeze susțin că noul model de afaceri promovează, inter alia, concurența în sectorul serviciilor, încurajează inovarea și contribuie la reducerea riscului pentru furnizorii de servicii, permițându-le să utilizeze modalități de finanțare adaptate caracteristicilor fiecărui nivel în parte.

(50)

Autoritățile olandeze sunt de părere că participanții la proiect constituie o dovadă în plus a faptului că proiectul GNA se desfășoară în condițiile pieței. În acest context, autoritățile subliniază faptul că cei doi investitori privați și filialele comerciale ale societăților pentru locuințe sociale sunt dispuși să participe la proiect în aceleași condiții ca și municipalitatea. De asemenea, autoritățile olandeze menționează procedurile de licitație deschisă organizate pentru construirea rețelei și pentru furnizarea de servicii cu ridicata prin intermediul rețelei. Ele arată, de asemenea, că primirea de către GNA a unui împrumut bancar substanțial în condițiile pieței constituie o dovadă clară a faptului că proiectul și planul de afaceri care stă la baza acestuia se întemeiază pe considerente prudente de piață.

(51)

Autoritățile olandeze subliniază, de asemenea, că numeroase proiecte similare de succes vizând instalarea unor rețele de fibră optică în întreaga Europă și în special în Țările de Jos (44) întreprinse de operatori de piață constituie o dovadă suficientă a faptului că astfel de investiții pot fi realizate în condiții normale de piață.

(52)

În ceea ce privește investițiile preliminare realizate de municipalitatea orașului Amsterdam, Comisia a menționat în decizia de inițiere a procedurii că municipalitatea a luat, înainte de constituirea GNA, o serie de inițiative ce păreau să depășească ceea ce ar sugera practica normală a pieței. Comisia și-a exprimat îngrijorarea că o parte din riscul inițial al activităților aflate la baza planului de afaceri al GNA ar fi putut fi absorbită de către municipalitatea orașului Amsterdam înainte de realizarea investițiilor de către ING și Reggegiber în cadrul GNA. Pe baza informațiilor prezentate de autoritățile olandeze înainte de inițierea investigației formale, nu a fost posibil să se clarifice dacă toți acționarii GNA au investit în aceleași condiții.

(53)

În răspunsul lor, autoritățile olandeze au subliniat faptul că toți investitorii și-au luat angajamentul la 24 mai 2006 cu privire la investiția în GNA în condiții identice.

(54)

În ceea ce privește investițiile preliminare (în valoare de […] EUR), autoritățile olandeze susțin că toți acționarii GNA au înțeles de la început că investițiile preliminare realizate de municipalitatea orașului Amsterdam vor trebui rambursate de către GNA. În sprijinul acestei afirmații, autoritățile olandeze fac distincția între două părți ale investițiilor preliminare.

(55)

În ceea ce privește prima parte, autoritățile olandeze subliniază faptul că, deși acordurile de constituire a GNA au fost semnate abia la 24 mai 2006, obligând toate părțile la investiția de […] EUR, în scrisoarea de intenție din […], viitorii acționari GNA au decis împreună ca o sumă forfetară de […] EUR (fără TVA) să fie destinată acoperirii costurilor de pregătire a proiectului. Printre altele, această sumă acoperea și costurile aferente procedurilor de licitație pentru selectarea constructorului rețelei (BAM/Draka) și a operatorului cu ridicata (BBned), anumite costuri prilejuite de procedura de notificare și anumite activități de excavare.

(56)

În ceea ce privește a doua parte a investițiilor preliminare (în valoare de […] EUR), autoritățile olandeze au argumentat că acestea sunt pe deplin conforme cu practica obișnuită de pe piață: investitorii prudenți de pe piață ar urma aceeași practică în proiectele comune, una din părțile participante trebuind de obicei să își asume rolul de „prim investitor”. De asemenea, autoritățile au subliniat faptul că investițiile preliminare efectuate de municipalitatea orașului Amsterdam nu au redus riscul investițional inițial pentru ceilalți acționari ai GNA.

(57)

În același timp, autoritățile olandeze susțin că investițiile preliminare nu au conferit niciun avantaj niciuneia dintre părți și, prin urmare, nu ar putea constitui ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE. De exemplu, demararea anumitor activități de excavare a fost determinată de faptul că în unele zone importante pentru viitoarea construire a rețelei GNA aveau loc o serie de lucrări de construcții civile. Întrucât în Amsterdam toate lucrările de excavare sunt coordonate, nu ar fi fost posibil să se excaveze din nou după câteva luni, ceea ce ar fi provocat întârzieri și costuri suplimentare pentru GNA.

(58)

În plus, autoritățile olandeze susțin că toate aceste costuri au fost încorporate în planul de afaceri și că nu au apărut costuri noi care să nu fi fost cunoscute de ceilalți acționari ai GNA.

(59)

În sprijinul acestor afirmații, municipalitatea orașului Amsterdam a transmis un raport întocmit de Deloitte – o firmă de contabilitate – la 18 ianuarie 2007, care auditează restituirea investițiilor preliminare. Acest raport arată că investițiile preliminare, în valoare de […] EUR, au fost restituite integral de GNA la sfârșitul anului 2006, cu dobândă. Autoritățile olandeze au informat Comisia că rata dobânzii aplicată (45) a fost de […] %, în conformitate cu legislația olandeză (46). Dobânda s-a ridicat la […] EUR și a fost plătită de GNA la data de […].

(60)

În plus, autoritățile olandeze nu consideră că propriile studii de fezabilitate fac parte din investițiile preliminare. Potrivit autorităților olandeze, toți investitorii prudenți de pe piață ar realiza astfel de studii. Autoritățile olandeze susțin că aceste studii nu ar fi putut reduce sau elimina o parte din riscul inițial pentru ceilalți acționari ai GNA, întrucât ceilalți potențiali acționari trebuie să se bazeze și pe propria evaluare și să analizeze riscurile la care se pot expune și beneficiile pe care le pot obține de pe urma proiectului.

(61)

În mod similar, studiile de fezabilitate ale celorlalți acționari ai GNA (ca ING RE sau Reggefiber) realizate înainte de a investi în GNA au fost finanțate de respectivele părți, fără ca GNA să suporte cheltuielile aferente.

(62)

Prin urmare, autoritățile olandeze afirmă că la îndoielile preliminare ale Comisiei cu privire la „concomitența” și la „egalitatea condițiilor” investițiilor preliminare realizate de municipalitatea orașului Amsterdam s-a răspuns în mod corespunzător prin explicațiile menționate mai sus și prin restituirea costurilor relevante finanțate inițial de către GNA.

(63)

În ceea ce privește planul de afaceri al GNA, autoritățile olandeze afirmă că investițiile efectuate de autoritățile publice satisfac condițiile principiului investitorului în economia de piață dacă sunt realizate în aceleași condiții ca și investițiile realizate de investitorii privați. Prezența investitorilor privați ar trebui să constituie o garanție a faptului că proiectul se desfășoară în condițiile de piață. Prin urmare, autoritățile olandeze susțin că nu era strict necesar ca planul de afaceri al GNA să fie analizat de către Comisie.

(64)

În al doilea rând, autoritățile olandeze consideră că toate ipotezele din planul de afaceri al GNA nu erau optimiste, ci mai degrabă conservatoare.

(65)

Mai exact, în ceea ce privește indicatorii financiari din planul de afaceri, în decizia de inițiere a procedurii, Comisia a comparat indicatorii financiari vizați cu datele publice comparative în materie, și anume cu costul mediu ponderat al capitalului (47) înregistrat de întreprinderi similare (48). Comisia a ajuns la concluzia preliminară că, în ansamblu, indicatorii financiari vizați de GNA nu păreau nerealiști, ci depindeau foarte mult de realizarea factorilor cheie ai succesului. În plus, Comisia a afirmat că este foarte probabil ca previziunile privind factorii cheie ai succesului planului de afaceri să fie nesigure, dată fiind noutatea proiectului din Amsterdam în ceea ce privește tehnologia utilizată (tehnologia fibrei de sticlă), modelul de afaceri (modelul cu trei niveluri), dimensiunea limitată a proiectului (de unde și o economie de scară redusă) și cererea preconizată a consumatorilor de servicii rapide de bandă largă.

(66)

Autoritățile olandeze afirmă că rata internă a rentabilității proiectului (49) nu ar trebui să fie comparată cu cifrele referitoare la costul mediu ponderat al capitalului suportat de operatorii integrați vertical, cum s-a procedat în decizia Comisiei de a iniția procedura, întrucât aceste cifre includ riscul tuturor celor trei niveluri ale acestor operatori de rețea. Spre deosebire de aceștia, GNA investește numai în rețeaua pasivă, a cărei durată de viață economică este de 30 de ani (sau chiar mai mult) și care este mai mult similară cu investițiile de infrastructură pentru care, în general, investitorii cer o rată a rentabilității mai scăzută.

