21.6.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 162/1

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a sumelor forfetare la import din țările terțe, pentru produsele și termenele menționate în anexa acestuia.

(2)

În conformitate cu criteriile menționate anterior, sumele forfetare la import trebuie stabilite la nivelurile prevăzute în anexa la prezentul regulament,

21.6.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 162/3

(1)

Obiectivul Regulamentului (CE) nr. 2160/2003 constă în adoptarea de măsuri adecvate și eficiente pentru depistarea și controlul salmonelei și al altor agenți zoonotici în toate stadiile relevante ale producției, prelucrării și distribuției, în special la nivelul producției primare, astfel încât să se reducă prevalența acestora și riscul pe care îl reprezintă pentru sănătatea publică.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 2160/2003 prevede stabilirea unui obiectiv comunitar de diminuare a prevalenței, la nivelul producției primare, a tuturor serotipurilor de salmonelă care sunt relevante din punctul de vedere al sănătății publice, la curcani. Această reducere este importantă în privința măsurilor stricte care urmează să fie aplicate cărnii proaspete care provine din efectivele de curcani infectate în conformitate cu respectivul regulament, începând cu 12 decembrie 2010. În special, carnea proaspătă de păsări de curte, inclusiv cea de curcan, nu poate fi introdusă pe piață pentru consumul uman, dacă nu satisface următorul criteriu: „Salmonela: absentă în 25 de grame”.

(3)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2160/2003, acest obiectiv comunitar trebuie să conțină expresia numerică a procentului maxim de unități epidemiologice care rămân pozitive și/sau a procentului minim de reducere a numărului de unități epidemiologice care rămân pozitive, termenul maxim de atingere a obiectivului și definiția programelor de teste necesare pentru verificarea îndeplinirii obiectivului. De asemenea, trebuie inclusă, dacă este cazul, o definiție a serotipurilor care sunt relevante din punctul de vedere al sănătății publice.

(4)

Regulamentul (CE) nr. 2160/2003 prevede că experiența dobândită în cadrul măsurilor de control naționale și informațiile înaintate Comisiei sau Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară în temeiul cerințelor comunitare actuale, în special în cadrul informațiilor prevăzute în Directiva 2003/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind monitorizarea zoonozelor și a agenților zoonotici (2), în special articolul 5, ar trebui luate în considerare la momentul stabilirii obiectivului comunitar.

(5)

Regulamentul (CE) nr. 2160/2003 prevede că la momentul definirii fiecărui obiectiv comunitar, Comisia furnizează o analiză a costurilor și avantajelor scontate. Cu toate acestea, prin derogare, obiectivul comunitar în cazul curcanilor, care cuprinde Salmonella Enteritidis și Salmonella Typhimirium, poate fi stabilit pentru o perioadă de tranziție fără a fi necesară o astfel de analiză.

(6)

Date comparabile privind prevalența serotipurilor de salmonelă în efectivele de curcani din statele membre au fost colectate, prin urmare, în conformitate cu Decizia 2006/662/CE a Comisiei din 29 septembrie 2006 privind o contribuție financiară a Comunității pentru un studiu de referință cu privire la prevalența salmonelei în rândul efectivelor de curci, care va fi realizat în statele membre (3).

(7)

Regulamentul (CE) nr. 2160/2003 prevede că, în perioada tranzitorie de trei ani, obiectivul comunitar pentru curcani este de a acoperi doar Salmonella Enteritidis și Salmonella Typhimurium. Se pot lua în calcul și alte serotipuri care sunt relevante pentru sănătatea publică după ce perioada a expirat.

(8)

Pentru a verifica progresele în ceea ce privește realizarea obiectivului comunitar, este necesar să se stabilească, prin prezentul regulament, eșantionarea repetată a efectivelor de curcani.

(9)

În conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 2160/2003, a fost consultată Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (AESA) cu privire la stabilirea obiectivului comunitar pentru curcani.

(10)

Grupul operativ al AESA, însărcinat cu colectarea de informații privind zoonozele a adoptat la 28 aprilie 2008 un Raport privind analiza studiului de referință pe tema prevalenței salmonelei în efectivele de curcani în UE, 2006-2007, Partea A: Estimări privind prevalența salmonelei.

(11)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 646/2007 al Comisiei din 12 iunie 2007 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2160/2003 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește obiectivul comunitar de diminuare a prevalenței Salmonella Enteritidis și Salmonella Typhimurium la puii de carne și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1091/2005 (4), se vor lua cel puțin două perechi de încălțăminte de protecție de unică folosință sau „șosete” în vederea eșantionării efectivelor de pui de carne pentru depistarea salmonelei. Noi dovezi științifice demonstrează că utilizarea combinată a unei perechi de încălțăminte/șosete de protecție de unică folosință cu un eșantion de praf dă rezultate cel puțin la fel de precise ca eșantionarea prin prelevarea a două perechi de încălțăminte/șosete de protecție de unică folosință. Prin urmare, această combinație ar trebui permisă ca metodă alternativă de eșantionare și Regulamentul (CE) nr. 646/2007 ar trebui modificat în consecință.

(12)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

(a)

reducerea la 1 % sau mai puțin, până la 31 decembrie 2012, a procentului maxim de efective de curcani pentru îngrășare care rămân pozitive în ceea ce privește Salmonella Enteritidis și Salmonella Typhimurium;

(b)

reducerea la 1 % sau mai puțin, până la 31 decembrie 2012, a procentului maxim de efective de curcani adulți de reproducție care rămân pozitive în ceea ce privește Salmonella Enteritidis și Salmonella Typhimurium.

1.

la finalul punctului 2:

„De asemenea, ca o soluție alternativă, autoritatea competentă poate decide că trebuie purtată o pereche de încălțăminte de protecție de unică folosință, care să acopere 100 % din suprafața cotețului în cazul în care este combinată cu un eșantion de praf colectat din mai multe locuri din tot cotețul de pe suprafețe pe care praful este așezat în mod vizibil.”

2.

După cel de-al doilea alineat al punctului 3 alineatul (1):

„Eșantionul de praf va fi analizat separat, de preferință. Cu toate acestea, autoritatea competentă poate decide să grupeze eșantionul cu o pereche de încălțăminte/șosete de protecție de unică folosință în vederea analizei.”

21.6.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 162/9

(1)

Regulamentul (CE) nr. 40/2008 al Consiliului din 16 ianuarie 2008 de stabilire, pentru 2008, a posibilităților de pescuit și a condițiilor conexe pentru anumite stocuri de pești și grupe de stocuri de pești, aplicabile în apele comunitare și, pentru navele comunitare, în apele în care sunt necesare limitări ale capturilor (3) stabilește cotele pentru 2008.

(2)

În conformitate cu informațiile primite de către Comisie, capturile pentru stocul menționat în anexa la prezentul regulament, efectuate de către navele care arborează pavilionul statului membru menționat în anexa respectivă sau care sunt înmatriculate în statul membru în cauză, au epuizat cota alocată pentru 2008.

