2.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 235/1

(1)

Cadrul legal actual prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 1683/95 al Consiliului (1) și specificațiile tehnice suplimentare, adoptate de Comisie la 7 februarie 1996 și 27 decembrie 2000, nu permit căutări fiabile în Sistemul de informații privind vizele instituit de Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 privind Sistemul de informații privind vizele (VIS) și schimbul de date între statele membre cu privire la vizele de scurtă ședere (Regulamentul VIS) (2).

(2)

Sistemul de numerotare folosit în prezent nu permite, în special, indicarea unui număr suficient de caractere pe vizele eliberate de statele membre care au un număr mare de cereri de viză.

(3)

În consecință, este foarte importantă existența unui sistem unic de numerotare a autocolantelor de viză pentru verificarea în VIS.

(4)

Regulamentul (CE) nr. 1683/95 trebuie modificat în consecință.

(5)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestor două state la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (3), dezvoltare care intră în domeniul de aplicare prevăzut la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (4) privind anumite norme de aplicare a acordului menționat.

(6)

În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen, dezvoltare care intră sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 4 alineatul (1) din Deciziile 2004/849/CE (5) și 2004/860/CE (6) ale Consiliului.

(7)

În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului semnat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen, dezvoltare care intră sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/261/CE a Consiliului (7).

(8)

În conformitate cu articolul 1 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Regatul Unit și Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament. În consecință și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul menționat, dispozițiile prezentului regulament nu se aplică Regatului Unit și Irlandei,

1.

La articolul 2 se adaugă următorul alineat (3):

„(3)   În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 6 alineatul (2), se poate decide ca specificațiile prevăzute la articolul 2 să fie secrete și să nu fie publicate. În acest caz, ele nu sunt comunicate decât organismelor desemnate de statele membre ca fiind responsabile cu imprimarea și persoanelor autorizate corespunzător de un stat membru sau de Comisie.”

2.

La articolul 3, alineatul (1) se elimină.

3.

Anexa se înlocuiește cu textul anexei la prezentul regulament.

2.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 235/5

2.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 235/7

(1)

Articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 967/2006 al Comisiei (2) prevede că statele membre transmit Comisiei o serie de comunicări privind cantitățile de materie primă industrială livrate pentru prelucrare. Pentru a evita numărarea acestor cantități de două ori și a asigura o aplicare uniformă în toate statele membre vizate, este de dorit să se precizeze modalitățile în care trebuie efectuate comunicările respective.

(2)

Trebuie precizate codurile de nomenclatură vamală pentru siropurile tartinabile și siropurile pentru producerea de „rinse appelstroop” care figurează în anexa la Regulamentul (CE) nr. 967/2006, pentru a asigura aplicarea corectă a articolului 13 alineatul (2) al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 318/2006 cu privire la aceste produse.

(3)

Experiența acumulată de la punerea în aplicare a noilor dispoziții, în urma reformei din sectorul zahărului în ceea ce privește utilizarea zahărului industrial în industria chimică și farmaceutică, demonstrează că, la lista de produse din anexa la Regulamentul (CE) nr. 967/2006, trebuie adăugate ceara pentru depilat, încadrată la codul NC 3307 90 00, și balsamurile pentru țesături, încadrate la codul NC 3809 91 00.

(4)

Prin urmare, este necesară modificarea în consecință a Regulamentului (CE) nr. 967/2006.

(5)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a zahărului,

1.

Articolul 10 se înlocuiește cu textul următor:

„Articolul 10

Comunicările statelor membre

Fiecare stat membru în cauză trebuie să comunice Comisiei:

2.

Anexa se înlocuiește cu textul care apare în anexa la prezentul regulament.

2.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 235/10

(1)

La 10 mai 2007, Comisia a adoptat o decizie privind ajutorul de stat C 1/06 (ex NN 103/05) acordat de Spania în favoarea Chupa Chups (2).

(2)

În urma unui recurs introdus de Chupa Chups S.A. (denumită în continuare „Chupa Chups”) în fața Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene împotriva deciziei în cauză, Comisia a ajuns la concluzia că a comis o eroare de estimare în ceea ce privește o parte din măsura 4, care consta în acordarea sumei de 800 000 EUR, în 2003, în conformitate cu un sistem de ajutoare regionale.

(3)

La punctul 43 din decizia care a făcut obiectul recursului, Comisia a constatat că se prevedea în sistemul de ajutoare regionale că acesta nu se poate aplica întreprinderilor aflate în dificultate. Având în vedere pierderile majore suferite de Chupa Chups în 2002 (22 078 000 EUR, ceea ce reprezenta 86,5 % din capitalul subscris la sfârșitul exercițiului bugetar) și rezultatele întreprinderii în 2003, Comisia a estimat că Chupa Chups trebuia considerată întreprindere aflată în dificultate în momentul acordării ajutorului. Comisia a concluzionat că această parte a ajutorului era, prin urmare, incompatibilă cu piața comună, motiv pentru care nu putea fi pusă în aplicare.

