7.6.2008

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 149/1

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 503/2008 AL COMISIEI

din 6 iunie 2008

de stabilire a sumelor forfetare la import pentru determinarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 al Comisiei din 21 decembrie 2007 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96 și (CE) nr. 1182/2007 ale Consiliului în sectorul fructelor și legumelor (1), în special articolul 138 alineatul (1),

întrucât:

(1)	Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a sumelor forfetare la import din țările terțe, pentru produsele și termenele menționate în anexa acestuia.

(2)	În conformitate cu criteriile menționate anterior, sumele forfetare la import trebuie stabilite la nivelurile prevăzute în anexa la prezentul regulament,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Sumele forfetare la import prevăzute la articolul 138 din Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 sunt stabilite așa cum este indicat în tabelul din anexă.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 7 iunie 2008.

---

(1)  JO L 350, 31.12.2007, p. 1.

---

---

7.6.2008

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 149/3

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 504/2008 AL COMISIEI

din 6 iunie 2008

privind punerea în aplicare a Directivelor 90/426/CEE și 90/427/CEE ale Consiliului privind metodele de identificare a ecvideelor

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 90/426/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind condițiile de sănătate animală care reglementează circulația și importul de ecvidee provenind din țări terțe (1), în special articolul 4 alineatul (4),

având în vedere Directiva 90/427/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind condițiile zootehnice și genealogice care reglementează schimburile intracomunitare cu ecvidee (2), în special articolul 4 alineatul (2) literele (c) și (d), a doua liniuță a articolului 6 alineatul (2) și primul paragraf al articolului 8 alineatul (1),

având în vedere Directiva 94/28/CE a Consiliului din 23 iunie 1994 de stabilire a principiilor referitoare la condițiile zootehnice și genealogice care se aplică importului de animale, material seminal, ovule și embrioni provenind din țări terțe și de modificare a Directivei 77/504/CEE privind animalele pentru reproducție de rasă pură din specia bovină (3), în special articolul 3 alineatul (4),

întrucât:

(1)	Decizia 93/623/CEE a Comisiei din 20 octombrie 1993 de stabilire a documentului de identificare (pașaportul) care însoțește ecvideele înregistrate (4) introduce o metodă de identificare a ecvideelor în timpul circulației acestora din motive de control al sănătății animale.

(2)	Decizia 2000/68/CE a Comisiei din 22 decembrie 1999 de modificare a Deciziei 93/623/CEE a Comisiei și de stabilire a identificării ecvideelor destinate reproducției și producției (5) instituie normele privind documentul de identificare care trebuie să însoțească ecvideele în timpul transportului.

(3)

Deciziile 93/623/CEE și 2000/68/CE au fost puse în aplicare în mod diferit de către statele membre. În plus, identificarea ecvideelor în respectivele decizii se referă la circulație, în timp ce în legislația comunitară privind alte specii de animale, animalele sunt identificate, inter alia, în scopul combaterii bolilor, indiferent de statutul circulației acestora. De asemenea, sistemul dublu în ceea ce privește ecvideele pentru reproducere și producție, pe de o parte, și ecvideele înregistrate, pe de altă parte, poate genera emiterea mai multor documente de identificare pentru un singur animal, ceea ce poate fi contracarat prin aplicarea pe animal a unui marcaj indelebil, dar nu neapărat vizibil, cu ocazia identificării inițiale a animalului.

(4)

Diagrama cuprinsă în documentul de identificare menționat în Decizia 93/623/CEE nu corespunde în totalitate cu informațiile similare cerute de către organizațiile internaționale care se ocupă cu ecvidee pentru concursuri și curse și de către World Organisation for Animal Health (Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor) (OIE). Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să stabilească o diagramă corespunzătoare necesităților comunitare și conformă cu cerințele acceptate la nivel internațional.

(5)

Importurile de ecvidee continuă să facă obiectul condițiilor prevăzute în Directiva 90/426/CEE și, în special, în Decizia 93/196/CEE a Comisiei din 5 februarie 1993 privind condițiile de sănătate animală și certificare veterinară pentru importurile de ecvidee destinate sacrificării (6) și în Decizia 93/197/CEE a Comisiei din 5 februarie 1993 privind condițiile de sănătate animală și certificarea veterinară la importul de ecvidee înregistrate și ecvidee pentru reproducție și producție (7).

(6)

La aplicarea procedurilor vamale stabilite în Regulamentul (CE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (8) este necesar să se facă referire, de asemenea, la Regulamentul (CEE) nr. 706/73 al Consiliului din 12 martie 1973 privind regimurile comunitare aplicabile Insulelor anglo-normande și Insulei Man pentru comerțul produselor agricole (9). Regulamentul (CEE) nr. 706/73 stipulează că, începând cu 1 septembrie 1973, regimurile comunitare se aplică în cazul legislației veterinare, dar exclud legislația zootehnică comunitară. Este necesar ca prezentul regulament să se aplice fără a aduce atingere regulamentului respectiv.

(7)

Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat (10) prevede o definiție a deținătorului de animale. În schimb, articolul 4 alineatul (2) din Directiva 90/426/CEE face referire la proprietarul sau crescătorul animalului. Directiva 92/35/CEE a Consiliului din 29 aprilie 1992 de stabilire a normelor de control și a măsurilor pentru combaterea pestei cabaline africane (11) stipulează o definiție combinată a proprietarului și a deținătorului. Întrucât, conform legislației comunitare și naționale, proprietarul unui ecvideu nu este neapărat persoana în a cărei răspundere se află animalul, este necesar să se clarifice faptul că, în primul rând, deținătorul ecvideului, care poate fi proprietarul, ar trebui să răspundă pentru identificarea ecvideelor conform prezentului regulament.

(8)

Pentru a asigura coerența legislației comunitare, este necesar ca metodele de identificare a ecvideelor stipulate în prezentul regulament să se aplice fără a aduce atingere Deciziei 96/78/CE a Comisiei din 10 ianuarie 1996 de stabilire a criteriilor privind înscrierea și înregistrarea ecvideelor în registrele genealogice în scopul reproducției (12).

(9)

Aceste metode trebuie să respecte principiile stabilite de organizațiile de crescători autorizate în conformitate cu Decizia 92/353/CEE a Comisiei din 11 iunie 1992 privind criteriile de autorizare și de recunoaștere a organizaților sau asociațiilor care țin sau creează registre genealogice pentru ecvideele înregistrate (13). Conform respectivei decizii, numai organizația sau asociația care ține registrul genealogic al originii rasei stabilește principiile privind sistemul de identificare a ecvideelor, împărțirea registrului genealogic pe clase și filiația pe baza registrelor genealogice.

(10)

În plus, este necesar ca certificatul de origine menționat la articolul 4 alineatul (2) litera (d) din Directiva 90/427/CEE, care se încorporează în documentul de identificare, să menționeze toate informațiile necesare pentru a garanta faptul că ecvideele care sunt transferate de la un registru genealogic la altul sunt incluse în clasa de registru genealogic ale cărei criterii le îndeplinesc.

(11)

În conformitate cu a treia liniuță de la articolul 1 din Decizia 96/510/CE a Comisiei din 18 iulie 1996 de stabilire a certificatelor genealogice și zootehnice referitoare la importul animalelor pentru reproducție, al materialului seminal, al ovulelor și al embrionilor acestora (14), certificatul zootehnic și genealogic pentru ecvideele înregistrate trebuie să fie conform cu documentul de identificare prevăzut de Decizia 93/623/CEE. Prin urmare, este necesar să se clarifice faptul că orice trimitere la Decizia 93/623/CEE, dar și la Decizia 2000/68/CE, ar trebui să fie interpretată ca trimitere la prezentul regulament.

