I Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare este obligatorie

4.9.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 237/5

REGULAMENTUL (CE) NR. 867/2008 AL COMISIEI

din 3 septembrie 2008

de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește organizațiile de operatori din sectorul oleicol, programele de lucru și finanțarea acestora

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (1), în special articolul 103 alineatul (2) paragraful al treilea coroborat cu articolul 4,

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 201 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, Regulamentul (CE) nr. 865/2004 al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind organizarea comună a piețelor din sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 827/68 (2) se abrogă începând cu 1 iulie 2008. Având în vedere numeroasele trimiteri din Regulamentul (CE) nr. 2080/2005 al Comisiei (3), care stabilește normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 865/2004, la dispoziții specifice ale Regulamentului (CE) nr. 865/2004 și în scopul clarității și al raționalizării, Regulamentul (CE) nr. 2080/2005 ar trebui abrogat și înlocuit cu un nou regulament care să specifice noul temei juridic și să cuprindă trimiteri la dispozițiile de bază corecte. De asemenea, noul regulament ar trebui să includă anumite modificări considerate necesare în urma experienței acumulate în cursul celor doi ani de executare a programelor de lucru.

(2)

Pentru a asigura eficacitatea organizațiilor de operatori autorizate, autorizația ar trebui să se refere la diferitele categorii de operatori care joacă un rol major în sectorul uleiului de măsline sau al măslinelor de masă, garantând în același timp că organizațiile în cauză pot asigura respectarea anumitor condiții minime suficiente pentru obținerea unor rezultate economice importante.

(3)

Pentru a permite statelor membre producătoare să pună în aplicare gestionarea administrativă a sistemului organizațiilor de operatori autorizate din sectorul oleicol, este necesar să se stabilească procedurile și termenele limită privind autorizarea acestor organizații, criteriile de selecție a programelor lor de lucru, precum și modalitățile de plată și repartizarea finanțării comunitare.

(4)

Articolul 110i alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului (4) de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori prevede că statele membre pot să rețină până la 10 % din componenta ulei de măsline a plafonului național menționat la articolul 41 din regulament, pentru a asigura finanțarea comunitară a programelor de lucru elaborate de organizații de operatori autorizate într-unul sau mai multe dintre domeniile prevăzute la articolul 103 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(5)

În conformitate cu normele comune de finanțare a sistemelor de sprijin direct și pentru a permite utilizarea sumelor disponibile pentru fiecare stat membru, cheltuielile anuale destinate executării programelor de lucru nu ar trebui să depășească valorile anuale reținute de statele membre în conformitate cu articolul 110i alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

(6)

Pentru a asigura coerența globală a activităților organizațiilor de operatori autorizate, este necesar să se precizeze tipurile de acțiuni eligibile pentru finanțare comunitară, precum și tipurile de acțiuni care nu sunt eligibile. Ar trebui, de asemenea, să se precizeze modurile de prezentare a programelor și criteriile de selecție pentru programele respective. Având în vedere eficiența crescută a tehnologiei moderne, ar fi indicat să se considere eligibile îmbunătățirile în domeniul stocării și al prelucrării care pot genera, de asemenea, o creștere indirectă a capacității. Cu toate acestea, ar trebui să li se permită statelor membre interesate să prevadă condiții suplimentare de eligibilitate pentru a adapta mai bine acțiunile la realitățile naționale din sectorul oleicol.

(7)

Luând în considerare experiența acumulată, ar trebui să se stabilească praguri ale finanțării comunitare cel puțin pentru domeniile reducerii impactului oleiculturii asupra mediului și al trasabilității, al certificării și protecției, sub autoritatea administrațiilor naționale, a calității uleiului de măsline și a măslinelor de masă prin intermediul unui control calitativ al uleiurilor de măsline vândute consumatorului final, astfel încât să se asigure executarea unui număr minim de acțiuni în domenii sensibile și prioritare în același timp. Pentru a lua în considerare experiența dobândită, ar trebui ajustat pragul corespunzător pentru domeniul reducerii impactului oleiculturii asupra mediului pentru a reflecta evoluția din acest domeniu. Având în vedere programele de lucru vizate și pentru a facilita executarea acestora, este necesar să se prevadă un procent ridicat al cheltuielilor generale.

(8)

Pentru a asigura punerea în aplicare a programelor de lucru în termenele stabilite și în conformitate cu articolul 103 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, precum și pentru a asigura o gestionare administrativă eficientă a sistemului organizațiilor de operatori autorizate din sectorul oleicol, este necesar să se stabilească proceduri pentru cererile de aprobare și pentru selecția și aprobarea programelor de lucru. De asemenea, pentru selectarea programelor de lucru, statele membre ar trebui să ia în considerare evaluarea programelor realizate de organizațiile de operatori în cadrul prezentului regulament, al Regulamentului (CE) nr. 1334/2002 al Comisiei din 23 iulie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1638/98 al Consiliului, în ceea ce privește programele de lucru ale organizațiilor de comercianți din sectorul oleicol pentru anii de comercializare 2002/2003, 2003/2004 și 2004/2005 (5), și al Regulamentului (CE) nr. 2080/2005.

(9)	Pentru a garanta o executare corectă și completă a programelor de lucru aprobate, este esențial să se mărească valoarea garanției bancare aferente aprobării cererii și să se permită eliberarea acesteia numai după încheierea cu succes a întregului program de lucru.

(10)

Pentru a permite o utilizare corectă a finanțării disponibile pentru fiecare stat membru, ar trebui să se prevadă o procedură anuală de modificare a programelor de lucru aprobate pentru anul următor, astfel încât să se ia în considerare eventualele schimbări, justificate temeinic, față de condițiile inițiale. Este, de asemenea, necesar ca statele membre să poată stabili condițiile necesare pentru realizarea unei modificări a programelor de lucru și a unei redistribuiri a sumelor alocate, fără să se depășească valorile anuale reținute de statele membre producătoare în temeiul articolului 110i alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. În cazul modificărilor programelor, solicitate de organizațiile de operatori, și pentru a permite existența unei flexibilități în aplicarea programelor de lucru ar fi oportun să se reducă perioada obligatorie de preaviz, care trebuie adresat autorităților competente.

(11)

Pentru a permite demararea lucrărilor în timp util, organizațiile de operatori ar trebui să poată primi, sub rezerva constituirii unei garanții în condițiile prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 2220/85 al Comisiei din 22 iulie 1985 de stabilire a normelor comune de aplicare a regimului de garanții pentru produsele agricole (6), un avans de maximum 90 % din cheltuielile eligibile anuale pentru programul de lucru aprobat. Pentru facilitarea și accelerarea executării programelor de lucru, ar fi indicat să se creeze un sistem de distribuție mai echilibrată a sumei avansurilor.

(12)

Pentru a spori impactul global al programelor de lucru desfășurate în domeniul controlului și al gestionării administrative a pieței în sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă, ar trebui să se prevadă ca organizațiile de operatori și statele membre să publice pe site-urile lor de internet rezultatele acțiunilor pe care le-au întreprins.

(13)

În scopul unei bune gestionări a normelor privind organizațiile de operatori din sectorul oleicol, statele membre interesate ar trebui să elaboreze un plan de control și să prevadă un sistem de sancțiuni pentru neregulile comise. De asemenea, ar trebui să se prevadă ca organizațiile de operatori să comunice rezultatele activităților lor autorităților naționale din statele membre în cauză și să transmită aceste rezultate Comisiei. În ceea ce privește data limită acordată organizațiilor de operatori pentru a-și prezenta cererile de finanțare și statelor membre pentru a încheia controalele necesare, ar trebui stabilit un nou termen limită pentru comunicarea de către statele membre.

(14)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Domeniu de aplicare

Prezentul regulament stabilește normele de aplicare a articolelor 103 și 125 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 în ceea ce privește autorizarea organizațiilor de operatori, măsurile eligibile pentru finanțarea comunitară, aprobarea programelor de lucru și executarea programelor de lucru aprobate.

Articolul 2

Condiții de autorizare a organizațiilor de operatori din sectorul oleicol

(1) Statele membre autorizează organizațiile de operatori eligibile pentru finanțarea comunitară a programelor de lucru așa cum sunt menționate la articolul 103 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(2) Statele membre stabilesc condițiile de autorizare, care conțin cel puțin condițiile următoare:

(a)	organizațiile de producători sunt formate exclusiv din producători de măsline care nu fac parte dintr-o altă organizație de producători autorizată;

(b)	asociațiile de organizații de producători sunt formate exclusiv din organizații de producători autorizate care nu fac parte dintr-o altă asociație de organizații de producători autorizată;

(c)	alte organizații de operatori sunt formate exclusiv din operatori din sectorul oleicol care nu fac parte dintr-o altă organizație de operatori autorizată;

(d)	organizațiile interprofesionale asigură o reprezentare largă și echilibrată a tuturor activităților economice legate de producția, prelucrarea și comercializarea uleiului de măsline și/sau a măslinelor de masă;

(e)	organizația de operatori este în măsură să prezinte un program de lucru pentru cel puțin unul dintre domeniile de acțiune menționate la articolul 5 alineatul (1) primul paragraf literele (a)-(e);

(f)	organizația de operatori se angajează să se supună controalelor prevăzute la articolul 14 din prezentul regulament.

(3) Pentru evaluarea cererilor de autorizare depuse de către organizațiile de operatori, statele membre iau în considerare, în special, următoarele aspecte:

(a)	particularitățile sectorului măslinelor în fiecare zonă regională definită de statele membre (denumită în continuare „zonă regională”);

(b)	interesul consumatorului și echilibrul pieței;

(c)	ameliorarea calității producției de ulei de măsline și de măsline de masă;

(d)	o evaluare a eficienței programelor de lucru prezentate.

Articolul 3

Procedura de autorizare a organizațiilor de operatori din sectorul oleicol

(1) Pentru a obține autorizarea, organizațiile de operatori din sectorul oleicol trebuie să depună, înainte de termenul care urmează să fie stabilit de către statul membru și până cel târziu la data de 15 februarie a fiecărui an, o cerere în care se arată că respectivele organizații îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (2).

Cererea de autorizare se alcătuiește în conformitate cu un model pus la dispoziție de autoritatea competentă din statul membru, astfel încât să se poată controla respectarea condițiilor prevăzute la articolul 2 alineatul (2). Aceasta conține elemente care permit identificarea fiecărui membru al organizației de operatori.

(2) Până cel târziu la data de 1 aprilie a fiecărui an de executare a programului de lucru aprobat, organizația de operatori este autorizată de către statul membru și primește un număr de autorizație.

(3) Autorizația nu se acordă, se suspendă sau se retrage imediat în cazul în care organizația de operatori nu îndeplinește condițiile menționate la articolul 2 alineatul (2).

(4) Cu toate acestea, organizația de operatori își păstrează drepturile care decurg din autorizație până în momentul retragerii acesteia, cu condiția să fi acționat cu bună-credință în ceea ce privește conformitatea cu condițiile menționate la articolul 2 alineatul (2).

În cazul în care autorizația este retrasă din cauză că organizația de operatori nu a respectat, în mod deliberat sau în urma unor neglijențe grave, condițiile de autorizare menționate la articolul 2 alineatul (2), decizia de retragere a autorizației produce efecte de la data la care nu au mai fost îndeplinite condițiile de autorizare.

(5) Autorizația nu se acordă, se suspendă sau se retrage imediat în cazul în care organizația de operatori:

(a)	a fost sancționată pentru o încălcare a sistemului de ajutoare pentru producție prevăzut de Regulamentul nr. 136/66/CEE al Consiliului (7) în cursul anilor de comercializare 2002/2003, 2003/2004 și 2004/2005;

(b)	a fost sancționată pentru o încălcare a sistemului de finanțare a programelor de lucru ale organizațiilor de operatori prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 1638/98 al Consiliului (8) în cursul anilor de comercializare 2002/2003, 2003/2004 și 2004/2005.

(6) Organizațiile de operatori care au fost autorizate de către statul membru în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1334/2002 și/sau care au beneficiat de finanțare pentru programele de lucru ale organizațiilor de operatori în cursul anilor de comercializare 2002/2003, 2003/2004 și 2004/2005 pot fi considerate autorizate în temeiul prezentului regulament în cazul în care acestea îndeplinesc condițiile menționate la articolul 2 alineatul (2).

Articolul 4

Finanțarea comunitară

(1) Finanțarea comunitară anuală a programelor de lucru ale organizațiilor de operatori se asigură în limitele valorii reținute în temeiul articolului 110i alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

Statele membre se asigură că valoarea menționată la primul paragraf nu este depășită de cheltuielile anuale destinate executării programelor de lucru aprobate.

(2) Statele membre se asigură că finanțarea comunitară este alocată în mod proporțional pe durata perioadei prevăzute la articolul 8 alineatul (1).

Articolul 5

Acțiuni eligibile pentru finanțarea comunitară

(1) Acțiunile eligibile pentru finanțarea comunitară în temeiul articolului 103 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 (denumite în continuare „acțiuni eligibile”) sunt următoarele:

(a)

în domeniul controlului și al gestionării administrative a pieței în sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă:

(i)	colectarea de informații despre sector și despre piață, în conformitate cu specificațiile privind metoda, reprezentativitatea geografică și precizia, stabilite de către autoritatea națională competentă;

(ii)	elaborarea de studii, în special pe teme legate de celelalte activități prevăzute de programul de lucru al organizației de operatori în cauză;

(b)

în domeniul reducerii impactului oleiculturii asupra mediului:

(i)

operațiunile colective de întreținere a plantațiilor de măslini cu valoare ecologică mare care sunt amenințate de riscul de abandonare, în conformitate cu condițiile stabilite pe baza unor criterii obiective de către autoritatea națională competentă, în special în ceea ce privește zonele regionale care pot fi eligibile, precum și suprafața și numărul minim de producători din sectorul oleicol care trebuie să fie implicați pentru ca operațiunile respective să fie eficiente;

(ii)	elaborarea de bune practici agricole pentru oleicultură, bazate pe criterii de mediu adaptate condițiilor locale, precum și difuzarea acestora în mediul cultivatorilor de măsline și urmărirea aplicării acestora în practică;

(iii)

demonstrațiile practice ale tehnicilor alternative la produsele chimice pentru combaterea muștei măslinului;

(iv)	demonstrațiile practice ale tehnicilor de cultivare a măslinelor care au drept scop protecția mediului și a peisajului, cum este agricultura ecologică, rațională și integrată;

(v)	completarea sistemului de informații geografice (GIS) din sectorul oleicol, menționat la articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, cu informații despre mediu;

(c)

în domeniul ameliorării calității producției de ulei de măsline și de măsline de masă:

(i)	ameliorarea condițiilor de cultivare și, în special, de combatere a muștei măslinului, a condițiilor de recoltare, de livrare și de depozitare a măslinelor înainte de prelucrare, în conformitate cu specificațiile tehnice stabilite de autoritatea națională competentă;

(ii)	ameliorarea varietăților din plantațiile de măslini în exploatațiile individuale, cu condiția ca acestea să contribuie la obiectivele programelor de lucru;

(iii)

ameliorarea condițiilor de depozitare și de valorificare a reziduurilor rezultate din producția de ulei de măsline și de măsline de masă;

(iv)	asistența tehnică acordată industriei de prelucrare a uleiului de măsline în ceea ce privește aspectele legate de calitatea produselor;

(v)	crearea și perfecționarea unor laboratoare de analiză a uleiului de măsline virgin;

(vi)	formarea unor degustători pentru controalele organoleptice ale uleiului de măsline virgin;

(d)

în domeniul trasabilității, al certificării și al protecției, sub autoritatea administrațiilor naționale, a calității uleiului de măsline și a măslinelor de masă prin intermediul unui control calitativ al uleiului de măsline vândut consumatorului final:

(i)	crearea și gestionarea unor sisteme care permit trasabilitatea produselor de la cultivatorul de măsline până la ambalare și etichetare, în conformitate cu specificațiile stabilite de autoritatea națională competentă;

(ii)	crearea și gestionarea unor sisteme de certificare a calității, bazate pe un sistem de analiză a riscurilor și de control al punctelor critice, care să fie conform cu criteriile tehnice adoptate de autoritatea națională competentă;

(iii)

crearea și gestionarea unor sisteme de supraveghere a respectării normelor privind autenticitatea, calitatea și comercializarea uleiului de măsline și a măslinelor de masă introduse pe piață, în conformitate cu specificațiile tehnice stabilite de autoritatea națională competentă;

(e)

în domeniul difuzării informațiilor privind acțiunile desfășurate de organizațiile de operatori pentru îmbunătățirea calității uleiului de măsline și a măslinelor de masă:

(i)	difuzarea informațiilor privind lucrările executate de organizațiile de operatori în domeniile menționate la literele (a)-(d);

(ii)	crearea și întreținerea unui site de internet privind acțiunile întreprinse de organizațiile de operatori în domeniile menționate la literele (a)-(d).

În ceea ce privește acțiunea prevăzută la primul paragraf litera (c) punctul (ii), statele membre asigură că se adoptă dispoziții corespunzătoare pentru recuperarea investiției sau a valorii reziduale a acesteia în cazul în care membrul titular al exploatației individuale părăsește organizația de operatori.

(2) Statul membru poate adopta condiții suplimentare care să precizeze acțiunile eligibile, cu condiția de a nu face imposibilă prezentarea sau realizarea acestora.

Articolul 6

Alocarea finanțării comunitare

La nivelul fiecărui stat membru, un procent minim de 25 % din valoarea finanțării comunitare disponibile în temeiul articolului 103 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se alocă domeniului de acțiune menționat la articolul 5 alineatul (1) primul paragraf litera (b), iar un procent minim de 12 % din finanțarea comunitară menționată se alocă domeniului menționat la articolul 5 alineatul (1) primul paragraf litera (d).

În cazul în care procentul minim prevăzut în primul paragraf nu poate fi utilizat în totalitate în domeniile de acțiune menționate, sumele neutilizate nu pot fi afectate altor domenii de acțiune, ci sunt restituite bugetului comunitar.

Articolul 7

Activități și cheltuieli neeligibile pentru finanțarea comunitară

(1) Nu sunt eligibile pentru finanțarea comunitară în temeiul articolului 103 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 următoarele activități:

(a)	activitățile care beneficiază de o altă finanțare comunitară decât cea prevăzută la articolul 103 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007;

(b)	activitățile care vizează direct o creștere a producției sau a capacității de depozitare sau de prelucrare;

(c)	activitățile legate de cumpărarea sau de depozitarea uleiului de măsline sau a măslinelor de masă sau cele care influențează prețurile acestora;

(d)	activitățile legate de promovarea comercială a uleiului de măsline sau a măslinelor de masă;

(e)	activitățile legate de cercetarea științifică;

(f)	activitățile care ar putea denatura concurența în celelalte activități economice ale organizației de operatori.

(2) Pentru a asigura respectarea alineatului (1) litera (a), organizațiile de operatori se angajează în scris, în nume propriu și în numele membrilor acestora, că vor renunța, pentru acțiunile finanțate efectiv în temeiul articolului 103 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, la orice finanțare în temeiul unui alt sistem comunitar sau național de ajutoare.

(3) În cadrul punerii în aplicare a acțiunilor menționate la articolul 5, nu sunt eligibile pentru finanțare comunitară cheltuielile efectuate pentru:

(a)	rambursări (inclusiv sub formă de anuități) de credite contractate pentru o acțiune realizată în întregime sau parțial înainte de începerea programului de lucru;

(b)	plăți către operatorii care participă la reuniuni și la programe de formare pentru a compensa pierderile de venituri;

(c)	cheltuieli privind costurile administrative și de personal, suportate de către statele membre și de beneficiarii ajutorului acordat de FEGA;

(d)	cumpărarea de teren pe care nu s-au ridicat construcții;

(e)	cumpărarea de echipamente de ocazie;

(f)	cheltuieli legate de contractele de leasing, inclusiv taxele, dobânzile și costurile de asigurare;

(g)	închirierea, în cazul în care aceasta este preferată cumpărării, și costurile de funcționare a bunurilor închiriate.

(4) Statele membre pot stabili condiții suplimentare care să precizeze activitățile și cheltuielile neeligibile menționate la alineatele (1) și (3).

Articolul 8

Programele de lucru și cererile de aprobare

(1) Programele de lucru eligibile pentru finanțarea comunitară în temeiul articolului 103 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se realizează într-o perioadă de maximum trei ani. Prima perioadă începe la 1 aprilie 2006. Perioadele următoare încep la fiecare trei ani, la 1 aprilie.

(2) Fiecare organizație de operatori autorizată în temeiul prezentului regulament poate depune, înainte de termenul care urmează să fie stabilit de către statul membru și până cel târziu la data de 15 februarie a fiecărui an, o cerere de aprobare pentru un singur program de lucru.

Cererea de aprobare conține următoarele elemente:

(a)	detalii privind organizația de operatori în cauză;

(b)	informații referitoare la criteriile de selecție prevăzute la articolul 9 alineatul (1);

(c)	descrierea, justificarea și calendarul de executare a fiecărei acțiuni propuse;

(d)

planul de cheltuieli, defalcat pe acțiuni și domenii de acțiune, după cum se menționează la articolul 5, și detaliat pe intervale de douăsprezece luni începând cu data aprobării programului de lucru, făcându-se distincție între cheltuielile generale, care nu pot depăși 7 % din totalul cheltuielilor, și celelalte tipuri principale de cheltuieli;

(e)

planul de finanțare în funcție de domeniile de acțiune menționate la articolul 5, detaliat pe intervale de maximum douăsprezece luni începând cu data aprobării programului de lucru, indicându-se, în special, finanțarea comunitară solicitată și, după caz, contribuțiile financiare ale operatorilor și contribuția națională;

(f)	descrierea indicatorilor cantitativi și calitativi de eficiență care permit evaluarea intermediară în cursul executării și evaluarea ex post a programului pe baza principiilor generale stabilite de către statul membru;

(g)	dovada că a fost constituită o garanție bancară, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2220/85, având o valoare cel puțin echivalentă cu 10 % din finanțarea comunitară solicitată;

(h)	o cerere de avans în temeiul articolului 11;

(i)	declarația prevăzută la articolul 7 alineatul (2);

(j)	pentru organizațiile interprofesionale și asociațiile de organizații de producători, detalii despre organizațiile de operatori care răspund de executarea efectivă a acțiunilor subcontractate din programele acestora;

(k)	pentru organizațiile de operatori care fac parte dintr-o asociație de producători sau dintr-o organizație interprofesională, o declarație care să ateste că acțiunile prevăzute în programele acestora nu fac obiectul unei alte cereri de finanțare comunitară în temeiul prezentului regulament.

Articolul 9

Selectarea și aprobarea programelor de lucru

(1) Statul membru selectează programele de lucru pe baza următoarelor criterii:

(a)	calitatea generală a programului și coerența acestuia cu obiectivele și prioritățile sectorului oleicol din zona regională în cauză, așa cum sunt stabilite de către statul membru;

(b)	credibilitatea financiară și adecvarea resurselor financiare de care dispune respectiva organizație de operatori pentru punerea în aplicare a acțiunilor propuse;

(c)	întinderea zonei regionale implicate în programul de lucru;

(d)	diversitatea situațiilor economice din zona regională implicată care sunt luate în considerare de programul de lucru;

(e)	existența mai multor domenii de acțiune și valoarea contribuției financiare a operatorilor;

(f)	indicatorii cantitativi și calitativi de eficiență care permit evaluarea în cursul executării și evaluarea ex post a programului, stabiliți de către statul membru;

(g)	evaluarea programelor de lucru care se poate să fi fost realizate anterior de către organizația de operatori în cadrul prezentului regulament sau al Regulamentelor (CE) nr. 1334/2002 sau (CE) nr. 2080/2005.

Statele membre iau în considerare repartizarea cererilor între diferitele tipuri de organizații de operatori în cadrul fiecărei zone regionale.

(2) Statele membre resping programele de lucru care sunt incomplete, conțin informații inexacte sau includ oricare dintre activitățile neeligibile prevăzute la articolul 7.

(3) Până cel târziu la data de 15 martie a fiecărui an, statele membre informează organizațiile de operatori cu privire la programele de lucru aprobate și, după caz, cu privire la programele de lucru cărora le acordă finanțarea națională corespunzătoare.

Aprobarea definitivă a unui program de lucru poate fi subordonată inserării modificărilor considerate necesare de către statul membru. În acest caz, organizația de operatori în cauză își comunică acordul în termen de cincisprezece zile de la notificarea modificărilor.

(4) În cazul în care programul de lucru propus nu este selectat, statul membru eliberează imediat garanția menționată la articolul 8 alineatul (2) litera (g).

(5) Statele membre se asigură că finanțarea comunitară se alocă în cadrul fiecărei categorii de organizații de operatori luându-se în considerare valoarea uleiului de măsline produs sau comercializat de către membrii organizației de operatori.

Articolul 10

Modificarea programelor de lucru

(1) Organizațiile de operatori pot solicita, în conformitate cu procedura care urmează să fie stabilită de către statul membru, modificări ale conținutului și ale bugetului programelor de lucru aprobate, fără ca aceste modificări să ducă la o depășire a valorii reținute în temeiul articolului 110i alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

(2) Orice cerere de modificare a programului de lucru este însoțită de documentele justificative care precizează motivele, natura și implicațiile modificărilor propuse. Cererea este prezentată autorității competente de către organizația de operatori cu cel puțin trei luni înainte de data planificată pentru începerea punerii în aplicare a acțiunii în cauză.

(3) În cazul fuzionării unor organizații de operatori care desfășurau anterior programe de lucru distincte, acestea desfășoară programele respective în paralel și în mod distinct până la data de 1 ianuarie a anului următor fuziunii. Organizațiile în cauză realizează fuziunea programelor de lucru prin intermediul unei cereri de modificare a respectivelor programe de lucru, în conformitate cu alineatele (1) și (2).

Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pot autoriza organizațiile de operatori care, din motive temeinic justificate, înaintează o solicitare în acest sens să își desfășoare în paralel respectivele programe de lucru, fără să procedeze la fuziunea acestora.

(4) În termen de cel mult două luni de la primirea cererii de modificare menționate la alineatul (2) și după ce a examinat documentele furnizate, autoritatea competentă a statului membru își comunică decizia organizației de operatori în cauză. Orice cerere de modificare pentru care nu se ia o decizie în acest termen se consideră ca fiind acceptată.

(5) În cazul în care finanțarea comunitară obținută de către organizația de operatori este mai mică decât valoarea din programul aprobat, beneficiarii își pot ajusta programul în funcție de finanțarea obținută.

Articolul 11

Avansurile

(1) Organizația de operatori care a făcut cererea de avans prevăzută la articolul 8 alineatul (2) litera (h) primește, în condițiile prevăzute la alineatul (2) al prezentului articol, un avans total de maximum 90 % din cheltuielile eligibile prevăzute pentru fiecare an al programului de lucru aprobat.

(2) Înainte de sfârșitul lunii următoare celei în care începe execuția anuală a programului de lucru aprobat, statul membru plătește organizației de operatori în cauză o primă tranșă reprezentând jumătate din valoarea menționată la alineatul (1).

O a doua tranșă egală cu jumătatea rămasă din valoarea menționată la alineatul (1) se plătește după efectuarea verificării menționate la alineatul (3).

(3) Statele membre verifică dacă fiecare tranșă din avans a fost cheltuită efectiv înainte de a face plata următoarei tranșe.

Această verificare este efectuată de către statul membru pe baza raportului menționat la articolul 13 sau pe baza unui control la fața locului, astfel cum se menționează la articolul 14.

(4) Plățile menționate la alineatul (2) sunt subordonate constituirii de către organizația de operatori în cauză a unei garanții, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2220/85, în valoare de 110 % din avansul solicitat. Cerința principală în conformitate cu articolul 20 alineatul (2) din regulamentul menționat este executarea acțiunilor care figurează în programul de lucru aprobat.

(5) Înaintea termenului care urmează să fie stabilit de către statul membru, dar până la încheierea fiecărui an de executare a programului de lucru, organizațiile de operatori interesate pot depune o cerere de eliberare a garanției menționate la alineatul (4), în valoare de maximum jumătate din cheltuielile realizate efectiv. Statul membru stabilește și controlează documentele justificative care însoțesc această cerere și eliberează garanțiile corespunzătoare cheltuielilor respective cel târziu în cursul celei de-a doua luni următoare lunii de depunere a cererii.

Articolul 12

Cererea de finanțare comunitară

(1) Pentru a se efectua plata finanțării comunitare în temeiul articolului 103 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, o organizație de operatori depune o cerere de finanțare pe lângă agenția de plată înaintea termenului care urmează să fie stabilit de către statul membru, dar cel târziu la trei luni de la încheierea fiecărui an de executare a programului său de lucru.

Statul membru poate efectua, pentru organizațiile de operatori, lichidarea soldului de finanțare comunitară corespunzător fiecărui an de executare a programului de lucru după ce a verificat, pe baza raportului menționat la articolul 13 sau pe baza unui control la fața locului menționat la articolul 14, dacă au fost cheltuite efectiv cele două tranșe din avans menționate la articolul 11 alineatul (2).

Nu se admit cererile de finanțare comunitară prezentate după data menționată la primul paragraf, iar eventualele sume primite ca finanțare comunitară pentru program se rambursează în conformitate cu procedura stabilită la articolul 17.

(2) Cererea de finanțare comunitară este întocmită în conformitate cu un model care urmează să fie furnizat de autoritatea competentă din statul membru. Pentru a fi admisibilă, cererea este însoțită de:

(a)

documente justificative pentru:

(i)	cheltuielile realizate în cursul perioadei de executare a programului de lucru (facturi și documente bancare care să dovedească plata acestora);

(ii)	după caz, plata contribuțiilor financiare ale operatorilor și ale statului membru în cauză;

(b)

un raport care conține următoarele elemente:

(i)	descrierea amănunțită a etapelor programului care au fost realizate, în funcție de domeniile de activitate menționate la articolul 5;

(ii)	după caz, justificarea și repercusiunile financiare ale diferențelor dintre etapele programului de lucru aprobat de statul membru și etapele programului de lucru realizate efectiv;

(iii)

evaluarea programului de lucru realizat, pe baza indicatorilor menționați la articolul 8 alineatul (2) litera (f).

(3) Se respinge orice cerere de finanțare care nu respectă condițiile stabilite la alineatele (1) și (2). Organizația de operatori în cauză poate depune o nouă cerere de finanțare într-un termen care urmează să fie stabilit de către statul membru.

(4) Se respinge orice cerere privind cheltuielile efectuate la mai mult de două luni de la încheierea perioadei de executare a programului de lucru.

(5) În termen de cel mult trei luni de la data depunerii cererii de finanțare și a documentelor justificative menționate la alineatul (2) și după ce au fost efectuate examinarea documentelor justificative și controalele prevăzute la articolul 14, statele membre plătesc finanțarea comunitară cuvenită și, după caz, eliberează garanția menționată la articolul 11 alineatul (4).

Garanția menționată la articolul 8 alineatul (2) litera (g) se eliberează după încheierea întregului program de lucru, a examinării documentelor justificative și a controalelor prevăzute la articolul 14.

Articolul 13

Rapoartele organizațiilor de operatori

(1) Începând cu anul 2007, organizațiile de operatori prezintă până la data de 1 mai a fiecărui an rapoarte anuale privind punerea în aplicare a programelor de lucru în anul calendaristic precedent. Rapoartele au ca obiect următoarele elemente:

(a)	etapele programului de lucru realizate sau în curs de realizare;

(b)	principalele modificări ale programelor de lucru;

(c)	evaluarea rezultatelor obținute deja, pe baza indicatorilor prevăzuți la articolul 8 alineatul (2) litera (f).

Pentru ultimul an de executare a programului de lucru, rapoartele prevăzute la primul paragraf sunt înlocuite de un raport final.

(2) Pentru programele de lucru cu o durată mai mică de un an, raportul final este prezentat în termen de cel mult două luni de la încheierea executării programului.

(3) Raportul final evaluează programul de lucru și conține cel puțin următoarele elemente:

(a)	o dare de seamă, pe baza cel puțin a indicatorilor stabiliți la articolul 9 alineatul (1) litera (f) și a oricăror altor criterii pertinente, în care se explică în ce măsură au fost realizate obiectivele stabilite în program;

(b)	o dare de seamă privind modificările aduse programului de lucru;

(c)	după caz, o indicare a factorilor care trebuie luați în considerare la elaborarea următorului program de lucru.

(4) Datele colectate și studiile realizate în cadrul executării acțiunilor în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (a) se publică, după încheierea acțiunii în cauză, pe site-ul de internet al organizației de operatori.

Articolul 14

Controalele la fața locului

(1) Statele membre verifică dacă se întrunesc condițiile de acordare a finanțării comunitare, în special în ceea ce privește următoarele aspecte:

(a)	respectarea condițiilor de autorizare;

(b)	punerea în aplicare a programelor de lucru aprobate, în special a măsurilor privind investițiile;

(c)	cheltuielile realizate efectiv în raport cu finanțarea solicitată și contribuția financiară a operatorilor oleicoli în cauză.

(2) Autoritatea competentă pune în aplicare planuri de control pentru controalele la fața locului care acoperă un eșantion de organizații de operatori autorizate în conformitate cu articolul 103 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007. Autoritatea competentă realizează selecția eșantionului pe baza unei analize a riscurilor, astfel încât:

(a)	organizațiile de producători și asociațiile de organizații de producători să fie toate supuse controlului la fața locului cel puțin o dată după efectuarea plății avansului și înainte de plata finală a finanțării comunitare;

(b)

celelalte organizații de operatori și organizațiile interprofesionale să fie toate controlate în fiecare an din cadrul perioadei de executare a fiecărui program de lucru aprobat, cu excepția cazului în care au beneficiat de un avans în cursul anului respectiv, situație în care controlul va avea loc după data efectuării plății avansului.

În cazul în care în urma controalelor se constată existența unor nereguli, autoritatea competentă efectuează controale suplimentare în cursul anului în cauză și crește numărul de organizații de operatori pe care urmează să le controleze în anul următor.

(3) Controalele la fața locului nu sunt anunțate. Cu toate acestea, pentru a facilita organizarea practică a controalelor, organizației de operatori controlate i se poate trimite un preaviz cu cel mult 48 de ore înainte.

(4) Autoritatea competentă stabilește organizațiile de operatori care urmează să fie controlate pe baza unei analize a riscurilor în funcție de următoarele criterii:

(a)	valoarea finanțării pentru programul de lucru aprobat;

(b)	natura acțiunilor finanțate în cadrul programului de lucru;

(c)	stadiul de execuție a programului de lucru;

(d)	concluziile controalelor la fața locului anterioare sau ale verificărilor efectuate în cursul procedurii de autorizare;

(e)	alte criterii de risc care urmează să fie definite de către statele membre.

(5) Durata fiecărui control la fața locului corespunde stadiului de execuție a programului de lucru aprobat.