(4)

În ceea ce privește suma de 800 000 EUR aferentă ajutorului regional, acordată în 2003 în conformitate cu Programul „Minería 2”, Comisia observă, în schimb, că ajutorul respectiv face parte dintr-un sistem de ajutoare aprobat (3). În plus, contrar primei evaluări efectuate la începutul procedurii de investigație formale, Comisia consideră că Chupa Chups îndeplinea cerințele pentru a beneficia de acest ajutor deoarece, în momentul acordării ajutorului, nu era o întreprindere în dificultate (4). În special:

Prin urmare, trebuie considerat că subvenția de 800 000 EUR acordată întreprinderii Chupa Chups în temeiul acestui sistem de ajutoare regionale constituie un ajutor compatibil.

(5)

În plus, în recurs se aduce argumentul că Chupa Chups nu era o întreprindere în dificultate în sensul punctului 5 litera (a) din Orientările comunitare din 1999 privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (7). La punctul respectiv se prevede că o întreprindere este considerată în dificultate atunci când mai mult de jumătate din capitalul social a dispărut, peste un sfert din acest capital fiind pierdut în ultimele 12 luni.

(6)

Chiar dacă Chupa Chups părea să aibă pierderi care depășeau jumătate din capitalul subscris, în cazul de față nu se îndeplinește criteriul conform căruia mai mult de jumătate din capitalul subscris a dispărut deoarece întreprinderea dispunea și de alte rezerve.

(7)

În consecință, Comisia trebuie să își reconsidere evaluarea și să modifice decizia din 10 mai 2007 în ceea ce privește evaluarea subvenției de 800 000 EUR prevăzute în cadrul măsurii 4.

(8)

Prin urmare, Decizia Comisiei din 10 mai 2007 privind ajutorul de stat C 1/06 (ex NN 103/05) acordat de Spania în favoarea Chupa Chups trebuie modificată în consecință,

2.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 235/12

(1)

Prin scrisoarea din 23 februarie 2006, autoritățile italiene au notificat Comisiei o măsură de ajutor pentru salvarea întreprinderii New Interline S.p.A. (denumită în continuare „New Interline”). Măsura, înregistrată cu numărul de referință NN 15/06, a fost pusă în aplicare în data de 13 februarie 2006, respectiv înainte de notificare. Comisia a solicitat informații suplimentare prin scrisoarea din 4 aprilie 2006, la care Italia a răspuns prin scrisoarea înregistrată în data de 29 mai 2006. În continuare Comisia a solicitat alte informații prin scrisoarea din 28 iulie 2006, la care Italia a răspuns prin scrisorile din 5 octombrie 2006 și, respectiv, 6 noiembrie 2006.

(2)

Prin notificarea din 10 noiembrie 2006, înregistrată cu numărul de referință N734/06, autoritățile italiene au comunicat Comisiei un plan de restructurare a New Interline. Comisia a solicitat informații suplimentare prin scrisoarea din 22 decembrie 2006, la care Italia a răspuns prin scrisoarea din 6 martie 2007.

(3)

Prin scrisoarea din 25 aprilie 2007, Comisia a informat Italia că la data de 24 aprilie 2007 a decis că ajutorul pentru salvarea New Interline acordat de Italia era compatibil cu piața comună în cazul în care se aplica pe o perioadă de șase luni. În ceea ce privește prelungirea ajutorului peste perioada de șase luni, precum și referitor la ajutorul pentru restructurare, Comisia hotărâse inițierea unei proceduri formale de examinare, în conformitate cu articolul 88 alineatul (2) din tratat.

(4)

Decizia Consiliului a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile. Cu toate acestea, părțile interesate nu au comunicat nicio observație.

(5)

Prin scrisoarea din 30 mai 2007, autoritățile italiene au informat Comisia că New Interline era în lichidare voluntară și că intenționau să retragă notificarea ajutorului pentru restructurare. Prin scrisoarea din 9 octombrie 2007, autoritățile italiene au confirmat retragerea notificării.

(6)

Prin scrisoarea din 16 noiembrie 2007, Comisia a invitat Italia să prezinte informații suplimentare referitoare la normele de procedură privind lichidarea voluntară, în special cu privire la consecințele acesteia pentru creditorii New Interline. Italia a răspuns prin scrisoarea din 28 ianuarie 2008.

(7)

Măsura de ajutor pentru salvarea New Interline constă dintr-o garanție acordată de Ministerul pentru Dezvoltare Economică din Italia, aferentă unui împrumut bancar în valoare de 2,75 milioane EUR. Inițial, garanția a fost acordată pe o perioadă de șase luni, respectiv de la 6 martie 2006 la 6 septembrie 2006. Cu toate acestea, Comisia a fost informată că garanția nu a fost revocată după expirarea acestei perioade.