(12)

Întrucât toate ecvideele născute sau importate în Comunitate conform prezentului regulament ar trebui să fie identificate printr-un singur document de identificare, sunt necesare dispoziții speciale atunci când statutul de ecvidee pentru reproducție și producție este înlocuit de statutul de ecvidee înregistrate conform articolului 2 litera (c) din Directiva 90/426/CEE.

(13)	Este necesar ca statele membre să poată stabili regimuri specifice pentru identificarea ecvideelor care trăiesc în condiții de sălbăticie sau semi-sălbăticie în zone sau teritorii specifice, inclusiv rezervații, pentru a asigura conformitatea cu articolul 2 alineatul (2) din Directiva 92/35/CEE.

(14)

Dispozitivele electronice de identificare („transponderi”) pentru ecvidee au deja o utilizare practică largă la nivel internațional. Această tehnologie ar trebui să fie folosită pentru a garanta o legătură strânsă între ecvideu și mijloacele de identificare. Ecvideele trebuie să fie marcate cu un transponder, cu toate că ar trebui să fie prevăzute metode alternative folosite pentru verificarea identității animalului cu condiția ca aceste metode alternative să ofere garanții echivalente pentru a preveni emiterea mai multor documente de identificare.

(15)

Cu toate că ecvideele trebuie să fie însoțite întotdeauna de documentul de identificare conform legislației comunitare în vigoare, este necesar să se prevadă o derogare de la această cerință atunci când acest lucru este imposibil sau puțin practic datorită reținerii documentului de identificare pe toată durata vieții ecvideului sau în cazul în care un astfel de document nu a fost emis având în vedere sacrificarea animalului înainte ca acesta să atingă vârsta maximă cerută pentru identificare.

(16)

Este necesar ca aceste derogări să fie aplicate fără a aduce atingere articolului 14 din Directiva 2003/85/CE a Consiliului din 29 septembrie 2003 privind măsurile comunitare de combatere a febrei aftoase (15), care permite derogări de la anumite măsuri de combatere a bolii pentru ecvideele identificate pe exploatațiile în care a fost confirmată existența acestei boli.

(17)

De asemenea, statele membre ar trebui să permită utilizarea unui document de identificare simplificat care să fie folosit pentru ecvideele care sunt transportate pe teritoriul lor. În mai multe zone au fost introduse carduri din plastic cu cipuri computerizate integrate („carduri inteligente”) drept dispozitive de stocare a datelor. Ar trebui să fie posibilă emiterea unor astfel de carduri inteligente ca o opțiune în plus pe lângă documentul de identificare, precum și utilizarea acestora în anumite condiții în locul documentului de identificare care însoțește ecvideele în timpul circulației pe teritoriul unui stat membru.

(18)

Conform articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 2076/2005 din 5 decembrie 2005 de stabilire a dispozițiilor tranzitorii de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 853/2004, (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului (16), cerințele în materie de informații privind lanțul alimentar pentru ecvidee urmează să fie puse în aplicare până la sfârșitul anului 2009.

(19)

Este necesar să se prevadă dispoziții în cazul în care documentul original de identificare, emis în conformitate cu prezentul regulament pentru toată durata vieții, a fost pierdut. Dispozițiile respective trebuie, pe cât posibil, să excludă deținerea ilegală a mai multor documente de identificare, astfel încât să fie descris corect statutul ecvideului ca animal destinat scarificării pentru consumul uman. În cazul în care sunt disponibile informații suficiente și controlabile, se emite un document duplicat care este indicat ca atare și care, în general, exclude animalul din lanțul alimentar. În alte cazuri, se emite un document înlocuitor, de asemenea, indicat ca atare, care, în plus, declasează ecvideul înregistrat anterior, atribuindu-i statutul de ecvideu pentru reproducție și producție.

(20)

În conformitate cu articolele 4 și 5 din Directiva 90/426/CEE, documentul de identificare este un instrument de izolare a ecvideelor în cazul apariției unei boli pe exploatația în care acestea sunt deținute sau crescute. Prin urmare, este necesar să se stipuleze suspendarea valabilității respectivului document în scopul circulației în cazul apariției anumitor boli, printr-o mențiune corespunzătoare introdusă în documentul de identificare.

(21)

Dacă decesul ecvideului survine altfel decât prin sacrificarea la abator, documentul de identificare trebuie să fie returnat organismului emitent de către autoritatea care supraveghează prelucrarea animalului mort, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman (17), și trebuie să se asigure faptul că transponderul sau orice alte metode alternative, inclusiv marcaje, folosite pentru verificarea identității ecvideului, nu pot fi reciclate.

(22)

Pentru a preveni intrarea transponderilor în lanțul alimentar, carnea de la animalele de la care nu a fost posibilă îndepărtarea transponderului la momentul sacrificării ar trebui să fie declarată improprie pentru consumul uman, în conformitate cu secțiunea II capitolul V din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman (18).

(23)	Standardizarea locului implantării transponderilor și înregistrarea acestui loc în documentele de identificare ar trebui să faciliteze localizarea transponderilor implantați.

(24)

În conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (19), animalele vii pregătite în vederea plasării pe piață pentru consumul uman sunt definite drept alimente. Respectivul regulament prevede responsabilități extinse pentru operatorii din sectorul alimentar pe durata tuturor stadiilor de producție alimentară, inclusiv în ceea ce privește trasabilitatea animalelor producătoare de alimente.

(25)

Ecvideele pentru reproducție și producție, precum și ecvideele înregistrate, pot deveni ecvidee destinate sacrificării, astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (d) din Directiva 90/426/CEE, la un anumit stadiu al ciclului vieții acestora. Carnea solipedelor, termen echivalent pentru ecvidee, este definită în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (20).

(26)

Conform alineatului (7) secțiunea III din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 853/2004, operatorul de abatoare trebuie să primească și să verifice informațiile privind lanțul alimentar care cuprind detalii referitoare la originea, evoluția și gestionarea animalelor destinate producției alimentare și să acționeze în consecință. Autoritatea competentă poate permite ca informațiile privind lanțul alimentar referitoare la solipedele domestice să fie trimise către abator în același timp cu animalele decât să fie trimise în avans. Documentul de identificare al ecvideelor pentru sacrificare ar trebui, prin urmare, să fie cuprins în aceste informații privind lanțul alimentar.

(27)

În conformitate cu alineatul (1), capitolul III, secțiunea II din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 854/2004, medicul veterinar oficial trebuie să verifice conformitatea cu sarcina operatorului din sectorul alimentar de a garanta faptul că animalele acceptate în vederea sacrificării pentru consumul uman sunt identificate în mod corespunzător.

(28)

În conformitate cu alineatul (8), secțiunea III din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 853/2004, operatorii din sectorul alimentar trebuie să verifice pașapoartele de însoțire a solipedelor domestice pentru a se asigura de faptul că animalul este destinat sacrificării pentru consumul uman și, dacă acceptă animalul în vederea sacrificării, trebuie să prezinte pașaportul veterinarului oficial.

(29)

Fără a aduce atingere Regulamentului (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului din 26 iunie 1990 de instituire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea limitelor maxime de reziduuri de produse medicinale veterinare în alimentele de origine animală (21) și Directivei 96/22/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind interzicerea utilizării anumitor substanțe cu efect hormonal sau tireostatic și a substanțelor ß-agoniste în creșterea animalelor (22), administrarea produselor medicamentoase veterinare pentru ecvidee face obiectul Directivei 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare (23).

(30)

Articolul 10 alineatele (2) și (3) din Directiva 2001/82/CE prevede în cazul ecvideelor derogări specifice de la articolul 11 din directivă, cu privire la tratamentul animalelor producătoare de alimente cu produse medicamentoase care au o limită maximă stabilită de reziduuri pentru alte specii decât speciile țintă sau care sunt autorizate conform altor cerințe, cu condiția ca aceste ecvidee să fie identificate conform legislației comunitare și marcate în mod specific în documentul de identificare al acestora ca nefiind destinate sacrificării pentru consumul uman sau ca fiind destinate sacrificării pentru consumul uman în urma unei perioade de așteptare de cel puțin șase luni după ce au fost tratate cu substanțele enumerate în Regulamentul (CE) nr. 1950/2006 al Comisiei din 13 decembrie 2006 de stabilire, în temeiul Directivei 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare, a unei liste de substanțe esențiale pentru tratarea ecvideelor (24).