(67)

În ceea ce privește gradul de penetrare vizat, în decizia de inițiere a procedurii, Comisia a ajuns la concluzia preliminară că, pe baza datelor disponibile, realizarea unei penetrări de cel puțin […] % pentru „scenariul minim” al GNA pare optimistă. În plus, obiectivul penetrării a […] % din numărul total al gospodăriilor după […] luni pare agresiv și va fi posibil numai printr-o strategie pe scară largă de „tarife de penetrare” prin care clienții existenți ai altor operatori să treacă la rețeaua GNA.

(68)

Autoritățile olandeze susțin că în Țările de Jos există deja mai multe proiecte de fibră optică ce se bucură de un mare succes, rețelele de fibră optică putând atinge un grad de penetrare ridicat. De exemplu, în ceea ce privește localitățile Nuenen sau Hillegom, autoritățile susțin că penetrarea fibrei optice a depășit 80 % după un an de funcționare. În plus, autoritățile olandeze susțin că nivelul actual al penetrării benzii largi nu este relevant pentru situația de față: serviciile furnizate prin intermediul rețelelor de fibră optică ar trebui considerate o piață nouă în comparație cu ofertele actuale de servicii de bandă largă ale operatorilor existenți. Prin urmare, nivelul actual al penetrării benzii largi nu ar trebui utilizat ca valoare de referință. În plus, autoritățile olandeze susțin că apar numeroase servicii și aplicații noi (50) care necesită rețele simetrice rapide, ce pot fi oferite numai printr-o rețea de tip FttH. Pe baza acestor argumente, autoritățile olandeze subliniază faptul că atingerea unui grad de penetrare de aproximativ […] în zone ale Amsterdamului în care rețeaua este instalată într-un interval de […] nu doar că este realistă, ci poate fi și considerată un obiectiv conservator.

(69)

În raport cu prețurile cu ridicata percepute de GNA operatorului cu ridicata, Comisia afirmă în decizia de inițiere a procedurii că, deși experții sugerează că rețelele de fibră optică presupun cheltuieli operaționale mai reduse în comparație cu actualele rețele de telecomunicații și cablu din cupru, prețurile cu ridicata ale GNA încă sunt considerabil mai mici față de ceea ce sugerează rapoartele de piață.

(70)

Autoritățile olandeze susțin că rețelele de fibră optică presupun costuri operaționale mai mici și au o durată de viață economică mai lungă decât rețelele existente. Prin urmare, sunt posibile prețuri cu ridicata mai scăzute în comparație cu ceea ce ar putea sugera datele referitoare la rețelele existente. Acest avantaj din punct de vedere al costurilor oferă o marjă suficientă pentru a se putea aplica prețuri cu ridicata relativ scăzute comparativ cu ofertele pentru rețelele din cupru actuale.

(71)

În ceea ce privește validitatea cifrelor referitoare la costurile investiției, în decizia de inițiere a procedurii, Comisia a constatat că cifrele comparative indică faptul că cheltuielile de investiții per conexiune estimate de GNA par să fie scăzute în comparație cu datele disponibile de la participanții pe piață și din alte surse.

(72)

Autoritățile olandeze susțin că fezabilitatea costurilor investiționale prevăzute este sprijinită și mai mult de topologia și caracteristicile zonei geografice în care se instalează rețeaua: zonele beneficiare din Amsterdam au o densitate ridicată a populației și multe blocuri de locuințe nou construite sau renovate, ceea ce contribuie la reducerea costurilor instalării rețelei pe locuință.

(73)

Cu privire la calcularea valorii reziduale a rețelei, autoritățile olandeze afirmă că estimările din planul de afaceri al GNA sunt realiste, dat fiind că durata de viață economică a rețelelor de fibră optică poate fi de 30 de ani sau mai mult. În acest interval de timp, nu vor fi necesare alte investiții sau cheltuieli de întreținere majore, spre deosebire de rețelele existente de cupru sau cablu. În plus, autoritățile susțin că, odată instalată, rețeaua va avea o „valoare strategică” semnificativă datorită „caracteristicilor de monopol natural ale rețelelor de acces prin fibră optică” de care se va bucura GNA având în vedere avantajul primului venit.

(74)

De asemenea, autoritățile olandeze s-au referit la concluzia preliminară a Comisiei conform căreia toate ipotezele de la baza planului de afaceri par optimiste și succesul proiectului poate fi periclitat chiar dacă un singur obiectiv (precum gradul de penetrare) nu este atins.

(75)

În acest context, autoritățile olandeze au solicitat revizuirea fezabilității ipotezelor și confirmarea acesteia într-un raport întocmit de Stratix Consulting/Universitatea Tehnică din Delft (51). Raportul respectiv a evaluat și fezabilitatea gradului de penetrare planificat al GNA. Analizând proiecte similare în Europa și în afara teritoriului acesteia, în special în Țările de Jos și estimând în același timp cererea viitoare de rețele simetrice rapide de bandă largă de pe piață (adică de rețele de fibră optică), raportul indică faptul că cifrele referitoare la penetrare prevăzute de GNA pot fi considerate o estimare conservatoare. De asemenea, raportul arată că în urma creșterii cererii de pe piață de servicii care necesită rețele de fibră optică, precum și datorită naturii infrastructurii deschise, care favorizează concurența, cererea de rețele de fibră optică ar putea să evolueze chiar mai rapid și la un nivel mai ridicat decât s-a preconizat în urmă cu câțiva ani.

(76)

Principala concluzie a studiului, împărtășită de autoritățile olandeze, este aceea că investiția municipalității orașului Amsterdam este viabilă din punct de vedere economic și, în consecință, este conformă cu principiul investitorului în economia de piață.

(77)

În primul rând, autoritățile olandeze își reiterează punctul de vedere potrivit căruia la îndoielile Comisiei cu privire la „concomitență” și „egalitatea condițiilor” datorate investițiilor preliminare ale municipalității orașului Amsterdam s-a răspuns în mod corespunzător prin restituirea costurilor relevante finanțate inițial, de către GNA. În plus, autoritățile olandeze susțin că planul de afaceri al GNA este fezabil și realist, investiția realizată de către municipalitatea orașului Amsterdam în proiectul GNA fiind, prin urmare, pe deplin conformă cu principiul investitorului în economia de piață.

(78)

În al doilea rând, autoritățile olandeze subliniază din nou faptul că, în opinia lor, în conformitate cu jurisprudența existentă (52) și cu deciziile Comisiei (53), participarea semnificativă a invesitorilor privați la un proiect în condiții identice cu cele ale investitorului ptublic ar trebui considerată „o dovadă concludentă” a faptului că se respectă principiul investitorului în economia de piață și că, așadar, nu există un ajutor de stat.

(79)

Autoritățile olandeze, făcând trimitere la Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului (54), susțin că în cazul în care poziția competitivă a unei întreprinderi nu poate fi direct afectată de măsura în cauză, partea respectivă nu poate fi considerată parte interesată. În consecință, autoritățile olandeze fac apel la Comisie să nu ia în considerare observațiile prezentate de ONO, France Telecom (55) și Com Hem, întrucât acestea nu sunt active pe piața de bandă largă din Țările de Jos și în special din Amsterdam.

(80)

Autoritățile olandeze susțin că toate părțile care au transmis observații în cazul de față nu au luat în considerare faptul că participarea investitorilor privați la investiție reprezintă o dovadă suficientă a conformității investiției cu principiul investitorului în economia de piață. De asemenea, ele susțin că, în conformitate cu jurisprudența relevantă a Curții de Justiție, analiza planului de afaceri nu era necesară, dată fiind participarea acestor investitori privați.

(81)

În ceea ce privește afirmațiile UPC, potrivit cărora penetrarea benzii largi în zonele care urmează să fie deservite de GNA a atins deja 65 % și că, prin urmare, GNA nu ar putea să își atingă gradul de penetrare urmărit, autoritățile olandeze afirmă că piața disponibilă este mult mai mare pentru GNA, întrucât prin rețeaua GNA clienților nu li se vor oferi doar servicii de bandă largă, ci și servicii de televiziune, telefonie și alte servicii noi. În ceea ce privește cifrele referitoare la rezilieri prezentate de UPC în scopul demonstrării lipsei unui interes suficient de mare față de serviciile care pot fi oferite prin rețeaua GNA, autoritățile olandeze susțin că aceste date nu sunt relevante, deoarece furnizarea serviciilor prin rețea a început doar în martie 2007 și, prin urmare, încă nu se pot formula concluzii pe baza acestor date (56).

(82)

Din motivele explicate la considerentul 79, autoritățile olandeze se îndoiesc că celelalte patru societăți pot fi considerate părți interesate. Ele afirmă că aceste părți au prezentat numai observații generale, care nu sunt relevante pentru evaluarea măsurii în cauză. Prin urmare, autoritățile olandeze nu consideră necesar să comenteze pe marginea acestor observații. Autoritățile olandeze nu prezintă nici comentarii pe marginea observațiilor terților cu privire la compatibilitatea oricărui ajutor de stat existent în cadrul măsurii, deoarece, potrivit acestor autorități, nu este necesară o evaluare a compatibilității în cazul de față, întrucât măsura nu presupune un ajutor de stat.