(3)

Prin urmare, este necesară interzicerea pescuitului pentru stocul respectiv, precum și a păstrării la bord, transbordării și debarcării acestuia,

21.6.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 162/11

(1)

Directiva 95/50/CE a Consiliului (3) prevede că anumite măsuri urmează să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (4).

(2)

Decizia 1999/468/CE a fost modificată prin Decizia 2006/512/CE, care a introdus procedura de reglementare cu control pentru adoptarea măsurilor care au un domeniu general de aplicare și care sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale unui act de bază adoptat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat, printre altele prin eliminarea unora dintre aceste elemente sau prin completarea actului cu noi elemente neesențiale.

(3)

În conformitate cu Declarația Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei (5) privind Decizia 2006/512/CE, pentru ca procedura de reglementare cu control să se aplice actelor adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat care sunt deja în vigoare, actele respective trebuie să fie adaptate în conformitate cu procedurile aplicabile.

(4)

În special, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adapteze anexele la Directiva 95/50/CE la progresele științifice și tehnice. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale Directivei 95/50/CE, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(5)

Prin urmare, Directiva 95/50/CE ar trebui modificată în consecință.

(6)

Deoarece modificările aduse Directivei 95/50/CE prin prezenta directivă sunt de natură tehnică și se referă numai la procedura comitetului, acestea nu trebuie să fie transpuse de către statele membre. Prin urmare, nu este necesar să se prevadă dispoziții în acest sens,

21.6.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 162/13

(1)

Aspectele legate de biodiversitate și de conservarea resurselor genetice vegetale au căpătat importanță în ultimii ani, astfel cum arată diversele evoluții la nivel internațional și comunitar. Ca exemple pot fi menționate Decizia 93/626/CEE a Consiliului din 25 octombrie 1993 privind încheierea Convenției asupra diversității biologice (7), Decizia 2004/869/CE a Consiliului din 24 februarie 2004 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Tratatului internațional privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură (8), Regulamentul (CE) nr. 870/2004 al Consiliului din 24 aprilie 2004 de înființare a unui program comunitar privind conservarea, caracterizarea, colectarea și utilizarea resurselor genetice în agricultură și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1467/94 (9) și Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul acordat dezvoltării rurale prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) (10). Ar trebui stabilite condiții specifice în cadrul legislației comunitare care reglementează comercializarea semințelor de plante agricole, în special Directivele 66/401/CEE, 66/402/CEE, 2002/53/CE, 2002/54/CE, 2002/56/CE și 2002/57/CE pentru a ține seama de aceste aspecte.

(2)

În vederea asigurării conservării in situ și utilizării durabile a resurselor genetice vegetale, soiurile locale și varietățile adaptate natural la condițiile locale și regionale și amenințate de eroziunea genetică („varietăți de conservare”) ar trebui cultivate și comercializate chiar și în cazul în care acestea nu îndeplinesc cerințele generale privind acceptarea varietăților și comercializarea semințelor și a cartofilor de sămânță. Pentru a atinge acest obiectiv, este necesar să se prevadă derogări în ceea ce privește acceptarea varietăților de conservare, pentru includerea acestora în cataloagele naționale ale soiurilor de plante agricole, precum și pentru producerea și comercializarea semințelor și a cartofilor de sămânță ale acestor varietăți.

(3)

Aceste derogări ar trebui să se refere la cerințele de bază privind acceptarea unei varietăți și cerințele procedurale prevăzute de Directiva 2003/90/CE a Comisiei din 6 octombrie 2003 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare în sensul articolului 7 din Directiva 2002/53/CE a Consiliului privind caracteristicile minime de analizat, precum și condițiile minime de verificare a anumitor varietăți de specii de plante agricole (11).

(4)

Statele membre ar trebui îndeosebi să fie autorizate să-și adopte propriile dispoziții în ceea ce privește caracterele distinctive, stabilitatea și uniformitatea. Aceste dispoziții ar trebui, în ceea ce privește caracterele distinctive și stabilitatea, să fie cel puțin bazate pe caracteristicile enumerate în chestionarul tehnic care trebuie completat de către solicitant referitor la cererea pentru acceptarea varietății, astfel cum se prevede în anexele I și II la Directiva 2003/90/CE. În cazul în care se stabilește uniformitatea pe baza varietăților atipice, dispozițiile ar trebui să se bazeze pe standarde definite.

(5)

Cerințele procedurale ar trebui prevăzute pentru tipul de varietate care ar putea fi acceptat fără examinare oficială. În plus, în ceea privește denumirea, este necesar să se prevadă anumite derogări de la cerințele stabilite de Directiva 2002/53/CE și Regulamentul (CE) nr. 930/2000 al Comisiei din 4 mai 2000 de stabilire a normelor de punere în aplicare legate de eligibilitatea denumirilor varietăților de specii de plante agricole și de specii de legume (12).

(6)

În ceea ce privește producerea și comercializarea semințelor și a cartofilor de sămânță din varietăți de conservare, ar trebui prevăzută o derogare de la certificarea oficială.

(7)

Pentru a garanta că comercializarea semințelor și a cartofilor de sămânță se desfășoară în contextul conservării resurselor genetice vegetale, ar trebui prevăzute restricții, mai ales în ceea ce privește regiunea de origine. În vederea contribuirii la conservarea in situ și la dezvoltarea durabilă a varietăților respective, statele membre ar trebui să dispună de posibilitatea de a aproba regiuni suplimentare în care semințele care depășesc cantitățile necesare pentru a asigura conservarea varietății în cauză în regiunea sa de origine pot fi comercializate cu condiția ca regiunile suplimentare respective să fie comparabile în ceea ce privește habitatele naturale și seminaturale. În scopul de a menține legătura cu regiunea de origine, acest lucru nu ar trebui să se aplice în cazul în care un stat membru a aprobat regiuni suplimentare de producție.

(8)

Ar trebui stabilite cantități maxime pentru comercializarea fiecărei varietăți de conservare și a unei cantități totale pentru ansamblul de varietăți de conservare din cadrul unei singure specii. Pentru a garanta respectarea acestor cantități, statele membre ar trebui să ceară producătorilor să notifice cantitățile de varietăți de conservare pe care intenționează să le producă și ar trebui să aloce cantități producătorilor.

(9)

Trasabilitatea semințelor și a cartofilor de sămânță ar trebui garantată prin intermediul unor cerințe corespunzătoare privind sigilarea și etichetarea.

(10)

Pentru a garanta faptul că normele prevăzute de prezenta directivă sunt aplicate în mod corect, ar trebui monitorizate culturile de semințe, ar trebui testate semințele și ar trebui efectuate controale a posteriori oficiale. Cantitățile de semințe de varietăți de conservare introduse pe piață ar trebui raportate de către furnizori statelor membre și de către statele membre Comisiei.