(31)

În scopul menținerii controlului asupra emiterii documentelor de identificare, trebuie înregistrată într-o bază de date o serie minimă de date relevante cu privire la emiterea unor astfel de documente. Bazele de date din diferitele state membre ar trebui să colaboreze, conform Directivei 89/608/CEE a Consiliului din 21 noiembrie 1989 privind asistența reciprocă pe care autoritățile administrative ale statelor membre și-o acordă și colaborarea dintre acestea și Comisie pentru a asigura punerea în aplicare a legislației în sectorul veterinar și zootehnic (25), pentru facilitarea schimbului de date.

(32)

S-a convenit la nivel mondial între marile asociații crescătoare de cai și organizații sportive asupra sistemului UELN (Numărul universal de identificare a ecvideelor - Universal Equine Life Number). Acesta a fost dezvoltat la inițiativa Federației Internaționale pentru Creșterea Cailor de Concurs (WBFSH - World Breeding Federation for Sport Horses), a Comitetului Internațional pentru Registrul Genealogic (ISBC - International Stud-Book Committee), a Organizației Mondiale a Cailor Arabi (WAHO - World Arabian Horse Organization), a Conferinței Europene a Organizațiilor Cailor Arabi (ECAHO), a Conférence Internationale de l’Anglo-Arabe (CIAA), a Fédération Equestre Internationale (FEI) și a Union Européenne du Trot (UET), iar informațiile cu privire la acest sistem pot fi accesate pe site-ul UELN (26).

(33)

Sistemul UELN este adecvat pentru înregistrarea atât a ecvideelor înregistrate, cât și a ecvideelor destinate reproducției și producției și permite crearea treptată de rețele computerizate pentru a garanta faptul că identitatea animalelor poate fi verificată în continuare în conformitate cu articolul 6 din Directiva 90/427/CEE privind ecvideele înregistrate.

(34)

Atunci când codurile se alocă bazelor de date, respectivele coduri și formatul numerelor de identificare înregistrate ale fiecărui animal trebuie să fie în perfectă concordanță cu sistemul UELN stabilit. De aceea, este necesar ca lista codurilor UELN alocate să fie consultată înaintea alocării oricărui cod nou unei baze de date.

(35)

Articolul 7 alineatul (3) din Directiva 90/426/CEE prevede ca medicul veterinar oficial să înregistreze numărul de identificare sau numărul documentului de identificare a ecvideului sacrificat și să transmită mai departe autorității competente de la locul de expediere, la cererea acesteia, o confirmare a faptului că animalul a fost sacrificat. În conformitate cu articolul 4 alineatul (4) litera (i) din directivă, după sacrificarea ecvideelor înregistrate, documentul lor de identificare este returnat organismului care l-a emis. Aceste cerințe se aplică, de asemenea, în cazul documentelor de identificare emise pentru ecvideele destinate reproducției și producției. Înregistrarea unui număr universal compatibil cu UELN și utilizarea acestuia pentru a identifica autoritățile sau organismele care au emis documentul de identificare ar trebui să faciliteze respectarea acestor cerințe. Atunci când este posibil, statele membre trebuie să recurgă la organismele de legătură pe care le-au desemnat conform articolului 35 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (27).

(36)

Supervizarea veterinară necesară pentru a garanta sănătatea animală conform articolelor 4 și 5 din Directiva 90/426/CEE poate fi asigurată numai în cazul în care exploatația, astfel cum este aceasta definită la articolul 2 litera (a) din directivă, este identificată de către autoritatea competentă. Cerințele similare rezultă din aplicarea legislației alimentare în privința ecvideelor ca animale producătoare de alimente. Cu toate acestea, datorită frecvenței circulației ecvideelor, comparativ cu alte animale, nu ar trebui încercată stabilirea unei trasabilități obișnuite, în timp real, a ecvideelor. Prin urmare, este necesar ca identificarea ecvideelor să fie o primă etapă a sistemului de identificare și de înregistrare a ecvideelor, care urmează să fie încheiată în cadrul noii politici comunitare de sănătate animală.

(37)	Pentru aplicarea uniformă a legislației comunitare privind identificarea ecvideelor în statele membre și garantarea clarității și transparenței acesteia, este necesar ca Deciziile 93/623/CEE și 2000/68/CE să fie abrogate și înlocuite cu prezentul regulament.

(38)	Pentru a permite statelor membre să se adapteze la normele stabilite în prezentul regulament, ar trebui prevăzute măsuri tranzitorii.

(39)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent privind lanțul alimentar și sănătatea animală și al Comitetului permanent zootehnic,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

SUBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Subiectul și domeniul de aplicare

(1)   Prezentul regulament stabilește normele privind identificarea ecvideelor:

(a)	născute în Comunitate; sau

(b)	puse în liberă circulație în Comunitate conform procedurii vamale definite la articolul 4 alineatul (16) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92.

(2)   Prezentul regulament nu aduce atingere:

(a)	Regulamentului (CEE) nr. 706/73 și Deciziei 96/78/CE; și

(b)	măsurilor adoptate de statele membre pentru înregistrarea exploatațiilor care dețin ecvidee.

Articolul 2

Definiții

(1)   În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile de la articolul 2 literele (a), (c)-(f), (h) și (i) din Directiva 90/426/CEE și de la articolul 2 litera (c) din Directiva 90/427/CEE.

(2)   De asemenea, se aplică următoarele definiții:

(a)

„deținător”: orice persoană fizică sau juridică care are în proprietate sau în posesie, sau are sarcina de a deține un ecvideu, beneficiind sau nu de o recompensă financiară, permanent sau temporar, inclusiv în timpul transportului, în piețe, sau în timpul concursurilor, curselor sau evenimentelor culturale;

(b)	„transponder”: un dispozitiv pasiv de identificare cu ajutorul frecvenței radio, numai pentru citire care: (i) respectă standardul ISO 11784 și aplică tehnologia HDX sau FDX-B; și (ii) poate fi citit de un dispozitiv de citire compatibil cu standardul ISO 11785, la o distanță minimă de 12 cm;

(c)	„ecvidee” sau „ecvine”: mamifere solipede sălbatice sau domestice de toate speciile din genul Equus al familiei ecvideelor și încrucișările acestora;

(d)

„număr unic de identificare pe viață”: un cod alfanumeric unic din 15 caractere care cuprinde toate informațiile privind fiecare ecvideu, baza de date și țara în care au fost înregistrate pentru prima dată aceste informații conform sistemului de codare al Universal Equine Life Number (UELN) și care conține: (i) un cod de identificare compatibil cu UELN, din șase caractere, pentru baza de date menționată la articolul 21 alineatul (1); urmat de (ii) un număr de identificare individual din nouă caractere alocat ecvideului;

(e)	„card inteligent”: un dispozitiv din plastic cu un cip electronic integrat capabil să stocheze date și să le transmită electronic sistemelor computerizate compatibile.

CAPITOLUL II

DOCUMENTUL DE IDENTIFICARE

Articolul 3

Principiile generale și obligativitatea verificării ecvideelor

(1)   Ecvideele menționate la articolul 1 alineatul (1) nu pot fi deținute decât dacă sunt identificate conform prezentului regulament.

(2)   Atunci când deținătorul nu are niciun drept de proprietate asupra ecvideului, el acționează conform prezentului regulament în numele și de comun acord cu persoana fizică sau juridică care are drept de proprietate asupra ecvideului („proprietarul”).

