I Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare este obligatorie

19.7.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 192/5

REGULAMENTUL (CE) NR. 685/2008 AL CONSILIULUI

din 17 iulie 2008

de abrogare a taxelor antidumping instituite prin Regulamentul (CE) nr. 85/2006 al Consiliului la importurile de somon de crescătorie originar din Norvegia

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (1) (denumit în continuare „regulamentul de bază”), în special articolul 9 și articolul 11 alineatul (3),

având în vedere propunerea Comisiei prezentată după consultarea comitetului consultativ,

întrucât:

A. PROCEDURĂ

1. Măsuri în vigoare

(1)	În urma unei anchete antidumping („ancheta inițială”), Consiliul a instituit, prin Regulamentul (CE) nr. 85/2006 (2), o taxă antidumping definitivă la importurile de somon de crescătorie originar din Norvegia. Taxa definitivă a fost instituită sub forma unui preț minim la import („PMI”).

2. Cerere de reexaminare și inițierea procedurii

(2)	La 20 februarie 2007, Comisia a primit o cerere de reexaminare intermediară parțială depusă de următoarele state membre: Italia, Lituania, Polonia, Portugalia și Spania („solicitanții”), în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(3)

Solicitanții au furnizat elemente de probă prima facie conform cărora circumstanțele care au stat la baza stabilirii măsurilor s-au schimbat și că aceste schimbări au un caracter durabil. Solicitanții au invocat și au prezentat elemente de probă prima facie care arată că o comparație între valoarea normală construită și prețurile de export ar avea ca rezultat o reducere a dumpingului cu mult sub nivelul măsurilor actuale. Prin urmare, nu mai este necesar să se impună în continuare măsuri la nivelurile existente pentru a compensa dumpingul. Această probă a fost considerată suficientă pentru a justifica deschiderea procedurii.

(4)

În consecință, după consultarea comitetului consultativ, la 21 aprilie 2007, Comisia a inițiat, prin publicarea unui aviz în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (3), o reexaminare intermediară parțială a măsurilor antidumping în vigoare la importurile de somon de crescătorie originar din Norvegia, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază („avizul de inițiere”).

(5)	Respectiva reexaminare s-a limitat la aspectele privind dumpingul, având scopul de a evalua necesitatea continuării, a eliminării sau a modificării măsurilor existente.

3. Părțile vizate de procedură

(6)

Comisia a informat în mod oficial toți exportatorii/producătorii din Norvegia, comercianții, importatorii și asociațiile cunoscute ca fiind interesate, precum și reprezentanții Regatului Norvegiei cu privire la inițierea procedurii. Părților interesate li s-a dat posibilitatea de a-și face cunoscute în scris punctele de vedere și de a solicita o audiere până la termenul limită fixat în avizul de inițiere.

4. Eșantionare

(7)

Secțiunea 5 litera (a) din avizul de inițiere a indicat că Comisia poate decide să recurgă la tehnica eșantionării, în temeiul articolului 17 din regulamentul de bază. Ca răspuns la solicitarea adresată în temeiul secțiunii 5 litera (a) punctul (i) din avizul de inițiere, 267 de societăți au furnizat informațiile solicitate în termenul prevăzut. Dintre acestea, 169 erau producători-exportatori de somon de crescătorie. Exporturile au fost realizate fie direct, fie indirect prin intermediul comercianților afiliați și al celor independenți.

(8)

Având în vedere numărul mare de societăți implicate, s-a decis utilizarea dispozițiilor privind eșantionarea și, în acest sens, a fost selecționat un eșantion de societăți producătoare care dețin cele mai mari volume de export către Comunitate (producători-exportatori), în consultare cu reprezentanții industriei norvegiene. Reprezentanții industriei norvegiene au propus includerea în eșantion: (i) a unei societăți producătoare care nu a efectuat exporturi în nume propriu, ci exclusiv prin intermediul comercianților independenți din Norvegia; și (ii) a doi exportatori, dar nu și producători ai produsului în cauză. Acest lucru nu a putut fi acceptat, întrucât, în ceea ce privește societatea producătoare, nu existau garanții suficiente că se puteau într-adevăr identifica vânzările la export către Comunitate efectuate prin intermediul comercianților independenți. În ceea ce privește exportatorii care nu dețin producție proprie de somon, nu s-a putut stabili nicio valoare normală și, prin urmare, nu s-a putut fixa nicio taxă pentru aceste societăți.

(9)

În conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, eșantionul selecționat acoperea cel mai mare volum reprezentativ cu putință de exporturi care putea face în mod rezonabil obiectul anchetei, în intervalul disponibil. Producătorii-exportatori selecționați în eșantionul final reprezentau aproximativ 60 % din volumul raportat din produsul în cauză exportat către Comunitate.

(10)

În ceea ce privește importatorii și în scopul de a permite Comisiei să decidă dacă eșantionarea este necesară, secțiunea 5 litera (a) punctul (ii) din avizul de inițiere prevede că importatorii din Comunitate trebuie să prezinte informațiile menționate în secțiunea respectivă. Numai patru importatori din Comunitate au răspuns la chestionarul de eșantionare. Având în vedere acest număr scăzut de importatori cooperanți, nu a fost necesară nicio eșantionare în acest caz.

(11)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru stabilirea dumpingului. În acest scop, Comisia a invitat toate părțile cunoscute ca fiind interesate, precum și toate celelalte părți care s-au făcut cunoscute în termenele stabilite în avizul de inițiere să coopereze la prezenta procedură și să completeze chestionarele aferente. În acest sens, 267 de producători și exportatori din Norvegia, reprezentanții producătorilor de somon din Comunitate și guvernele Irlandei și Scoției au cooperat cu Comisia și și-au prezentat opiniile. În plus, patru importatori și cei șase producători-exportatori norvegieni incluși în eșantion au prezentat răspunsuri complete la chestionare în termenele stabilite.

(12)

Comisia a efectuat verificări la sediile următoarelor societăți:

(a)

importatori/procesatori/utilizatori:

—	Laschinger GmbH, Bischofmais, Germania;

—	Gottfried Friedrichs KG (GmbH & Co.), Hamburg, Germania;

—	Rodé Vis B.V., Urk, Țările de Jos;

—	Hätälä Oy, Oulu, Finlanda;

(b)

producători-exportatori din Norvegia (nivel de grup):

—	Marine Harvest AS, Bergen, Norvegia;

—	Hallvard Leroy AS, Bergen, Norvegia.

(13)	Cei mai mari doi producători-exportatori norvegieni, și anume Marine Harvest AS și Hallvard Leroy AS, reprezentau peste 44 % din producția totală raportată de producătorii norvegieni cooperanți și 45 % din exporturile Norvegiei către Comunitate.

(14)	Informațiile furnizate de celelalte patru companii selecționate în eșantion au făcut obiectul unei analize detaliate și s-a constatat că, în general, costurile lor de producție și prețurile de export corespundeau cu acelea ale societăților vizitate.

(15)	Toate părțile interesate care au solicitat să fie audiate și care au arătat că există motive speciale care să justifice acest fapt au fost audiate.

5. Perioada de anchetă

(16)	Ancheta privind dumpingul a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2006 și 31 decembrie 2006 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”).

B. PRODUSUL ÎN CAUZĂ ȘI PRODUSUL SIMILAR

1. Produsul în cauză

(17)

Produsul care face obiectul reexaminării este același ca cel al anchetei inițiale, și anume somon de crescătorie (altul decât sălbatic), în fileuri sau nu, proaspăt, refrigerat sau congelat, originar din Norvegia („produsul în cauză”). Definiția exclude alte produse piscicole de crescătorie similare, precum păstrăvii de mari dimensiuni (păstrăvi de lac), somonii provenind din biomasă (somoni vii) și, de asemenea, somonul sălbatic și alte tipuri prelucrate, precum somonul afumat.

(18)

În prezent, produsul este clasificat la următoarele coduri NC: ex 0302 12 00, ex 0303 11 00, ex 0303 19 00, ex 0303 22 00, ex 0304 19 13 și ex 0304 29 13, corespunzătoare diverselor prezentări ale produsului (pește proaspăt sau refrigerat, fileuri proaspete sau refrigerate, pește congelat și fileuri congelate).

2. Produsul similar

(19)

După cum s-a stabilit în ancheta inițială și a fost confirmat de prezenta anchetă, s-a constatat că produsul în cauză și produsul realizat și vândut pe piața internă din Norvegia prezintă aceleași caracteristici fizice de bază și au aceeași utilitate. Prin urmare, aceste produse au fost considerate produse similare, în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază. Întrucât prezenta reexaminare s-a limitat la dumping, nu s-a ajuns la nicio concluzie privind produsul în cauză realizat și vândut de industria comunitară pe piața comunitară.

C. DUMPINGUL

1. Context general

(20)

Producătorii norvegieni de somon de crescătorie vindeau produsul în cauză către Comunitate fie direct, fie prin intermediul comercianților afiliați și al celor independenți. În scopul calculării unui preț de export la nivelul producătorului s-au folosit numai vânzările identificabile destinate pieței comunitare, făcute direct sau prin intermediul societăților afiliate cu sediul în Norvegia.

2. Valoare normală

(21)

Pentru a determina valoarea normală, Comisia a stabilit, în primul rând, pentru fiecare producător-exportator inclus în eșantion, dacă vânzările totale de pe piața internă a somonului de crescătorie erau reprezentative în comparație cu totalul vânzărilor sale la export către Comunitate. În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, vânzările de pe piața internă sunt considerate reprezentative atunci când volumul total de vânzări de pe piața internă pentru fiecare producător-exportator este de cel puțin 5 % din volumul total de vânzări de produse exportate către Comunitate.

(22)

Pentru a determina dacă vânzările pe piața internă au fost reprezentative, vânzările către comercianți independenți din Norvegia și care dețin o licență de export în cursul PAR nu au fost luate în considerare, având în vedere că destinația finală a acestor vânzări nu a putut fi stabilită cu certitudine. Într-adevăr, ancheta a indicat că aceste vânzări erau în majoritate destinate exportului către piețele țărilor terțe și, prin urmare, nu au fost destinate consumului pe piața internă.

(23)	Ulterior, Comisia a identificat acele tipuri de produs vândute pe piața internă de către companii cu vânzări interne reprezentative per ansamblu, care erau identice sau direct comparabile cu tipurile vândute la export către Comunitate.

(24)

Vânzările pe plan intern ale unui anumit tip de produs au fost considerate suficient de reprezentative atunci când volumul din acel tip de produs vândut pe piața internă clienților independenți pe perioada anchetei a reprezentat 5 % sau mai mult din volumul total al tipului de produs comparabil vândut la export către Comunitate.

(25)

S-a examinat, de asemenea, dacă vânzările interne din fiecare categorie de produs în cauză, efectuate în cantități reprezentative, pot fi considerate ca fiind efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale, în temeiul articolului 2 alineatul (4) din regulamentul de bază, stabilind proporția de vânzări profitabile din categoria în cauză, realizate către clienți independenți. Acest fapt s-a realizat prin stabilirea proporției de vânzări profitabile interne către clienți independenți ale fiecărui tip de produs exportat pe piața internă pe durata perioadei de desfășurare a anchetei, după cum urmează:

(26)

Atunci când vânzările unui tip de produs efectuate la un preț net egal sau mai mare decât costul de producție calculat reprezintă peste 80 % din volumul total al vânzărilor din categoria în cauză, iar prețul mediu ponderat practicat pentru această categorie este egal cu sau mai mare decât costul de producție, valoarea normală s-a stabilit pe baza prețurilor reale practicate pe piața internă. Acest preț a fost calculat ca medie ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor interne pentru acel tip făcute în cursul PAR, indiferent dacă aceste vânzări au fost profitabile sau nu.

(27)

Atunci când volumul vânzărilor profitabile ale unui tip de produs reprezentau cel mult 80 % din volumul total al vânzărilor tipului respectiv de produs sau atunci când prețul mediu ponderat al acelui tip de produs era mai mic decât costul de producție, valoarea normală s-a stabilit pe baza prețului intern real, exprimat ca medie ponderată numai a vânzărilor profitabile, în cazul în care aceste vânzări reprezintă cel puțin 10 % din volumul total al vânzărilor tipului respectiv de produs.

(28)

În cazul în care volumul vânzărilor profitabile ale oricărui tip de produs era mai mic de 10 % din volumul total de vânzări ale tipului respectiv, s-a considerat că tipul respectiv de produs era vândut în cantități insuficiente pentru ca prețurile practicate pe piața internă să constituie o bază valabilă pentru determinarea valorii normale.

(29)	În cazul în care prețurile interne ale unui anumit tip de produs vândut de un producător-exportator nu au putut fi folosite pentru a stabili valoarea normală, a fost necesară aplicarea unei alte metode.

(30)

În primul rând, s-a examinat dacă valoarea normală poate fi stabilită pe baza prețurilor interne ale altor producători din Norvegia, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din regulamentul de bază. Întrucât, în acest caz, în absența datelor fiabile privind prețurile altor producători, s-a recurs la metoda valorii normale construite, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(31)

Prin urmare, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, Comisia a calculat în schimb o valoare normală construită, după cum urmează. Valoarea normală a fost construită prin adăugarea la costurile de fabricație suportate de fiecare producător-exportator pentru tipurile exportate, ajustate acolo unde a fost cazul, a unei sume acceptabile pentru costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale (costuri „VAG”) și a unei marje de profit rezonabile.

(32)

În toate cazurile, costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale, precum și profitul au fost stabilite în conformitate cu metodele stabilite la articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază. În acest scop, Comisia a examinat dacă costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale suportate și profitul realizat de către fiecare dintre producătorii-exportatori în cauză de pe piața internă constituie date fiabile.

(33)

Niciunul dintre cei șase producători-exportatori în cauză pentru care valoarea normală a trebuit să fie construită nu a avut vânzări interne reprezentative. Prin urmare, metoda descrisă în partea introductivă a articolului 2 alineatul (6) nu a putut fi utilizată. Articolul 2 alineatul (6) litera (a) nu a putut fi aplicat întrucât niciunul dintre producătorii-exportatori în cauză nu a avut vânzări interne reprezentative. Nici articolul 2 alineatul (6) litera (b) nu a fost aplicabil, deoarece s-a dovedit că vânzările din categoria generală de produse pe piețele interne nu au fost efectuate în cadrul unor operațiuni comerciale normale. Prin urmare, sumele corespunzătoare costurilor de vânzare, cheltuielilor administrative și altor costuri generale, precum și marjei de profit s-au stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (c) din regulamentul de bază, adică pe baza oricărei alte metode rezonabile. În acest sens și în absența altor informații mai fiabile, s-a considerat că o marjă de profit de 30 % și o sumă de 3 % corespunzătoare costurilor de vânzare, cheltuielilor administrative și altor costuri generale ar fi rezonabile, având în vedere cifrele raportate de cei șase producători-exportatori în cursul PAR cu privire la vânzările lor interne.

(34)

Producătorii-exportatori norvegieni au contestat utilizarea unei marje de profit de 30 %, afirmând faptul că aceasta nu ar corespunde cifrelor reale ale marjelor normale din sectorul de piscicultură. Cu toate acestea, nu au existat indicii la dosar din care să rezulte că aceste sume reprezentând profituri ar depăși profitul realizat în mod normal de alți producători-exportatori din vânzarea de produse de aceeași categorie pe piața internă din țara de origine în cursul PAR. Într-adevăr, așa cum s-a menționat mai sus, marja de profit utilizată s-a bazat pe cifre reale verificate. Prin urmare, acest argument a trebuit să fie respins.

3. Prețul de export

(35)

În toate cazurile în care produsul în cauză a fost exportat către clienți independenți din cadrul Comunității, prețul de export a fost stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, și anume pe baza prețurilor de export plătite efectiv sau care urmează să fie plătite.

(36)

Atunci când vânzările la export au fost efectuate prin intermediul comercianților afiliați, prețul de export a fost construit, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, pe baza prețului la care produsele importate au fost revândute pentru prima dată unui cumpărător independent, după ajustarea cu ansamblul cheltuielilor suportate între import și revânzare și majorarea cu o sumă rezonabilă pentru costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale și pentru marja de profit. În acest sens, s-au utilizat costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale reale ale comercianților afiliați în cursul PAR. În ceea ce privește marja de profit, s-a stabilit pe baza informațiilor disponibile și în absența oricărei alte informații mai fiabile că o marjă de profit de 2 % era rezonabilă pentru un comerciant din acest sector de activitate.

(37)

Astfel cum se menționează mai sus în considerentul 22, în cazurile în care vânzările au fost efectuate prin intermediul comercianților independenți, nu a fost posibilă determinarea cu certitudine a destinației finale a produsului exportat. Prin urmare, nu s-a putut stabili dacă o vânzare dată a fost efectuată către un client stabilit în Comunitate sau într-o altă țară terță și, în consecință, s-a hotărât să nu se țină seama de vânzările către comercianții independenți. Industria comunitară s-a opus acestei abordări, afirmând că astfel de vânzări ar fi trebuit să facă obiectul unei anchete, presupunând că somonul era vândut, prin intermediul comercianților independenți care au intrat în Comunitate, la prețuri inferioare prețului minim de import.

(38)

Se reamintește că, atunci când se stabilește prețul de export, ar trebui să fie luate în considerare vânzările către primul client independent, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, și că, în consecință, în contextul determinării dumpingului, prețurile de revânzare practicate de primii clienți independenți sunt irelevante. Prin urmare, acest argument a trebuit să fie respins.

4. Comparație

(39)	Comparația dintre valoarea normală și prețurile de export a fost făcută pe baza nivelului franco fabrică.

(40)

În scopul asigurării unei comparații juste între valoarea normală și prețul de export, s-a ținut seama, sub forma ajustărilor, de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Au fost acordate ajustări adecvate în toate cazurile în care acestea s-au dovedit rezonabile, precise și susținute prin elemente de probă verificate. Pe această bază, s-au operat ajustări pentru a lua în considerare diferențele referitoare la reduceri de preț, rabat, costuri de transport, asigurare, manipulare, încărcare, precum și costurile auxiliare, ambalare, credit și taxe de import.

5. Dumping

5.1. Societăți care au făcut parte din eșantion

(41)

Pentru producătorii-exportatori care au fost incluși în eșantion, s-a calculat o marjă de dumping individuală. Pentru aceste societăți, valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs în cauză exportat către Comunitate a fost comparată cu prețul mediu ponderat de export al produsului de tip corespunzător, în conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază.

5.2. Societăți care nu au făcut parte din eșantion

(42)

În ceea ce privește producătorii-exportatori care au cooperat și care nu au făcut parte din eșantion, s-a constatat că, pentru majoritatea vânzărilor lor, prețurile de export au fost în general similare celor ale exportatorilor care au făcut parte din eșantion. În absența informațiilor contrare, s-a considerat că rezultatele eșantionării au fost reprezentative pentru toți ceilalți exportatori.

5.3. Societăți care nu au cooperat

(43)	Ținând seama de înaltul nivel de cooperare (aproape 100 %), s-a concluzionat, de asemenea, că marjele de dumping constatate pentru producătorii-exportatori care au cooperat și care au făcut parte din eșantion au fost reprezentative la nivelul Norvegiei.

5.4. Marjele de dumping

(44)

Pe această bază, marjele de dumping, exprimate în procent din prețul CIF net franco frontieră comunitară, înainte de vămuire, sunt următoarele:

Marine Harvest AS	–20,3 %
Norway Royal Salmon AS	–5,9 %
Hallvard Leroy AS	–13,0 %
Mainstream Norway AS	–0,8 %
Norwell AS	–0,8 %
Polar Quality AS	–2,7 %

(45)	Marja de dumping medie ponderată pentru cele șase societăți exportatoare este de – 16,1 %.

D. PROBABILITATEA REAPARIȚIEI DUMPINGULUI

1. Context general

(46)

Dat fiind faptul că dumpingul constatat în cursul PAR a fost la nivelul de minimis, s-a examinat probabilitatea reapariției dumpingului în cazul expirării măsurilor, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, adică dacă circumstanțele în cursul PAR ar avea un caracter durabil. În acest sens, următoarele patru aspecte au fost examinate în special: (i) evoluția valorii normale; (ii) evoluția volumelor exporturilor și a prețurilor de export către Comunitate și alte țări terțe; (iii) volumele și capacitățile de producție în Norvegia; și (iv) situația industriei norvegiene.

2. Evoluția valorii normale

(47)

Pentru marea majoritate a vânzărilor la export (99 %), valoarea normală a fost construită în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, pe baza costului de fabricație suportat de producătorii-exportatori în cauză, adăugând o sumă pentru costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale, precum și pentru marja de profit. Prin urmare, s-a considerat necesar să se examineze evoluția probabilă a costurilor de producție în Norvegia ca substitut pentru prețurile interne, pentru a determina evoluția probabilă a valorii normale.

(48)	Ancheta a demonstrat că structura costurilor producătorilor-exportatori norvegieni a rămas stabilă în tot cursul PAR. De fapt, în cursul PAR, costurile unitare de producție ale întreprinderilor anchetate au fost în medie cu 20-25 % mai scăzute decât prețul minim de import.

(49)

În ceea ce privește evoluția lor probabilă, mai mulți factori având o influență asupra nivelului costurilor unitare au fost examinați, precum costurile pentru hrană, costurile somoteiului, impactul procesului de consolidare a industriei norvegiene a somonului și utilizarea sporită a noilor tehnologii din ce în ce mai rentabile.

(50)

S-a considerat că costurile pentru hrană, care reprezintă între 50-60 % din costul total, constituie un indicator fiabil al evoluției costului total. Acest aspect este de asemenea confirmat de analiștii specializați în acest sector. Anumite părți interesate au afirmat că costul total ar fi crescut după PAR și că este posibil să crească și mai mult, cu cel puțin 30 % până la sfârșitul anului 2008 în comparație cu începutul PAR, în special din cauza creșterii prețurilor la hrană invocate. Aceste părți au afirmat în continuare că o creștere a valorii normale combinată cu o scădere a prețurilor de export ar duce la o reapariție a dumpingului.

(51)

Părțile interesate în cauză nu au furnizat niciun element de probă în sprijinul creșterii previzibile invocate de 30 % a costului pentru hrană. În plus, analiza evoluției posibile a costurilor nu a putut confirma aceste afirmații. Astfel, contrar celor afirmate de părțile interesate respective, ancheta a demonstrat că costurile pentru hrană verificate de producătorii-exportatori norvegieni au rămas mai mult sau mai puțin stabile în tot cursul PAR și în primele trei trimestre din 2007. Astfel tabelul 1 de la considerentul 54 nu arată decât o ușoară creștere a costului pentru hrană între 2006 și 2007. Ancheta a demonstrat de asemenea că majorarea prețului hranei este legată în principal de creșterea prețurilor ale anumitor componente de hrană (materii prime) cum ar fi uleiul de pește și făina de pește. Trebuie reținut faptul că uleiul de pește și făina de pește pot fi înlocuite într-o anumită măsură de alte materii prime mai puțin costisitoare în compoziția hranei peștilor cum ar fi uleiurile și făina vegetale. În consecință, producătorii de hrană ar modifica în mod normal compoziția hranei peștilor în scopul de a menține costul total pentru hrană la un nivel cât mai scăzut posibil. Prin urmare, se preconizează că, chiar și în eventualitatea în care costul anumitor componente de hrană ar crește, aceasta nu va avea un impact liniar direct asupra costului total pentru hrană, adică dacă va exista o creștere, această creștere se va realiza într-un ritm considerabil mai lent. Trebuie reținut, de asemenea, că ceilalți factori de cost descriși mai jos în considerentele 52 și 55-63 vor înregistra probabil o scădere și, prin urmare, vor avea un efect de compensare asupra creșterii potențiale a costului hranei.

(52)

În ceea ce privește prețul somoteilor, care reprezintă aproximativ 15 % din costul total de crescătorie, ancheta a stabilit că prețurile au scăzut, după cum se indică în tabelul 1 de mai jos. Deși este dificil de prevăzut exact evoluția costurilor somoteilor, tendința persistentă de scădere indicată în tabelul 1 de mai jos a fost considerată ca un indicator fiabil care permite în mod rezonabil să se concluzioneze că această tendință se va menține în viitor. În orice caz, ancheta nu a demonstrat modificări semnificative ale costurilor somoteilor în viitor și niciuna dintre părțile interesate nu a făcut afirmații în acest sens.

(53)

Având în vedere că atât costurile pentru hrană, cât și pentru somotei reprezintă cel puțin 65 % din costurile totale și că uleiul și făina de pește sunt într-o anumită măsură înlocuibile cu alte materii prime mai puțin costisitoare în compoziția hranei peștilor (a se vedea considerentul 51 de mai sus), s-a concluzionat că nu se prevede o creștere semnificativă a costului total în viitorul apropiat.

(54)

Tabelul 1: Evoluția costurilor pentru hrană și somotei în coroane norvegiene (per kilogram de somon, eviscerat cu cap) [sursa: Kontali Analyse AS (4) (2008)]

Norvegia	2003	2004	2005	2006	2007 estimări
Hrana	10,36	9,41	8,90	10,08	10,65
Somotei	2,10	2,00	1,94	1,72	1,70

(55)

În urma comunicării informațiilor, industria comunitară a prezentat obiecții privind constatările prezentate mai sus, susținând că costurile pentru hrană ar fi trebuit repartizate pe generație, aceste costuri din cursul unui anumit an neafectând costul unei recolte în anul respectiv, ci costurile unei viitoare recolte. Altfel, constatările privind evoluția costurilor pentru hrană nu ar reflecta corect situația reală. Acest argument a trebuit să fie respins, deoarece în cadrul analizei au fost utilizate costurile pentru hrană efectiv verificate agregate pe generație.