(83)

Comisia a analizat dacă măsura poate fi considerată ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE, care prevede că „sunt incompatibile cu piața comună ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau sectoare de producție, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre”. Prin urmare, pentru ca o măsură să fie considerată ajutor de stat, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: (1) măsura trebuie să fie acordată din resurse de stat și să fie imputabilă statului; (2) măsura trebuie să confere un avantaj economic unor întreprinderi; (3) avantajul trebuie să fie selectiv și să denatureze sau să amenințe să denatureze concurența; (4) măsura trebuie să afecteze comerțul intracomunitar.

(84)

La evaluarea măsurii trebuie luat în considerare contextul pieței: sectorul comunicațiilor electronice a fost liberalizat pe deplin în Europa în urmă cu câțiva ani. În special, investițiile în rețele de bandă largă din așa-numitele „zone negre” în care sunt oferite servicii diferite de bandă largă prin intermediul a cel puțin două infrastructuri concurente (cum ar fi rețelele de telefonie și de televiziune prin cablu) (57) sunt realizate în primul rând de întreprinderi private. Politica Comisiei în acest sector trebuie să fie mai severă în ceea ce privește proiectele care presupun fonduri publice în aceste domenii, dat fiind efectul de denaturare asupra activităților operatorilor privați (58).

(85)

În primul rând, trebuie evaluat dacă măsura este acordată direct sau indirect prin intermediul resurselor de stat și dacă este imputabilă statului (59).

(86)

În cazul de față, municipalitatea orașului Amsterdam investește 6 milioane EUR în parteneriatul GNA. Întrucât orice municipalitate trebuie considerată ca fiind o emanație a statului, investiția la rândul său trebuie privită ca fiind realizată din resurse de stat, în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE (60). Autoritățile olandeze nu au contestat existența resurselor de stat.

(87)

Pentru a se stabili dacă o investiție financiară din partea statului într-o întreprindere presupune un avantaj în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE, Comisia aplică principiul investitorului în economia de piață în conformitate cu jurisprudența relevantă a Curții de Justiție. În conformitate cu acest principiu, o tranzacție nu presupune ajutor de stat dacă are loc în același timp și în aceleași condiții care ar fi acceptabile pentru un investitor privat care ar funcționa în condițiile normale ale economiei de piață (61).

(88)

Potrivit unei jurisprudențe constante, capitalul pus de stat, direct sau indirect, la dispoziția unei întreprinderi, în circumstanțe care corespund condițiilor normale de piață, nu poate fi considerat ajutor de stat. Cu toate acestea, în cazul în care investiția realizată de către un investitor public nu are perspective de profitabilitate, nici măcar pe termen lung, o astfel de intervenție trebuie considerată ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE (62).

(89)

Astfel, trebuie să se considere că o contribuție de capital din fonduri publice satisface testul investitorului în economia de piață și nu constituie ajutor de stat dacă, inter alia, a avut loc în același timp cu o contribuție semnificativă de capital din partea unui investitor privat realizată în condiții comparabile (testul de „concomitență”) (63).

(90)

În cazul de față, investiția municipalității orașului Amsterdam a fost realizată împreună cu doi investitori privați, și anume ING RE și Reggefiber. Prin urmare, Comisia va analiza mai întâi dacă investiția municipalității orașului Amsterdam îndeplinește testul investitorului în economia de piață, dat fiind faptul că a fost efectuată concomitent cu o investiție privată semnificativă. În acest scop, Comisia va analiza următoarele criterii:

(91)

În primul rând, trebuie să se identifice dacă acești investitori sunt investitori pe piață și dacă investițiile realizate de investitorii privați au o semnificație economică reală. O astfel de semnificație trebuie evaluată în termeni absoluți (o porțiune semnificativă din totalul investiției) și în raport cu puterea financiară a investitorului privat în cauză.

(92)

În al doilea rând, trebuie să se evalueze dacă investiția a fost realizată de către toate părțile participante în același timp („concomitență”).

(93)

În al treilea rând, trebuie să se stabilească în ce măsură condițiile investiției sunt identice pentru toți acționarii.

(94)

În al patrulea rând, în cazul în care statul, alți investitori sau beneficiarul au alte relații în afara acestei investiții (de exemplu, printr-o scrisoare de însoțire care stipulează o garanție din partea statului), pot exista motive de îndoială cu privire la suficiența simplei echivalențe a condițiilor în care se realizează investiția (64).

(95)

Ulterior și în subsidiar, Comisia va examina și planul de afaceri al GNA, în special prin prisma reclamațiilor înaintate de Liberty Global/UPC și de alte părți interesate, potrivit cărora rețeaua construită de GNA nu ar reprezenta o activitate economică viabilă.

(96)

După cum a recunoscut Comisia în decizia de inițiere a procedurii (65), atât ING RE, cât și Reggefiber pot să fie considerați, fără îndoială, „investitori privați” (66). În plus, interesele economice ale celor două societăți sunt compatibile cu proiectul desfășurat de GNA: ING RE realizează investiții în sectorul imobiliar și în infrastructuri, iar Reggefiber participă la realizarea mai multor proiecte de rețele de fibră optică în Țările de Jos. De asemenea, Comisia remarcă faptul că cei doi investitori privați pot aduce tipuri de expertiză diferită pentru a contribui la succesul proiectului.

(97)

În termeni absoluți, cei doi investitori privați investesc o sumă substanțială (3 milioane EUR fiecare) în parteneriatul GNA. Deși, dată fiind puterea financiară a ING RE și a Reggefibber, o investiție de 3 milioane EUR ar putea fi considerată, în termeni relativi, o investiție mică, o astfel de investiție este în mod cert semnificativă în raport cu capitalizarea totală a GNA și cu aportul de capital al municipalității orașului Amsterdam.

(98)

Împreună, cei doi investitori privați reprezintă o treime din întregul capital social. În cadrul acestui proiect, această participare – deși nu conferă celor două societăți controlul absolut asupra GNA – reprezintă o proporție semnificativă din întreaga investiție. Prin urmare, Comisia consideră că atât ING RE, cât și Reggefiber reprezintă acționari importanți ai GNA. Cel mai mare acționar individual (municipalitatea orașului Amsterdam) deține 33 % din capitalul social al GNA. ING RE și Reggefiber dețin fiecare un pachet de acțiuni egal cu jumătate din pachetul celui mai mare acționar individual; împreună, dețin același volum de acțiuni ca municipalitatea. Ceilalți acționari ai societății, cele cinci societăți pentru locuințe sociale, dețin un volum mai mic de acțiuni decât ING RE și Reggefiber. Prin urmare, în cadrul GNA nici un investitor individual nu poate exercita control majoritar asupra societății. În plus, cei doi investitori privați pot avea o importanță capitală individual, și cu atât mai mult împreună, în formarea unei majorități care să dețină controlul în cadrul GNA (67).

(99)

De asemenea, Comisia face observația că, potrivit legislației Țărilor de Jos cu privire la societățile comerciale, o treime din acțiuni este suficientă pentru formarea unei minorități care să blocheze adoptarea oricărei decizii importante luate de GNA. Prin urmare, cei doi investitori privați pot forma, împreună, o minoritate de blocare în cadrul societății.

(100)

În concluzie, atât ING RE, cât și Reggefiber sunt investitori pe piață, iar investițiile realizate de aceștia au o semnificație economică reală atât în termeni absoluți, cât și în termeni relativi dacă sunt priviți în contextul structurii acționariatului GNA.

(101)

În decizia de inițiere a procedurii (68), Comisia a recunoscut faptul că municipalitatea a investit de jure în parteneriatul GNA în același timp cu investitorii privați, însă și-a exprimat o serie de îndoieli preliminare cu privire la concomitența de facto a investițiilor tuturor acționarilor GNA, întrucât municipalitatea avusese deja câteva inițiative și realizase deja investiții înainte de încheierea unui acord final cu toți ceilalți investitori.

(102)

Comisia face observația că municipalitatea a contractat mai multe studii pentru pregătirea proiectului, în 2003 și în 2004. În plus, municipalitatea a avut o serie de inițiative care par a depăși aceste etape preliminare. În ciuda absenței unui angajament ferm din partea investitorilor privați, municipalitatea a publicat și a organizat licitații și chiar a negociat contracte pentru construirea și exploatarea rețelei. În plus, municipalitatea orașului Amsterdam a finanțat anumite activități de excavare și a achiziționat programele de calculator pentru construirea rețelei.

(103)

În acest sens, autoritățile olandeze au furnizat mai multe informații (auditate de Deloitte) cu privire la investițiile preliminare și la restituirea investițiilor preliminare după inițierea procedurii de investigație formală. Potrivit raportului de audit realizat de Deloitte, finanțarea realizată în comun de acționarii GNA se ridică la […] EUR din totalul investițiilor preliminare de […] EUR. Restul de […] EUR a fost inițial finanțat doar de municipalitate (69).