(8)

În temeiul punctului 25 litera (c) din orientările privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor în dificultate (2) (denumite în continuare „orientări”), în cazul unui ajutor care nu a fost notificat, statul membru interesat trebuie să prezinte Comisiei, în termen de șase luni de la prima punere în aplicare a măsurii, un plan de restructurare sau un plan de lichidare sau dovada că împrumutul a fost restituit integral și/sau că garanția a fost revocată.

(9)

În decizia sa din 24 aprilie 2007, Comisia a subliniat că ajutorul pentru salvare nu a fost revocat după expirarea perioadei inițiale de șase luni și că Italia nu a prezentat un plan de restructurare în cursul perioadei menționate. În decizia sa, Comisia a declarat, totuși, că ajutorul era compatibil cu piața comună întrucât constituia un ajutor pentru salvare, în măsura în care era limitat la perioada de șase luni, pentru că respecta toate condițiile, cu excepția celor prevăzute la punctul 25 litera (c) din orientări. Cu toate acestea, având în vedere că ajutorul pentru salvare fusese prelungit peste perioada inițială de șase luni, Comisia avea îndoieli privind compatibilitatea sa și, prin urmare, a decis să inițieze procedura de la punctul 27 (3) din orientări.

(10)

În aceeași decizie, Comisia a mai subliniat că ar fi apreciat dacă ajutorul pentru salvarea New Interline, prelungit în mod ilegitim, ar putea fi considerat compatibil pentru alte motive, în sensul punctului 20 din orientări. Pe această bază ar fi fost posibil să se considere că ajutorul era destinat restructurării.

(11)

Cu toate acestea, se constată că ulterior Italia a retras notificarea privind ajutorul pentru restructurare. Din acest motiv, Comisia nu se mai poate baza pe elemente – în special în materie de restructurare – de natură să garanteze revenirea la stadiul de valabilitate sau pe măsuri compensatorii care să atenueze efectele negative ale ajutorului, elemente care ar permite să se considere ajutorul pentru salvare prelungit în mod ilegal, drept ajutor pentru restructurare compatibil cu piața comună.

(12)

În consecință, Comisia trebuie să constate că garanția de 2,75 milioane de EUR acordată întreprinderii New Interline de către autoritățile italiene este incompatibilă cu piața comună, în conformitate cu normele prevăzute de orientări, în măsura în care aceasta a fost extinsă după data de 6 septembrie 2006.

(13)

Prin urmare, ajutorul pentru salvare în valoare de 2,75 milioane EUR trebuie recuperat de Italia de la întreprinderea beneficiară, New Interline.

(14)

În acest sens, prin scrisoarea din 28 ianuarie 2008, Italia a informat Comisia că la data de 4 mai 2007 autoritățile italiene au rambursat, în locul întreprinderii New Interline, suma totală reprezentând împrumutul împreună cu dobânda aferentă acestuia, Băncii Antonveneta, care acordase împrumutul garantat de stat. Ulterior, la data de 7 iunie 2007, în cadrul procedurii de lichidare voluntară, autoritățile italiene au solicitat ca Avvocatura Distrettuale di Bari să inițieze acțiunile necesare pentru recuperarea creditului pe care statul îl acordase întreprinderii.

(15)

La data de 18 noiembrie 2007, New Interline a decis să depună o cerere la Tribunalul din Bari pentru admiterea unei proceduri de concordat preventiv care permite plata creditorilor sub control judiciar. O asemenea procedură poate avea drept rezultat continuarea activităților productive de către întreprindere.

(16)

În etapa actuală nu se poate ști care va fi rezultatul concordatului preventiv. În orice caz, Italia ar trebui să înregistreze imediat creanța în pasivul întreprinderii în cadrul procedurii de faliment, indiferent de natura acesteia.

(17)

În cazul în care procedura ar avea drept rezultat continuarea activității New Interline, Comisia atrage atenția asupra faptului că, așa cum se prevede la punctul 67 din comunicarea „Punerea în aplicare efectivă a deciziilor Comisiei de obligare a statelor membre să recupereze ajutorul de stat ilegal și incompatibil cu piața comună” (4) (denumită în continuare „Comunicarea privind recuperarea ajutoarelor”), autoritățile responsabile de executarea deciziei de recuperare pot accepta planul de continuare a activități numai dacă în acest fel se asigură rambursarea integrală a ajutorului în termenul prevăzut în decizia Comisiei privind recuperarea. În special, statul membru nu poate renunța în parte la cererea sa de recuperare, nici nu poate accepta altă soluție care nu ar avea drept rezultat încetarea imediată a activității beneficiarului dacă nu se efectuează rambursarea integrală și imediată al ajutorului ilegal. Din acest motiv, în absența rambursării integrale a ajutorului ilegal, autoritățile italiene ar trebui să ia, în termenul stabilit pentru executarea prezentei decizii, toate măsurile de care dispun pentru a se opune continuării activității de către New Interline.