(3)   În sensul prezentului regulament, sistemul de identificare a ecvideelor cuprinde următoarele elemente:

(a)	un document de identificare unic pe durata vieții;

(b)	o metodă de a garanta legătura neechivocă între documentul de identificare și ecvideu;

(c)	o bază de date care înregistrează cu un număr unic de identificare detaliile de identificare privind animalul pentru care s-a emis un document de identificare unei persoane înregistrate în respectiva bază de date.

Articolul 4

Organismele emitente pentru documentele de identificare pentru ecvidee

(1)   Statele membre asigură că documentul de identificare menționat la articolul 5 alineatul (1) pentru ecvideele înregistrate este emis de următoarele organisme („organisme emitente”):

(a)

organizația sau asociația oficial desemnată sau recunoscută de statul membru sau de agenția oficială a statului membru în cauză, ambele menționate la prima liniuță a articolului 2 litera (c) din Directiva 90/427/CEE, care administrează registrul genealogic pentru respectiva rasă de animale, astfel cum prevede articolul 2 litera (c) din Directiva 90/426/CEE; sau

(b)	o filială, cu sediul central într-un stat membru, a unei asociații sau organizații internaționale care gestionează cai în vederea competiției sau a curselor, astfel cum prevede articolul 2 litera (c) din Directiva 90/426/CEE.

(2)   Documentele de identificare emise de autoritățile dintr-o țară terță care emit certificate genealogice în conformitate cu a treia liniuță a articolului 1 din Decizia 96/510/CE se consideră valabile conform prezentului regulament pentru ecvideele înregistrate menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b).

(3)   Organismul emitent pentru documentul de identificare menționat la articolul 5 alineatul (1) pentru ecvideele destinate reproducției și producției este desemnat de autoritatea competentă.

(4)   Organismele emitente menționate la alineatele (1), (2) și (3) acționează în conformitate cu prezentul regulament, în special dispozițiile articolelor 5, 8–12, 14, 16, 17, 21 și 23.

(5)   Statele membre stabilesc și mențin la zi lista organismelor emitente și pun aceste informații la dispoziția altor state membre și a publicului pe un site web.

Informațiile privind organismele emitente includ cel puțin datele de contact necesare respectării cerințelor articolului 19.

Pentru a ajuta statele membre să pună la dispoziția altor state membre și a publicului aceste liste actualizate, Comisia creează un site web pe care fiecare stat membru plasează un link către site-ul său național.

(6)   Listele organismelor emitente din țările terțe menționate la alineatul (2) se stabilesc și se actualizează conform următoarelor condiții:

(a)

autoritatea competentă a țării terțe în care se află organismul emitent garantează că: (i) organismul emitent este în conformitate cu alineatul (2); (ii) în cazul unui organism emitent desemnat conform Directivei 94/28/CEE, acesta trebuie să respecte cerința privind informațiile menționată la articolul 21 alineatul (3) din prezentul regulament; (iii) listele organismelor emitente se stabilesc, se actualizează și se transmit Comisiei;

(b)

Comisia are obligația: (i) să furnizeze statelor membre notificări regulate privind listele noi sau actualizate pe care le-a primit de la autoritățile competente ale țărilor terțe în cauză conform literei (a) punctul (iii); (ii) să ia măsurile necesare pentru ca versiunile actualizate ale acestor liste să fie puse la dispoziția publicului; (iii) după caz, să includă subiectul privind lista organismelor emitente din țările terțe, fără întârzieri nejustificate, pe ordinea de zi a Comitetului zootehnic permanent în vederea deciziei, conform procedurii menționate la articolul 11 alineatul (2) din Directiva 88/661/CEE a Consiliului (28).

Articolul 5

Identificarea ecvideelor născute în Comunitate

(1)   Ecvideele născute în Comunitate se identifică prin intermediul unui singur document de identificare conform documentului de identificare tip pentru ecvidee stabilit în anexa I („document de identificare” sau „pașaport”). Acesta se emite pentru întreaga durată a vieții ecvideului.

Documentul de identificare are un format indivizibil tipărit și cuprinde spații pentru inserarea informațiilor necesare sub următoarele secțiuni:

(a)	în cazul ecvideelor înregistrate, secțiunile I-X;

(b)	în cazul ecvideelor destinate reproducției și producției, cel puțin secțiunile I, III, IV și VI-IX.

(2)   Organismul emitent se asigură că nu se emite niciun document de identificare pentru un ecvideu decât dacă cel puțin secțiunea I se completează în mod corespunzător.

(3)   Fără a aduce atingere articolului 1 alineatul (1) din Decizia 96/78/CE și dispozițiilor alineatului (1) litera (a) și alineatului (2) din prezentul articol, ecvideele înregistrate se identifică în documentul de identificare conform normelor organismelor emitente menționate la articolul 4 alineatul (1) sau (2) din prezentul regulament.

(4)   Pentru ecvideele înregistrate, organismul emitent, astfel cum este acesta definit la articolul 4 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) din prezentul regulament, completează la secțiunea II din documentul de identificare informațiile din certificatul de origine, astfel cum este prevăzut la articolul 4 alineatul (2) litera (d) din Directiva 90/427/CEE.

În conformitate cu principiile asociației de crescători autorizate sau recunoscute care ține registrul genealogic de origine al rasei ecvideului înregistrat, certificatul de origine trebuie să cuprindă informațiile complete legate de genealogie, secțiunea din registrul genealogic menționată la articolul 2 sau 3 din Decizia 96/78/CE și, dacă este stabilită, clasa secțiunii principale în care este inclus ecvideul.

(5)   Pentru a obține un document de identificare, trebuie înaintată o cerere de către deținător sau, atunci când legislația statului membru în care s-a născut animalul o cere în mod specific, de către proprietar, în limitele de timp prevăzute la alineatul (6) din prezentul articol și la articolul 7 alineatul (1), pentru un document de identificare menționat la alineatul (1) din prezentul articol, către organismul emitent prevăzut la articolul 4 alineatele (1), (2) sau (3), iar toate informațiile necesare punerii în conformitate cu prezentul regulament trebuie să fie furnizate.

(6)   Fără a aduce atingere articolului 13 alineatul (1), ecvideele născute în Comunitate se identifică în conformitate cu prezentul regulament înainte de data de 31 decembrie a anului de naștere a ecvideului sau în termen de șase luni de la data nașterii, în funcție de care dată survine mai târziu.

Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pot decide să limiteze această perioadă maximă permisă pentru identificarea ecvideului la șase luni.

Statele membre care folosesc derogarea prevăzută la al doilea paragraf informează Comisia și celelalte state membre.

(7)   Ordinea secțiunilor și numerotarea acestora trebuie să rămână neschimbată în documentul de identificare, excepție făcând secțiunea I care poate fi poziționată în centrul documentului de identificare.

(8)   Documentul de identificare nu se duplică și nu se înlocuiește, cu excepția cazurilor prevăzute la articolele 16 și 17.

Articolul 6

Derogare de la obligația de completare integrală a secțiunii I a documentului de identificare

Prin derogare de la articolul 5 alineatul (2), atunci când se implantează un transponder conform articolului 11 sau se aplică un marcaj alternativ individual, indelebil și vizibil conform articolului 12, informațiile de la punctul 3 literele (b)–(h) de la secțiunea I partea A și de la punctele 12-18 din diagrama de la secțiunea I partea B a documentului de identificare nu trebuie completate sau se poate folosi o fotografie sau o imagine imprimată cu detalii suficiente pentru identificarea ecvideului în locul completării respectivei diagrame.

Derogarea prevăzută la primul paragraf nu aduce atingere normelor privind identificarea ecvideelor stabilite de organismele emitente menționate la articolul 4 alineatele (1), (2) și (3).