Articolul 15

Rapoartele de control

Fiecare control la fața locului face obiectul unui raport de control detaliat, care conține în special:

(a)	data și durata controlului;

(b)	o listă a persoanelor prezente;

(c)	o listă a facturilor verificate;

(d)	numerele de referință ale facturilor selectate din documentația contabilă (jurnalul pentru cumpărări sau pentru vânzări și jurnalul TVA în care au fost înregistrate facturile selectate);

(e)	documentația bancară care face dovada plăților sumelor selectate;

(f)	o indicare a acțiunilor deja realizate care au fost analizate în mod specific la fața locului.

Articolul 16

Pedepse și sancțiuni

(1) În cazul în care retragerea autorizației menționate la articolul 3 alineatul (3) este rezultatul faptului că organizația de operatori nu și-a respectat angajamentele în mod deliberat sau în urma unor neglijențe grave, organizația de operatori nu mai beneficiază de finanțare pentru întregul program de lucru și, de asemenea, plătește autorității competente o sumă egală cu valoarea neeligibilă a finanțării.

(2) În cazul în care o anumită acțiune nu este pusă în aplicare în conformitate cu programul de lucru, organizația de operatori nu mai beneficiază de finanțare pentru acțiunea în cauză. Această excludere nu se aplică în cazul în care organizația de operatori a prezentat informații corecte din punct de vedere faptic sau poate demonstra prin orice alt mijloc că nu este în culpă.

(3) Organizațiilor de operatori li se aplică următoarele sancțiuni atunci când se constată nereguli în cadrul punerii în aplicare a programului de lucru:

(a)

în cazul unor nereguli rezultate în urma neglijenței, organizația de operatori:

(i)	nu mai beneficiază de finanțare pentru acțiunea în cauză;

(ii)	îi plătește, de asemenea, autorității competente o sumă egală cu valoarea neeligibilă a finanțării;

(b)

în cazul unor nereguli comise intenționat, inclusiv în cazul declarațiilor false, organizația de operatori:

(i)	nu mai beneficiază de finanțare pentru întregul program de lucru;

(ii)	îi plătește, de asemenea, autorității competente o sumă egală cu valoarea neeligibilă a finanțării;

(iii)

nu mai beneficiază de finanțarea comunitară în temeiul articolului 103 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 pe întreaga perioadă trienală care urmează celei în care a fost constatată neregula respectivă.

(4) Sumele care rezultă din aplicarea pedepselor sau a sancțiunilor în temeiul prezentului articol sunt plătite agenției de plăți responsabile și sunt deduse din cheltuielile finanțate de Fondul european de garantare agricolă.

Articolul 17

Recuperarea sumelor necuvenite

(1) Autoritatea competentă din statul membru recuperează orice sumă plătită necuvenit, majorată, după caz, cu dobânda calculată în conformitate cu alineatul (2).

(2) Dobânda se calculează:

(a)	pe baza perioadei dintre efectuarea plății și rambursarea acesteia de către beneficiar;

(b)	pe baza ratei aplicate de Banca Centrală Europeană principalelor sale operațiuni de refinanțare, așa cum este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, în vigoare la data efectuării plății necuvenite, majorată cu trei procente.

(3) În cazul în care a fost pusă în aplicare, în conformitate cu programul de lucru aprobat, o măsură care se dovedește ulterior neeligibilă, statul membru poate hotărî să plătească finanțarea corespunzătoare cuvenită sau să nu procedeze la recuperarea sumelor deja plătite, dacă o astfel de decizie este permisă în cazuri comparabile finanțate de la bugetul național și dacă organizația de operatori nu a acționat neglijent sau în mod intenționat.

(4) Sumele recuperate sau plătite în temeiul prezentului articol sunt plătite agenției de plăți și deduse din cheltuielile finanțate de Fondul european de garantare agricolă.

Articolul 18

Comunicările din partea statelor membre

(1) Până cel târziu la 31 ianuarie 2006 pentru prima perioadă de trei ani începând cu 1 aprilie 2006 și până cel târziu la 31 ianuarie 2009 pentru a doua perioadă de trei ani începând cu 1 aprilie 2009, Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre producătoare de ulei de măsline dispozițiile naționale de aplicare a prezentului regulament, în special cele referitoare la:

(a)	condițiile de autorizare a organizațiilor de operatori prevăzute la articolul 2 alineatul (2);

(b)	condițiile suplimentare care precizează acțiunile eligibile adoptate în temeiul articolului 5 alineatul (2);

(c)	obiectivele și prioritățile din sectorul oleicol menționate la articolul 9 alineatul (1) litera (a), precum și indicatorii cantitativi și calitativi menționați la articolul 9 alineatul (1) litera (f);

(d)	măsurile privind sistemul de avansuri menționat la articolul 11 și, după caz, sistemul de plată a finanțărilor naționale;

(e)	punerea în aplicare a controalelor menționate la articolul 14 și a sancțiunilor și pedepselor menționate la articolul 16;

(f)	termenul menționat la articolul 12 alineatul (3).

(2) Până cel târziu la data de 1 mai a fiecărui an de executare a programelor de lucru aprobate, statele membre transmit Comisiei informații privind:

(a)	organizațiile de operatori autorizate;

(b)	programele de lucru și caracteristicile acestora, defalcate pe tipuri de organizații de operatori, domenii de acțiune și zone regionale;

(c)	valoarea finanțării alocate fiecărui program de lucru;

(d)	calendarul prevăzut pentru finanțarea comunitară per an bugetar pentru întreaga durată a programelor de lucru.

(3) Până cel târziu la data de 20 octombrie a fiecărui an de executare a programelor de lucru aprobate, statele membre îi transmit Comisiei un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament, compus cel puțin din următoarele elemente:

(a)	numărul de programe de lucru finanțate, beneficiarii, suprafețele cu culturi de măslini, morile, instalațiile de prelucrare și volumele de ulei de măsline și de măsline de masă vizate;

(b)	caracteristicile acțiunilor desfășurate în fiecare domeniu de acțiune;

(c)	orice diferență între acțiunile planificate și acțiunile realizate efectiv, precum și implicațiile acestora la nivelul cheltuielilor;

(d)	descrierea și evaluarea rezultatelor, bazate în special pe evaluările programelor de lucru prevăzute la articolul 12 alineatul (2) litera (b) punctul (iii);

(e)	statisticile controalelor efectuate în conformitate cu articolele 14 și 15, precum și sancțiunile sau pedepsele aplicate în conformitate cu articolul 16;

(f)	cheltuielile pe program de lucru și pe domeniu de acțiune, precum și contribuțiile financiare comunitare, naționale și ale operatorilor.

(4) Comunicările prevăzute la prezentul articol sunt efectuate pe cale electronică, în conformitate cu indicațiile puse la dispoziția statelor membre de către Comisie.

(5) Autoritățile competente din statele membre publică pe site-urile lor de internet toate informațiile colectate și studiile elaborate în cadrul executării acțiunilor în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (a), după încheierea acestora.

Articolul 19

Dispoziție tranzitorie

(1) Statele membre pot acorda în avans finanțarea comunitară pentru primul an de executare a programului.

(2) Avansul trebuie să se limiteze exclusiv la valoarea corespunzătoare finanțării comunitare.

(3) Cheltuielile efectuate ca urmare a plății avansului prevăzut la alineatul (2) sunt declarate la cheltuielile efectuate de la 16 la 31 octombrie 2006.

(4) Autoritățile competente din statele membre publică pe site-urile lor de internet toate informațiile colectate și studiile elaborate în cadrul executării acțiunilor în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 2080/2005, după încheierea acestora.

Articolul 20

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 2080/2005 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexă.

Articolul 21

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 aprilie 2009. Cu toate acestea, articolul 19 alineatul (4) se aplică de la intrarea sa în vigoare.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 3 septembrie 2008.

Pentru Comisie

Mariann FISCHER BOEL

Membru al Comisiei

(1) JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2) JO L 161, 30.4.2004, p. 97.

(3) JO L 333, 20.12.2005, p. 8.

(4) JO L 270, 21.10.2003, p. 1.

(5) JO L 195, 24.7.2002, p. 16 Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2080/2005.

(6) JO L 205, 3.8.1985, p. 5.

(7) JO 172, 30.9.1966, p. 3025/66.

(8) JO L 210, 28.7.1998, p. 32.

ANEXĂ

Tabelul de corespondență prevăzut la articolul 20

Regulamentul (CE) nr. 2080/2005	Prezentul regulament
Articolul 1	Articolul 1
Articolul 2	Articolul 2
Articolul 3	Articolul 3
Articolul 4	Articolul 4
Articolul 5	Articolul 5
Articolul 6	Articolul 6
Articolul 7	Articolul 7
Articolul 8	Articolul 8
Articolul 9 alineatul (1) primul paragraf literele (a)-(f)	Articolul 9 alineatul (1) primul paragraf literele (a)-(f)
—	Articolul 9 alineatul (1) primul paragraf litera (g)
Articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf	Articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 9 alineatele (2)-(5)	Articolul 9 alineatele (2)-(5)
Articolul 10	Articolul 10
Articolul 11 alineatele (1), (2) și (3)	Articolul 11 alineatele (1), (2) și (3)
Articolul 11 alineatul (4) primul paragraf	Articolul 11 alineatul (4) primul paragraf
Articolul 11 alineatul (4) al doilea paragraf	—
Articolul 11 alineatul (5)	Articolul 11 alineatul (5)
Articolul 12 alineatele (1)-(4)	Articolul 12 alineatele (1)-(4)
Articolul 12 alineatul (5)	Articolul 12 alineatul (5) primul paragraf
—	Articolul 12 alineatul (5) al doilea paragraf
Articolul 13 alineatele (1), (2) și (3)	Articolul 13 alineatele (1), (2) și (3)
—	Articolul 13 alineatul (4)
Articolul 14 alineatul (1)	Articolul 14 alineatul (1)
Articolul 14 alineatul (2) primul paragraf cuvintele introductive	Articolul 14 alineatul (2) primul paragraf cuvintele introductive
Articolul 14 alineatul (2) prima și a doua liniuță	Articolul 14 alineatul (2) literele (a) și (b)
Articolul 14 alineatul (2) al doilea paragraf	Articolul 14 alineatul (2) al doilea paragraf
Articolul 14 alineatele (3), (4) și (5)	Articolul 14 alineatele (3), (4) și (5)
Articolul 15	Articolul 15
Articolul 16	Articolul 16
Articolul 17	Articolul 17
Articolul 18 alineatele (1)-(4)	Articolul 18 alineatele (1)-(4)
—	Articolul 18 alineatul (5)
Articolul 19 alineatele (1)-(3)	Articolul 19 alineatele (1)-(3)
—	Articolul 19 alineatul (4)
Articolul 20 primul paragraf	Articolul 20 primul paragraf
Articolul 20 al doilea paragraf	—
—	Articolul 20 al doilea paragraf
Articolul 21 primul paragraf	Articolul 21 primul paragraf
—	Articolul 21 al doilea paragraf

4.9.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 237/18

REGULAMENTUL (CE) NR. 868/2008 AL COMISIEI

din 3 septembrie 2008

privind fișa exploatației care urmează a fi utilizată în scopul determinării veniturilor exploatațiilor agricole și analizării activității economice a acestor exploatații

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul nr. 79/65/CEE al Consiliului din 15 iunie 1965 de creare a unei rețele de colectare de date contabile agricole privind veniturile și activitatea economică a exploatațiilor agricole în Comunitatea Economică Europeană (1), în special articolul 6 alineatul (2), articolul 7 alineatul (3) și articolul 12 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Tipul, definiția și forma de prezentare a datelor contabile menționate la articolul 7 din Regulamentul nr. 79/65/CEE și colectate pe baza fișei exploatației instituite în vederea determinării fiabile a veniturilor exploatațiilor agricole trebuie să fie identice, indiferent de caracteristicile exploatațiilor care fac obiectul evidenței contabile. Pentru simplificare și pentru lizibilitatea datelor, este necesar să se prevadă, de asemenea, reluarea în fișa individuală a elementelor și detaliilor complementare specifice de care este nevoie pentru analiza activității economice a exploatațiilor agricole, selectate în conformitate cu articolul 11 din regulamentul menționat. În cazul acesta, trebuie considerat că fișa exploatației joacă și rolul fișei de exploatație agricolă specială, descrisă la articolul 12 alineatul (1).

(2)	Regulamentul (CEE) nr. 2237/77 al Comisiei din 23 septembrie 1977 privind fișa exploatației ce urmează a fi utilizată în scopul determinării veniturilor exploatațiilor agricole (2) a stabilit normele privitoare la colectarea datelor contabile.

(3)

Datele colectate pe baza fișei exploatației trebuie să țină cont de experiența acumulată de la crearea rețelei și de evoluția politicii agricole comune și trebuie să corespundă definițiilor cuprinse în regulamentele pertinente, în special Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului din 24 iunie 1991 privind metoda de producție agricolă ecologică și indicarea acesteia pe produsele agricole și alimentare (3), Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori (4), Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) (5), Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 (6), în ceea ce privește zonele care pot beneficia de ajutor de la fondurile structurale, și Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (7).

(4)

Este necesar, prin urmare, ca Regulamentul (CEE) nr. 2237/77 să fie adaptat ținând seama de schimbările intervenite, de la adoptarea sa, în politica agricolă comună, în tipul informațiilor necesare pentru analiza datelor și în tehnicile de comunicare a informațiilor. Pentru mai multă claritate și raționalitate, este de dorit să se procedeze la înlocuirea regulamentului menționat.

(5)

Fișele exploatațiilor, completate corespunzător, trebuie transmise Comisiei prin intermediul agenției de legătură desemnate de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul nr. 79/65/CEE. Din acest motiv, ar trebui să se prevadă ca agenția de legătură să poată comunica direct Comisiei datele în cauză prin intermediul sistemului informatic instalat de Comisie și ca sistemul să permită schimbul necesar de date electronice pe baza modelelor furnizate agenției de legătură prin acest sistem. De asemenea, ar trebui stipulat ca, prin intermediul comitetului comunitar pentru rețeaua de date contabile agricole, Comisia să informeze statele membre asupra condițiilor generale de punere în funcțiune a sistemului informatic.

(6)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului comunitar pentru rețeaua de colectare de date contabile agricole,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Fișele exploatațiilor și datele contabile

(1) Tipul și forma de prezentare a datelor contabile necesare pentru determinarea anuală a veniturilor exploatațiilor și pentru analiza activității economice a acestora în conformitate cu capitolele II și III din Regulamentul nr. 79/65/CEE sunt stabilite în anexa I la prezentul regulament.

(2) Definițiile și instrucțiunile cu privire la datele menționate în alineatul (1) sunt stabilite în anexa II.

Articolul 2

Notificarea Comisiei

(1) Fișele exploatațiilor și datele menționate la articolul 1 se transmit Comisiei de către agenția de legătură menționată la articolul 6 din Regulamentul nr. 79/65/CEE prin intermediul sistemului informatic instalat de Comisie și pus la dispoziția statelor membre pentru schimbul electronic de informații.

(2) Statele membre sunt informate asupra condițiilor generale de punere în funcțiune a sistemului informatic menționat la alineatul (1) prin intermediul comitetului comunitar pentru rețeaua de colectare de date contabile agricole.

Forma și conținutul fișei exploatației sunt definite pe baza unui model și a instrucțiunilor necesare pentru întocmirea acesteia. Comisia adaptează și actualizează acest model prin intermediul sistemului informatic după ce informează în prealabil comitetul menționat la paragraful (1).

Articolul 3

Abrogare

Regulamentul (CEE) nr. 2237/77 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.

Articolul 4

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică începând cu exercițiul contabil 2009.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 3 septembrie 2008.

Pentru Comisie

Mariann FISCHER BOEL

Membru al Comisiei

(1) JO 109, 23.6.1965, p. 1859/65.

(2) JO L 263, 17.10.1977, p. 1.

(3) JO L 198, 22.7.1991, p. 1. Regulament care urmează să fie înlocuit de Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (JO L 189, 20.7.2007, p. 1) începând cu 1 ianuarie 2009.

(4) JO L 270, 21.10.2003, p. 1.

(5) JO L 277, 21.10.2005, p. 1.

(6) JO L 210, 31.7.2006, p. 25.

(7) JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

ANEXA I

DESCRIEREA FIȘEI EXPLOATAȚIEI

Pentru fiecare rubrică și coloană a tabelelor din prezenta anexă, trebuie să se facă trimiteri la definițiile și instrucțiunile prevăzute în anexa II. Numerele din coloanele acestor tabele sunt numerele de ordine ale datelor pe suportul informațional. Aceste numere de ordine sunt indicate în mod sistematic, chiar și pentru pozițiile care nu se completează niciodată (de exemplu, în tabelul K, coloana „suprafața”, pentru produsul 162, „Lapte de vacă”). Spațiile care corespund numerelor nefolosite rămân disponibile pentru o utilizare ulterioară și se completează cu zero.

A. INFORMAȚII GENERALE DESPRE EXPLOATAȚIE

Numărul și descrierea rubricii

Număr de ordine

Numărul exploatației

—	Circumscripția

—	Subcircumscripția

—	Numărul de ordine al exploatației

(Neutilizat)

4-5

Informații privind înregistrările computerizate și biroul de expertiză contabilă

—	Numărul grupelor de 10 date

(Neutilizat)

7-16

—	Numărul biroului de expertiză contabilă

3.	Forma de organizare a exploatației

(Neutilizat)

Factori naționali de eșantionare și ponderare

—	Ponderea națională a exploatației calculată de statul membru

(Neutilizat)

23-30

5.	Sediul exploatației

Categoria exploatației

—	Agricultură ecologică

—	Tipul de agricultură la momentul selecției

—	Tipul de agricultură pe baza datelor contabile

—	Clasa de dimensiune economică la momentul selecției

—	Clasa de dimensiune economică pe baza datelor contabile

Data încheierii exercițiului contabil și data creării suportului informațional

—	Data încheierii exercițiului contabil

—	Data creării suportului informațional

8.	Zonă defavorizată

Alte informații privind exploatația

—	Suprafața agricolă utilizată (SAU) irigată

—	Altitudine

—	Zile de pășunat pe pășuni alpine sau pe alte pășuni neincluse în SAU

—	Suprafața totală protejată

—	Zonă de fonduri structurale

—	Zone cu restricții de mediu

(Neutilizat)

46-47

B. TIPUL DE EXPLOATARE

Numărul și descrierea rubricii

Număr de ordine

10.	SAU exploatată de proprietar

11.	SAU arendată

12.	SAU exploatată în parte

C. MÂNA DE LUCRU

Numărul și descrierea rubricii

Funcții îndeplinite

(codul)

Anul nașterii

Numărul unităților de muncă anuale

Timpul lucrat anual

(ore)

(1)

(2)

(3)

(4)

Mâna de lucru permanentă nesalarizată

13.	Exploatantul/administratorul exploatației (cod 1)

14.	Exploatantul/administratorul exploatației (cod 2)

15.	Administratorul exploatației/persoană care nu este exploatantul (cod 3)

Număr de persoane

16.	Soțul/soția exploatantului

—

17.

Alții

—

B.18.

Mâna de lucru nepermanentă nesalarizată

—

Mâna de lucru permanentă salarizată

19.	Administratorul

—

20.

Alții

—

D.21.

Mâna de lucru temporară salarizată

—

D. EFECTIVELE ȘI VALOAREA ANIMALELOR

Numărul și descrierea rubricii

Inventarul de deschidere

Inventarul de închidere

Efectiv mediu

Număr

Valoare

Număr

Valoare

(1)

(2)

(3)

(4)

(5)

22.

Cabaline

23.	Viței pentru îngrășat

24.	Alte bovine sub un an

100

25.	Tăurași între un an și doi ani

101

102

103

104

105

26.	Juninci între un an și doi ani

106

107

108

109

110

27.	Tauri de la doi ani în sus

111

112

113

114

115

28.	Juninci de reproducere

116

117

118

119

120

29.	Juninci pentru îngrășat

121

122

123

124

125

30.	Vaci de lapte

126

127

128

129

130

31.	Vaci de lapte pentru sacrificare

131

132

133

134

135

32.

Alte vaci

136

137

138

139

140

33.

Stupi

141

142

143

144

145

34.	Iepuri, femele de reproducere

146

147

148

149

150

35.	(Neutilizat)

151

152

153

154

155

36.	(Neutilizat)

156

157

158

159

160

37.	(Neutilizat)

161

162

163

164

165

38.	Caprine, femele de reproducere

166

167

168

169

170

39.	Alte caprine

171

172

173

174

175

40.

176

177

178

179

180

41.	Alte ovine

181

182

183

184

185

42.	(Neutilizat)

186

187

188

189

190

43.

Purcei

191

192

193

194

195

44.	Scroafe de reproducere

196

197

198

199

200

45.	Porci pentru îngrășat

201

202

203

204

205

46.	Alte porcine

206

207

208

209

210

47.	Pui de carne

211

212

213

214

215

48.	Găini ouătoare

216

217

218

219

220

49.	Alte păsări de curte

221

222

223

224

225

50.	Alte animale

—

227

—

229

—

E. ACHIZIȚII ȘI VÂNZĂRI DE ANIMALE

Numărul și descrierea rubricii

Achiziții de animale

Vânzări de animale

Consumul în gospodărie și beneficiile în natură

(1)

(2)

(3)

51.

Cabaline

231

232

233

52.

Bovine

234

235

236

53.	(Neutilizat)

237

238

239

54.

Ovine

240

241

242

55.

Caprine

243

244

245

56.

Porcine

246

247

248

57.	Păsări de curte

249

250

251

58.	Alte animale

252

253

254

F. COSTURI

Numărul și descrierea rubricii

Număr de ordine

Costuri cu mâna de lucru și mașinile

59.	Salarii și asigurări sociale

259

60.	Lucrări efectuate de contractanți și închirierea de mașini

260

61.	Întreținerea curentă a mașinilor și a echipamentelor

261

62.	Carburanți și lubrifianți pentru motoare

262

63.	Cheltuieli cu vehiculele

263

Costuri specifice pentru creșterea animalelor

Furaje achiziționate:

64.	Furaje concentrate pentru erbivore (cabaline, bovine, ovine, caprine)

264

65.	Nutreț brut pentru erbivore (cabaline, bovine, ovine, caprine)

265

66.	Furaje pentru porcine

266

67.	Furaje pentru păsări de curte și alte animale mici

267

Furaje produse și utilizate în exploatație pentru:

68.	Erbivore (cabaline, bovine, ovine, caprine)

268

69.

Porcine

269

70.	Păsări de curte și alte animale mici

270

71.	Alte costuri specifice pentru creșterea animalelor

271

Costuri specifice pentru culturi

72.	Semințe și răsaduri achiziționate

272

73.	Semințe și răsaduri produse și utilizate în exploatație

273

74.	Îngrășăminte și amelioratori de sol

274

75.	Produse pentru protecția culturilor

275

76.	Alte costuri specifice pentru culturi

276

77.	Costuri specifice pentru silvicultură

277

Cheltuieli de regie ale exploatației

78.	Întreținerea curentă a clădirilor și a îmbunătățirilor funciare

278

79.	Electricitate

279

80.	Combustibili pentru încălzire

280

81.

Apă

281

82.

Asigurări

282

83.	Impozite și alte taxe

283

84.	Alte cheltuieli de regie ale exploatației

284

Costuri funciare

85.	Chiria plătită

285

86.	din care: chiria plătită pentru teren

286

87.	asigurarea pentru clădirile exploatației

287

88.	Impozite pe terenuri și clădiri

288

Dobânzi plătite

89.	Total dobânzi și taxe financiare plătite:

289

90.	Dobânzi și taxe financiare plătite la împrumuturile pentru teren și clădiri

290

91.	din care: Pentru achizițiile de teren

291

92.	Dobânzi și taxe financiare plătite la împrumuturile pentru fondul de rulment și la datoriile curente

292

93.	Costuri totale

293

G. TERENURI ȘI CLĂDIRI, MAȘINI ȘI CAPITAL CIRCULANT

Numărul și descrierea rubricii

(Neutilizat)

Inventarul de deschidere

Investiții

Vânzări

Amortizare

Inventarul de închidere

Înainte de deducerea subvențiilor

Subvenții

(1)

(2)

(3)

(4)

(5)

(6)

(7)

(8)

94.	Teren agricol, clădiri și drepturi, din care:

294

295

296

297

298

299

300

301

95.	Teren agricol

302

303

304

305

306

307

308

309

96.	Culturi permanente

310

311

312

313

314

315

316

317

97.	Îmbunătățiri funciare

318

319

320

321

322

323

324

325

98.	Clădirile exploatației

326

327

328

329

330

331

332

333

99.	Costuri de achiziție, cote și alte drepturi

334

335

336

337

338

339

340

341

100.	Teren împădurit, inclusiv masa lemnoasă pe picior

342

343

344

345

346

347

348

349

101.	Mașini și echipamente

350

351

352

353

354

355

356

357

102.	Capital circulant

358

359

360

361

362

363

364

365

103.

Total

366

367

368

369

370

371

372

373

H. DATORII

Numărul și descrierea rubricii

Inventarul de deschidere

Inventarul de închidere

Total

din care pentru:

Total

din care pentru:

Teren și clădiri

Alte active

Teren și clădiri

Alte active

Total

din care pentru:

Total

din care pentru:

(1)

(2)

(3)

(4)

(5)

(6)

(7)

(8)

104.	Împrumuturi pe termen mediu și lung

374

375

376

377

378

379

380

381

105.	Împrumuturi pe termen scurt și datorii curente

382

383

384

385

386

387

388

389

106.

Total

390

391

392

393

394

395

396

397

I. TAXA PE VALOARE ADĂUGATĂ (TVA)

Numărul și descrierea rubricii		Număr de ordine
107.	Sistemul TVA	400
	Subîmpărțirea sistemului TVA (Spania, Franța și Italia)	401
	Rubricile 108-111 se completează numai când se aplică un sistem agricol sau alt sistem similar
108.	TVA pe vânzări	402
109.	TVA pe achiziții	403
110.	TVA pe investiții	404
111.	TVA restituită de către autoritățile fiscale	405

J. PRIME ȘI SUBVENȚII

Se furnizează toate detaliile

Numărul rubricii	Descrierea	Codul (1)	Suma
112	Prime și subvenții, cu excepția celor pentru costurile legate de animale și achizițiile de animale	—	408
113	din care:	409	la …
113	20 de coduri „deschise” corespunzătoare categoriilor definite în anexa II	…	448
114	Prime și subvenții pentru costuri	—	449
115	din care:	450	la …
115	10 coduri „deschise” corespunzătoare rubricilor pentru costurile respective (rubricile 59-89)	…	469
116	Prime și subvenții pentru achiziționarea de animale	—	470
117	din care:	471	la …
117	5 coduri „deschise” corespunzătoare rubricilor pentru categoriile de animale achiziționate (rubricile 51-58)	…	480
118	Total prime și subvenții	—	481
119	(Neutilizat)	—	482
119	Diferențe față de exercițiile contabile anterioare	—	483

K. PRODUCȚIA (cu excepția animalelor) (rubricile 120-375)

Produsul (rubrica)	Tipul culturii (codul)	Date lipsă (codul)	Suprafața	Producția pentru exercițiul contabil	Inventarul de deschidere	Vânzări	Consumul în gospodărie și beneficiile în natură	Inventarul de închidere	Utilizarea în exploatație
(1)	(2)	(3)	(4)	(5)	(6)	(7)	(8)	(9)	(10)
488	489	490	491	492	493	494	495	496	497
498	—	—	—	—	—	—	—	—	—
—	—	—	—	—	—	—	—	—	(2)

L. COTE ȘI ALTE DREPTURI

Cota sau dreptul	Tipul de cod al datelor		Plăți (achiziție/leasing, închiriere)	Încasări (vânzare/leasing, închiriere)	Inventarul de deschidere	Amortizare	Inventarul de închidere	Cantitate	Taxe (inclusiv prelevarea suplimentară)
(1)	(2)	(3)	(4)	(5)	(6)	(7)	(8)	(9)	(10)
xxx	Cod 1 = înregistrări privind activele	(Neutilizat)	Cod 1 = valoarea achizițiilor	Cod 1 = valoarea vânzărilor	Cod 1 = valoare	Cod 1 = valoare	Cod 1 = valoare		Cod 2 = valoare
xxx	Cod 2 = înregistrări privind veniturile		Cod 2 = plăți pentru utilizare	Cod 2 = încasări pentru utilizare	Cod 2 = (neutilizat)	Cod 2 = (neutilizat)	Cod 2 = (neutilizat)

M. PLĂȚI DIRECTE în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 (3) (rubricile 601-680 și 700-772)

Produsul sau combinația de produse

(rubrica)

Numărul unităților de bază pentru plăți

Ajutorul total

Suma de referință

(1)

(2)

(3)

(4)

(5)

(6)

(7)

(8)

(9)

(10)

xxx

(Neutilizat)

N. DETALII DESPRE ACHIZIȚIILE ȘI VÂNZĂRILE DE ANIMALE

Categoria de animale

(rubrica)

Numărul de animale achiziționate

Valoarea achizițiilor

Numărul de animale vândute

Valoarea vânzărilor

(1)

(2)

(3)

(4)

(5)

(6)

(7)

(8)

(9)

(10)

xxx

(Neutilizat)

(1) Se va menționa rubrica corespunzătoare categoriilor de animale, produse, costuri sau ajutoare directe în cauză.

(2) Ultimul număr de ordine = 487 + (10 × numărul produselor menționate).

(3) JO L 270, 21.10.2003, p. 1.

ANEXA II

DEFINIȚII ȘI INSTRUCȚIUNI REFERITOARE LA FIȘA EXPLOATAȚIEI

I. DEFINIȚII ȘI INSTRUCȚIUNI GENERALE

(a) Datele din fișa exploatației trebuie să se refere la o singură exploatație agricolă și la un singur exercițiu contabil de 12 luni consecutive.

(b) Datele din fișa exploatației privesc exclusiv exploatația agricolă. Aceste date se referă la activitățile exploatației propriu-zise și, dacă este cazul, la silvicultura și turismul legate de exploatație. La completarea fișei exploatației nu se vor lua în considerare informații legate de activitățile neagricole ale exploatantului sau ale familiei sale sau informații referitoare la pensii, moșteniri, conturi private în bănci, proprietăți din afara exploatației agricole, impozite personale, asigurări private etc.

Dacă resursele de producție ale exploatației (mână de lucru salarizată sau nesalarizată, mașini sau echipamente) se folosesc pentru suplimentarea mijloacelor fixe (construcții de mașini sau reparații capitale ale acestora; construcții, reparații capitale sau chiar demolări de clădiri; plantarea sau tăierea de pomi fructiferi), nici costurile aferentele, nici devizele acestora nu se includ în costurile de exploatare ale exploatației. Costurile cu mâna de lucru și orele lucrate pentru realizarea de mijloace fixe trebuie excluse oricum atât din costuri, cât și din datele despre mâna de lucru. În cazuri excepționale, dacă anumite costuri (altele decât cele cu mâna de lucru) utilizate pentru a produce mijloace fixe nu pot fi calculate separat (de exemplu, folosirea tractorului exploatației) și dacă aceste cheltuieli sunt, în consecință, incluse în costuri, o estimare a tuturor acestor costuri utilizate pentru a produce mijloace fixe trebuie înscrisă la rubrica 181, „Alte produse și încasări”.

În orice caz, valoarea mijloacelor fixe produse trebuie evaluată pe baza costului acestora (inclusiv valoarea mâinii de lucru salarizate și/sau nesalarizate) și trebuie adăugată la valoarea mijloacelor fixe care figurează la rubricile 94-101.

(c) Datele furnizate în fișa exploatației trebuie preluate din documentele contabile care constau în înregistrări făcute în mod sistematic și regulat pe tot parcursul exercițiului contabil.

(d) Datele contabile se furnizează în valori monetare:

—	fie fără TVA,

—	fie cu TVA, în situațiile menționate mai jos (a se vedea rubricile 107-111).

(e) Datele contabile în valori monetare se furnizează fără prime și subvenții. Prin prime și subvenții se înțelege orice formă de ajutor direct din fonduri publice care a dus la o încasare anume (a se vedea rubricile 112-118).

(f) Referitor la prime și subvenții:

—	În tabelul G, se inserează primele și subvențiile primite în exercițiul contabil curent, inclusiv cele primite pentru investiții efectuate în exercițiile contabile precedente.

—

În tabelul J, se înregistrează după cum urmează:

—	toate plățile directe pentru producție, suprafețe sau animale sunt legate de exercițiul contabil curent, chiar dacă nu au fost încă primite;

—	în cazul plăților pentru dezvoltare rurală, se inserează numai sumele primite în cursul exercițiului contabil curent.

—	În tabelul M, se inserează plățile directe legate de suprafețele sau animalele existente în cursul exercițiului contabil curent, chiar dacă nu au fost încă primite.

(g) Datele din fișa exploatației se furnizează în următoarele unități și cu următoarele grade de precizie:

—

valorile: în euro sau în unități monetare naționale, fără zecimale. Cu toate acestea, în cazul monedelor naționale pentru care unitatea reprezintă o valoare relativă scăzută comparativ cu euro, agenția de legătură a statului membru și personalul Comisiei care administrează rețeaua de date contabile agricole pot conveni ca valorile să fie exprimate în sute sau mii de unități monetare naționale;

—	cantitățile fizice: în chintale (q = 100 kg), exceptând cazul ouălor, care se exprimă în mii de bucăți, și al vinului și produselor înrudite, care se exprimă în hectolitri;

—	suprafețele: în ari, cu excepția culturilor de ciuperci, care se exprimă în metri pătrați de suprafață totală cultivată;

—	efectivele medii de animale: cu cel mult o zecimală, exceptând păsările de curte și iepurii, care se raportează în numere întregi, și albinele, care se raportează în număr de stupi ocupați;

—	unitățile de mână de lucru: cu cel mult două zecimale.

Pozițiile fixe (a se vedea tabelele A-J din anexa I) la care nu trebuie indicat nimic se completează cu zero.

În ceea ce privește produsele inserate în tabelul K, tranzacțiile legate de cote și alte drepturi stabilite din tabelul L, ajutoarele directe din tabelul M și detaliile despre vânzările și achizițiile de animale din tabelul N, se completează cu zero la pozițiile la care nu este nimic de indicat.

II. DEFINIȚII ȘI INSTRUCȚIUNI REFERITOARE LA DIFERITE ELEMENTE DIN FIȘA EXPLOATAȚIEI

A. INFORMAȚII GENERALE DESPRE EXPLOATAȚIE

1. Numărul exploatației

Fiecărei exploatații contabile i se atribuie un număr când este selectată pentru prima dată. Exploatația își păstrează permanent acest număr atât timp cât face parte din rețeaua contabilă. Un număr, odată atribuit unei exploatații, nu se mai atribuie niciodată altei exploatații.