(18)

Trebuie arătat, de asemenea, că în temeiul punctului 68 din comunicarea privind recuperarea ajutoarelor, în cazul unei lichidări și atât timp cât ajutorul nu a fost recuperat în întregime, statul membru trebuie să se opună oricărei cesionări de active care nu are loc în condițiile pieței și/sau este organizată pentru eludarea deciziei de recuperare. În vederea efectuării unui „transfer corect de active”, statul membru trebuie să se asigure că avantajul ilegal creat de ajutor nu este transferat entității care achiziționează activele. Aceasta se întâmplă în cazul în care activele beneficiarului inițial al ajutorului sunt cesionate unui terț la un preț mai mic decât valoarea lor de piață sau unei companii salvatoare, înființată pentru a se eluda ordinul de recuperare. În acest caz este necesar ca ordinul de recuperare să fie extins părții terțe în cauză.

(19)

Comisia arată că, în temeiul articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 privind modul de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (5), statul membru interesat poate să retragă notificarea înainte de adoptarea de către Comisie a deciziei privind ajutorul. În cazul în care Comisia a inițiat deja procedura de examinare formală, Comisia o declară închisă.

(20)

Prin scrisoarea din 9 octombrie 2007, Italia a retras notificarea privind ajutorul pentru restructurare în valoare de 4,75 milioane EUR. În conformitate cu informațiile avute la dispoziție, ajutorul pentru restructurare nu a fost acordat.

(21)

În consecință, este necesar să se închidă procedura de examinare formală inițiată prin decizia menționată anterior, din data de 24 aprilie 2007, care, prin retragerea notificării, a devenit fără obiect în ceea ce privește ajutorul pentru restructurare în favoarea New Interline, notificat de Italia,

(a)

valoarea totală (principal și dobânzile aferente) a sumei care trebuie recuperată de la beneficiar;

(b)

o descriere detaliată a măsurilor adoptate și prevăzute în vederea respectării prezentei decizii;

(c)

documente care să ateste că beneficiarul a fost somat să ramburseze ajutorul.

2.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 235/16

(1)

Decizia 97/10/CE a Comisiei din 12 decembrie 1996 de modificare a Deciziei 79/542/CEE a Consiliului și a Deciziilor 92/160/CEE, 92/260/CEE și 93/197/CEE ale Comisiei privind admiterea temporară și importurile în Comunitate de cai înregistrați din Africa de Sud (2) a fost modificată de mai multe ori și în mod substanțial (3). Este necesar, din motive de claritate și de raționalizare, să se codifice decizia menționată.

(2)

Africa de Sud este inclusă în anexa I la Decizia 2004/211/CE a Comisiei din 6 ianuarie 2004 privind întocmirea listei țărilor terțe și a părților din teritoriul acestora din care statele membre autorizează importurile de ecvidee și de material seminal, de ovule și embrioni din specia ecvină și de modificare a Deciziilor 93/195/CEE și 94/63/CE (4).

(3)

Ca urmare a misiunii de inspecție veterinară efectuată de Comisie în Africa de Sud, s-a constatat că situația sănătății animale este ținută sub control în mod satisfăcător de servicii sanitar-veterinare bine structurate și organizate.

(4)

Durina este endemică în unele părți ale Africii de Sud. Cu toate acestea, provincia Cape de Vest este indemnă de durină de peste 6 luni. Africa de Sud este în mod oficial indemnă de morvă, encefalomielită ecvină de toate tipurile, anemie infecțioasă ecvină și stomatită veziculoasă de peste 6 luni.

(5)

Autoritățile sanitar-veterinare din Africa de Sud au garantat că vor notifica pe cale electronică Comisiei și statelor membre în termen de 24 de ore confirmarea oricărei boli infecțioase sau contagioase la ecvideele menționate în anexa A la Directiva 90/426/CEE, precum și orice modificări în politica de vaccinare și, în timp util, în politica importului de ecvidee.

(6)

Autoritățile sanitar-veterinare din Africa de Sud au oferit o serie de garanții în ceea ce privește caii înregistrați, destinați admiterii temporare sau importului permanent în Comunitate.

(7)

Condițiile de sănătate animală ar trebui adoptate în conformitate cu situația sănătății animale din țara terță în cauză. Datorită unor cerințe necesare referitoare la controlul mișcărilor animalelor și la carantină pe teritoriul Africii de Sud, prezenta decizie se referă doar la admiterea temporară și la importurile de cai înregistrați.

(8)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

2.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 235/s3