Articolul 7

Derogările privind identificarea anumitor ecvidee care trăiesc în condiții de sălbăticie sau semi-sălbăticie

(1)   Prin derogare de la articolul 5 alineatele (1), (3) și (5), autoritatea competentă poate decide ca ecvideele care constituie populații definite care trăiesc în condiții de sălbăticie sau semi-sălbăticie în anumite zone, inclusiv rezervații naturale, care urmează să fie definite de către respectiva autoritate, să fie identificate în conformitate cu articolul 5 numai atunci când acestea sunt scoase din aceste zone sau luate în folosință domestică.

(2)   Statele membre care intenționează să folosească derogarea prevăzută la alineatul (1) trebuie să notifice Comisia cu privire la populația și zonele în cauză:

(a)	în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament; sau

(b)	înainte de a folosi derogarea respectivă.

Articolul 8

Identificarea ecvideelor importate

(1)   Deținătorul sau, atunci când legislația statului membru în care este importat animalul o cere în mod specific, proprietarul depune o cerere pentru un document de identificare sau pentru înregistrarea documentului de identificare existent în baza de date a organismului emitent corespunzător, în conformitate cu articolul 21, în termen de 30 de zile de la data încheierii procedurii vamale, astfel cum este prevăzut la articolul 4 alineatul (16) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, atunci când:

(a)	ecvideele sunt importate în Comunitate; sau

(b)	admiterea temporară definită la articolul 2 punctul (i) din Directiva 90/426/CEE se transformă în admitere permanentă conform articolului 19 punctul (iii) din directivă.

(2)   Atunci când un ecvideu, astfel cum este prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol, este însoțit de documente care nu respectă articolul 5 alineatul (1) sau care nu conțin anumite informații necesare conform prezentului regulament, organismul emitent, la cererea deținătorului sau a proprietarului, atunci când legislația statului membru în care este importat animalul o cere în mod specific, are obligația:

(a)	să completeze respectivele documente pentru ca acestea să îndeplinească cerințele articolului 5; și

(b)	să înregistreze detaliile de identificare ale ecvideului în cauză și informațiile suplimentare conform articolului 21.

(3)   Atunci când documentele de însoțire prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol nu pot fi modificate pentru a îndeplini cerințele articolului 5 alineatele (1) și (2), acestea nu se consideră valabile pentru identificare conform prezentului regulament.

Atunci când documentele menționate la primul paragraf se predau organismului emitent sau sunt invalidate de acesta, acest lucru se înregistrează în baza de date menționată la articolul 21, iar ecvideele se identifică în conformitate cu articolul 5.

CAPITOLUL III

CONTROALELE NECESARE ÎNAINTEA EMITERII DOCUMENTELOR DE IDENTIFICARE ȘI A TRANSPONDERILOR

Articolul 9

Verificarea documentelor de identificare unice emise pentru ecvidee

Înaintea emiterii unui document de identificare, organismul emitent sau persoana care acționează în numele acestuia trebuie să ia toate măsurile corespunzătoare în scopul:

(a)	verificării faptului că nu s-a emis deja niciun astfel de document de identificare pentru animalul în cauză;

(b)	prevenirii emiterii ilegale de documente de identificare multiple pentru un singur ecvideu.

Aceste măsuri cuprind cel puțin analizarea documentelor corespunzătoare și a înregistrărilor electronice disponibile, verificarea animalului în legătură cu orice semne sau marcaje care sugerează o identificare anterioară și aplicarea măsurilor prevăzute la articolul 10.

Articolul 10

Măsurile de detectare a marcajelor active anterioare ale ecvideelor

(1)   Măsurile menționate la articolul 9 cuprind cel puțin măsuri de detectare:

(a)

a oricărui transponder implantat anterior, folosind un dispozitiv de citire conform standardului ISO 11785 și capabil să citească transponderii HDX și FDX-B, cel puțin atunci când cititorul se află în contact direct cu suprafața corpului în locul unde se implantează un transponder în condiții normale;

(b)	a oricăror semne clinice care atestă faptul că un transponder implantat anterior a fost îndepărtat chirurgical;

(c)	a oricărui alt semn alternativ aplicat pe animal conform articolului 12 alineatul (3) litera (b).

(2)   Atunci când măsurile menționate la alineatul (1) indică existența unui transponder implantat anterior sau a oricărui alt semn alternativ aplicat conform articolului 12 alineatul (3) litera (b), organismul emitent ia următoarele măsuri:

(a)	în cazul ecvideelor născute într-un stat membru, emite un document de identificare duplicat sau înlocuitor conform articolelor 16 sau 17;

(b)	în cazul ecvideelor importate, acționează conform articolului 8 alineatul (2).

(3)   Atunci când măsurile menționate la alineatul (1) litera (b) indică existența unui transponder implantat anterior sau când măsurile menționate la alineatul (1) litera (c) indică existența oricărui alt semn alternativ, autoritatea emitentă adaugă aceste informații în mod corespunzător în partea A și în diagrama de la secțiunea I, partea B a documentului de identificare.

(4)   Atunci când la un animal născut în Comunitate se confirmă îndepărtarea neînregistrată într-un document a unui transponder sau a unui marcaj alternativ menționat la alineatul (3) de la prezentul articol, organismul emitent, astfel cum este acesta prevăzut la articolul 4 alineatul (1) sau (3), emite un document de identificare înlocuitor conform articolului 17.

Articolul 11

Metodele electronice de verificare a identității

(1)   Organismul emitent se asigură că, la momentul primei identificări, ecvideul este marcat activ prin implantarea unui transponder.

Statele membre stabilesc calificarea minimă necesară intervenției menționate la primul paragraf sau desemnează persoana sau profesia destinată unor astfel de operații.

(2)   Transponderul se implantează parenteral, în condiții aseptice, între ceafă și greabăn, la mijlocul ancolurii, în zona ligamentului nucal.

Cu toate acestea, autoritatea competentă poate autoriza implantarea transponderului într-un alt loc pe ancolura ecvideului, cu condiția ca o astfel de implantare alternativă să nu pună în pericol sănătatea animalului și să nu sporească riscul migrării transponderului, comparativ cu metoda menționată la primul paragraf.

(3)   La implantarea transponderului conform alineatelor (1) și (2), organismul emitent inserează în documentul de identificare următoarele informații:

(a)

la punctul 5, secțiunea I, partea A, cel puțin ultimele 15 caractere ale codului transmis de transponder și afișate de cititor în urma implantării, împreună cu, după caz, un autocolant cu un cod de bare sau o variantă imprimată a respectivului cod de bare care codifică cel puțin ultimele 15 caractere ale codului transmis de transponder;

(b)	la punctul 11, secțiunea I, partea A, semnătura și ștampila persoanei menționate la alineatul (1) care a efectuat identificarea și a implantat transponderul;

(c)	la punctul 12 sau 13 din diagramă, la secțiunea I, partea B, în funcție de partea pe care s-a implantat transponderul, locul în care s-a implantat transponderul în corpul ecvideului.

(4)   Prin derogare de la alineatul (3) litera (a) din prezentul articol, la punerea în aplicare a măsurilor prevăzute la articolul 26 alineatul (2) pentru un ecvideu marcat cu un transponder implantat anterior care nu respectă standardele definite la articolul 2 alineatul (2) litera (b), numele fabricantului sau al sistemului de citire se inserează la punctul 5, secțiunea I, partea A din documentul de identificare.

(5)   Atunci când statele membre stabilesc nomele de asigurare, conform normelor menționate la articolul 2 alineatul (2) litera (b), a caracterului unic al numerelor afișate de transponderii implantați de organismele emitente prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) și aprobați, în conformitate cu Decizia 92/353/CEE, de autoritățile competente ale statului membru respectiv, aceste norme se aplică fără a compromite sistemul de identificare stabilit de organismul emitent dintr-un alt stat membru sau țară terță care a efectuat identificarea conform prezentului regulament, la cererea deținătorului sau a proprietarului, atunci când legislația statului membru în care s-a născut animalul o cere în mod specific.