Totuși, dacă exploatația suferă o schimbare fundamentală și, în special, dacă schimbarea este rezultatul divizării în două exploatații separate sau al fuziunii cu o altă exploatație, aceasta poate fi considerată ca o exploatație nouă. În acest caz, trebuie să i se atribuie un nou număr. Dacă se schimbă tipul de agricultură practicat în exploatație, nu este necesar să se schimbe numărul exploatației. Dacă păstrarea numărului exploatației creează confuzie cu alte exploatații contabile (de exemplu, atunci când se creează noi subcircumscripții regionale), numărul trebuie schimbat. În acest caz, se va înainta Comisiei un tabel indicând corespondența dintre numerele vechi și cele noi.

Numărul exploatației cuprinde trei grupe de indicații, după cum urmează:

Numărul de ordine 1 – Circumscripția: se atribuie un număr de cod, corespunzător setului de coduri din anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 1859/82 al Comisiei (1).

Numărul de ordine 2 – Subcircumscripția: se atribuie un număr de cod.

Subcircumscripțiile alese trebuie să aibă la bază sistemul comun de clasificare a regiunilor, denumit Nomenclatorul unităților teritoriale statistice (NUTS) și creat de către Biroul Statistic al Comunităților Europene în cooperare cu institutele naționale de statistică.

În orice caz, statul membru interesat transmite Comisiei un tabel indicând regiunile NUTS corespunzătoare fiecărui cod de subcircumscripție utilizat, precum și regiunea corespunzătoare pentru care sunt calculate valorile specifice ale marjei brute standard.

Numărul de ordine 3 – Numărul de ordine al exploatației.

2. Indicații privind înregistrările computerizate

Datele corespunzătoare primelor cinci numere de ordine constituie eticheta exploatației și figurează în partea de sus a fiecărei înregistrări. A șasea dată pentru fiecare exploatație reprezintă numărul grupelor indivizibile de 10 date.

3. Forma de organizare a exploatației

1.	=	Exploatațiile individuale (familiale) exploatații al căror rezultat economic compensează munca nesalarizată prestată de exploatantul/administratorul exploatației și de familia sa și capitalul propriu cheltuit de aceștia.
2.	=	Parteneriatele exploatații al căror rezultat economic compensează factorii de producție aduși în exploatație de mai mulți parteneri, din care cel puțin jumătate participă la munca în exploatație ca mână de lucru nesalarizată.
3.	=	Altele exploatații fără mână de lucru nesalarizată și alte exploatații neincluse în categoriile 1 și 2.

4. Factori naționali de eșantionare și ponderare

Numărul de ordine 20: ponderea națională a exploatației calculată de statul membru. Valorile se exprimă în sutimi.

Numărul de ordine 21:

Numărul de ordine 22:

5. Sediul exploatației

Numărul care trebuie indicat este acela al unității geografice de bază celei mai adecvate (de preferință, comuna) în care este situată exploatația.

O hartă a acestor unități cu numerele lor trebuie transmisă Comisiei. Orice schimbări semnificative ale hotarelor acestor unități geografice trebuie aduse la cunoștința Comisiei.

6. Categoria exploatației

Numărul de ordine 32 – Agricultură ecologică: trebuie menționat dacă exploatația aplică metode de producție agricolă ecologică în sensul Regulamentului (CEE) nr. 2092/91, în special în sensul articolului 6 din acesta. Se vor utiliza următoarele numere de cod:

1.= exploatația nu aplică metode de producție ecologică;

2.= exploatația aplică numai metode de producție ecologică;

3.= exploatația este în curs de trecere la producția ecologică sau aplică atât metode de producție ecologice, cât și alte metode de producție.

Numărul de ordine 33: Codul tipului de agricultură practicat în exploatație, în conformitate cu anexa II la Decizia 85/377/CEE a Comisiei (2), la momentul selecției pentru exercițiul contabil respectiv.

Numărul de ordine 34: Codul tipului de agricultură practicat în exploatație, în conformitate cu anexa II la Decizia 85/377/CEE a Comisiei, pe baza datelor contabile pentru exercițiul contabil respectiv.

Numărul de ordine 35: Codul clasei de dimensiune economică a exploatației, în conformitate cu anexa III la Decizia 85/377/CEE a Comisiei, la momentul selecției pentru exercițiul contabil respectiv.

Numărul de ordine 36: Codul clasei de dimensiune economică a exploatației, în conformitate cu anexa III la Decizia 85/377/CEE a Comisiei, pe baza datelor contabile pentru exercițiul contabil respectiv.

7. Data încheierii exercițiului contabil și data creării suportului informațional

Numărul de ordine 37 – Data încheierii exercițiului contabil: de exemplu, 30 iunie 2009 sau 31 decembrie 2009.

Numărul de ordine 38 – Data creării suportului informațional: de exemplu, 15 august 2010.

8. Zonă defavorizată

Trebuie să se menționeze dacă majoritatea suprafeței agricole utilizate a exploatației este situată într-o zonă care face obiectul articolelor 18-20 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 (3). Se vor utiliza următoarele numere de cod:

1.	=	majoritatea suprafeței agricole utilizate a exploatației nu este situată într-o zonă defavorizată, în sensul articolelor 18-20 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999;
2.	=	majoritatea suprafeței agricole utilizate a exploatației este situată într-o zonă defavorizată, în sensul articolelor 19 și 20 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999;
3.	=	majoritatea suprafeței agricole utilizate a exploatației este situată într-o zonă montană, în sensul articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999;
4.	=	suprafețele sunt atât de mici și de numeroase în aceste state membre, încât informația nu este semnificativă.

9. Alte informații privind exploatația

Numărul de ordine 40 – SAU irigată Suprafața agricolă utilizată, alta decât cea protejată cu sticlă, efectiv irigată în cursul exercițiului cu echipament fix sau mobil, indiferent de procedeul folosit (aspersoare, inundare).

Numărul de ordine 41 – Altitudinea Altitudinea trebuie indicată prin numărul de cod corespunzător:

1.= cea mai mare parte a exploatației este situată la o altitudine sub 300 m;

2.= cea mai mare parte a exploatației este situată între 300 și 600 m;

3.= cea mai mare parte a exploatației este situată peste 600 m;

4.= nu există date.

Numărul de ordine 42 – Pășunatul pe pășuni alpine sau pe alte pășuni neincluse în SAU: Numărul (întreg) de zile de pășunat-unitate vită mare (UVM) efectuat de animalele exploatației pe terenuri neincluse în SAU.

Ziua de pășunat-UVM este o unitate care corespunde unei zile de pășunat a unei vaci de lapte sau a unei bovine sau cabaline mai mari de doi ani. Pentru bovinele sau cabalinele sub doi ani, ca și pentru caprine sau ovine, zilele de pășunat pot fi transformate în zile de pășunat-UVM prin aplicarea coeficienților 0,5, 0,2 și, respectiv, 0,15.

Numărul de ordine 43 – Suprafața totală protejată: se exprimă în ari și pe ea se cultivă, în principiu, culturi de tipul 5 și anume: culturile 138, 141 și 156 și, de asemenea, culturile 143, 285 și 157 de tipul 5.

Termenul „protejată” se referă la sere, rame permanente și tunele înalte, dar nu se referă la tunelele joase de plastic, clopotele de sticlă sau orice alt tip de ramă portabilă (a se vedea definiția pentru culturile 138, 141 și 156 din tabelul K).

Suprafața „totală” înseamnă suprafața totală de teren „protejat”, indiferent de utilizare (deci inclusiv potecile). Pentru serele „supraetajate”, suprafața se înregistrează o singură dată.

Numărul de ordine 44 – Zonă de fonduri structurale: Trebuie să se menționeze dacă majoritatea suprafeței agricole utilizate a exploatației este situată într-o zonă care face obiectul articolelor 5, 6 sau 8 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006. Se vor utiliza următoarele numere de cod:

6.= majoritatea suprafeței agricole utilizate a exploatației este situată într-o zonă eligibilă în temeiul obiectivului de convergență, în sensul Regulamentului (CE) nr. 1083/2006, în special în sensul articolului 5 din acest regulament;

7.= majoritatea suprafeței agricole utilizate a exploatației este situată într-o zonă eligibilă în temeiul obiectivului de concurență regională și de ocupare a forței de muncă, în sensul Regulamentului (CE) nr. 1083/2006, în special în sensul articolului 6 din acest regulament;

8.= majoritatea suprafeței agricole utilizate a exploatației este situată într-o zonă eligibilă pentru susținere tranzitorie, în sensul Regulamentului (CE) nr. 1083/2006, în special în sensul articolului 8 din acest regulament.

Numărul de ordine 45 – Zone cu restricții de mediu: Trebuie să se menționeze dacă majoritatea suprafeței agricole utilizate a exploatației este situată într-o zonă care face obiectul articolului 38 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005. Se vor utiliza următoarele numere de cod:

1.= majoritatea suprafeței agricole utilizate a exploatației nu este situată într-o zonă eligibilă pentru plăți Natura 2000 sau plăți aferente Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), în sensul articolului 38 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005;

2.= majoritatea suprafeței agricole utilizate a exploatației este situată într-o zonă eligibilă pentru plăți Natura 2000 sau plăți conform Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului, în sensul articolului 38 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005.

B. TIPUL DE EXPLOATARE A SUPRAFEȚEI AGRICOLE UTILIZATE

Terenul exploatațiilor deținute în comun de doi sau mai mulți parteneri trebuie înregistrat ca teren exploatat de proprietar sau în arendă sau în parte, în conformitate cu acordul în vigoare dintre parteneri.

10. SAU exploatată de proprietar

Suprafața agricolă utilizată (teren arabil, pajiște și pășune permanentă, culturi permanente) la care exploatantul este proprietarul, uzufructuarul sau arendașul pe termen lung și/sau suprafața agricolă utilizată deținută în termeni similari. Cuprinde și terenul gata pentru semănat, dat în arendă terților (rubrica 149).

11. SAU arendată

Suprafața agricolă utilizată (teren arabil, pajiște și pășune permanentă, culturi permanente) lucrată de către altă persoană decât proprietarul, uzufructuarul sau arendașul pe termen lung, persoană care deține un contract de arendare pe suprafața respectivă (arenda se plătește în numerar și/sau în natură, este, în general, stabilită dinainte și, în mod normal, nu variază în funcție de rezultatele din exploatare) și/sau suprafața agricolă utilizată deținută în condiții similare.

Suprafața arendată nu include terenurile a căror recoltă este achiziționată în starea de cultură în curs. Sumele plătite pentru achiziționarea de culturi în curs trebuie înscrise în tabelul F, la rubricile 65-67 (furaje achiziționate), în cazul pășunilor sau al culturilor furajere, și la rubrica 76 (alte costuri specifice pentru culturi), în cazul culturilor comercializabile (produse care sunt de regulă comercializate). Culturile comercializabile achiziționate în curs trebuie înscrise fără a specifica suprafața implicată (a se vedea instrucțiunile privind suprafața, coloana 4, tabelul K).

Terenul arendat ocazional, pe o perioadă sub un an, și, respectiv, producția acestuia sunt tratate la fel ca terenul a cărui recoltă este achiziționată în starea de cultură în curs.

12. SAU exploatată în parte

Suprafața agricolă utilizată (teren arabil, pajiște și pășune permanentă, culturi permanente) exploatată în comun de către cesionar și o altă persoană pe baza unui acord de cultivare în parte și/sau suprafața agricolă utilizată (SAU) exploatată în condiții similare.

C. MÂNA DE LUCRU

Prin mână de lucru se înțelege toate persoanele care au fost angajate în muncă la exploatație în timpul exercițiului contabil (a se vedea mai jos). Nu sunt incluse însă aici persoanele care au efectuat această muncă în numele altei persoane sau întreprinderi (contract de muncă în agricultură, ale cărui costuri apar în tabelul F, la rubrica 60).

În cazul ajutorului acordat reciproc între exploatații, dacă acest ajutor constă într-un schimb de muncă prestată, ajutorul primit fiind echivalent în principiu cu ajutorul acordat, se specifică în fișa exploatației timpul lucrat de către mâna de lucru din exploatație și orice salarii aferente.

Uneori ajutorul primit este compensat prin ajutor de altă natură (de exemplu, ajutorul primit sub formă de muncă prestată este compensat prin punerea la dispoziție a unei mașini). Dacă schimbul de servicii este limitat, nu se indică nimic în fișa exploatației (în exemplul de mai sus, ajutorul primit nu figurează la mâna de lucru; costurile pentru mașini includ însă costurile legate de punerea la dispoziție a echipamentului). În cazuri excepționale, când schimbul de servicii se face pe o scară largă, procedura este una dintre următoarele:

(a)

ajutorul primit sub formă de muncă este compensat printr-un serviciu de altă natură (de exemplu punerea la dispoziție a unei mașini): timpul de lucru primit este înregistrat ca muncă salarizată în exploatație (rubrica 20 sau 21, dacă mâna de lucru este angajată sau nu în exploatație în mod permanent sau în alt mod); valoarea ajutorului acordat este înregistrată atât ca producție la rubrica corespunzătoare (în prezentul exemplu, rubrica 177, „Lucrări contractuale efectuate pentru terți, inclusiv închirierea de echipament terților”), cât și în calitate de cost (la rubrica 59, „Salarii și asigurări sociale”);

(b)

ajutorul acordat sub formă de muncă este compensat prin servicii de altă natură (de exemplu punerea la dispoziție a unei mașini): în această situație, timpul de lucru furnizat și eventualele salarii aferente nu sunt luate în considerare; valoarea serviciului primit este înregistrată ca rezultat la rubrica corespunzătoare (în prezentul exemplu, rubrica 60, „Lucrări efectuate de contractanți și închirierea de mașini”).

Se disting următoarele categorii de mână de lucru:

A. Mâna de lucru permanentă nesalarizată

Mâna de lucru nesalarizată sau mâna de lucru care primește o remunerație mai mică (în numerar sau în natură) decât suma plătită în mod normal pentru serviciile efectuate (astfel de plăți nu trebuie să apară în costurile exploatației) și care, în timpul exercițiului contabil, a participat cel puțin o zi întreagă, în fiecare săptămână (cu excepția concediilor obișnuite), la activitățile exploatației agricole.

O persoană angajată permanent, dar care, din anumite motive, a lucrat în exploatație numai pentru o perioadă limitată pe durata exercițiului contabil, este totuși înregistrată (pentru numărul de ore lucrate efectiv) ca mână de lucru permanentă.

Pot apărea următoarele situații sau altele similare:

(a)	condiții speciale de producție în exploatație pentru care nu este necesară mână de lucru pe tot parcursul anului: de exemplu, la exploatațiile de măsline sau viță-de-vie și la exploatațiile specializate în îngrășarea sezonieră a animalelor sau în producerea fructelor și legumelor în aer liber;

(b)	absența de la lucru, din alte motive decât pentru efectuarea concediilor obișnuite, de exemplu, pentru serviciul militar, boală, accident, maternitate, concediu prelungit etc.;

(c)	venirea în sau plecarea din exploatație;

(d)	încetarea totală a lucrului în exploatație datorită unor cauze accidentale (inundații, incendii etc.).

În continuare, sunt prezentate subcategoriile:

13. Exploatantul/administratorul exploatației

Persoana care își asumă responsabilitatea economică și juridică pentru exploatație și care se ocupă de administrația curentă a acesteia. În cazul exploatării în parte, partenerul este trecut ca exploatant/administrator al exploatației.

14. Exploatantul/persoană care nu este administratorul exploatației

Persoana care își asumă responsabilitatea economică și juridică pentru exploatație, fără să se ocupe de administrația curentă a acesteia.

15. Administratorul/persoană care nu este exploatantul exploatației

Persoana care asigură administrația curentă a exploatației, fără să își asume responsabilitatea juridică și economică pentru aceasta.

16. Soțul/soția exploatantului

17. Altă mână de lucru permanentă nesalarizată

Mâna de lucru permanentă nesalarizată care nu este inclusă la rubricile precedente. Sunt cuprinși aici și șeful de echipă și subadministratorii care nu răspund de administrarea întregii exploatații.

B.18. Mâna de lucru temporară și sezonieră nesalarizată

Se include global la această rubrică mâna de lucru nesalarizată care nu a lucrat regulat în exploatație pe parcursul exercițiului contabil.

C. Mâna de lucru permanentă salarizată

Mâna de lucru plătită (în numerar și/sau în natură) la un nivel normal pentru serviciile efectuate și care pe parcursul exercițiului contabil (cu excepția concediilor obișnuite) a lucrat cel puțin o zi întreagă pe săptămână pentru exploatație.

Se disting următoarele categorii:

19. Administratorul exploatației

Persoana salarizată care răspunde de administrația curentă a exploatației.

20. Alții

Se include global la această rubrică toată mâna de lucru permanentă salarizată (cu excepția administratorului salarizat al exploatației). Sunt cuprinși aici și șeful de echipă, și subadministratorii care nu răspund de administrarea întregii exploatații.

D.21. Mâna de lucru temporară și sezonieră salarizată

Se include global la această rubrică mâna de lucru salarizată (inclusiv lucrătorii în acord) care nu a lucrat regulat în exploatație pe parcursul exercițiului contabil.

COLOANELE DIN TABELUL C

Funcțiile îndeplinite (codul) (coloana 1, pozițiile 51, 55, 59, 63 și 67)

Funcția îndeplinită este indicată de un număr de cod, după cum urmează:

1.	=	exploatantul/administratorul exploatației;
2.	=	exploatantul/persoană care nu este administratorul exploatației;
3.	=	administratorul/persoană care nu este exploatantul exploatației.

Atunci când funcția este îndeplinită de mai multe persoane (de exemplu doi frați, tatăl și fiul etc.), fiecare funcție este înregistrată în ordinea descrescătoare a responsabilității; dacă mai multe persoane au responsabilitați egale, se înregistrează în ordinea descrescătoare a vârstei. Astfel, datele privind persoana care își asumă cea mai mare responsabilitate sunt înregistrate la pozițiile 51-54, iar datele care privesc persoana următoare ca responsabilitate, la pozițiile 55-58 etc.

Numărul persoanelor (coloana 1, pozițiile 71 și 74)

Trebuie indicat numărul soților/soțiilor și numărul persoanelor din categoria „Altă mână de lucru permanentă nesalarizată”. Dacă sunt mai mulți exploatanți, pot exista mai mulți soți/mai multe soții.

Anul nașterii (coloana 2)

Anul nașterii trebuie menționat numai pentru exploatant (exploatanți) și/sau administrator (administratori) (categoriile 13-15 și 19); se utilizează ultimele două cifre ale anului.

Total forță de muncă: număr de unități anuale (coloana 3)

Forța de muncă angajată în regim permanent se transformă în unități de muncă anuale. O unitate de muncă anuală este echivalentă cu o persoană care lucrează cu normă întreagă în exploatație. O persoană nu poate depăși echivalentul unei unități de muncă, chiar dacă timpul ei de lucru depășește norma pe regiune și tip de exploatație. O persoană care nu lucrează întregul an în exploatație reprezintă o fracțiune dintr-o „unitate anuală”. „Unitatea de muncă anuală” a fiecărei persoane de acest fel se obține împărțind timpul său efectiv de muncă anual la timpul normal de muncă anual al unui lucrător cu normă întreagă din regiunea respectivă și din același tip de exploatație.

În cazul lucrătorilor cu capacitate redusă de muncă, unitatea de muncă anuală trebuie redusă proporțional cu capacitățile acestora.

Timpul lucrat (coloana 4)

Timpul lucrat trebuie indicat în ore și trebuie să se refere la timpul consacrat efectiv muncii în exploatație. În cazul lucrătorilor cu capacitate redusă de muncă, timpul lucrat trebuie redus proporțional cu capacitățile acestora.

Timpul lucrat în acord se estimează împărțind suma total plătită pentru lucrările respective la salariul pe oră al unui lucrător angajat cu plata în regie.

Lucrările în exploatația agricolă

Lucrările în exploatația agricolă includ întreaga activitate de organizare, supraveghere și execuție, atât cu caracter manual, cât și administrativ, efectuată pentru a asigura funcționarea normală a exploatației, ca de exemplu:

—	organizarea și administrarea financiară (vânzările și achizițiile exploatației, contabilitatea etc.);

—	lucrul la câmp (arat, semănat, recoltat, întreținerea livezilor etc.);

—	creșterea animalelor (pregătirea furajelor, furajarea animalelor, mulsul, îngrijirea animalelor etc.);

—	pregătirea produselor pentru comercializare, depozitarea și prelucrarea în exploatație;

—	întreținerea clădirilor, a mașinilor, a echipamentului, a gardurilor, a șanțurilor etc.;

—	transportul pentru exploatație, efectuat de mâna de lucru a exploatației;

—

alte activități legate direct de lucrările exploatației agricole:

—	lucrări de silvicultură pe terenul împădurit care face parte din exploatația agricolă;

—

activitatea legată de agroturism (întreținerea terenurilor de camping, de sport sau de agrement și a facilităților pentru practicarea echitației, închirierea de căsuțe etc.), dacă acestea sunt subsidiare activităților exploatației și se suprapun cu acestea în asemenea măsură, încât activitățile turistice sunt practic imposibil de disociat de munca agricolă propriu-zisă a exploatației agricole [în acest caz, încasările și cheltuielile legate de turism se includ la produse (a se vedea rubrica 179) și, respectiv, la cheltuielile exploatației];

—	lucrările contractuale efectuate pentru terți, cu condiția ca acestea să fie ocazionale și efectuate cu echipamentul exploatației (plata pentru acestea se include în producția exploatației).

Nu se includ în activitatea exploatației următoarele activități:

—	lucrările pentru producerea de mijloace fixe (construcția de clădiri sau mașini sau reparațiile capitale ale acestora, plantarea livezilor, demolarea clădirilor, defrișarea livezilor etc.);

—	lucrările efectuate pentru gospodăria exploatantului sau a administratorului.

D. NUMĂRUL ȘI VALOAREA ANIMALELOR

Se disting următoarele categorii de animale:

22. CABALINE (toate vârstele)

Sunt incluși aici și caii de curse și de călărie, măgarii, catârii, bardoii etc.

23. VIȚEI PENTRU ÎNGRĂȘAT

Viței pentru îngrășat, de regulă, sacrificați la vârsta de aproximativ șase luni.

24. ALTE BOVINE SUB UN AN

25. TĂURAȘI ÎNTRE UN AN ȘI DOI ANI

26. JUNINCI ÎNTRE UN AN ȘI DOI ANI

Cu excepția bovinelor femele care au fătat deja.

27. TAURI DE 2 ANI SAU MAI MULT

28. JUNINCI DE REPRODUCERE

Bovine femele de 2 ani sau mai mult, care nu au fătat încă și care sunt destinate reproducerii.

29. JUNINCI PENTRU ÎNGRĂȘAT

Bovine femele de 2 ani sau mai mult, care nu au fătat încă și care nu sunt destinate reproducerii.

30. VACI DE LAPTE

Bovine femele care au fătat (inclusiv cele mai mici de 2 ani), care sunt ținute exclusiv sau în principal pentru producția de lapte destinat consumului uman sau obținerii de produse lactate.

31. VACI DE LAPTE PENTRU SACRIFICARE

Vacile de lapte după lactația finală. Dacă există date disponibile în contabilitatea exploatației.

32. ALTE VACI

1.	Bovine femele care au fătat (inclusiv cele mai mici de 2 ani), care sunt ținute exclusiv sau în principal pentru producția de viței și al căror lapte nu este utilizat pentru consumul uman sau obținerea de produse lactate.

2.	Vaci pentru muncă.

3.	Vaci pentru sacrificare care nu sunt de lapte (îngrășate sau nu înaintea sacrificării).

Rubricile 23-32 includ și categoriile corespunzătoare de bivoli și bivolițe.

33. STUPI DE ALBINE (se va indica numărul de stupi ocupați)

34. IEPURI, FEMELE DE REPRODUCERE

35. până la 37 (Neutilizate)

38. CAPRINE, FEMELE DE REPRODUCERE

39. ALTE CAPRINE

Caprine, altele decât femelele de reproducere.

40. OI

Oi de un an sau mai mult destinate reproducerii.

41. ALTE OVINE

Ovine de toate vârstele, cu excepția oilor.

42. (Neutilizat)

43. PURCEI

Purcei sub 20 de kilograme în viu.

44. SCROAFE DE REPRODUCERE

Scroafe de reproducere de 50 de kilograme sau mai mult, cu excepția scroafelor pentru sacrificare (a se vedea rubrica 46, „Alte porcine”).

45. PORCI PENTRU ÎNGRĂȘAT

Porci pentru îngrășat de 20 de kilograme în viu sau peste, cu excepția scroafelor și a vierilor pentru sacrificiu (a se vedea rubrica 46, „Alte porcine”).

46. ALTE PORCINE

Porci de 20 de kilograme în viu sau mai mult, cu excepția scroafelor de reproducere (a se vedea rubrica 44) și a porcilor pentru îngrășat (a se vedea rubrica 45).

47. PUI DE CARNE

Cu excepția găinilor ouătoare și a găinilor pentru sacrificare. Nu se includ puișorii.

48. GĂINI OUĂTOARE

Se includ puicuțele, găinile ouătoare și găinile pentru sacrificiu. Puicuțele sunt găini tinere care nu au început încă să ouă. Nu se includ puișorii.

49. ALTE PĂSĂRI DE CURTE

Se includ rațele, curcanii, gâștele, bibilicile și struții. Se includ femelele de reproducere. Nu se includ puișorii.

50. ALTE ANIMALE

Numai evaluări. Sunt incluși puișorii, iepurii, cu excepția femelelor de reproducere, căprioarele, bizonii și peștii. Se includ, de asemenea, poneii și alte animale folosite în agroturism. Nu se includ produsele altor animale (a se vedea tabelul K, rubrica 170).

COLOANELE DIN TABELUL D

Inventarul de deschidere (coloanele 1 și 2)

Numărul (coloana 1)

Numărul de animale aparținând exploatației la începutul exercițiului contabil, indiferent dacă sunt prezente sau nu în exploatație la momentul respectiv.

Valoarea (coloana 2)

Valoarea animalelor aparținând exploatației la începutul exercițiului contabil, determinată pe baza prețurilor curente.

Inventarul de închidere (coloanele 3 și 4)

Numărul (coloana 3)

Numărul de animale aparținând exploatației la sfârșitul exercițiului contabil, indiferent dacă sunt prezente sau nu în exploatație la momentul respectiv.

Valoarea (coloana 4)

Valoarea animalelor aparținând exploatației la sfârșitul exercițiului contabil, determinată pe baza prețurilor curente.

Efectivul mediu (coloana 5)

Efectivul mediu se exprimă cu o zecimală, cu excepția păsărilor de curte și a iepurilor, pentru care se dau numere întregi. Fiecare unitate se referă la prezența unui animal în exploatație timp de un an. Animalele sunt numărate proporțional cu durata prezenței lor în exploatație în timpul anului.

Efectivul mediu se determină fie prin inventariere periodică, fie prin înregistrarea intrărilor și ieșirilor. Acesta include toate animalele prezente în exploatație, precum și animalele crescute sau îngrășate pe bază de contract (animale care nu aparțin exploatației, dar care sunt crescute sau îngrășate acolo, astfel încât activitatea constituie doar un serviciu efectuat de exploatant, care nu își asumă riscul contabil implicat de creșterea sau îngrășarea acestor animale) și animalele luate sau date în pensiune pentru pășunat pentru perioada din an în care sunt prezente în exploatație.

E. ACHIZIȚII ȘI VÂNZĂRI DE ANIMALE

Se specifică următoarele categorii de animale:

51. Cabaline

52. Bovine

Rubrica 52 include și vânzările, și achizițiile de bubaline.

53. (Neutilizat)

54. Ovine

55. Caprine

56. Porcine

57. Păsări de curte

Se include și suma plătită pentru ouăle de clocit, precum și achizițiile și vânzările de puișori.

58. Alte animale

Se includ iepurii și stupii de albine ocupați.

COLOANELE DIN TABELUL E

Achiziții de animale (coloana 1)

Totalul achizițiilor de animale pe parcursul exercițiului contabil (inclusiv costurile de achiziție). Primele și subvențiile aferente nu se deduc din totalul acestor achiziții, dar se specifică la rubrica 116 (a se vedea instrucțiunile privind această rubrică).

Vânzări de animale (coloana 2)

Eventualele costuri de comercializare, atunci când se cunosc, nu se deduc din totalul vânzărilor, dar se menționează la rubrica 71, „Alte costuri specifice pentru creșterea animalelor”.

Consumul în gospodărie și beneficiile în natură (coloana 3)

Valoarea animalelor consumate în gospodăria exploatației sau utilizate pentru beneficiile în natură pe parcursul exercițiului contabil, evaluată la prețul la poarta exploatației.

F. COSTURI

Cheltuielile exploatației (în numerar și în natură) se referă la „consumul” de resurse productive (inclusiv utilizarea în exploatație), corespunzătoare producției exploatației pe parcursul exercițiului contabil, sau se referă la „consumul” acestor resurse pe parcursul exercițiului contabil. Dacă anumite cheltuieli sunt legate în parte de consumul privat și în parte de cheltuielile exploatației (de exemplu, electricitatea, apa, combustibilul pentru încălzit, carburanții etc.), numai această din urmă parte trebuie indicată în fișa exploatației. Cota-parte din cheltuielile cu vehiculele personale corespunzătoare utilizării lor pentru nevoile exploatației trebuie, de asemenea, inclusă.

La calcularea costurilor legate de producția exercițiului contabil respectiv, achizițiile și utilizarea în exploatație din timpul exercițiului trebuie corectate în funcție de variațiile inventarului (inclusiv schimbările care afectează culturile). La fiecare articol, se vor indica separat costurile totale plătite pentru articolul respectiv și valoarea utilizării în exploatație.

În cazul în care costurile indicate se referă la „consumul” total de mijloace de producție pe parcursul exercițiului contabil, dar nu corespund producției din exercițiul respectiv, modificările intervenite în stocurile de aprovizionare (inclusiv avansurile pentru culturi) trebuie indicate la rubrica 102, „Capital circulant”.

Costurile legate de „consumul” de mijloace fixe sunt reprezentate de amortizare, deci cheltuielile efectuate pentru achiziția de mijloace fixe nu trebuie tratate drept costuri ale exploatației. Pentru instrucțiuni cu privire la amortizare, a se vedea rubricile 94-103.

Cheltuielile corespunzătoare articolelor de cost compensate pe durata exercițiului contabil sau ulterior (de exemplu, reparații la un tractor în urma unui accident, care sunt acoperite de o poliță de asigurare sau de răspunderea unei părți terțe) nu se înregistrează la costurile exploatației, iar chitanțele aferente nu se includ în calculele contabile ale exploatației.

Chitanțele pentru revânzarea mărfurilor achiziționate trebuie scăzute din rubricile costurilor corespunzătoare.

Primele și subvențiile legate de costuri nu se scad din articolele de cost corespunzătoare, ci se trec la rubrica 114 (a se vedea instrucțiunile cu privire la această rubrică). Primele și subvențiile pentru investiții sunt indicate la rubricile 94-103.

Costurile includ, de asemenea, toate cheltuielile de achiziție corespunzătoare fiecărui articol de cost.

Costurile sunt clasificate după cum urmează:

59. Costuri cu salariile și asigurările sociale pentru mâna de lucru salarizată

Această rubrică cuprinde:

—

salariile și indemnizațiile plătite efectiv în numerar salariaților, indiferent de baza de remunerare (în acord sau cu ora), scăzând orice ajutor social plătit exploatantului în calitate de angajator pentru a compensa plata unui salariu care nu corespunde muncii efectiv îndeplinite (de exemplu, absența de la lucru cauzată de un accident sau pentru pregătirea profesională etc.);

—	salariile și indemnizațiile în natură (de exemplu, cazare, masă, locuință, produse ale exploatației etc.);

—	prime pentru productivitate sau calificări, cadouri, gratuități, participări la beneficii;

—	alte cheltuieli legate de mâna de lucru (cheltuieli de angajare);

—	contribuțiile la asigurările sociale care revin angajatorului și cele efectuate de acesta în numele și în locul salariatului;

—	asigurarea pentru accidentele de muncă.

Contribuțiile la asigurările sociale și asigurările personale ale exploatantului, precum și cele aferente mâinii de lucru nesalarizate nu sunt considerate costuri ale exploatației.

Sumele primite de lucrătorii nesalarizați (care, prin definiție, sunt mai mici decât un salariu normal – a se vedea definiția mâinii de lucru nesalarizate) nu trebuie să figureze în fișa exploatației.

Alocațiile (în numerar sau în natură) acordate lucrătorilor salarizați care s-au pensionat și care nu mai sunt angajați ai exploatației nu se înregistrează la această rubrică, ci se trec la rubrica „Alte cheltuieli de regie ale exploatației”.

60. Lucrări efectuate de contractanți și închirierea de mașini

Această rubrică cuprinde:

—

cheltuielile totale cu privire la lucrările în exploatație efectuate de către întreprinderi de servicii agricole. În general, suma respectivă cuprinde costul utilizării echipamentului (inclusiv carburantul) și manopera. În cazul în care contractul cuprinde și costul materialelor folosite, altele decât carburantul (de exemplu, produse pentru protecția plantelor, îngrășăminte și semințe), costul acestor materiale nu se trece. Sumele respective (estimativ, dacă este cazul) se înregistrează la articolele de cost corespunzătoare (de exemplu, pesticidele se înregistrează la rubrica 75, „Produse pentru protecția culturilor”);

—	costul închirierii unor mașini utilizate de mâna de lucru din exploatație. Costul combustibilului folosit pentru utilizarea mașinilor închiriate se înregistrează la rubrica 62, „Carburanți și lubrifianți pentru motoare”;

—

costul luării în leasing a unor mașini utilizate de mâna de lucru din exploatație. Costul carburantului pentru mașinile luate în leasing și costul întreținerii acestora se înregistrează la rubricile corespunzătoare (rubrica 61, „Întreținerea curentă a mașinilor și a echipamentelor”, respectiv rubrica 62, „Carburanți și lubrifianți pentru motoare”).

61. Întreținerea curentă a mașinilor și a echipamentelor

Costul întreținerii mașinilor și a echipamentelor și al unor reparații minore care nu modifică valoarea de piață a mașinilor respective (plata mecanicului, costul pieselor de schimb etc.).

Acest număr de cod cuprinde achizițiile de echipament minor, costul harnașamentului și al potcovirii cailor, achiziționarea de pneuri, prelate, costume de protecție pentru lucrările insalubre, detergenți pentru curățarea echipamentului în general, precum și cota-parte din costul vehiculelor personale corespunzătoare utilizării lor pentru nevoile exploatației (a se vedea, de asemenea, rubrica 63). Detergenții folosiți pentru curățarea echipamentului necesar animalelor (de exemplu, mașinile de muls) sunt menționați la rubrica 71, „Alte costuri specifice pentru creșterea animalelor”.

Reparațiile capitale care măresc valoarea echipamentului, comparativ cu valoarea anterioară reparațiilor, nu sunt incluse la această rubrică (a se vedea și instrucțiunile cu privire la amortizare din tabelul G).