(104)

Noile informații primite pe parcursul investigației formale au permis Comisiei să stabilească următoarele: În primul rând, o parte substanțială din activitățile și investițiile preliminare ([…] EUR) a fost convenită în mod explicit în „Scrisoarea de intenție” semnată de potențialii acționari ai GNA și a fost cofinanțată de toți aceștia proporțional cu contribuția fiecăruia înainte de constituirea societății, întrucât toți partenerii au considerat necesar să contribuie în mod egal la costurile de pregătire ale GNA.

(105)

În al doilea rând, toate investițiile preliminare (inclusiv suma de […] EUR finanțată inițial doar de municipalitatea orașului Amsterdam) au fost incluse în planul de afaceri care a stat la baza investiției. Prin urmare, s-a ajuns la o înțelegere între toți acționarii GNA cu privire la acest aspect. Astfel, toți partenerii au considerat aceste investiții preliminare o etapă utilă anterioară constituirii GNA. Potrivit autorităților olandeze, a existat o înțelegere între toți acționarii ca acea porțiune finanțată inițial de municipalitate să fie restituită de GNA. Cu alte cuvinte, modul în care a procedat municipalitatea nu a adus atingere și nu a influențat comportamentul celorlalți investitori pe piață.

(106)

Pe baza celor de mai sus, Comisia consideră că realizarea de către municipalitatea orașului Amsterdam a unei părți limitate din investițiile preliminare înainte de constituirea oficială a GNA nu a pus sub semnul întrebării respectarea principiului investitorului în economia de piață, dată fiind existența unei înțelegeri între toți acționarii ca aceste investiții preliminare realizate de municipalitatea orașului Amsterdam să-i fie restituite acesteia.

(107)

În decizia de inițiere a procedurii (70), Comisia și-a exprimat o serie de îndoieli preliminare referitoare la egalitatea condițiilor investiției pentru toți acționarii. Mai precis, Comisia și-a exprimat îndoiala cu privire la faptul că investițiile preliminare realizate de municipalitatea orașului Amsterdam ar fi putut elimina o parte din riscurile inițiale asociate cu realizarea proiectului pentru celelalte părți investitoare.

(108)

Aceste îndoieli preliminare se datorau faptului că, deși Comisia solicitase deja de mai multe ori o prezentare completă a costurilor investițiilor preliminare (71), iar autoritățile olandeze au prezentat câteva informații cu privire la înțelegerile dintre orașul Amsterdam, GNA și acționarii săi cu privire la acest aspect, ele nu au clarificat pe deplin toate activitățile de „finanțare preliminară” ale municipalității, inclusiv sumele cheltuite efectiv de municipalitatea orașului Amsterdam.

(109)

Pe baza informațiilor prezentate de autoritățile olandeze la data inițierii investigației formale, Comisia nu a fost în măsură să calculeze sau să verifice cuantumul total al acestor „investiții preliminare”, despre care Comisia a estimat că ar fi de ordinul a 1,5 milioane EUR. În plus, Comisia nu a înțeles pe deplin modul în care aceste costuri au fost împărțite între acționari și incluse în planul de afaceri al GNA.

(110)

În special, Comisia a avut temeri cu privire la faptul că activitățile de „finanțare preliminară” ale municipalității – fără acordul explicit al unora dintre ceilalți investitori – ar fi putut reduce riscul investiției pentru ceilalți investitori ai GNA și ar fi putut avea un impact pozitiv asupra intenției acestora de a investi în GNA. Informațiile prezentate de autoritățile olandeze în urma inițierii investigației formale au eliminat aceste îndoieli preliminare.

(111)

În primul rând, după cum s-a clarificat în informațiile furnizate de autoritățile olandeze cu privire la restituirea costurilor de investiții preliminare și în raportul de audit prezentat, totalul costurilor de investiții preliminare s-a ridicat la […] EUR, divizat în două părți: […] EUR, sumă convenită și cofinanțată de toți potențialii acționari ai GNA în scrisoarea de intenție, proporțional cu investiția fiecăruia, și […] EUR, sumă finanțată inițial numai de către municipalitatea orașului Amsterdam. Toate aceste costuri au fost imputate în mod corespunzător GNA, cu dobândă (72), și se pare că nu au rămas alte costuri suplimentare ale proiectului GNA care să nu fi fost explicate.

(112)

În al doilea rând, toate costurile aferente investiției preliminare au fost inițial incluse în planul de afaceri al GNA și se pare că nu au intervenit, după semnarea acordului GNA, alte costuri noi care să fi adus modificări condițiilor pentru ceilalți acționari. Această situație coincide cu explicația că între toți acționarii a existat un acord ca investițiile preliminare realizate de municipalitatea orașului Amsterdam să fie restituite.

(113)

În al treilea rând, deși municipalitatea orașului Amsterdam a avut inițiativa și a finanțat o parte din costurile proiectului, aceste inițiative și investiții nu ar fi putut reduce riscurile pe care le presupunea proiectul pentru ceilalți investitori. Contrar îndoielilor preliminare exprimate în decizia de inițiere a procedurii, Comisia a ajuns la concluzia că investițiile finanțate inițial de municipalitate pentru realizarea unor lucrări de construcții civile limitate și pentru achiziționarea unor programe de calculator nu ar fi putut, având în vedere natura lor și importanța financiară limitată, să modifice profilul riscului proiectului. Același lucru este valabil și pentru investițiile cofinanțate de toți eventualii acționari în paralel cu semnarea „scrisorii de intenție”. Analiza planului de afaceri arată în mod clar faptul că riscurile economice pe care le presupune investiția în GNA sunt legate de succesul proiectului în anii următori, în special în ceea ce privește evoluția pieței, și nu de primele etape de pregătire a proiectului.

(114)

În al patrulea rând, Comisia nu este de acord cu argumentul UPC potrivit căruia studiile de fezabilitate realizate de municipalitatea orașului Amsterdam ar fi putut reduce o parte din risc pentru ceilalți acționari GNA, care ar fi putut decide să investească în GNA doar ulterior. Comisia face observația că orice investitor de piață prudent ar realiza propria evaluare a strategiei și a perspectivelor de profitabilitate (studiu de fezabilitate) ale unui proiect de investiții (73) fără ca acest lucru să fie considerat drept un mijloc de reducere a riscurilor pentru celelalte părți implicate. În orice caz, în cazul în care proiectul ar eșua, toți investitorii ar trebui să suporte împreună pierderile care ar rezulta în urma unei activități economice neperformante sau, în cel mai rău caz, falimentul GNA.

(115)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că toți acționarii GNA au investit în aceleași condiții.

(116)

UPC a afirmat că este posibil ca ING RE să fi decis să investească în proiectul GNA nu din considerente economice, ci în cadrul strategiei sale de marketing de a întreține relații bune cu municipalitatea orașului Amsterdam, care, potrivit UPC, ar fi un partener de afaceri important al ING RE.

(117)

Trebuie evaluat dacă în afara acordului de cooperare și investiție există alte relații relevante pentru evaluarea conformității investiției cu principiul investitorului în economia de piață. În acest context, decizia de inițiere a procedurii (74) menționa faptul că autoritățile olandeze au afirmat într-o declarație pe care au furnizat-o că între părțile în cauză nu există alte relații, adică relații în afara acordurilor notificate, care să fie relevante pentru evaluarea conformității investiției cu principiul investitorului în economia de piață.

(118)

Propria anchetă a Comisiei și informațiile prezentate de părțile interesate nu au adus la lumină niciun element care să indice faptul că declarația autorităților olandeze este incorectă.

(119)

Bazându-se pe aceste lucruri, Comisia concluzionează că investiția realizată de municipalitatea orașului Amsterdam a fost realizată în același timp și în circumstanțe comparabile ca și contribuțiile semnificative de capital ale investitorilor privați.

(120)

În consecință, investiția realizată de municipalitatea orașului Amsterdam este conformă cu principiul investitorului în economia de piață și nu constituie ajutor de stat.

(121)

În plus, Comisia a evaluat și planul de afaceri al GNA, în special prin prisma îndoielilor formulate în decizia de inițiere a procedurii de investigație formală și prin prisma reclamațiilor părților interesate Liberty Global/UPC, ONO, FT, COM HEM și o parte anonimă (75).

(122)

În decizia de inițiere a procedurii de investigație formală (76), în urma unei analize preliminare a planului de afaceri al GNA și a observațiilor critice primite din partea UPC în această privință, Comisia a considerat că nu doar indicatorii de performanță urmăriți, ci toate ipotezele care stau la baza planului de afaceri al GNA păreau optimiste. De asemenea, Comisia considera că succesul proiectului poate fi periclitat dacă obiectivele (precum gradul de penetrare) nu sunt atinse, cu atât mai mult cu cât ipotezele care stau la baza proiectului reprezentau o deviere de la nivelurile urmărite.

(123)

Comisia a primit observații atât din partea autorităților olandeze, cât și din partea UPC cu privire la analiza planului de afaceri cuprinsă în decizia de inițiere a procedurii, care i-au permis să realizeze o evaluare mai detaliată.