(56)

Industria comunitară a formulat de asemenea obiecții la concluziile conform cărora prețurile mai ridicate ale anumitor componente de hrană pot fi compensate prin produse de înlocuire. În acest sens, s-a susținut că, din cauza unei creșteri a prețurilor altor componente de hrană, pe de o parte, și a impactului negativ asupra calității cărnii de somon, pe de altă parte, această înlocuire ar fi limitată. În ceea ce privește creșterea costurilor altor componente de hrană, acest argument nu a fost susținut de elemente de probă suficiente și, prin urmare, a trebuit respins. Se recunoaște că înlocuirea anumitor componente de hrană este limitată. Cu toate acestea, așa cum se menționează la considerentul 51 de mai sus, s-a constatat că înlocuirea este într-adevăr posibilă într-o anumită măsură. Pe această bază, s-a concluzionat că, deși costurile pentru hrană pot crește în viitor, este puțin probabil ca acestea să crească în aceeași măsură ca și creșterea costurilor făinii și uleiului de pește. Industria comunitară nu a prezentat niciun element de probă de natură să anuleze aceste concluzii.

(57)

Procesul de consolidare este un alt factor care contribuie la stabilizarea costurilor de producție. Trebuie reținut faptul că, începând din anul 2000, numărul de întreprinderi care produc 80 % din somonul de Atlantic din Norvegia s-a redus de la 55 la 31 în 2006. Deși sectorul de piscicultură poate fi încă considerat fragmentat, procesul de consolidare a avut efecte pozitive asupra costurilor de producție, nu numai la marii producători norvegieni, care au făcut, de asemenea, parte din eșantion, dar și pentru ansamblul sectorului, fapt confirmat de analiștii specializați în acest sector. Într-adevăr, noile sinergii, integrarea activităților de producție și a economiilor de scară au permis producătorilor să controleze creșterea costurilor unitare, în ciuda creșterii importante a volumului producției.

(58)	Se așteaptă ca această tendință de consolidare să continue în viitor, ceea ce va avea, foarte probabil, un nou impact pozitiv asupra costurilor, prin intermediul economiilor de scară.

(59)	În ultimul rând, introducerea de noi tehnologii și de noi echipamente în activitățile de piscicultură a contribuit la controlul creșterii costurilor unitare, în ciuda creșterii volumului producției (a se vedea considerentul 64 și următoarele).

(60)

Ca urmare a comunicării informațiilor, industria comunitară a contestat faptul că costurile de producție ar fi scăzut, susținând că consolidarea în sine nu este, în mod necesar, un factor de reducere a costurilor. Astfel, s-a susținut că, în conformitate cu statisticile norvegiene, întreprinderile mici și mijlocii din Norvegia ar fi mult mai eficiente decât marile grupuri. S-a mai afirmat, de asemenea, că concluzia reducerilor de costuri ar fi în contradicție cu concluziile considerentului 92 privind consecințele posibile ale apariției unei epidemii și perspectiva unei scăderi a randamentului pentru somotei în viitor, doi factori care ar avea un efect de creștere a costurilor.

(61)

Se observă în primul rând că considerentul 92 nu se referă la consecințele apariției unei epidemii, ci la rata normală a mortalității inerentă producției de somon, care nu are absolut niciun impact asupra costurilor ca atare. În al doilea rând, perspectiva unei scăderi a randamentului pentru somotei menționată în considerentul respectiv nu se datorează unei situații excepționale și nu este considerată a fi semnificativă, prin urmare, aceasta nu are un impact semnificativ asupra costului global. Considerentul 92 încearcă doar să demonstreze că creșterea volumului producției nu s-ar traduce automat prin creșterea producției de somotei, având în vedere că și alți factori exercită o influență asupra volumului prelevat, fapt care nu a fost contestat de industria comunitară.

(62)	În ceea ce privește efectul reducerii costurilor legate de procesul de consolidare, industria comunitară nu a prezentat niciun element de probă în sprijinul obiecțiilor ei. Prin urmare, argumentele comunitare în această privință au trebuit să fie respinse.

(63)

În concluzie, ținând seama de cele menționate anterior, se consideră că valoarea normală nu poate crește în mod semnificativ în viitorul apropiat. Din contră, ținând seama în special de procesul de consolidare existent, noi reduceri de costuri ar putea avea loc chiar dacă prețurile la hrană ar înregistra o tendință de creștere (a se vedea considerentul 51 de mai sus). În consecință, valoarea normală construită, care se fondează pe costurile de fabricație, este considerată ca fiind de natură durabilă.

3. Evoluția prețurilor de export și a volumelor producției în Norvegia

3.1. Evoluția volumului producției în Norvegia și a exporturilor către UE

(64)

După cum se indică în tabelul 2 de la considerentul 65, producția norvegiană de somon a crescut constant în cursul ultimilor trei ani și în special în 2007, în principal datorită condițiilor biologice favorabile, în comparație cu 2006, când producția a fost slabă. Cu toate acestea, în conformitate cu tabelul 3 de la considerentul 66 privind consumul total estimat în Comunitate, piața comunitară pentru produsul în cauză a crescut și ea în mod semnificativ, de la + 9,40 % între 2006 și 2007, și ar trebui să crească în continuare pe baza tendințelor anterioare. Evoluția consumului indicată în tabelul 3 de mai jos include toate importurile din țările terțe, precum și vânzările industriei comunitare pe piața comunitară.

(65)

Tabelul 2: Producția totală de somon în tone de echivalent de pește întreg între 2003 și 2007 (sursa: Kontali Analysis: Monthly Salmon Report January No 01/2008).

Norvegia	2003	2004	2005	2006	2007
	508 400	537 000	572 300	598 500	723 200
Variația anuală		5,63 %	6,57 %	4,58 %	20,80 %

(66)

Tabelul 3: Evoluția consumului (ofertă din toate sursele, inclusiv din industria comunitară) de somon de Atlantic în Comunitate între 2004 și 2007 (sursa: Kontali Analysis: Monthly Salmon Report January No 01/2008).

Anul	2003	2004	2005	2006	2007
	579 200	603 100	634 600	651 000	712 200
Variația anuală		3,94 %	5,22 %	2,58 %	9,40 %

(67)

În 2007, conform statisticilor publice (Kontali Analysis), cota de piață estimată a somonului norvegian în Comunitate a ajuns la 71 %, față de 69 % în 2006. Această situație se datorează, însă, în special scăderii importurilor din Chile, unde nivelul producției a scăzut între 2006 și 2007 cu 3 % până la 5 % (în funcție de surse), din cauza unei epidemii despre care se anticipează că va avea efecte durabile asupra nivelului producției, cel puțin pentru 2008 și anii următori.

(68)

Pe baza celor de mai sus, s-a concluzionat că piața comunitară în expansiune va fi capabilă să absoarbă o mare parte a volumului de producție din Norvegia fără ca producția norvegiană să acapareze o cotă de piață semnificativă în dauna industriei comunitare. Mai mult, așa cum se subliniază mai departe în considerentul 78 și în cele care urmează, o parte a volumului de producție din Norvegia este de așteptat să fie exportată într-o măsură tot mai mare către piețe din terțe țări unde s-a observat o creștere considerabilă. În sfârșit, reducerea prezenței chiliene în Comunitate va contribui la rândul său, foarte probabil, la reducerea pe mai departe a riscului de ofertă excedentară la export către Comunitate.

(69)

După comunicarea informațiilor, industria comunitară a susținut că situația din Chile nu are impact semnificativ pentru piața comunitară, pentru că somonul chilian era exportat mai ales pe piața SUA și astfel situația ofertei pe piața comunitară este, în esență, determinată de exporturile norvegiene. Industria comunitară a adus, mai departe, argumentul cotei de piață a produselor norvegiene în Comunitate, care a crescut cu 2 %, în timp ce importurile din Chile în Comunitate ar fi crescut cu 5 % la începutul lui 2008.

(70)

Trebuie remarcat, în primul rând, că datele furnizate de industria comunitară se referă doar la 2-3 luni din 2008 și, prin urmare, nu se poate trage nicio concluzie semnificativă pe baza acestora. Într-adevăr, în cazul acestui tip de piață, evoluția trebuie să fie urmărită pe o perioadă mai lungă de timp. În al doilea rând, epidemia din Chile ar trebui să aibă impact asupra ofertei la nivel mondial care, într-adevăr, se va reduce, iar volumul suplimentar de producție din Norvegia poate fi redirecționat.

(71)

Unele părți interesate au afirmat că prețurile de export către Comunitate au scăzut semnificativ după PAR și vor ajunge la nivelul de 2,85 EUR/kg în 2008, ceea ce, în combinație cu creșterea invocată a costurilor și, în consecință, a valorii normale va duce la dumping. Acest preț a fost estimat pe baza prețului mediu transversal raportat pe piața de la Oslo în 2007, respectiv 3,13 EUR/kg, prin deducerea unei scăderi medii estimate de preț între 0,06 EUR/kg și 0,28 EUR/kg.

(72)	Având în vedere evoluția valorii normale și așa cum s-a explicat în considerentul 47 și următoarele, argumentele aduse de părțile interesate respective au trebuit să fie respinse.

(73)	Pentru prețurile de export către Comunitate, statisticile disponibile public arată că afirmațiile părților interesate menționate nu sunt confirmate de evoluția recentă a prețurilor de export, așa cum se arată mai jos în graficul 1.

(74)	Graficul 1: Evoluția prețurilor (FCA Oslo EUR/kg de somon proaspăt superior – sursa Fish Pool) în 2006, 2007 și începutul lui 2008

(75)

Se vede din graficul de mai sus că prețurile în Comunitate în 2007 au fost, într-adevăr, semnificativ mai scăzute decât mare parte a PAR, respectiv în 2007 au fost între 2,88 EUR/kg și 3,51 EUR/kg. Cu toate acestea, ancheta a stabilit că aceste prețuri au fost, chiar în aceste condiții, mult peste costurile stabilite de producție și, astfel, peste valoarea normală, prin urmare nu au fost considerate ca fiind la nivel de dumping. Mai mult, pe baza informațiilor disponibile pentru primele trei luni din 2008, s-a constatat că prețurile în această perioadă au fost între 2,96 EUR/kg și 3,35 EUR/kg, prin urmare tot peste costurile stabilite. Prin urmare, este foarte probabil că prețurile nu au fost la nivel de dumping, dacă se ia în considerare faptul că valoarea normală a rămas stabilă, așa cum s-a concluzionat în considerentul 47 și următoarele. Ancheta a arătat că prețurile continuă să fie influențate de cererea pieței, dar sunt stabilite la momentul actual la un nivel mai ridicat. Se observă, de asemenea, că fluctuațiile de preț sunt normale în acest sector.

(76)

Industria comunitară a afirmat că prețurile de export după PAR au fost influențate de existența prețului minim de import și au fost, astfel, menținute la un nivel relativ ridicat. S-a adus mai departe argumentul că, prin urmare, dacă astfel de măsuri ar fi lăsate să expire, nivelul prețului în Comunitate ar scădea semnificativ. Această concluzie nu este confirmată de constatările prezentei anchete, care a arătat că valoarea normală ar trebui să rămână relativ stabilă, în timp ce posibilitatea descreșterii semnificative a nivelurilor prețurilor de export către Comunitate este scăzută. Ultimele constatări s-au bazat pe o analiză cuprinzătoare a mai multor aspecte enumerate în considerentul 46, de exemplu evoluția probabilă a producției și a volumului exporturilor din Norvegia către Comunitate și alte piețe din țări terțe. Industria comunitară nu a înaintat nicio informație sau probă care ar putea devaloriza constatările făcute în acest sens.

(77)

Luând în considerare cele de mai sus, s-a concluzionat că o creștere a importurilor de somon din Norvegia în Comunitate nu ar trebui să creeze riscul unei oferte excedentare pe piața comunitară. Mai mult, dată fiind situația costurilor de producție și a prețurilor de export către Comunitate, riscul de dumping pare a fi scăzut.

3.2. Prețul de export și evoluția volumului de export către țări care nu sunt membre UE

(78)

Ancheta a arătat că principala piață pentru somonul norvegian este și probabil va rămâne Comunitatea, urmată de Rusia și Japonia. În plus, există piețe emergente pentru somon, unde exporturile norvegiene au crescut în ultimii ani, tendință care este de așteptat să continue pe viitor (a se vedea mai departe considerentul 82 și următoarele). Într-adevăr, ancheta a arătat că producătorii norvegieni sunt pregătiți să aprovizioneze aceste piețe pe viitor, având în vedere că au reușit să stabilească relații cu clienții locali și operațiuni de distribuție/vânzare care indică interesul puternic al producătorilor-exportatori norvegieni pentru aceste piețe.

(79)

Anumite părți interesate au adus argumentul că piața rusească are o tradiție a volatilității și, prin urmare, nu se poate prevedea dacă cererea pe această piață va crește cu adevărat și dacă producătorii-exportatori norvegieni vor fi, la rândul lor, capabili să exporte cantități sporite pe această piață, în viitor. Aceleași părți au adus, de asemenea, argumentul că vânzările la export din Norvegia către Japonia prezintă o tendință de scădere pe ultimii cinci ani și, prin urmare, ca și mai înainte, nu e sigur dacă volumele sporite de producție din Norvegia pot fi, într-adevăr, exportate pe piața japoneză.

(80)	Cu toate acestea, în ceea ce privește Rusia, ancheta a arătat că piața de aproximativ 61 000 tone a continuat să crească și că nu există motive să se presupună că nu va continua să crească în viitorul previzibil.

(81)

Exporturile totale de somon din diferite țări producătoare către Japonia au prezentat o scădere cu 15 % în 2007, în comparație cu 2006. Cu toate acestea, în timp ce unele dintre țările furnizoare au scăzut exporturile către Japonia, Norvegia și-a putut crește cota de piață de la 52 % în 2006 până la 66 % în 2007 (sursa: Kontali Analysis). Așa cum s-a menționat mai sus, în considerentul 67, randamentul producției din Chile a fost în mare măsură afectat de epidemie și, astfel, s-au redus semnificativ volumele de export în general și, la rândul lor, cele către Japonia. Norvegia a reușit, astfel, să preia procente de piață de la Chile, o situație care este de așteptat să dureze cel puțin până în 2009, așa cum s-a menționat deja în considerentul 67.

(82)

Așa cum se arată în tabelul 4 din considerentul 85 de mai jos, exporturile norvegiene către alte piețe emergente din lume, cum ar fi Europa de Est (Ucraina, Belarus) și Extremul Orient (China, Republica Coreea, Hong Kong, Thailanda), au crescut și ele semnificativ și, contrar celor afirmate de părțile interesate respective, aceste piețe vor absorbi, foarte probabil, o parte tot mai mare a producției norvegiene în anii următori.

(83)

S-a constatat că prețurile de export către Comunitate și către alte țări terțe pe bază FCA Oslo sunt la niveluri similare și s-a concluzionat astfel că toate piețele au o atractivitate comparabilă, dacă există o cerere suficientă. Atunci când este vândut drept proaspăt sau congelat, produsul în cauză se transportă în UE, de obicei cu camionul. Când se vinde la destinații mai îndepărtate, inaccesibile pe cale rutieră într-o anumită limită de timp, produsul în cauză se transportă pe cale aeriană.

(84)

Pe baza celor de mai sus, se concluzionează că, ceilalți factori fiind egali, deteriorarea producției de somon între 3 % și 5 % în 2007 în Chile, legată de epidemie, va contribui la restrângerea creșterii globale a ofertei în 2008 și va oferi producătorilor norvegieni oportunități pe piețe cum ar fi Japonia, SUA și alte piețe emergente pe care producătorii chilieni dețin cote de piață semnificative.

(85)

Tabelul 4: Dezvoltarea pieței (exporturi) pentru somonul de Atlantic din Norvegia – 2006 față de 2007 (volum în tone greutate rotunjită) – (Sursa: Norwegian Seafood Export Council).

	Volumul 2006	Volumul 2007	Variație
UE	438 569	509 273	16,1 %
Japonia	26 703	28 846	8,0 %
Rusia	39 998	61 248	53,1 %
SUA	10 752	14 136	31,5 %
Ucraina	6 518	13 617	109 %
China	5 284	9 021	71 %
Republica Coreea	6 037	7 613	26 %
Thailanda	3 177	7 887	148 %

(86)

Industria comunitară a obiectat față de constatările de mai sus, afirmând că dezvoltarea volumelor de export din Norvegia către alte țări terțe ar fi arătat o tendință diferită la începutul lui 2008, respectiv exporturile către aceste țări în termeni absoluți ar fi scăzut și creșterea totală a exporturilor ar fi fost mai mică decât în 2007 și mai mică decât creșterea exportului către Comunitate în cursul aceleiași perioade.

(87)

Ancheta a arătat că datele pentru importuri la începutul lui 2008 prezintă variații semnificative în funcție de sursele folosite. Astfel, Kontali Analsys a arătat tendințe de creștere cu grad mult mai ridicat pentru aceeași perioadă. Mai mult, așa cum s-a menționat în considerentul 70, evoluția pieței trebuie să fie urmărită pe o perioadă mai îndelungată de timp pentru a se obține o imagine concludentă. Argumentele industriei comunitare nu au putut, prin urmare, să devalorizeze constatările în privința evoluției volumelor de export către alte țări terțe.

4. Volume de producție și capacități de producție în Norvegia

(88)

Nivelul de producție în Norvegia, respectiv biomasa maximă admisă, este determinat în principal prin numărul de licențe de producție emise de către autoritățile norvegiene și de capacitatea piscicultorilor de a atinge producția cea mai ridicată posibil în limitele licenței pe care o posedă. Alți factori susceptibili să sporească producția de somon sunt, de exemplu, factori biologici și meteorologici favorabili și îmbunătățirea procedurilor de piscicultură prin intermediul echipamentelor de înaltă tehnologie. Pe de altă parte, izbucnirea unei epidemii piscicole poate afecta semnificativ producția și poate duce la o scădere a cantității recoltate de pește, așa cum a fost cazul în Chile, pentru anul 2007.

(89)

Anumite părți interesate au afirmat că sporirea producției de puiet de pește în Norvegia începând cu anul 2006 (o presupusă creștere de 20 % între 2006 și 2008) este un indiciu clar că volumul producției de somon norvegian va crește semnificativ în următorii doi ani și se va ajunge, astfel, la situația de ofertă excedentară. Pe această bază și luând în considerare recolta deosebit de mare obținută în 2007, aceste părți argumentează că în 2008 (și după) volumele de producție în Norvegia vor fi semnificativ mai mari și vor depăși cu mult creșterea piețelor sale de export și, în special, cea a pieței comunitare. Părțile interesate respective au afirmat că, dacă îmbunătățirea recoltei, obținută de industria norvegiană a somonului în 2007, se repetă în 2008, surplusurile sau cantitățile nevândute ar putea ajunge între 20 000 și 91 000 tone, cifre care rezultă dintr-un nivel estimat al producției de 870 000 tone echivalent de pește întreg, respectiv 150 000 tone mai mult decât în 2007.

(90)	Ancheta nu a confirmat aceste presupuneri. Cu toate că, într-adevăr, a existat o creștere a producției de puiet de pește în 2006, această creștere a fost în tendința celor din ultimii ani și nu poate fi considerată excepțională, așa cum se vede mai jos, în graficul 2.

(91)	Graficul 2: Numărul de puieți de somon produs (în mii de bucăți) – (Sursa: SSB Norway)

(92)

În plus, pe baza unei combinații de diferiți factori, ca de exemplu mortalitatea, reglementările guvernamentale care stabilesc biomasa maximă admisă și reducerea randamentului pentru somotei în 2008, conform Kontali Analysis, producția estimată de somon în 2008 ar trebui să crească doar cu 6 %, respectiv de la 723 000 tone echivalent de pește întreg în 2007 până la 770 000 tone în 2008, respectiv 47 000 tone echivalent de pește întreg. Cifrele cu privire la dezvoltarea mai slabă a biomasei în 2008 sunt susținute de datele vânzărilor de hrană, care arată o scădere semnificativă în 2008 în comparație cu 2007 (sursa: Havbruksdata și FHL).

(93)

În urma comunicării informațiilor, industria comunitară și-a reiterat afirmația potrivit căreia volumul producției din Norvegia este probabil să crească semnificativ și a înaintat alte date cu privire la cantitățile recoltate, stocuri și puietul de pește, referitoare la începutul lui 2008. Ca și mai înainte, s-a considerat că datele referitoare la doar două luni ale anului nu sunt concludente prin ele însele și nu pot, astfel, să devalorizeze constatările cu privire la dezvoltarea volumului de producție în Norvegia, așa cum s-a subliniat anterior.

(94)

În consecință, pe baza informațiilor disponibile, deși volumele de producție în Norvegia înregistrează o tendință de creștere, este puțin probabil să apară o creștere dramatică a producției în viitorul apropiat, așa cum afirmă părțile interesate menționate anterior. În plus, așa cum s-a evidențiat în considerentul 82 și următoarele, este puțin probabil ca sporurile volumelor de producție să fie exportate în totalitate către Comunitate, fiind mai probabil ca ele să fie dirijate în mare măsură către piețele altor țări terțe, unde cererea crește semnificativ. În sfârșit, din motive evidențiate în considerentul 71 și următoarele, exporturile către Comunitate nu sunt așteptate să se facă la prețuri de dumping.

5. Situația industriei norvegiene

(95)

În sfârșit, situația industriei norvegiene în general și în special în cursul PAR a fost luată în mod special în considerare. Astfel, ancheta a arătat că, în contrast cu ceea ce s-a constatat în timpul anchetei originale, sectorul de acvacultură din Norvegia este compus din companii cu grad ridicat de profitabilitate. Aceasta se datorează, în parte, procesului larg de consolidare, aflat încă în desfășurare, care a transformat sectorul într-unul foarte eficient și sănătos. Aceasta se reflectă, de asemenea, și în structura de proprietate a companiilor în cauză, respectiv reprezentarea foarte bună a mai multor fonduri globale de investiție și pensii în grupurile de producători-exportatori. Nu acesta a fost cazul în timpul anchetei originale.

(96)

Mai mult, ancheta a arătat că producătorii norvegieni sunt, în același timp, foarte bine stabiliți în piața comunitară, unde reprezintă aproximativ între 80 % și 90 % din volumul total de producție în Comunitate. S-a constatat că aceste companii cu afilieri norvegiene din Comunitate produc și vând somon în mare măsură pentru și pe piața comunitară.

(97)	Trebuie remarcat, de asemenea, că firmele mamă norvegiene exportă ele însele cantități considerabile către Comunitate.

(98)

Pe această bază, s-a considerat că firmele mamă norvegiene ale companiilor producătoare înregistrate în Comunitate ar fi cel puțin în aceeași măsură afectate negativ de orice scădere semnificativă a prețurilor pe piața comunitară din cauza importurilor din Norvegia, care ar face obiectul unui dumping. Într-adevăr, pe această bază, nu este lipsit de sens să se presupună că, cel puțin din punct de vedere economic, ar fi ilogic pentru producătorii-exportatori norvegieni să contribuie prin practici de dumping la o scădere a prețurilor în Comunitate pentru somonul de crescătorie. O astfel de atitudine ar avea repercusiuni directe asupra profitabilității sectorului și ar afecta negativ acțiunile companiilor listate la bursă și care au drept acționari, așa cum s-a menționat în considerentul 95, fonduri majore de investiții și pensii.

(99)

Pe baza celor de mai sus, este, așadar, rezonabil să se concluzioneze că producătorii-exportatori norvegieni au un interes justificat să evite situații de prăbușire a prețurilor pieței și să rămână orientați către profit. În consecință, riscul ca practicile de dumping să fie reluate de către exportatorii norvegieni într-un viitor previzibil este considerat ca fiind limitat.

(100)

Industria comunitară a obiectat la constatările anterioare, afirmând că situația sănătoasă a producătorilor norvegieni constatată pe parcursul PAR nu este durabilă și că după PAR acești producători au avut probleme financiare și unii dintre ei au raportat pierderi la începutul lui 2008. Industria comunitară a mai afirmat că vasta majoritate a producătorilor norvegieni nu au nicio sucursală în piața comunitară și că, pe această bază, nu se poate concluziona că practicile de dumping nu vor fi reluate. În sfârșit, s-a afirmat că producătorii norvegieni cu sucursale în Comunitate vor scădea producția pe piața comunitară și vor crește producția în Norvegia, dacă măsurile vor fi lăsate să expire.

(101)

Cu privire la situația financiară a producătorilor norvegieni, se observă că pierderile unora dintre companii au legătură cu investițiile acestora în Chile și izbucnirea epidemiei în această țară. Aceste circumstanțe speciale privesc doar un mic număr din totalul producătorilor din Norvegia. În plus, informația se referă doar la începutul anului 2008 și nu permite nicio concluzie generală cu privire la performanța acestor companii pe parcursul întregului an. Cu privire la capacitățile de producție cu proprietari norvegieni din Comunitate, așa cum admite chiar industria comunitară, deși numărul de companii care dețin filiale în Comunitate este limitat, acestea reprezintă o parte majoră a producției totale norvegiene, prin urmare constatarea a fost considerată ca fiind semnificativă. Argumentul potrivit căruia capacitățile de producție din Comunitate cu proprietari norvegieni s-ar reduce dacă s-ar renunța la măsuri nu a fost susținut cu nicio probă. Prin urmare, aceste argumente au fost respinse.