Articolul 12

Metodele alternative de verificare a identității

(1)   Prin derogare de la articolul 11 alineatul (1), statele membre pot autoriza identificarea ecvideelor prin metode alternative adecvate, inclusiv marcaje, care prezintă garanții științifice echivalente care, singure sau în combinație, asigură faptul că identitatea ecvideului poate fi verificată și care previn în mod eficient emiterea dublă a documentelor de identificare („metoda alternativă”).

Organismul emitent se asigură că nu se emite niciun document de identificare pentru un ecvideu decât dacă metoda alternativă precizată la primul paragraf se menționează la punctul 6 sau 7 de la secțiunea I, partea A din documentul de identificare și se înregistrează în baza de date conform articolului 21 alineatul (1) litera (f).

(2)   Atunci când se folosește o metodă alternativă, deținătorul furnizează mijloacele de accesare a respectivelor informații de identificare și, după caz, suportă costurile de verificare a identității animalului.

(3)   Statele membre se asigură că:

(a)	metodele alternative ca mijloace unice de verificare a identității ecvideelor nu se folosesc la majoritatea ecvideelor identificate în conformitate cu prezentul regulament;

(b)	marcajele vizibile aplicate ecvideelor pentru reproducere și producție nu se pot confunda cu cele rezervate pe teritoriul acestora pentru ecvideele înregistrate.

(4)   Statele membre care intenționează să folosească derogarea prevăzută la alineatul (1) pun aceste informații la dispoziția Comisiei, a altor state membre și a publicului, pe un site web.

Pentru a ajuta statele membre să pună la dispoziție aceste informații, Comisia creează un site web pe care fiecare stat membru plasează un link către site-ul său național.

CAPITOLUL IV

CIRCULAȚIA ȘI TRANSPORTUL ECVIDEELOR

Articolul 13

Circulația și transportul ecvideelor înregistrate și al ecvideelor destinate reproducției și producției

(1)   Documentul de identificare trebuie să însoțească în orice moment ecvideele înregistrate și ecvideele destinate reproducției și producției.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), documentul de identificare poate să nu însoțească ecvideele menționate la respectivul alineat atunci când acestea:

(a)	se află în grajduri sau pe pășuni, iar documentul de identificare poate fi prezentat fără întârziere de către deținător;

(b)

se deplasează temporar pe jos fie: (i) în vecinătatea exploatației de pe teritoriul unui stat membru astfel încât documentul de identificare să poată fi prezentat în termen de trei ore; sau (ii) în perioada de transhumanță a ecvideelor înspre și dinspre zonele de pășune, iar documentele de identificare pot fi prezentate la exploatația de plecare;

(c)	nu sunt înțărcate și însoțesc iapa mamă sau iapa-surogat;

(d)	participă la un antrenament sau test pentru o competiție ecvestră sau un eveniment pentru care este necesar să părăsească locul competiției sau al evenimentului;

(e)	sunt deplasate sau transportate într-o situație de urgență legată de ecvideele înseși sau, fără a aduce atingere celui de-al doilea paragraf al articolului 14 alineatul (1) din Directiva 2003/85/CE, către exploatația în care sunt ținute acestea.

Articolul 14

Derogarea în cazul anumitor deplasări și transporturi cu sau fără documente de identificare simplificate

(1)   Prin derogare de la articolul 13 alineatul (1), autoritatea competentă poate autoriza circulația și transportul pe teritoriul aceluiași stat membru al ecvideelor menționate la respectivul alineat care nu sunt însoțite de documentul de identificare al acestora, cu condiția să fie însoțite de un card inteligent eliberat de organismul care a emis documentele de identificare ale acestora și cuprinzând informațiile prevăzute în anexa II.

(2)   Statele membre care folosesc derogarea prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol își pot acorda reciproc derogări privind circulația și transportul ecvideelor menționate la articolul 13 alineatul (1), pe teritoriul acestora.

Acestea informează Comisia cu privire la intenția lor de a acorda astfel de derogări.

(3)   Organismul emitent emite un document temporar care cuprinde cel puțin o trimitere la numărul unic de identificare pe viață și, dacă este cazul, la codul transponderului, care permite ecvideului să fie deplasat sau transportat în cadrul aceluiași stat membru pentru o perioadă limitată care nu depășește 45 de zile, pe durata căreia documentul de identificare se predă organismului emitent sau autorității competente în scopul actualizării detaliilor de identificare.

(4)   În cazul în care, pe parcursul perioadei menționate la alineatul (3), ecvideul este transportat într-un alt stat membru sau în tranzit printr-un alt stat membru într-o țară terță, acesta trebuie să fie însoțit, pe lângă documentul temporar, de un certificat de sănătate conform anexei C la Directiva 90/426/CEE, indiferent de stadiul înregistrării sale. În cazul în care animalul nu este marcat cu un transponder sau în cazul în care animalul nu este identificat cu ajutorul unei metode alternative, în conformitate cu articolul 12 din prezentul regulament, certificatul de sănătate respectiv trebuie să fie completat cu o descriere conformă secțiunii I din documentul de identificare.

Articolul 15

Circulația și transportul ecvideelor destinate sacrificării

(1)   Documentul de identificare emis conform articolului 5 alineatul (1) sau articolului 8 trebuie să însoțească ecvideele destinate sacrificării pe durata circulației și a transportului acestora către abator.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), autoritatea competentă poate permite ca un ecvideu destinat sacrificării, care nu a fost identificat conform articolului 5, să fie transportat de la exploatația de origine direct la abator pe teritoriul unui singur stat membru cu condiția:

(a)	ca ecvideul să aibă cel mult 12 luni și să aibă stele dentare vizibile ale incisivilor laterali temporari;

(b)	să existe o trasabilitate neîntreruptă de la exploatația de origine până la abator;

(c)	ca în timpul transportului la abator ecvideul să poată fi identificat individual conform articolului 11 sau 12;

(d)	ca transportul să fie însoțit de informațiile privind lanțul alimentar conform secțiunii III a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 care trebuie să cuprindă o trimitere la identificarea individuală menționată la litera (c) a prezentului alineat.

(3)   Articolul 19 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) nu se aplică în cazul circulației sau transportului ecvideelor destinate sacrificării conform alineatului (2) din prezentul articol.

CAPITOLUL V

DUPLICAREA, ÎNLOCUIREA ȘI SUSPENDAREA DOCUMENTELOR DE IDENTIFICARE

Articolul 16

Documentele de identificare duplicate

(1)   Atunci când documentul de identificare este pierdut, dar identitatea animalului poate fi stabilită, și anume cu ajutorul codului transmis de transponder, sau cu metoda alternativă, și există o declarație privind proprietatea asupra animalului, organismul emitent, menționat la articolul 4 alineatul (1), eliberează un duplicat al documentului de identificare, cu o trimitere la numărul unic de identificare pe viață și marchează documentul ca atare în mod clar („document de identificare duplicat”).

În astfel de cazuri, ecvideul se clasifică la secțiunea IX partea II din documentul de identificare duplicat ca nefiind destinat sacrificării pentru consumul uman.

Detaliile documentului de identificare duplicat emis și clasificarea ecvideului la secțiunea IX a acestuia se introduc luând în calcul numărul unic de identificare pe viață din baza de date, conform articolului 21.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) al doilea paragraf, autoritatea competentă poate decide să suspende statutul ecvideului ca fiind destinat sacrificării pentru consumul uman pentru o perioadă de șase luni în cazul în care deținătorul poate demonstra în mod corespunzător în termen de 30 de zile de la data declarată a pierderii documentului de identificare că statutul ecvideului destinat sacrificării pentru consumul uman nu a fost modificat de vreun tratament medical.

În acest scop, autoritatea competentă trebuie să treacă data începerii perioadei de suspendare de șase luni în prima coloană de la partea III secțiunea IX, a documentului de identificare duplicat și completează cea de-a treia coloană.