(124)

Comisia face observația că planul de afaceri al GNA privește o întreprindere nou formată, fără experiență anterioară, activă într-un segment de piață nou și inovator (tehnologie FttH, „model cu trei niveluri” în care infrastructura pasivă și cea activă sunt exploatate și gestionate separat, oferindu-se acces liber și nediscriminatoriu tuturor operatorilor cu amănuntul, astfel cum se descrie la considerentele 21-30). Astfel, într-un astfel de caz, evaluarea planului de afaceri al unei întreprinderi nou formate se bazează în mod necesar și inevitabil pe proiecții și ipoteze de piață viitoare cu privire la evoluția probabilă a cererii și ofertei pentru serviciile FttH.

(125)

Comisia face observația că metodologia planului de afaceri a fost auditată și acceptată de PricewaterhouseCoopers (77), o societate de audit independentă. Mai mult, după o analiză inițială a primei versiuni a planului de afaceri al GNA, PricewaterhouseCoopers a propus o serie de modificări prin care să se elimine anumite neconcordanțe preliminare. Aceste propuneri au fost luate în considerare în planul de afaceri actualizat al GNA. După aceste modificări, PricewaterhouseCoopers a afirmat că modelul nu „conține probleme de integritate tehnică sau economică” și ulterior planul de afaceri al GNA a fost transmis Comisiei.

(126)

În urma deciziei Comisiei de a iniția procedura de investigație formală, autoritățile olandeze au transmis un raport întocmit de Stratix Consulting/Universitatea Tehnică din Delft (78), care analizează și confirmă fezabilitatea planului de afaceri al GNA, punând un accent deosebit pe ipotezele pe care Comisia le-a semnalat drept „optimiste” în decizia de inițiere a procedurii. Concluzia acestui raport este că planul de afaceri al GNA este realist și că ipotezele pe care se întemeiază acesta se bazează în mod corect pe tendințele actuale ale pieței și ar trebui considerate estimări „conservatoare”.

(127)

GNA a aplicat trei indicatori de performanță financiară pentru a măsura succesul proiectului, și anume fluxurile de numerar generate, rentabilitatea capitalului propriu și rata internă a rentabilității (RIR).

(128)

Comisia consideră că rata internă a rentabilității reprezintă cel mai potrivit parametru pentru analizarea unui plan de afaceri. Rata internă a rentabilității se utilizează pentru adoptarea de decizii cu privire la investiții pe termen lung și pentru compararea unor proiecte de investiții diferite. Rata internă a rentabilității care stă la baza planului de afaceri al GNA este de […]%.

(129)

Dată fiind noutatea proiectului și natura dinamică a piețelor de telecomunicații în bandă largă, este dificil să se realizeze o analiză comparativă. Disponibilitatea informațiilor publice privind valorile ratei interne a rentabilității din proiecte similare este limitată, nu în ultimul rând din cauza faptului că aceste cifre sunt rareori publice, fiind considerate secrete profesionale. Cele mai relevante date comparative publice sunt cele referitoare la costul mediu ponderat al capitalului altor întreprinderi din același sector. Datele privind costul mediu ponderat al capitalului pot constitui un element comparativ util deoarece se consideră că un proiect merită să fie realizat dacă rata internă a rentabilității depășește costul mediu ponderat al capitalului. Pe baza informațiilor aflate în posesia Comisiei, cifrele din acest sector fluctuează în intervalul cuprins între 8,1 % și 10,6 % (79). Pe baza acestor cifre, rata internă a rentabilității din planul de afaceri al GNA pare să se înscrie în intervalul acceptabil.

(130)

În informațiile prezentate, UPC afirmă că din cauza noutății și a riscului ridicat pe care îl presupune proiectul, rata internă a rentabilității vizată pentru GNA, care este în esență o întreprindere nouă, trebuie să fie mai mare decât cifrele pentru costul mediu ponderat al capitalului în cazul unei întreprinderi existente, care are o clientelă și un flux de numerar semnificative, cum ar fi KPN sau UPC.

(131)

Autoritățile olandeze pun sub semnul întrebării evaluarea Comisiei cu privire la valorile de referință utilizate pentru evaluarea ratei interne a rentabilității în decizia de inițiere a procedurii. Acestea susțin că cifrele privind costul mediu ponderat al capitalului se referă la operatori integrați vertical, în timp ce GNA investește numai într-o rețea pasivă, ceea este mai degrabă similar cu o investiție într-o infrastructură pentru care în general investitorii cer rate mai scăzute ale profitului.

(132)

Comisia consideră că RIR vizată în planul de afaceri al GNA pare să se încadreze în perspectivele de piață pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea pe piața telecomunicațiilor. În plus, Comisia recunoaște că proiectul de investiții analizat diferă de cel al unui operator integrat vertical și că prezintă caracteristicile unei investiții într-o infrastructură, pentru care se cere o rată internă a rentabilității mai scăzută.

(133)

De asemenea, Comisia a evaluat indicatorii financiari alternativi utilizați în planul de afaceri, ca de exemplu fluxurile de numerar generate și rentabilitatea capitalului propriu. Comisia nu a putut realiza o analiză comparativă detaliată pentru acești indicatori din cauza lipsei de date publice (80) și prin urmare i-a analizat din punctul de vedere al adecvării și al conformității cu planul de afaceri. Pe baza acestei analize, Comisia concluzionează că cifrele prezentate în planul de afaceri par să fie acceptabile pentru un investitor în economia de piață.

(134)

Unul din cei mai importanți factori pentru planul de afaceri este gradul de penetrare vizat. Întrucât veniturile GNA vor depinde într-o mare măsură de gradul de penetrare realizat, adică de procentajul gospodăriilor conectate, fezabilitatea atingerii gradului de penetrare urmărit are o importanță crucială pentru succesul activităților GNA.

(135)

GNA intenționează să realizeze un grad de penetrare de […] % din numărul total al gospodăriilor în termen de […] luni (conform așteptărilor, nivelurile penetrării ar trebui saturat aproximativ la acest nivel). În plus […] (81).

(136)

În observațiile prezentate, UPC a exprimat îndoieli serioase cu privire la capacitatea proiectului de a atinge o cotă de piață semnificativă (cum ar fi ținta de 40 % menționată într-un raport de investiție (82). UPC, pe baza raportului RBB și a cifrelor referitoare la totalul rezilierilor din zonele în care GNA furnizează deja servicii „triple play”, susține că penetrarea totală actuală a benzii largi în zonele pe care GNA intenționează să le deservească a atins deja 65 %. Mai precis, potrivit UPC, concurența relativ puternică din zonă și gama limitată de oferte noi disponibile prin rețeaua de fibră optică a GNA vin în sprijinul afirmației că operatorii cu amănuntul care utilizează rețeaua GNA prin intermediul BBned nu vor reuși să atragă suficienți clienți.

(137)

De asemenea, UPC subliniază faptul că nu vede niciun avantaj concurențial în noua rețea de fibră optică în comparație cu ofertele existente ale operatorilor actuali de bandă largă în afara furnizării de servicii de bandă largă simetrică clienților cu amănuntul, servicii pentru care, cu toate acestea, nu există cerere. În plus, UPC susține că produsul lor de bandă largă cel mai avansat în ceea ce privește banda largă disponibilă (83) nu a avut foarte mult succes până în prezent și că există o tendință a clienților de a opta pentru produse mai ieftine și mai puțin sofisticate ori de câte ori pe piață sunt oferite produse mai avansate.

(138)

Pe de altă parte, autoritățile olandeze susțin că prin intermediul conexiunii în bandă largă prin rețea de fibră optică simetrică pot fi oferite servicii noi (cum ar fi partajarea fișierelor și alte aplicații de tip peer-to-peer, HDTV și televiziune digitală], care aparțin unei piețe diferite de conexiunile asimetrice actuale. În plus, autoritățile olandeze subliniază, pe baza unui studiu realizat de Stratix Consulting și Universitatea Tehnică din Delft, că o serie de exemple de succes, nu numai din Țările de Jos, ci și din Statele Unite și Japonia, ilustrează realismul gradului de penetrare vizat.

(139)

Comisia a analizat argumentele diferitelor părți cu privire la acest aspect. Comisia face observația că GNA, pentru a stabili curba gradului de penetrare, […]. Acest model de previzionare a gradului de penetrare încorporează toate ipotezele cerute, incluzând ratele de absorbție, viteza ratei de absorbție și procentul rezilierilor, precum și acele ipoteze citate de UPC ca factori importanți în evaluarea fezabilității planului de afaceri. Prin urmare, planul de afaceri include factorii relevanți necesari pentru evaluarea gradului de penetrare.

(140)

Cu privire la fezabilitatea gradului de penetrare din planul de afacere, Comisia face observația că aceasta va depinde într-o mare măsură de evoluția pieței, de viteza cu care furnizorii de servicii adoptă aplicații și tehnologii noi care necesită o conexiune extrem de rapidă, prin rețea simetrică de fibră optică în bandă largă și de reacția clienților la aceste noi posibilități. Acești factori nu pot fi cunoscuți cu certitudine în acest moment, după cum demonstrează diferențele de opinie dintre UPC (care manifestă mai mult scepticism în ceea ce privește perspectivele de piață) și Reggefiber, ING RE și Universitatea Tehnică din Delft (care au verificat și confirmat estimările din planul de afaceri fie în calitate de investitori, fie în calitate de consultanți independenți).