6. Concluzie

(102)

Ancheta a arătat că dumpingul constatat în cursul PAR a fost la nivelul de minimis. Ancheta a arătat, mai departe, că nu există motive să se creadă că volumul de producție în Norvegia va crește peste rata tradițională și va duce, astfel, la volume de export sporite semnificativ din Norvegia către Comunitate. Ancheta a mai stabilit că riscul unei scăderi semnificative a prețurilor de export din Norvegia până la nivele de dumping este limitat pentru viitorul previzibil, în principal datorită faptului că nu este așteptată, în Norvegia, o producție excedentară semnificativă, care ar putea fi principalul declanșator al unei astfel de scăderi a prețurilor. În mod special, valoarea normală, despre care s-a constatat că este foarte probabil să rămână stabilă, a fost semnificativ mai scăzută decât prețul de export în decursul PAR, ceea ce înseamnă că variațiile normale, datorate caracterului fluctuant al pieței și, prin urmare, scăderile temporare ale prețului de export este puțin probabil să ducă în mod automat la dumping. În sfârșit, s-a considerat că situația schimbată a sectorului acvaculturii norvegiene, care a devenit puternic profitabil și ale cărui acțiuni sunt listate la bursă, ca și prezența importantă a proprietarilor norvegieni în capacitatea de producție comunitară, face ca reapariția practicilor de dumping în viitorul previzibil să fie puțin probabilă. Pentru toate motivele de mai sus, s-a concluzionat că probabilitatea reapariției dumpingului este scăzută și nu justifică impunerea în continuare a măsurilor antidumping, în vigoare la ora actuală.

(103)

În consecință, actuala reexaminare intermediară ar trebui să se încheie și măsurile în vigoare impuse la adresa importurilor de somon de crescătorie originar din Norvegia ar trebui să fie abrogate.

E. MONITORIZARE SPECIALĂ

(104)

Așa cum s-a explicat anterior, condițiile de piață, respectiv cererea și oferta, sunt așteptate să rămână stabile în viitorul previzibil și, prin urmare, nu există o probabilitate evidentă a reapariției practicilor de dumping. Într-adevăr, toți indicatorii examinați arată că este în mod rezonabil de așteptat ca volumele de export către Comunitate să nu crească semnificativ și ca prețurile de export să rămână la nivele superioare celor de dumping.

(105)

Cu toate acestea, dată fiind o anumită imprevizibilitate a condițiilor de piață, cauzată în principal de natura produsului (bunuri perisabile), se consideră potrivit să se monitorizeze îndeaproape piața și să se revizuiască situația în cazul în care există suficiente probe prima facie ale unei schimbări semnificative a condițiilor de piață. Într-un astfel de caz, se va lua în considerare inițierea unei anchete pe bază ex officio, dacă este cazul.

(106)

Monitorizarea ar trebui să fie limitată în timp până la termenul de expirare prevăzut inițial pentru măsurile definitive instituite prin Regulamentul (CE) nr. 85/2006, în cazul în care acestea ar rămâne în vigoare, respectiv până la 21 ianuarie 2011.

F. COMUNICARE

(107)

Părțile interesate au fost informate cu privire la principalele fapte și considerente pe baza cărora s-au luat în considerare încheierea prezentei reexaminări intermediare și abrogarea taxei antidumping existente la importurile produsului în cauză. Toate părțile au avut posibilitatea de a face observații. Observațiile acestora au fost luate în considerare în cazul în care acestea erau justificate și susținute cu elemente de probă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articol unic

Se încheie reexaminarea intermediară parțială a măsurilor antidumping aplicabile importurilor de somon de crescătorie (altul decât somonul sălbatic), în fileuri sau nu, proaspăt, refrigerat sau congelat, încadrat în prezent la codurile NC: ex 0302 12 00, ex 0303 11 00, ex 0303 19 00, ex 0303 22 00, ex 0304 19 13 și ex 0304 29 13, originar din Norvegia, inițiată în temeiul articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 384/96.

Se abrogă taxa antidumping definitivă instituită prin Regulamentul (CE) nr. 85/2006 la importurile menționate anterior.

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 17 iulie 2008.

Pentru Consiliu

Președintele

E. WOERTH

(1) JO L 56, 6.3.1996, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2117/2005 (JO L 340, 23.12.2005, p. 17).

(2) JO L 15, 20.1.2006, p. 1.

(3) JO C 88, 21.4.2007, p. 26.

(4) Kontali Analyse AS este un furnizor de statistici, în principal pentru acvacultură și industria pescuitului (www.kontali.no).

19.7.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 192/20

REGULAMENTUL (CE) NR. 687/2008 AL COMISIEI

din 18 iulie 2008

prin care se stabilesc procedurile de preluare a cerealelor de către agențiile de plăți sau de către agențiile de intervenție și metodele de analiză pentru determinarea calității cerealelor

(versiune codificată)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (1), în special articolul 43, coroborat cu articolul 4,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 824/2000 al Comisiei, din 19 aprilie 2000 prin care se stabilesc procedurile de preluare a cerealelor de către agențiile de intervenție și metodele de analiză pentru determinarea calității cerealelor (2), a fost modificat de mai multe ori și în mod substanțial (3). Este necesar, pentru motive de claritate și de raționalizare, să se codifice regulamentul menționat.

(2)	Prețul de intervenție pentru grâul comun, grâul dur, orz, porumb și sorg este fixat pentru calitățile ce corespund, în măsura posibilă, calității medii a cerealelor recoltate în Comunitate.

(3)

Pentru a simplifica gestionarea normală a operațiunilor de intervenție și, mai ales, pentru a permite crearea unor loturi omogene pentru fiecare tip de cereală oferit pentru intervenție, ar trebui stabilită o cantitate minimă sub care agenția de plăți sau agenția de intervenție nu sunt obligate să accepte oferta. Totuși, ar putea fi necesar ca în anumite state membre să se prevadă un tonaj minim mai mare, astfel încât agențiile să poată să țină cont de condițiile și practicile pre-existente ale comerțului en-gros din aceste țări.

(4)	Trebuie definite metodele de stabilire a calității grâului comun, grâului dur, orzului, porumbului și sorgului.

(5)

Articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, a limitat cantitățile de porumb susceptibile de a fi achiziționate de către agențiile de plăți sau de către agențiile de intervenție din toată Comunitatea la o cantitate globală de 700 000 de tone pentru anul de comercializare 2008/2009 și de 0 tone începând cu anul de comercializare 2009/2010.

(6)

Pentru a asigura o gestionare satisfăcătoare a sistemului de intervenție la cumpărarea porumbului și pentru a permite accesul operatorilor economici din toate statele membre la regimul de intervenție în condiții echivalente, este necesar să se prevadă modalități specifice detaliate de atribuire a cantităților de porumb eligibile pentru intervenție. În acest scop, este necesară introducerea unui mecanism de atribuire a cantităților respective pentru perioadele anului de comercializare în decursul cărora toți operatorii au dreptul de a prezenta oferte, acordând operatorilor termene suficiente pentru prezentarea ofertelor și permițând stabilirea unui coeficient de atribuire uniform pentru toți ofertanții, în cazul în care cantitățile oferite sunt mai mari decât cele disponibile. În acest sens, este oportun să se prevadă examinarea ofertelor în două etape și să se fixeze calendarul de depunere a ofertelor pentru porumb, al livrărilor, precum și cel al preluărilor aferente.

(7)

Ținând cont de perioadele de achiziție la intervenție, prevăzute la articolul 11 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, și pentru a asigura un tratament echivalent al operatorilor, este necesar să se prevadă o primă etapă de depunere a ofertelor pentru porumb începând de la 1 august în Grecia, Spania, Italia și Portugalia, de la 1 decembrie în Suedia și de la 1 noiembrie în celelalte state membre și până la 31 decembrie, ultima zi de depunere a ofertelor în toate statele membre. La sfârșitul acestei prime etape, Comisia va trebui, eventual, să stabilească un coeficient de atribuire aplicabil ofertelor eligibile depuse în decursul acestei prime etape și să închidă intervenția pentru restul anului de comercializare, în cazul în care cantitățile oferite depășesc cantitatea stabilită la articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007. Pentru a evita ca agențiile de plăți sau agențiile de intervenție și operatorii să se confrunte cu constrângeri administrative și financiare, în special prin constituirea de garanții, care s-ar putea dovedi inutile în absența cantităților de atribuit, este necesar să se prevadă o perioadă de întrerupere a depunerii ofertelor, între 1 ianuarie și data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pentru cantitatea rămasă disponibilă spre intervenție în cea de-a doua etapă.

(8)

Ținând cont de termenele necesare pentru determinarea, după caz, a coeficientului de atribuire aferent primei etape, este necesară deschiderea celei de-a doua etape de depunere a ofertelor, începând din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a cantităților rămase disponibile spre intervenție, prima zi de depunere a ofertelor în toate statele membre. În cursul acestei a doua etape, acceptarea ofertelor trebuie să se facă în fiecare săptămână, începând cu prima zi de vineri care urmează publicării cantității în cauză, pe baza ofertelor depuse de către operatori până cel târziu vineri, ora 12:00 (ora Bruxelles-ului). Comisia trebuie să pună la dispoziția operatorilor cantitățile rămase disponibile spre intervenție, săptămânal, cel târziu miercuri, pe site-ul său. În cazul în care cantitatea definită la articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 este mai mare, Comisia trebuie să stabilească și să publice un coeficient de atribuire și să închidă intervenția pentru anul de comercializare în curs. Având în vedere perioadele de achiziție la intervenție, prevăzute la articolul 11 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, etapa a doua de depunere a ofertelor trebuie să se încheie, în orice situație, cel târziu la 30 aprilie în Grecia, Spania, Italia și Portugalia, la 30 iunie în Suedia și la 31 mai în celelalte state membre.

(9)

Pentru a permite o gestionare eficientă a mecanismului de alocare, este necesar să se prevadă că ofertele de porumb nu pot fi nici modificate, nici retrase. În plus, pentru a asigura calitatea ofertelor, este necesar să se prevadă depunerea unei garanții, precum și să se precizeze modalitățile de control al caracterului real al ofertelor și de eliberare a garanției în cauză. În acest scop, este necesară efectuarea acestui control cu respectul acelorași reguli și condiții ca și cele aplicabile controlului stocurilor în cadrul depozitării publice prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 884/2006 al Comisiei din 21 iunie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului privind finanțarea din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) a măsurilor de intervenție sub forma depozitării publice și contabilizarea operațiunilor de depozitare publică de către agențiile de plăți ale statelor membre (4). De altfel, între începutul depunerii ofertelor în prima etapă și 31 decembrie, se poate scurge o perioadă de mai multe luni. Pentru a evita apariția unor constrângeri financiare în cazul operatorilor care depun ofertele în prima etapă, este necesar să se permită ca garanția, care trebuie constituită în momentul depunerii ofertei, atunci când aceasta reprezintă o garanție bancară, să poată fi accesibilă numai din ziua următoare ultimei zile de depunere a ofertelor.

(10)

Grâul comun și grâul dur sunt cereale pentru care se stabilesc criterii de calitate minimă pentru consumul uman și care trebuie să îndeplinească standardele sanitare stabilite de Regulamentul (CEE) nr. 315/93 al Consiliului din 8 februarie 1993 de stabilire a procedurilor comunitare privind contaminanții din alimente (5). Celelalte cereale sunt în primul rând destinate nutriției animalelor și trebuie să fie în conformitate cu Directiva 2002/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 mai 2002 privind substanțele nedorite din furaje (6). Ar trebui să se prevadă că aceste standarde vor putea să se aplice la preluarea produselor respective în cadrul prezentului regim de intervenție.

(11)

Este necesar ca cerealele de o calitate necorespunzătoare pentru utilizare sau depozitare să nu fie acceptate pentru intervenție. În acest scop, este necesar să se țină cont de situația în domeniul intervenției, legată în special de depozitarea pe termen lung a anumitor cereale și de efectele acesteia asupra calității produselor.

(12)

În consecință, este necesar, pentru proteja produsele de intervenție de degradare și pentru a menține utilizarea lor ulterioară, să se consolideze criteriile de calitate pentru porumb. În acest scop, este necesar să fie redus conținutul maxim de umiditate, precum și procentul maxim de brizuri de boabe și de boabe încălzite în timpul uscării. Luând în considerare asemănările agronomice ale sorgului și porumbului, este necesar să fie prevăzute, din motive de coerență, măsuri analoge pentru sorg.

(13)

Pentru a îmbunătăți calitatea condițiilor de depozitare și pentru a garanta calitatea chiar din momentul prezentării ofertelor, este necesar ca locul de depozitare unde se află cerealele în momentul ofertei să asigure o conservare optimală, în special în cazul unor perioade lungi de depozitare a porumbului. Prin urmare, se impune limitarea posibilității de preluare a cerealelor în depozitul ofertantului, pentru a autoriza acest tip de preluare numai în cazul în care cerealele se găsesc la depozitari în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 884/2006. În acest caz, ofertantul trebuie să se angajeze să aplice mutatis mutandis, în relațiile cu depozitarul, din momentul depunerii ofertei sale, aceleași reguli și condiții de depozitare și de control ca și cele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 884/2006.

(14)	Posibilitățile de dezvoltare a micotoxinelor se dovedesc a fi legate de condiții specifice, care pot fi identificate în principal pe baza condițiilor climatice constatate în perioada creșterii cerealelor și în special la înflorirea acestora.

(15)

Riscurile inerente unei depășiri a pragurilor maxime admisibile de contaminanți pot fi identificate de către agențiile de plăți sau de către agențiile de intervenție pe baza informațiilor primite din partea ofertanților și a criteriilor de analiză proprii. În scopul limitării costurilor financiare, se justifică în consecință să nu se solicite analize, sub responsabilitatea agențiilor înainte de preluarea produselor, decât pe baza unei analize a riscului care să permită garantarea calității produselor la intrarea acestora în regimul de intervenție.

(16)	Condițiile în care sunt oferite și preluate cerealele de către agențiile de plăți sau de către agențiile de intervenție trebuie să fie cât mai uniforme posibil în întreaga Comunitate, pentru a se evita discriminările între producători.

(17)	Aplicarea de bonificații sau reduceri ar trebui să reflecte, la intervenție, diferențele de preț aplicate pe piață pentru calități diferite.

(18)	În plus, pe lângă cerința inventarului anual, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 884/2006 statele membre trebuie să verifice stadiul de conservare a stocurilor de intervenție deținute.

(19)

Articolul 2, articolul 6 alineatul (2) litera (d), articolul 7 alineatul (2) litera (b) și anexa XII punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 884/2006 stabilesc norme privind răspunderea. Articolele și anexa menționate anterior prevăd în special că statele membre iau toate măsurile pentru a garanta conservarea adecvată a produsului care a constituit obiectul intervențiilor comunitare și că acele cantități deteriorate din cauza condițiilor materiale obișnuite de depozitare sau a unei conservări prea lungi sunt înregistrate în contabilitate la ieșirea din stocul de intervenție la data la care s-a constatat deteriorarea. Se precizează, de asemenea, că un produs se consideră deteriorat în cazul în care nu mai îndeplinește condițiile de calitate aplicabile la data cumpărării. În consecință, numai deteriorările inerente acestor dispoziții pot fi preluate de bugetul comunitar. O decizie inadecvată luată de un stat membru la cumpărarea produsului, din punctul de vedere al analizei riscului impusă în conformitate cu prezentele norme, ar trebui să angajeze răspunderea acestuia în cazul în care se dovedește ulterior că produsul nu respectă standardele minime. O astfel de decizie nu ar permite, într-adevăr, garantarea calității produsului și, în consecință, conservarea corespunzătoare a acestuia. Din acest motiv, ar trebui precizate condițiile în care trebuie antrenată răspunderea unui stat membru.

(20)	Pentru a permite elaborarea unui raport statistic săptămânal cu privire la situația stocurilor de cereale la intervenție, este necesar să se precizeze conținutul comunicărilor pe care statele membre trebuie să le trimită Comisiei.

(21)	În vederea unei gestionări eficiente a sistemului, este necesar să se prevadă ca informațiile cerute de Comisie să fie transmise pe cale electronică.

(22)

Este de asemenea necesar să se obțină și să se înregistreze informații specifice, pe o bază regională armonizată. Ar trebui utilizate nivelurile regionale prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 837/90 al Consiliului din 26 martie 1990 privind informațiile statistice care trebuie furnizate de către statele membre cu privire la producția de cereale (7) și să se solicite statelor membre să trimită Comisiei aceste informații.

(23)

Este necesar să se prevadă de asemenea ca transmiterea informațiilor solicitate de către Comisie să se facă pe bază de modele, cuprinzând informațiile necesare gestionării intervenției și puse la dispoziția statelor membre de către Comisie și ca aceste modele să fie aplicabile după informarea prealabilă a comitetului de gestiune și, după caz, adaptate și actualizate de către Comisie în aceleași condiții.

(24)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul comitetului de gestiune a organizării comune a piețelor agricole,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

OFERTELE ȘI PRELUAREA CEREALELOR SPRE INTERVENȚIE

Articolul 1

În perioadele menționate la articolul 11 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, orice posesor al unor loturi omogene de cel puțin 80 de tone de grâu comun, orz, porumb sau sorg sau de 10 tone de grâu dur, recoltate de pe teritoriul Comunității, este autorizat să prezinte aceste cereale agenției de plăți sau agenției de intervenție, ambele denumite în continuare „agenție de intervenție”.

Agențiile de intervenție pot totuși să stabilească un tonaj minim mai mare.

Articolul 2

(1) Pentru a fi admise, toate ofertele pentru intervenție trebuie făcute prin completarea formularului agenției de intervenție, care conține în special următoarele detalii:

(a)	numele solicitantului;

(b)	cereala oferită;

(c)	locul de depozitare a cerealei oferite;

(d)	cantitatea, principalele caracteristici și anul recoltării cerealei oferite;

(e)

centrul de intervenție pentru care a fost făcută oferta și, în cazul aplicării articolului 6 alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul regulament, angajamentul ofertantului de a garanta, în relațiile cu depozitarul, aplicarea mutatis mutandis, pentru locul de depozitare vizat la litera (c) din prezentul paragraf, a regulilor și condițiilor de depozitare și de control prevăzute la articolul 2 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 884/2006.

Formularul mai conține o declarație prin care se confirmă că produsul respectiv provine din interiorul Comunității sau, în cazul cerealelor admise pentru intervenție ca urmare a unor condiții specifice zonei de producție a acestora, acesta conține detalii referitoare la regiunea în care au fost produse.

Totuși, agenția de intervenție poate considera valabile ofertele scrise depuse și în alte forme scrise, în special prin mijloace de telecomunicații, cu condiția includerii tuturor detaliilor ce trebuie completate în formular.

Fără a aduce atingere valabilității de la data prezentării unei oferte depuse în conformitate cu cel de-al treilea paragraf, statele membre pot solicita ca aceasta să fie urmată de transmiterea sau depunerea directă la agenția competentă a formularului respectiv.

(2) În cazul în care o ofertă este inadmisibilă, agentul vizat este informat în acest sens de agenția de intervenție, în cinci zile lucrătoare de la primirea cererii.

(3) În cazul în care o ofertă este acceptată, agentul vizat este informat în cel mai scurt timp posibil cu privire la depozitul care va prelua cerealele și i se comunică programul de livrare.

La solicitarea ofertantului sau a depozitarului, respectivul program poate fi modificat de agenția de intervenție.

(4) Pentru cerealele oferite spre intervenție altele decât porumbul, ultima livrare trebuie să se efectueze cel târziu la sfârșitul celei de-a patra luni care urmează lunii în care a fost primită oferta, dar nu mai târziu de 1 iulie în Spania, Grecia, Italia și Portugalia și de 31 iulie în celelalte state membre.

În cazul porumbului, livrarea se efectuează între 1 februarie și 30 aprilie pentru ofertele efectuate în cursul etapei nr. 1, astfel cum este prevăzută la articolul 3, și până la sfârșitul celei de-a patra luni care urmează lunii în care au fost primite ofertele efectuate în cursul etapei nr. 2, astfel cum este prevăzută la articolul 3, dar nu mai târziu de 1 iulie în Spania, Grecia, Italia și Portugalia și de 31 iulie în celelalte state membre.

Articolul 3

(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 2 din prezentul regulament, cantitățile de porumb eligibile spre intervenție, în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, sunt atribuite, pentru anul de comercializare 2008/2009, în două etape denumite „etapa nr. 1” și „etapa nr. 2”, în conformitate cu condițiile și modalitățile menționate la alineatele (2)-(5) din prezentul articol.

Etapa nr. 1 începe la 1 august în Grecia, Spania, Italia și Portugalia, la 1 decembrie în Suedia și la 1 noiembrie în celelalte state membre și se desfășoară până la 31 decembrie, ultima zi de depunere a ofertelor pentru toate statele membre pentru această etapă.

Etapa nr. 2 începe în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, menționată la alineatul (2) al doilea paragraf, pentru cantitatea rămasă disponibilă spre intervenție pentru această etapă. Această zi este prima zi de depunere a ofertelor în toate statele membre și etapa respectivă se termină la 30 aprilie în Grecia, Spania, Italia și Portugalia, la 30 iunie în Suedia și la 31 mai în celelalte state membre.

(2) La sfârșitul etapei nr. 1, Comisia face un inventar al tuturor ofertelor eligibile pentru porumb, depuse de către operatori pe lângă agențiile de intervenție din statele membre până la 31 decembrie, ora 12:00 (ora Bruxelles-ului), pe baza comunicărilor efectuate săptămânal de către statele membre, în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) litera (a) punctul (i).

În cazul în care cantitatea totală oferită depășește cantitățile maxime stabilite la articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, Comisia stabilește și publică, până la 25 ianuarie, un coeficient de atribuire a cantităților de 6 zecimale. În cazul în care cantitatea nu este depășită, acest coeficient de atribuire este egal cu 1 și Comisia transmite cantitatea rămasă disponibilă spre intervenție pentru etapa nr. 2.

Agenția de intervenție a statului membru notifică ofertantului, până la 31 ianuarie, acceptarea ofertei acestuia până la concurența unei cantități egale cu cantitatea oferită, multiplicată cu coeficientul de atribuire.

(3) Începând cu prima miercuri din luna februarie, Comisia face un inventar săptămânal al tuturor ofertelor eligibile pentru porumb depuse de către operatori pe lângă agențiile de intervenție ale statelor membre până în vinerea săptămânii precedente, ora 12:00 (ora Bruxelles-ului), pe baza comunicărilor efectuate de către statele membre în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) litera (a) punctul (i).

În cazul în care cantitatea disponibilă spre intervenție este depășită, Comisia stabilește și publică, cel târziu în a patra zi lucrătoare de la data limită de depunere a ofertelor, un coeficient de atribuire de 6 zecimale. În cazul în care cantitatea nu este depășită, coeficientul de atribuire este egal cu 1, cantitățile oferite sunt considerate drept acceptate și Comisia pune la dispoziția operatorilor săptămânal, cel târziu miercuri, pe site-ul său http://ec.europa.eu/agriculture/markets/crops/index_fr.htm, cantitățile rămase disponibile spre intervenție pentru săptămâna în curs.

Agenția de intervenție a statului membru notifică ofertantului, cel târziu în a noua zi lucrătoare de la data-limită de depunere a ofertelor, acceptarea ofertei acestuia până la concurența unei cantități egale cu cantitatea oferită, multiplicată cu coeficientul de atribuire.

(4) Ofertele menționate la alineatele (2) și (3) sunt contabilizate de către agenția de intervenție competentă la data primirii lor.

După depunere, ofertele nu pot fi nici modificate, nici retrase.

(5) Sub sancțiunea inadmisibilității, ofertele sunt însoțite de dovada că ofertantul a constituit o garanție de 15 euro pe tonă. Aceasta este constituită în momentul depunerii ofertei, dar poate, în cazul în care este constituită în etapa nr. 1 sub formă de garanție bancară, fi aplicabilă numai începând cu ziua următoare datei-limită de depunere a ofertelor, menționate la alineatul (2).

(6) Garanția acoperă cantitățile depuse de ofertant în conformitate cu alineatul (2) sau (3).

Cu excepția cazului de forță majoră sau a circumstanțelor excepționale, garanția este atribuită în totalitate bugetului comunitar, în următoarele cazuri:

(a)	în cazul în care cantitățile prezente la locul de depozitare, între momentul depunerii ofertei și cel al preluării porumbului, sunt inferioare cantităților declarate de către ofertant, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1), fără a aduce atingere marjei de toleranță de 5 %;

(b)	în cazul în care cantitățile atribuite nu sunt efectiv furnizate de către ofertant în scopul preluării de către agenția de intervenție, în conformitate cu articolele 4 și 6.

În scopul aplicării dispozițiilor prezentului alineat al doilea paragraf litera (a), agențiile de intervenție efectuează controale privind cantitățile prezente la locul de depozitare cu aplicarea mutatis mutandis a regulilor și condițiilor prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 884/2006 în ceea ce privește inspecția prezenței fizice a produselor depozitate în cadrul operațiunilor de depozitare publică, în special cele prevăzute la punctul B.III din anexa I la regulamentul menționat. Aceste controale acoperă cel puțin 5 % din oferte și 5 % din cantitățile oferite, pe baza unei analize de risc. Aceste rate minimale de control nu se aplică decât în cursul etapei nr. 1.