62. Carburanți și lubrifianți pentru motoare

Această rubrică include și cota-parte din costurile carburanților și lubrifianților pentru vehiculele personale corespunzătoare utilizării acestora pentru nevoile exploatației (a se vedea, mai jos, rubrica 63).

Dacă se utilizează produse petroliere atât sub formă de carburanți pentru motoare, cât și sub formă de combustibili pentru încălzire, suma totală se împarte între două rubrici:

62.	„Carburanți și lubrifianți pentru motoare”;

80.	„Combustibili pentru încălzire”.

63. Cheltuieli cu vehiculele

În cazul în care cota-parte din cheltuielile pentru vehiculele personale corespunzătoare utilizării lor pentru nevoile exploatației se calculează arbitrar (de exemplu, o sumă fixă pe kilometru), aceste costuri se înregistrează la această rubrică.

Furaje

Furajele se împart în furaje achiziționate și furaje produse și consumate în exploatație.

Furajele achiziționate includ atât suplimentele de minerale, produsele lactate (achiziționate sau returnate la exploatație) și produsele pentru conservarea și depozitarea furajelor, cât și cheltuielile cu pensiunea animalelor, cheltuielile cu utilizarea pășunilor comune și a terenurilor pentru pășunat neincluse în SAU, dar și cheltuielile de închiriere a suprafețelor furajere neincluse în SAU. Așternuturile pentru animale și paiele achiziționate se includ, de asemenea, în furajele achiziționate.

Furajele achiziționate pentru erbivore sunt împărțite în furaje concentrate și nutreț brut (inclusiv prețul pensiunii animalelor, cheltuielile de utilizare a pășunilor comune, a terenului pentru pășunat și a suprafețelor furajere neincluse în SAU, precum și așternuturile și paiele achiziționate).

Rubrica „Furaje concentrate” include în special șroturi de oleaginoase, furaje combinate, cereale, iarbă deshidratată, pulpă de sfeclă de zahăr uscată, făină de pește și carne, lapte și produse lactate, suplimente minerale și produse pentru conservarea și depozitarea unor astfel de furaje.

Cheltuielile cu munca efectuată de contractanți agricoli pentru producerea de furaj brut, de exemplu, grânele însilozate, se înscriu la rubrica 60, „Lucrări efectuate de contractanți”.

Furajele produse și consumate în exploatație includ produsele comercializabile utilizate ca furaje (inclusiv laptele și produsele lactate, dar exceptând laptele supt de viței, care nu se ia în considerare). Așternuturile pentru animale și paiele produse în exploatație se includ doar dacă acestea constituie un produs comercializabil în regiunea și în anul în cauză.

Se disting următoarele rubrici:

Furaje achiziționate:

64. Furaje concentrate pentru erbivore (cabaline, bovine, ovine, caprine)

65. Nutreț brut pentru erbivore (cabaline, bovine, ovine, caprine)

66. Furaje achiziționate pentru porcine

67. Furaje achiziționate pentru păsări de curte și alte animale mici

Furaje produse și utilizate în exploatație pentru:

68. Erbivore (cabaline, bovine, ovine, caprine)

69. Porcine

70. Păsări de curte și alte animale mici

71. Alte costuri specifice pentru creșterea animalelor

Toate cheltuielile legate direct de producția animală, pentru care nu există prevederi separate la alte rubrici de cheltuieli: taxe veterinare, medicamente, taxe pentru armăsarii de prăsilă, însămânțare artificială, castrare, testarea laptelui, cotizații și înscrieri în registrele genealogice, detergenți utilizați pentru curățarea echipamentului zootehnic (de exemplu, mașinile de muls), materiale pentru ambalarea produselor animaliere și produse pentru prelucrarea acestora, costurile depozitării în afara exploatației și pregătirii pentru comercializare în afara exploatației a produselor animaliere din exploatație, costul comercializării produselor animaliere din exploatație, achizițiile ocazionale de produse animaliere, suplimentare față de producția exploatației (de exemplu, lapte), care se prelucrează în exploatație etc. Se include, de asemenea, chiria pe termen scurt a clădirilor utilizate pentru adăpostirea animalelor sau depozitarea produselor legate de creșterea animalelor.

72. Semințe și răsaduri achiziționate

Toate semințele și răsadurile achiziționate, inclusiv bulbii, cormii și tuberculii. Costurile puieților de arbori și arbuști destinați unei noi plantații reprezintă o investiție și se înregistrează fie la rubrica 96, „Culturi permanente”, fie la rubrica 100, „Terenuri împădurite”. Pe de altă parte, costurile puieților de arbori și arbuști destinați unor operațiuni minore de replantare sunt considerate costuri ale exercițiului contabil respectiv și trebuie menționate în prezenta rubrică, cu excepția costurilor privind pădurile care aparțin exploatației agricole, acestea din urmă fiind indicate la rubrica 77, „Costuri specifice pentru silvicultură”.

Costurile prelucrării semințelor (sortare, dezinfectare) sunt și ele incluse la această rubrică.

73. Semințe și răsaduri produse și utilizate în exploatație

Toate semințele și răsadurile (inclusiv bulbii, cormii și tuberculii) produse și utilizate în exploatație.

74. Îngrășăminte și amelioratori de sol

Toate îngrășămintele și amelioratorii de sol achiziționați (de exemplu varul), inclusiv compostul, turba și gunoiul de grajd (cu excepția gunoiului de grajd produs în exploatație).

Îngrășămintele și amelioratorii de sol utilizați pentru pădurile care fac parte din exploatația agricolă se includ la rubrica 77, „Costuri specifice pentru silvicultură”.

75. Produse pentru protecția culturilor

Toate materialele utilizate pentru protejarea culturilor și a plantelor împotriva dăunătorilor, a bolilor, a animalelor de pradă, a intemperiilor etc. (insecticide, fungicide, erbicide, momeli otrăvite, sperietori de păsări, protecție antigrindină, protecția împotriva înghețului etc.). Dacă operațiunile de protejare a culturilor sunt efectuate pe bază de contract de către o întreprindere de servicii agricole și dacă costul materialelor de protecție utilizate nu este prezentat defalcat, costul total se înregistrează la rubrica 60, „Lucrări efectuate de contractanți”.

Materialele de protecție utilizate pentru pădurile care fac parte din exploatația agricolă se includ la rubrica 77, „Costuri specifice pentru silvicultură”.

76. Alte costuri specifice pentru culturi (inclusiv pajiștile și pășunile permanente)

Toate costurile legate direct de producția vegetală pentru care nu există prevederi separate la alte rubrici de cheltuieli: materiale pentru ambalat și legat, sârmă și sfoară, costurile analizelor de sol, costurile pentru concursurile de culturi, folii de plastic (utilizate, de exemplu, pentru cultura căpșunilor), materiale pentru conservarea și prelucrarea produselor vegetale, depozitarea produselor vegetale în afara exploatației și pregătirea acestora pentru comercializare în afara exploatației, costuri de comercializare a produselor vegetale ale exploatației, sume plătite pentru achiziționarea de culturi în curs comercializabile sau pentru închirierea pe o perioadă mai mică de un an a unor terenuri pentru cultivarea de culturi comercializabile, achiziții ocazionale de produse vegetale, suplimentare față de producția exploatației (de exemplu, strugurii), care se prelucrează în exploatație etc. Se include, de asemenea, chiria pe termen scurt a clădirilor utilizate pentru culturi comercializabile.

77. Costuri specifice pentru silvicultură

Îngrășăminte, materiale de protecție, costuri specifice diverse. Nu se includ cheltuielile cu mâna de lucru, lucrările efectuate de contractanți și cheltuielile de mecanizare; acestea se înregistrează la rubricile de costuri corespunzătoare.

78. Întreținerea curentă a clădirilor și a îmbunătățirilor funciare

Întreținerea (tip chiriaș) a clădirilor și a îmbunătățirilor funciare, inclusiv a serelor, a ramelor și a suporturilor. Achiziționarea de materiale de construcție pentru întreținerea curentă a clădirilor trebuie indicată la această rubrică.

Achiziționarea de materiale de construcție pentru noi investiții trebuie menționată în coloana „Investiții” de la rubricile 94, „Teren agricol și clădirile exploatației”, 97, „Îmbunătățiri funciare”, și/sau 98, „Clădirile exploatației”.

Costul reparațiilor capitale efectuate la clădiri, care măresc valoarea acestora (întreținere majoră), nu se înregistrează la această rubrică, chiar dacă costul este suportat de către chiriaș (a se vedea instrucțiunile privind arenda plătită, rubrica 85). Aceste costuri se înregistrează la rubrica 98, „Clădirile exploatației”.

79. Electricitate

Consumul total de electricitate pentru activitatea comercială a exploatației agricole.

80. Combustibili pentru încălzire

Consumul total de combustibili pentru încălzire utilizați pentru activitatea comercială a exploatației, inclusiv pentru încălzirea serelor de sticlă.

81. Apă

Cheltuielile de racordare la rețeaua de distribuție a apei și consumul de apă pentru toate nevoile exploatației, inclusiv pentru irigare. Costurile legate de utilizarea instalațiilor hidraulice ale exploatației trebuie indicate la rubricile corespunzătoare: amortizarea mașinilor și a echipamentului, întreținerea curentă a mașinilor și a echipamentului, carburanți pentru motoare, electricitate.

82. Asigurări

Toate primele de asigurare care acoperă riscurile de exploatare, cum ar fi răspunderea civilă a exploatantului, incendii, inundații, asigurări în caz de moarte a animalelor și pagube suferite de culturi etc., cu excepția primelor de asigurare pentru accidentele de muncă indicate la rubrica 59. Primele de asigurare pentru clădiri se includ doar dacă nu au fost deja incluse la rubrica 87.

83. Impozite și alte taxe

Toate impozitele și celelalte taxe legate de activitatea exploatației, inclusiv cele percepute în cadrul măsurilor de protecție a mediului, dar cu excepția TVA și a taxelor pe teren, clădiri și mână de lucru. Impozitul direct pe veniturile exploatantului nu se include în costurile exploatației.

84. Alte cheltuieli de regie ale exploatației

Orice alte costuri ale exploatației nemenționate în rubricile precedente (onorariile contabililor, servicii de secretariat și cheltuieli de birou, costul telefoanelor, diverse cotizații și abonamente etc.). Se include și chiria pe termen scurt pentru clădirile utilizate atât pentru creșterea animalelor și culturile comercializabile, cât și/sau în scopuri generale.

85. Chiria plătită

Chiria plătită (în numerar sau natură) pentru terenuri, clădiri, cote și alte drepturi închiriate pentru nevoile exploatației Sunt cuprinse la această rubrică cheltuielile efectuate de către chiriaș în numele și în locul proprietarului (de exemplu, impozitul pe teren și amortizarea legată de reparațiile capitale al căror cost a fost suportat de către chiriaș) și care nu pot fi recuperate de către chiriaș. Se înregistrează numai cota-parte corespunzătoare utilizării fermelor și a altor clădiri închiriate pentru activitatea exploatației. Costurile de închiriere sau de leasing al cotelor care nu se referă la terenuri se includ, de asemenea, în tabelul L.

86. din care: Chiria plătită pentru teren

87. Asigurarea pentru clădirile exploatației

Această informație este facultativă.

Primele de asigurare (incendiu, inundație etc.) pentru clădirile aflate în exploatarea proprietarului care, în cazul exploatării de către chiriaș, sunt în mod normal plătite de către proprietar. Dacă toate asigurările fac obiectul unei polițe unice, trebuie estimată cota-parte din prime care corespunde clădirilor exploatației.

88. Impozite și alte taxe pe teren și clădiri

Impozitele, tarifele și alte taxe de plătit, legate de proprietatea asupra terenului și a clădirilor exploatate de proprietar și cultivate în parte.

89. Total dobânzi și taxe financiare plătite

Dobânzile și taxele financiare plătite pe capitalul împrumutat (împrumuturi) pentru nevoile exploatației. Această informație este obligatorie.

Subvențiile la dobânzi nu sunt deduse, dar sunt incluse în tabelul J la rubrica 114.

90. Dobânzi și taxe financiare plătite la împrumuturile obținute pentru achiziția de terenuri și clădiri

Această informație este facultativă.

91. din care: Dobânzi și taxe financiare plătite la împrumuturile obținute pentru achiziția de terenuri

Această informație este facultativă.

92. Dobânzi și taxe financiare plătite pentru împrumuturile obținute în vederea finanțării fondului de rulment (animale, mașini și capital circulant) și către creditori

Această informație este facultativă.

93. Costuri totale

Totalul rubricilor 59-89.

G. TERENURI ȘI CLĂDIRI, MAȘINI ȘI CAPITAL CIRCULANT

Se disting următoarele rubrici:

94. Teren agricol, clădiri ale exploatației și drepturi

Totalul rubricilor 95-99 de mai jos. Rubricile 95, 97 și 99 se completează dacă datele relevante sunt disponibile în contabilitate.

95. Teren agricol

Teren agricol aflat în exploatarea proprietarului

96. Culturi permanente

Toate plantațiile (fără codri și păduri și fără valoarea terenului) care aparțin exploatantului, indiferent de modul de exploatare a terenului. Rubrica trebuie completată, iar sumele incluse aici sunt supuse amortizării în coloana 7, poziția 316.

Plantațiile tinere (culturi permanente care nu sunt încă în producție deplină) se includ la rubrica „Investiții” (coloana 4). Se înregistrează, de asemenea, în tabelul K, rubrica 159, „Inventarul de închidere” (coloana 9).

97. Îmbunătățiri funciare

Îmbunătățiri funciare (de exemplu, împrejmuiri, instalații de drenare, echipament fix pentru irigații) aparținând exploatantului, indiferent de modul de exploatare al terenului. Sumele înregistrate sunt supuse amortizării în coloana 7, poziția 324.

98. Clădirile exploatației

Clădirile aparținând exploatantului, indiferent de modul de exploatare a terenului. Rubrica trebuie completată, iar sumele incluse aici sunt supuse amortizării în coloana 7, poziția 332.

99. Costuri de achiziție, cote și alte drepturi

Taxele pentru avocat, taxe de înregistrare etc. legate de achiziția terenului agricol sau a clădirilor exploatației. Tranzacții privind vânzarea și/sau achiziționarea cantităților de referință de lapte și sfeclă de zahăr și transferurile drepturilor și obligațiilor prevăzute, cum ar fi transferul efectivelor de animale de referință. Cotele/drepturile sunt înregistrate și în tabelul L. Se exclud costurile de achiziție a terenurilor împădurite.

Amortizarea nu se aplică cotelor din tabelul G, ci se înregistrează în tabelul L, coloana 7.

100. Teren împădurit, inclusiv masa lemnoasă pe picior

Terenul împădurit aflat în exploatarea proprietarului și care face parte din exploatația agricolă, inclusiv costurile de achiziție corespunzătoare.

101. Mașini și echipamente

Tractoare, cultivatoare motorizate, camioane, camionete, autoturisme, echipamente agricole mari și mici, inclusiv uneltele a căror valoare depășește 300 EUR în stare nouă.

102. Capital circulant

Capitalul circulant include următoarele elemente:

(a)	stocuri: produsele exploatației și mărfurile din magazie;

(b)

alt capital circulant:

—	valoarea culturilor nerecoltate încă (limitată la valoarea îngrășămintelor, a amelioratorilor de sol, a semințelor și a materialului săditor utilizate pentru culturile în curs, cu excepția răsadurilor pentru culturile permanente);

—	acțiuni deținute de exploatația agricolă (acțiuni la cooperative sau alte întreprinderi ale căror servicii sunt utilizate de exploatație);

—

creanțe:

—	creanțe de încasat pe termen scurt pentru vânzarea de produse sau mijloace fixe sau pentru furnizarea de servicii;

—	sume plătite în avans pentru bunuri și servicii;

—	lichidități (în casă, la bancă, în cont poștal GIRO) necesare pentru funcționarea exploatației.

Dobânzile la conturile bancare se indică la rubrica 178.

Dacă valoarea capitalului circulant nu poate fi determinată cu exactitate, se poate realiza o evaluare globală. Aceasta se poate realiza prin estimarea sumei medii a capitalului investit în procesul de producție, ținând cont de durata investiției. În acest caz, totalul capitalului circulant din inventarul de deschidere este identic cu cel din inventarul de închidere.

103. Total

Totalul rubricilor 94, 100, 101 și 102.

COLOANELE DIN TABELUL G

Inventarul de deschidere (coloana 3)

Inventarul de deschidere este valoarea bunurilor la începutul exercițiului contabil. În cazul exploatațiilor care au fost cuprinse în eșantion și în exercițiul precedent, inventarul de deschidere trebuie să fie egal cu inventarul de închidere din exercițiul precedent. În cazul exploatațiilor neincluse anterior în eșantion, inventarul de deschidere se calculează după cum urmează:

—	Pentru activele care nu sunt supuse amortizării, valoarea la deschidere este egală cu valoarea de înlocuire.

—	Pentru activele supuse amortizării, valoarea la deschidere se determină în conformitate cu perioada de amortizare rămasă și pe baza valorii de înlocuire (inclusiv reparațiile capitale deja efectuate).

Valoarea de înlocuire este egală cu prețul de achiziție al unui activ nou similar la prețurile curente. Valoarea de înlocuire poate fi estimată și pe baza indicelui de prețuri (generale sau specifice) pentru activele respective (mașini, clădiri etc.).

Terenul este evaluat pe baza prețurilor (fără costurile de achiziție) curente în regiune pentru terenurile neînchiriate, cu o poziție și o calitate similară, vândute în scopuri agricole (evaluările realizate cu ocazia transferurilor de proprietate între rude nu sunt luate în considerare la determinarea valorii). În cazul în care costurile utilizării vehiculelor personale pentru nevoile exploatației sunt împărțite între rubricile 61, „Întreținerea curentă a echipamentelor”, și 62, „Carburanți și lubrifianți”, cota-parte din valoarea autoturismelor corespunzătoare utilizării pentru nevoile exploatației se include la mașini. În cazul în care costurile utilizării vehiculelor personale pentru nevoile exploatației sunt calculate arbitrar (a se vedea rubrica 63), vehiculele personale nu trebuie incluse la mașini.

Investiții (coloana 4)

Cheltuielile totale pentru achiziții, reparații capitale și producția de mijloace fixe pe parcursul exercițiului contabil. Dacă s-au primit prime și subvenții pentru aceste investiții, suma cheltuită înainte de deducerea respectivelor prime și subvenții se inserează în coloana 4.

Achizițiile de mașini și echipamente minore, precum și achizițiile de puieți de arbori și arbuști pentru replantările minore nu apar în aceste coloane, dar se includ în costurile pentru exercițiul contabil respectiv (a se vedea rubrica 61, „Întreținerea curentă a mașinilor și a echipamentelor”, rubrica 72, „Semințe și răsaduri achiziționate” și rubrica 77, „Costuri specifice pentru silvicultură”).

Când plata se face cu titluri de creanță cu dobândă fixă, acestea se evaluează pe baza valorii lor în numerar.

Subvenții pentru investiții (coloana 5)

Subvențiile primite în cursul exercițiului contabil. Pot fi incluse și subvențiile plătite pentru investiții efectuate în exercițiile precedente.

Vânzări (coloana 6)

Totalul vânzărilor de active în cursul exercițiului contabil.

Amortizare (coloana 7)

Amortizarea care trebuie înregistrată este valoarea efectivă a amortizării pe exercițiul contabil respectiv. Aceasta se calculează pe baza valorii de înlocuire (adică valoarea de înlocuire la sfârșitul exercițiului contabil, înmulțită cu rata de amortizare).

Un tabel conținând ratele anuale de amortizare aplicate de fiecare stat membru trebuie comunicat Comisiei concomitent cu introducerea datelor din fișa de exploatare.

Amortizarea plantațiilor

Costul puieților de arbori și arbuști pentru o nouă plantație reprezintă un mijloc fix supus amortizării.

Sunt supuse amortizării numai plantațiile care sunt proprietatea exploatantului (indiferent de modul de exploatare a terenului).

Amortizarea clădirilor, a echipamentului fix și a îmbunătățirilor funciare ale exploatației

Amortizarea clădirilor, a echipamentului fix (inclusiv serele de sticlă și ramele) și a îmbunătățirilor funciare aparținând exploatantului, indiferent de modul de exploatare a terenului.

Amortizarea mașinilor și a echipamentelor

Mașinile și echipamentele supuse amortizării sunt cele cu o valoare de peste 300 EUR în stare nouă. Amortizarea echipamentelor minore de valoare mai scăzută nu se calculează; achizițiile de astfel de echipamente trebuie tratate direct drept costuri ale exercițiului contabil respectiv (rubrica 61, „Întreținerea curentă a mașinilor și a echipamentelor”).

Reparațiile capitale care măresc efectiv valoarea mașinilor și a echipamentelor comparativ cu valoarea lor anterioară reparației sunt, de asemenea, incluse la această rubrică fie ca parte integrantă a amortizării mașinilor sau a echipamentelor, care va fi ajustată în consecință pentru a lua în considerare durata de viață prelungită (datorită reparațiilor) a articolului respectiv, fie prin repartizarea costului reparațiilor capitale pe câțiva ani succesivi.

Valoarea amortizării anuale poate fi calculată după metoda amortizării liniare sau după metoda amortizării degresive.

Rata amortizării este determinată de diverși factori care depind, în cea mai mare parte, de condițiile particulare ale regiunii și ale producției în cauză (gradul de utilizare anual), dar și de progresul tehnic.

Datorită diferențelor de amortizare care apar de la o regiune la alta sau chiar de la o exploatație la alta, birourile de contabilitate pot alege, pentru fiecare mașină și echipament, o rată de amortizare corespunzătoare regiunii sau exploatației, obiectivul fiind de a se apropia cât mai mult de valoarea amortizării reale a mijlocului mecanic respectiv.

Inventarul de închidere (coloana 8)

Inventarul de închidere este valoarea bunurilor la sfârșitul exercițiului contabil. Aceasta se calculează pe baza valorii de înlocuire la momentul respectiv și a perioadei de amortizare care a mai rămas.

H. DATORII

Sumele indicate trebuie să se refere numai la sumele încă nerambursate, adică împrumuturile contractate, minus rambursările deja efectuate. Împrumuturile sub formă de titluri de creanță cu dobândă fixă se evaluează la valoarea lor în numerar. Trebuie furnizate informații cel puțin pentru pozițiile 374, 378, 382, 386, 390 și 394.

Împrumuturile sunt indicate conform duratei, astfel:

104. Împrumuturi pe termen mediu și lung

Împrumuturi contractate de exploatație pe o durată de un an și peste.

105. Împrumuturi pe termen scurt și datorii curente

Împrumuturi contractate de exploatație pe o durată sub un an, datorii și plăți neachitate.

106. Total

Suma rubricilor 104 și 105.

Dacă există date disponibile în contabilitatea exploatației, împrumuturile trebuie subîmpărțite după destinațiile lor, după cum urmează:

—	împrumuturi pentru terenuri și clădiri (coloanele 2 și 6),

—	din care: împrumuturi pentru achiziționarea de terenuri (coloanele 3 și 7); împrumuturi pentru alte active (coloanele 4 și 8).

Suma acestor articole corespunde valorilor înscrise în coloana 1 (Inventarul de deschidere, total) (= coloanele 2 + 4) și coloana 5 (Inventarul de închidere, total) (= coloanele 6 + 8).

I. TAXA PE VALOARE ADĂUGATĂ (TVA)

Datele în termeni monetari din fișa exploatației sunt exprimate în funcție de statul membru implicat:

—	fie fără TVA; această metodă se aplică pentru toate exploatațiile supuse sistemului de TVA normal,

—	fie cu TVA. Statele membre în care se utilizează această metodă trebuie să furnizeze anual, odată cu datele contabile ale exercițiului pe suport informatic, o listă a cotelor de TVA aplicate în cursul exercițiului contabil respectiv pentru fiecare post din fișa exploatației.

În cazul exploatațiilor supuse sistemului de TVA normal, rubricile 108-111 nu trebuie completate. Același lucru este valabil și atunci când achizițiile și vânzările din fișa exploatației sunt trecute cu TVA inclus.

Trebuie furnizate următoarele date privind TVA-ul:

107. Sistemul TVA

Sistemul TVA (numărul de ordine 400) din care face parte exploatația este indicat de numărul de cod corespunzător din următoarea listă:

	Număr de ordine 400 Codul
BELGIA
Régime normal obligatoire	1
Régime normal sur option	2
Régime agricole	3
BULGARIA
Scutit	1
Înregistrat	2
REPUBLICA CEHĂ
Înregistrat	1
DANEMARCA
Moms (= normal)	1
GERMANIA
Pauschalierender Betrieb	1
Optierender Betrieb	2
Getränke erzeugender Betrieb	3
Betrieb mit Kleinumsatz	4
ESTONIA
Normal	1
Special	2
IRLANDA
Agricol	1
Înregistrat (= normal)	2
GRECIA
Sistem normal	1
Sistem agricol	2
SPANIA
Sistem normal	1
Sistem simplificat	2
Sistem agricol	3
FRANȚA
TVA sur option avec autorisation pour animaux vivants	2
Remboursement forfaitaire	3
ITALIA
Sistem scutit	1
Sistem special agricol	2
Sistem normal	3
CIPRU
Normal	1
Agricol	2
TVA neaplicabil	3
LETONIA
Normal	1
Agricol	2
LITUANIA
Normal	1
Special	2
LUXEMBURG
Régime normal obligatoire	1
Régime normal sur option	2
Régime forfaitaire de l’agriculture	3
UNGARIA
Normal	1
Agricol	2
MALTA
Normal	1
ȚĂRILE DE JOS
Algemene regeling verplicht	1
Algemene regeling op aanvraag	2
Landbouwregeling	3
AUSTRIA
Pauschalierender Betrieb	1
Optierender Betrieb	2
POLONIA
Normal	1
Agricol	2
PORTUGALIA
Sistem agricol	1
Sistem normal	2
ROMÂNIA
Normal	1
Special	2
Mici exploatații agricole	3
SLOVENIA
Normal	1
Agricol	2
SLOVACIA
Înregistrat	1
Scutit	2
FINLANDA
Sistem normal	1
SUEDIA
Sistem normal	1
REGATUL UNIT
Scutit	1
Înregistrat	2

Subdiviziuni ale sistemului TVA (doar pentru Spania, Franța, Italia, Ungaria și Polonia)

	Număr de ordine 401
SPANIA
	Atunci când în exploatație se aplică două sisteme diferite, introduceți codul sistemului TVA minoritar (dintre cele care au fost utilizate pentru numărul de ordine 400)
FRANȚA
Sans TVA obligatoire sur activités connexes	0
Avec TVA obligatoire sur activités connexes	1
ITALIA
Sistem TVA aplicabil agroturismului („agriturismo”) ca activitate secundară
Regime speciale agriturismo	1
Regime normale agriturismo	2
UNGARIA	Atunci când în exploatație se aplică două sisteme diferite, introduceți codul sistemului TVA minoritar (dintre cele care au fost utilizate pentru numărul de ordine 400)
POLONIA	Atunci când în exploatație se aplică două sisteme diferite, introduceți codul sistemului TVA minoritar (dintre cele care au fost utilizate pentru numărul de ordine 400)

Rubricile 108-111

Rubricile 108-111 se completează numai dacă exploatația este supusă sistemului agricol (sau unor sisteme similare).

Sistemul agricol (sau sistemele similare) urmărește să acorde o compensație globală pentru TVA-ul plătit la achiziționarea de bunuri și servicii la prețurile curente și pentru investiții. În acest caz, vânzările și achizițiile se inserează fără TVA.

108. TVA pe vânzări

TVA-ul încasat în cursul exercițiului contabil pe produsele vândute.

109. TVA pe achiziții

TVA-ul plătit în cursul exercițiului contabil pentru achizițiile curente de bunuri și servicii. În Italia, această rubrică include și TVA-ul plătit către autoritățile fiscale pe baza regimului pro rata.

110. TVA pe investiții

TVA-ul plătit în cursul exercițiului contabil pentru achizițiile de mijloace de producție (investiții).

111. TVA restituită de către autoritățile fiscale

Valoarea restituirii.

J. PRIME ȘI SUBVENȚII

Primele și subvențiile care trebuie menționate la rubricile 112-118 sunt cele care au fost acordate din fondurile publice, cu excepția primelor și a subvențiilor pentru investiții care figurează la rubricile 94-103.

112. Prime și subvenții, cu excepția celor pentru costurile legate de animale și achizițiile de animale

Valoarea primelor și a subvențiilor care s-au primit sau la care s-a acordat un drept, pentru animale, produse și pentru alte plăți primite sau în curs de primire, cu excepția celor pentru costurile legate de animale și achizițiile de animale. Toate înregistrările trebuie să se refere la animale, suprafețe și produse ale exploatației corespunzătoare activităților desfășurate pe parcursul exercițiului contabil.

113. din care: Defalcarea sumei totale de la rubrica 112

1.	Categorii de animale (codurile 22-50 corespunzătoare rubricilor respective din tabelul D), cu excepția subvențiilor pentru bovine menționate la codurile 700 și 770 de mai jos.

Produse (codurile 120-313 corespunzătoare rubricilor sau subrubricilor din tabelul K), cu excepția plăților pe suprafață menționate la codul 600 și a plăților menționate la codurile 670 și 680 de mai jos. Plățile se înregistrează o singură dată fie la rubrica, fie la subrubrica corespunzătoare, astfel încât să nu fie adunate de două ori.

Coduri specifice indicate în următoarea listă:

—

Codul 600 corespunde sumei totale a plăților pe suprafață, acordate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1782/2003, inclusiv plățile pe suprafață pentru scoaterea temporară a terenurilor din circuitul agricol și pentru culturile energetice. Această valoare totală și defalcarea ei se inserează și în tabelul M.

—	Codul 670 corespunde ajutoarelor acordate în cadrul schemei de plată unică în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1782/2003. Această valoare totală și defalcarea ei se inserează și în tabelul M.

—	Codul 680 corespunde ajutoarelor acordate în cadrul schemei de plată unică pe suprafață în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1782/2003. Această valoare totală și defalcarea ei se inserează și în tabelul M.

—	Codul 700 corespunde sumei totale a plăților directe acordate pentru carnea de vită și de vițel pe baza Regulamentului (CE) nr. 1782/2003. Această valoare totală și defalcarea ei se inserează și în tabelul M.

—	Codul 770 corespunde primelor pentru produsele lactate și plăților suplimentare, acordate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1782/2003. Această valoare totală și defalcarea ei se inserează și în tabelul M.

—	Codul 800 corespunde plăților pentru agromediu și bunăstarea animalelor acordate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1698/2005.

—	Codul 810 corespunde plăților Natura 2000 acordate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 și plăților legate de Directiva 2000/60/CE.

—	Codul 820 corespunde ajutoarelor pentru handicapuri naturale în regiunile montane și în alte zone cu handicapuri naturale, acordate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1698/2005.

—	Codul 830 corespunde sprijinului acordat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 pentru adaptarea la standardele bazate pe legislația comunitară.

—	Codul 835 corespunde sprijinului acordat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 pentru acoperirea costurilor utilizării serviciilor de consultanță agricolă.

—	Codul 840 corespunde sprijinului pentru participarea agricultorilor la sistemele de calitate a alimentelor prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1698/2005.

—	Codul 900 corespunde ajutoarelor prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 pentru prima împădurire a terenurilor agricole.

—	Codul 910 corespunde altor ajutoare acordate silviculturii (plăți Natura 2000, plăți pentru silvomediu, acțiuni de refacere a potențialului forestier și introducerea de măsuri preventive), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1698/2005.

—	Codul 951 corespunde primelor și subvențiilor pentru producția animalieră care nu sunt incluse în codurile de mai sus.

—	Codul 952 corespunde primelor și subvențiilor pentru culturi care nu sunt incluse în codurile de mai sus.

—	Codul 953 corespunde primelor și subvențiilor pentru dezvoltare rurală care nu sunt incluse în codurile de mai sus.

—	Codul 955 corespunde ajutoarelor suplimentare, acordate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1782/2003.

—	Codul 956 corespunde plăților directe acordate în temeiul articolului 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 pentru tipuri specifice de agricultură care sunt importante pentru protecția și ameliorarea mediului sau pentru îmbunătățirea calității și comercializării produselor agricole.

—	Codul 998 cuprinde compensarea de către autoritățile publice a pierderilor de producție sau mijloace de producție în caz de calamități. (Pentru indemnizațiile acordate de asigurările private, se completează rubrica 181 din tabelul K.)

—	Codul 999 cuprinde primele și subvențiile cu caracter excepțional (de exemplu, compensațiile agromonetare). Dat fiind caracterul lor excepțional, aceste plăți se înregistrează pe baza sumelor vărsate.

—	Codurile 1052 și 2052 corespund indemnizațiilor pentru încetarea producției de lapte. Sumele care se plătesc anual se înregistrează la codul 1052, iar sumele care se plătesc o singură dată, la codul 2052.

—	Codul 950 corespunde subvențiilor cu caracter general care nu pot fi alocate niciunei activități anume sau nu pot fi înregistrate la niciunul dintre codurile precedente.

114. Prime și subvenții pentru costuri

Valoarea primelor și a subvențiilor legate de costuri (se utilizează codurile 59-82, 84, 85, 87 și 89).

115. din care: Defalcarea totalului de la rubrica 114 pe categorii de costuri (se utilizează codurile 59-82, 84, 85, 87 și 89).

116. Prime și subvenții pentru achiziționarea de animale

Valoarea primelor și a subvențiilor pentru achiziționarea de animale (se utilizează codurile 51, 52 și 54-58).

117. din care: defalcarea totalului de la rubrica 116 pe categorii de animale (se utilizează codurile 51, 52, 54-58).

118. Total prime și subvenții

Suma rubricilor 112, 114 și 116.

119. Diferențe față de exercițiile contabile anterioare

K. PRODUCȚIA (cu excepția animalelor)

Pentru anumite produse, rubricile sunt împărțite în subrubrici. În aceste cazuri, informațiile din coloanele 4-10 trebuie să figureze atât la rubricile principale, cât și la subrubricile de care aparțin. În cazul acesta, la rubrica principală trebuie să se insereze suma subrubricilor acelei rubrici.

Se înregistrează separat culturile obținute pe terenurile scoase temporar din circuitul agricol în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003. Se fac, de asemenea, înregistrări separate în cazul în care aceeași cultură se realizează atât pe terenuri irigate, cât și pe terenuri neirigate.

Datele privind culturile nerecoltate încă se înregistrează la rubrica corespunzătoare, cu excepția suprafeței, care nu se inserează la această rubrică. La fel se procedează pentru culturile de pe terenuri închiriate ocazional pe perioade mai scurte de un an.

A. CULTURI

Cereale

Cerealele destinate însilozării nu se includ printre produsele enumerate mai jos la rubricile 120-128. Acestea se înregistrează la rubricile 326, „Porumb furajer”, și 327, „Alte cereale pentru siloz”. Meiul, triticalele, hrișca și sorgul (cu excepția sorgului furajer) se includ la rubrica 128, „Alte cereale”. Sorgul furajer trebuie inclus la rubrica 145, „Alte plante furajere”.