(11)

După o perioadă de trei ani, Comisia ar trebui să evalueze eficiența măsurilor prevăzute de prezenta directivă, în special dispozițiile privind restricțiile cantitative.

(12)

Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru semințe și material de înmulțire pentru agricultură, horticultură și silvicultură,

(a)

pentru a fi acceptate în vederea includerii în cataloagele naționale ale soiurilor de plante agricole, astfel cum prevede Directiva 2002/53/CE, a soiurilor locale și a varietăților adaptate natural la condițiile locale și regionale și amenințate de eroziunea genetică;

(b)

în vederea comercializării semințelor și cartofilor de sămânță ale acestor specii și varietăți.

(a)

„conservarea in situ” înseamnă conservarea materialului genetic în mediul său natural și, în cazul speciilor locale de plante cultivate, în mediul agricol în care și-au dezvoltat proprietăților lor distinctive;

(b)

„eroziune genetică” înseamnă pierderea în timp a diversității genetice între și în cadrul populațiilor sau varietăților din aceeași specie sau reducerea bazei genetice a unei specii datorită intervenției umane sau a schimbărilor climatice;

(c)

„soi local” înseamnă un ansamblu de populații sau clone ale unei specii de plante care s-au adaptat natural la condițiile de mediu ale regiunii acestora;

(d)

„semințe” înseamnă semințe și cartofi de sămânță, cu excepția cazurilor în care cartofii de sămânță sunt excluși în mod expres.

(a)

chestionarele tehnice asociate protocoalelor de testare ale Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP) enumerate în anexa I la Directiva 2003/90/CE, care se aplică speciilor respective, sau

(b)

chestionarele tehnice anexate orientărilor Uniunii Internaționale pentru Protecția Noilor Soiuri de Plante (UPOV) enumerate în anexa II la Directiva 2003/90/CE, care se aplică speciilor respective.

(a)

descrierea varietății de conservare și denumirea acesteia;

(b)

rezultatele testelor neoficiale;

(c)

cunoștințe dobândite din experiența practică în timpul cultivării, reproducerii și utilizării, astfel cum au fost notificate de către solicitantul statului membru respectiv;

(d)

alte informații, îndeosebi din partea autorităților competente în domeniul resurselor genetice vegetale sau din partea organizațiilor recunoscute în acest sens de către statele membre.

(a)

această varietate este deja menționată în catalogul comun al soiurilor de plante agricole cu altă denumire decât varietatea de conservare sau în cazul în care a fost ștearsă din catalogul comun în ultimii doi ani sau în ultimii doi ani de la expirarea perioadei acordate în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) din Directiva 2002/53/CE; sau

(b)

este protejată de un drept comunitar privind varietatea plantelor, astfel cum prevede Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului (13), sau de un drept național privind varietatea plantelor, sau în cazul în care se află în curs o aplicație pentru obținerea acestui drept.

(a)

au fost produse în regiunea de origine a acesteia sau într-o regiune menționată la articolul 11;

(b)

comercializare are loc în regiunea sa de origine.

(a)

textul „norme și standarde CE”;

(b)

numele și adresa persoanei însărcinate cu aplicarea etichetelor sau marca de identificare a acesteia;

(c)

anul sigilării exprimat după cum urmează: „sigilat…” (anul) sau, cu excepția semințelor de cartofi, anul ultimei eșantionări în vederea efectuării ultimei analize de germinație, exprimat după cum urmează: „eșantionat…” (anul);

(d)

specia;

(e)

denumirea varietății de conservare;

(f)

mențiunea „varietate de conservare”;

(g)

regiunea de origine;

(h)

în cazul în care regiunea producătoare de semințe este diferită de regiunea de origine, se indică regiunea producătoare de semințe;

(i)

numărul de referință al lotului, dat de persoana însărcinată cu aplicarea etichetelor;

(j)

greutatea netă sau brută declarată sau, cu excepția cartofilor de sămânță, numărul declarat de semințe;

(k)

în cazul în care se indică greutatea și faptul că au fost utilizate pesticide granulate, substanțe de drajare sau alți aditivi solizi, tipul tratamentului chimic sau al aditivului, precum și raportul aproximativ dintre greutatea glomerulelor sau a semințelor pure și greutatea totală, cu excepția semințelor de cartofi.

21.6.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 162/20

(1)

Directiva 88/301/CEE a Comisiei din 16 mai 1988 privind concurența pe piețele echipamentelor terminale pentru telecomunicații (1) a fost modificată în mod substanțial (2). Este necesar, din motive de claritate și de raționalizare, să se codifice directiva menționată.

(2)

În toate statele membre telecomunicațiile constituiau, în întregime sau parțial, monopol de stat care era acordat sub formă de drepturi speciale sau exclusive unuia sau mai multor organisme responsabile cu furnizarea și exploatarea infrastructurii de rețea și a serviciilor aferente acesteia. Drepturile în cauză includeau, deseori, nu numai furnizarea serviciilor aferente utilizării rețelei, ci și livrarea echipamentelor terminale pentru racordarea utilizatorilor la rețea. De-a lungul ultimelor decenii, sectorul rețelelor de telecomunicații a cunoscut o dezvoltare tehnică remarcabilă în ceea ce privește caracteristicile tehnice ale rețelei, cu precădere în domeniul echipamentelor terminale.

(3)

Ca reacție față de evoluția din domeniul tehnologiei și al economiei, statele membre și-au revăzut politica acordării drepturilor speciale sau exclusive în sectorul telecomunicațiilor. Îndeosebi, datorită creșterii numărului tipurilor de echipamente terminale și posibilității utilizării multiple a acestora, se impune ca utilizatorii să aibă posibilitatea de a alege în mod liber între diferitele tipuri de echipamente disponibile, pentru a putea beneficia pe deplin de progresele tehnologice din domeniu.

(4)

Existența drepturilor exclusive are ca efect restrângerea liberei circulații a echipamentelor terminale de telecomunicații atât în ceea ce privește importul și comercializarea acestor echipamente (inclusiv echipamentele de satelit), deoarece anumite produse nu sunt comercializate, cât și în ceea ce privește conectarea, punerea în funcțiune sau întreținerea acestora, deoarece, având în vedere caracteristicile pieței și, în special, diversitatea și natura tehnică a produselor, un monopol nu are interes să furnizeze aceste servicii pentru produsele pe care nu le-a comercializat sau importat, nici să alinieze prețurile pe baza costurilor din moment ce nu există riscul concurenței din partea societăților nou-intrate pe piață. Luând în considerare faptul că pe majoritatea piețelor de echipamente există de obicei o gamă largă de echipamente terminale de telecomunicații și orice drept special care limitează direct sau indirect numărul întreprinderilor autorizate să importe, să comercializeze, să conecteze, să pună în funcțiune și să întrețină aceste echipamente poate avea același efect ca acordarea drepturilor exclusive. Aceste drepturi exclusive sau speciale constituie măsuri cu efect echivalent celui al restricțiilor cantitative incompatibile cu articolul 28 din Tratatul CE. Prin urmare, este necesară eliminarea tuturor drepturilor exclusive în vigoare în ceea ce privește importul, comercializarea, conectarea, punerea în funcțiune și întreținerea echipamentelor terminale de telecomunicații, precum și a drepturilor cu efecte comparabile, și anume toate drepturile speciale cu excepția acelora care constau în avantaje legale sau rezultate din măsuri de reglementare conferite uneia sau mai multor întreprinderi și care afectează doar capacitatea altor întreprinderi de a se angaja în oricare dintre activitățile menționate mai sus, pe același teritoriu geografic și în condiții în mod semnificativ echivalente.