Garanția este eliberată în totalitate:

(a)	pentru cantitățile oferite și neatribuite;

(b)	pentru cantitățile oferite atribuite, începând din momentul în care 95 % din cantitatea în cauză este preluată efectiv de către agenția de intervenție.

Articolul 4

(1) Pentru a fi acceptate în vederea intervenției, cerealele trebuie să fie sănătoase, curate și de o calitate corespunzătoare în vederea comercializării.

(2) Se consideră că cerealele sunt sănătoase, curate și de o calitate corespunzătoare în vederea comercializării atunci când au culoarea tipică a cerealelor, nu prezintă mirosuri neobișnuite și paraziți (inclusiv acarieni) în orice stadiu de dezvoltare, atunci când îndeplinesc criteriile de calitate minime menționate la anexa I și nu depășesc nivelurile maxime admisibile de contaminanți, inclusiv de radioactivitate, permise de reglementările comunitare. În acest sens, nivelurile maxime admisibile de contaminanți care nu trebuie să fie depășite sunt următoarele:

(a)	pentru grâul comun și grâul dur, cele stabilite în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 315/93, inclusiv cerințele privind nivelul toxinelor Fusarium pentru grâul comun și grâul dur stabilite la punctele 2.4-2.7 din anexa la Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 al Comisiei (8);

(b)	pentru orz, porumb și sorg, cele stabilite de Directiva 2002/32/CE.

Statele membre verifică nivelurile de contaminanți, inclusiv de radioactivitate, pe baza unei analize a riscului, ținând seama, în special, de informațiile furnizate de ofertant și de angajamentele acestuia în privința respectării standardelor impuse, în special din punct de vedere al rezultatelor analizelor pe care le-a obținut. După caz, frecvența și domeniul de aplicare a măsurilor de control se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 195 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, în special în cazul în care situația pieței poate fi grav perturbată de contaminanți.

În plus, în cazurile în care analizele indică faptul că indexul Zeleny al unui lot de grâu comun este între 22 și 30, pentru ca acest grâu să fie considerat sănătos, curat și de o calitate corespunzătoare în vederea comercializării, în înțelesul alineatului (1) al prezentului articol, aluatul obținut nu trebuie să fie lipicios și trebuie să poată fi prelucrat industrial.

(3) Definițiile celorlalte elemente în afara cerealelor de bază de calitate corespunzătoare, relevante pentru prezentul regulament, sunt cele menționate la anexa II.

Semințele cerealelor de bază și ale altor cereale care sunt deteriorate, afectate de cornul de secară sau putrezite sunt clasificate ca „impurități diverse”, chiar atunci când prezintă defecte ce țin de alte categorii.

Articolul 5

Pentru a stabili calitatea cerealelor oferite spre intervenție în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, se folosesc următoarele metode:

(a)	metoda standard pentru determinarea altor componente în afara cerealelor de bază de calitate corespunzătoare este cea prezentată în anexa III;

(b)

metoda standard pentru determinarea conținutului de umiditate este cea prezentată în anexa IV. Totuși, statele membre pot utiliza și alte metode bazate pe principiul stabilit în anexa IV, metoda ISO 712:1998 sau o metodă bazată pe tehnologia radiațiilor infraroșii. În caz de litigiu, doar rezultatele obținute cu ajutorul metodei stabilite în anexa IV sunt acceptate;

(c)	metoda standard pentru determinarea conținutului de tanin din sorg este metoda ISO 9648:1988;

(d)	metoda standard pentru determinarea non-aderenței și a gradului de prelucrabilitate a aluatului obținut din grâul comun este cea stabilită în anexa V;

(e)

metoda standard pentru determinarea conținutului de proteine al grâului comun măcinat este recunoscută de Asociația Internațională pentru Chimia Cerealelor (ICC), ale cărei standarde sunt stabilite la rubrica nr. 105/2: „metoda de determinare a conținutului de proteine al cerealelor și al produselor din cereale”;

Totuși, statele membre pot utiliza orice altă metodă. În acest caz, ele trebuie să pună la dispoziția Comisiei dovezile recunoașterii de către ICC a faptului că metoda în cauză conduce la rezultate echivalente;

(f)	metoda de determinare a indexului Zeleny al grâului comun măcinat va respecta ISO 5529:1992;

(g)	indicele de cădere Hagberg (testul pentru activitatea amilazică) se stabilește în conformitate cu metoda ISO 3093:2004;

(h)	metoda standard pentru determinare a ratei de pierdere a aspectului vitros al grâului dur este cea stabilită în anexa VI;

(i)	metoda standard pentru determinarea greutății specifice este în conformitate cu ISO 7971/2:1995;

(j)	metodele de prelevare de probe și metodele de analiză de referință pentru stabilirea cotei de micotoxine sunt cele menționate în anexa Regulamentului (CE) nr. 1881/2006 și stabilite la anexele I și II la Regulamentul (CE) nr. 401/2006 al Comisiei (9).

Articolul 6

(1) Cerealele oferite sunt preluate de agenția de intervenție în cazul în care cantitatea și standardele minime solicitate, după cum sunt prezentate la anexa I, au fost stabilite de agenția de intervenție sau de reprezentanții acesteia pentru întregul lot de bunuri livrate depozitului de intervenție.

Această preluare se poate efectua în depozitul în care sunt depozitate cerealele în momentul ofertei, cu condiția ca depozitarea să se efectueze în localurile unui „depozitar” în înțelesul articolului 2 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 884/2006 și se aplică, chiar din momentul depunerii ofertei, aceleași reguli și condiții ca cele prevăzute pentru aceste localuri, după preluarea cerealelor spre intervenție.

Pentru porumb, cantitatea preluată nu poate depăși cantitatea atribuită în conformitate cu articolul 3 alineatele (2) și (3) din prezentul regulament.

(2) Caracteristicile de calitate sunt constatate în baza unei mostre reprezentative a lotului oferit, constând în mostre prelevate câte o dată pentru fiecare livrare, la fiecare 60 de tone, cel puțin.

(3) Cantitatea livrată trebuie să fie cântărită în prezența ofertantului și a unui reprezentant al agenției de intervenție care este independent față de ofertant.

Reprezentantul agenției de intervenție poate, de asemenea, să fie depozitarul. În acest caz:

(a)	în 45 de zile de la preluare, agenția de intervenție însăși face un control ce presupune cel puțin o verificare volumetrică; diferențele între cantitatea determinată prin măsurătorile de greutate și cantitatea estimată conform metodei volumetrice nu pot depăși 5 %;

(b)	în cazul în care toleranța nu este depășită, depozitarul suportă toate costurile referitoare la diferențele constatate în timpul unei verificări ulterioare, de la greutatea introdusă în conturi până la momentul preluării cerealelor;

(c)	în cazul în care se depășește toleranța, cerealele se cântăresc fără întârziere. Costurile de cântărire sunt suportate de către depozitar, în cazul în care greutatea determinată este mai mică decât cea înregistrată, sau de către statul membru, în cazul în care aceasta este mai mare.

(4) În cazul preluării în depozitul în care sunt păstrate cerealele la momentul ofertei, cantitatea poate fi stabilită în baza registrelor de stocuri ce trebuie să satisfacă cerințele profesionale și cele ale agenției de intervenție, cu condiția ca:

(a)

registrele de stocuri să arate greutatea înregistrată la cântărire, caracteristicile fizice de calitate la momentul cântăririi și, mai ales, conținutul de umezeală, transferul între silozuri, atunci când este cazul, și tratamentele executate; cântărirea trebuie să fi fost făcută cu cel mult de 10 luni în urmă;

(b)	depozitarul declară că lotul oferit corespunde în toate elementele sale detaliilor incluse în registrele de stocuri;

(c)	caracteristicile de calitate stabilite la momentul cântăririi sunt aceleași ca și cele ale mostrei reprezentative formată în baza unor eșantioane prelevate de agenția de intervenție sau de reprezentanții acesteia, la o rată de una la fiecare 60 tone.

(5) În cazul în care se aplică alineatul (4):

(a)

greutatea ce urmează să fie înregistrată este introdusă în registrul de stocuri, adaptată, acolo unde este cazul, pentru a se ține seama de orice diferență dintre conținutul de umezeală și/sau procentul impurităților diverse (Schwarzbesatz) înregistrat la momentul cântăririi și cel determinat în baza mostrei reprezentative. Diferențele dintre procentele impurităților diverse pot fi luate în considerare doar pentru a reduce valoarea de greutate introdusă în registrele de stoc;

(b)	în 45 de zile de la preluarea de către agenția de intervenție se face o verificare volumetrică de control; diferența dintre cantitatea determinată în urma cântăririi și cantitatea estimată conform metodei volumetrice nu poate depăși 5 %;

(c)	în cazul în care toleranța nu este depășită, depozitarul suportă toate costurile referitoare la diferențele constatate în urma unei verificări ulterioare față de greutatea înregistrată în conturi la momentul preluării;

(d)

dacă se depășește toleranța, cerealele se cântăresc imediat. Costurile cântăririi sunt suportate de către depozitar dacă greutatea determinată este mai mică decât cea înregistrată sau de către Fondul European de Garantare Agricolă dacă greutatea este mai mare, luându-se în considerare toleranța prevăzută la anexa XI punctul 1 prima liniuță din Regulamentul (CE) nr. 884/2006.

(6) Ultima preluare trebuie să se efectueze, pentru cerealele altele decât porumbul, cel târziu la sfârșitul celei de-a doua luni care urmează lunii în care a fost făcută ultima livrare menționată la articolul 2 alineatul (4) primul paragraf și, pentru porumb, cel târziu la sfârșitul celei de-a doua luni care urmează fiecăreia dintre ultimele livrări menționate la articolul 2 alineatul (4) al doilea paragraf, dar nu mai târziu de 31 iulie în Spania, Grecia, Italia și Portugalia și de 31 august în celelalte state membre.

Articolul 7

(1) Agenția de intervenție asigură analizarea, sub responsabilitatea sa, a caracteristicilor fizice și tehnologice ale mostrelor prelevate în termen de douăzeci de zile lucrătoare de la constituirea mostrei reprezentative.

(2) Ofertantul suportă toate costurile aferente:

(a)	determinării conținutului de tanin din sorg;

(b)	testului de activitate amilazică (Hagberg);

(c)	determinării conținutului de proteine din grâul dur și din grâul comun;

(d)	testului Zeleny;

(e)	testului de prelucrabilitate;

(f)	analizelor contaminanților.

(3) În cazul în care analizele prevăzute la alineatul (1) ar demonstra că cerealele oferite nu corespund calității minime necesare pentru intervenție, cerealele menționate se vor retrage pe cheltuiala ofertantului. Acesta va suporta, de asemenea, toate cheltuielile făcute.

(4) În caz de litigiu, agenția de intervenție va efectua din nou controalele necesare pentru produsele în cauză și cheltuielile aferente acestora vor fi suportate de partea care pierde.

Articolul 8

Agenția de intervenție întocmește o fișă de preluare pentru fiecare lot. În aceasta se indică:

(a)	data la care s-au verificat cantitatea și caracteristicile minime;

(b)	greutatea livrată;

(c)	numărul de mostre prelevate pentru a se constitui mostra reprezentativă;

(d)	caracteristicile fizice constatate;

(e)	agenția responsabilă cu analiza criteriilor tehnologice și a rezultatelor acestora.

Fișa se datează și este trimisă depozitarului pentru contra-semnare.

CAPITOLUL II

MODALITĂȚI DE PLATĂ ȘI MĂSURI DE CONTROL

Articolul 9

(1) Fără a aduce atingere alineatului (2), prețul plătibil ofertantului este prețul de referință prevăzut la articolul 8 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, valabil la data indicată ca prima zi de livrare când a fost comunicată admisibilitatea ofertei, pentru bunurile livrate la depozit, înaintea descărcării. Acest preț este modificat în conformitate cu majorările și reducerile prevăzute la articolul 10 din prezentul regulament.

Totuși, când livrarea are loc într-o lună în care prețul de referință este mai mic decât cel al lunii când se face oferta, se va plăti acest din urmă preț. Prezenta dispoziție nu se aplică în cazul ofertelor de sorg depuse în august și septembrie.

(2) La primirea unei oferte, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, agenția de intervenție decide asupra locului și a primei zile de preluare a cerealelor.

Costurile de transport de la locul unde sunt depozitate bunurile când se face oferta până la centrul de intervenție către care pot fi transportate la cele mai mici costuri sunt suportate de ofertant.

În cazul în care agenția de intervenție desemnează ca loc de preluare a bunurilor un alt loc decât centrul de intervenție către care acestea pot fi transportate la cele mai mici costuri, aceasta determină și suportă costurile suplimentare de transport. În acest caz, costurile de transport specificate la paragraful al doilea sunt determinate de agenția de intervenție.

În cazul în care agenția de intervenție, de comun acord cu ofertantul, depozitează bunurile la locul unde sunt păstrate la momentul ofertei, costurile menționate la a doua teză din paragraful al treilea și costurile de scoatere din depozit, acestea din urmă fiind evaluate în baza ratelor reale înregistrate în statele membre vizate, se scad din prețul de intervenție.

(3) Plata se face între a treizecea și a treizeci și cincea zi de la data preluării, după cum se menționează la articolul 6.

Articolul 10

Majorările sau reducerile prețului de intervenție în funcție de care crește sau scade prețul care trebuie plătit ofertantului sunt exprimate în euro pe tonă și aplicate combinat, după cum se prevede mai jos:

(a)

atunci când conținutul de umiditate din cerealele oferite spre intervenție este mai mic de 13 % pentru porumb și sorg și de 14 % pentru celelalte cereale, majorările de preț care se aplică sunt cele menționate în tabelul I din anexa VII. În cazul în care conținutul de umiditate din aceste cereale oferite spre intervenție este mai mare de 13 % și, respectiv, 14 %, reducerile de preț care se aplică sunt cele menționate în tabelul II din anexa VII;

(b)	atunci când greutatea specifică a cerealelor oferite spre intervenție diferă de raportul greutate/volum de 76 kg/hl pentru grâul comun și de 64 kg/hl pentru orz, reducerile de preț aplicate sunt cele menționate în tabelul III din anexa VII;

(c)	atunci când procentul de boabe sparte este mai mare de 3 % pentru grâul dur, grâul comun și orz și 4 % pentru porumb și sorg, se aplică o reducere de 0,05 euro pentru fiecare diferență suplimentară de 0,1 %;

(d)	atunci când procentul de impurități al boabelor este mai mare de 2 % pentru grâul dur, 4 % pentru porumb și sorg și 5 % pentru grâul comun și orz, se aplică o reducere de 0,05 euro pentru fiecare diferență suplimentară de 0,1 %;

(e)	în cazul în care procentul de semințe încolțite depășește 2,5 %, se aplică o reducere de 0,05 euro pentru fiecare 0,1 % suplimentar;

(f)	atunci când procentul de diverse impurități (Schwarzbesatz) este mai mare de 0,5 % pentru grâul dur și de 1 % pentru grâul comun, orz, porumb și sorg, se aplică o reducere de 0,1 euro pentru fiecare diferență suplimentară de 0,1 %;

(g)	în cazul în care numărul de semințe pestrițe de grâu dur depășește 20 %, se aplică o reducere de 0,2 euro pentru fiecare procent sau fracțiune de procent suplimentar;

(h)	în cazul în care conținutul de proteine din grâul comun este mai mic de 11,5 %, reducerile ce se aplică sunt cele enumerate în tabelul IV din anexa VII;

(i)	în cazul în care conținutul de tanin din sorgul oferit pentru intervenție depășește 0,4 % din masa uscată, reducerile ce se aplică sunt calculate conform metodei enunțate în anexa VIII.

Articolul 11

(1) Orice agent care depozitează produsele cumpărate în numele agenției de intervenție monitorizează prezența și starea de conservare a acestora în mod regulat și informează fără întârziere agenția respectivă cu privire la orice problemă apărută în acest sens.

(2) Agenția de intervenție verifică calitatea produsului stocat cel puțin o dată pe an. În acest scop, mostrele sunt prelevate în momentul când inventarul este stabilit în conformitate cu dispozițiile anexei I, punctul A.I din Regulamentul (CE) nr. 884/2006.

(3) Atunci când controalele prevăzute în prezentul regulament trebuie efectuate pe baza analizei riscului, prevăzută la articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf, statul membru este responsabil pentru consecințele financiare care rezultă din nerespectarea nivelurilor maxime admisibile de contaminanți. Această răspundere se stabilește fără a aduce atingere acțiunilor proprii ale statului membru împotriva ofertantului sau a depozitarului în cazul nerespectării acestor angajamente sau obligații.

Cu toate acestea, în cazul ocratoxinei A și al aflatoxinei, dacă statul membru în cauză poate aduce, la solicitarea Comisiei, dovada respectării standardelor la intrare, a respectării condițiilor obișnuite de depozitare, precum și a respectării celorlalte obligații ale depozitarului, responsabilitatea financiară se suportă de către bugetul comunitar.

Articolul 12

Agențiile de intervenție adoptă, atunci când este cazul, proceduri și condiții de preluare complementare compatibile cu prezentul regulament, pentru a ține seama de condițiile speciale existente în statele membre vizate. În special, acestea pot solicita declarații periodice privind stocurile.

CAPITOLUL III

COMUNICAREA CĂTRE COMISIE

Articolul 13

(1) Pentru fiecare cereală menționată la articolul 10 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, fiecare stat membru comunică, pe cale electronică, informațiile necesare gestionării intervenției, în special:

(a)

cel târziu în fiecare miercuri, ora 12:00 (ora Bruxelles-ului):

(i)	cantitățile de cereale oferite spre intervenție, prezentate de operatori cel târziu în ziua de vineri a săptămânii precedente, la ora 12:00 (ora Bruxelles-ului), în conformitate cu articolele 2 și 3 din prezentul regulament;

(ii)	cantitățile de cereale, altele decât porumbul, oferite spre intervenție, pentru care oferta a fost retrasă de către ofertanți din momentul deschiderii perioadei de intervenție;

(iii)

cantitățile totale de cereale oferite spre intervenție din momentul deschiderii perioadei de intervenție, din care se scad cantitățile prevăzute la punctul (ii);

(iv)	cantitățile totale de cereale preluate din momentul deschiderii perioadei de intervenție în conformitate cu articolul 6 din prezentul regulament;

(b)	miercurea care urmează publicării anunțului de licitație, cantitățile de cereale scoase la licitație, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2131/93 al Comisiei (10);

(c)	miercurea care urmează datei stabilirii de către statul membru a loturilor respective, cantitățile de cereale destinate distribuirii gratuite către persoanele cele mai defavorizate din Comunitate, în conformitate cu articolul 27 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007;

(d)

cel târziu la sfârșitul lunii care urmează termenului de preluare menționat la articolul 6 alineatul (6) din prezentul regulament, pentru fiecare regiune menționată în anexa III la Regulamentul (CEE) nr. 837/90, rezultatele medii ale greutății specifice, conținutul de umezeală, de semințe sparte și conținutul de proteine constatate pentru loturile de cereale preluate.

(2) Comunicările menționate la alineatul (1) se efectuează chiar în cazul în care nicio cantitate nu a fost oferită. În absența comunicării informațiilor menționate la alineatul (1) litera (a) punctul (i), Comisia consideră că nicio ofertă nu a fost depusă în statul membru respectiv.

(3) Forma și conținutul comunicărilor vizate la alineatul (1) sunt definite de către Comisie pe baza modelelor puse la dispoziția statelor membre de către Comisie. Aceste modele nu se aplică decât după informarea prealabilă a Comitetului menționat la articolul 195 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007. Acestea sunt adaptate și actualizate de către Comisie în aceleași condiții.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 14

Regulamentul (CE) nr. 824/2000 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa X.

Articolul 15

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 iulie 2008.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 18 iulie 2008.

Pentru Comisie

José Manuel BARROSO

Președintele

(1) JO L 299, 16.11.2007, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 510/2008 al Comisiei (JO L 149, 7.6.2008, p. 61).

(2) JO L 100, 20.4.2000, p. 31. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 883/2007 (JO L 195, 27.7.2007, p. 3).

(3) A se vedea anexa IX.

(4) JO L 171, 23.6.2006, p. 35. Regulament modificat prin Regulamentul (CE) nr. 721/2007 (JO L 164, 26.6.2007, p. 4).

(5) JO L 37, 13.2.1993, p. 1. Regulament modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

(6) JO L 140, 30.5.2002, p. 10. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/77/CE a Comisiei (JO L 271, 30.9.2006, p. 53).

(7) JO L 88, 3.4.1990, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 (JO L 363, 20.12.2006, p. 1 ).

(8) JO L 364, 20.12.2006, p. 5.

(9) JO L 70, 9.3.2006, p. 12.

(10) JO L 191, 31.7.1993, p. 76.

ANEXA I

CRITERII DE CALITATE MINIMĂ MENȚIONATE LA ARTICOLUL 4 ALINEATUL (2)

Grâu dur

Grâu comun

Orz

Porumb

Sorg

A.	Conținutul maxim de umiditate

14,5 %

13,5 %

B.	Procentul maxim de componente în afara cerealelor de bază de calitate corespunzătoare, din care cel mult:

12 %

1.	Brizuri de boabe

6 %

5 %

2.	Impurități constând în boabe (altele decât cele menționate la punctul 3)

5 %

7 %

12 %

5 %

din care:

(a)	boabe șiștave

—

(b)	alte cereale

3 %

5 %

—

(c)	boabe atacate de dăunători

(d)	boabe în care germenul este colorat

—

(e)	boabe încălzite în timpul uscării

0,50 %

3 %

0,50 %

3.	Boabe pestrițe și/sau afectate de fuzarioză,

5 %

—

din care:

—	boabe afectate de fuzarioză

1,5 %

—

4.	Boabe încolțite

4 %

6 %

5.	Impurități diverse (Schwarzbesatz)

3 %

din care:

(a)	boabe străine:

—

nocive

0,10 %

—

altele

(b)	boabe deteriorate:

—	boabe deteriorate prin încălzire spontană și încălzire extremă în timpul uscării

0,05 %

—

altele

(c)	impurități propriu-zise

(d)

păstăi

(e)	corn de secară

0,05 %

—

(f)	boabe putrede

—

(g)	insecte moarte și fragmente de insecte

C.	Procentul maxim de boabe de grâu dur parțial sticloase

27 %

—

D.	Conținutul maxim de tanin (1)

—

1 %

E.	Greutatea specifică minimă (kg/hl)

—

F.	Conținutul minim de proteine (1):

—	anul de comercializare 2002/2003 și următorii

11,5 %

10,5 %

G.	Numărul descrescător Hagberg (secunde)

220

H.	Indexul Zeleny minim (ml)

—

(1) % din materia uscată.

ANEXA II

1. DEFINIȚIA COMPONENTELOR CARE NU SUNT CEREALE DE BAZĂ DE CALITATE CORESPUNZĂTOARE

1.1. Semințe sparte

Toate semințele a căror endospermă este parțial descoperită sunt considerate semințe sparte. Semințele deteriorate în urma treieratului și semințele din care a fost îndepărtat germenul aparțin și ele acestei grupe.

La porumb, „semințe sparte” înseamnă bucățile de boabe sau boabele care au trecut printr-o sită cu diametrul circular de 4,5 mm.

La sorg, „semințe sparte” înseamnă bucățile de semințe sau semințele care au trecut printr-o sită cu diametrul circular de 1,8 mm.

1.2. Impuritățile semințelor

(a)

boabe șiștave:

Sunt considerate boabe șiștave boabele care, după eliminarea din eșantion a tuturor celorlalte componente menționate de prezenta anexă, trec prin site cu orificii de dimensiunile următoare: grâu comun 2,0 mm, grâu dur 1,9 mm, orz 2,2 mm.

Fără a aduce atingere acestei definiții, totuși:

—	la orzul din Estonia, Letonia, Finlanda și Suedia cu o greutate specifică de cel puțin 64 kilograme pe hectolitru oferit pentru intervenție în statele membre respective; sau

—	la orzul cu un conținut de umiditate de 12,5 % sau mai puțin,

„boabe șiștave” înseamnă semințele care, după eliminarea tuturor celorlalte componente la care se face trimitere în prezenta anexă, trec prin site cu orificii de 2,0 mm.

În plus, semințele deteriorate de ger și semințele necoapte (verzi) aparțin și ele acestei grupe;

(b)	alte cereale: toate semințele care nu aparțin speciilor de semințe din care s-a prelevat mostra;

(c)	semințe atacate de dăunători: semințele care au fost roase de șoareci. Semințele pătrunse de insecte aparțin și ele acestei grupe;

(d)

semințe în care germenul este decolorat, semințe pestrițe, semințe afectate de fuzarioză:

semințele în care germenul este decolorat sunt acelea al căror tegument este colorat maroniu spre maro închis și al căror germen este normal, nu încolțit. La grâul comun, semințele în care germenul este decolorat nu sunt de luat în considerare până la 8 %.

La grâul dur:

—	semințele care prezintă o decolorare maronie sau maro închis în altă parte decât pe germen sunt considerate semințe pestrițe;

—	semințele afectate de fuzarioză sunt semințe al căror pericarp este contaminat cu Fusarium mycelium; aceste semințe par ușor contractate, cutate și au pete roz sau alb difuz cu contur vag;

(e)	semințele supraîncălzite în timpul uscării sunt acelea care prezintă semne exterioare de pârjolire, dar care nu sunt semințe deteriorate.