Semințele se includ la rubricile 120-128.

120. Grâu comun și spelt

121. Grâu dur

122. Secară (inclusiv borceagul)

123. Orz

124. Ovăz

125. Amestecuri de cereale de vară

126. Porumb boabe (inclusiv porumbul boabe umed)

127. Orez

128. Alte cereale

Alte culturi de câmp

129. Culturi proteice

Toate culturile proteice cultivate pentru semințele lor, inclusiv sămânța și amestecurile de leguminoase uscate cu cereale. Nu se includ leguminoasele recoltate verzi, de exemplu lucerna, care se înregistrează la rubrica 145, „Alte plante furajere”, culturile oleoproteaginoase (de exemplu, soia), care se înregistrează la rubrica 132, „Culturi oleaginoase erbacee”, și leguminoasele cultivate ca legume care se înregistrează la rubricile 136, 137 sau 138.

Subrubricile rubricii 129 („Culturi proteice”):

360.	Mazăre, fasole de câmp și lupin dulce

361.	Linte, năut și măzăriche

330.	Alte culturi proteice

130. Cartofi (inclusiv cartofii timpurii și sămânța)

Subrubricile rubricii 130 („Cartofi”):

Datele se introduc, dacă sunt disponibile, în contabilitatea exploatației.

362.	Cartofi pentru amidon

363.	Alți cartofi

131. Sfeclă de zahăr (exceptând sămânța)

132. Culturi oleaginoase erbacee (inclusiv sămânța)

Subrubricile rubricii 132 („Culturi oleaginoase erbacee”):

331.

Rapiță

332.	Floarea-soarelui

333.

Soia

364.	In, altul decât inul pentru fibră (dacă există date în contabilitatea exploatației)

334.	Altele (inclusiv in, altul decât inul pentru fibră, dacă nu este înregistrat la rubrica 364, ricin, șofrănaș, susan, arahide, muștar, mac și alte culturi oleaginoase)

133. Hamei (exceptând sămânța)

134. Tutun (exceptând sămânța)

Subrubricile rubricii 134 („Tutun”):

Subrubricile corespund grupelor de varietăți de tutun, așa cum au fost definite la articolul 171ca din Regulamentul (CE) nr. 1973/2004 al Comisiei (5). Datele se introduc dacă sunt disponibile în contabilitatea exploatației.

365.	Flue-cured (varietățile incluse: Virginia, Virginia D și hibrizii acesteia, și Bright)

366.	Light air-cured (varietățile incluse: Burley, Badischer Burley și hibrizii acesteia, și Maryland)

367.

Dark air-cured [varietățile incluse: Badischer Geudertheimer, Pereg, Korso, Paraguay și hibrizii acesteia, Dragon Vert și hibrizii acesteia, Philippin, Petit Grammont (Flobecq), Semois, Appelterre, Nijkerk, Misionero și hibrizii acesteia, Rio Grande și hibrizii acesteia, Forchheimer Havana Iic, Nostrano del Brenta, Resistente 142, Goyano, hibrizi de Geudertheimer, Beneventano, Brasile Selvaggio și varietățile similare, Burley fermentat și Havanna]

368.	Fire-cured (varietățile incluse: Kentucky și hibrizii lui, Moro di Cori și Salento)

369.	Sun-cured [varietățile incluse: Xanthi-Yaka, Perustitza, Samsun, Erzegovina și varietățile similare, Myrodata Smyrnis, Trapezous și Phi I, Kaba Koulak (nonclasic), Tsebelia și Mavra]

370.	Basmas (varietățile incluse: Basmas)

371.	Katerini (varietățile incluse: Katerini și varietățile similare)

372.	Kaba-Koulak (clasic) (varietăți incluse: Elassona, Myrodata Agrinion și Zychnomyrodata)

135. Alte culturi industriale (exceptând sămânța)

Se includ și bumbacul sau trestia de zahăr, inul pentru fibră și cânepa.

Subrubricile rubricii 135 („Alte culturi industriale”):

345.	Plante medicinale, condimente, plante aromatice și mirodenii, inclusiv ceaiul, cafeaua și cicoarea pentru cafea

346.	Trestie de zahăr

347.	Bumbac: producția pentru exercițiul contabil (coloana 5) trebuie exprimată prin greutatea (100 kg) bumbacului-sămânță, adică a fibrei brute

373.	In pentru fibră (dacă există date disponibile în contabilitatea exploatației)

374.	Cânepă (dacă există date disponibile în contabilitatea exploatației)

348.	Alte culturi industriale. Se includ și inul pentru fibră și cânepa, dacă nu sunt înregistrate la rubricile 373 și 374.

Legume și culturi fructifere neperene

136. Legume proaspete, pepeni galbeni și căpșuni cultivate în câmp: culturi care intră în rotație cu culturi agricole, inclusiv ananasul și porumbul dulce

137. Legume proaspete, pepeni galbeni și căpșuni cultivate în aer liber, în grădină: culturi realizate împreună cu alte culturi horticole și într-un sistem de rotație scurtă, cu ocupare aproape continuă a terenului și mai multe recolte pe an, inclusiv ananasul și porumbul dulce

138. Legume proaspete, pepeni galbeni și căpșuni cultivate în spații protejate (inclusiv ananasul și porumbul dulce): culturi cultivate – pe toată durata sezonului de cultivare sau în cea mai mare parte a acestuia – în spații protejate (sere, rame permanente, tunele de plastic înalte); culturile cultivate în tunele de plastic joase, sub clopot sau sub rame portabile nu se consideră culturi protejate. În cazul serelor supraetajate, se ia în considerare numai suprafața de bază.

Subrubricile rubricilor 136, 137 și 138 („Legume și culturi fructifere neperene”):

Produsele se includ în subrubrici, indiferent de utilizarea lor ulterioară (consum în stare proaspătă, uscată, prelucrată, conservată etc.). Datele se introduc dacă sunt disponibile în contabilitatea exploatației.

335.	Varză, conopidă, broccoli etc.

336.	Legume pentru frunze (praz, spanac, salată etc.)

337.

Tomate

375.	Porumb dulce (dacă există date disponibile în contabilitatea exploatației)

338.	Legume cultivate pentru fructe sau flori, altele decât tomatele (dovleci și dovlecei, vinete, castraveciori, anghinare, ardei gras etc.). De asemenea, porumbul dulce, dacă nu este înregistrat la rubrica 375.

339.	Legume cultivate pentru rădăcină, bulbi sau tuberculi (cu excepția cartofilor)

340.	Legume păstăi (mazăre, fasole etc., cu excepția lintei și a năutului)

341.	Fructele plantelor neperene (căpșuni, pepeni galbeni, pepeni verzi, ananas etc.)

139. Ciuperci: suprafața totală a culturilor succesive (suprafața de bază × numărul de recolte complete) se înregistrează în metri pătrați. Această suprafață nu se include în total (rubrica 183).

Flori și plante ornamentale

140. Flori și plante ornamentale cultivate în aer liber (cu excepția pepinierelor, care se înregistrează la rubrica 157) (suprafață de bază)

141. Flori și plante ornamentale cultivate în spații protejate (suprafață de bază)

Subrubricile rubricilor 140 și 141 („Flori și plante ornamentale”):

Datele se introduc dacă sunt disponibile în contabilitatea exploatației.

342.	Bulbi de flori, cormi și tuberculi

343.	Flori tăiate și boboci

344.	Plante cu flori și plante ornamentale

Semințe

142. Semințe de graminee (graminee și leguminoase furajere)

143. Alte semințe (semințe pentru horticultură, semințe și răsaduri pentru teren arabil, cu excepția cerealelor, a boabelor de leguminoase uscate, a cartofilor, a plantelor oleaginoase și a semințelor de graminee)

Culturi furajere și pârloagă

144. Rădăcinoase și crucifere furajere (sfeclă furajeră, napi suedezi, morcovi furajeri și napi furajeri, sfeclă furajeră semizaharată, alte rădăcinoase și crucifere furajere) (exceptând sămânța)

145. Alte plante furajere

Toate culturile furajere verzi anuale sau multianuale, cultivate prin rotație și care ocupă același teren mai puțin de cinci ani, cu excepția culturilor de graminee.

Subrubricile rubricii 145 („Alte plante furajere”):

326.	Porumb furajer

327.	Alte cereale pentru siloz

328.	Alte plante furajere

146. Pârloage: terenuri care nu dau nicio recoltă pe durata întregului exercițiu contabil. Se înregistrează și terenurile scoase temporar din circuitul agricol, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, și lăsate necultivate. Se includ, de asemenea, terenurile scoase temporar din circuitul agricol care sunt acoperite de vegetație. Suprafețele scoase temporar din circuitul agricol, dar pe care se autorizează o cultură nealimentară în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, se înregistrează la rubrica culturii respective, la codul 8 sau 9 („tipul de cultură”).

147. Iarbă temporară: iarba semănată pe terenuri arabile, cedate producțiilor furajere erbacee pe perioade mai scurte de cinci ani; se includ și suprafețele pe mai puțin un an. Totalul vânzărilor de fân și/sau iarbă provenind de pe această suprafață se înregistrează la această rubrică.

148. Alte culturi arabile neincluse la rubricile 120-147 sau la subrubricile acestora.

149. Terenurile pregătite pentru semănat date în arendă, inclusiv terenurile puse la dispoziția angajaților ca beneficiu în natură

150. Pajiști și pășuni permanente: suprafață agricolă utilizată care nu intră într-un sistem de rotație, ci este alocată permanent (pentru cinci ani sau mai mult) producției de culturi furajere verzi, fie semănate, fie naturale, în general fertilizate și întreținute. Totalul vânzărilor de fân și/sau iarbă provenind de pe această suprafață se înregistrează la această rubrică.

151. Pășuni sărace: pășunile sărace, inclusiv lăstărișul, de obicei nefertilizate și neîntreținute.

314. Pășuni permanente care nu se mai utilizează în scopuri de producție și care sunt eligibile pentru subvenții.

Culturi permanente

152. Livezi de pomi fructiferi și arbuști cu fruct bacă

Se includ și fructele tropicale și subtropicale; se includ bananele, dar nu și culturile permanente protejate, menționate la rubrica 156.

Subrubricile rubricii 152 („Livezi de pomi fructiferi și arbuști cu fruct bacă”):

Produsele se includ în subrubrici, indiferent de utilizarea lor ulterioară (consum în stare proaspătă, uscată, prelucrată, conservată etc.).

349.	Fructe semințoase: mere, pere etc., cu excepția stafidelor (subrubrica 291) și a strugurilor de masă (subrubrica 285)

350.	Fructe sâmburoase: prune, piersici, caise, cireșe etc., cu excepția măslinelor de masă (subrubrica 281)

351.	Fructe cu coajă: nuci, alune, migdale, castane etc.

352.	Fructe mici și bace: coacăze albe și roșii, zmeură, smochine etc. (nu se includ căpșunile, pepenii galbeni și ananasul: rubricile 136, 137 și 138)

353.	Fructe tropicale și subtropicale: banane, avocado, mango, papaia etc.

153. Livezi de citrice

Subrubricile rubricii 153 („Livezi de citrice”):

354.

Portocale

355.	Tangerine, mandarine, clementine și fructe mici similare

356.

Lămâi

357.	Alte citrice

154. Plantații de măslini

Subrubricile rubricii 154 („Plantații de măslini”):

281.	Măsline de masă

282.	Măsline pentru ulei (vândute sub formă de fructe)

283.	Ulei de măsline

284.	Produse secundare din măsline

155. Viță-de-vie

Subrubricile rubricii 155 („Viță-de-vie”):

285.	Struguri de masă

286.	Struguri pentru vinul de calitate cu denumire de origine protejată (DOP)

292.	Struguri pentru vinul de calitate cu indicație geografică protejată (IGP)

293.	Struguri pentru alte vinuri

288.	Produse viticole diverse: must, suc, rachiu, oțet și altele, dacă sunt obținute în exploatație

289.	Vinuri de calitate cu denumire de origine protejată (DOP)

294.	Vinuri de calitate cu indicație geografică protejată (IGP)

295.	Alte vinuri

291.

Stafide

304.	Produse viticole secundare (marc, drojdie)

156. Culturi permanente protejate

157. Pepiniere: se includ pepinierele viticole; nu se includ pepinierele de arbori din păduri care se folosesc pentru necesitățile exploatației

158. Alte culturi permanente (răchită, papură, bambus, salcie etc.)

159. Creșterea plantațiilor tinere evaluate pe baza costului mijloacelor de producție utilizate (se iau în considerare numai plantațiile care nu au atins încă nivelul de producție deplină). Această valoare se include și la „Investiții”, coloana 4 din rubrica 96, „Culturi permanente” (tabelul G).

Alte produse din culturi

160. Produse prelucrate din culturi ale exploatației nemenționate separat: inclusiv alcoolul, altul decât cel din struguri, cidrul de mere, cidrul de pere sau altele.

161. Produse secundare vegetale (cu excepția produselor secundare ale viței-de-vie și ale plantațiilor de măslini)

Subrubricile rubricii 161 („Produse secundare vegetale”):

Datele se introduc dacă sunt disponibile în contabilitatea exploatației.

299.

Paie

300.	Colete de sfeclă de zahăr

301.	Alte produse secundare

B. PRODUSE ANIMALIERE

162. Lapte de vacă

163. Produse din lapte de vacă

164. Lapte de oaie

165. Lapte de capră

166. Lână

167. Produse din lapte de oaie

168. Produse din lapte de capră

169. Ouă de găină (inclusiv ouăle destinate incubației)

170. Alte produse animaliere (gunoiul de grajd vândut, taxe pentru armăsari, alte ouă decât cele de găină etc.)

313. Miere și produse apicole: miere, hidromel, precum și alte produse și produse secundare din apicultură, exprimate în chintale (= 100 kg) de echivalent miere

171. Creșterea animalelor pe bază de contract

Valoarea încasărilor pentru creșterea animalelor pe bază de contract, corespunzând în principal plății pentru serviciile prestate și în cazul în care exploatantul nu își asumă riscul economic implicat în mod normal de creșterea și îngrășarea acestor animale.

Subrubricile rubricii 171 („Creșterea animalelor pe bază de contract”):

Datele se introduc dacă sunt disponibile în contabilitatea exploatației.

307.	Bovine crescute pe bază de contract

308.	Ovine și/sau caprine crescute pe bază de contract

309.	Porcine crescute pe bază de contract

310.	Păsări de curte crescute pe bază de contract

311.	Alte animale crescute pe bază de contract

C. SILVICULTURĂ

173. Suprafață împădurită

Suprafața acoperită de păduri și codri, inclusiv pepinierele din pădure, precum și plantațiile de plopi. Copacii izolați, pâlcurile și aliniamentele nu se includ în terenul împădurit, suprafața lor fiind inclusă în terenul care le înconjoară. Suprafața împădurită se ia în considerare, dacă este administrată de către exploatant, dacă este întreținută de mâna de lucru a exploatației agricole cu echipamentele exploatației și/sau dacă produsele rezultate sunt utilizate în exploatația agricolă.

174. Vânzările de material lemnos tăiat: valoarea vânzărilor de material lemnos, inclusiv utilizarea în exploatație, în cursul exercițiului contabil

175. Vânzările de material lemnos pe picior: valoarea vânzărilor de material lemnos pe picior în cursul exercițiului contabil

176. Alte produse din silvicultură: valoarea vânzărilor de produse silvice, altele decât materialul lemnos (coajă, rășină de pin etc.).

D. ALTE PRODUSE

172. Încasări din închirierea ocazională de suprafețe furajere și luarea de animale în pensiune

177. Lucrări contractuale efectuate pentru terți, inclusiv închirierea de echipament

178. Dobânda pe activele lichide din contul bancar al exploatantului, necesar pentru funcționarea exploatației. Această rubrică nu se completează dacă capitalul circulant este determinat în mod arbitrar (a se vedea instrucțiunile privind capitalul circulant, rubrica 102).

179. Încasări din turism, în cazurile în care activitatea de agroturism se suprapune cu activitatea agricolă a exploatației în asemenea măsură, încât cele două activități sunt practic imposibil de disociat. Se include aici chiria realizată din turism (spații de camping, căsuțe, facilități pentru călărie, vânătoare, pescuit etc.). Costurile și mâna de lucru aferente nu pot fi separate și, în consecință, se includ la rubricile corespunzătoare.

180. Corecția încasărilor corespunzătoare exercițiilor contabile precedente: sumele primite în timpul exercițiului contabil curent, dar care corespund exercițiilor contabile precedente și nu au fost incluse în încasările exercițiilor contabile respective. Primele, subvențiile și ajutoarele directe pentru produse, animale, suprafețe, costuri și dezastre se includ la rubricile 112-118 pentru exercițiul contabil curent, și la numărul de ordine 483, pentru exercițiile contabile precedente.

181. Alte produse și încasări care nu au fost enumerate mai sus: Valoarea cazării angajaților inclusă în salarii și indemnizații în natură (evaluată pe baza costurilor corespunzătoare), producția de mijloace fixe [valoarea estimată pentru toate costurile de producere a mijloacelor fixe tratate drept costuri curente ale exploatației: a se vedea litera (b) din „Definiții și instrucțiuni generale”], compensații primite care nu pot fi atribuite unui articol anume sau deduse din costuri etc.

182. Alte suprafețe și producția lor

Rubrica 182 acoperă toate celelalte suprafețe, de exemplu grădina casei, terenul ocupat de clădiri, drumuri, grajduri, heleșteie etc.

183. Total: suma rubricilor 120-182 și 313-314.

Suma suprafețelor nu include însă suprafețele utilizate pentru culturile succesive și culturile de ciuperci. Prin urmare, suma suprafețelor reprezintă suprafața totală a exploatației.

COLOANELE DIN TABELUL K

Produse (coloana 1)

Produsele trebuie indicate în ordinea numerelor menționate mai sus.

Tipul de cultură (coloana 2)

Se disting următoarele tipuri de cultură și codurile corespunzătoare:

Codul 0

Acest cod se utilizează în cazul produselor animale, al produselor prelucrate, al produselor depozitate și al produselor secundare.

Culturile de câmp [se includ legumele proaspete, pepenii galbeni și căpșunile cultivate în aer liber, prin rotație cu culturile agricole; nu se includ culturile de pe terenurile scoase temporar din circuitul agricol în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003].

Codul 1

Culturi principale neirigate

Culturile principale cuprind

—	culturile unice, anume culturile care ocupă în mod exclusiv o anumită suprafață în cursul exercițiului contabil în cauză;

—	culturile mixte: culturi semănate, cultivate și recoltate împreună și al căror produs se prezintă sub forma unui amestec de produse;

—	cultura care rămâne cel mai mult timp pe o anumită suprafață dintre culturile realizate succesiv pe suprafața respectivă în cursul exercițiului contabil.

Codul 2

Culturi combinate neirigate

Culturile care cresc împreună pe același teren o anumită perioadă de timp și care, în mod normal, produc fiecare propria sa recoltă în cursul exercițiului contabil. Suprafața totală respectivă se împarte între aceste culturi proporțional cu suprafața ocupată efectiv de fiecare.

Codul 3

Culturi succesive neirigate (culturi secundare)

Culturi cultivate succesiv în cursul exercițiului contabil pe o anumită suprafață și care nu sunt considerate culturi principale.

Codul 6

Culturi principale sau combinate irigate

Codul 7

Culturile succesive irigate

O cultură este considerată irigată în cazul în care apa necesară se furnizează în mod normal pe cale artificială.

Aceste ultime două tipuri de cultură se indică dacă există informația disponibilă în registrele contabile.

Culturi de zarzavaturi și culturi florale cultivate în aer liber

Codul 4

Legume proaspete, pepeni galbeni și căpșuni cultivate în aer liber, în grădină (a se vedea rubrica 137), precum și flori și plante ornamentale cultivate în aer liber (rubrica 140).

Culturi protejate

Codul 5

Legume proaspete, pepeni galbeni și căpșuni cultivate în spații protejate (a se vedea rubrica 138), flori și plante ornamentale (anuale sau perene) cultivate în spații protejate (a se vedea rubrica 141), culturi permanente în spații protejate (a se vedea rubrica 156). A se vedea, după caz, și rubricile 143, 285 și 157.

Culturi pe terenuri scoase temporar din circuitul comercial în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003

Codul 8	:	Culturile neirigate pe terenuri scoase temporar din circuitul agricol
Codul 9	:	Culturile irigate pe terenuri scoase temporar din circuitul agricol

Culturi energetice

Codul 10

Culturi energetice, după cum sunt definite la articolul 88 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, indiferent dacă primesc sau nu ajutoarele pentru culturile energetice; nu se includ „Culturile nealimentare de pe terenurile scoase temporar din circuitul agricol”.

Date lipsă (coloana 3)

Codul 0	:	Se introduce codul 0 atunci când nu lipsește nici o dată.
Codul 1	:	Se introduce codul 1 când suprafața unei culturi nu este menționată (coloana 4), de exemplu, în cazul vânzării produselor unor culturi achiziționate sub formă de culturi în curs sau care provin de pe terenuri închiriate ocazional pe o perioadă mai mică de un an și în cazul producției obținute prin prelucrarea de produse animale sau vegetale achiziționate.
Codul 2	:	Se introduce codul 2 pentru culturile contractate atunci când condițiile de vânzare nu permit să se precizeze producția fizică (coloana 5).
Codul 3	:	Se introduce codul 3 atunci când condițiile de vânzare nu permit să se precizeze producția fizică și când culturile nu sunt contractate.
Codul 4	:	Se introduce codul 4 când lipsesc suprafața și producția fizică.
Codul 8	:	Se introduce codul 8 pentru codul de produs 146 când suprafața este scoasă temporar din circuitul agricol, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, și nu este cultivată (dar poate fi acoperită de vegetație).

Suprafața (coloana 4)

Suprafața trebuie exprimată în ari (100 ari = 1 ha), cu excepția suprafețelor utilizate pentru cultivarea ciupercilor (rubrica 139), care se exprimă în metri pătrați. Acestea din urmă nu se includ în suprafața totală (a se vedea rubrica 183).

În această coloană se precizează suprafața pentru fiecare produs vegetal, cu excepția produselor secundare (rubricile 161, 284, 299-301 și 304) și a unor produse prelucrate (rubricile 160 și 288). Produsele obținute prin prelucrarea culturilor achiziționate și produsele culturilor comercializabile achiziționate pe picior sau provenind de pe terenuri închiriate ocazional pe o perioadă mai scurtă de un an se menționează fără a se indica suprafața. Se introduce codul 1 în coloana 3 („Date lipsă”).

Pentru subrubricile care privesc legumele proaspete, pepenii galbeni și căpșunile (335-341), florile și plantele ornamentale (rubricile 342-344), cultivate în grădini în aer liber sau în spații protejate, se menționează suprafața efectiv utilizată pentru cultura respectivă (suprafață cultivată). Exemplu: dacă, pe aceeași suprafață de 1 ha de grădină în aer liber, se cultivă ridichi și apoi praz, suprafața de bază care se include la rubrica 137 va fi de 1 ha, iar suprafața cultivată va fi de două ori 1 ha și se va include la rubricile 339 și, respectiv, 336. Dacă această informație nu există în contabilitatea exploatației, se introduce codul 1 în coloana 3 („date lipsă”).

Producția pentru exercițiul contabil (coloana 5)

Cantitățile de produse animaliere și de culturi produse în cursul exercițiului contabil (fără pierderile de pe câmp și din exploatație). Se menționează aceste cantități pentru produsele principale ale exploatației (cu excepția produselor secundare).

Aceste cantități trebuie indicate în chintale (100 kg), cu excepția ouălor (rubrica 169), care sunt exprimate în mii, și a vinului și produselor din vin (rubricile 286-289 și 292-295), care sunt exprimate în hectolitri. La rubrica principală 155, „Viță-de-vie”, cantitatea se exprimă în chintale, chiar dacă este vorba de vin.

În cazul laptelui, se precizează cantitatea de lapte lichid produs, indiferent de forma sub care este vândut, consumat în exploatație sau utilizat pentru beneficii în natură sau în scopuri agricole (smântână, unt, brânză etc.). Laptele supt de viței nu se include în producție.

Dacă, din cauza condițiilor de vânzare, producția efectivă în chintale nu poate fi determinată (a se vedea vânzările de culturi în curs și culturile pe bază de contract), se trece codul 2 („date lipsă”) în coloana 3 pentru culturile pe bază de contract și codul 3 în celelalte cazuri.

Inventarul de deschidere (coloana 6)

Valoarea produselor aflate în stoc la începutul exercițiului contabil, cu excepția animalelor. Produsele se evaluează la prețurile de la poarta fermei din ziua inventarierii.

Vânzări (coloana 7)

Valoarea totală a vânzărilor (indiferent dacă sumele au fost sau nu încasate în timpul exercițiului contabil) de produse aflate în stoc la începutul exercițiului contabil și de produse recoltate în timpul exercițiului.

Totalul pentru produsele vândute include și valoarea produselor returnate exploatației (lapte degresat, pulpă etc.). Această ultimă valoare se menționează și la costurile exploatației.

Orice plăți compensatorii (de exemplu, indemnizația pentru pagubele provocate de grindină) din timpul exercițiului contabil trebuie adăugate la totalul pentru vânzările produselor corespunzătoare, dacă pot fi defalcate pe produse; în caz contrar, se trec la rubrica 181, „Alte venituri și încasări”.

Primele și subvențiile primite pentru produse pe parcursul exercițiului contabil nu se includ în totalul vânzărilor, ci la rubrica 112 (a se vedea instrucțiunile pentru această rubrică). Eventualele costuri de comercializare, atunci când se cunosc, nu se deduc din totalul vânzărilor, ci se menționează la rubrica 71, „Alte costuri specifice cu animalele”, sau la rubrica 76, „Alte costuri specifice pentru culturi”.

Consumul în gospodărie și beneficiile în natură (coloana 8)

Produsele consumate în gospodăria exploatantului (inclusiv produsele din exploatație utilizate pentru prepararea hranei pentru turiști) și/sau utilizate ca plăți în natură pentru bunuri și servicii (inclusiv remunerarea în natură). Produsele respective se evaluează la prețurile la poarta fermei.

Inventarul de închidere (coloana 9)

Valoarea produselor aflate în stoc (depozitate) la sfârșitul exercițiului contabil, cu excepția animalelor. Produsele se evaluează la prețurile la poarta fermei din ziua inventarierii.

Utilizarea în exploatație (coloana 10)

Valoarea la poarta fermei a produselor exploatației aflate în stoc (depozitate) la începutul exercițiului contabil și/sau produse în timpul exercițiului, utilizate ca mijloace de producție în exploatație pe parcursul exercițiului. Această valoare include:

—

furajele pentru animale:

valoarea la poarta fermei a produselor vandabile ale exploatației (produse comercializabile în mod curent) utilizate în timpul anului ca furaje pentru animale. Paiele produse și utilizate în exploatație (ca furaje și așternut pentru animale) se evaluează numai când reprezintă un produs vandabil în regiunea și anul în cauză. Laptele supt de viței nu se include la categoria utilizării în exploatație.

Produsele în cauză se evaluează la prețul de vânzare la poarta fermei;

—	semințele: valoarea la poarta fermei a produselor vandabile utilizate ca semințe pentru culturile din cursul exercițiului contabil.

L. COTE ȘI ALTE DREPTURI

Cantitatea de cote deținute la sfârșitul exercițiului contabil se trece întotdeauna în coloana 9.

Și cotele achiziționate inițial gratuit se înregistrează la valoarea actuală de piață, în cazul în care pot face obiectul unor schimburi separat de terenurile care le sunt asociate. Cotele care nu pot face obiectul unor schimburi separat de terenurile asociate se menționează numai în tabelul G.

Unele date se includ simultan, individual sau ca parte din sume globale, la alte rubrici din tabelele F, G și/sau K.

Rubricile care trebuie utilizate sunt următoarele:

401.

Lapte

402.	Prime pentru vaci care alăptează

404.	Prime pentru oi și capre

421.	Sfeclă de zahăr

422.

Tutun

423.	Cartofi pentru amidon

441.

Amoniac

442.	Gunoi de grajd ecologic

470.	Drepturi la plăți în cadrul sistemului de plată unică (facultativ)

499.

Altele.

COLOANELE DIN TABELUL L

Cote sau alte drepturi (coloana 1)

Rubrica dreptului sau a cotei.

Tipul datelor (coloana 2)

Codul 1	:	Date referitoare la active: achiziții și vânzări
Codul 2	:	Date referitoare la venituri: închirierea de cote, inclusiv în leasing

(Coloana 3): (Neutilizat)

Plăți (coloana 4)

Pentru codul 1 din coloana 2:

Suma plătită pentru achiziția de cote sau de alte drepturi.

Pentru codul 2 din coloana 2:

Suma plătită pentru închirierea sau luarea în leasing de cote sau de alte drepturi. Se includ și în chiriile plătite, rubrica 85 („Chirii plătite”) din tabelul F.

Încasări (coloana 5)

Pentru codul 1 din coloana 2:

Suma primită pentru vânzarea de cote sau de alte drepturi.

Pentru codul 2 din coloana 2:

Suma primită pentru darea de cote sau alte drepturi cu chirie sau în leasing. Se includ și la rubrica 181 („Alte produse și încasări”) din tabelul K.

Inventarul de deschidere (coloana 6)

Pentru codul 1 din coloana 2:

În inventarul de deschidere, valoarea cantităților de care dispune exploatantul, indiferent dacă le-a dobândit gratuit sau le-a achiziționat, se înregistrează la valoarea actuală de piață, în cazul în care cotele pot face obiectul unor schimburi separat de terenurile care le sunt asociate.

Pentru codul 2 din coloana 2:

Nu se aplică.

Amortizare (coloana 7)

În această coloană, se pot insera amortizările de cote și de alte drepturi, dar în tabelul G (poziția 340) nu se înregistrează nicio amortizare a cotelor sau a altor drepturi.

Inventarul de închidere (coloana 8)

Pentru codul 1 din coloana 2:

În inventarul de închidere, valoarea cantităților de care dispune exploatantul, indiferent dacă le-a dobândit gratuit sau le-a achiziționat, se înregistrează la valoarea actuală de piață, în cazul în care cotele pot face obiectul unor schimburi separat de terenurile care le sunt asociate.

Pentru codul 2 din coloana 2:

Nu se aplică.

Cantitatea (coloana 9)

Unitățile care trebuie utilizate sunt:

—	rubricile 401, 421-441: chintale;

—	rubrica 442: chintale sau număr de animale, dacă așa prevede legislația națională;

—	rubricile 402 și 404: număr de prime;

—	rubrica 470: număr de drepturi;

—	rubrica 499: nu se completează.

Taxe, prelevări suplimentare (coloana 10)

Se înregistrează o singură dată, cu codul 2 = coloana 2.

Rubrica 401: prelevarea suplimentară pentru lapte, datorată pentru producția în exercițiul contabil sau suma plătită.

M. PLĂȚI DIRECTE în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 (rubricile 600-680 și 700-772) (6)

600. Plăți pe suprafață în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1782/2003.

Valoarea totală a plăților pe suprafață se înregistrează și în tabelul J la codul 600. Această valoare cuprinde și plățile pe suprafață pentru terenurile scoase temporar din circuitul comercial și pentru culturile energetice.

Defalcarea rubricii 600

Rubricile 621-638 se completează pentru culturile irigate numai în cazul în care acestea sunt tratate aparte în planul național de regionalizare. În acest caz, suprafețele și plățile aferente nu se mai includ la rubricile 601-618. În cazul în care culturile irigate nu sunt tratate separat în planul național de regionalizare, ele se includ la rubricile 601-618.

601. Plăți pe suprafață pentru terenurile neirigate

În coloana 4, „Numărul unităților de bază pentru plăți”: suma rubricilor 602-618, cu excepția rubricilor 608, 614 și 618, atunci când aceleași unități de bază sunt înregistrate și la o altă rubrică din tabelul M. În coloana 5, „Ajutor total”: suma rubricilor 602-618.

Diversele subrubrici trebuie completate cel puțin în cazul în care statul membru a prevăzut, în planul său de regionalizare, scheme de compensare diferite (în ceea ce privește randamentele de referință, valoarea ajutorului unitar, suprafața totală eligibilă) pentru diferitele culturi eligibile.

602. Plăți pe suprafață pentru cereale

603. Plăți pe suprafață pentru culturile oleaginoase

604. Plăți pe suprafață pentru culturile proteice

605. Plăți pe suprafață pentru cerealele pentru siloz

606. Plăți pe suprafață pentru porumbul boabe

607. Plăți pe suprafață pentru porumbul pentru siloz

608. Supliment la plata pe suprafață pentru grâul dur în zonele de producție tradiționale sau ajutor special pentru grâul dur, conform dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 1782/2003

609. Plăți pe suprafață pentru culturile arabile

611. Plăți pe suprafață pentru însilozarea ierbii

612. Plăți pe suprafață pentru inul cultivat pentru fibre

613. Plăți pe suprafață pentru cânepa cultivată pentru fibre

614. Primă pentru culturile proteice (dacă nu este inclusă la rubrica 604)

618. Primă specială de calitate pentru grâul dur (dacă nu este inclusă la rubrica 608)

621. Plăți pe suprafață pentru terenurile irigate

În coloana 4, „Numărul unităților de bază pentru plăți”: suma rubricilor 622-638, cu excepția rubricilor 628, 634 și 638, atunci când aceleași unități de bază sunt înregistrate și la o altă rubrică din tabelul M. În coloana 5, „Ajutor total”: suma rubricilor 622-638.

622. Plăți pe suprafață pentru cerealele irigate

623. Plăți pe suprafață pentru culturile oleaginoase irigate

624. Plăți pe suprafață pentru culturile proteice irigate

625. Plăți pe suprafață pentru cerealele pentru siloz irigate

626. Plăți pe suprafață pentru porumbul boabe irigat

627. Plăți pe suprafață pentru porumbul pentru siloz

628. Supliment la plata pe suprafață pentru grâul dur irigat din zonele tradiționale de producție sau ajutor special pentru grâul dur, conform dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 1782/2003

629. Plăți pe suprafață pentru alte culturi arabile irigate

632. Plăți pe suprafață pentru culturile irigate de in cultivat pentru fibre

633. Plăți pe suprafață pentru culturile irigate de cânepă cultivată pentru fibre

634. Primă pentru culturile proteice irigate (dacă nu este inclusă la rubrica 624)

638. Primă specială de calitate pentru grâul dur irigat (dacă nu este inclusă la rubrica 628)

650. Plăți pe suprafață pentru terenurile scoase temporar din circuitul agricol

655. Ajutor pentru culturile energetice

670. Schema de plată unică în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003

În coloana 4, „Numărul unităților de bază pentru plăți”: suma rubricilor 671-673. În coloana 5, „Ajutorul total”: suma rubricilor 671-674.

Ajutorul total acordat în conformitate cu schema de plată unică se înregistrează și în tabelul J la codul 670.