(5)

Drepturile speciale sau exclusive privind echipamentele terminale se exercită în așa fel încât, în practică, dezavantajează echipamentele din alte state membre, în special împiedicându-i pe utilizatori să aleagă liber echipamentele care se potrivesc cel mai bine necesităților lor, în ceea ce privește prețul și calitatea, indiferent de proveniența acestora. În consecință, în toate statele membre exercitarea acestor drepturi nu este compatibilă cu articolul 31 din tratat.

(6)

Furnizarea serviciilor de instalare și de întreținere a echipamentelor terminale constituie un element-cheie în achiziționarea sau închirierea acestor echipamente. Rezervarea drepturilor exclusive în acest domeniu ar fi echivalentă cu menținerea drepturilor exclusive de comercializare. Prin urmare, dacă eliminarea drepturilor exclusive de import și comercializare urmează să aibă un efect real, asemenea drepturi trebuie să fie eliminate, la rândul lor.

(7)

Întreținerea echipamentelor terminale constituie un serviciu în sensul articolului 50 din tratat. Serviciul în cauză care, din punct de vedere comercial, nu poate fi disociat de comercializarea echipamentelor terminale, trebuie să fie prestat în mod liber în conformitate cu articolul 49 din tratat, în mod deosebit atunci când este furnizat de personal calificat.

(8)

Situația continuă să producă nerespectări ale normelor concurenței enunțate în cadrul tratatului. De asemenea afectează dezvoltarea comerțului, într-o măsură contrară intereselor Comunității. O concurență mai puternică pe piața echipamentelor terminale presupune introducerea unor specificații tehnice transparente care să întrunească criteriile esențiale menționate în Directiva 1999/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații și recunoașterea reciprocă a conformității acestora (3) și să permită libera circulație a echipamentelor terminale. La rândul său, această transparență impune publicarea specificațiilor tehnice.

(9)

Drepturile speciale sau exclusive de import și comercializare a echipamentelor terminale dau naștere unei situații care vine în contradicție cu obiectivul articolului 3 litera (g) din tratat, care prevede instituirea unui sistem care să împiedice denaturarea concurenței pe piața internă și impune ca, a fortiori, concurența să nu fie eliminată. Statele membre sunt obligate, în temeiul articolului 10 din tratat, să se abțină de la întreprinderea oricăror măsuri care ar putea periclita realizarea obiectivelor din tratat, inclusiv a articolului 3 litera (g). În consecință, trebuie ca drepturile exclusive a echipamentelor terminale să fie considerate ca incompatibile cu articolul 82 din tratat coroborat cu articolul 3, iar acordarea sau menținerea acestor drepturi de către un stat membru este interzisă prin articolul 86 alineatul (1) din tratat.

(10)

Pentru a se permite utilizatorilor accesul la echipamentele terminale pe care aceștia le doresc, sunt necesare cunoașterea și redarea cu transparență a caracteristicilor interfeței a rețelei publice la care echipamentele terminale urmează să fie racordate. În consecință, statele membre trebuie să se asigure publicarea caracteristicilor respective și accesul utilizatorilor la interfața rețelei publice.

(11)

Pentru a-și putea comercializa produsele, producătorii echipamentelor terminale trebuie să cunoască specificațiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească. În consecință, este necesar ca statele membre să oficializeze și să publice specificațiile pe care trebuie să le comunice Comisiei sub formă de proiect, în conformitate cu Directiva 98/34/CE a Parlementului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice și normelor privind serviciile din societatea informațională (4). Specificațiile pot fi aplicate și produselor importate din alte state membre numai în măsura în care ele sunt necesare în scopul asigurării conformității cu cerințele esențiale prevăzute la articolul 3 din Directiva 1999/5/CE, care pot fi solicitate în mod legitim în baza dreptului comunitar. În orice situație, statele membre trebuie să respecte articolele 28 și 30 din tratat, conform cărora un stat membru importator trebuie să permită importul pe teritoriul său al echipamentelor terminale legal produse și comercializate într-un alt stat membru.

(12)

Pentru asigurarea aplicării acestor proceduri într-o manieră transparentă, obiectivă și fără discriminare, monitorizarea aplicării acestora nu poate fi încredințată unuia dintre operatorii concurenți de pe piața echipamentelor terminale, datorită evidentului conflict de interese ce ar surveni în acest caz. În consecință, statele membre trebuie să se asigure că controlul este atribuit unui organism independent de administratorul rețelei, precum și de orice alt concurent de pe piața în cauză.

(13)

Prezenta directivă nu trebuie să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menționate în anexa II, partea B,

1.

„echipament terminal” înseamnă:

2.

„echipament pentru stația de sol pentru comunicații prin satelit” înseamnă echipamentul care se poate folosi doar pentru emisie („numai emisie”), pentru emisie și recepție („emisie-recepție”) sau doar pentru recepție („numai recepție”) a semnalelor de radiocomunicații prin intermediul sateliților sau al altor sisteme spațiale;

3.

„întreprindere” înseamnă organismul public sau privat căruia un stat membru îi acordă drepturi speciale sau exclusive de import, comercializare, racordare, punere în serviciu sau întreținere a echipamentelor terminale pentru telecomunicații;

4.

„drepturile speciale” înseamnă drepturile acordate de un stat membru unui număr limitat de întreprinderi, prin orice instrument cu putere de lege sau administrativ, care, pe un anumit teritoriu geografic:

(a)

limitează la două sau mai multe numărul întreprinderilor, în conformitate cu alte criterii decât criteriile obiective, proporționale și nediscriminatorii; sau

(b)

desemnează, în conformitate cu alte criterii decât criteriile menționate la litera (a), mai multe întreprinderi concurente.