1.3. Semințe încolțite

Semințele încolțite sunt acelea în care radicula sau plumula este vizibilă în mod clar cu ochiul liber. Totuși, trebuie să se țină seama de aspectul general al mostrei atunci când se evaluează conținutul de semințe încolțite al acesteia. La unele tipuri de cereale germenul este protuberant, de exemplu la grâul dur, iar tegumentul germenului se sparge atunci când se scutură lotul de cereale. Aceste semințe se aseamănă cu semințele încolțite, dar nu trebuie incluse în acea grupă. Semințele încolțite sunt doar cele la care germenul a suferit modificări clar vizibile care fac să fie ușor de diferențiat semințele încolțite de semințele normale.

1.4. Impurități diverse (Schwarzbesatz)

(a)

semințe străine

„Semințele străine” sunt semințe de plante, cultivate sau nu, altele decât cerealele. Acestea includ semințe care nu merită să fie recuperate, semințe care pot fi folosite pentru vite și semințe nocive.

„Semințele nocive” înseamnă semințe care sunt toxice pentru om și animale, semințe care stânjenesc sau complică curățarea și măcinarea cerealelor și semințe care afectează calitatea produselor rezultate din prelucrarea cerealelor;

(b)

semințe deteriorate

„Semințele deteriorate” sunt acelea care au devenit necorespunzătoare pentru consumul omului și, în ceea ce privește semințele furajere, necorespunzătoare pentru consumul animalelor, din cauza putrefacției, mucegaiului, bacteriilor sau din alte motive.

Semințele deteriorate includ și semințe deteriorate în urma generării spontane de căldură sau a încălzirii extreme în timpul uscării. Aceste semințe „încălzite” sau „înnegrite” sunt semințe complet crescute la care tegumentul are o culoare maro-gri până la negru, în timp ce secțiunea transversală a bobului are o culoare galben-gri până la maro-negru.

Semințele atacate de musculițele grâului sunt considerate semințe deteriorate numai atunci când mai mult de jumătate din suprafața seminței are o culoare gri spre negru ca urmare a atacului criptogamelor secundare. În cazul în care decolorarea acoperă mai puțin de jumătate din suprafața seminței, semințele se clasifică la semințe atacate de dăunători;

(c)

materie străină

Toate componentele dintr-o mostră de cereale reținute într-o sită cu orificii de 3,5 mm (cu excepția semințelor altor cereale și semințelor deosebit de mari ale cerealelor de bază) și cele care trec printr-o sită cu orificii de 1,0 mm sunt considerate materie străină. Sunt incluse și pietrele, nisipul, fragmente de paie și alte impurități din mostre ce trec printr-o sită cu orificii de 3,5 mm și sunt reținute într-o sită cu orificii de 1,0 mm.

Această definiție nu se aplică porumbului. La porumb, toate componentele dintr-o mostră care trec printr-o sită cu orificii de 1 mm sunt considerate materie străină, în plus față de cele menționate la primul paragraf.

(d)	păstăi (la porumb: fragmente de cocean);

(e)	cornul secarei;

(f)	semințe putrede;

(g)	insecte moarte și fragmente de insecte.

1.5. Dăunători vii

1.6. Semințe pătate care și-au pierdut aspectul vitros

Semințele de grâu dur pătate care și-au pierdut aspectul vitros sunt semințele al căror bob nu poate fi considerat în întregime vitros.

2. FACTORI SPECIFICI DE LUAT ÎN CONSIDERARE PENTRU FIECARE TIP DE CEREALE LA DEFINIREA IMPURITĂȚILOR

2.1. Grâu dur

Prin „impurități din semințe” se înțelege boabe șiștave, semințe ale altor cereale, semințe atacate de dăunători, semințe la care germenul este decolorat, semințe pestrițe sau afectate de fuzarioză și semințe supraîncălzite în timpul uscării.

Impuritățile diverse sunt formate din semințe străine, semințe deteriorate, materie străină, păstăi, cornul secarei, semințe putrede, insecte moarte și fragmente de insecte.

2.2. Grâu comun

Prin „impurități din semințe” se înțelege boabe șiștave, semințe ale altor cereale, semințe atacate de dăunători, semințe la care germenul este decolorat și semințe supraîncălzite în timpul uscării.

Prin „impurități diverse” se înțelege semințe străine, semințe deteriorate, materie străină, păstăi, cornul secarei, semințe putrede, insecte moarte și fragmente de insecte.

2.3. Orz

Prin „impurități din semințe” se înțelege boabe șiștave, semințe ale altor cereale, semințe atacate de dăunători și semințe supraîncălzite în timpul uscării.

Impuritățile diverse sunt formate din semințe străine, semințe deteriorate, materie străină, păstăi, insecte moarte și fragmente de insecte.

2.4. Porumb

Prin „impurități din semințe” se înțelege semințe ale altor cereale, semințe atacate de dăunători și semințe supraîncălzite în timpul uscării.

La porumb, toate componentele dintr-o mostră care trec printr-o sită cu orificii de 1,0 mm sunt considerate materie străină.

Toate semințele străine, semințele deteriorate, materia străină, păstăile, insectele moarte și fragmentele de insecte sunt considerate impurități diverse.

2.5. Sorg

Prin „impurități din semințe” se înțelege semințe ale altor cereale, semințe atacate de dăunători și semințe supraîncălzite în timpul uscării.

Impuritățile diverse sunt formate din semințe străine, semințe deteriorate, materie străină, păstăi, insecte moarte și fragmente de insecte.

ANEXA III

METODA STANDARD DE DETERMINARE A ALTOR COMPONENTE, ÎN AFARA CEREALELOR DE BAZĂ DE CALITATE CORESPUNZĂTOARE

La grâul comun, grâul dur și orz, un eșantion mediu de 250 g se trece prin două site, una cu orificii de 3,5 mm și cealaltă cu orificii de 1,0 mm, timp de o jumătate de minut fiecare.

Pentru a asigura o cernere constantă, se recomandă folosirea unei site mecanice, de exemplu o masă vibratoare cu site potrivite.

Materia reținută de sita cu perforații tăiate de 3,5 mm și cea care trece prin sita cu perforații tăiate de 1,0 mm trebuie cântărite împreună și considerate materie străină. Dacă materia reținută de sita cu perforații tăiate de 3,5 mm cuprinde fragmente din grupa „alte cereale” sau semințe deosebit de mari de cereale de bază, aceste fragmente se adaugă înapoi la mostra cernută. În timpul cernerii, în sita cu perforații tăiate de 1,0 mm trebuie să se verifice prezența dăunătorilor vii.

Din mostra cernută se ia o mostră de 50 până la 100 g folosind un separator. Această mostră parțială trebuie cântărită.

Mostra parțială trebuie apoi întinsă pe o masă cu o pensetă sau o spatulă din corn și trebuie extrase semințele sparte, alte cereale, semințele încolțite, semințele atacate de dăunători, semințele deteriorate de ger, semințele în care germenul este decolorat, semințele pestrițe, semințele străine, cornul secarei, semințele deteriorate, semințele putrede, păstăile și dăunătorii vii și insectele moarte.

Dacă mostra parțială cuprinde semințe care se află încă în păstăi, ele trebuie decojite cu mâna, păstăile obținute fiind considerate bucăți de păstăi. Pietrele, nisipul și fragmentele de paie sunt considerate materie străină.

Eșantionul parțial se cerne timp de o jumătate de minut printr-o sită cu orificii de 2,0 mm pentru grâul comun, 1,9 mm pentru grâul dur, 2,2 mm pentru orz. Componentele care trec prin această sită sunt considerate boabe șiștave. Semințele deteriorate de îngheț și semințele verzi care nu sunt complet coapte aparțin grupei „boabe șiștave”.

O mostră medie de 500 g în cazul porumbului și de 250 g în cazul sorgului se scutură timp de o jumătate de minut într-o sită cu perforații tăiate de 1,0 mm. A se verifica prezența dăunătorilor vii și a insectelor moarte.

Folosind o pensetă sau o spatulă din corn se extrag din componentele reținute de sita cu perforații tăiate de 1,0 mm pietrele, nisipul, fragmentele de paie și alte materii străine.

Se adaugă materiile străine astfel extrase la componentele care au trecut prin sita cu perforații tăiate de 1,0 mm și se cântăresc împreună.

Folosind un separator, se prepară din mostra trecută prin sită o mostră parțială de 100 până la 200 g în cazul porumbului sau de 25 până la 50 g în cazul sorgului. Se cântărește această mostră parțială. Se întinde în strat subțire pe o masă. Folosind o pensetă sau o spatulă din corn, se extrag bucățile de alte cereale, semințele atacate de dăunători, semințele deteriorate de ger, semințele încolțite, semințele străine, semințele deteriorate, păstăile, dăunătorii vii și insectele moarte.

Apoi se trece această mostră parțială printr-o sită cu orificii rotunde de 4,5 mm pentru porumb și orificii rotunde de 1,8 mm pentru sorg. Componentele care trec prin sită sunt considerate semințe sparte.

Grupele de alte componente, în afara cerealelor de bază de calitate corespunzătoare, determinate în conformitate cu metodele menționate la punctele 1 și 2, trebuie cântărite foarte atent cu o precizie de aproximativ 0,01 g și distribuite conform procentului din mostra medie. Caracteristicile înregistrate în raportul de analiză au o precizie de aproximativ 0,1 %. Se verifică prezența dăunătorilor vii.

Ca regulă generală, trebuie să se facă două analize pe fiecare mostră. Ele nu trebuie să difere cu mai mult de 10 % față de totalul componentelor mai sus menționate.

Aparatele care se utilizează pentru operațiunile menționate la punctele 1, 2 și 3 sunt următoarele:

(a)	separator de mostră, de exemplu aparat conic sau canelat;

(b)	balanță de precizie sau analitică;

(c)	site cu perforații tăiate de 1,0 mm, 1,8 mm, 1,9 mm, 2,0 mm, 2,2 mm și 3,5 mm și site cu orificii rotunde de 1,8 mm și 4,5 mm. Sitele pot fi fixate pe o masă vibratoare.

ANEXA IV

METODA STANDARD DE TESTARE A CONȚINUTULUI DE UMIDITATE

1. Principiul

Produsul este uscat la o temperatură de 130-133 °C în condiții de presiune atmosferică normală, pe o perioadă corespunzătoare dimensiunii particulelor.

2. Domeniul de aplicare

Această metodă de uscare se aplică cerealelor zdrobite în particule din care cel puțin 50 % trec printr-o sită cu orificii de 0,5 mm și nu lasă mai mult de 10 % reziduuri în sita cu orificii rotunde de 1,0 mm. Se aplică și la făină.

3. Aparatele

Balanță de precizie.

Concasor dintr-un material ce nu absoarbe umiditatea, este ușor de curățat, permite efectuarea unei concasări rapide și uniforme fără supraîncălzire, limitează contactul cu aerul exterior la minim și respectă cerințele menționate la punctul 2 (de exemplu, o moară cu valțuri demontabilă).

Recipient din metal necorodabil sau sticlă, dotat cu un capac suficient de etanș; suprafața de lucru trebuie să permită distribuirea unei mostre de testat de 0,3 g/cm2.

Cameră de ardere izotermă încălzită electric, fixată la o temperatură de 130-133 °C (1) cu ventilație adecvată (2).

Exsicator cu tavă de metal sau, în absența metalului, de porțelan, groasă, perforată, care să conțină orice produs deshidratant eficient.

4. Procedura

Uscarea

Se cântărește cu o precizie de aproximativ 1 mg o cantitate de aproximativ 5 g din cerealele cu semințe mărunte zdrobite sau de aproximativ 8 g de porumb zdrobit în recipientul cântărit în prealabil. Se așează recipientul într-o cameră de ardere la o temperatură de 130-133 °C. Acest lucru trebuie făcut cât mai rapid posibil, astfel încât să se prevină o scădere prea mare a temperaturii. Se lasă cerealele cu semințe mărunte la uscat timp de două ore, iar porumbul timp de patru ore după ce camera de ardere ajunge din nou la o temperatură de 130-133 °C. Se scoate recipientul din camera de ardere, se înlocuiește repede capacul, se lasă să se răcească timp de 30-45 de minute într-un exsicator și se cântărește (cu o precizie de aproximativ 1 mg).

5. Metoda de calcul și formulele

E	=	masa inițială, în grame, a mostrei de testat
M	=	masa, în grame, a mostrei de testat după preparare
M′	=	masa, în grame, a mostrei de testat după zdrobire
m	=	masa, în grame, a mostrei de testat uscate.

Conținutul de umiditate ca procent din produs este egal cu:

—	fără preparare prealabilă (E – m) × 100/E;

—	cu preparare prealabilă [(M′ – m)M/M′ + E – M] × 100/E = 100 (1 – Mm/EM′)

Testele trebuie efectuate cel puțin de două ori.

6. Repetarea

Diferența dintre valorile obținute din două determinări realizate simultan sau în succesiune rapidă de același chimist nu trebuie să depășească 0,15 g de umiditate la o mostră de 100 g. Dacă se depășește această valoare, determinările trebuie repetate.

(1) Temperatura aerului în camera de ardere.

(2) Capacitatea de încălzire ar trebui să fie astfel încât, atunci când a fost pre-stabilită la o temperatură de 130-133 °C, temperatura respectivă să poată fi obținută din nou în mai puțin de 45 de minute după ce se așează în cameră numărul maxim de mostre de testat pentru a fi uscate simultan. Ventilația ar trebui să fie astfel încât, în cazul în care cerealele cu semințe mărunte (grâu comun, grâu dur, orz și sorg) se usucă timp de două ore, iar porumbul timp de patru ore, rezultatele de la toate mostrele de griș de testat sau, după caz, de porumb pe care le poate cuprinde camera de ardere să înregistreze o diferență de mai puțin de 0,15 % față de rezultatele obținute după uscarea cerealelor cu semințe mărunte timp de trei ore, iar a porumbului, timp de cinci ore.

ANEXA V

METODA DE DETERMINARE A NON-ADERENȚEI ȘI A GRADULUI DE PRELUCRABILITATE A ALUATULUI OBȚINUT DIN GRÂU COMUN

1. Titlul

Metodă de a testa coacerea făinii de grâu.

2. Domeniul de aplicare

Metoda este aplicabilă la făina măcinată experimental din grâu pentru producția de pâine crescută cu drojdie.

3. Principiul

Se prepară un aluat din făină, apă, drojdie, sare și zaharoză, într-un mixer specificat. După împărțire și creștere, se lasă bucățile să se odihnească 30 minute; ele sunt apoi frământate, așezate pe forme de coacere și coapte după o ultimă fermentare de durată determinată. Se notează proprietățile tehnologice ale aluatului. Pâinile se apreciază după volum și înălțime.

4. Ingredientele

4.1. Drojdie

Drojdie uscată activă de tipul Saccharomyces cerevisiae de tipul DHW-Hamburg-Wansbeck sau un produs cu aceleași caracteristici.

4.2. Apă de la robinet

4.3. Soluție de acid ascorbic cu zahăr și sare

Se dizolvă 30 ± 0,5 g de clorură de sodiu (calitate din comerț), 30 ± 0,5 g de zaharoză (calitate din comerț) și 0,040 ± 0,001 g acid ascorbic în 800 ± 5 g de apă. Se prepară o soluție proaspătă în fiecare zi.

4.4. Soluție de zahăr

Se dizolvă 5 ± 0,1 g de zaharoză (calitate din comerț) în 95 ± 1 g de apă. Se prepară o soluție proaspătă în fiecare zi.

4.5. Făină cu malț (având o activitate enzimatică)

Calitate din comerț.

5. Echipamentul și aparatele

5.1. Cameră de coacere

Sub control pentru a se menține la o temperatură de 22-25 °C.

5.2. Frigider

Pentru a menține o temperatură de 4 ± 2 °C.

5.3. Balanță

Încărcare maximă de 2 kg, precizie de 2 g.

5.4. Balanță

Încărcare maximă de 0,5 kg, precizie de 0,1 g.

5.5. Balanță analitică

Precizie de 0,1 × 10–3 g.

5.6. Mixer

Stephan UMTA 10, cu un braț de amestecare model „Detmold” (Stephan Soehne GmbH) sau un echipament asemănător cu aceleași caracteristici.

5.7. Cameră de fermentare

Sub control, pentru a se menține o temperatură de 30 ± 1 °C.

5.8. Cutii de plastic deschise

Din polimetilmetacrilat (Plexiglas, Perspex). Dimensiuni interioare: 25 × 25 cm, înălțime 15 cm, grosimea pereților 0,5 ± 0,05 cm.

5.9. Foi de plastic pătrate

Din polimetilmetacrilat (Plexiglas, Perspex). Cel puțin 30 × 30 cm, grosime 0,5 ± 0,05 cm.

5.10. Frământător de aluat

Omogenizator cu bilă Brabender (Brabender OHG) sau un echipament asemănător cu aceleași caracteristici.

6. Prelevarea de mostre

În conformitate cu Standardul ICC nr. 101.

7. Procedura

7.1. Determinarea hidratării

Se determină absorbția de apă conform Standardului ICC nr. 115/1.

7.2. Determinarea adăugării de făină cu malț

Se determină „numărul descrescător” al făinii în conformitate cu ISO 3093/1982. În cazul în care „numărul descrescător” este mai mare de 250, se determină adăugarea de făină cu malț necesară pentru a se încadra în intervalul 200-250, folosind o serie de amestecuri de făină cu cantități din ce în ce mai mari de făină cu malț (a se vedea punctul 4.5). În cazul în care „numărul descrescător” este mai mic de 250, nu este necesară făina cu malț.

7.3. Reactivarea drojdiei uscate active

Aduceți temperatura soluției de zahăr (a se vedea punctul 4.4) la 35 ± 1 °C. Turnați o parte din greutatea drojdiei uscate active în patru părți din greutatea acestei soluții temperate de zahăr. Nu se amestecă. Se învârte atunci când este necesar.

Se lasă să se odihnească timp de 10 ± 1 minute, apoi se amestecă până se obține o suspensie omogenă. Se folosește această suspensie timp de 10 minute.

7.4. Adaptarea temperaturilor făinii și ingredientelor lichide

Temperatura făinii și a apei trebuie adaptate pentru a duce la o temperatură a aluatului de 27 ± 1 °C după amestecare.

7.5. Compoziția aluatului

Se cântărește, cu o precizie de 2 g, o cantitate de 10 y/3 g de făină cu umiditatea la care se găsește (corespunzând la 1 kg de făină la 14 % umiditate), în care „y” este cantitatea de făină utilizată în testul cu farinograf (a se vedea Standardul ICC nr. 115/1). Se cântărește, cu o precizie de 0,2 g, cantitatea de făină cu malț necesară pentru ca „numărul descrescător” să se încadreze în intervalul 200-250 (a se vedea punctul 7.2).

Se cântărește o soluție de 430 ± 5 g de acid ascorbic cu zahăr și sare (a se vedea punctul 4.3) și se adaugă apă pentru a atinge o masă totală de (x – 9) 10 y/3 g (a se vedea punctul 10.2), în care „x” este cantitatea de apă folosită la testul cu farinograf (a se vedea Standardul ICC nr. 115/1). Această masă totală (de obicei între 450 și 650 g) trebuie atinsă cu o precizie de 1,5 g.

Se cântărește o suspensie de drojdie de 90 ± 1 g (a se vedea punctul 7.3).

Se notează masa totală a aluatului (P), care este suma masei făinii, a soluției de acid ascorbic cu zahăr și sare plus apă, a suspensiei de drojdie și a făinii cu malț.

7.6. Amestecarea

Înainte de a începe, se aduce mixerul la o temperatură de 27 ± 1 °C folosind o cantitate potrivită de apă temperată.

Se pun ingredientele lichide ale aluatului în mixer și se pun făina și făina cu malț deasupra.

Se pornește mixerul (viteza 1, 1 400 rev/min) și se lasă să meargă timp de 60 de secunde. La douăzeci de secunde după pornire, se răsucește de două ori racleta atașată la capacul vasului de amestecare.

Se măsoară temperatura aluatului. În cazul în care aceasta este în afara intervalului 26-28 °C, se aruncă aluatul și se amestecă altul, după adaptarea temperaturii ingredientelor.

Se notează proprietățile aluatului folosind unul din următorii termeni:

—	non-aderent și prelucrabil industrial;

—	aderent și neprelucrabil industrial.

Pentru a fi considerat „non-aderent și prelucrabil industrial” la sfârșitul amestecării, aluatul trebuie să formeze o masă coerentă care aderă cu greu la pereții vasului și la axul mixerului. Aluatul trebuie să poată fi strâns cu mâna și scos din vasul de amestecare cu o singură mișcare, fără pierderi semnificative.

7.7. Împărțirea și frământarea

Se cântăresc, cu o precizie de 2 g, trei bucăți de aluat după formula:

p = 0,25 P, unde:

p	=	masa bucății cântărite de aluat
P	=	masa totală de aluat.

Frământați imediat bucățile de aluat timp de 15 secunde în frământătorul de aluat (a se vedea punctul 5.10) și așezați-le timp de 30 ± 2 minute pe foile de plastic (a se vedea punctul 5.9) acoperite de cutii de plastic răsturnate (a se vedea punctul 5.8) în camera de fermentare (a se vedea punctul 5.7).

Nu se presară făină.

7.8. Frământare

Se aduc bucățile de aluat de pe foile de plastic acoperite de cutiile de plastic răsturnate la frământătorul de aluat (a se vedea punctul 5.10) și se frământă din nou fiecare bucată timp de 15 secunde. Nu se ridică capacul de pe o bucată de aluat până imediat după frământare. Se notează din nou proprietățile aluatului, folosind următorii termeni:

—	non-aderent și prelucrabil industrial;

—	aderent și neprelucrabil industrial.

Pentru a fi considerat „non-aderent și prelucrabil industrial”, aluatul trebuie să adere cu greu, sau chiar deloc, la pereții camerei, astfel încât să se poată roti liber în jurul său și să formeze o minge regulată în timpul funcționării aparatului. La sfârșitul operațiunii, aluatul nu trebuie să se lipească de pereții camerei de frământare a mixerului atunci când se ridică capacul camerei.

8. Raportul testului

În raportul testului trebuie să se specifice:

—	proprietățile tehnologice ale aluatului la sfârșitul amestecării și la frământare;

—	„numărul descrescător” al făinii fără adăugare de făină cu malț;

—	orice anomalii observate.

Mai departe, acesta cuprinde:

—	metoda utilizată;

—	toate detaliile pentru identificarea mostrei.

9. Observații generale

9.1. Formula pentru calcularea cantității ingredientelor lichide ale aluatului se bazează pe următoarele considerații:

Adăugarea de x ml de apă la echivalentul a 300 g de făină cu umiditate 14 % produce consistența necesară. La testul de coacere se folosește 1 kg de făină (14 % umiditate), în timp ce x se bazează pe 300 g de făină, testul de coacere necesitând x împărțit la trei și înmulțit cu 10 g apă, deci 10 x/3 g.

Soluția de acid ascorbic cu zahăr și sare de 430 g conține 15 g de sare și 15 g de zahăr. Această soluție de 430 g este inclusă în ingredientele lichide ale aluatului. Deci, pentru a adăuga la aluat 10 x/3 g de apă, trebuie adăugate (10 x/3 + 30) g de ingrediente lichide din aluat compuse din 430 g de soluție de acid ascorbic și o cantitate suplimentară de apă.

Deși o parte din apa adăugată cu suspensia de drojdie este absorbită de drojdie, această suspensie conține și apă „liberă”. Se presupune în mod arbitrar că 90 g de suspensie de drojdie conține 60 g de apă „liberă”. Cantitatea de ingrediente lichide din aluat trebuie corectată pentru aceste 60 g de apă „liberă” din suspensia de drojdie, deci trebuie să se adauge în final 10 x/3 plus 30 minus 60 g. Acest lucru se poate rearanja după cum urmează: (10 x/3 + 30) – 60 = 10 x/3 – 30 = (x/3 – 3) 10 = (x – 9) 10/3, formula dată la punctul 7.5. În cazul în care, de exemplu, o adăugare de apă x la testul cu farinograf a fost constatată la 165 ml, această valoare trebuie substituită în această formulă, deci la soluția de acid ascorbic cu zahăr și sare trebuie adăugată apă până la o masă totală de:

(165 – 9) 10/3 = 156 × 10/3 = 520 g.

9.2. Metoda nu este direct aplicabilă la grâu. Procedura ce trebuie urmată pentru caracterizarea proprietăților de coacere ale grâului este după cum urmează:

Se curăță grâul și se determină conținutul de umiditate al grâului curățat. În cazul în care conținutul de umiditate se încadrează în intervalul 15,0 % până la 16,0 %, nu se amestecă grâul. Dacă conținutul de umiditate este în afara intervalului menționat, se ajustează conținutul de umiditate la 15,5 ± 0,5 %, cu cel puțin trei ore înainte de măcinare.

Se macină grâul transformându-l în făină folosind o moară de laborator Buehler MLU 202 sau o moară Brabender Quadrumat Senior sau un echipament asemănător cu aceleași caracteristici.

Se alege o procedură de măcinare care dă o făină de extracție de minimum 72 %, cu un conținut de cenușă de 0,50 până la 0,60 % la materie uscată.

Se determină conținutul de cenușă al făinii în conformitate cu anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1501/95 al Comisiei (JO L 147, 30.6.1995, p. 7) și conținutul de umiditate conform prezentului regulament. Se calculează rata de extracție după ecuația:

E = [((100 – f) F)/(100 – w) W] × 100 %

unde:

E	=	rata de extracție
f	=	umiditatea făinii
w	=	conținutul de umiditate al grâului
F	=	masa de făină produsă cu conținut de umiditate f
W	=	masa de grâu măcinat cu conținut de umiditate w.