(141)

Mai precis, în ceea ce privește cifrele prezentate de UPC cu privire la procentul rezilierilor cu scopul de a demonstra că proiectul nu poate realiza un grad de penetrare semnificativ, Comisia face observația că cifrele prezentate se referă la perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2006 și 1 iunie 2007, în timp ce operatorii cu amănuntul care utilizează rețeaua GNA au început să ofere servicii clienților în zone limitate ale Amsterdamului abia în martie 2007. Dată fiind perioada scurtă de timp care s-a scurs de la data la care a început furnizarea de servicii prin intermediul rețelei GNA, Comisia nu este convinsă că în acest moment se pot desprinde informații relevante din cifrele referitoare la rezilieri.

(142)

În ceea ce privește argumentul UPC potrivit căruia exemplele de succes ale instalării de rețele de fibră optică în orașe olandeze mici ca Hillegom sau Nuenen (84) nu ar trebui luate în considerare, întrucât aceste orașe nu sunt comparabile ca dimensiune, situație concurențială și subvenționare cu proiectul din Amsterdam, Comisia consideră că, deși există o serie de diferențe, proiectele respective oferă, totuși, câteva date utile pentru analiza comparativă ca exemple de proiecte de instalare de rețele în Țările de Jos.

(143)

Potrivit unei analize sectoriale (85), aproximativ 20-25 % din populație, în medie, este dispusă să migreze către o nouă rețea de fibră optică. […].

(144)

Mai mult decât atât, după cum indică tendințele actuale, cererea de servicii oferite prin rețele de fibră optică de bandă largă cu acces rapid pare să crească mai repede decât anticipau experții de piață în urmă cu câțiva ani. Planurile actuale cu privire la instalarea de rețele de fibră optică în special în Țările de Jos și în alte țări europene (86) aduc și mai multe dovezi în ceea ce privește atractivitatea investițiilor în rețelele de fibră optică. În consecință, nu este nerealist ca un grad de penetrare de […] % din numărul total de gospodării să poate fi atins după […] luni.

(145)

Prin urmare, Comisia concluzionează că se poate accepta faptul că un investitor în economia de piață investește în proiect pe baza gradului de penetrare anticipat în planul de afaceri (și, într-adevăr, aceasta este situația în cazul întreprinderilor Reggefibber și ING RE).

(146)

Prețurile cu ridicata per conexiune percepute de GNA întreprinderii BBned pentru exploatarea rețelei pasive […].

(147)

În observațiile prezentate, UPC a calculat că GNA trebuie să perceapă cel puțin 20-22 EUR pe lună pentru o conexiune cu ridicata care permite servicii triple play în rețeaua sa. Cu toate acestea, la acest nivel tarifar, prețurile finale ale serviciilor cu amănuntul ar fi în mod necesar mai ridicate decât ofertele actuale similare ale operatorilor existenți, ceea ce, potrivit UPC, pune sub semnul îndoielii posibilitatea atingerii gradului de penetrare vizat.

(148)

În sprijinul afirmațiilor sale, UPC a prezentat o serie de calcule (87) pentru prețurile cu ridicata pe baza prețurilor serviciilor cu amănuntul oferite de furnizorii de servicii (88) prin rețeaua GNA. UPC argumentează că, pe baza prețurilor actuale pentru serviciile cu amănuntul, este improbabil ca toate cele trei niveluri (pasiv, activ și cu amănuntul) să poată funcționa în mod profitabil în același timp.

(149)

Pe de altă parte, autoritățile olandeze susțin că noua tehnologie cu fibră optică necesită folosirea unei modalități de calculare a costurilor diferită de cea folosită pentru rețelele tradiționale din cupru sau cablu. De exemplu, rețeaua de fibră optică necesită cheltuieli operaționale (de exemplu pentru întreținere și gestionare) mult mai scăzute și are o durată de viață economică mai lungă, adică o perioadă de amortizare mai lungă (până la 30 de ani).

(150)

UPC a afirmat, de asemenea, că nu este posibil ca toate cele trei niveluri (89) să fie profitabile simultan. În această privință, Comisia face observația că a evaluat prețurile cu ridicata percepute pentru accesul la nivelul pasiv, întrucât acesta este nivelul inclus în planul de afaceri care face obiectul evaluării, în care intervin fonduri publice. Comisia a constatat că aceste prețuri cu ridicate nu sunt nerealiste (90). Viabilitatea celorlalte două niveluri, exploatate de operatori privați, este afectată într-o oarecare măsură de prețurile cu ridicata percepute pentru utilizarea nivelului pasiv. Având în vedere faptul că exploatarea celui de-al doilea nivel a fost câștigată de BBned în cadrul unei licitații deschise, că se oferă acces liber și nediscriminatoriu tuturor operatorilor de la nivelul serviciilor cu amănuntul și ținând seama de prețurile cu ridicata percepute de GNA, Comisia nu întrevede niciun risc ca celelalte două niveluri să nu funcționeze în mod profitabil.

(151)

În ceea ce privește prețurile percepute de GNA pentru accesul cu ridicata, există indicii care arată că rețelele de fibră optică pot presupune cheltuieli operaționale mai scăzute decât rețelele existente de telecomunicații și cablu. Pe baza acestor considerente și ținând seama de informațiile comparative disponibile și de rezultatele raportului realizat de Stratix Consulting/Universitatea Tehnică din Delft, Comisia concluzionează că prețurile cu ridicata din planul de afaceri nu sunt nerealiste în comparație cu cele ale serviciilor similare furnizate de alți operatori.

(152)

Comisia a evaluat și costurile investiționale prevăzute. GNA calculează […]. Acest lucru are ca rezultat un cost total al nivelului pasiv de […] per gospodărie. Cifrele comparative culese de Comisie pentru întreaga infrastructură (activă și pasivă la un loc), fluctuează între 1 000 și 2 000 EUR (91), în timp ce raportul dintre nevoile investiționale pentru conexiunea pasivă și cea activă este de aproximativ 1:2.

(153)

UPC este de acord cu punctul de vedere preliminar al Comisiei, exprimat în decizia de inițiere a procedurii de investigație formală, potrivit căruia viabilitatea planului de afaceri depinde într-o mare măsură de costurile investiționale, și subliniază faptul că acele costuri calculate reprezintă estimări foarte scăzute. Spre deosebire de UPC, autoritățile olandeze susțin că toate costurile investiționale sunt rezultatul topologiei zonelor vizate, al densității ridicate a populației și al prezenței clădirilor cu mai multe locuințe (care conduce la scăderea costurilor de instalare per locuință). În plus, autoritățile olandeze subliniază faptul că GNA a semnat deja un contract cu întreprinderile de construcții civile Van den Berg/BAM și Draka Comteq în […] 2006 (92) în anumite condiții speciale care ar trebui să garanteze menținerea costurilor instalării în intervalul inclus în planul de afaceri.

(154)

Luând în considerare și topologia zonelor (zone dens populate pe teren plat), faptul că întreprinderile de construcții civile care realizează lucrările au acceptat să le realizeze la un preț compatibil cu planul de afaceri și cu datele comparative disponibile, Comisia consideră că cifrele referitoare la costurile investiționale preconizate de GNA par să fie realiste. De asemenea, Comisia remarcă faptul că GNA și-a efectuat propriile calcule cu o anumită marjă de protecție în cazul depășirii costurilor de investiții, ceea ce corespunde practicii investitorului prudent în economia de piață și aduce o dovadă în plus cu privire la temeinicia estimărilor costurilor investiționale.

(155)

Valoarea reziduală estimată a rețelei pasive joacă un rol esențial în planul de afaceri al GNA, pentru atingerea obiectivelor financiare și furnizarea unei garanții pentru investitori. GNA aplică un calcul pe mai multe niveluri pentru stabilirea valorii reziduale a rețelei (valoarea anticipată a rețelei în […] este de […] EUR). În planul de afaceri al GNA, valoarea depinde numai de gradul de penetrare atins. Comisia a evaluat și valoarea reziduală a rețelei GNA pe baza unui calcul alternativ pe mai multe niveluri, având ca rezultat un interval de valori de […] milioane EUR la un grad de penetrare de […] %, ceea ce corespunde estimării GNA.

(156)

UPC sugerează că cifrele comparative utilizate de Comisie la evaluarea valorii reziduale a rețelei în decizia de inițiere a procedurii de investigație formală (93) sunt prea optimiste, deoarece aceste cifre se referă la o întreprindere existentă, cu venituri și clienți regulați. În plus, UPC afirmă că pentru durata de viață economică a rețelei este rezonabilă o estimare de cel mult 20 de ani (în comparație cu […], utilizată în planul de afaceri al GNA). De asemenea, UPC recomandă utilizarea unei evaluări întemeiate pe fluxurile de numerar pentru calcularea valorii reziduale a rețelei.