(a)

în cazul echipamentului stației de sol pentru comunicații prin satelit, refuză să permită conectarea acestui echipament la rețeaua de telecomunicații publice sau punerea în funcțiune atunci când acesta nu satisface reglementările tehnice comune relevante adoptate în temeiul Directivei 1999/5/CE sau, în absența acestor reglementări, cerințele esențiale stabilite la articolul 3 din directiva menționată; în absența normelor tehnice comune sau a condițiilor de reglementare armonizate, normele interne trebuie să fie proporționale cu aceste cerințe esențiale și trebuie aduse la cunoștința Comisiei în temeiul Directivei 98/34/CE, în măsura în care aceasta prevede acest lucru;

(b)

în cazul altui echipament terminal, refuză să permită racordarea acestui echipament la rețeaua publică de telecomunicații dacă nu se îndeplinesc reglementările tehnice comune relevante adoptate în temeiul Directivei 1999/5/CE sau, în absența acestora, cerințele esențiale stabilite la articolul 3 din prezenta directivă;

(c)

pot solicita ca agenții economici să posede calificările tehnice necesare racordării, punerii în serviciu și întreținerii echipamentelor terminale în baza unor criterii obiective, nediscriminatorii și disponibile publicului larg.

21.6.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 162/27

(1)

Decizia nr. 896/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2) stabilește norme comune privind recunoașterea unilaterală de către statele membre a anumitor permise de ședere eliberate de Elveția și Liechtenstein, norme care permit un regim simplificat de control la frontierele externe al resortisanților țărilor terțe, care dețin documentele respective.

(2)

Ca urmare a procedurii de punere în aplicare în două etape a acquis-ului Schengen, acele state membre care au aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004 erau obligate ca, de la acea dată, să elibereze vize naționale resortisanților țărilor terțe care sunt titulari ai unui permis de ședere eliberat de Elveția sau de Liechtenstein și care sunt supuși obligației de a deține viză în temeiul Regulamentului (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (3). Această obligație a creat sarcini administrative suplimentare pentru consulatele statelor respective din Elveția și Liechtenstein.

(3)

Cu toate acestea, nu s-a dovedit a fi necesar ca statele membre să impună respectivei categorii de persoane obligația de a deține o viză în scopul tranzitului, deoarece acea categorie de persoane prezintă un risc scăzut de imigrație clandestină pentru statele membre.

(4)

Având în vedere că același raționament se aplică și în cazul Bulgariei și României, aplicarea regimului simplificat introdus prin Decizia nr. 896/2006/CE ar trebui să fie extinsă la Bulgaria și România.

(5)

Această modificare a Deciziei nr. 896/2006/CE ar trebui să permită Bulgariei și României, în cazul în care acestea decid să aplice Decizia nr. 582/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de introducere a unui regim simplificat de control al persoanelor la frontierele externe, bazat pe recunoașterea unilaterală de către Bulgaria, Cipru și România a anumitor documente ca fiind echivalente cu vizele naționale ale acestora în scopul tranzitului pe teritoriile lor (4), să recunoască, în mod unilateral, permisele de ședere eliberate de Elveția și Liechtenstein, enumerate în anexa la Decizia nr. 896/2006/CE, ca fiind echivalente cu vizele lor de tranzit naționale.

(6)

Recunoașterea ar trebui limitată la scopul tranzitului pe teritoriul Bulgariei și României și nu ar trebui să afecteze posibilitatea acestor două state membre de a elibera vize de scurtă ședere.

(7)

Posibilitatea ca Bulgaria și România să nu aplice Decizia nr. 896/2006/CE ar trebui limitată la perioada de tranziție, până la o dată ce urmează a fi stabilită de către Consiliu, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Actul de aderare din 2005.

(8)

Condițiile de intrare prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod Comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (5) trebuie îndeplinite, cu excepția condiției prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (b), în măsura în care prezenta decizie creează un regim de echivalență între vizele de tranzit eliberate de Bulgaria și România și anumite permise de ședere eliberate de Elveția și Liechtenstein.

(9)

Deoarece obiectivul prezentei decizii nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, acesta având un impact direct asupra acquis-ului comunitar privind frontierele externe, și, prin urmare, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, poate fi realizat mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(10)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării acquis-ului Schengen (6), care intră în domeniul menționat la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (7) privind anumite modalități de aplicare a respectivului acord.

(11)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, care, prin urmare, nu este obligatorie pentru aceasta și nu i se aplică. Având în vedere faptul că prezenta decizie dezvoltă acquis-ul Schengen în temeiul dispozițiilor titlului IV din partea a treia a Tratatului de instituire a Comunității Europene, Danemarca decide în conformitate cu articolul 5 din respectivul protocol, în termen de șase luni de la data adoptării prezentei decizii, dacă o va pune în aplicare în legislația sa națională.

(12)

Prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (8); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, care nu creează obligații pentru acesta și nu i se aplică.

(13)

Prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (9); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, care nu creează obligații pentru aceasta și nu i se aplică,

21.6.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 162/30

(1)

Uniunea Europeană a creat un Fond de solidaritate al Uniunii Europene („Fondul”) pentru a-și arăta solidaritatea față de populația din regiunile afectate de catastrofe naturale.

(2)

Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 permite mobilizarea Fondului în limita unui plafon anual de 1 miliard EUR.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 cuprinde dispozițiile care permit mobilizarea Fondului.

(4)

Grecia a depus o cerere pentru mobilizarea Fondului, referitoare la o catastrofă cauzată de incendii forestiere în luna august a anului 2007.

(5)

Slovenia a depus o cerere pentru mobilizarea Fondului, referitoare la o catastrofă cauzată de inundații în luna septembrie a anului 2007,

21.6.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 162/31

(1)

Prin Decizia 98/293/CE a Comisiei din 22 aprilie 1998 privind plasarea pe piață a porumbului modificat genetic (Zea mays L. linia T25), în conformitate cu Directiva 90/220/CEE a Consiliului (2), s-a decis autorizarea introducerii pe piață a acestui produs.

(2)

La 3 august 1998, autoritățile franceze au acordat această autorizație. Autorizația se referă la toate utilizările produsului, și anume importul, prelucrarea în produse alimentare sau hrană pentru animale și cultivare.

(3)

În conformitate cu articolul 35 alineatul (1) din Directiva 2001/18/CE, care a înlocuit Directiva 90/220/CEE a Consiliului (3), procedurile referitoare la notificările privind introducerea pe piață a organismelor modificate genetic care nu au fost finalizate până la data de 17 octombrie 2002 se supun dispozițiilor Directivei 2001/18/CE.

(4)

La 8 mai 2000, Austria a notificat Comisiei decizia sa de a interzice provizoriu utilizarea și vânzarea porumbului Zea mays L. linia T25 pentru toate utilizările și a motivat această decizie în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) din Directiva 90/220/CEE.

(5)

Produsele derivate din porumbul Zea mays L. linia T25 (amidon și toate produsele sale derivate, uleiuri brute și rafinate, toate produsele prelucrate la cald sau fermentate obținute din Zea mays L. linia T25, precum și hrana pentru animale obținută din Zea mays L. linia T25) sunt autorizate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului (4) și Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (5). Aceste utilizări nu intră sub incidența clauzei de salvgardare notificate de Austria.

(6)

Comitetul științific pentru plante a concluzionat la 20 iulie 2001 că informațiile furnizate de Austria nu constituie noi dovezi științifice relevante care nu au fost luate în considerare în cadrul evaluării inițiale a dosarului și care să aibă drept consecință o revizuire a avizului său inițial privind produsul în cauză.