Notă: Informațiile privind ingredientele și echipamentele ce se vor folosi sunt publicate în Documentul T/77.300 din 31 martie 1977 de Instituut voor Graan, Meel en Brood, TNO – Postbus 15, Wageningen (Țările de Jos).

ANEXA VI

DETERMINAREA RATEI DE PIERDERE A ASPECTULUI VITROS

1. Principiul

Numai o parte din mostră este folosită pentru a determina procentul de semințe care și-au pierdut în totalitate sau parțial aspectul vitros. Semințele se taie folosind un tăietor de semințe Pohl sau un instrument echivalent.

2. Echipamentul și aparatele

—	tăietor de semințe Pohl sau un instrument echivalent;

—	pensetă, scalpel;

—	tavă sau farfurie.

3. Procedura

(a)	Determinarea se efectuează pe o mostră de 100 g după separarea oricăror alte componente în afara cerealelor de bază de calitate corespunzătoare.

(b)	Se întinde mostra pe o tavă și se omogenizează bine.

(c)	Se introduce o farfurie în tăietorul de semințe și se întinde o mână de semințe pe grătar. Se apasă ușor, dar ferm, pentru a ne asigura că este o singură sămânță în fiecare orificiu. Se lasă în jos secțiunea mobilă pentru a ține semințele la locul lor și apoi se taie.

(d)	Se pregătesc suficient de multe farfurii pentru a ne asigura că se taie minimum 600 de semințe.

(e)	Se numără semințele ce și-au pierdut în totalitate sau parțial aspectul vitros.

(f)	Se calculează procentul de semințe ce și-au pierdut în totalitate sau parțial aspectul vitros.

4. Formularea rezultatelor

I	=	masa, în grame, a altor componente în afara cerealelor de calitate corespunzătoare.
M	=	procentul de semințe curățate examinate ce și-au pierdut în totalitate sau parțial aspectul vitros.

5. Rezultatul

Procentul de semințe care și-au pierdut în totalitate sau parțial aspectul vitros în porțiunea testată este:

[M × (100 – I)]/100 = …

ANEXA VII

TABELUL I

Majorările de preț pentru conținutul de umiditate

Porumb și sorg		Alte cereale decât porumbul și sorgul
Conținut de umiditate (%)	Majorări (EUR/t)	Conținut de umiditate (%)	Majorări (EUR/t)
—	—	13,4	0,1
—	—	13,3	0,2
—	—	13,2	0,3
—	—	13,1	0,4
—	—	13,0	0,5
—	—	12,9	0,6
—	—	12,8	0,7
—	—	12,7	0,8
—	—	12,6	0,9
—	—	12,5	1,0
12,4	0,1	12,4	1,1
12,3	0,2	12,3	1,2
12,2	0,3	12,2	1,3
12,1	0,4	12,1	1,4
12,0	0,5	12,0	1,5
11,9	0,6	11,9	1,6
11,8	0,7	11,8	1,7
11,7	0,8	11,7	1,8
11,6	0,9	11,6	1,9
11,5	1,0	11,5	2,0
11,4	1,1	11,4	2,1
11,3	1,2	11,3	2,2
11,2	1,3	11,2	2,3
11,1	1,4	11,1	2,4
11,0	1,5	11,0	2,5
10,9	1,6	10,9	2,6
10,8	1,7	10,8	2,7
10,7	1,8	10,7	2,8
10,6	1,9	10,6	2,9
10,5	2,0	10,5	3,0
10,4	2,1	10,4	3,1
10,3	2,2	10,3	3,2
10,2	2,3	10,2	3,3
10,1	2,4	10,1	3,4
10,0	2,5	10,0	3,5

TABELUL II

Reducerile de preț pentru conținutul de umiditate

Porumb și sorg		Alte cereale decât porumbul și sorgul
Conținut de umiditate (%)	Reduceri (EUR/t)	Conținut de umiditate (%)	Reduceri (EUR/t)
13,5	1,0	14,5	1,0
13,4	0,8	14,4	0,8
13,3	0,6	14,3	0,6
13,2	0,4	14,2	0,4
13,1	0,2	14,1	0,2

TABELUL III

Reducerile de preț pentru greutatea specifică

Cereale	Greutate specifică în kg/hl	Reducere de preț (EUR/t)
Grâu comun	mai puțin de 76-75	0,5
	mai puțin de 75-74	1,0
	mai puțin de 74-73	1,5
Orz	mai puțin de 64-62	1,0

TABELUL IV

Reducerile de preț pentru conținutul de proteine

Conținutul de proteine (1) (N × 5,7)	Reducerea (EUR/t)
mai puțin de 11,5-11,0	2,5
mai puțin de 11,0-10,5	5

(1) % din materia uscată.

ANEXA VIII

Metoda practică pentru determinarea reducerii ce se aplică la prețul sorgului de către agențiile de intervenție

1. Date de bază

P	=	procentul de tanin din mostră raportat la materia uscată;
0,4 %	=	procentul de tanin peste care se aplică reducerea;
11 % (1)	=	reducerea ce corespunde la 1 % tanin în materie uscată.

2. Calcularea reducerii

Reducerea, exprimată în euro, ce urmează să se aplice la prețul de referință se calculează în conformitate cu următoarea formulă:

11 (P – 0,40)

(1) Reducerea ce se aplică la prețul sorgului pe baza conținutului de tanin la 1 000 g de materie uscată:

(a)	energia metabolizabilă a păsărilor de curte la 1 000 g de materie uscată de sorg cu un conținut teoretic de tanin de 0 %: 3 917 K calorii;

(b)	reducerea energiei metabolizabile a păsărilor de curte la 1 000 g de materie uscată de sorg pe punct din procentul suplimentar de tanin: 419 K calorii;

(c)	diferența, exprimată în puncte din procent, între conținutul maxim de tanin stabilit pentru sorgul acceptat pentru intervenție și conținutul de tanin stabilit pentru calitatea standard: 1,0 – 0,30 = 0,70;

(d)	diferența, exprimată ca procent, dintre energia metabolizabilă a păsărilor de curte a sorgului ce conține 1,0 % tanin și energia metabolizabilă a păsărilor de curte a sorgului cu același conținut de tanin la calitatea standard (0,30 %):

(e)	reducerea ce corespunde unui conținut de tanin de 1 % din materia uscată, ce depășește 0,30 %:

ANEXA IX

Regulamentul abrogat și lista modificărilor ulterioare

Regulamentul (CE) nr. 824/2000 al Comisiei (JO L 100, 20.4.2000, p. 31)
Regulamentul (CE) nr. 336/2003 al Comisiei (JO L 49, 22.2.2003, p. 6)
Regulamentul (CE) nr. 777/2004 al Comisiei (JO L 123, 27.4.2004, p. 50)	Numai articolul 10
Regulamentul (CE) nr. 1068/2005 al Comisiei (JO L 174, 7.7.2005, p. 65)
Regulamentul (CE) nr. 1572/2006 al Comisiei (1) (JO L 290, 20.10.2006, p. 29)
Regulamentul (CE) nr. 883/2007 al Comisiei (JO L 195, 27.7.2007, p. 3)

(1) Regulament parțial anulat prin Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță pronunțată la 15 noiembrie 2007 în cauza T-310/06.

ANEXA X

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Regulamentul (CE) nr. 824/2000	Prezentul regulament
Articolul 1	Articolul 1
Articolul 2 alineatul (1)	Articolul 4 alineatul (1)
Articolul 2 alineatul (2) primul paragraf tezele introductive	Articolul 4 alineatul (2) primul paragraf tezele introductive
Articolul 2 alineatul (2) primul paragraf prima liniuță	Articolul 4 alineatul (2) primul paragraf litera (a)
Articolul 2 alineatul (2) primul paragraf a doua liniuță	Articolul 4 alineatul (2) primul paragraf litera (b)
Articolul 2 alineatul (2) al doilea și al treilea paragraf	Articolul 4 alineatul (2) al doilea și al treilea paragraf
Articolul 2 alineatul (3)	Articolul 4, alineatul (3)
Articolul 3 cuvintele introductive	Articolul 5 cuvintele introductive
Articolul 3 punctul 3.1	Articolul 5 litera (a)
Articolul 3 punctul 3.2	Articolul 5 litera (b)
Articolul 3 punctul 3.3	Articolul 5 litera (c)
Articolul 3 punctul 3.4	Articolul 5 litera (d)
Articolul 3 punctul 3.5	Articolul 5 litera (e)
Articolul 3 punctul 3.6	Articolul 5 litera (f)
Articolul 3 punctul 3.7	Articolul 5 litera (g)
Articolul 3 punctul 3.8	Articolul 5 litera (h)
Articolul 3 punctul 3.9	Articolul 5 litera (i)
Articolul 3 punctul 3.10	Articolul 5 litera (j)
Articolul 3a	Articolul 3
Articolul 4	Articolul 2
Articolul 5	Articolul 6
Articolul 6	Articolul 7
Articolul 7	Articolul 8
Articolul 8	Articolul 9
Articolul 9	Articolul 10
Articolul 10	Articolul 11
Articolul 11	Articolul 12
Articolul 11a	Articolul 13
Articolul 12	—
—	Articolul 14
Articolul 13	Articolul 15
Anexa I	Anexa I
Anexa II	Anexa II
Anexa III	Anexa III
Anexa IV	Anexa IV
Anexa V	Anexa V
Anexa VI	Anexa VI
Anexa VII	Anexa VII
Anexa VIII	Anexa VIII
—	Anexa IX
—	Anexa X

19.7.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 192/51

DIRECTIVA 2008/74/CE A COMISIEI

din 18 iulie 2008

de modificare privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor, a Directivei 2005/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2005/78/CE

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 2005/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 septembrie 2005 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la măsurile care trebuie luate împotriva emisiilor de gaze și de particule poluante provenite de la motoarele cu aprindere prin compresie utilizate la vehicule și emisiile de poluanți gazoși provenind de la motoarele cu aprindere prin scânteie alimentate cu gaz natural sau cu gaz petrolier lichefiat utilizate la vehicule (1), în special articolul 7,

întrucât:

(1)

Ca urmare a schimbării domeniului de aplicare al Directivei 2005/55/CE, introdusă prin Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (2), este necesară modificarea ulterioară a directivei prin transferarea cerințelor tehnice relevante. În consecință, este, de asemenea, necesară modificarea Directivei 2005/78/CE a Comisiei (3) de punere în aplicare a directivei menționate anterior.

(2)

Ca urmare a modificării domeniului de aplicare, este necesar să se introducă noi cerințe în legislația privind emisiile poluante provenind de la vehiculele grele stabilite prin Directiva 2005/55/CE. Aceste cerințe includ proceduri de testare pentru a permite omologarea de tip a motoarelor vehiculelor grele, precum și a vehiculelor echipate cu motoare pe bază de benzină.

(3)

În plus, este necesar să se introducă în Directiva 2005/78/CE cerințele existente pentru măsurarea opacității fumului motoarelor diesel. Aceasta se datorează abrogării Directivei 72/306/CEE a Consiliului din 2 august 1972 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile preconizate împotriva emisiilor de poluanți provenind de la motoarele diesel destinate propulsiei vehiculelor (4), astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 715/2007.

(4)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului tehnic pentru autovehicule,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 2005/55/CE se modifică după cum urmează:

Articolul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 1

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

(a)	prin «vehicul» se înțelege orice vehicul cu motor astfel cum este definit la articolul 2 din Directiva 70/156/CEE, cu o masă de referință care depășește 2 610 kg;

(b)	prin «motor» se înțelege sursa de propulsie motrice a unui vehicul pentru care se poate acorda omologarea de tip ca unitate tehnică separată, astfel cum se definește la articolul 2 din Directiva 70/156/CEE;

(c)	prin «vehicul cu performanțe avansate privind protecția mediului (EEV)» se înțelege un vehicul propulsat de un motor care respectă valorile-limită opționale la emisii de la rândul C din tabelele prevăzute la punctul 6.2.1 al anexei I.”

2.	Anexele I, II, III și VI la Directiva 2005/55/CE se modifică în conformitate cu anexa I la prezenta directivă.

Articolul 2

Directiva 2005/78/CE se modifică după cum urmează:

Articolul 2 se înlocuiește cu următorul paragraf:

„Articolul 2

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a articolelor 3 și 4 din Directiva 2005/55/CE sunt prevăzute în anexele II și VII la prezenta directivă.

Anexa VI se aplică în sensul omologării de tip a vehiculelor cu motoare cu aprindere prin compresie și a motoarelor de acest tip.

Anexa VII se aplică în sensul omologării de tip a vehiculelor cu motoare cu aprindere prin scânteie și a motoarelor de acest tip.”

La anexa V, punctul 1 secțiunea 2 se înlocuiește cu următorul text:

„Secțiunea 2:

numărul Directivei – 2005/55/CE”.

3.	Se adaugă anexele VI și VII, în conformitate cu anexa II la prezenta directivă.

Articolul 3

(1) Statele membre adoptă și publică, cel târziu până la data de 2 ianuarie 2009, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor dispoziții, precum și un tabel de corespondență între dispozițiile respective și prezenta directivă.

Statele membre aplică aceste dispoziții de la 3 ianuarie 2009.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniuni Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 18 iulie 2008.

Pentru Comisie

Günter VERHEUGEN

Vicepreședinte

(1) JO L 275, 20.10.2005, p. 1.

(2) JO L 171, 29.6.2007, p. 1.

(3) JO L 313, 29.11.2005, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/81/CE (JO L 362, 20.12.2006, p. 92).

(4) JO L 190, 20.8.1972, p. 1.

ANEXA I

Modificări la Directiva 2005/55/CE

Anexa I se modifică după cum urmează:

(a)

Secțiunea 1 se înlocuiește cu următorul paragraf:

„1.

Prezenta directivă se aplică în cazul controlului gazelor și particulelor poluante, duratei de viață a dispozitivelor pentru controlul emisiilor, conformității vehiculelor/motoarelor în stare de funcționare și sistemelor de diagnostic la bord (OBD) ale tuturor autovehiculelor, precum și motoarelor menționate la articolul 1, cu excepția vehiculelor din categoria M1, N1, N2 și M2 pentru care s-a acordat omologarea de tip în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (1).

Începând de la 3 ianuarie 2009 până la termenele specificate în articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 715/2007 pentru noi omologări și la articolul 10 alineatul (3) din respectivul regulamentul pentru extinderi, omologările de tip pot fi acordate în continuare conform prezentei directive pentru vehicule din categoriile N1, N2 și M2 cu masa de referință sub 2 610 kg.

(b)

La secțiunea 2.1 se adaugă următoarele definiții:

„ «masa de referință» reprezintă masa vehiculului în stare de funcționare, mai puțin masa uniformă de 75 kg a conducătorului auto, la care se adaugă o masă uniformă de 100 kg.

«masa vehiculului în funcționare» reprezintă masa menționată la secțiunea 2.6 din anexa I la Directiva 2007/46/CE”.

(c)

Se adaugă punctul 4.5:

„4.5.

La cererea producătorului, omologarea de tip a unui vehicul complet prevăzută în directivă se extinde pentru vehiculele incomplete cu masa de referință sub 2 610 kg. Omologările de tip se extind în cazul în care producătorul poate să demonstreze că toate combinațiile de caroserii prevăzute pentru montarea pe un vehicul incomplet duc la creșterea masei de referință a vehiculului la peste 2 610 kg.”

(d)

La punctul 6.2, după cel de-al patrulea paragraf se introduc următoarele paragrafe:

„Pentru motoarele pe benzină, se aplică procedurile de încercare prevăzute în anexa VII la Directiva 2005/78/CE.

Pentru motoarele pe motorină, se aplică procedura de încercare pentru opacitatea emisiilor prevăzută în anexa VI la Directiva 2005/78/CE.”

Anexa II se modifică după cum urmează:

(a)

La apendicele 1 se adaugă punctele 8.4, 8.4.1, 8.4.1.1 și 8.4.1.2:

„8.4. Performanțele motorului (pentru măsurarea opacității emisiilor

8.4.1. Puterea la cele șase puncte de măsurare la care se face referire în paragraful 2 din anexa 4 la Regulamentul CEE-ONU nr. 24.

8.4.1.1. Puterea motorului măsurată pe standul de încercare …

8.4.1.2 Puterea măsurată pe roțile vehiculului: …

Viteza motorului (min–1)

Puterea măsurată (kW)

…

…”

(b)

Se adaugă apendicele 6:

„Apendicele 6

Informații necesare pentru inspecția tehnică

A. Măsurarea emisiilor de monoxid de carbon (2)

3.2.1.6. Turație normală la ralanti a motorului (inclusiv toleranță) … min-1

3.2.1.6.1. Turație mare la ralanti a motorului (inclusiv toleranță) … min-1

3.2.1.7. Conținutul de monoxid de carbon din gazele de evacuare în regim de ralanti al motorului (3) … % conform declarației producătorului (doar la motoarele cu aprindere prin scânteie)

B. Măsurarea opacității emisiilor

3.2.13. Locația simbolului coeficientului de absorbție (doar pentru motoarele cu aprindere prin compresie):

4.	TRANSMISIA (v)

4.3. Momentul de inerție al volantului motorului: …

4.3.1. Moment adițional de inerție fără cuplaj în treapta de viteză: …

Apendicele 1 din anexa III se modifică după cum urmează:

(a)

La secțiunea 2, punctul 2.7.4 se înlocuiește cu următorul text:

„2.7.4. Eșantionarea particulelor

Pentru procedura de încercare completă se utilizează un singur filtru. Factorii modali de ponderare specificați în procedura de încercare a ciclului se iau în calcul prin prelevarea unui eșantion proporțional cu debitul masiv de evacuare în timpul fiecărui mod individual al ciclului. Aceasta se poate realiza prin ajustarea conformă a ratei de eșantionare a debitului, a timpului de eșantionare și/sau a raportului de diluție, astfel încât să fie îndeplinit criteriul factorilor de ponderare efectivi de la punctul 6.6.

Timpul de eșantionare pentru fiecare mod este de cel puțin 4 secunde pentru un factor de ponderare cu valoarea 0,01. Eșantionarea se realizează cât de târziu cu putință în fiecare mod. Eșantionarea particulelor se încheie cel mai devreme cu 5 secunde înainte de sfârșitul fiecărui mod.”

(b)

La secțiunea 6, se adaugă punctele 6.5 și 6.6:

„6.5. Calcularea emisiilor specifice

Emisia de particule se calculează după cum urmează:

Formula

6.6. Factorul de ponderare efectiv

Factorul de ponderare efectiv Wfei pentru fiecare mod se calculează după cum urmează:

Formula

Valoarea factorilor de ponderare efectivi se situează între ± 0,003 (0,005 pentru modul ralanti) din factorii de ponderare enumerați la punctul 2.7.1 din prezentul apendice.”

La apendicele 1 din anexa VI se adaugă următoarele puncte:

1.5. Rezultatele încercării de emisii pentru carter: …

1.6. Rezultatele încercării privind emisiile de monoxid de carbon

Încercare

Valoarea CO

(% vol)

Lambda (4)

Viteza motorului

(min–1)

Temperatura uleiului de motor

Încercare de turație mică la ralanti

N/A

Încercare de turație mare la ralanti

1.7. Rezultatele încercării de opacitate a emisiilor

1.7.1. La viteze constante:

Viteza motorului (min–1)

Debit nominal G

(litri/secundă)

Valori-limită de absorbție

(m–1)

Valori de absorbție măsurate m–1)

…

1.7.2. Încercări de accelerare liberă

1.7.2.1. Încercare de motor în conformitate cu punctul 4.3 din anexa VI la Directiva 2005/78/CE

Procent de turație maximă	Procent din cuplul maxim la turația m–1	Valoarea de absorbție măsurată m–1	Valoare de absorbție corectată m–1

1.7.2.2. În condiții de accelerare liberă

1.7.2.2.1. Valoarea măsurată a coeficientului de absorbție: … m–1

1.7.2.2.2. Valoarea corectată a coeficientului de absorbție: … m–1

1.7.2.2.3. Locația simbolului coeficientului de absorbție pe vehicul: …

1.7.2.3. Încercare pentru vehicul în conformitate cu punctul 3 din anexa VI la Directiva 2005/78/CE

1.7.2.3.1. Valoarea de absorbție corectată: … m–1

1.7.2.3.2. Rpm la pornire: … rpm

1.7.3. Putere maximă netă declarată … kW la … rpm

1.7.4. Marca și modelul opacimetrului: …

1.7.5. Caracteristici principale ale modelului motorului

1.7.5.1. Principiul de funcționare a motorului: în patru timpi/în doi timpi (5)

1.7.5.2. Numărul și dispunerea cilindrilor: …

1.7.5.3. Capacitate cilindrică: … cm3

1.7.5.4. Alimentare cu carburant: injecție directă/injecție indirectă (5)

1.7.5.5. Compresor: DA/NU (5)

(1) JO L 171, 29.6.2007, p. 1.”

(2) Numerotarea documentului informativ corespunde cu numerotarea utilizată în Directiva privind omologarea de tip (2008/74/CE).

(3) A se specifica toleranța.”

(4) Formula Lambda: apendicele 1 la anexa IV.

(5) Se taie mențiunile necorespunzătoare (există cazuri unde nu se șterge nimic, atunci când se aplică mai mult de o singură mențiune).”

ANEXA II

„

ANEXA VI

Măsurarea opacității emisiilor

1. INTRODUCERE

1.1. Prezenta anexă definește cerințele pentru măsurarea opacității emisiilor de evacuare provenite de la motoarele cu aprindere prin compresie.

2. SIMBOLUL COEFICIENTULUI DE ABSORBȚIE CORECTAT

2.1. Un simbol corespunzător coeficientului corectat de absorbție se fixează fiecărui vehicul care corespunde unui tip de vehicule căruia i se adresează prezenta încercare. Simbolul este un dreptunghi încadrând o cifră, exprimând, în m–1, coeficientul de absorbție corectat obținut, la momentul aprobării, în urma încercării sub accelerație liberă. Metoda de încercare este definită la punctul 4.

2.2. Simbolul trebuie să fie ușor de citit și nu poate fi șters. Acesta se fixează la vedere și într-un loc ușor accesibil, a cărui poziție se specifică în addendumul la certificatul de omologare de tip menționat în anexa VI la Directiva 2005/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1).

2.3. Figura 1 prezintă un exemplu de simbol.

Figura 1

Dimensiuni minime b = 5,6 mm

Simbolul de mai sus arată valoarea de 1,30 m±1 a coeficientului de absorbție corectat.

3. SPECIFICAȚII ȘI ÎNCERCĂRI

3.1. Specificațiile și încercările sunt cele menționate în partea III secțiunea 24 din Regulamentul CEE-ONU nr. 24 (2), excepție făcând secțiunea 3.2.

3.2. Trimiterea la anexa 2, punctul 24.1 din Regulamentul CEE-ONU nr. 24 se înțelege ca trimitere la anexa VI la Directiva 2005/55/CE.

4. CERINȚE TEHNICE

4.1. Cerințele tehnice sunt cele definite în anexele 4, 5, 7, 8, 9 și 10 la Regulamentul CEE-ONU nr. 24, cu excepția celor descrise la secțiunile 4.2, 4.3 și 4.4.

4.2. Încercare la viteză constantă pe întreaga curbă de sarcină

4.2.1. Trimiterile la anexa 1 de la punctul 3.1 din anexa 4 la Regulamentul CEE-ONU nr. 24 se înțeleg ca trimiteri la anexa II la Directiva 2005/55/CE.

4.2.2. Carburantul de referință de la punctul 3.2 din anexa 4 la Regulamentul CEE-ONU nr. 24 se înțelege ca trimitere la carburantul de referință din anexa IV la Directiva 2005/55/CE care este corespunzătoare limitelor de emisii pentru care este omologat vehiculul/motorul.

4.3. Încercare sub accelerație liberă

4.3.1. Trimiterile la anexa 2 tabelul 2 de la punctul 2.2 din anexa 5 la Regulamentul CEE-ONU nr. 24 se înțeleg ca trimiteri la tabelul de la punctul 1.7.2.1 din anexa VI la Directiva 2005/55/CE.

4.3.2. Trimiterile la anexa 1 punctul 7.3 de la punctul 2.3 din anexa 5 la Regulamentul CEE-ONU nr. 24 se înțeleg ca trimiteri la apendicele anexei II la Directiva 2005/55/CE.

4.4. Metoda «ECE» pentru măsurarea puterii nete a motoarelor cu aprindere prin compresie

4.4.1. Trimiterile de la punctul 7 din anexa 10 la Regulamentul CEE-ONU nr. 24 la apendicele prezentei anexe se înțeleg ca trimiteri la anexa II la Directiva 2005/55/CE.

4.4.2. Trimiterile de la punctele 7 și 8 din anexa 10 la Regulamentul CEE-ONU nr. 24 la anexa 1 se înțeleg ca trimiteri la anexa II la Directiva 2005/55/CE.

ANEXA VII

Cerințe pentru omologarea de tip a motoarelor cu aprindere prin scânteie alimentate cu benzină

PARTEA 1

Încercarea privind emisiile de monoxid de carbon

1. PREZENTARE

1.1. Prezentul apendice descrie procedura de încercare, prin măsurarea emisiilor de monoxid de carbon la ralanti (turații normale și mari).