(3)   În cazul în care documentul de identificare original pierdut a fost emis de organismul emitent menționat la articolul 4 alineatul (2) dintr-o țară terță, documentul de identificare duplicat se emite de către respectivul organism emitent original și se transmite deținătorului sau, atunci când dreptul statului membru în care se află animalul o cere în mod specific, proprietarului, prin intermediul organismului emitent sau al autorității competente din statul membru respectiv.

În astfel de cazuri, ecvideul se clasifică la secțiunea IX partea II din documentul de identificare duplicat ca nefiind destinat sacrificării pentru consumul uman și se adaptează în consecință înregistrarea în baza de date menționată la articolul 21 alineatul (1) punctul 1.

Cu toate acestea, documentul de identificare duplicat poate fi eliberat de către organismul emitent menționat la articolul 4 alineatul (1) litera (a) care înregistrează ecvideele din rasa respectivă sau de către organismul emitent menționat la articolul 4 alineatul (1) litera (b) care înregistrează ecvideele în acest scop în statul membru în care se află ecvideul, în cazul în care organismul emitent original din țara terță și-a dat acordul în acest sens.

(4)   În cazul în care documentul de identificare original a fost eliberat de un organism emitent care nu mai există, documentul de identificare duplicat se emite de către organismul emitent din statul membru în care se află ecvideul, în conformitate cu alineatul (1).

Articolul 17

Documentul de identificare înlocuitor

Atunci când documentul de identificare original este pierdut, iar identitatea ecvideului nu poate fi stabilită, organismul emitent menționat la articolul 4 alineatul (3) din statul membru în care se află ecvideul emite un document de identificare înlocuitor („documentul de identificare înlocuitor”) care trebuie să fie marcat ca atare în mod distinct și să îndeplinească cerințele articolului 5 alineatul (1) litera (b).

În astfel de cazuri, ecvideul se clasifică la secțiunea IX partea II din documentul de identificare înlocuitor ca nefiind destinat sacrificării pentru consumul uman.

Detaliile în ceea ce privește documentul de identificare înlocuitor emis, clasificarea și statutul înregistrării ecvideului de la secțiunea IX trebuie să fie adaptate în mod corespunzător în baza de date conform articolului 21, luând în calcul numărul unic de identificare pe viață.

Articolul 18

Suspendarea documentelor de identificare emise în scopul circulației

Medicul veterinar oficial suspendă valabilitatea în scopul circulației documentului de identificare introducând datele corespunzătoare la secțiunea VIII a acestuia în cazul în care un ecvideu este ținut sau provine de la o exploatație care:

(a)	face obiectul unui ordin de interdicție conform articolului 4 alineatul (5) din Directiva 90/426/CEE; sau

(b)	se situează într-un stat membru sau într-o regiune a acestuia care nu este indemnă de pesta cabalină africană.

CAPITOLUL VI

MORTALITATEA ECVIDEELOR ȘI A ECVIDEELOR DESTINATE SACRIFICĂRII PENTRU CONSUMUL UMAN ȘI FIȘA MEDICALĂ

Articolul 19

Mortalitatea ecvideelor

(1)   În cazul decesului sau al sacrificării ecvideului, trebuie luate următoarele măsuri:

(a)	transponderul trebuie să fie protejat împotriva utilizării ilegale ulterioare, în special prin recuperarea, distrugerea sau eliminarea acestuia pe loc;

(b)	documentul de identificare se anulează cel puțin prin aplicarea ștampilei „anulat” pe prima pagină;

(c)

se transmite organismului emitent, fie direct, fie prin punctul de contact menționat la articolul 23 alineatul (4), o confirmare cu privire la numărul unic de identificare pe viață al ecvideului, care să ateste faptul că animalul a fost sacrificat, ucis sau a murit, inclusiv data decesului animalului; și

(d)	documentul de identificare anulat se distruge.

(2)   Măsurile prevăzute la alineatul (1) trebuie să fie îndeplinite de către sau sub supravegherea:

(a)	medicului veterinar oficial: (i) în cazul sacrificării sau uciderii în scopul combaterii maladiilor, în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) litera (i) din Directiva 90/426/CEE; sau (ii) ca urmare a sacrificării, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Directiva 90/426/CEE; sau

(b)	autorității competente definite la articolul 2 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002, în cazul eliminării sau prelucrării carcasei conform articolului 4 sau 5 din respectivul regulament.

(3)   În cazul în care, conform alineatului 1 litera (a), transponderul nu poate fi recuperat de la un ecvideu sacrificat pentru consumul uman, medicul veterinar oficial trebuie să declare carnea sau partea de carne care conține transponderul improprie pentru consumul uman conform capitolului V alineatul (1) litera (n) de la secțiunea II a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 854/2004.

(4)   Prin derogare de la alineatul 1 litera (d), fără a aduce atingere normelor înscrise în documentul de identificare de către organismul emitent, statele membre pot pune în aplicare procedurile de returnare a documentului anulat către organismul emitent.

(5)   În toate cazurile care presupun decesul sau pierderea ecvideului care nu sunt menționate în prezentul articol, deținătorul trebuie să returneze documentul de identificare organismului emitent corespunzător menționat la articolul 4 alineatul (1), (2) sau (3) în termen de 30 de zile de la decesul sau pierderea animalului.

Articolul 20

Ecvideele destinate sacrificării pentru consumul uman și fișa medicală

(1)   Se consideră că un ecvideu este destinat sacrificării pentru consumul uman în cazul în care acesta nu este declarat în mod irevocabil ca nefiind destinat acestui scop la secțiunea IX partea II a documentului de identificare, sub semnătura:

(a)	deținătorului sau proprietarului, în mod voluntar sau

(b)	deținătorului sau medicului veterinar responsabil care acționează în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2001/82/CE.

(2)   Înaintea oricărui tratament conform articolului 10 alineatul (2) din Directiva 2001/82/CE sau înaintea oricărui tratament cu ajutorul unui produs medicamentos autorizat conform articolului 6 alineatul (3) din respectiva directivă, medicul veterinar responsabil trebuie să determine statutul ecvideului fie ca destinat sacrificării pentru consumul uman, ceea ce reprezintă cazul din oficiu, fie ca nedestinat sacrificării pentru consumul uman, conform secțiunii IX partea II din documentul de identificare.

(3)   Atunci când tratamentul menționat la alineatul (2) din prezentul articol nu este permis pentru un ecvideu destinat sacrificării pentru consumul uman, medicul veterinar responsabil se asigură că, în conformitate cu derogarea prevăzută la articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2001/82/CE, ecvideul în cauză se declară în mod irevocabil ca nefiind destinat sacrificării pentru consumul uman, prin:

(a)	completarea și semnarea secțiunii IX partea II a documentului de identificare; și

(b)	anularea secțiunii IX partea III a documentului de identificare.

(4)   În cazul în care un ecvideu este tratat conform cerințelor menționate la articolul 10 alineatul (3) din Directiva 2001/82/CE, medicul veterinar responsabil trebuie să introducă la secțiunea IX partea III din documentul de identificare detaliile necesare ale produsului medicamentos care conține substanțele esențiale pentru tratamentul ecvideelor enumerate în Regulamentul (CE) nr. 1950/2006.

Medicul veterinar responsabil trebuie să introducă data ultimei administrări, conform prescripției, a respectivului produs medicamentos și, conform articolului 11 alineatul (4) din Directiva 2001/82/CE, să informeze deținătorul cu privire la data la care expiră perioada de așteptare stabilită conform articolului 10 alineatul (3) din directiva menționată anterior.