(7)

La 9 ianuarie 2004 și la 9 și 17 februarie 2004, Austria a comunicat Comisiei informații suplimentare în sprijinul măsurilor naționale privind linia de porumb T25.

(8)

În conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din Directiva 2001/18/CE, Comisia a consultat Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), instituită prin Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (6), în temeiul căruia aceasta a înlocuit comitetele științifice relevante.

(9)

La 8 iulie 2004, EFSA a concluzionat (7) că informațiile prezentate de Austria nu constituie noi dovezi științifice suficiente pentru a invalida evaluarea riscului ecologic al liniei de porumb T25, care să justifice interzicerea utilizării și vânzării acestui produs în Austria.

(10)

Întrucât, în aceste condiții, nu exista niciun motiv pentru a considera că produsul constituie un risc pentru sănătatea umană sau pentru mediu, Comisia a prezentat, la 29 noiembrie 2004, un proiect de decizie prin care solicita Austriei să abroge măsura provizorie de salvgardare, în vederea examinării de către comitetul instituit în temeiul articolului 30 din Directiva 2001/18/CE, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 30 alineatul (2) din directiva respectivă.

(11)

Cu toate acestea, comitetul nu a emis un aviz și, în temeiul articolului 5 alineatul (4) din Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (8), Comisia a prezentat Consiliului o propunere privind măsurile care trebuie luate.

(12)

La 24 iunie 2005, în conformitate cu articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, a respins această propunere.

(13)

În declarația sa, Consiliul a afirmat că „există încă o anumită incertitudine în ceea ce privește măsurile naționale de salvgardare pe piața varietăți[i] de porumb modificat genetic […] T25” și a invitat Comisia „să strângă dovezi suplimentare privind OMG-ul în cauză și să evalueze în continuare dacă măsura luată de [Austria] având obiectivul de a suspenda, ca măsură temporară de precauție, introducerea [acestuia] pe piață este justificată și dacă autorizarea [acestui] organism […] îndeplinește cerințele de siguranță prevăzute de Directiva 2001/18/CE”.

(14)

În noiembrie 2005, EFSA a fost invitată din nou de Comisie să stabilească dacă există argumente științifice pentru a considera că menținerea pe piață a porumbului T25 ar putea avea efecte nocive asupra sănătății umane sau asupra mediului, în condițiile de acordare a autorizației. În special, EFSA a fost invitată să țină cont de orice informații științifice suplimentare obținute după emiterea avizului științific anterior de evaluare a siguranței acestui OMG.

(15)

În avizul său din 29 martie 2006 (9), EFSA a concluzionat că nu există niciun motiv pentru a considera că menținerea pe piață a porumbului T25 ar putea avea efecte nocive asupra sănătății umane și animale sau asupra mediului, în condițiile de acordare a autorizației.

(16)

În conformitate cu articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE, Comisia a prezentat Consiliului o propunere prin care solicita Austriei să abroge măsura de salvgardare.

(17)

În conformitate cu articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE, la 18 decembrie 2006, Consiliul pentru mediu și-a manifestat cu majoritate calificată opoziția față de propunere.

(18)

În decizia sa, Consiliul a făcut trimitere la evaluarea riscului ecologic prevăzută în Directiva 2001/18/CE și a precizat că „este necesar ca diferitele structuri agricole și caracteristici ecologice regionale din Uniunea Europeană să fie luate în considerare mai sistematic în cadrul evaluării riscului ecologic”.

(19)

În conformitate cu articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE, Comisia a prezentat o propunere modificată, pentru a lua în considerare decizia Consiliului din 18 decembrie 2006, care se referă numai la aspectele de mediu ale clauzei de salvgardare adoptate de Austria, și anume la cultivare.

(20)

Austria a inițiat lucrări pentru a strânge dovezi științifice relevante referitoare la aceste aspecte, care, în opinia Austriei, justifică provizoriu menținerea clauzei de salvgardare, în special în ceea ce privește „diferitele structuri agricole și caracteristici ecologice regionale” vizate în considerentul 3 din decizia Consiliului menționată mai sus. În conformitate cu articolul 23 din Directiva 2001/18/CE, Austria este invitată să furnizeze Comisiei toate dovezile științifice obținute, precum și orice nouă evaluare a riscului, de îndată ce aceasta este finalizată, și să informeze corespunzător toate statele membre.

(21)

Pe baza documentelor prezentate de Austria și a evaluării științifice efectuate de aceasta, Comisia va acționa în conformitate cu articolul 23 din Directiva 2001/18/CE cu privire la aceste aspecte ale măsurii luate de Austria.

(22)

Aspectele privind siguranța alimentelor și a hranei pentru animale ale porumbului Zea mays L. linia T25 acoperite de autorizația acordată în temeiul Directivei 90/220/CEE (inclusiv importul și prelucrarea) sunt identice în toată Europa și au fost evaluate de EFSA, care a concluzionat că este improbabil ca acest produs să aibă efecte nocive asupra sănătății umane și animale.

(23)

Propunerea Comisiei ia în considerare numai aspectele referitoare la alimente și hrana pentru animale ale interdicției austriece, și anume interzicerea importului și a prelucrării boabelor neprelucrate ca materie primă pentru o prelucrare ulterioară sau pentru utilizare directă în alimentația umană sau animală.

(24)

În aceste condiții, Austria trebuie să abroge măsurile de salvgardare cel puțin în ceea ce privește importul și prelucrarea porumbului Zea mays L. linia T25 în produse destinate alimentației umane și animale.

(25)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie nu sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 30 din Directiva 2001/18/CE, prin urmare Comisia a prezentat Consiliului o propunere referitoare la aceste măsuri. Întrucât, până la expirarea perioadei prevăzute la articolul 30 alineatul (2) din Directiva 2001/18/CE, Consiliul nu a adoptat măsurile propuse și nici nu și-a manifestat opoziția față de acestea, în conformitate cu articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE, măsurile în cauză trebuie adoptate de Comisie,

21.6.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 162/34

(1)

În cadrul Regulamentului (CEE) nr. 793/93, următoarele substanțe au fost identificate ca fiind substanțe prioritare pentru evaluare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1179/94 al Comisiei privind prima listă de substanțe prioritare prevăzută de Regulamentul (CEE) nr. 793/93 al Consiliului (2) și, respectiv, Regulamentul (CE) nr. 2364/2000 al Comisiei privind a patra listă de substanțe prioritare în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 793/93 al Consiliului (3).

(2)

Statele membre raportoare desemnate în temeiul respectivelor regulamente au finalizat activitățile de evaluare a riscurilor pentru populație și mediu în cazul substanțelor menționate, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1488/94 al Comisiei din 28 iunie 1994 de stabilire a principiilor de evaluare a riscurilor pentru populație și mediu prezentate de anumite substanțe existente (4) și au propus o strategie de reducere a riscurilor în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 793/93.