1.2. La turație normală la ralanti, nivelul maxim permis al conținutului de monoxid de carbon din gazele de evacuare este cel declarat de producătorul vehiculului. Cu toate acestea, conținutul maxim de CO nu depășește 0,3 % din volum. La turație ridicată la ralanti, conținutul maxim de monoxid de carbon din volumul gazelor de evacuare nu depășește 0,2 % la turații de minimum 2 000 min–1 și valoare Lambda 1 ± 0,03, în conformitate cu specificațiile producătorului.

2. CERINȚE GENERALE

2.1. Cerințele generale sunt cele de la secțiunile 5.3.7.1-5.3.7.4 ale Regulamentului CEE-ONU nr. 83 (3).

2.2. Producătorul completează tabelul din anexa VI la Directiva 2005/55/CE conform cerințelor de la punctul 2.1.

2.3. Producătorul confirmă exactitatea valorii Lambda înregistrate la data omologării de tip de la punctul 2.1 ca fiind reprezentativă pentru vehiculele de serie obișnuite în termen de 24 de luni de la data acordării omologării de tip de către serviciul tehnic. Se realizează o evaluare pe baza observațiilor și a studiilor efectuate asupra vehiculelor de serie.

3. CERINȚE TEHNICE

3.1. Cerințele tehnice sunt cele din anexa 5 la Regulamentul CEE-ONU nr. 83, cu excepția celor de la secțiunea 3.2.

3.2. Carburanții de referință menționați la punctul 2.1 secțiunea 2 din anexa 5 la Regulamentul CEE-ONU nr. 83 fac trimitere la referința corespunzătoare specificațiilor pentru carburant din anexa IX la regulament (măsuri de punere în aplicare a Regulamentului Euro 5 și Euro 6).

PARTEA 2

Verificarea emisiilor din gazele de carter

1. INTRODUCERE

1.1. Prezenta parte descrie procedura de verificare a emisiilor din gazele de carter.

1.2. La încercările efectuate conform prezentei părți, sistemul de ventilație din carterul motorului nu permite emisii de gaze de carter în atmosferă.

2. CERINȚE GENERALE

2.1. Cerințele generale pentru efectuarea încercării sunt cele specificate la punctul 2 din anexa 6 la Regulamentul CEE-ONU nr. 83.

3. CERINȚE TEHNICE

3.1. Cerințele tehnice sunt cele specificate la punctele 3-6 din anexa 6 la Regulamentul CEE-ONU nr. 83.

”

(1) JO L 275, 20.10.2005, p. 1.

(2) JO L 326, 24.11.2006, p. 1.

(3) JO L 70, 9.3.2007, p. 171.

II Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare nu este obligatorie

19.7.2008

RO EN EN FR FR DE DE EN EN

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 192/63

ORIENTAREA BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 20 iunie 2008

privind administrarea activelor din rezervele valutare ale Băncii Centrale Europene de către băncile centrale naționale, precum și documentația juridică aferentă operațiunilor având ca obiect aceste active (reformare)

(BCE/2008/5)

(2008/596/CE)

CONSILIUL GUVERNATORILOR BĂNCII CENTRALE EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 105 alineatul (2) a treia liniuță,

având în vedere articolul 3.1 a treia liniuță și articolele 12.1 și 30.6 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (denumit în continuare „Statutul SEBC”),

întrucât:

(1)

În temeiul articolului 30.1 din Statutul SEBC, băncile centrale naționale (BCN) ale statelor membre care au adoptat euro pun la dispoziția Băncii Centrale Europene (BCE) active din rezervele valutare, iar BCE are dreptul deplin de a deține și a administra rezervele valutare care îi sunt transferate.

(2)

În temeiul articolelor 9.2 și 12.1 din Statutul SEBC, BCE poate administra anumite activități ale sale prin intermediul BCN din zona euro și recurge la BCN din zona euro pentru executarea anumitor operațiuni ale sale. În consecință, BCE consideră că BCN din zona euro ar trebui să administreze rezervele valutare transferate BCE în calitate de mandatari ai acesteia.

(3)	Participarea BCN din zona euro la administrarea activelor din rezervele valutare transferate către BCE și tranzacțiile legate de administrarea acestora necesită utilizarea documentației specifice operațiunilor având ca obiect rezervele valutare ale BCE.

(4)

Orientarea BCE/2006/28 din 21 decembrie 2006 privind gestionarea activelor din rezervele valutare ale Băncii Centrale Europene de către băncile centrale naționale, precum și documentația juridică aferentă operațiunilor având ca obiect aceste active (1) a fost deja modificată o dată de la adoptarea acesteia. S-au sugerat o serie de modificări în vederea sporirii calității redactării și s-a propus reformarea Orientării BCE/2006/28 în interesul clarității și al transparenței,

ADOPTĂ PREZENTA ORIENTARE:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentei orientări:

—	„BCN din zona euro” înseamnă BCN a unui stat membru care a adoptat euro; și

—	„jurisdicții europene” înseamnă jurisdicțiile tuturor statelor membre care au adoptat euro în conformitate cu tratatul, precum și Danemarca, Suedia, Elveția și Regatul Unit (doar Anglia și Țara Galilor).

Articolul 2

Administrarea activelor din rezervele valutare de către BCN din zona euro în calitate de mandatari ai BCE

(1) Fiecare BCN din zona euro are dreptul de a participa la administrarea operațională a activelor din rezervele valutare transferate către BCE. O BCN din zona euro poate decide să nu participe la această administrare sau să participe la aceasta împreună cu una sau mai multe BCN din zona euro. În cazul în care o BCN din zona euro nu participă la administrarea operațională a activelor din rezervele valutare ale BCE, celelalte BCN din zona euro administrează activele care ar fi fost administrate de BCN din zona euro care a decis să nu participe.

(2) BCN din zona euro efectuează operațiuni având ca obiect active din rezervele valutare ale BCE în calitate de mandatari ai BCE. Prin inițierea unor astfel de operațiuni, se consideră că o BCN din zona euro confirmă calitatea de mandatar al BCE. În ceea ce privește toate operațiunile efectuate de BCN din zona euro în numele BCE, la momentul exprimării acordului cu privire la fiecare operațiune, BCN din zona euro aduc la cunoștința tuturor părților calitatea BCE de mandant, prin indicarea atât a denumirii acesteia, cât și a unui număr sau identificator de cont.

(3) La efectuarea, în calitate de mandatar al BCE, a operațiunilor având ca obiect active din rezervele valutare ale BCE, fiecare BCN din zona euro subordonează intereselor BCE propriile sale interese sau interesele oricărei entități pentru care efectuează operațiuni.

(4) La solicitarea unei contrapărți a BCE de a dovedi capacitatea de a efectua operațiuni având ca obiect active din rezervele valutare ale BCE în calitate de mandatar al BCE, o BCN din zona euro pune la dispoziția acelei contrapărți dovada calității de mandatar.

Articolul 3

Documentația juridică

(1) Toate operațiunile având ca obiect active din rezervele valutare ale BCE se efectuează utilizând documentația juridică standard prevăzută în prezentul articol, în forma aprobată sau modificată ocazional de BCE. Înainte ca o BCN din zona euro să poată iniția astfel de operațiuni cu o contraparte, în numele BCE, documentația juridică trebuie semnată de către contraparte și exemplarele originale trebuie înaintate BCE.

(2) Operațiunile de report (repurchase), de deport (reverse repurchase), de cumpărare/revânzare (buy/sell-back) și de vânzare/răscumpărare (sell/buy-back) având ca obiect active din rezervele valutare ale BCE se documentează prin utilizarea următoarelor contracte standard:

(a)	„FBE Master Agreement for Financial Transactions” (ediția 2004) se utilizează pentru operațiunile cu contrapărțile constituite sau înregistrate în temeiul legislației oricărei jurisdicții europene și a legislației Irlandei de Nord și Scoției;

(b)	„Bond Market Association Master Repurchase Agreement” (versiunea din septembrie 1996) se utilizează pentru operațiunile cu contrapărțile constituite sau înregistrate în temeiul legislației federale sau statale din Statele Unite ale Americii; și

(c)	„TBMA/ISMA Global Master Repurchase Agreement” (versiunea 2000) se utilizează pentru operațiunile cu contrapărțile constituite sau înregistrate în temeiul legislației oricăror alte jurisdicții decât cele enumerate la litera (a) sau (b).

(3) Operațiunile cu instrumente derivate tranzacționate pe piețele over-the-counter având ca obiect active din rezervele valutare ale BCE se documentează prin utilizarea următoarelor contracte standard:

(a)	„FBE Master Agreement for Financial Transactions” (ediția 2004) se utilizează pentru operațiunile cu contrapărțile constituite sau înregistrate în temeiul legislației oricărei jurisdicții europene;

(b)

„1992 International Swaps and Derivatives Association Master Agreement” („Multicurrency – cross-border”, versiunea reglementată de legislația statului New York) se utilizează pentru operațiunile cu contrapărțile constituite sau înregistrate în temeiul legislației federale sau statale din Statele Unite ale Americii; și

(c)

„1992 International Swaps and Derivatives Association Master Agreement” („Multicurrency – cross-border”, versiunea reglementată de legea engleză) se utilizează pentru operațiunile cu contrapărțile constituite sau înregistrate în temeiul legislației oricăror alte jurisdicții decât cele enumerate la litera (a) sau (b).

(4) Comitetul executiv poate decide să utilizeze unul din contractele standard prevăzute la alineatul (2) litera (c) sau la alineatul (3) litera (c) cu preferință față de contractele prevăzute la alineatul (2) litera (a) sau la alineatul (3) litera (a), în privința unui stat membru care adoptă euro, în cazul în care nu este disponibilă nicio evaluare juridică, care să fie acceptabilă pentru BCE atât în privința formei, cât și a conținutului, referitoare la utilizarea contractului standard respectiv în statul membru respectiv. Comitetul executiv informează Consiliul guvernatorilor cu promptitudine în legătură cu orice decizie luată în temeiul acestei dispoziții.

(5) Depozitele având ca obiect active din rezervele valutare ale BCE constituite la contrapărțile care: (i) sunt eligibile pentru operațiunile menționate la alineatul (2) și/sau la alineatul (3); și (ii) sunt constituite sau înregistrate în temeiul legislației oricărei jurisdicții europene, cu excepția Irlandei, se documentează prin utilizarea contractului standard „FBE Master Agreement for Financial Transactions” (ediția 2004). În cazurile care nu intră sub incidența punctelor (i) și (ii), depozitele având ca obiect active din rezervele valutare ale BCE se documentează prin utilizarea acordului-cadru de compensare (netting), astfel cum se precizează la alineatul (7).

(6) Fiecărui contract standard i se anexează un document în forma prevăzută în anexa I (denumită în continuare „ECB Annex”) care constituie parte integrantă a fiecărui contract standard, document în temeiul căruia se efectuează operațiunile de report (repurchase), de deport (reverse repurchase), de cumpărare/revânzare (buy/sell-back) și de vânzare/răscumpărare (sell/buy-back), de împrumut de titluri de valoare, operațiunile de report tripartite (triparty repo) sau operațiunile cu instrumente derivate tranzacționate pe piețele over-the-counter, în afara cazului în care aceste operațiuni sunt efectuate în baza contractului standard „FBE Master Agreement for Financial Transactions” (ediția 2004).

(7) Se încheie un acord-cadru de compensare (netting), în una dintre formele prevăzute în anexa II, cu toate contrapărțile, cu excepția celor: (i) cu care BCE a semnat un contract standard „FBE Master Agreement for Financial Transactions” (ediția 2004); și (ii) care sunt constituite sau înregistrate în temeiul legislației oricărei jurisdicții europene, cu excepția Irlandei, după cum urmează:

(a)	un acord-cadru de compensare (netting) reglementat de legea engleză și redactat în limba engleză în forma prevăzută în anexa IIa se încheie cu toate contrapărțile, cu excepția contrapărților prevăzute la literele (b), (c) și (d);

(b)	un acord-cadru de compensare (netting) reglementat de legea franceză și redactat în limba franceză în forma prevăzută în anexa IIb se încheie cu contrapărțile înregistrate în Franța;

(c)	un acord-cadru de compensare (netting) reglementat de legea germană și redactat în limba germană în forma prevăzută în anexa IIc se încheie cu contrapărțile înregistrate în Germania; și

(d)	un acord-cadru de compensare (netting) reglementat de legislația statului New York și redactat în limba engleză în forma prevăzută în anexa IId se încheie cu contrapărțile înregistrate în Statele Unite ale Americii.

(8) Furnizarea de servicii financiare având ca obiect active din rezervele valutare ale BCE de către intermediari financiari incluzând, cu titlu exemplificativ, servicii bancare, de brokeraj, de custodie și de investiții prestate de bănci corespondente, custozi și depozitari, organisme de decontare și organisme centrale de compensare a instrumentelor derivate tranzacționate la bursă, se documentează pe baza contractelor specifice aprobate de BCE ocazional.

Articolul 4

Intrare în vigoare

(1) Începând cu 25 iunie 2008, Orientarea BCE/2006/28 se abrogă.

(2) Trimiterile la Orientarea BCE/2006/28 se interpretează ca fiind trimiteri la prezenta orientare.

(3) Prezenta orientare intră în vigoare la 25 iunie 2008.

Articolul 5

Destinatari

Prezenta orientare se aplică BCN din zona euro.

Adoptată la Frankfurt pe Main, 20 iunie 2008.

Pentru Consiliul guvernatorilor BCE

Președintele BCE

Jean-Claude TRICHET

(1) JO C 17, 25.1.2007, p. 5. Orientare modificată prin Orientarea BCE/2007/6 (JO L 196, 28.7.2007, p. 46).

ANEXĂ I

ECB ANNEX (1)

The provisions of this Annex shall be supplemental terms and conditions applying to [name the standard agreement to which this Annex applies] dated [date of agreement] (the Agreement) between the European Central Bank (the ECB) and [name of counterparty] (the Counterparty). The provisions of this Annex shall be annexed to, incorporated in and form an integral part of the Agreement. If and to the extent that any provisions of the Agreement (other than the provisions of this Annex) or the ECB Master Netting Agreement dated as of [date] (the Master Netting Agreement) between the ECB and the Counterparty, including any other supplemental terms and conditions, Annex or schedule to the Agreement, contain provisions inconsistent with or to the same or similar effect as the provisions of this Annex, the provisions of this Annex shall prevail and apply in place of those provisions.

Except as required by law or regulation, the Counterparty agrees that it shall keep confidential, and under no circumstances disclose to a third party, any information or advice furnished by the ECB or any information concerning the ECB obtained by the Counterparty as a result of it being a party to the Agreement, including without limitation information regarding the existence or terms of the Agreement (including this Annex) or the relationship between the Counterparty and the ECB created thereby, nor shall the Counterparty use the name of the ECB in any advertising or promotional material.

The Counterparty agrees to notify the ECB in writing as soon as reasonably practicable of: (i) any consolidation or amalgamation with, or merger with or into, or transfer of all or substantially all of its assets to, another entity; (ii) the appointment of any liquidator, receiver, administrator or analogous officer or the commencement of any procedure for the winding-up or reorganisation of the Counterparty or any other analogous procedure; or (iii) a change in the Counterparty’s name.

There shall be no waiver by the ECB of immunity from suit or the jurisdiction of any court, or any relief against the ECB by way of injunction, order for specific performance or for recovery of any property of the ECB or attachment of its assets (whether before or after judgment), in every case to the fullest extent permitted by applicable law.

5.	There shall not apply in relation to the ECB any event of default or other provision of any kind in which reference is made to the bankruptcy, insolvency or other analogous event of the ECB.

6.	The Counterparty agrees that it has entered into the Agreement (including this Annex) as principal and not as agent for any other entity and that it shall enter into all transactions as principal.

(1) This Annex has been drawn up in English and is incorporated into master agreements drawn up in English which are governed by English or New York law.

ANEXĂ IIa

Acord-cadru de compensare (netting) reglementat de legea engleză

MASTER NETTING AGREEMENT

Dated:

Between:

European Central Bank, Kaiserstrasse 29, D-60311 Frankfurt am Main, Germany (hereinafter referred to as the ECB), and

[Counterparty] whose [address] [registered place of business] is at [address] (hereinafter referred to as the Counterparty)

1. Scope of agreement

1.1.

The purpose of this Agreement (hereinafter referred to as the Agreement) is to ensure that the ECB is able to net all existing positions under all outstanding transactions made between the ECB and the Counterparty, regardless of any agent or agents authorised to act on behalf of the ECB through whom the transactions giving rise to those positions may have been effected, including the central bank of any Member State of the European Union which has adopted the euro as its currency, and regardless of which office (including the head office and all branches) of the Counterparty may be involved in such transactions, and after taking into account the effect of any existing netting provisions in master or other agreements between the ECB and the Counterparty and/or provisions of mandatory law that operate with similar effect that may apply to certain of such transactions.

1.2.

In this Agreement, a ‘netting agreement’ means any agreement for the time being in effect between the parties (and including, without limitation, this Agreement and agreements of the kind listed in Appendix 1 of this Agreement), including such modifications and additions thereto as may be agreed between the ECB and the Counterparty (hereinafter referred to as the parties) from time to time, which contains provisions to the effect that, should any event of default as defined for the purposes of such agreement occur, there may be an early termination, liquidation, closing-out or acceleration of transactions or obligations under transactions or any analogous event (a default termination) and the respective obligations of the parties under such agreement may be combined, aggregated or set-off against each other so as to produce a single net balance payable by one party to the other.

2. General

2.1.	All transactions of whatever nature (hereinafter referred to as transactions) entered into between the parties at any time after the date of this Agreement shall be governed by this Agreement, unless the parties specifically agree otherwise.

2.2.	The parties acknowledge that the terms of this Agreement, all transactions governed by this Agreement, any amendments to the terms of such transactions, and the single net balance payable under any netting agreement constitute a single business and contractual relationship and arrangement.

2.3.	The Counterparty has entered into this Agreement as principal and represents and warrants that it has entered and shall enter into all transactions as principal.

2.4.	This Agreement is supplemental to the netting agreements entered into between the parties prior to the date of this Agreement, and all further netting agreements and transactions entered into between the parties after the date of this Agreement shall be supplemental to this Agreement.

3. Base currency

The base currency for the purposes of this Agreement shall be the US dollar or, at the ECB’s option, any other currency. Wherever it is necessary in accordance with the terms of this Agreement to convert amounts into the base currency, such amounts shall be converted at the daily reference rate published by the ECB for the currency to be converted into the base currency or, in the absence of such reference rate, at the rate of exchange at which the ECB can buy or sell, as appropriate, such amounts with or against the base currency on such day, all as determined by the ECB.

4. Cross acceleration

Should any default termination occur under any netting agreement (including under Appendix 2 of this Agreement), then the ECB shall have the right to declare, by written notice to the Counterparty, that a default termination has occurred under each other netting agreement in respect of which default termination has not occurred in accordance with the provisions thereof.

5. Global netting

5.1.

Should a default termination occur, the ECB shall, as soon as is reasonably practicable, take an account of what is due from each party to the other under each netting agreement (including under Appendix 2 of this Agreement) in respect of which default termination has occurred and aggregate the sums due from each party to the other under such netting agreements (including under Appendix 2 of this Agreement), in every case in or converted into the base currency, and only the net balance of the account shall be payable by the party owing the larger aggregate sum.

5.2.	Clause 5.1 shall continue to operate to the extent possible notwithstanding the unenforceability under applicable law of any provisions contained in any netting agreement (including under Appendix 2 of this Agreement).

6. Notices and other communications

All notices, instructions and other communications to be given under this Agreement shall be effective only upon receipt and shall be made in writing (including by electronic means).

7. Severability

Each provision contained herein (including, without limitation, Appendix 2 of this Agreement) shall be treated as separate from any other provision herein and shall be enforceable notwithstanding the unenforceability of any such other provision.

8. Non-assignability

The rights and obligations of the Counterparty under this Agreement may not be assigned, charged, pledged or otherwise transferred or dealt with by the Counterparty.

9. Governing law and jurisdiction

9.1.	This Agreement shall be governed by and construed in accordance with English law.

9.2.

For the benefit of the ECB, the Counterparty hereby irrevocably submits for all purposes of or in connection with this Agreement to the jurisdiction of the District Court (Landgericht) of Frankfurt am Main, Germany. Nothing in this clause 9 shall limit the right of the ECB to take proceedings before the courts of any other country of competent jurisdiction.

European Central Bank	Name of Counterparty
By	By
Title	Title
	[Address for the service of notices under this Agreement]
Date	Date
[In case of Luxembourg counterparties:
In addition to clause 9 of this Agreement the parties agree that for purpose of Article 1 of the Protocol annexed to the Convention on Jurisdiction and the Enforcement of Judgements in Civil and Commercial Matters, signed in Brussels on 27 September 1998 and without prejudice to the foregoing execution of this Agreement by the parties hereto, [Luxembourg counterparty] expressly and specifically confirms its agreement to the provisions of clause 9 of this Agreement, stipulating that the District Court (Landgericht) of Frankfurt am Main shall have jurisdiction to hear and determine any suit, action or proceeding, and to settle any disputes, which may arise out of or in connection with this Agreement and, for such purposes, irrevocably submits to the jurisdiction of such courts.
Luxembourg counterparty
By
Title ]

Appendix 1

to Master netting agreement

Netting agreements (1)

1.	FBE Master Agreement for Financial Transactions (Edition 2004)

2.	ISDA Master Agreement (Multi-currency — Cross border 1992)

3.	TBMA/ISMA Global Master Repurchase Agreement (2000 version)

4.	The Bond Market Association Master Repurchase Agreement.

(1) This documentation is maintained by the ECB Legal Services and the legal departments of the national central banks.

Appendix 2

to Master netting agreement

Transactions not subject to any netting agreement

1.	The provisions of this Appendix apply to transactions entered into between the parties that are not effectively subject to any other netting agreement.

Should:

(a)	a default termination occur under any netting agreement; or

(b)

an event that is defined as an event of default or other analogous event under any netting agreement occur, which event would, assuming there were outstanding transactions under any such netting agreement, result in, or entitle the ECB to take steps which would result in, a default termination under such netting agreement,

(any such event under (a) or (b) above is referred to in this Appendix as an ‘event of default’),

then all transactions to which this Appendix applies (but not less than all, unless any such transaction may not be so closed out under applicable law) under which obligations have or would otherwise have fallen due by or after the date of such event of default (the close-out date) shall be liquidated and closed out as described under paragraphs 3 and 4 of this Appendix, and the ECB shall, without prejudice to paragraphs 3 and 4 of this Appendix, not be obliged to make any further payments or deliveries under any such transactions.

Should liquidation and close-out under paragraph 2 of this Appendix occur, the ECB shall, as soon as is reasonably practicable, take an account of what is due from each party to the other, including, as necessary, determining in respect of each transaction the ECB’s total gain or loss, as the case may be, resulting from the liquidation and close-out of such transaction as at the date of such liquidation and close-out, in every case in or converted into the base currency. The ECB shall then aggregate such gains and losses and only the balance of the account shall be payable by the Counterparty, if the aggregate losses exceed the aggregate gains, or by the ECB, if the aggregate gains exceed the aggregate losses.

In determining in respect of each transaction the ECB’s total gain or loss, the ECB shall, subject to applicable law, use a commercially reasonable method of calculation which (a) is based on, to the extent practicable and available, quotations from at least four leading dealers in the relevant market operating in the same financial centre, and (b) takes into account, where applicable, the liquidation and close-out of such transaction earlier than its scheduled value date or delivery date.

5.	The parties agree that the calculation of the net sum under paragraphs 3 and 4 of this Appendix is a reasonable pre-estimate of losses suffered.

ANEXĂ IIb

Acord-cadru de compensare (netting) reglementat de legea franceză

CONVENTION-CADRE DE COMPENSATION

Date:

Entre:

La Banque centrale européenne, Kaiserstrasse 29, D-60311 Francfort-sur-le-Main (ci-après dénommée la «BCE»), et

(ci-après dénommée la «contrepartie»)

1. Champ d’application de la convention

1.1.

La présente convention (ci-après dénommée la «convention») a pour objet de permettre à la BCE de compenser l’ensemble des positions existantes dans le cadre de l’ensemble des transactions en cours effectuées entre la BCE et la contrepartie, sans distinction de l’agent ou des agents autorisés à agir pour le compte de la BCE par l’intermédiaire duquel ou desquels les transactions génératrices de ces positions ont pu être effectuées, y compris la banque centrale de tout État membre de l’Union européenne ayant adopté l’euro comme monnaie nationale, et sans distinction de l’établissement (y compris le siège social et l’ensemble des succursales) de la contrepartie impliqué dans ces transactions, et après prise en considération de l’incidence de toutes les dispositions existantes relatives à la compensation qui figurent dans la convention-cadre ou dans les autres conventions conclues entre la BCE et la contrepartie et/ou des dispositions de la législation applicable ayant un effet similaire et susceptibles de s’appliquer à certaines de ces transactions.

1.2.

Dans la présente convention, on entend par «convention de compensation» toute convention en vigueur entre les parties (y compris, sans restriction, la présente convention et les conventions de l’espèce énumérées dans l’additif 1 de la présente convention), y compris les modifications et avenants aux textes susceptibles d’être convenus, s’il y a lieu, entre la BCE et la contrepartie (ci-après dénommées les «parties»), qui comporte des dispositions prévoyant, lors de la survenance d’un cas de défaillance tel que défini dans le cadre de cette convention, une possibilité de résiliation, d’exigibilité anticipées ou de «close out» des transactions ou des obligations afférentes aux transactions ou de tout événement analogue (une «résiliation pour défaillance»), les obligations respectives des parties dans le cadre de cette convention pouvant dès lors être regroupées, globalisées ou compensées réciproquement de manière à donner lieu à un solde net unique payable par l’une des parties à l’autre.