(157)

Autoritățile olandeze susțin că, în ceea ce privește valoarea reziduală a rețelei, calculul din planul de afaceri al GNA este realist și se bazează pe o metodologie corectă. În plus, autoritățile subliniază că durata de viață economică a rețelelor de fibră optică poate fi de […] sau chiar mai mult. De asemenea, ele afirmă că rețeaua instalată va fi valoroasă datorită avantajului primului venit și deoarece construcția unei a doua rețele similare nu poate fi viabilă din punct de vedere economic dată fiind prezența anumitor caracteristici de monopol natural ale rețelelor de acces prin fibră optică. Potrivit autorităților olandeze, acești din urmă factori aduc o dovadă în plus a faptului că rețeaua instalată va avea o valoare semnificativă chiar dacă planul de afaceri nu este pe deplin realizat.

(158)

Întrucât pentru acest parametru datele de piață relevante sunt disponibile într-o măsură limitată, Comisia a analizat valoarea reziduală a rețelei prin mai multe metode alternative, inclusiv o evaluare bazată pe fluxurile de numerar (94). În plus, rapoartele sectoriale (95) vin în sprijinul opiniei autorităților olandeze potrivit căreia durata de viață economică a rețelelor de fibră optică poate atinge […]. Potrivit datelor disponibile, valoarea reziduală nu diferă în mod semnificativ de intervalul tarifar obținut din datele comparative. Comisia ia, de asemenea, notă de faptul că rețeaua poate reprezenta un activ corporal cu valoare semnificativă pentru acționarii GNA […] (96).

(159)

În decizia de inițiere a procedurii de investigație formală, Comisia și-a exprimat și o serie de preocupări preliminare de natură metodologică cu privire la planul de afaceri al GNA. De exemplu, planul de afaceri nu include obligațiile fiscale ale societății. Autoritățile olandeze arată că acționarii GNA au ales forma juridică de „gesloten commanditaire vennotschap”, care nu are obligația de a plăti impozit pe profit. Prin urmare, rezultatele GNA vor fi consolidate direct de către acționari, iar proiectul este evaluat pe baza rezultatelor anterioare deducerii impozitelor.

(160)

După ce a evaluat măsura mai detaliat pe parcursul investigației formale, Comisia consideră că preocupările de natură metodologică sunt minore ca importanță, dată fiind metodologia planului de afaceri aplicată de GNA, și nu pun sub semnul îndoielii viabilitatea globală a planului de afaceri. În plus, Comisia ia notă de faptul că atât investitorii privați, cât și PricewaterhouseCoopers, care a auditat planul de afaceri, au aprobat (97) opțiunile metodologice care stau la baza planului de afaceri.

(161)

De asemenea, Comisia ar dori să sublinieze că autoritățile olandeze au prezentat mai multe analize de sensibilitate și scenarii de afaceri (98) pentru a demonstra temeinicia planului de afaceri al GNA. Aceste informații au demonstrat încă o dată că planul de afaceri al GNA ia în considerare toate riscurile și oportunitățile legate de proiect.

(162)

În observațiile prezentate, UPC critică, de asemenea, ipotezele din planul de afaceri al GNA care nu sunt explicit menționate în evaluarea planului de afaceri, sintetizate la considerentul 121 et seq., concluzionând că planul nu ar fi fezabil din punct de vedere comercial. Comisia dorește să reitereze faptul că nici UPC, nici RBB, societatea de consultanță care a realizat mai multe rapoarte pentru UPC în cadrul investigării cazului de față, nu au avut acces la planul de afaceri efectiv al GNA. Prin urmare, analizele lor s-au bazat pe informații publice, cu precădere pe raportul analiștilor întocmit de ING cu privire la fezabilitatea unui proiect de tip FttH în Amsterdam (99).

(163)

Comisia face observația că principalii factori determinanți ai planului de afaceri puși în discuție de UPC fie au fost deja abordați în evaluarea planului de afaceri al GNA realizată de Comisie (cum ar fi gradul de penetrare, rata de absorbție a clienților, rata rezilierilor, veniturile din serviciile cu ridicata, costurile investiționale, durata de viață economică a rețelei în calcularea „valorii reziduale”), fie relevanța lor pentru evaluare este redusă (alegerea metodologiei planului) (100).

(164)

UPC subliniază, de asemenea, faptul că nu numai ipotezele individuale ar trebui luate în considerare de către Comisie, ci și modul în care interacționează acestea între ele. De exemplu, UPC afirmă că un grad de penetrare ridicat combinat cu prețuri ridicate este considerat imposibil. Comisia a analizat metodologia și cifrele pe care se întemeiază planul de afaceri și a constatat că acestea pot fi considerate acceptabile pentru un investitor privat care ar funcționa în condițiile normale ale economiei de piață.

(165)

De asemenea, UPC susține că în calculele sale cu privire la planul de afaceri al GNA nu a luat în considerare faptul că GNA va oferi reduceri utilizatorilor rețelelor în primii ani, întrucât această informație a fost dezvăluită abia în decizia Comisiei de inițiere a procedurii de investigație formală. UPC afirmă că o astfel de contribuție din partea GNA la costurile de comercializare a întregului proiect deteriorează și mai mult rentabilitatea financiară a proiectului pentru investitori și face dovada faptului că planul de afaceri al GNA nu este fezabil. În această privință, Comisia remarcă faptul că este o practică de piață normală ca serviciile noi să fie oferite la prețuri reduse la început pentru a atrage o anumită clientelă. În plus, impactul financiar al acestor rabaturi a fost luat în considerare pe deplin în planul de afaceri al GNA, care a fost analizat de Comisie.

(166)

În ceea ce privește modelul Arcadis (101) indicat de UPC ca posibil model pentru planul de afaceri al GNA, Comisia remarcă faptul că modelul nu s-a regăsit între informațiile prezentate de autoritățile olandeze, iar autoritățile olandeze au confirmat că nu există nicio legătură între proiectul care face obiectul analizei și modelul Arcadis.

(167)

În plus, Comisia nu are indicii cu privire la faptul că împrumutul de […] EUR furnizat de […] nu a fost acordat în condiții de piață. Rata dobânzii percepute de […] (102) și valoarea potențială de garanție a rețelei instalate constituie o dovadă suficientă a faptului că împrumutul a fost acordat în condiții de piață.

(168)

După investigația formală și după evaluarea informațiilor suplimentare primite, Comisia a ajuns la concluzia că planul de afaceri al GNA este conform cu principiul investitorului în economia de piață.

(169)

Planul de afaceri se bazează în principal pe previziunea că evoluția pieței de telecomunicații și media din Țările de Jos se va traduce printr-o cerere semnificativă de servicii rapide de bandă largă, care va fi satisfăcută într-o mare măsură prin intermediul rețelelor FttH. Pe baza acestei previziuni, confirmată de raportul realizat de Stratix Consulting/Universitatea Tehnică din Delft, s-au formulat ipotezele cu privire la prețuri și la gradul de penetrare a rețelei GNA. Împreună cu alte ipoteze (de exemplu referitoare la costurile investiționale), acești factori conduc la concluzia că proiectul va remunera investitorii într-o măsură suficientă.

(170)

Comisia a evaluat planul și ipotezele cuprinse în acesta, comparându-le cu o serie de proiecte similare ori de câte ori a fost posibil, verificând coerența internă a acestuia și fezabilitatea ipotezelor sale. Concluzia în urma acestei evaluări este că planul de afaceri este corect din punct de vedere metodologic și ia în considerare toți factorii relevanți care pot influența succesul proiectului.

(171)

În plus, Comisia constată că planul de afaceri al GNA nu conține ipoteze în mod evident eronate. Ipotezele care stau la baza planului sunt realiste dacă sunt privite în raport cu principalele previziuni cu privire la evoluția pieței de telecomunicații și media. De asemenea, ele par să fie realiste și dacă sunt comparate cu alte proiecte similare. Rezerva care poate fi exprimată față de unele din ipotezele planului de afaceri în principiu sau pe baza unor previziuni diferite cu privire la evoluția ulterioară a piețelor relevante nu este suficientă pentru a submina credibilitatea sa în ansamblu. O astfel de divergență de opinii este inerentă marjei largi de apreciere aplicată în deciziile de investiții antreprenoriale.

(172)

Trebuie remarcat că doi investitori privați, care sunt specializați și în investiții în infrastructuri de comunicații, ING RE și Reggefiber, au adus o contribuție semnificativă la proiect pe baza planului de afaceri. […] (103). Pe lângă rentabilitatea financiară, valoarea strategică a proiectului (ca „proiect-pilot” de dimensiuni relativ mici pentru testarea potențialului tehnologiei FttH în zone cu densitate ridicată a populației și modelul antreprenorial nou care stă la baza proiectului (104) se poate să fi contribuit la decizia investitorilor publici și privați să accepte un nivel de risc relativ mai ridicat (105).

(173)

Pe baza acestor considerente, Comisia concluzionează că un investitor privat care funcționează în condițiile normale ale economiei de piață ar putea investi în GNA pe baza planului de afaceri al acesteia.