(3)

Au fost consultate Comitetul științific pentru toxicitate, ecotoxicitate și mediu (SCTEE) și Comitetul științific pentru riscurile asupra sănătății și mediului (SCHER), care au emis avize privind evaluările riscurilor realizate de raportor. Aceste avize au fost publicate pe site-ul web al comitetelor științifice.

(4)

Rezultatele evaluării riscurilor și rezultatele ulterioare ale strategiilor de reducere a riscurilor sunt prezentate în Comunicarea corespunzătoare a Comisiei (5).

(5)

Pe baza acestei evaluări, este oportun să se recomande luarea unor măsuri de reducere a riscurilor prezentate de anumite substanțe.

(6)

Măsurile de reducere a riscurilor recomandate pentru lucrători trebuie examinate în contextul legislației privind protecția lucrătorilor, care se consideră că oferă un cadru adecvat pentru reducerea riscurilor prezentate de substanțele în cauză, în măsura în care acest lucru este necesar.

(7)

Măsurile de reducere a riscurilor prevăzute în prezenta recomandare sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 793/93,

1.

Ar trebui avută în vedere încheierea unui acord voluntar cu Asociația Europeană pentru Solvenții Clorurați, în numele producătorilor europeni ai substanței, distribuitorii și clienții acestora, în vederea limitării vânzării substanței exclusiv către cumpărătorii care respectă Carta pentru utilizarea în siguranță a tricloretilenei pentru curățarea metalelor. Conform acestei carte, utilizatorii pot folosi tricloretilena pentru curățarea metalelor numai în sisteme etanșe sau închise, astfel cum acestea sunt definite în partea 4 a standardului european EN 12921, iar respectarea acestei cerințe face obiectul unei monitorizări de către o terță parte.

2.

În vederea eliminării riscurilor potențiale pentru stațiile de tratare a apelor uzate industriale pe amplasamentele de producere și/sau prelucrare a benzenului, se recomandă ca autoritățile competente din statele membre în cauză să stabilească, în autorizațiile emise în conformitate cu Directiva 2008/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) (prevenirea și controlul integrat al poluării), condiții, valori-limită de emisie sau parametri sau măsuri tehnice echivalente privind benzenul pentru a permite exploatarea instalațiilor în conformitate cu BAT, luând în considerare caracteristicile tehnice ale instalațiilor în cauză, localizarea lor geografică și condițiile de mediu locale.

3.

Statele membre ar trebui să monitorizeze cu atenție punerea în aplicare a BAT în ceea ce privește benzenul și să raporteze Comisiei orice evoluție importantă în cadrul schimbului de informații privind BAT.

4.

Pentru a facilita procedura de autorizare și de monitorizare prevăzută de Directiva 2008/1/CE (prevenirea și controlul integrat al poluării), benzenul ar trebui luat în calcul în cadrul activităților în curs de desfășurare pentru elaborarea unor orientări privind cele mai bune tehnici disponibile (BAT).

5.

Expunerea microorganismelor din stațiile de tratare a apelor uzate industriale ar trebui controlată, dacă este cazul, prin reglementări naționale în vederea prevenirii riscurilor pentru microorganisme și pentru mediu.

6.

Prevenirea tuturor aporturilor rezultate din activitățile umane, inclusiv de 2 metoxi 2 metilbutan, în apele subterane constituie unul dintre obiectivele majore ale legislației comunitare în vigoare (7). Prin urmare, se recomandă aplicarea unor programe de monitorizare adecvate, dacă este cazul, pentru a permite detectarea timpurie a apelor subterane contaminate cu 2 metoxi 2 metilbutan.

7.

Pe lângă aceasta, se recomandă aplicarea cât mai largă a celor mai bune tehnici disponibile pentru construirea și exploatarea unităților subterane de depozitare și de distribuție a benzinei din cadrul benzinăriilor. În acest sens, statele membre ar trebui să examineze oportunitatea unor cerințe obligatorii, în special pentru benzinăriile situate în zonele de alimentare a apelor subterane.

8.

Autoritățile competente din statele membre în cauză ar trebui să stabilească, în autorizațiile emise în conformitate cu Directiva 2008/1/CE, condiții, valori limită de emisie sau parametri echivalenți sau măsuri tehnice privind 2-metoxi-2-metilbutanul pentru a permite exploatarea instalațiilor în cauză în conformitate cu cele mai bune tehnici disponibile („BAT”), luând în considerare caracteristicile tehnice ale instalațiilor în cauză, localizarea lor geografică și condițiile de mediu locale.

9.

Statele membre ar trebui să monitorizeze cu atenție punerea în aplicare a BAT în ceea ce privește 2-metoxi-2-metilbutanul și să raporteze Comisiei orice evoluție importantă în cadrul schimbului de informații privind BAT.

10.

Emisiile locale în apele de suprafață ar trebui controlate, dacă este cazul, prin reglementări naționale în vederea prevenirii riscurilor pentru mediu.

11.

Măsurile de reducere a riscurilor recomandate pentru protecția apelor subterane sunt considerate suficiente pentru protecția persoanelor expuse indirect prin contact cu mediul.

12.

Prezenta recomandare se adresează tuturor sectoarelor de activitate care importă, produc, transportă, depozitează, încorporează într-un preparat sau prelucrează în alt mod, utilizează, elimină sau recuperează substanțele în cauză, precum și statelor membre.

21.6.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 162/37

(1)

În cadrul Regulamentului (CEE) nr. 793/93, următoarele substanțe au fost identificate ca fiind substanțe prioritare pentru evaluare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 143/97 al Comisiei privind a treia listă de substanțe prioritare prevăzută de Regulamentul (CEE) nr. 793/93 al Consiliului (2) și cu Regulamentul (CE) nr. 2364/2000 al Comisiei privind a patra listă de substanțe prioritare în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 793/93 al Consiliului (3):

(2)

Statele membre raportoare desemnate în temeiul regulamentelor menționate au finalizat activitățile de evaluare a riscurilor pentru populație și mediu în cazul substanțelor menționate, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1488/94 al Comisiei din 28 iunie 1994 de stabilire a principiilor de evaluare a riscurilor pentru populație și mediu prezentate de anumite substanțe existente, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 793/93 al Consiliului (4), și au propus o strategie de reducere a riscurilor.

(3)

A fost consultat Comitetul științific pentru riscurile asupra sănătății și mediului (SCHER), care a emis avize privind evaluările riscurilor efectuate de raportori. Aceste avize au fost publicate pe site-ul web al comitetului științific.

(4)

Rezultatele evaluării riscurilor și rezultatele ulterioare ale strategiilor de reducere a riscurilor sunt prezentate în Comunicarea corespunzătoare a Comisiei (5).

(5)

Pe baza acestei evaluări, este oportun să se recomande luarea unor măsuri de reducere a riscurilor prezentate de anumite substanțe. În cazul substanțelor care nu sunt enumerate în mod explicit, nu s-a formulat nicio recomandare pentru destinatarii prezentei recomandări.