2. Dispositions d’ordre général

2.1.	L’ensemble des transactions de toute nature (ci-après dénommées «transactions») conclues entre les parties à tout moment après la date de la présente convention sera régi par la présente convention, sauf si les parties en décident spécifiquement autrement.

2.2.

Les parties reconnaissent que les termes de la présente convention, l’ensemble des transactions régies par elle, toutes les modifications apportées aux termes de ces transactions et le solde net unique payable dans le cadre de toute convention de compensation constituent une relation et un accord professionnels et contractuels uniques.

2.3.	La contrepartie a conclu cette convention en son nom propre; elle déclare et atteste qu’elle a conclu et conclura toutes les transactions en son nom propre.

2.4.	La présente convention complète les conventions antérieures de compensation conclues antérieurement entre les parties; toutes les autres conventions de l’espèce et transactions qui seront conclues ultérieurement entre les parties compléteront la présente convention.

3. Devise de référence

La devise de référence utilisée dans le cadre de cette convention sera le dollar des États-Unis ou, au choix de la BCE, une autre devise. Dans les cas où il sera nécessaire, conformément aux termes de la présente convention, de convertir les montants dans la devise de référence, la conversion s’effectuera au taux de référence quotidien publié par la BCE pour la devise à convertir dans la devise de référence ou, à défaut de ce taux de référence, au taux de change auquel la BCE peut acheter ou vendre, selon le cas, ces montants avec ou contre la devise de référence ce même jour, selon les conditions définies par la BCE.

4. Clause de défaillance croisée

Lors de la survenance d’une résiliation pour défaillance dans le cadre d’une convention de compensation (y compris dans le cadre de l’additif 2 de la présente convention), la BCE sera habilitée à prononcer, par notification écrite à la contrepartie, la résiliation pour défaillance de chacune des autres conventions de compensation pour lesquelles il n’y a pas eu résiliation pour défaillance dans les conditions prévues par les dispositions précitées.

5. Compensation globale

5.1.

Lors de la survenance d’une résiliation pour défaillance, la BCE comptabilisera dans les meilleurs délais les montants dus par chacune des parties à l’autre au titre de chaque convention de compensation (y compris dans le cadre de l’additif 2 de la présente convention) pour laquelle est intervenue une résiliation pour défaillance et globalisera les sommes dues par chaque partie à l’autre au titre de ces conventions de compensation (y compris dans le cadre de l’additif 2 de la présente convention) libellées ou converties dans tous les cas dans la devise de référence, seul le solde net étant payable par la partie débitrice du montant brut le plus élevé.

5.2.	La clause 5.1 restera en vigueur dans la mesure du possible nonobstant le caractère inapplicable, en vertu de la loi en vigueur, de toute disposition pouvant être contenue dans une convention de compensation (y compris dans le cadre de l’additif 2 de la présente convention).

6. Notifications et autres communications

L’ensemble des notifications, instructions et autres communications à donner dans le cadre de la présente convention ne prendront effet qu’à la date de leur réception et seront adressées par écrit (y compris par les moyens électroniques).

7. Gestion séparée

Chacune des dispositions de la présente convention (y compris, sans restriction, l’additif 2 de ladite convention) sera traitée isolément des autres dispositions et sera applicable nonobstant le caractère inapplicable de ces autres dispositions.

8. Incessibilité

Les droits et obligations de la contrepartie dans le cadre de la présente convention ne peuvent être cédés, transférés ou autrement négociés par la contrepartie.

9. Loi applicable, attribution de compétences

9.1.	La présente convention sera soumise au droit français et interprétée selon ledit droit.

9.2.

Dans l’intérêt de la BCE, la contrepartie soumet irrévocablement par la présente convention tous les cas afférents à celle-ci ou s’y rapportant à la compétence de la juridiction du tribunal (Landgericht) de Francfort-sur-le-Main, Allemagne. Aucune disposition de cette clause 9 ne limitera le droit de la BCE d’entamer une procédure judiciaire devant les tribunaux compétents d’un autre pays.

Banque centrale européenne	Contrepartie
Par	Par
En qualité de	En qualité de
Date	Date

Annexe 1

à la convention-cadre de compensation

Conventions de compensation

1.	FBE Master Agreement for Financial Transactions (Edition 2004)

2.	ISDA Master Agreement (Multi-currency — Cross border 1992)

3.	TBMA/ISMA Global Master Repurchase Agreement (2000 version)

4.	The Bond Market Association Master Repurchase Agreement (September 1996 version)

Additif 2

à la convention-cadre de compensation

Transactions non soumises à une convention de compensation

1.	Les dispositions du présent Additif s’appliquent aux transactions conclues entre les parties qui ne sont pas effectivement soumises à une autre convention de compensation.

Lors de la survenance:

(a)	d’une résiliation pour défaillance dans le cadre d’une convention de compensation ou

(b)

d’un événement défini comme étant un cas de défaillance ou un événement analogue dans le cadre d’une quelconque convention de compensation, lequel événement, dans l’hypothèse où des transactions seraient en cours au titre de cette convention de compensation, amènerait ou habiliterait la BCE à prendre des mesures qui entraîneraient une résiliation pour défaillance dans le cadre de ladite convention,

(les événements prévus en (a) ou en (b) étant dénommés dans le présent Additif «cas de défaillance»),

l’ensemble des transactions concernées par le présent Additif (sans exception, sauf dans le cas où une transaction ne peut faire l’objet d’une résiliation dans ces conditions aux termes de la loi applicable) dans le cadre desquelles les obligations sont ou seraient arrivées à échéance à la date ou après la date de survenance de ce cas de défaillance (la «date de résiliation») pourront être résiliées par notification écrite de la BCE à la Contrepartie dans les conditions prévues aux paragraphes 3 et 4 du présent Additif et la BCE ne sera pas tenue d’effectuer, sans préjudice des paragraphes 3 et 4 du présent Additif, d’effectuer d’autres paiements ou livraisons au titre de ces transactions.

En cas de résiliation selon les termes du paragraphe 2 du présent Additif, la BCE comptabilisera dans les meilleurs délais les sommes dues par chacune des parties à l’autre, notamment, le cas échéant, en déterminant pour chaque transaction la perte ou le gain total de la BCE résultant de la résiliation de ladite transaction à la date de résiliation, le montant étant dans tous les cas libellé ou converti dans la devise de référence. La BCE globalisera ensuite ces gains et pertes et seul le solde net sera payable par la Contrepartie si le total des pertes excède celui des gains, ou par la BCE si le total des gains excède celui des pertes.

Pour déterminer, dans le cadre de chaque transaction, le montant total du gain ou de la perte de la BCE, celle-ci utilisera, sous réserve de la législation applicable, une méthode de calcul commercialement raisonnable (a) fondée, dans toute la mesure du possible, sur les cotations fournies par au moins quatre intervenants de premier rang du marché considéré et opérant dans le même centre financier et (b) prenant en compte, le cas échéant, la résiliation de la transaction intervenues antérieurement à la date de valeur ou de livraison prévus.

5.	Les parties conviennent que le calcul de la somme nette aux termes des paragraphes 3 et 4 du présent Additif constituent une estimation raisonnable des pertes encourues.

ANEXĂ IIc

Acord-cadru de compensare (netting) reglementat de legea germană

EZB-AUFRECHNUNGSVERTRAG

(„Master netting agreement“)

vom:

zwischen

der Europäische Zentralbank, Kaiserstraße 29, D-60311 Frankfurt am Main, Deutschland (im nachfolgenden „EZB“) und

(im nachfolgenden „Vertragspartner“)

1. Anwendungsbereich dieses Vertrages

1.1.

Der Zweck dieses Vertrages (im folgenden: „Vertrag“) besteht darin, die Verrechnung aller bestehenden Positionen aus allen offenen Geschäften zwischen der EZB und dem Vertragspartner zu ermöglichen. Der Vertrag schließt Geschäfte ein, die die EZB über Stellvertreter (z. B. Teilnehmerzentralbanken) abschließt. Er umfasst auch ferner alle diejenigen Geschäfte, die über die Hauptverwaltung oder eine unselbständige Zweigniederlassung des Vertragspartners mit der EZB abgeschlossen werden. Der Vertrag berücksichtigt ferner alle sonst zwischen den Parteien bestehenden Rahmenverträge oder sonstigen Vereinbarungen, die Aufrechnungsklauseln enthalten, sowie zwingende gesetzliche Vorschriften mit ähnlichen Wirkungen.

1.2.

Unter einem Aufrechnungsvertrag (Netting Agreement) im Sinne dieses Vertrages (im folgenden: „Aufrechungsvertrag“) sind alle die zwischen den Parteien getroffenen (einschließlich dieses Vertrags sowie der im Anhang 1 zum Vertrag aufgeführten) Vereinbarungen in ihrer jeweiligen Fassung zu verstehen, die Klauseln enthalten, wonach im Fall eines wichtigen Grundes (event of default) insbesondere eine vorzeitige Beendigung eintritt oder eine Kündigung ausgesprochen werden kann (im folgenden: „Beendigung oder Kündigung aus wichtigem Grund“); ferner muss dort vereinbart sein, dass infolge einer Beendigung oder Kündigung Geschäfte oder Verpflichtungen fällig bzw. in verrechenbare, fällige Forderungen umgewandelt werden, die anschließend zusammengefasst, ver- oder aufgerechnet werden mit der Folge, dass lediglich ein einziger Nettosaldo durch eine der beiden Parteien geschuldet wird.

2. Allgemeines

2.1.	Für alle Geschäfte, die die Parteien nach Unterzeichnung dieses Vertrages tätigen (in folgenden „Einzelabschlüsse“), gelten die nachfolgenden Bestimmungen, sofern die Parteien im Einzelabschluss nichts abweichendes vereinbaren.

2.2.	Die Parteien sind sich darüber einig, daß dieser Vertrag in seiner jeweiligen Fassung, alle Einzelabschlüsse, die von diesem Vertrag erfasst werden, und die aus Aufrechnungsverträgen resultierenden Nettosalden ein einheitliches Vertragsverhältnis bilden.

2.3	Die Vertragsparteien sichern zu, daß sie den Vertrag in eigenem Namen abgeschlossen haben und alle Einzelabschlüsse ebenfalls in eigenem Namen tätigen werden.

3. Vertragswährung („base currency“)

Vertragswährung ist der US-Dollar oder jede andere Währung, die die Parteien vereinbaren. Die Umrechnung von auf andere Währungen lautenden Beträgen in die Vertragswährung erfolgt jeweils zum täglichen Referenzkurs, den die EZB für die umzurechnende Währung veröffentlicht oder, hilfsweise, zum jeweiligen Marktkurs, zu dem die EZB an diesem Geschäftstag den umzurechnenden Währungsbetrag gegen die Vertragswährung kaufen oder verkaufen kann.

4. Vertragsübergreifendes Kündigungs- oder Beendigungsrecht aus wichtigem Grund

Sofern die EZB ein Kündigungs- oder Beendigungsrecht aus wichtigem Grund im Rahmen eines Aufrechnungsvertrages (sowie auch gemäß Anhang 2 zu diesem Vertrag) hat, erstreckt sich dieses Recht auch auf jeden anderen Aufrechnungsvertrag, auch wenn nach den dortigen Vereinbarungen ein vergleichbarer Kündigungs- oder Beendigungsgrund noch nicht gegeben ist.

5. Allumfassende Aufrechnungsvereinbarung („global netting“)

5.1.

Sollte eine Beendigung oder Kündigung aus wichtigem Grund stattfinden, wird die EZB unverzüglich die aus den jeweiligen Aufrechnungsverträgen (sowie auch aus Anhang 2 zu diesem Vertrag) resultierenden Nettosalden errechnen und diese, nach Umrechnung in die Vertragswährung, zu einer einzigen Forderung oder Verbindlichkeit zusammenfassen mit der Folge, dass nurmehr dieser Betrag zwischen den Parteien geschuldet wird.

5.2.	Z. 5.1 gilt ungeachtet dessen, dass Klauseln in Aufrechnungsverträgen (einschl. Anhang 2 zu diesem Vertrag) nach dem jeweils anwendbaren Recht nicht wirksam bzw. nichtig sind.

6. Erklärungen und andere Mitteilungen

Alle Erklärungen, Weisungen und anderen Mitteilungen im Rahmen dieses Vertrages sind nur dann wirksam, wenn sie in Schriftform oder in elektronischer Form übermittelt werden und der Gegenseite auch zugegangen sind.

7. Teilbarkeit

Sollte eine Bestimmung dieses Vertrages (einschließlich des Anhangs 2) ganz oder teilweise unwirksam sein oder werden, bleiben die übrigen Bestimmungen wirksam. An Stelle der unwirksamen Bestimmungen tritt eine wirksame Regelung, die dem wirtschaftlichen Zweck mit der unwirksamen Bestimmung soweit wie möglich Rechnung trägt.

8. Die Rechte und Pflichten aus dem Vertrag darf der Vertragspartner weder abtreten noch in sonstiger Weise hierüber verfügen.

9.1.	Dieser Vertrag unterliegt dem Recht der Bundesrepublik Deutschland.

9.2.	Nicht ausschließlicher Gerichtsstand ist Frankfurt am Main.

Europäische Zentralbank	Vertragspartner
Name	Name
Titel	Titel
Ort, Datum	Ort, Datum

Anhang 1

zum EZB Aufrechnungsvertrag

Liste der Aufrechnungsverträge

1.	FBE Master Agreement for Financial Transactions (Edition 2004)

2.	ISDA Master Agreement (Multi-currency — Cross border 1992)

3.	TBMA/ISMA Global Master Repurchase Agreement (2000 version)

4.	The Bond Market Association Master Repurchase Agreement.

Anhang 2

zum EZB-Aufrechnungsvertrag

Geschäfte, die keinem Aufrechnungsvertrag unterliegen:

1.	Vorschriften dieses Anhangs finden Anwendung auf solche Einzelabschlüsse zwischen den Parteien, die von keinem anderen Aufrechnungsvertrag erfasst werden.

Sofern

a)	eine Beendigung oder Kündigung aus wichtigem Grund nach Maßgabe eines Aufrechnungsvertrages eintritt oder

b)	ein Beendigungs- oder Kündigungsgrund nach Maßgabe eines Aufrechnungsvertrages vorliegt, der zur Beendigung führen oder zur Kündigung durch die EZB berechtigen würde, sofern Einzelabschlüsse im Rahmen dieses Aufrechnungsvertrags getätigt worden wären,

(im Folgenden: „beendigendes Ereignis im Sinne dieses Anhangs“)

und die EZB eine Kündigung im Hinblick auf diesen Anhang ausgesprochen hat, dann werden alle unter diesen Anhang fallenden Einzelabschlüsse gemäß den Ziffern 3 und 4 dieses Anhangs beendigt und abgerechnet, sofern diese Einzelabschlüsse Verpflichtungen enthalten, die im Zeitpunkt des Wirksamwerdens der Beendigung oder Kündigung noch nicht fällig sind. Die Hauptpflichten aus diesen Einzelgeschäften erlöschen, vorbehaltlich der nachfolgenden Ziffern 3 und 4 dieses Anhangs.

Sollte eine Beendigung oder Kündigung gemäß Ziffer 2 dieses Anhangs eintreten, wird die EZB unverzüglich die beiderseitigen Ansprüche ermitteln und hierbei, sofern erforderlich, den aus jedem Einzelabschluss für die EZB resultierenden Gewinn oder Verlust ermitteln, der sich aus der vorzeitigen Kündigung oder Beendigung an dem Tag ergibt, an dem die Kündigung oder Beendigung wirksam wird; sie wird ferner diese Positionen ggf. in die Vertragswährung umrechnen. Die EZB fasst dann diese Forderungen und Verbindlichkeiten zu einer einzigen Forderung oder Verbindlichkeit zusammen mit der Folge, dass nurmehr dieser Betrag zwischen den Parteien geschuldet wird.

Zur Ermittlung der Gewinne und Verluste der EZB aus den jeweiligen Einzelabschlüssen wird die EZB, vorbehaltlich des anwendbaren Rechtes, eine für beide Seiten angemessene Berechnungsmethode verwenden, die a), soweit möglich und vorhanden, auf den von mindestens vier bedeutenden Marktteilnehmern an dem maßgeblichen Finanzplatz gestellten Kursen oder Preisen beruht und b) hierbei in Rechnung stellt, dass die Beendigung oder Kündigung des jeweiligen Einzelabschlusses vorzeitig stattgefunden hat.

ANEXĂ IId

Acord-cadru de compensare (netting) reglementat de legislația statului New York

MASTER NETTING AGREEMENT

Dated as of:

Between:

European Central Bank, Kaiserstrasse 29, D-60311 Frankfurt am Main, Germany (hereinafter referred to as the ECB), and

[Counterparty] whose [address] [registered place of business] is at [address] (hereinafter referred to as the Counterparty)

1. Scope of agreement

1.1.

1.2.

In this Agreement, a ‘netting agreement’ means any agreement for the time being in effect between the parties (and including, without limitation, this Agreement and agreements of the kind listed in Appendix 1 of this Agreement), including such modifications and additions thereto as may be agreed between the ECB and the Counterparty (hereinafter referred to as the parties) from time to time, which contains provisions to the effect that, should any event of default as defined for the purposes of such agreement occur, there may be an early termination, liquidation, closing-out or acceleration of transactions or obligations under transactions or any analogous event (a default termination) and the respective obligations of the parties under such agreement may be combined, aggregated or netted against each other so as to produce a single net balance payable by one party to the other.

2. General

2.1.	All transactions of whatever nature (hereinafter referred to as transactions) entered into between the ECB and the parties at any time after the date of this Agreement shall be governed by this Agreement, unless the parties specifically agree otherwise.

2.2.	The parties acknowledge that the terms of this Agreement, all transactions governed by this Agreement, any amendments to the terms of such transactions, and the single net balance payable under any netting agreement constitute a single business and contractual relationship and arrangement.

2.3.

Each party represents and warrants to the other that it is a financial institution for purposes of the U.S. Federal Deposit Insurance Corporation Improvement Act of 1991 (hereinafter referred to as FDICIA), and the parties agree that this Agreement shall be a netting contract, as defined in FDICIA, and that each receipt or payment obligation under the Agreement shall be a covered contractual payment entitlement or covered contractual payment obligation respectively, as defined in and subject to FDICIA.

2.4.	The Counterparty has entered into this Agreement as principal and represents and warrants that it has entered and shall enter into all transactions as principal.

[2.5.

The Counterparty represents and warrants to, and covenants and agrees with the ECB, that:

(a)

it has the power to execute and deliver this Agreement and any other documentation relating to this Agreement to which it is a party and that it is required to deliver; it has the power to perform its obligations under this Agreement and any obligations under any netting agreement to which it is a party; it has taken all necessary action to authorise such execution, delivery and performance, including authorisations required under the U.S. Federal Deposit Insurance Act, as amended, including amendments effected by the U.S. Federal Institutions Reform, Recovery and Enforcement Act of 1989, and under any agreement, writ, decree or order entered into with a party’s supervisory authorities; and

(b)	at all times during the term of this Agreement, it will continuously include and maintain as part of its official written books and records this Agreement, the netting agreements and evidence of all necessary authorisations.] (1)

[2.5.][2.6.]

This Agreement is supplemental to the netting agreements entered into between the parties prior to the date of this Agreement, and all further netting agreements and transactions entered into between the parties after the date of this Agreement shall be supplemental to this Agreement.

3. Base currency

4. Cross acceleration

5. Global netting

5.1.

5.2.	Clause 5.1 shall continue to operate to the extent possible notwithstanding the unenforceability under applicable law of any provisions contained in any netting agreement (including under Appendix 2 of this Agreement).

6. Notices and other communications

All notices, instructions and other communications to be given under this Agreement shall be effective only upon receipt and shall be made in writing (including by electronic means).

7. Severability

8. Non-assignability

The rights and obligations of the Counterparty under this Agreement may not be assigned, charged, pledged or otherwise transferred or dealt with by the Counterparty.

9. Governing law and jurisdiction

9.1.	This Agreement shall be governed by and construed in accordance with the laws of the State of New York, United States of America.

9.2.

European Central Bank	[Name of Counterparty] (2)
By	By
Title	Title
	[Address for the service of notices under this Agreement]
Date	Date

(1) Representation to be used where the counterparty is a U.S. depository institution.

(2) In the case of US depository institution counterparties, to be executed by a bank officer at the level of Vice-President or higher.

Appendix 1

to Master netting agreement

Netting agreements

1.	FBE Master Agreement for Financial Transactions (Edition 2004)

2.	ISDA Master Agreement (Multi-currency — Cross border 1992)

3.	TBMA/ISMA Global Master Repurchase Agreement (2000 version)

4.	The Bond Market Association Master Repurchase Agreement.

Appendix 2

to Master netting agreement

Transactions not subject to any netting agreement

1.	The provisions of this Appendix apply to transactions entered into between the parties that are not effectively subject to any other netting agreement.

Should:

(a)	a default termination occur under any netting agreement; or

(b)

(any such event under (a) or (b) above is referred to in this Appendix as an ‘event of default’),

5.	The parties agree that the calculation of the net sum under paragraphs 3 and 4 of this Appendix is a reasonable pre-estimate of losses suffered.

		ISSN 1830-3625
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 192

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 51 19 iulie 2008

Cuprins		I Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare este obligatorie	Pagina
		REGULAMENTE
	*	Regulamentul (CE) nr. 684/2008 al Consiliului din 17 iulie 2008 de precizare a obiectului măsurilor antidumping instituite prin Regulamentul (CE) nr. 1174/2005 la importurile de transpalete manuale și componente de bază ale acestora originare din Republica Populară Chineză	1
	*	Regulamentul (CE) nr. 685/2008 al Consiliului din 17 iulie 2008 de abrogare a taxelor antidumping instituite prin Regulamentul (CE) nr. 85/2006 al Consiliului la importurile de somon de crescătorie originar din Norvegia	5
		Regulamentul (CE) nr. 686/2008 al Comisiei din 18 iulie 2008 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume	18
	*	Regulamentul (CE) nr. 687/2008 al Comisiei din 18 iulie 2008 prin care se stabilesc procedurile de preluare a cerealelor de către agențiile de plăți sau de către agențiile de intervenție și metodele de analiză pentru determinarea calității cerealelor (versiune codificată)	20
		Regulamentul (CE) nr. 688/2008 al Comisiei din 18 iulie 2008 de modificare a prețurilor reprezentative și a valorilor taxelor la import suplimentare pentru anumite produse din sectorul zahărului, stabilite de Regulamentul (CE) nr. 1109/2007 pentru anul de comercializare 2007/2008	49
		DIRECTIVE
	*	Directiva 2008/74/CE a Comisiei din 18 iulie 2008 de modificare privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor, a Directivei 2005/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2005/78/CE ( 1 )	51

	II Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare nu este obligatorie
	DECIZII
	Comisie
	2008/595/CE
*	Decizia Comisiei din 25 iunie 2008 de modificare a Deciziei 2004/452/CE de stabilire a listei organismelor ai căror cercetători pot fi autorizați să acceseze date confidențiale în scopuri științifice [notificată cu numărul C(2008) 3019] ( 1 )	60
	ORIENTĂRI
	Banca Centrală Europeană
	2008/596/CE
*	Orientarea Băncii Centrale Europene din 20 iunie 2008 privind administrarea activelor din rezervele valutare ale Băncii Centrale Europene de către băncile centrale naționale, precum și documentația juridică aferentă operațiunilor având ca obiect aceste active (reformare) (BCE/2008/5)	63

(EUR/100 kg)
Cod NC	Codul țărilor terțe (1)	Valoare forfetară de import
0702 00 00	MA	32,2
	MK	28,9
	TR	85,2
	ME	25,6
	XS	25,6
	ZZ	39,5
0707 00 05	TR	115,4
0707 00 05	ZZ	115,4
0709 90 70	TR	102,6
0709 90 70	ZZ	102,6
0805 50 10	AR	111,2
	US	62,5
	UY	72,4
	ZA	98,6
	ZZ	86,2
0808 10 80	AR	87,1
	BR	94,3
	CL	96,1
	CN	69,1
	NZ	110,1
	US	98,3
	UY	80,0
	ZA	94,5
	ZZ	91,2
0808 20 50	AR	83,1
	AU	143,2
	CL	91,1
	ZA	94,2
	ZZ	102,9
0809 10 00	TR	177,9
	XS	127,0
	ZZ	152,5
0809 20 95	TR	404,0
	US	436,1
	ZZ	420,1
0809 30	TR	157,0
0809 30	ZZ	157,0
0809 40 05	IL	154,3
	XS	99,1
	ZZ	126,7

(EUR)
Codul NC	Valoarea prețului reprezentativ la 100 kg net din produsul în cauză	Valoarea taxei suplimentare la 100 kg net din produsul în cauză
1701 11 10 (1)	21,79	5,41
1701 11 90 (1)	21,79	10,69
1701 12 10 (1)	21,79	5,22
1701 12 90 (1)	21,79	10,21
1701 91 00 (2)	23,46	13,98
1701 99 10 (2)	23,46	8,98
1701 99 90 (2)	23,46	8,98
1702 90 95 (3)	0,23	0,41