Defalcarea rubricii 670

Rubrici		Numărul unităților de bază pentru plăți	Ajutorul total
671	Plăți în conformitate cu schema de plată unică, cu excepția celor de la rubricile 672-674; se includ și plățile pentru pășuni/pășuni permanente și pentru terenurile scoase temporar din circuitul agricol, dacă nu sunt disociate	Obligatoriu	Obligatoriu
672	Plăți în conformitate cu schema de plată unică pentru pășuni/pășuni permanente	Facultativ	Facultativ
673	Plăți în conformitate cu schema de plată unică pentru terenurile scoase temporar din circuitul agricol	Facultativ	Facultativ
674	Plăți în conformitate cu schema de plată unică, bazate pe drepturi speciale	Obligatoriu	Obligatoriu

680. Sistem de plată unică în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1782/2003

Ajutorul total acordat în conformitate cu schema de plată unică se înregistrează și în tabelul J la codul 680.

700. Plăți directe pentru producția de carne de vită în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1782/2003

Valoarea totală a plăților directe pentru carnea de vită se înregistrează și în tabelul J la codul 700.

Tabelul următor indică rubricile pentru toate tipurile de plăți directe pentru carnea de vită, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

Rubrici		Numărul unităților de bază pentru plăți	Ajutorul total
700	Totalul plăților pentru carnea de vită (suma rubricilor 710, 720, 730, 740, 750, 760)	—	Obligatoriu
710	Primă specială (suma rubricilor 711 și 715)	Obligatoriu	Obligatoriu
711	Primă specială pentru tauri	Obligatoriu	Obligatoriu
715	Primă specială pentru boi	Obligatoriu	Obligatoriu
730	Primă pentru vaci care alăptează (suma rubricilor 731 și 735)	—	Obligatoriu
731	Primă pentru vaci care alăptează și juninci	Obligatoriu	Obligatoriu
735	Primă pentru vaci care alăptează: primă națională suplimentară	Obligatoriu	Obligatoriu
740	Primă de sacrificare (suma rubricilor 741 și 742)	—	Obligatoriu
741	Primă de sacrificare: 1-7 luni	Facultativ	Obligatoriu
742	Primă de sacrificare: 8 luni și mai mult	Obligatoriu	Obligatoriu
750	Plată de extensificare	Obligatoriu	Obligatoriu
760	Plăți suplimentare (pachet național)	—	Obligatoriu

770. Primă pentru produse lactate, inclusiv plățile suplimentare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1782/2003

Rubrica		Numărul unităților de bază pentru plăți	Ajutorul total
770.	Primă și plăți suplimentare pentru produsele lactate (suma rubricilor 771 și 772)	Obligatoriu	Obligatoriu
771.	Primă pentru produsele lactate	Facultativ	Facultativ
772.	Plăți suplimentare	Facultativ	Facultativ

COLOANELE DIN TABELUL M

Produsul sau combinația de produse (coloana 1)

(Coloanele 2 și 3): (Neutilizat)

Numărul unităților de bază pentru plăți (coloana 4)

La rubricile 600-655 și 680, se indică suprafața în ari pentru care se plătesc ajutoarele către producător. La rubricile 710-750, trebuie indicat numărul animalelor pentru care se primesc plăți. La rubricile 670-673, numărul drepturilor activate se exprimă în ari. La rubrica 674, se inserează numărul de drepturi speciale. La rubricile 770-772, trebuie indicată cantitatea de referință individuală (în chintale).

Ajutorul total (coloana 5)

Totalul ajutoarelor primite sau pentru care s-a stabilit un drept în cursul exercițiului contabil.

Valoarea de referință (coloana 6)

La rubricile 602-613, 622-633 și 650, se indică randamentul de referință al culturii (în kilograme la hectar) care a servit la calcularea primelor care urmează a fi primite. Dacă această informație nu este disponibilă în contabilitatea exploatației, ea va putea fi inserată de către agențiile de legătură pe baza datelor regionale, în funcție de sediul exploatației.

(Coloanele 7-10): (Neutilizat)

N. DEFALCAREA ACHIZIȚIILOR ȘI A VÂNZĂRILOR DE ANIMALE

Categoriile de animale trebuie indicate utilizând numerele de cod 22-50, corespunzătoare rubricilor pentru aceleași categorii de animale, utilizate în tabelul D.

Subtotalurile achizițiilor și vânzărilor pe specii de animale (cabaline, bovine, ovine, caprine, porcine, păsări de curte, alte animale) se inserează în tabelul E.

COLOANELE DIN TABELUL N

Categoria de animale (coloana 1)

Corespunzător rubricilor din tabelul D.

(Coloanele 2 și 3): (Neutilizat).

Numărul de animale achiziționate (coloana 4)

Indicat în „capete”.

Achiziții de animale (coloana 5)

Numărul de animale vândute (coloana 6)

Indicat în „capete”.

Vânzări de animale (coloana 7)

Totalul vânzărilor de animale pe parcursul exercițiului contabil. Primele și subvențiile aferente nu se includ în totalul vânzărilor, dar se specifică la rubrica 112 (a se vedea instrucțiunile privind această rubrică). Eventualele costuri de comercializare, atunci când se cunosc, nu se deduc din totalul vânzărilor, dar se menționează la rubrica 71, „Alte costuri specifice cu animalele”.

(Coloanele 8-10): (Neutilizat).

(1) JO L 205, 13.7.1982, p. 5.

(2) JO L 220, 7.8.1985, p. 1.

(3) JO L 160, 26.6.1999, p. 80.

(4) JO L 327, 22.12.2000, p. 1.

(5) JO L 345, 20.11.2004, p. 1.

(6) Aceste coduri pot fi utilizate, de asemenea, dacă este cazul, pentru plățile directe naționale suplimentare din Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Malta, Lituania, Ungaria, Polonia, România, Slovacia și Slovenia.

ANEXA III

Tabel de corespondență

Regulamentul (CEE) nr. 2237/77	Prezentul regulament
Articolul 1	Articolul 1
Articolul 2	—
—	Articolul 2
Articolul 3	—
—	Articolul 3
—	Articolul 4
Anexa I	Anexa I
Anexa II	Anexa II
Anexa III	—
—	Anexa III

II Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare nu este obligatorie

4.9.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 237/70

DECIZIA COMISIEI

din 11 martie 2008

privind ajutorul de stat C 15/07 (ex NN 20/07) pus în aplicare de Italia, privind stimulentele fiscale în favoarea anumitor instituții de credit restructurate

[notificată cu numărul C(2008) 869]

(Numai textul în limba italiană este autentic)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2008/711/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 88 alineatul (2) primul paragraf,

având în vedere Acordul privind Spațiul Economic European, în special articolul 62 alineatul (1) litera (a),

invitând părțile interesate să-și prezinte observațiile în conformitate cu articolele menționate anterior (1) și având în vedere observațiile transmise,

întrucât:

1. PROCEDURA

(1)

La 24 decembrie 2003, Parlamentul italian a adoptat Legea nr. 350 din 24 decembrie 2003 (Legea 350/2003) (2), care, la articolul 2 alineatul (26), prevede un sistem special de realiniere fiscală pentru activele anumitor instituții de credit, ca urmare a restructurării, în conformitate cu Legea nr. 218 din 30 iulie 1990 (Legea 218/1990) privind privatizarea instituțiilor de credit de drept public din Italia.

(2)	Autoritățile italiene nu au notificat Comisiei regimul în vederea verificării ajutorului de stat în sensul articolului 88 alineatul (3) din Tratatul CE. Comisia a inițiat totuși o examinare preliminară a regimului menționat anterior.

(3)

Prin scrisoarea din 26 septembrie 2005 (D/57424), Comisia a solicitat autorităților italiene să furnizeze toate informațiile relevante în scopul evaluării compatibilității acestui regim cu normele privind ajutoarele de stat și a legitimității acestuia în baza obligației prevăzute la articolul 88 alineatul (3) din Tratatul CE de a notifica preventiv orice proiect de acordare de ajutoare de stat.

(4)	Italia a furnizat informațiile solicitate prin scrisoarea din 29 noiembrie 2005 (A/39913).

(5)	Prin scrisoarea din 31 martie 2006, Comisia a solicitat Italiei clarificări ulterioare privind posibilul caracter de ajutor de stat al regimului și compatibilitatea acestuia cu piața comună.

(6)	Italia a furnizat informațiile solicitate prin scrisoarea din 5 mai 2006 (A/33466).

(7)

În data de 3 iulie 2006, Comisia a avut o reuniune cu autoritățile italiene pentru a discuta despre funcționarea și justificarea regimului fiscal examinat. În cadrul reuniunii, Comisia a luat notă de explicațiile furnizate de autoritățile italiene, continuând să manifeste anumite rețineri referitoare la regimul în cauză, privind posibilul caracter de ajutor de stat al regimului și compatibilitatea acestuia cu piața comună.

(8)	Prin scrisoarea din 28 iulie 2006 (A/36106) autoritățile italiene au oferit o sinteză a informațiilor prezentate de Italia și a clarificărilor furnizate cu ocazia reuniunii din 3 iulie 2006.

(9)

Prin scrisoarea din 30 mai 2007 (D/203295), Comisia a comunicat Italiei decizia de inițiere a procedurii prevăzute la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE privind măsura mai sus menționată. În decizia sa, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (3), Comisia a invitat părțile interesate să-și prezinte observațiile privind deschiderea procedurii formale de investigație.

(10)	Prin scrisoarea din 5 iulie 2007 (A/35808), autoritățile italiene și-au prezentat observațiile.

(11)	Comisia a primit observațiile părților interesate, în special observațiile grupului bancar Paribas, din care face parte Banca Nazionale del Lavoro, și ale grupului bancar UniCredit, din care fac parte Capitalia, Banca di Roma și Banco di Sicilia.

(12)

Prin scrisorile din 3 octombrie 2007 (D/53926) și, respectiv, 22 noiembrie 2007 (D/54681), Comisia a informat autoritățile italiene cu privire la observațiile primite din partea părților interesate și a solicitat Italiei să-și prezinte la rândul său propriile observații. Prin scrisorile din 5 noiembrie 2007 (A/39031) și din 21 decembrie 2007 (A/40631), autoritățile italiene au comunicat Comisiei că nu mai au de formulat alte observații sau comentarii ulterioare.

2. DESCRIEREA DETALIATĂ A REGIMULUI

2.1. Impozitarea câștigurilor de capital

(13)

Sistemul fiscal italian are, împreună cu aproape toate organizațiile fiscale moderne, anumite principii fundamentale referitoare la impozitarea societăților: impozitul pe venit la nivelul societății se aplică în cea mai mare parte societăților ce dețin personalitate juridică (în special societăților comerciale), cu toate că este posibilă aplicarea principiului transparenței fiscale, obligatoriu sau opțional, în ceea ce privește anumite societăți fără personalitate juridică, precum și unele tipuri de parteneriate. Acționarii societății supuse impozitării sunt impozitați separat de societatea în care aceștia dețin participații și, în principiu, se supun impozitului pe câștigurile de capital și pe dividendele obținute în baza pachetelor de acțiuni deținute, deși există mecanisme pentru atenuarea efectelor dublei impuneri asupra veniturilor aferente participațiilor deținute. Câștigurile de capital ale societăților sunt supuse impozitării și atunci când sunt realizate și recunoscute fiscal. Cheltuielile cu dobânzile suportate de societate sunt, în principiu, deductibile, spre deosebire de costul de capital, ceea ce are ca rezultat o impunere unică, exclusiv la nivelul deținătorului creanței (la cota de impozitare la nivelul deținătorului creanței) asupra dobânzilor percepute și o dublă impunere la nivelul societății și, cel puțin în principiu, la nivelul acționarului asupra dividendelor aferente participațiilor deținute în societate.

(14)

Achiziționarea de participații într-o societate de către un acționar nu implică modificări ale bazei fiscale a activelor societății. Pe de altă parte, cesiunea activelor unei societăți determină, de regulă, un câștig de capital sau o pierdere de capital supus(ă) impozitării la nivelul societății cedente. Având în vedere faptul că impozitul asupra cesiunii de active este, de regulă, vărsat imediat, dar avantajele fiscale ale creșterii valorii activelor cedate se obțin în timp (amortizări periodice), o cesiune de active impozabilă la nivelul societății determină în general o creștere a impozitului total net aplicat societății care vinde și celei care achiziționează.

(15)

Cesiunea unui activ al societății către acționari determină, de asemenea, impozitarea fiscală a câștigurilor de capital obținute de pe urma bunului cesionat cu o creștere corespunzătoare a bazei de impozitare a activului în cauză, primit de acționari, în special dacă aceștia din urmă sunt societăți, având în vedere faptul că nu se poate înregistra o creștere a valorii unui bun fără existența unei recunoașteri fiscale a câștigului de capital realizat la nivelul aceleiași societăți.

2.2. Reevaluarea activelor și realinierea în general

(16)

Reevaluarea activelor unei societăți este o operațiune contabilă cu ajutorul căreia valoarea contabilă a mijloacelor fixe înscrise în bilanțul societății este adusă la valoarea curentă (în timp, valoarea contabilă a mijloacelor fixe scade, acestea fiind de regulă amortizabile, în timp ce valoarea de piață poate rămâne neschimbată și, în consecință, poate fi superioară valorii contabile reziduale ca urmare a creșterii valorii acestora în timp). Din moment ce nu mai trebuie înregistrată creșterea valorii contabile a activelor unei societăți fără o recunoaștere fiscală a câștigului de capital realizat la nivelul societății, diferența de reevaluare trebuie considerată ca fiind o creștere a valorii imobilizărilor ce poate fi amortizată în aceleași condiții ca și activele în cauză. În plus, în momentul unei viitoare vânzări a unor asemenea active (reevaluate), câștigul de capital realizat va fi inferior datorită diferenței minore dintre suma primită aferentă vânzării și valoarea contabilă a activelor.

(17)

Reevaluările sunt operațiuni contabile extraordinare, deoarece disciplina bugetară se axează pe criterii tradiționale prudențiale, în timp ce reevaluările se bazează pe ipoteza (excepțională) că un anumit activ valorează mai mult decât s-a plătit pentru acesta sau decât valoarea sa reziduală. O asemenea ipoteză poate fi considerată eronată în lumina viitoarelor evenimente de pe piață. Printre altele, principiile contabile introduse recent (este vorba de „standardele internaționale de raportare financiară” – așa-numitele principii IFRS), devenite obligatorii în Italia pentru anumite societăți și, în special, pentru bănci, impun contabilizarea imobilizărilor societății la valoarea echivalentă, în special în ceea ce privește instrumentele financiare (câștigurile și pierderile de capital aferente sunt înregistrate periodic în bilanțul anual). În plus, în cazul restructurărilor, activele sunt convertite la valoarea lor curentă (care, de regulă, este superioară valorii contabile înscrise în bilanț), iar creșterile de valoare aferente sunt contabilizate corespunzător.

(18)

Din punctul de vedere al aplicării impozitului pentru societăți, reevaluările valorii contabile a activelor sunt în principiu operațiuni ce se impun în măsura în care se realizează un câștig de capital și se recunoaște o creștere a valorii fiscale a imobilizărilor în cauză. Câștigurile de capital determină o creștere a venitului impozabil și, în consecință, a sarcinii fiscale curente a beneficiarilor chiar și în lipsa unui rezultat efectiv. Pentru a evita plata impozitului de către societăți pentru câștigurile de capital ce nu au fost încă realizate, în general sistemul fiscal permite înghețarea impozitului pe câștigurile de capital, continuând să atribuie activelor valoarea fiscală istorică, inferioară valorii contabile. În acest caz, profitul contabil (cu alte cuvinte, profitul realizat dar nerecunoscut ca venit impozabil) este amânat până în momentul realizării efective a câștigului de capital, spre exemplu, după vânzarea activelor în schimbul unei plăți.

(19)

Profitul contabil ce rezultă în urma suspendării câștigului de capital este, de regulă, contabilizat în scopuri fiscale într-un cont de rezerve speciale reprezentând profitul nerecunoscut din punct de vedere fiscal. Până în momentul în care profitul realizat este recunoscut în scopuri fiscale, nu există aliniere între valoarea contabilă și valoarea fiscală a activelor. Realinierea constituie, prin urmare, o operațiune fiscală prin intermediul căreia valoarea fiscală este ajustată la nivelul valorii contabile a activelor în cauză și, prin urmare, un câștig de capital este recunoscut din punct de vedere fiscal și supus impozitării. Profitul contabil este, prin urmare, eliberat din rezerva specială și înregistrat ca profit ordinar al exercițiului, în timp ce noile valori reevaluate devin amortizabile din punct de vedere fiscal.

(20)

Totuși, câștigurile de capital constituie forme particulare ale venitului care, spre deosebire de alte profituri ale exercițiului, reflectă un surplus al valorilor economice ale mijloacelor fixe maturat de-a lungul timpului, în timp ce recunoașterea fiscală trebuie să constituie o operațiune instantanee. Din acest motiv, pe lângă faptul că sunt amânate până în momentul realinierii fiscale a valorii activelor relevante, câștigurile de capital realizate de societate sunt în general supuse unui impozit substitutiv redus față de impozitul normal pentru societăți. Impozitul redus constituie un avantaj, deoarece societatea interesată plătește un impozit pe profituri inferior celui ordinar și, prin urmare, poate distribui acționarilor aceste profituri sub formă de dividende, creând dreptul la credite fiscale sau la scutirea societății de impozite deja plătite. Din punctul de vedere al aplicării regulilor în ceea ce privește ajutorul de stat, avantajul fiscal ce rezultă în urma impozitului substitutiv poate fi justificat de tehnica fiscală (4) în lumina specificității câștigurilor de capital în raport cu profiturile ordinare ale exercițiului.

2.3. Impozitarea câștigurilor de capital în Italia

(21)	Pentru a descrie caracteristicile regimului examinat, trebuie ilustrată sintetic legislația italiană ce reglementează impozitarea câștigurilor de capital rezultate din cesiunile de active în urma unor restructurări de tipul celei prevăzute de Legea 218/1990 pentru sistemul bancar italian.

(22)

Legea 218/1990 a introdus – în scopul raționalizării exercitării activității bancare în Italia – un sistem special pentru a facilita cesiunea de imobilizări și a altor active bancare sau ramuri de activitate în sectorul bancar, deținute de instituțiile de credit publice locale, către instituțiile de credit private nou înființate sau deja existente (articolul 1 din Legea 218/1990). În 1990, cesiunea unei ramuri de activitate era echivalentă din punct de vedere fiscal cu o vânzare de active și, prin urmare, aceasta implica plata impozitului pentru societăți asupra diferenței dintre valoarea curentă a activelor cesionate și valoarea fiscală a acestor active, conform articolului 54 alineatul (5) și articolului 9 din Decretul Președintelui Republicii nr. 917 din 22 decembrie 1986 (DPR 917/1986) în vigoare la acel moment.

(23)

Pentru a facilita cesiunea activelor bancare, articolul 7 alineatul (2) din Legea 218/1990 prevede, printre altele, un regim fiscal derogatoriu prin care câștigul de capital realizat în urma cesiunii de active în beneficiul instituțiilor de credit private – în cadrul unei reorganizări prevăzute la articolul 1 din aceeași lege –, în schimbul acțiunilor instituțiilor în cauză, nu este recunoscut fiscal până când nu este realizat efectiv prin cesiunea activelor sau prin distribuirea acestuia către acționari sub formă de dividende (amânarea recunoașterii fiscale a câștigului de capital).

(24)

Obiectivele Legii 218/1990 pot fi rezumate astfel:

(i)	permiterea societăților publice ce își desfășoară activitatea în sectorul bancar (în principal pentru oferirea de credite clienților) să își asume forma juridică de societate pe acțiuni, considerată a fi mai potrivită pentru desfășurarea unei activități comerciale;

(ii)	permiterea acestor societăți publice de credit să se recapitalizeze atrăgând noi capitaluri din partea acționarilor și să se consolideze;

(iii)

garantarea de condiții egale între societățile de credit publice și private, recunoscând acestora din urmă același privilegiu de neutralitate fiscală a câștigurilor de capital realizate în urma restructurării, acordat anterior doar societăților publice de credit.

(25)

Articolul 7 alineatul (2) din Legea 218/1990 prevedea ca un procent de 15 % din câștigurile de capital realizate în urma cesiunii să contribuie la formarea venitului impozabil al societății cedente (societatea publică de creditare) și să se supună ratei de impozitare standard pentru societăți (în acel moment, 52,2 %, inclusiv 36 % impozit pe venitul persoanelor juridice IRPEG, și 16,2 %, impozit local pe venit ILOR). Legea stabilea că procentul de 15 % din câștigul de capital impozitat putea fi imputat activelor singulare – ca bază de impozitare nouă recunoscută de banca cesionară – sau la valoarea de pornire. Legea prevedea în plus că valoarea fiscală a activelor cesionate către banca beneficiară se atribuie în contabilitatea acesteia din urmă (valoare fiscală transferată) și se impută, de asemenea, valoarea acțiunilor băncii primite de societatea cedentă (valoare fiscală substitutivă), exceptând cota de 15 % din câștigul de capital impozitat, fiind recunoscută creșterea valorilor fiscale (transferate și substitutive).

(26)

Regimul prevedea în esență o neutralitate fiscală parțială, prin care cesiunea unei ramuri de activități beneficia de o amânare a plății impozitului pentru societăți, cu condiția ca valorile fiscale ale activităților cesionate să fie atribuite acțiunilor primite de către societatea cedentă și ca cesionarul să atribuie activelor primite valoarea fiscală pe care acestea o aveau atunci când se aflau în proprietatea cedentului. Un asemenea regim prevedea dezalinierea între valorile curente ale activelor în momentul cesiunii acestora și între valorile fiscale. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Legea 218/1990, atât societatea cesionară, cât și cea cedentă erau obligate să atașeze la declarația de venituri un „prospect de reconciliere” în care trebuia menționată dezalinierea respectivelor valori fiscale cu cele contabile.

(27)

Prin Decretul legislativ nr. 544 din 30 decembrie 1992 (Decretul legislativ 544/1992) Italia a transpus în sistemul juridic propriu Directiva 90/434/CEE („Directiva privind fuziunile”) (5). În versiunea originală, Directiva privind fuziunile are în vedere fuziunile, scindările, cesiunile de active și schimburile de acțiuni între societățile din diferitele state membre care satisfac următoarele trei criterii: (i) societatea interesată trebuie să-și asume una dintre formele enumerate în anexa directivei; (ii) trebuie să aibă domiciliul fiscal într-unul dintre statele membre; și (iii) trebuie să se supună unuia dintre impozitele asupra societăților în vigoare în statele membre enumerate la articolul 3 litera (c) din directivă.

(28)

Definiția cesiunii de active inclusă în Directiva privind fuziunile este următoarea: o operațiune prin care o societate transferă, fără a fi dizolvată, totalitatea sau una ori mai multe ramuri ale activității sale către altă societate în schimbul transferării titlurilor reprezentând capitalul societății beneficiare (poate fi vorba de o societate controlată nou înființată a cărei capitalizare inițială constă în acțiunile conferite sau de o societate deja existentă).

(29)

Articolul 2 litera (i) din directivă stabilește că activele transferate reprezintă o ramură de activitate, adică totalitatea activului și pasivului unei diviziuni dintr-o societate care, din punct de vedere organizatoric, constituie o activitate independentă, adică o societate capabilă să funcționeze prin propriile mijloace. Curtea de Justiție a clarificat printr-o hotărâre recentă (6) că, pentru a reintra sub incidența dispozițiilor Directivei privind fuziunile, o cesiune de active trebuie să includă totalitatea activelor și pasivelor aferente unei ramuri de activitate. Conform Directivei privind fuziunile, plata pentru cesiunea de active trebuie să consiste exclusiv în acțiuni, deoarece – spre deosebire de alte operațiuni prevăzute de aceeași directivă, precum fuziunile, scindările și schimburile de acțiuni – în acest caz nu este permisă plata în numerar în schimbul cesiunii.

(30)

Articolul 9 din Directiva privind fuziunile, făcând trimitere la articolul 4 din aceeași directivă, stabilește că nu pot fi impozitate câștigurile de capital la nivelul societății, cesiune în urma unei cesiuni de active. Directiva definește câștigurile de capital ca rezultat al diferenței totale dintre valoarea reală (valoarea de piață) a elementelor din activ și pasiv cedate și valoarea fiscală a acestora, indiferent de regulile specifice pentru definirea valorilor prevăzute de legislația națională. Acest tratament preferențial al câștigurilor de capital realizate prevăzut de Directiva privind fuziunile – acolo unde aceasta face referire la cesiunile între societăți din state membre diferite – se bazează pe criteriul „organizării stabile”. Cu alte cuvinte, doar activele care rămân într-o societate cu domiciliul fiscal în statul membru al societății cedente sau care sunt legate efectiv de organizarea stabilă a societății beneficiare situată în statul membru al societății cedente pot beneficia de amânarea plății impozitului prevăzut la articolul 4 din directivă.

(31)

Directiva prevede, prin urmare, mai mult un regim de neutralitate fiscală sau de amânare a impozitului decât o scutire de impozite, dat fiind faptul că statul membru din care face parte societatea cesionară își rezervă dreptul de a impozita câștigurile de capital realizate în urma transferului activelor în momentul viitoarei cesiuni a acestora din urmă. Pentru a putea rămâne sub incidența impozitării, câștigurile de capital realizate apărute în urma bunurilor cedate trebuie menționate în contabilitatea fiscală a societății beneficiare: în acest scop, toate elementele de activ și pasiv cedate trebuie înregistrate în contabilitatea fiscală a societății beneficiare la cea mai recentă valoare a lor din perioada imediat anterioară cesiunii (valoare fiscală transferată). Prin urmare, societatea beneficiară trebuie să preia baza impozabilă a societății cedente fără a-și putea exercita opțiunea de a alinia o asemenea bază impozabilă la valoarea echitabilă de pe piață. Din acest motiv, dispozițiile Directivei privind fuziunile care prevăd un tratament preferențial pentru cesiunile de active sunt foarte asemănătoare celor prevăzute la articolul 1 din Legea 218/1990 menționată mai sus, cu excepția faptului că directiva nu stabilește norme pentru evaluarea acțiunilor primite din partea societății cesiune în schimbul activelor, în timp ce optarea pentru valoarea fiscală substitutivă este prevăzută în mod intenționat de articolul 7 alineatul (2) din Legea 218/1990. Acest lucru are ca rezultat un sistem de dublă dezaliniere.

(32)

Din moment ce dispozițiile Directivei privind fuziunile prevăd doar reorganizările societăților din diferite state membre – sistem preluat în sistemul juridic italian prin Decretul legislativ 544/1992 –, Italia și-a extins automat regimul de neutralitate fiscală aplicat restructurărilor în cazurile de reorganizare a societăților aflate pe teritoriul național. Prin Decretul legislativ nr. 358 din 8 octombrie 1997 (Decretul legislativ 358/1997), Italia a introdus dispoziții fiscale generale pentru reorganizarea societăților situate în teritoriul propriu, dispoziții aplicabile și în cazul în care cesiunea de active își asumă forma de cesiune a unei ramuri de activitate în schimbul acțiunilor.

(33)	Regimul general de impozitare a câștigurilor de capital rezultate în urma reorganizării societăților de pe teritoriul Italiei și, în special, rezultate din cesiunea activelor, prevăzut de Decretul legislativ 358/1997, se bazează pe două sisteme alternative.

(34)

Pe de o parte, articolul 3 din Decretul legislativ 358/1997 prevede un regim opțional de impozitare substitutivă a câștigurilor de capital rezultate din cesiunea de firme sau de participații calificate în schimbul acțiunilor societății în cauză. Articolul 3 stabilește, în primul rând, că pentru stabilirea câștigurilor de capital aferente trebuie calculată diferența dintre valoarea fiscală a activelor cesionate – atunci când acestea se aflau în proprietatea societății cedente – și valoarea atribuită în documentele contabile de către societatea cedentă acțiunilor primite în schimbul cesiunii sau, în cazul în care este mai mare, valoarea atribuită în documentele contabile de societatea cesionară ramurii de activitate cesionată. Articolul 3 prevede în plus posibilitatea de a recunoaște fiscal câștigurile de capital prin plata unui impozit substitutiv de 19 %. Conform noului regim, valorile contabile și fiscale ce includ câștigurile de capital realizate sunt recunoscute ca fiind noile valori atribuite activelor fie de societatea cedentă, fie de cea cesionară, cu scopul de a evita dezalinierea între valoarea fiscală și valoarea contabilă (cesiune în regim de neutralitate contabilă).

(35)

Pe de altă parte, articolul 4 din Decretul legislativ 358/1997 stabilește că participanții la cesiune pot opta pentru un regim de amânare a plății impozitului ce poate fi comparat cu cel prevăzut de Directiva privind fuziunile. Conform acestui regim, cesiunea activelor unei ramuri de activitate între societăți situate în teritoriul Italiei este neutră din punct de vedere fiscal. Trebuie menționat faptul că respectivele câștiguri de capital realizate în urma cesiunii de active în schimbul unor acțiuni sunt recunoscute fiscal doar dacă valoarea fiscală a activelor cesionate este atribuită acțiunilor primite de societatea cedentă și dacă activelor primite le este transferată valoarea fiscală pe care acestea o aveau atunci când se aflau în proprietatea cedentului (cesiune în regim de neutralitate fiscală).

(36)

Sistemul fiscal italian de impozitare a fost supus unei reforme majore în 2003, în aceeași perioadă în care intra în vigoare (la 1 ianuarie 2004) regimul de realiniere prevăzut de Legea 350/2003. Reforma a intrat în vigoare prin Decretul legislativ nr. 344 din 12 decembrie 2003 (Decretul legislativ 344/2003) care, în ceea ce privește prezenta procedură, stabilește următoarele:

(i)

anularea IRPEG (impozitul pe venitul persoanelor juridice) și introducerea unui nou impozit pe veniturile societăților, IRES, cu o rată de 33 %, eliminând în paralel și Dual Income Tax (DIT), care consta în aplicarea unei rate reduse a IRPEG (de 19 %) la rata venitului impozabil reinvestit în societate;

(ii)

eliminarea sistemului de imputare a creditului fiscal în baza căruia, în momentul în care dividendele erau distribuite acționarilor, acestea erau din nou impozitate, dar impozitul pentru societate plătit în Italia era dedus prin imputarea unui credit fiscal: acest sistem a fost înlocuit de un regim de scutire parțială de impozit aplicabil fie dividendelor naționale, fie celor cu origine străină;

(iii)

introducerea unui regim de scutire a participațiilor referitor la câștigurile de capital rezultate din vânzarea de participații calificate și, în paralel, suprimarea posibilității de a deduce amortizările contabile ale participațiilor deținute;

(iv)

anularea impozitului substitutiv de 19 % asupra câștigurilor de capital rezultate din restructurări conform articolului 3 din Decretul legislativ 358/1997. Prin abrogarea dispozițiilor Decretului legislativ 358/1997 menționat, Decretul legislativ 344/2003 a introdus regimul de neutralitate fiscală pentru toate cazurile de reorganizare corporativă, de exemplu în cazul fuziunilor și scindărilor, în Decretul Președintelui Republicii nr. 917 din 22 decembrie 1986 și în actualizările ulterioare – Textul unic privind impozitul pe venit (TUIR) – (articolele 170-174). Totuși, cesiunile de ramuri de activitate și de participații calificate nu au fost transpuse în TUIR și în actualizările ulterioare, cauzând, deci, o diferență în tratamentul cesiunilor de ramuri de activitate supuse regimului de neutralitate contabilă, conform articolului 175 din DPR 917/1986 și toate actualizările ulterioare, și al celorlalte restructurări reglementate în schimb de regimul de neutralitate fiscală.

(37)

Conform reformei fiscale introduse prin Decretul legislativ 344/2003, toate reorganizările între societăți din state membre diferite urmează să fie supuse regimului de neutralitate fiscală menționat în Directiva privind fuziunile, care prevede posibilitatea de a efectua o cesiune în regim de neutralitate fiscală. Posibilitatea de a aplica impozitul substitutiv de 19 % conform articolului 3 din Decretul legislativ 358/1997 a fost eliminată începând cu 1 ianuarie 2004, în timp ce s-a păstrat sistemul de calculare a câștigurilor de capital rezultate din cesiunea ramurilor de activitate în regim de neutralitate contabilă. De asemenea, s-a eliminat și regimul opțional de amânare a plății impozitului, prevăzut la articolul 4 din Decretul legislativ 258/1997. Ca urmare a reformei descrise mai sus, regimul de impozitare a câștigurilor de capital realizate prin vânzarea sau cesiunea unei ramuri de activitate este identic cu cel prevăzut în cazul vânzării activelor individuale.

(38)

În concluzie, luând în considerare dispozițiile legii de la momentul aprobării Legii 350/2003, din punct de vedere fiscal, cesiunea de active printr-un schimb de acțiuni era mai convenabilă decât vânzarea acestora, din moment ce cesiunea de participații calificate era scutită de impozit, în timp ce cesiunea de active suport era o operațiune supusă impozitării.

(39)	Comisia a considerat necesară descrierea cadrului complex stabilit de Directiva privind fuziunile și Decretul legislativ 358/1997, în vederea examinării diferitelor regimuri utilizate de societăți pentru a reevalua sau realinia valoarea mijloacelor fixe ale acestora.

2.4. Realinieri conform Legilor 342/2000, 448/2001 și 350/2003

(40)

Legea 218/1990 se referă la privatizarea prin intermediul unor transformări și cesiuni a unor instituții de credit de drept public (conform articolului 29 din Decretul legislativ regal nr. 375 din 12 martie 1936, transpus în Legea nr. 141 din 7 martie 1938) în societăți pe acțiuni ce operează în sectorul de credite (articolul 1 din Legea 218/1990). În baza articolului 7 alineatul (2) din Legea 218/1990, câștigurile de capital realizate prin intermediul cesiunii de active nu sunt recunoscute fiscal cu scopul de a garanta neutralitatea fiscală a operațiunilor. Totuși, procentul de 15 % al acestor câștiguri de capital este recunoscut și supus ratei de impozitare standard asupra societăților în vigoare în acea perioadă. În consecință, valoarea fiscală a activelor cesionate în baza articolului 7 alineatul (2) din Legea 218/1990 a crescut (a fost realiniată) cu procentul de 15 % din câștigul de capital, în timp ce restul de 85 % din câștigul de capital nu a fost recunoscut.

(41)

Rezultatul diferenței dintre valoarea fiscală a acțiunilor primite și a activelor cesionate, pe de-o parte, și valoarea contabilă a acestor active (realiniate în procentul de 15 %), de cealaltă parte, corespunde unui câștig de capital suspendat. Recunoașterea valorii fiscale restante a câștigului de capital a fost amânată în mod intenționat până în momentul eventualului rezultat în urma cesiunii activelor în cauză sau până la distribuirea acestora în beneficiul acționarilor, sub formă de dividende, din rezerva contabilă ce corespunde câștigului de capital nerecunoscut.