(6)

Măsurile de reducere a riscurilor recomandate pentru lucrători trebuie examinate în contextul legislației privind protecția lucrătorilor, care se consideră că oferă un cadru adecvat pentru reducerea riscurilor prezentate de substanțele în cauză, în măsura în care acest lucru este necesar.

(7)

Măsurile de reducere a riscurilor prevăzute în prezenta recomandare sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 793/93,

1.

Angajatorii care folosesc EPTAC în procesul de fabricare și ca agent de cationizare pentru cationizarea amidonurilor ar trebui să ia notă de orice orientare sectorială specifică elaborată la nivel național pe baza orientărilor practice neobligatorii stabilite de Comisie în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) din Directiva 98/24/CE a Consiliului (6) (directiva privind agenții chimici).

2.

Emisiile locale de EPTAC în mediu ar trebui controlate, dacă este cazul, prin reglementări naționale în vederea prevenirii riscurilor pentru mediu.

3.

Angajatorii care folosesc CHPTAC ca agent de cationizare pentru cationizarea amidonurilor ar trebui să ia notă de orice orientare sectorială specifică elaborată la nivel național pe baza orientărilor practice neobligatorii stabilite de Comisie în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) din Directiva 98/24/CE.

4.

Emisiile locale de CHPTAC în mediu ar trebui controlate, dacă este cazul, prin reglementări naționale în vederea prevenirii riscurilor pentru mediu.

5.

Prezenta recomandare se adresează tuturor sectoarelor de activitate care importă, produc, transportă, depozitează, încorporează într-un preparat sau prelucrează în alt mod, utilizează, elimină sau recuperează substanțele în cauză, precum și statelor membre.

21.6.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 162/39

(1)

Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului și de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului (1) stabilește o armonizare minimă a cerințelor în materie de audit legal. În temeiul articolului 31 din directiva menționată anterior, Comisia trebuie să prezinte un raport cu privire la impactul normelor interne privind răspunderea referitoare la efectuarea auditurilor legale asupra piețelor de capital europene și cu privire la condițiile de asigurare pentru auditorii legali și societățile de audit și să formuleze recomandări, dacă consideră că este cazul.

(2)

Buna funcționare a piețelor de capital necesită o capacitate de audit suficientă pe termen lung și o piață concurențială pentru serviciile de audit, în cadrul căreia există un număr suficient de societăți de audit care să poată și care să fie dispuse să efectueze audituri legale ale societăților ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată dintr-un stat membru. Cu toate acestea, instabilitatea crescândă a capitalizării de piață a societăților a avut drept rezultat riscuri privind răspunderea mult mai ridicate, în timp ce accesul la asigurări împotriva riscurilor asociate cu auditurile de acest tip a devenit din ce în ce mai limitat.

(3)

Din moment ce răspunderea nelimitată și solidară poate descuraja societățile și rețelele de audit să intre pe piața internațională de audit pentru societățile cotate la bursă din Comunitate, există puține perspective de apariție a noi rețele de audit care să fie în măsură să efectueze audituri legale pentru astfel de societăți.

(4)

În consecință, răspunderea auditorilor și a societăților de audit, inclusiv a auditorilor de grupuri, care efectuează audituri legale ale societăților cotate la bursă, ar trebui limitată. Cu toate acestea, limitarea răspunderii nu se justifică în cazurile de încălcare deliberată a îndatoririlor profesionale din partea unui auditor și nu ar trebui să se aplice în astfel de cazuri. De asemenea, o limitare de acest tip nu ar trebui să aducă atingere dreptului părții prejudiciate de a beneficia de o despăgubire echitabilă.

(5)

Având în vedere diferențele semnificative dintre sistemele de răspundere civilă din statele membre, în această etapă este necesar ca fiecare stat membru să poată alege metoda de limitare pe care o consideră cea mai adecvată pentru sistemul său de răspundere civilă.

(6)

Prin urmare, statele membre ar trebui să poată să stabilească un plafon de răspundere a auditorilor, în temeiul legislației naționale. Ca alternativă, statele membre ar trebui să poată să instituie, în temeiul legislației naționale, un sistem de răspundere proporțională, conform căruia auditorii legali și societățile de audit sunt răspunzătoare exclusiv în măsura contribuției lor la prejudiciul cauzat, fără să fie răspunzători solidar alături de alte părți. În statele membre în care orice cereri de despăgubire împotriva auditorilor legali ar putea fi introduse numai de societatea auditată, și nu de acționari individuali, nici de alte părți terțe, statele membre ar trebui să poată să permită societății, acționarilor acesteia și auditorului respectiv să stabilească limitarea răspunderii auditorului, sub rezerva prevederii unor garanții adecvate pentru părțile care investesc în societatea auditată,

(1)

Prezenta recomandare vizează răspunderea civilă a auditorilor și a societăților de audit care realizează un audit legal al conturilor consolidate sau anuale ale unei societăți care este înregistrată într-un stat membru și ale cărei titluri de valoare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată dintr-un stat membru.

(2)

Răspunderea civilă a auditorilor legali și a societăților de audit care rezultă dintr-o încălcare a îndatoririlor profesionale care le revin ar trebui să fie limitată, cu excepția cazurilor de încălcare deliberată a îndatoririlor de către auditorul legal respectiv sau de către societatea de audit respectivă.

(3)

Limitarea răspunderii ar trebui să se aplice pentru societatea auditată și pentru orice parte terță care dispune de dreptul de a înainta o cerere de despăgubire, în temeiul legislației naționale.

(4)

Orice limitare a răspunderii civile nu ar trebui să împiedice părțile prejudiciate să fie despăgubite în mod echitabil.

(5)

Statele membre ar trebui să întreprindă măsuri în vederea limitării răspunderii. În acest scop, se recomandă utilizarea, în special, a uneia sau a mai multora dintre următoarele metode:

(6)

În cazul în care răspunderea este limitată printr-un acord, astfel cum se menționează la alineatul (5) litera (c), statele membre ar trebui să se asigure că următoarele condiții sunt îndeplinite:

(7)

Înainte de adoptarea de măsuri de punere în aplicare a metodelor menționate la alineatul (5) literele (a), (b) sau (c) sau a oricărei alte metode de limitare a răspunderii care este în conformitate cu alineatele (2), (3) și (4), un stat membru ar trebui să ia în considerare impactul asupra piețelor financiare și a investitorilor, asupra condițiilor de acces la piața de audit legal pentru societățile cotate la bursă, precum și impactul asupra calității auditului, a capacității de asigurare a riscurilor și asupra societăților care trebuie auditate.

(8)

Statele membre sunt invitate să informeze Comisia cu privire la acțiunile întreprinse pe baza prezentei recomandări până la 5 iunie 2010.

9.

Prezenta recomandare se adresează statelor membre.