(174)

În ceea ce privește observațiile transmise de UPC, ONO, FT, COM HEM și partea anonimă, prin care Comisiei i se solicită să adopte o poziție severă cu privire la aplicarea principiului investitorului în economia de piață în cazul de față având în vedere presupusul „caracter de precedent” al proiectului pentru alte investiții în domeniul benzii largi în Europa, Comisia dorește să sublinieze că evaluarea principiului investitorului în economia de piață trebuie efectuată întotdeauna de la caz la caz, în conformitate cu jurisprudența existentă și cu practica sa decizională în acest domeniu.

(175)

În ansamblu, Comisia formulează, în consecință, concluzia că investiția municipalității orașului Amsterdam nu constituie ajutor de stat, deoarece a fost realizată în același timp cu un aport semnificativ de capital din partea unui investitor privat, efectuat în circumstanțe comparabile. În plus, analiza planului de afaceri a confirmat și faptul că investiția este conformă cu principiul investitorului în economia de piață.

(176)

În urma inițierii procedurii de investigație formală, autoritățile olandeze au oferit un răspuns satisfăcător la îndoielile preliminare exprimate de Comisie în decizia de inițiere a procedurii. În special, toate investițiile preliminare realizate de municipalitatea orașului Amsterdam au fost restituite de către GNA. Comisia consideră că municipalitatea orașului Amsterdam investește în GNA în aceleași condiții ca și investitorii privați participanți la proiect, care investesc pe baza planului de afaceri al GNA.

(177)

În consecință, Comisia formulează concluzia că investiția realizată de municipalitatea orașului Amsterdam în GNA nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE și este în conformitate cu principiul investitorului în economia de piață,

16.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 247/50

(1)

La data de 1 iulie 2005, Bayer CropScience AG a transmis autorității competente din Țările de Jos o cerere de introducere pe piață a alimentelor, a ingredientelor alimentare și a furajelor care conțin, sunt compuse sau sunt fabricate din soia A2704-12 („cererea”), în conformitate cu articolele 5 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003.

(2)

Cererea se referă, de asemenea, la introducerea pe piață a altor produse care conțin sau care sunt compuse din soia A2704-12 și care sunt destinate acelorași utilizări ca orice altă varietate de soia, cu excepția cultivării. Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile articolului 5 alineatul (5) și ale articolului 17 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, cererea include datele și informațiile cerute în anexele III și IV la Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului (2), precum și informații și concluzii cu privire la evaluarea riscului efectuată în conformitate cu principiile stabilite în anexa II la Directiva 2001/18/CE.

(3)

La data de 10 august 2007, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a dat un aviz favorabil, în conformitate cu articolele 6 și 18 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, și a concluzionat că este puțin probabil ca introducerea pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau sunt fabricate din soia A2704-12, conform descrierii din cerere („produsele”), să producă efecte negative asupra sănătății umane sau animale sau asupra mediului, în contextul utilizărilor prevăzute (3). În avizul său, EFSA a luat în considerare toate întrebările și problemele specifice semnalate de către statele membre în cadrul consultării autorităților naționale competente, astfel cum se prevede la articolul 6 alineatul (4) și la articolul 18 alineatul (4) din regulamentul respectiv.

(4)

În mod special, EFSA a concluzionat că, după examinarea tuturor datelor disponibile în cererea referitoare la caracterizarea moleculară, analiza compozițională și performanțele agronomice, varietatea de soia A2704-12 este echivalentă cu corespondentul ei nemodificat genetic și, în consecință, nu este necesară efectuarea altor studii de siguranță a animalelor cu alimente/furaje integrale (de exemplu, un studiu de toxicitate de 90 de zile, efectuat pe șobolani).

(5)

În avizul său, EFSA a concluzionat, de asemenea, că planul de monitorizare a mediului, constând într-un plan general de supraveghere prezentat de solicitant, este în conformitate cu utilizarea prevăzută pentru produse.

(6)

Având în vedere considerațiile precedente, autorizația pentru produsele în cauză ar trebui acordată.

(7)

Ar trebui alocat un identificator unic fiecărui OMG, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 65/2004 al Comisiei din 14 ianuarie 2004 de stabilire a unui sistem de elaborare și alocare a unor identificatori unici pentru organismele modificate genetic (4).

(8)

Pe baza avizului emis de EFSA, pentru produsele, ingredientele alimentare și furajele care conțin, sunt compuse sau sunt fabricate din soia A2704-12, nu sunt necesare alte cerințe specifice de etichetare decât cele prevăzute la articolul 13 alineatul (1) și la articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003. Cu toate acestea, pentru a asigura folosirea produselor în limitele autorizației acordate prin prezenta decizie, etichetarea furajelor conținând sau constând în OMG-uri, precum și a altor produse decât cele alimentare sau furajere conținând sau constând în OMG-uri pentru care este necesară o autorizație trebuie completată cu o indicație clară care să specifice că produsele în cauză nu pot fi folosite pentru cultivare.

(9)

În mod similar, avizul EFSA nu justifică impunerea unor condiții sau restricții specifice pentru introducerea pe piață și/sau a unor condiții sau restricții specifice pentru folosire și manipulare, nici a unor norme de monitorizare după introducerea pe piață sau a unor condiții specifice pentru protejarea anumitor ecosisteme/medii și/sau a anumitor zone geografice, astfel cum se prevede la articolul 6 alineatul (5) litera (e) și la articolul 18 alineatul (5) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003.

(10)

Toate informațiile relevante privind autorizarea produselor trebuie introduse în registrul comunitar al produselor alimentare și furajere modificate genetic, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 1829/2003.

(11)

Articolul 4 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind trasabilitatea și etichetarea organismelor modificate genetic și trasabilitatea produselor destinate alimentației umane sau animale, produse din organisme modificate genetic, și de modificare a Directivei 2001/18/CE (5) stabilește cerințe de etichetare a produselor care conțin sau sunt compuse în OMG-uri.

(12)

Prezenta decizie se notifică prin Centrul de informare pentru prevenirea riscurilor biotehnologice părților semnatare ale Protocolului de la Cartagena privind biosecuritatea la Convenția privind diversitatea biologică, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) și articolul 15 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1946/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2003 privind deplasările transfrontaliere de organisme modificate genetic (6).

(13)

Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală nu a emis un aviz în termenul stabilit de președinte; prin urmare, la data de 28 aprilie 2008, Comisia a transmis o propunere Consiliului în conformitate cu articolul 5 din Decizia 1999/468/CE a Consiliului (7), acesta trebuind să adopte o hotărâre în termen de trei luni.

(14)

Cu toate acestea, Consiliul nu a adoptat o hotărâre în termenul stabilit; Comisia este în situația să adopte o decizie,

(a)

produse alimentare și ingrediente alimentare conținând, constând în sau produse din soia ACS-GMØØ5-3;

(b)

furaje conținând, constând în sau produse din soia ACS-GMØØ5-3;

(c)

produse, altele decât cele alimentare și furajere, conținând sau constând în soia ACS-GMØØ5-3, destinate acelorași utilizări ca orice altă varietate de soia, cu excepția cultivării.

16.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 247/54

(1)

În urma recomandărilor comandantului operației Uniunii Europene și ale Comitetului Militar al Uniunii Europene referitoare la contribuția Republicii Croația, ar trebui să se accepte contribuția acestui stat.

(2)

În conformitate cu articolul 6 din Protocolul privind poziția Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la elaborarea și la punerea în aplicare a deciziilor și a acțiunilor Uniunii Europene care au implicații în domeniul apărării,

16.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 247/56

(1)

Prin Poziția comună 2004/293/PESC, Consiliul a adoptat măsuri menite să împiedice intrarea pe teritoriile statelor membre sau tranzitarea acestora de către persoane fizice angajate în activități care pot ajuta persoane aflate în libertate să continue să eludeze justiția referitor la crimele pentru care au fost puse sub acuzare de către Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (TPII) sau care acționează prin orice alte mijloace într-un mod care ar putea obstrucționa punerea în aplicare efectivă de către TPII a mandatului său.

(2)

În urma transferului dlui Radovan KARADZIC în custodia TPII la 30 iulie 2008, anumite persoane care au legături cu dl KARADZIC ar trebui eliminate de pe lista din anexa la Poziția comună 2004/293/PESC.

(3)

Lista cuprinsă în anexa la Poziția comună 2004/293/PESC ar trebui modificată în consecință,

16.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 247/63

(1)

În conformitate cu Poziția comună 2004/694/PESC, Consiliul a adoptat măsuri în vederea înghețării tuturor fondurilor și resurselor economice aparținând persoanelor fizice enumerate în anexa la respectiva poziție comună, care fuseseră puse sub acuzare de către TPII.

(2)

Ca urmare a transferului dlui Radovan KARADZIC în custodia TPII la 30 iulie 2008, numele acestuia ar trebui eliminat de pe listă.

(3)

Este prin urmare necesară adaptarea corespunzătoare a listei prevăzute în anexa la Poziția comună 2004/694/PESC,

16.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 247/s3