(42)

Din acest motiv, în baza principiilor de contabilitate fiscală menționate în Legea 218/1990, procentul de 85 % din valoarea economică a câștigurilor de capital rezultate în urma schimbului de active pe perioada reorganizărilor prevăzute de legea menționată nu este recunoscut în scopuri fiscale. Conform autorităților italiene, operațiunile de reorganizare a instituțiilor de credit în cauză au avut loc între anii 1990 și 1995. Câștigurile de capital realizate în acea perioadă au fost înghețate pe toată durata anilor succesivi, iar societățile în cauză au fost obligate să înregistreze valorile nealiniate într-un prospect atașat la declarațiile de venit prezentate.

(43)

În baza articolului 17 din Legea nr. 342 din 21 noiembrie 2000 (7) (Legea 342/2000), societăților înființate în urma reorganizării instituțiilor de credit conform Legii 218/1990 li s-a permis realinierea valorilor fiscale suspendate cu cele contabile realizate prin intermediul schimbului de active în cadrul reorganizărilor menționate și înscrise încă în bilanț la data de 31 decembrie 1999, cu condiția ca acestea să plătească impozitul substitutiv asupra societăților egal cu 19 % din câștigul de capital în locul ratei globale de 42,4 % aplicabilă în acea perioadă (formată din impozitul pentru societăți de 37 % și din impozitul local pentru activitățile de producție de 5,4 %). Realinierea era limitată la 85 % din valoarea nerecunoscută sau suspendată din câștigul de capital original.

(44)

Plătind impozitul asupra câștigurilor de capital de 19 %, atât societățile care dețineau activele bancare, cât și societățile care dețineau acțiunile acestor societăți deținătoare de active puteau realinia valorile fiscale, respectiv, ale activelor și acțiunilor în cauză. În cazul în care acțiunile ar fi fost concesionate altor societăți sau schimbate cu acțiunile altor societăți fără realizări în numerar, acestea din urmă puteau realinia valoarea acțiunilor schimbate.

(45)

Impozitul asupra câștigurilor de capital era redus la 15 % (în locul impozitului substitutiv de 19 %), în cazul în care instituția de credit ar fi decis să realinieze doar valoarea fiscală a activelor sale, în loc să realinieze fie valoarea activelor, fie valoarea acțiunilor. În asemenea caz, unicii beneficiari ai regimului de realiniere erau instituțiile de credit ce dețineau active schimbate în cadrul cesiunilor inițiale.

(46)	În urma plății impozitului asupra câștigurilor de capital, beneficiarii eliberau câștigurile de capital realizate cu ocazia cesiunilor inițiale (și conservate sub forma unor rezerve de profit nedistribuibil) și le puteau distribui acționarilor sub formă de dividende.

(47)

În paralel cu realinierea activelor și a acțiunilor schimbate în cadrul reorganizărilor din sectorul bancar descrise anterior, articolul 19 din Legea 342/2000 stabilea că același impozit substitutiv asupra câștigurilor de capital putea fi aplicat societăților dispuse să realinieze valorile fiscale ale activelor și ale acțiunilor din posesia lor ca urmare a altor restructurări ce au beneficiat de regimul de neutralitate fiscală în baza Decretului legislativ 358/1997.

(48)

Regimul menționat la articolul 19 (ce prevedea impozitări substitutive ale câștigurilor de capital de 19 % și de 15 % pentru realinierile activelor și acțiunilor) echivala din toate punctele de vedere recunoașterea profiturilor rezultate din realinierile fiscale în relație cu restructurările efectuate conform Decretului legislativ nr. 358/1997 cu recunoașterea profiturilor realizate de instituțiile de credit conform Legii 218/1990.

(49)	Printre altele, articolul 20 din Legea 342/2000 stabilește norme detaliate pentru impozitul substitutiv de plată asupra câștigurilor de capital și pentru creditul fiscal în favoarea acționarilor care primesc dividende rezultate din câștigurile de capital recunoscute.

(50)	Legea nr. 448 din 28 decembrie 2001 a prelungit termenii regimurilor de realiniere prevăzute de Legea 342/2000 în ceea ce privește activele înscrise în bilanțurile societății și a căror valoare nu a fost încă realiniată.

(51)

În special, articolul 3 alineatul 11 din Legea 448/2001 prevedea ca regimul de realiniere menționat la articolele 17-20 din Legea 342/2000 să se aplice fie profiturilor nerecunoscute aferente activelor și acțiunilor rezultate din reorganizări din sectorul bancar conform Legii 218/1990, fie activelor rezultate din alte reorganizări efectuate în baza Decretului legislativ 358/1997 și deținute încă la data de 31 decembrie 2001. Legea 448/2001 stabilea ca impozitele substitutive datorate pentru profiturile recunoscute să fie fixate la 12 % în caz de realiniere dublă (realiniere atât a activelor deținute de societatea cesionară, cât și a acțiunilor primite de societatea care deținea participația sau de către cedent) și, respectiv, la 9 % în caz de realiniere simplă (sau limitată la active deținute de societatea cesionară), în locul impozitului pentru societăți de 41 % aplicabil în momentul realinierii (format din 36 % din impozitul pentru societăți plus 5 % impozit local asupra activităților de producție).

(52)

În cele din urmă, articolul 2 alineatul (26) din Legea 350/2003 stabilea că regimul de realiniere prevăzut la articolele 17 din Legea 342/2000 putea fi aplicat și profiturilor realizate, dar nerecunoscute fiscal, aferente activelor în interes în cadrul reorganizărilor din sectorul bancar conform Legii 218/1990 și încă rezultate din bilanțul aferent exercițiului în curs la data de 31 decembrie 2003. Legea 350/2003 stabilea că impozitul substitutiv asupra câștigurilor de capital aferent realinierilor acestor profituri atingea nivelul de 12 % în caz de realiniere dublă (realiniere fie a activelor deținute de instituția de credit, cât și a acțiunilor primite de cedentul bancar) și de 9 % în caz de realiniere simplă (sau limitată la active deținute de instituția de credit). Articolul 26 din Legea 350/2003 nu prevedea niciun alt tip de realiniere a activelor referitor la restructurările generale conform Decretului legislativ 358/1997.

(53)

În special, în baza articolului 2 alineatul (26) din Legea 350/2003, câștigurile de capital istorice realizate conform Legii 218/1990 privind cesiunea de imobilizări și de alte active bancare în beneficiul instituțiilor de credit private nou înființate sau deja existente în schimbul acțiunilor acestor instituții puteau fi recunoscute fiscal prin intermediul plății impozitelor substitutive de 12 % sau de 9 %, în loc de impozitul pentru societăți de 37,25 % aplicabil în acea perioadă (33 % impozit pentru societăți plus 4,25 % impozit local asupra activităților de producție). Legea 350/2003 prevedea în plus ca impozitul substitutiv să fie vărsat în trei rate (50 % în 2004, 25 % în 2005 și 25 % în 2006), fără dobândă.

(54)

În baza informațiilor furnizate de autoritățile italiene, nouă grupuri bancare au realiniat propriile active conform articolului 26 alineatul (26) din Legea 350/2003 prin plata impozitului substitutiv asupra câștigurilor de capital de 9 % (realiniere simplă). Câștigurile de capital recunoscute atingeau nivelul de peste 2 059 milioane EUR. Cei nouă beneficiari au vărsat un impozit substitutiv în valoare de 180 615 534 EUR. Pentru a calcula efectivul echivalent al impozitelor în scopul ajutoarelor de stat, ratele de plată din 2005 și din 2006 trebuie majorate cu taxa de referință de 3,7 % pentru recuperarea ajutoarelor ilegale prevăzută de Regulamentul nr. 794/2004 al Comisiei (8). Impozitul vărsat efectiv ajunge la valoarea de 185 505 996 EUR (9), ce reprezintă impozitul de referință pentru calcularea ajutorului exprimat în subvenții echivalente.

(55)

Articolul 2 alineatul (25) din Legea 350/2003 stabilește că toate societățile supuse impozitului pot reevalua valorile fiscale ale activelor existente la data de 31 decembrie 2002 pentru a le putea imputa valoarea efectivă de la acel moment prin vărsământul impozitului substitutiv de 19 %, în caz de reevaluare a activelor amortizabile, și de 15 %, în cazul activelor neamortizabile, plătibil în trei rate (50 % în 2004, 25 % în 2005 și 25 % în 2006).

(56)

Conform celor de mai sus, reevaluările sunt operațiuni extraordinare permise ocazional prin dispoziții fiscale speciale pentru a reconcilia valoarea istorică a activelor cu valoarea lor curentă. Reevaluarea fiscală este diferită de realiniere, deoarece, în primul caz, valoarea fiscală a activelor unei societăți poate fi aliniată la valoarea pieței din momentul reevaluării, în timp ce, în al doilea caz, câștigul de capital recunoscut fiscal nu poate depăși valoarea obținută cu ocazia unui eveniment precedent realizării, spre exemplu, o reorganizare.

3. MOTIVE PENTRU INIȚIEREA PROCEDURII

(57)

Prin Decizia din 30 mai 2007 (10), Comisia a deschis procedura formală de investigație menționată la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE privind regimul de realiniere fiscală prevăzut la articolul 2 alineatul (26) din Legea 350/2003, deoarece acest regim părea să satisfacă toate condițiile necesare pentru a fi considerat ajutor de stat conform articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE și, în plus, existau îndoieli cu privire la compatibilitatea acestuia cu piața comună, în măsura în care nu părea posibilă aplicarea niciuneia dintre derogările prevăzute la articolul 87 alineatele (2) și (3) din Tratatul CE.

(58)

În special, Comisia a reținut că articolul 2 alineatul (26) din Legea 350/2003 oferea un avantaj financiar, egal cu diferența dintre impozitul vărsat efectiv în 2004 pentru a realinia valoarea activelor și impozitul standard datorat dacă realinierea ar fi fost efectuată în absența dispozițiilor aceluiași articol 2 alineatul (26) din Legea 350/2003. Rata ordinară aplicabilă în 2004 profiturilor în cauză ar fi fost egală cu 37,25 % (formată din impozitul pentru societăți de 33 % și impozitul local asupra activităților de producție de 4,25 %), în timp ce impozitul substitutiv plătit efectiv a fost de 9 %. În plus, în baza Legii 350/2003, impozitul substitutiv era vărsat în trei rate (50 % în 2004, 25 % în 2005 și 25 % în 2006) fără dobândă, în timp ce impozitul aplicabil în lipsa dispozițiilor de la articolul 2 alineatul (26) din Legea 350/2003 ar fi fost datorat integral în 2004. Comisia a calculat că valoarea impozitului efectiv plătit de cei nouă beneficiari ai regimului examinat, convertită în subvenția echivalentă, atingea valoarea de 185 505 996 EUR, în timp ce impozitul standard ar fi fost de 771 991 022 EUR (37,25 % din profitul realizat, egal cu peste 2 059 milioane EUR). Diferența dintre impozitul standard și impozitul efectiv vărsat este, prin urmare, egală cu 586 485 026 EUR.

(59)

Comisia a reținut de asemenea că, în timp ce realinierile fiscale care s-au realizat în avantajul beneficiarilor conform Legilor 342/2000 și 448/2001 menționate constituiau măsuri fiscale generale simple cu scopul de a garanta o impozitare echitabilă a câștigurilor de capital realizate, realinierea prevăzută la articolul 2 alineatul (26) din Legea 350/2003 era destinată exclusiv băncilor supuse reorganizărilor reglementate de Legea 218/1990 și, din acest motiv, nu putea fi considerată o măsură cu caracter general și nici nu garanta același tratament al câștigurilor de capital examinate cu cel al câștigurilor de capital realizate prin alte tipuri de organizare corporativă. Conform Comisiei, faptul că unele bănci din Italia și-au anulat datoria de plată privind câștigurile de capital nerecunoscute, înscrise în bilanțurile acestora prin plata unui impozit nominal (redus), ar fi putut să le facă mai interesante pentru operațiunile de achiziție, provocând deformări pe piața de achiziții din sectorul bancar.

(60)

Comisia a concluzionat că regimul examinat putea constitui un ajutor de stat necompatibil cu piața comună și, prin urmare, a deschis procedura menționată la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE. Comisia a atras atenția asupra faptul că, în cazul în care, la încheierea procedurii mai sus menționate, s-ar fi ajuns la concluzia că regimul examinat constituie un ajutor de stat necompatibil, ar fi fost necesară procedura de recuperare, în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (11). Totuși, conform practicilor privind asemenea regimuri de ajutor fiscal (12), recuperarea trebuia să se îndrepte doar asupra impozitelor în deficit din punctul de vedere al contribuției pe care beneficiarul regimului ar fi plătit-o dacă s-ar fi folosit de alte regimuri fiscale disponibile în acea perioadă, cu condiția ca acest lucru să nu implice reconstrucția alegerilor ipotetice ce ar fi putut fi făcute de beneficiarii regimului în cauză (13). Comisia a invitat autoritățile italiene și persoanele interesate să-și formuleze observațiile în ceea ce privește problema dacă recuperarea ajutorului oferit ilegal s-ar putea limita exclusiv la diferența dintre impozitul ce ar fi fost plătit în baza regimului de reevaluare prevăzut la articolul 2 alineatul (25) din Legea 350/2003 și impozitul substitutiv plătit efectiv de instituțiile de credit beneficiare în baza regimului de realiniere prevăzut la articolul 2 alineatul (26) din aceeași Lege 350/2003.

4. OBSERVAȚIILE ITALIEI

(61)	În observațiile trimise, autoritățile italiene, în special, (a) au respins considerarea regimului examinat ca fiind ajutor de stat și (b) au subliniat că eventualul avantaj acordat era mult inferior celui calculat de Comisie în mod provizoriu și, prin urmare, trebuia considerat ca fiind de minimis.

(62)

Italia a susținut, în special, că articolul 2 alineatul (25) din Legea 350/2003 permitea implicit tuturor societăților care ar fi luat parte la reorganizări de societăți să se folosească de posibilitatea de a reajusta valoarea activelor lor. Articolul 2 alineatul (25) din legea citată ar fi generat – în opinia autorităților italiene – posibilitatea de a reajusta valorile fiscale cu cele contabile, prin intermediul unei trimiteri implicite la articolul 14 din Legea 342/2000, care stabilea recunoașterea câștigurilor de capital suspendate ca urmare a reorganizărilor fiscale neutre și, cu toate acestea, viza toate nealinierile rezultate din restructurările realizate potrivit Decretului legislativ 358/1977.

(63)

În opinia Italiei, era posibilă folosirea acestui regim general de realiniere, potrivit articolului 12 din Legea 342/2000, prin vărsământul unui impozit substitutiv de 19 %, în caz de reevaluare a activelor amortizabile, și de 15 %, în cazul activelor neamortizabile, plătibil în trei rate (50 % în 2004, 25 % în 2005 și 25 % în 2006). Prin urmare, din punctul de vedere al autorităților italiene, regimul prevăzut la articolul 2 alineatul (26) din Legea 350/2003 ar fi trebuit să fie evaluat în lumina regimului de reajustare implicit introdus prin articolul 14 din Legea 342/2000, mai degrabă decât să fie confruntat cu regimul general de reevaluare fiscală pentru societățile menționate în articolul 2 alineatul (25) din aceeași Lege 350/2003, așa cum a fost susținut de către Comisie. Atât regimul implicit de reajustare, cât și cel de reevaluare ar fi prevăzut, potrivit Italiei, aplicarea acelorași impozite, pentru a înlocui procentele de 19 % și 15 % descrise deja. Contrar celor susținute de Comisie, în decizia de deschidere a procedurii de investigație formală, totuși, pentru autoritățile italiene, eventualul avantaj conferit de articolul 2 alineatul (26) din Legea 350/2003 ar fi egal doar cu diferența dintre impozitul de 9 % vărsat de băncile beneficiare pe profiturile lor nerecunoscute și impozitul de 15 % plătibil pe aceleași profituri realizate eventual de către toate celelalte societăți care pot beneficia de reajustarea valorilor activelor pe care le dețin. Această diferență ar trebui să fie ulterior redusă, având în vedere faptul că băncile beneficiare au vărsat un impozit relativ mai ridicat decât impozitul de 15 % aplicat câștigurilor de capital realizate, spre deosebire de toate celelalte societăți care ar fi putut în schimb să opteze pentru regimul de neutralitate fiscală totală prevăzut prin Decretul legislativ 358/1997.

(64)

În plus, Italia consideră că reajustările dispuse pentru câștigurile de capital rezultate din reorganizările din sectorul bancar realizate potrivit Legii 218/1990 nu ar putea fi comparate cu toate celelalte măsuri prevăzute pentru recunoașterea câștigurilor de capital, pentru două motive: înainte de toate, pentru că reorganizările sectorului bancar în cauză erau, prin însăși natura lor, specifice și necomparabile cu altele; și, în al doilea rând, pentru că măsurile fiscale destinate să amâne recunoașterea câștigurilor de capital realizate erau concepute special pentru aceste reorganizări, deoarece prevedeau un regim de neutralitate fiscală parțială, atât pentru societatea cedentă, cât și pentru societatea cesionară.

(65)

În ce privește caracterul de unicitate al reorganizărilor din sectorul bancar, autoritățile italiene afirmă că măsura a vizat exclusiv unele operațiuni de reorganizare a instituțiilor de credit realizate între 22 august 1990 și 31 decembrie 1995, operațiuni al căror obiectiv principal era privatizarea sectorului instituțiilor de credit de drept public din Italia. S-a reținut că forma juridică cea mai adecvată pe care trebuiau să și-o asume instituțiile de credit de drept public din Italia ar fi fost aceea de societate pe acțiuni, deoarece era capabilă să garanteze înființarea de grupuri bancare private în țară și să promoveze egalitatea condițiilor cu celelalte bănci de pe piața comună. Potrivit Legii 218/1990, acțiunile fostelor instituții de drept public au fost, ca urmare a reorganizării lor, direct atribuite unor societăți în care era predominantă sau nu proprietatea publică, unor fundații bancare nou înființate sau unor fundații bancare private deja existente, în care proprietatea publică era repartizată între diverse societăți locale. Atât statului, cât și fundațiilor li se atribuia sarcina temporară de a gestiona și de a vinde progresiv pe piață acțiunile unor astfel de societăți nou înființate, pentru a permite consolidarea sectorului bancar, și înființarea în Italia a grupurilor bancare.

(66)

Natura specifică a regimului de neutralitate fiscală pentru aceste reorganizări bancare era justificată de faptul că pe vremea aceea nu exista un regim general care să garanteze neutralitatea restructurărilor și cesiunea de ramuri de activitate. Legiuitorul italian dorea să faciliteze privatizarea unor instituții de credit de drept public restructurându-le și atribuindu-le noua forma juridică de societate pe acțiuni de drept privat, evitând însă, în același timp, să acorde avantaje care nu erau necesare acestor instituții. Cu scopul de a preveni eventualele distorsiuni ale concurenței față de alte instituții de credit de drept privat, legiuitorul a prevăzut (a) o neutralitate fiscală parțială, atât pentru societatea plătitoare, cât și pentru societatea beneficiară (un procent de 15 % din câștigurile de capital realizate era recunoscut și taxat la cota impozitului standard, egal pe vremea aceea cu 52,2 %); (b) înscrierea câștigurilor de capital nerecunoscute într-o rezervă specială cu suspendarea impozitului; și (c) extinderea aplicării aceluiași regim de neutralitate fiscală parțială asupra reorganizărilor de instituții de credit care nu sunt de drept public, pentru a garanta egalitatea tratamentului fiscal al restructurărilor la care puteau lua parte instituții de credit, atât de drept public, cât și de drept privat.

(67)

Autoritățile italiene sunt de acord cu concluziile Comisiei conform cărora regimurile de neutralitate fiscală prevăzute de Legea 218/1990 și Decretul legislativ 358/1999 nu constituie ajutoare de stat, deoarece sunt justificate de logica intrinsecă a sistemului fiscal (punctul 30 din decizia de deschidere a procedurii de investigație formală). Totuși, acestea consideră că, deși aceste concluzii sunt corecte, nici regimul de reajustare fiscală prevăzut la articolul 2 alineatul (26) din Legea 350/2003 nu ar trebui considerat un ajutor de stat, deoarece constituie completarea necesară a regimului de neutralitate fiscală parțială prevăzut la articolul 7 alineatul (2) din Legea 218/1990 și pentru că, în plus, trebuie să se țină cont de natura specifică a reorganizărilor din sectorul bancar menționate anterior.

(68)

Italia subliniază că singurele câștiguri de capital care puteau fi reajustate erau cele istorice – derivate din reorganizările inițiale (realizate între 22 august 1990 și 31 decembrie 1995) – rămase ca urmare a recunoașterii și, deci, a aplicării impozitului de 15 % asupra câștigurilor de capital. Aplicarea unui impozit substitutiv redus ar fi pe deplin justificată de natura specifică a acestor câștiguri de capital, care nu sunt profituri de exercițiu, ci mai degrabă profituri realizate în anii precedenți, și în special din natura specifică a reorganizărilor sectorului bancar reglementat de Legea 218/2000, pentru care a fost vărsat un impozit de 52,2 % la 15 % din câștigurile de capital realizate. Făcând o medie între cota fiscală aplicată de 52,2 % și cotele de 9 % și 12 % ale impozitelor substitutive prevăzute la articolul 2 alineatul (26) din Legea 350/2003, la valoarea rămasă de 85 % a câștigurilor de capital, cota globală aplicată ar fi fost cuprinsă între 15,48 % și 17,85 %, cote care sunt, în opinia Italiei, efectiv comparabile cu cele de 15 % și de 19 % aplicabile potrivit regimului de reajustare implicit prevăzut de Legea 350/2003 în cazul activelor amortizabile și, respectiv, al activelor neamortizabile ale tuturor societăților.

(69)

Mai mult, autoritățile italiene consideră că regimul de reajustare din articolul 2 alineatul (26) din Legea 350/2003 ar fi mai puțin flexibil, deoarece dispune în mod obligatoriu reajustarea tuturor câștigurilor de capital rămase derivate din reorganizarea inițială, în timp ce regimul de reajustare implicit din articolul 2 alineatul (25) din aceeași lege prevede posibilitatea de a reajusta valoarea activelor singulare care înregistrează o valoare efectivă mai mare. Potrivit Italiei, o flexibilitate similară ar fi extrem de avantajoasă pentru societățile beneficiare, din moment ce acestea ar fi putut să aleagă să reajusteze numai activele amortizabile, și nu cele a căror vânzare ar fi putut produce profituri scutite oricum de impozite. De exemplu, potrivit regimului de scutire a participațiilor, intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004, vânzarea participațiilor calificate este scutită de impozit în proporție de 95 % și, deci, unei societăți nu i-ar conveni să verse impozitul pentru recunoașterea profiturilor aferente activelor, care ar fi în orice caz scutite de impozit aproape în totalitate. Potrivit autorităților italiene, diferența nu este cu siguranță neînsemnată, având în vedere că multe active istorice cesionate în anii '90 în favoarea instituțiilor de credit nou înființate erau constituite ca participații de societăți calificate și, de aceea, complet scutite de impozit ca urmare a reformei fiscale din 2003 descrisă mai sus.

(70)

În concluzie, autoritățile italiene consideră că, deși Comisia ajunsese la concluzia că respectiva cotă de impozitare plătită în temeiul articolului 2 alineatul (26) din Legea 350/2003 ar fi fost mai favorabilă decât cea aplicabilă în temeiul regimului „general” de reajustare prevăzut la articolul 2 alineatul (25) din aceeași lege, diferența fiind, de fapt, neglijabilă, ar trebui totuși să fie considerat un ajutor de minimis.

5. OBSERVAȚII ALE PĂRȚILOR INTERESATE

(71)

În observațiile transmise de părțile interesate, acestea au prezentat o serie de argumente formulate cu scopul de a respinge posibilitatea de a considera regimul de reajustare fiscală ca fiind ajutor de stat. Au susținut că ar fi vorba de o măsură fiscală tehnică destinată unei situații specifice, mai exact rezolvării problemei neajustării unor valori fiscale care nu au fost recunoscute ca având legătură cu activele convertite în momentul în care au fost realizate unele restructurări în sectorul bancar. Mai mult decât atât, o astfel de măsură nu ar conferi un avantaj nici măcar grupurilor bancare în cauză, deoarece ar implica în realitate plata de taxe suplimentare pe care, de regulă, nu trebuie să le verse celelalte societăți care au luat parte la reorganizări similare în cadrul regimului general de neutralitate fiscală prevăzut de Decretul legislativ 358/1997 și Directiva privind fuziunile.

(72)

În fond, părțile interesate afirmă că regimul supus examinării nu este selectiv, din moment ce este justificat de caracteristicile specifice ale sectorului bancar și, în special, de caracteristicile specifice ale reorganizărilor instituțiilor de credit în cauză. Potrivit părților interesate, de asemenea, în anumite decizii anterioare ale Comisiei, aceasta ar fi considerat deja compatibil cu piața comună regimul de neutralitate fiscală parțială prevăzut de Legea 218/1990, de exemplu în Decizia 2002/581/CE din 11 decembrie 2001 privind regimul de ajutoare de stat pus în aplicare de Italia în favoarea băncilor (14), decizie care face trimitere, la rândul său, la comunicarea Comisiei de deschidere a procedurii de investigație formală cu privire la ajutoarele decise de Italia în favoarea Banca di Napoli (15).

(73)

Părțile interesate mai afirmă că instituțiile de credit supuse reorganizării în cauză nu au beneficiat de niciun avantaj specific, așa cum ar rezulta din comparația dintre impozitul substitutiv plătit de băncile în cauză pentru recunoașterea câștigurilor de capital și impozitul plătibil de către alte societăți care au fost supuse unor reorganizări similare în regim de neutralitate fiscală. Cotele fiscale diferite de cele prevăzute pentru alte societăți, aplicate în 2003 băncilor supuse reorganizării, pot fi explicate prin diferitele regimuri valabile pentru cele două serii de reorganizări. Părțile observă că, în timp ce câștigurile de capital nerecunoscute derivate din reorganizările realizate potrivit Decretului legislativ 358/1997 erau „câștiguri de capital liber distribuibile”, deoarece puteau fi distribuite acționarilor fără o impozitare ulterioară la nivel de societate, câștigurile de capital realizate potrivit Legii 218/1990 reprezentau „câștiguri de capital suspendate”, atât pentru societatea cesionară, cât și pentru societatea cedentă, numai până în momentul în care acestea ar fi fost distribuite acționarilor respectivi.

(74)

Diferențierea dintre regimurile fiscale distincte aplicate câștigurilor de capital realizate rezultate din cele două situații ar fi fost confirmată, potrivit părților interesate, de interpretarea conținută în Hotărârea nr. 82/2000 a Ministerului de Finanțe Italian (16), prin care administrația fiscală ar fi recunoscut că diferența dintre valoarea echitabilă de piață a unei ramuri de activitate cesionate și valoarea fiscală a acestuia nu determină un câștig de capital impozabil în cadrul unei cesiuni în regim de neutralitate fiscală, cu condiția ca valorile fiscale să nu fie aliniate valorii echitabile de piață, nici la nivelul societății cedente, nici la nivelul societății cesionare. Mai mult decât atât, în hotărâre s-ar ajunge la concluzia că diferența realizată prin intermediul cesiunii ramurii de activitate nu are decât o relevanță pur contabilă până când activele ramurii respective nu sunt efectiv vândute și, deci, „câștigul de capital suspendat” ar putea fi distribuit acționarilor fără nicio obligație de impozitare la nivel de societate. Pe de altă parte, articolul 7 alineatul (2) din Legea 218/1990 prevede în mod explicit ca diferența dintre valoarea contabilă rezultată din cesiunea în regim de neutralitate fiscală parțială, ca urmare a restructurărilor instituțiilor de credit în cauză, să fie taxată nu numai dacă activele cu câștig de capital sunt cedate, ci și în cazul în care câștigul de capital este distribuit acționarilor.

(75)

Potrivit observațiilor părților interesate, faptul că cotele fiscale stabilite de legile 342/2000 și 448/2001 pentru reajustările din 2000 și 2001 ar fi fost aceleași atât pentru reorganizarea instituțiilor de credit, cât și pentru reorganizările care priveau alte societăți, în timp ce cotele reajustărilor din 2003 erau în mod aparent mai avantajoase pentru bănci, se poate explica prin modificările introduse de reforma impozitului pe societăți din 2003, care a înlocuit sistemul de imputare a creditului fiscal cu metoda de scutire la 95 % până când nu se verifică o dublă impozitare economică a dividendelor.

(76)

În plus, potrivit părților interesate, societățile supuse reorganizărilor, spre deosebire de instituțiile de credit supuse reorganizării, ar fi putut distribui câștigurile de capital istorice fără să fie necesar ca ele să verse niciun impozit asupra societăților, și dividendele relative – potrivit sistemului de impunere aplicabil până în 31 decembrie 2003 – ar fi fost supuse impozitării la nivel de beneficiar-acționar. În cazul în care ar fi fost prevăzut un impozit substitutiv pe societăți cu scopul de a recunoaște fiscal aceste câștiguri de capital (așa cum s-a întâmplat în cazul regimurilor de reajustare fiscală din 2000 și 2001), impozitul vărsat ar fi fost înregistrat ca și credit fiscal pentru suma plătibilă de către acționar la realizarea distribuirii dividendului respectiv. În cadrul sistemului precedent de imputare, impozitul la nivel de acționar ar fi absorbit în orice caz impozitul pe societăți eventual vărsat în avans și, în consecință, aceasta ar fi echivalat tratamentul fiscal al oricărui regim de reajustare. Acest lucru, la rândul său, ar fi justificat aplicabilitatea acestei cote de impozit substitutiv, atât instituțiilor de credit supuse reorganizării, cât și altor societăți interesate la vremea respectivă de o reorganizare.

(77)

Situația s-ar fi schimbat semnificativ după 31 decembrie 2003, odată cu introducerea regimului de excludere a 95 % din dividendele aplicabile câștigurilor de capital din reorganizare, suspendate și succesiv distribuite sub formă de dividende. Începând cu 2004, impozitul pe câștigurile de capital realizate ca urmare a reorganizărilor de societăți, altele decât băncile în cauză, și succesiv distribuite sub formă de dividende ar fi fost aplicat numai la 5 % din câștigurile de capital distribuite ca și dividende, constituind acest unic impozit datorat (în cazul în care nu s-ar fi aplicat niciun impozit substitutiv), în timp ce pentru câștigurile de capital realizate de băncile supuse reorganizării ar fi fost aplicat – atunci când respectivele profituri ar fi fost distribuite – impozitul standard pe societăți (tot în cazul în care nu s-ar fi aplicat un impozit substitutiv). Cu scopul de a remedia această diferență de tratament, legiuitorul italian ar fi introdus impozitul substitutiv la cota nominală (redusă), prevăzută la articolul 2 alineatul (26) din Legea 350/2003, astfel încât să recunoască câștigurile de capital suspendate numai pentru băncile în cauză supuse reorganizării și excluzând în schimb câștigurile de capital suspendate potrivit Decretului legislativ 358/1997, deoarece acestea din urmă, odată distribuite ca și dividende, ar fi fost oricum supuse unei minime impozitări fiscale (excluderea a 95 % din dividende din impozabilul perceptorului).

(78)

Pentru a rezuma, potrivit părților interesate, regimul de reajustare fiscală din 2003 nu a conferit un avantaj băncilor supuse reorganizării. Ar fi fost vorba, în schimb, de o măsură destinată să remedieze diferența dintre regimul de reajustare fiscală mult mai profitabil prevăzut de Legea 218/1990 pentru instituțiile de credit supuse reorganizării și regimul mai puțin sever din punct de vedere fiscal aplicat câștigurilor de capital distribuite de societățile supuse reorganizării în cadrul regimului general prevăzut de Decretul legislativ 358/1997.

(79)

În final, părțile interesate au observat în continuare, că, deși Comisia a ajuns la concluzia că regimul de reajustare fiscală prevăzut la articolul 2 alineatul (26) din Legea 350/2003 ar fi conferit un avantaj specific exclusiv instituțiilor de credit care au luat parte la reorganizări realizate potrivit Legii 218/1990, acest avantaj nu ar fi fost egal cu cel calculat în mod preliminar de către Comisie, ci numai cu diferența dintre impozitul vărsat cu titlu de reajustare și impozitul, separat și distinct, plătibil pentru reevaluarea activelor singulare amortizabile sau neamortizabile potrivit articolului 2 alineatul (25) din aceeași Lege 350/2003. Această diferență ar fi echivalentă cu o fracțiune a impozitului pe reevaluarea realizată și, mai degrabă, ar trebui redusă din suma impozitului plătit în plus pentru a reajusta activele care nu determină câștiguri de capital impozabile sau cesionate (bunuri a căror cesiune generează câștiguri de capital scutite de impozite).

6. EVALUARE

6.1. Ajutoare de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE

(80)

Potrivit unei jurisprudențe consolidate a Curții (17), pentru a fi considerat ajutor de stat, o măsură trebuie să satisfacă toate criteriile stabilite la articolul 87 alineatul (1) din Tratatul CE, adică trebuie să fie acordată de stat sau prin intermediul unor resurse de stat, trebuie să furnizeze un avantaj care să favorizeze în manieră selectivă unele întreprinderi sau producții, fără ca acest lucru să fie justificat de logica intrinsecă a regimului fiscal, și, în fine, trebuie să denatureze sau amenințe să denatureze concurența și să afecteze schimburile economice.

(81)

Comisia reține că măsura examinată ar fi fost finanțată în mod evident cu resurse de stat, deoarece plata unui impozit substitutiv nominal (redus), în locul impozitului standard pe câștigurile de capital recunoscute în baza articolului 2 alineatul (26) din Legea 350/2003, echivalează cu o reducere a impozitului datorat de societăți, în dezavantajul finanțelor publice.

(82)

Autoritățile italiene și părțile interesate au observat că – în deciziile anterioare Deciziei 2000/600/CE (18) privind aprobarea condiționată a ajutorului acordat de Italia băncilor publice siciliene Banco di Sicilia și Sicilcassa, și Deciziei 1999/288/CE (19) privind aprobarea condiționată a ajutorului acordat de Italia băncii Banca di Napoli – Comisia ar fi examinat și aprobat regimul de neutralitate fiscală parțială prevăzut de Legea 218/1990, din moment ce s-a ajuns la concluzia că o astfel de măsură nu constituia un ajutor de stat. Cu toate acestea, nici regimul examinat nu ar constitui un ajutor de stat, deoarece nu ar reprezenta nimic altceva decât consecința naturală a regimului de suspendare fiscală stabilit de Legea 218/1990 menționată anterior.

(83)

Articolul 7 alineatul (2) din Legea 218/1990 stabilea că cesionarea de active și acțiuni în cadrul reorganizărilor din sectorul bancar în cauză ar fi primit un tratament de neutralitate fiscală parțială. Acest lucru implică parțiala nerecunoaștere a câștigurilor de capital realizate ca urmare a cesiunii de ramuri de activitate bancară, atât pentru societatea cedentă, cât și pentru societatea cesionară, cu condiția ca activele care compuneau ramura de activitate cesionată să primească aceeași valoare fiscală ca atunci când erau în proprietatea societății cedente (valoare fiscală transferată) și acțiunile primite de această societate cedentă ar fi primit și ele aceeași valoare fiscală a activelor cesionate (valoare fiscală substitutivă).

(84)

În cadrul acestui regim, având în vedere că nu se înregistra o creștere a valorilor fiscale ale activelor și ale acțiunilor schimbate, nu se acorda un avantaj fiscal societăților care au luat parte la reorganizări și impozitarea profitului realizat ca urmare a cesiunii era numai amânată, în așteptarea viitoarei recunoașteri fiscale (de exemplu, la realizarea cesiunii de active din partea societății cedente sau de acțiuni din partea societății sau a societății cedente). Din moment ce nu se înregistra o creștere a bazei de impozitare nici pentru cedent, nici pentru cesionar, nu se configura nicio măsură de ajutor determinată de amânarea recunoașterii profitului la nivel de societate.

(85)

O astfel de amânare a plății impozitului conform regimului prevăzut de Legea 218/1990 era totuși conformă cu principiile de bază ale fiscalității societăților, potrivit cărora impozitarea venitului se aplica tuturor veniturilor și profiturilor realizate de orice societate, dar câștigurile de capital realizate nu erau fiscal recunoscute, deoarece nu se înregistra o creștere corespunzătoare a valorilor fiscale ale activelor interesate, astfel încât supunerea la impozit putea totuși să aibă loc ulterior.

(86)

În lumina celor de mai sus, Comisia confirmă evaluarea inițială formulată în decizia de deschidere a procedurii de investigație formală, conform căreia (a) atât nerecunoașterea procentului de 85 % din câștigurile de capital realizate în cadrul operațiunilor reglementate de Legea 218/1990, cât și (b) nerecunoașterea câștigurilor de capital realizate în cadrul operațiunilor reglementate de Decretul legislativ 358/1997 nu constituie un ajutor de stat, deoarece valorile fiscale ale activelor schimbate au rămas neschimbate (20) și, prin urmare, câștigurile de capital fiscale nu s-au materializat, astfel încât nu a fost acordat niciun avantaj. Deoarece câștigurile de capital realizate au fost înghețate, profiturile relative nu au putut fi distribuite și cotele de valoare crescută ale activelor nu s-au putut amortiza, devaloriza sau scădea în alt mod din venitul impozabil al societății rezultat din astfel de operațiuni. Prin urmare, Comisia conchide că amânarea impozitului legat de neutralitatea fiscală aplicată ar fi justificată de logica intrinsecă a sistemului fiscal și că aceasta nu ar constitui un ajutor de stat.

(87)

Dimpotrivă, regimul de reajustare fiscală prevăzut la articolul 2 alineatul (26) din Legea 305/2003 conferea dreptul la o creștere a valorii fiscale pentru care ar fi fost vărsat impozitul standard pe societăți, atunci când nu ar fi fost disponibil un impozit substitutiv special, precum cel examinat. Comisia consideră că, pentru facilitarea impozitării câștigurilor de capital, legiuitorul național ar putea aplica un impozit substitutiv la o cotă mai convenabilă față de cea standard. Având în vedere faptul că impozitul pentru o cesiune de bunuri este de regulă vărsat imediat, dar avantajele fiscale ale bazei impozabile ale activelor conferite se obțin numai în timp – prin intermediul deducerii din amortizarea lor periodică sau la realizarea cesiunii acestor active –, impozitarea normală a acestor profituri ar comporta în general o creștere a impozitului global net aplicat societății cedente și societății cesionare. Astfel, un impozit substitutiv – cu o cotă mai mică decât cea standard – asupra câștigurilor de capital realizate ca urmare a restructurărilor ar putea fi justificată, în principiu, ca o măsură tehnică destinată facilitării recunoașterii fiscale a câștigurilor de capital.

(88)

Cu toate acestea, o reajustare fiscală preferențială similară ar putea fi justificată numai dacă este aplicabilă în mod obiectiv, în aceleași condiții, tuturor recunoașterilor fiscale de câștiguri de capital comparabile, ca cele rezultate din alte reorganizări neluate în considerare de Legea 218/1990, unde sunt cuprinse reorganizările altor instituții de credit.

(89)

Comisia consideră că reajustările prevăzute de Legile 342/2000 și 448/2001 ar fi permis societăților interesate de reorganizările reglementate prin Legea 218/1990 și Decretul legislativ 358/1997 să recunoască câștigurile de capital istorice realizate prin intermediul plății unui impozit substitutiv uniform pentru toate societățile în cauză. Aceasta conchide, așadar, că aceste reajustări constituiau măsuri fiscale generale și că impozitul substitutiv aplicat în forma redusă – față de impozitul standard aplicat societăților la vremea respectivă – nu oferea niciun avantaj concurențial societăților în cauză, deoarece a fost aplicat în aceleași condiții tuturor societăților care au ales să recunoască câștigurile de capital istorice realizate, dar în același timp nerecunoscute potrivit dispozițiilor relevante ale Legii 218/1990 sau ale Decretului legislativ 358/1997. Comisia conchide, deci, că aceste reajustări reprezintă măsuri fiscale generale justificate de logica sistemului fiscal și că nu constituie un ajutor de stat.

(90)

Dimpotrivă, Comisia consideră că reajustarea fiscală prevăzută la articolul 2 alineatul (26) din Legea 350/2003 nu ar constitui o măsură generală, deoarece era aplicabilă exclusiv câștigurilor de capital realizate de unele instituții de credit numai ca urmare a reorganizărilor realizate potrivit Legii 218/1990.

(91)

În special, Comisia reține că regimul fiscal examinat ar fi conferit un avantaj financiar egal cu diferența dintre impozitul vărsat efectiv pentru a realinia valoarea activelor și impozitul standard care ar fi fost plătit dacă realinierea ar fi fost efectuată în absența dispozițiilor articolului 2 alineatul (26) din Legea 350/2003. Rata efectivă a impozitului aplicabilă în 2004 profiturilor în cauză ar fi fost egală cu 37,25 % (alcătuită din impozitul pe societăți de 33 % și impozitul local pe activitățile de producție de 4,25 %), în timp ce impozitul substitutiv efectiv aferent ar fi fost de 9 % (fără să se țină cont de scăderea rezultată din amânarea plăților impozitului).

(92)

În plus, Comisia ia în considerare faptul că, în temeiul Legii 350/2003, impozitul substitutiv era plătit în 3 rate (50 % în 2004, 25 % în 2005 și 25 % în 2006) fără dobândă, în timp ce impozitul standard care ar fi fost aplicabil în lipsa dispozițiilor de la articolul 2 alineatul (26) din Legea 350/2003 ar fi fost datorat integral în 2004. Prin urmare, Comisia observă că valoarea impozitului efectiv plătit de cei nouă beneficiari ai regimului examinat, convertită în subvenția echivalentă, atingea valoarea de 185 505 996 EUR, în timp ce impozitul standard ar fi fost de 771 991 022 EUR (37,25 % din profitul realizat, egal cu peste 2 059 milioane de EUR). Diferența dintre impozitul standard și impozitul efectiv plătit este, prin urmare, egal cu 586 485 026 EUR.

(93)

Comisia reține că avantajul menționat anterior ar fi fost efectiv limitat numai la instituțiile de credit interesate de operațiuni reglementate de Legea 218/1990, în timp ce celelalte instituții de credit și celelalte societăți interesate de operațiuni de reorganizare echivalente realizate potrivit Decretului legislativ 358/1997 nu au putut beneficia de același regim de realiniere fiscală și de condițiile favorabile acordate de acesta din urmă.

(94)

Autoritățile italiene și părțile interesate au observat că niciunul dintre cei nouă beneficiari ai regimului nu ar fi fost dispus să realinieze valoarea activelor proprii dacă, în acest fel, ar fi fost supuse impozitului standard aplicat societăților pentru câștigurile de capital recunoscute. Mai mult decât atât, potrivit explicațiilor oferite de autoritățile italiene, celelalte societăți care nu au fost supuse reorganizărilor prevăzute în Legea 218/1990 ar fi beneficiat de regimul implicit de realiniere fiscală prevăzut la articolul 2 alineatul (25) din Legea 350/2003 potrivit modalităților generale, substanțial echivalente, stabilite în articolul 17 din Legea 342/2000.

(95)

Autoritățile italiene și părțile interesate sunt de părere că, pentru a calcula corect avantajul în cauză, ar trebui să se țină cont de impozitele plătite în momentul cesiunilor inițiale, adică la vremea respectivă de Legea 218/1990, la o cotă globală de peste 40 %. Rezultă că impozitul efectiv global asupra câștigurilor de capital în cauză în 1990, plus cel din 2004, este cu mult superior cotei generale pentru realinieri aplicată în 2000 și, în consecință, nu ar fi creat niciun avantaj.

(96)

Cu toate acestea, Comisia confirmă că regimul prevăzut la articolul 2 alineatul (25) din Legea 350/2003 nu constituie o realiniere fiscală de valori nealiniate în urma unor reorganizări neutre fiscal, ci un regim de reevaluare fiscală care a permis realizarea câștigurilor de capital latente derivate din egalarea cu valoarea curentă a valorii fiscale a activelor deținute de societățile beneficiare. Comisia consideră că cele două regimuri nu ar fi comparabile și, mai mult, este de părere că regimul de reevaluare fiscală din articolul 2 alineatul (25) din Legea 350/2003 nu ar fi echivalent cu regimul de realiniere fiscală din articolul 2 alineatul (26) din aceeași lege, ținând cont de diferența dintre cotele legale ale impozitului substitutiv prevăzut de aceste două regimuri.

(97)

Prin urmare, Comisia conchide că societățile care au realiniat valorile fiscale ale activelor lor potrivit articolului 2 alineatul (26) din Legea 350/2003 au beneficiat de un avantaj specific care consta în diferența dintre cota de impozit standard aplicat profiturilor recunoscute și impozitul substitutiv special aplicat acelorași profituri.

(98)

Părțile interesate au obiectat că cota de impozit substitutiv inferioară celei standard prevăzute la articolul 2 alineatul (26) din Legea 350/2003 nu era selectivă, deoarece era justificată de elementele specifice de drept și de fapt ale impozitării câștigurilor de capital rezultate din reorganizările realizate potrivit Legii 218/1990. Mai mult, au susținut că, după trecerea a toți acești ani, Italia nu ar fi putut să impoziteze în mod legitim aceste câștiguri de capital ca și câștigurile de capital rezultate din alte restructurări.

(99)

Comisia ia la cunoștință faptul că reorganizările realizate potrivit Legii 218/1990 prevedeau condiții și dispoziții specifice îndreptate spre amânarea recunoașterii fiscale ale câștigurilor de capital realizate ca urmare a reorganizărilor, așa cum este declarat și în amintita hotărâre a Ministerului de Finanțe Italian. Cu toate acestea, aceasta consideră că regimul de neutralitate fiscală parțială prevăzut de Legea 218/1990 ar fi în esență echivalent cu regimul de neutralitate fiscală totală prevăzut de Decretul legislativ 358/1997 în ceea ce privește câștigurile de capital realizate, dar nerecunoscute fiscal. Din moment ce cele două situații sunt efectiv comparabile, legiuitorul ar fi trebuit să aplice același tratament când a dispus, în 2003, recunoașterea fiscală a câștigurilor de capital suspendate.

(100)

Comisia consideră, în plus, că aplicarea unei cote de impozit mai scăzute nu ar putea fi considerată o simplă compensație a unei impozitări mai oneroase aplicată câștigurilor de capital derivate din restructurările din sectorul bancar din Legea 218/1990, distribuite acționarilor ca și dividende, față de impozitarea câștigurilor de capital distribuite ca și dividende derivate din alte reorganizări în regim de neutralitate fiscală, așa cum se afirmă, însă, în hotărârea menționată anterior. Nu este posibilă subscrierea la o afirmație similară, datorită faptului că aplicarea impozitelor substitutive diferite la câștigurile de capital nu poate întotdeauna fi justificată de diferitele sarcini fiscale aplicabile în cazul în care câștigurile de capital suspendate ar fi distribuite ca și dividende. Comisia observă, de fapt, că admiterea unei astfel de justificări ar echivala cu permiterea aplicării de cote de impozitare efective diferite în ceea ce privește unele societăți numai pentru că acestea au luat parte la anumite tipuri de reorganizări preferate de stat.

(101)

Comisia consideră că avantajul fiscal derivat din aplicarea regimului de realiniere fiscală prevăzut la articolul 2 alineatul (26) din Legea 350/2003 nu ar putea fi considerat puțin important, adică de minimis. În determinarea existenței unui ajutor, Comisia confruntă impozitul nominal (redus) aplicat potrivit regimului examinat și impozitul care ar fi fost aplicat în cazul în care acest regim nu ar fi fost disponibil și instituțiile de credit beneficiare ar fi aliniat bazele de impozitare ale activelor lor și ar fi distribuit acționarilor lor câștigurile de capital rezultate din aceste realinieri fiscale.

(102)

În plus, Comisia consideră că presupusul caracter neînsemnat al avantajului financiar acordat de stat nu ar fi în sine un motiv suficient pentru a exclude faptul că respectivul avantaj ar putea constitui un ajutor. Comisia observă că, deși nu este posibil să se invoce excepția de minimis prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat ajutoarelor de minimis (21), deoarece măsura examinată nu reprezintă un ajutor transparent, așa cum este prevăzut prin regulamentul menționat anterior, autoritățile italiene nu s-au conformat condițiilor prevăzute de regulament.

(103)

Potrivit autorităților italiene și părților interesate, regimul de realiniere prevăzut la articolul 2 alineatul (26) din Legea 350/2003 ar fi justificat prin caracteristicile particulare ale sectorului bancar și, din acest motiv, acesta nu ar reprezenta un ajutor de stat.

(104)

Potrivit jurisprudenței Curții, o măsură fiscală este selectivă numai când operează o discriminare nejustificată între situații comparabile din punct de vedere juridic și faptice în lumina obiectivelor fixate de sistemul fiscal (22) și „existența unui avantaj conform articolului 87 alineatul (1) din tratat nu poate fi automat dedusă din diferența de tratament pe care o suportă societățile interesate” (23).

(105)

Comisia consideră totuși că regimul examinat nu reprezintă o echivalare a sistemului general cu caracteristicile distincte ale sectorului bancar, ci mai degrabă un avantaj selectiv care vizează îmbunătățirea competitivității unor societăți sau a instituțiilor de credit implicate în unele reorganizări.

(106)

Autoritățile italiene afirmă, în plus, că regimul în cauză este o simplă reeditare a regimului introdus conform Legii 342/2000, care nu implică un element de ajutor de stat, pentru că se aplică profiturilor realizate ca urmare a oricărui tip de restructurare corporativă. Regimul prevăzut de Legea 350/2003 ar trebui să fie comparat cu cel prevăzut de Legea 342/2000 și nu ar furniza, potrivit Italiei, niciun avantaj în plus. Așa cum s-a explicat mai sus, Comisia nu este de acord cu acest punct de vedere, pentru că realinierea conform Legii 350/2003 are un domeniu de aplicare mai limitat decât realinierea generală prevăzută de Legea 342/2000.

(107)

În lumina celor de mai sus, Comisia a ajuns la concluzia că avantajul acordat anumitor instituții de credit potrivit Legii 350/2003, reprezentat de aplicarea unui impozit substitutiv special pentru profiturile realizate prin intermediul unor cesiuni de active în locul cotei de impozit standard, este un avantaj specific și nu este justificat de natura sistemului fiscal.

(108)

Potrivit unei jurisprudențe consolidate a Curții (24), pentru ca o măsură să denatureze concurența este suficient ca destinatarul ajutorului să fie în concurență cu alte societăți pe piețele deschise concurenței. În plus, o măsură influențează schimburile economice dintre statele membre atunci când ajutorul financiar acordat de stat consolidează poziția unei societăți față de alte societăți concurente în cadrul schimburilor intracomunitare (25).

(109)

Comisia consideră că valoarea considerabilă a ajutorului ar fi contribuit efectiv la consolidarea poziției financiare a beneficiarilor din sectorul bancar, care concurează pe piața liberalizată a serviciilor financiare deschisă concurenței cu alte societăți care prestează servicii la nivel intracomunitar.

(110)

Comisia mai consideră că avantajul acordat în favoarea instituțiilor de credit în cauză ar putea să contravină principiilor de concurență în contextul actual, caracterizat de oportunitatea de consolidare în sectorul bancar italian. Faptul că unele instituții de credit italiene ar fi eliminat datoria lor fiscală pentru câștigurile de capital latente în activele lor și înscrise în bilanț prin intermediul plății unui impozit nominal (redus) este susceptibil de a duce la creșterea capacității de atracție a acestor instituții de credit și cu atât mai mult a valorii lor economice în ochii potențialilor investitori și cumpărători. Comisia este de părere că avantajul acordat de regimul fiscal examinat ar putea provoca o alterare nemeritată a pieței în ceea ce privește achizițiile de societăți în sectorul bancar din Italia.

6.2. Compatibilitate

(111)

În măsura în care regimul examinat constituie un ajutor de stat potrivit articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE, compatibilitatea sa trebuie să fie evaluată în lumina derogărilor prevăzute la articolul 87 alineatele (2) și (3) din Tratatul CE. Nici autoritățile italiene, nici părțile interesate nu au înaintat argumente specifice pentru a invoca aplicarea uneia dintre derogările menționate anterior din acest caz.

(112)

Derogările prevăzute la articolul 87 alineatul (2) din Tratatul CE, cu privire la ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor singulari, ajutoarele destinate în cazul daunelor provocate de calamitățile naturale sau alte evenimente excepționale și ajutoarele acordate economiei din anumite regiuni ale Republici Federale Germania, nu se aplică în acest caz.

(113)

Derogarea prevăzută la articolul 87 alineatul (3) litera (a) din Tratatul CE autorizează ajutoarele destinate pentru a favoriza dezvoltarea economică a regiunilor unde nivelul de trai este anormal de scăzut sau unde există o formă gravă de absență a locurilor de muncă: aceasta nu este însă aplicabilă în cazul de față, pentru că ajutorul nu favorizează dezvoltarea economică a regiunilor cu aceste caracteristici din Italia.

(114)

Regimul nu poate fi considerat un proiect de interes european comun sau un ajutor îndreptat către remedierea unei grave perturbări a economiei unui stat membru, așa cum este prevăzut la articolul 87 alineatul (3) litera (b) din Tratatul CE, nici nu dorește să promoveze cultura și conservarea patrimoniului, așa cum este prevăzut la articolul 87 alineatul (3) litera (d) din Tratatul CE.

(115)

În fine, regimul trebuie examinat în lumina articolului 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE, care autorizează ajutoarele destinate favorizării dezvoltării anumitor activități sau a anumitor regiuni economice, fără să altereze condițiile de schimb în mod contrar interesului comun. Din acest punct de vedere, trebuie observat în primul rând că ajutorul examinat nu este conform cu niciuna dintre disciplinele sau orientările care definesc criteriile de compatibilitate cu piața comună a anumitor tipuri de ajutoare. În special, acesta nu este aliniat orientărilor comunitare în ceea ce privește ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea societăților aflate în dificultate la vremea aceea (26). În al doilea rând, pentru că avantajul fiscal a fost acordat a posteriori față de operațiuni care au avut loc deja, nu se poate considera că acesta ar produce efectele de sporire necesare pentru a justifica aplicarea acestei derogări.

(116)

Comisia consideră însă că regimul fiscal în cauză ar fi comportat o reducere a datoriilor pe care instituțiile de credit beneficiare ar fi trebuit în mod normal să le susțină în cazul unei reorganizări de tipul descris și, astfel, trebuie considerat ca reprezentând un ajutor de funcționare. Acest ajutor nu poate fi considerat compatibil cu piața comună, pentru că nu favorizează dezvoltarea niciunei activități sau regiuni economice și nu este limitat în timp, descrescător sau proporțional, așa cum este necesar pentru a remedia dezavantaje economice specifice.

(117)

Prin urmare, Comisia a ajuns la concluzia că regimul examinat este incompatibil cu piața comună.

6.3. Recuperare

(118)

Din moment ce regimul de ajutor a fost pus în aplicare fără a aștepta autorizarea preliminară a Comisiei, ar trebui să se procedeze la recuperare în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (27). Totuși, în lumina practicii privind asemenea regimuri de ajutor fiscal (28), Comisia consideră că recuperarea ar trebui să se îndrepte doar asupra impozitelor în deficit în ceea ce privește contribuția pe care beneficiarul regimului ar fi plătit-o dacă s-ar fi folosit de alte regimuri fiscale disponibile în acea perioadă. Comisia consideră că, în acest caz, aplicarea regimului alternativ de reevaluare fiscală din articolul 2 alineatul (25) din Legea 350/2003 nu ar reprezenta o alegere pur teoretică, ci mai degrabă o opțiune rațională de care s-ar fi putut folosi beneficiarii în cauză pentru recunoașterea fiscală a valorii efective a activelor lor (29).

(119)

Trebuie amintit că articolul 2 alineatul (25) din Legea 350/2003 conține o dispoziție generală pentru recunoașterea profiturilor realizate de societăți care au decis să reevalueze activele înscrise în bilanț la data de 31 decembrie 2002 imputându-le la valoarea lor de piață de la vremea respectivă, prin plata unui impozit substitutiv de 19 % în cazul reevaluării activelor amortizabile și 15 % în cazul activelor neamortizabile, plătibil în trei rate (50 % în 2004, 25 % în 2005 și 25 % în 2006). Acest regim de extindere generală era aplicabil și instituțiilor de credit supuse reorganizării în cauză. Cu toate că realinierile și reevaluările nu sunt operațiuni ce pot fi echivalate, Comisia consideră că, dacă la vremea respectivă regimul de realiniere nu ar fi fost disponibil, instituțiile de credit interesate ar fi optat cu siguranță pentru regimul general de reevaluare din articolul 2 alineatul (25) din Legea 350/2003.

(120)

În lumina celor de mai sus, Comisia conchide că recuperarea ajutorului trebuie să fie limitată exclusiv la diferența dintre impozitul plătibil pentru a reevalua activele deținute potrivit articolului 2 alineatul (25) din Legea 350/2003 (19 % în cazul reevaluării activelor amortizabile, 15 % în cazul activelor neamortizabile deținute în general de instituțiile de credit supuse reorganizărilor în cauză) și impozitul efectiv plătit potrivit articolului 2 alineatul (26) din aceeași Lege 350/2003.

7. CONCLUZII

(121)

Comisia constată că Italia a pus în aplicare ilegal articolul 2 alineatul (26) din Legea 350/2003, încălcând dispozițiile articolului 88 alineatul (3) din Tratatul CE. Regimul de ajutor nu este compatibil cu piața comună.

(122)

Trebuie să se procedeze exclusiv la recuperarea ajutorului acordat într-o sumă egală cu impozitele plătite în deficit față de suma pe care beneficiarul regimului ar fi plătit-o dacă s-ar fi folosit de alte regimuri fiscale disponibile în acea perioadă.

(123)

Prin urmare, suma de recuperat este limitată la diferența dintre impozitul care ar fi fost plătit potrivit articolului 2 alineatul (25) din Legea 350/2003 și impozitul efectiv plătit potrivit articolului 2 alineatul (26) din aceeași lege,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Regimul fiscal derogatoriu pus în aplicare de Italia în temeiul articolului 2 alineatul (26) din Legea 350/2003 constituie un ajutor de stat și, deci, este incompatibil cu piața comună.

Articolul 2

Italia elimină regimul prevăzut la articolul 1.

Articolul 3

(1) Italia adoptă toate măsurile necesare pentru a recupera de la beneficiari ajutorul acordat prin intermediul aplicării impozitului substitutiv prevăzut la articolul 2 alineatul (26) din Legea 350/2003, cu privire la recunoașterea fiscală a câștigurilor de capital rezultate din reorganizările realizate potrivit Legii 218/1990, ajutor pus deja la dispoziția lor în mod ilegal.

(2) Suma de recuperat este limitată la diferența dintre impozitul care ar fi fost plătit dacă beneficiarii ajutorului ar fi aplicat regimul de reevaluare fiscală potrivit articolului 2 alineatul (25) din Legea 350/2003 și impozitul efectiv plătit potrivit articolului 2 alineatul (26) din aceeași lege.

(3) Recuperarea este efectuată fără întârziere și urmând procedurile de drept intern, cu condiția ca acestea să permită punerea în aplicare imediată și efectivă a prezentei decizii.

(4) Sumele de recuperat includ dobânda, care curge de la data la care ajutorul a fost pus la dispoziția beneficiarului și până la cea a recuperării lui efective.

(5) Dobânda este calculată în conformitate cu dispozițiile capitolului V din Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE.

Articolul 4

Italia va informa Comisia, în termen de două luni de la notificarea prezentei decizii, cu privire la măsurile prevăzute sau deja luate în vederea respectării acesteia. Aceste informații trebuie comunicate completând chestionarul din anexa I la prezenta decizie. Italia va informa Comisia, în termen de patru luni de la notificarea prezentei decizii, cu privire la măsurile luate pentru punerea în aplicare a acesteia.

Articolul 5

Prezenta decizie se adresează Republicii Italiene.

Adoptată la Bruxelles, 11 martie 2008.

Pentru Comisie

Neelie KROES

Membru al Comisiei

(1) JO C 154, 7.7.2007, p. 15.

(2) Legea finanțelor pe 2004 a Italiei, Monitorul Oficial nr. 299 al Republicii Italiene din 27.12.2003.

(3) A se vedea nota de subsol 1.

(4) A se vedea hotărârea din 10 ianuarie 2006, Cauza C-222/04, Ministerul Economiei și Finanțelor/Cassa di Risparmio di Firenze SpA, Fondazione Cassa di Risparmio di San Miniato și Cassa di Risparmio di San Miniato SpA, Culegerea 2006, p. I-00289, punctele 136-137.

(5) Directiva 90/434/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, scindărilor, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din diferite state membre (JO L 225, 20.8.1990, p. 1).

(6) Hotărârea din 15 ianuarie 2002, Cauza C-43/00, Andersen og Jensen ApS/Skatteministeriet, Culegerea 2002, p. I-00379, punctul 34 și următoarele.

(7) Monitorul Oficial nr. 276 al Republicii Italiene din 21.11.2000.

(8) Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (capitolul V – Rata dobânzii aplicabilă recuperării ajutorului ilegal) (JO L 140, 30.4.2004, p. 1).

(9) Impozitele vărsate sunt următoarele: (a) 92 760 506 EUR în 2004; (b) 46 380 253 EUR plătibili în 2005, ce corespund unei valori reale nete de 44 725 412 EUR în 2004; și (c) 46 380 253 EUR plătibili în 2006, ce corespund unei valori reale nete de 43 129 616,9 EUR în 2004.

(10) A se vedea nota de subsol 1.

(11) JO L 83, 27.3.1999, p. 1.

(12) A se vedea secțiunea VI din Decizia 2006/748/CE a Comisiei din 4 iulie 2006 privind ajutorul de C 30/04 (ex N 34/04) pus în aplicare de Portugalia – Scutirea societăților de impozit pentru câștigurile de capital rezultate din anumite operațiuni ale întreprinderilor publice (JO L 307, 7.11.2006, p. 219).

(13) A se vedea punctele 113-119 din Hotărârea Curții din 15 decembrie 2005, Cauza C-148/04, Unicredito Italiano SpA/Agenzia delle Entrate, Ufficio Genova 1, Culegerea 2005, p. I-11137.

(14) A se vedea considerentul 32 din decizia citată (JO L 184, 13.7.2002, p. 27).

(15) A se vedea punctul 3.2.1 din decizia citată (JO C 328, 1.11.1996, p. 23).

(16) Hotărârea nr. 82/E-67004 din 6 iunie 2000, disponibilă în banca de date privind fiscalitatea (Serviciul de documentație fiscală) a Ministerului de Finanțe Italian la următoarea adresă de internet: http://dt.finanze.it/doctrib/PDF/Documento.pdf?Request=0&DocumentID=14000008220000606FIN110000006700400&Info=1,0,0

(17) A se vedea hotărârea Curții din 10 ianuarie 2006, Cauza C-222/04, Ministerul Economiei și Finanțelor/Cassa di Risparmio di Firenze SpA, Fondazione Cassa di Risparmio di San Miniato și Cassa di Risparmio di San Miniato SpA, Culegerea 2006, p. I-00289, punctul 129.

(18) JO L 256, 10.10.2000, p. 21.

(19) JO L 116, 4.5.1999, p. 36.

(20) În schimb, atunci când valoarea realizată a fost recunoscută, aceasta a fost supusă impozitării, ca și în cazul profitului de 15 % recunoscut în cadrul operațiunilor reglementate de Legea 218/1990.

(21) JO L 379, 28.12.2006, p. 5.

(22) Hotărârea din 8 noiembrie 2001, Cauza C-143/99, Adria-Wien Pipeline GmbH și Wietersdorfer & Peggauer Zementwerke GmbH/Finanzlandesdirektion für Kärnten, Culegerea 2001, p. I-8365.

(23) Hotărârea din 22 noiembrie 2001, Cauza C-53/00, Ferring/ACOSS, Culegerea 2001, p. I-9067, punctul 17.

(24) Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță în Cauza T-214/95, Het Vlaamse Gewest/Comisie, Culegerea 1998, p. II-717.

(25) Hotărârea Curții de Justiție în Cauza 730/79, Philip Morris/Comisie, Culegerea 1980, p. 2671, punctul 11.

(26) JO C 288, 9.1.1999, p. 2.

(27) JO L 83, 27.3.1999, p. 1.

(28) A se vedea secțiunea VI din Decizia 2006/748/CE a Comisiei din 4 iulie 2006 privind ajutorul de stat C 30/04 (ex N 34/04) pus în aplicare de Portugalia – Scutirea societăților de impozit pentru câștigurile de capital rezultate din anumite operațiuni ale întreprinderilor publice (JO L 307, 7.11.2006, p. 219).

(29) A se vedea punctele 113-119 din hotărârea Curții din 15 decembrie 2005, Cauza C-148/04, Unicredito Italiano SpA/Agenzia delle Entrate, Ufficio Genova 1, Culegerea 2005, p. I-11137.

ANEXA I

Informații privind punerea în aplicare a deciziei Comisiei cu privire la ajutorul de stat C 15/2007 (ex NN 20/07), pus în aplicare de Italia, privind stimulentele fiscale în favoarea unor instituții de credit supuse restructurării

1. Număr total de beneficiari și suma totală a ajutorului de recuperat

1.1

Specificați în detaliu cum va fi calculată valoarea ajutorului de recuperat de la beneficiarii individuali:

—

capital;

—

dobândă.

1.2	Indicați suma totală de recuperat din ajutorul acordat ilegal în cadrul prezentului regim (valoarea brută echivalentă a subvenției, la prețul de …):

1.3	Indicați numărul total de beneficiari de la care trebuie recuperat ajutorul acordat ilegal în cadrul prezentului regim:

2. Măsuri prevăzute și deja adoptate pentru recuperarea ajutorului

2.1	Specificați în detaliu măsurile prevăzute și măsurile deja adoptate pentru recuperarea imediată și efectivă a ajutoarelor. Indicați, de asemenea, unde este cazul, temeiul legal al măsurilor adoptate sau prevăzute:

2.2	Indicați data limită pentru recuperarea ajutoarelor:

3. Informații cu privire la beneficiarii individuali

În tabelul de mai jos, indicați datele aferente fiecărui beneficiar de la care trebuie recuperat ajutorul acordat ilegal în cadrul regimului.

Identitatea beneficiarului	Suma ajutorului acordat ilegal (1) Moneda: …	Suma rambursată (2) Moneda: …

(1) Suma ajutorului pus la dispoziția beneficiarului (valoarea brută echivalentă a subvenției, la prețul de …).

(2)

(°)	Sume brute rambursate (inclusiv dobânda).

		ISSN 1830-3625
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 237

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 51 4 septembrie 2008

Cuprins		I Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare este obligatorie	Pagina
		REGULAMENTE
	*	Regulamentul (CE) nr. 865/2008 al Consiliului din 27 august 2008 de prelungire a suspendării taxei antidumping definitive instituite prin Regulamentul (CE) nr. 1420/2007 asupra importurilor de silicomangan originare din Republica Populară Chineză și Kazahstan	1
		Regulamentul (CE) nr. 866/2008 al Comisiei din 3 septembrie 2008 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume	3
	*	Regulamentul (CE) nr. 867/2008 al Comisiei din 3 septembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește organizațiile de operatori din sectorul oleicol, programele de lucru și finanțarea acestora	5
	*	Regulamentul (CE) nr. 868/2008 al Comisiei din 3 septembrie 2008 privind fișa exploatației care urmează a fi utilizată în scopul determinării veniturilor exploatațiilor agricole și analizării activității economice a acestor exploatații	18

	III Acte adoptate în temeiul Tratatului UE
	ACTE ADOPTATE ÎN TEMEIUL TITLULUI V DIN TRATATUL UE
	2008/712/PESC
*	Decizia BiH/13/2008 a Comitetului Politic și de Securitate din 29 iulie 2008 de modificare a Deciziei BiH/1/2004 privind acceptarea contribuțiilor țărilor terțe la operațiunea militară a Uniunii Europene în Bosnia și Herțegovina și a Deciziei BiH/3/2004 de stabilire a Comitetului Contributorilor pentru operațiunea militară a Uniunii Europene în Bosnia și Herțegovina	90

(EUR/100 kg)
Cod NC	Codul țărilor terțe (1)	Valoare forfetară de import
0702 00 00	MK	22,4
0702 00 00	ZZ	22,4
0707 00 05	JO	156,8
	TR	152,4
	ZZ	154,6
0709 90 70	TR	94,9
0709 90 70	ZZ	94,9
0805 50 10	AR	69,9
	CL	65,6
	UY	72,2
	ZA	75,3
	ZZ	70,8
0806 10 10	IL	235,7
	TR	116,4
	US	188,9
	XS	61,0
	ZZ	150,5
0808 10 80	BR	89,0
	CL	101,3
	CN	80,8
	NZ	108,2
	US	91,5
	ZA	78,2
	ZZ	91,5
0808 20 50	AR	123,5
	CN	58,4
	TR	142,2
	ZA	82,5
	ZZ	101,7
0809 30	TR	138,6
	US	166,6
	XS	61,2
	ZZ	122,1
0809 40 05	IL	138,1
	MK	53,9
	TR	58,0
	XS	53,4
	ZZ	75,9

	II Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare nu este obligatorie
	DECIZII
	Comisie
	2008/711/CE
*	Decizia Comisiei din 11 martie 2008 privind ajutorul de stat C 15/07 (ex NN 20/07) pus în aplicare de Italia, privind stimulentele fiscale în favoarea anumitor instituții de credit restructurate [notificată cu numărul C(2008) 869] ( 1 )	70