CAPITOLUL VII

ÎNREGISTRAREA DATELOR ȘI SANCȚIUNILE

Articolul 21

Baza de date

(1)   În momentul emiterii documentului de identificare sau al înregistrării documentelor de identificare emise anterior, organismul emitent trebuie să înregistreze în baza de date a acestuia cel puțin următoarele informații privind ecvideul:

(a)	numărul unic de identificare pe viață;

(b)

specia;

(c)

sexul;

(d)

culoarea;

(e)	data (ziua, luna și anul) nașterii;

(f)

dacă este cazul, cel puțin ultimele 15 cifre ale codului transmis de transponder sau codul transmis de un dispozitiv de identificare cu ajutorul frecvenței radio, care nu este în conformitate cu normele definite la articolul 2 alineatul (2) litera (b), alături de informațiile privind sistemul de citire impus, sau informațiile transmise prin metoda alternativă;

(g)	țara de origine;

(h)	data emiterii și orice modificare a documentului de identificare;

(i)	numele și adresa persoanei căreia i se emite documentul de identificare;

(j)	statutul de ecvidee înregistrate sau ecvidee destinate reproducției și producției;

(k)	numele animalului (numele inițial și, după caz, numele comercial);

(l)	statutul cunoscut al animalul ca nefiind destinat sacrificării pentru consumul uman;

(m)	informații privind orice documente duplicate sau înlocuitoare conform articolelor 16 și 17;

(n)	data notificată a decesului animalului.

(2)   Organismul emitent păstrează informațiile menționate la alineatul (1) din prezentul articol în baza de date a acestuia pentru cel puțin 35 de ani sau cel puțin încă doi ani de la data decesului ecvideului, comunicată în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) litera (c).

(3)   Imediat după înregistrarea informațiilor menționate la alineatul (1) din prezentul articol, organismul emitent transmite informațiile menționate la literele (a)–(f) și (n) ale respectivului alineat bazei de date centrale din statul membru în care s-a născut ecvideul, în cazul în care această bază de date a devenit disponibilă conform articolului 23.

Articolul 22

Comunicarea codului bazelor de date ale organismelor emitente

Statele membre pun la dispoziția celorlalte state membre și a publicului pe un site web numele, adresele, inclusiv datele de contact, și codul de identificare din șase caractere compatibil cu UELN ale bazelor de date ale organismelor emitente.

Pentru a ajuta statele membre să pună la dispoziție aceste informații, Comisia creează un site web pe care fiecare stat membru plasează un link către site-ul său național.

Articolul 23

Bazele de date centrale și cooperarea între acestea, puncte de contact

(1)   Un stat membru poate decide ca organismul emitent să introducă informațiile menționate la articolul 21 privind ecvideele născute sau identificate pe teritoriul acestuia într-o bază de date centrală, sau ca baza de date a organismului emitent să fie pusă în rețea cu respectiva bază de date centrală („baza de date centrală”).

(2)   Statele membre cooperează în ceea ce privește administrarea bazelor de date centrale ale acestora, în conformitate cu Directiva 89/608/CEE.

(3)   Statele membre pun la dispoziția celorlalte state membre și a publicului pe un site web, denumirea, adresa, și codul de identificare din șase caractere compatibil cu UELN ale bazelor lor de date centrale.

Pentru a ajuta statele membre să pună la dispoziție aceste informații, Comisia creează un site web pe care fiecare stat membru plasează un link către site-ul său web național.

(4)   Statele membre stabilesc un punct de contact pentru a primi confirmarea menționată la articolul 19 alineatul (1) litera (c) în vederea distribuirii ulterioare către fiecare organism emitent autorizat de pe teritoriul acestora.

Respectivul punct de contact poate fi un organism de legătură menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004.

Detaliile referitoare la punctul de contact, care pot fi incluse în baza de date centrală, se pun la dispoziția celorlalte state membre și a publicului pe un site web.

Pentru a ajuta statele membre să pună la dispoziție aceste informații, Comisia creează un site web pe care fiecare stat membru plasează un link către site-ul său web național.

Articolul 24

Sancțiuni

Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament și iau toate măsurile necesare garantării faptului că acestea sunt puse în aplicare. Sancțiunile stabilite sunt efective, proporționale și disuasive.

Statele membre comunică aceste dispoziții Comisiei până la cel târziu 30 iunie 2009. Orice modificări ulterioare aduse la acestea se transmit Comisiei fără întârziere.

CAPITOLUL VIII

DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

Articolul 25

Abrogare

Deciziile 93/623/CEE și 2000/68/CE se abrogă începând cu 1 iulie 2009.

Trimiterile la deciziile abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.

Articolul 26

Dispoziții tranzitorii

(1)   Ecvideele născute până cel târziu la 30 iunie 2009 și identificate până la această dată conform deciziilor 93/623/CEE sau 2000/68/CE, se consideră ca fiind identificate conform prezentului regulament.

Documentele de identificare pentru ecvideele respective se înregistrează în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) din prezentul regulament, până cel târziu la 31 decembrie 2009.

(2)   Ecvideele născute până cel târziu la 30 iunie 2009, dar neidentificate până la această dată conform deciziilor 93/623/CEE sau 2000/68/CE, sunt identificate conform prezentului regulament, până cel târziu la 31 decembrie 2009.

Articolul 27

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Acesta se aplică de la 1 iulie 2009.

---

(1)  JO L 224, 18.8.1990, p. 42. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/104/CE (JO L 363, 20.12.2006, p. 352).

(2)  JO L 224, 18.8.1990, p. 55.

(3)  JO L 178, 12.7.1994, p. 66.

(4)  JO L 298, 3.12.1993, p. 45. Decizie modificată ultima dată prin Decizia 2000/68/CE (JO L 23, 28.1.2000, p. 72).

(5)  JO L 23, 28.1.2000, p. 72.

(6)  JO L 86, 6.4.1993, p. 7. Decizie modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1792/2006(JO L 362, 20.12.2006, p. 1).

(7)  JO L 86, 6.4.1993, p. 16. Decizie modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1792/2006.

(8)  JO L 302, 19.10.1992, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 (JO L 363, 20.12.2006, p. 1).

(9)  JO L 68, 15.3.1973, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1174/86(JO L 107, 24.4.1986, p. 1).

(10)  JO L 204, 11.8.2000, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006.

(11)  JO L 157, 10.6.1992, p. 19. Directivă modificată ultima dată prin Decizia 2007/729/CE a Comisiei(JO L 294, 13.11.2007, p. 26).

(12)  JO L 19, 25.1.1996, p. 39.

(13)  JO L 192, 11.7.1992, p. 63.

(14)  JO L 210, 20.8.1996, p. 53. Decizie modificată prin Decizia 2004/186/CE (JO L 57, 25.2.2004, p. 27).

(15)  JO L 306, 22.11.2003, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/104/CE.

(16)  JO L 338, 22.12.2005, p. 83. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1246/2007 (JO L 281, 25.10.2007, p. 21).

(17)  JO L 273, 10.10.2002, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1432/2007 al Comisiei (JO L 320, 6.12.2007, p. 13).

(18)  JO L 139, 30.4.2004, p. 206; versiune corectată (JO L 226, 25.6.2004, p. 83). Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006.

(19)  JO L 31, 1.2.2002, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 575/2006 al Comisiei (JO L 100, 8.4.2006, p. 3).

(20)  JO L 139, 30.4.2004, p. 55; versiune corectată (JO L 226, 25.6.2004, p. 22). Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1243/2007 al Comisiei (JO L 281, 25.10.2007, p. 8).

(21)  JO L 224, 18.8.1990, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 61/2008 al Comisiei (JO L 22, 25.1.2008, p. 8).

(22)  JO L 125, 23.5.1996, p. 3. Directivă modificată prin Directiva 2003/74/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 262, 14.10.2003, p. 17).

(23)  JO L 311, 28.11.2001, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2004/28/CE (JO L 136, 30.4.2004, p. 58).

(24)  JO L 367, 22.12.2006, p. 33.

(25)  JO L 351, 2.12.1989, p. 34.

(26)  http://www.ueln.net

(27)  JO L 165, 30.4.2004, p. 1; versiune corectată (JO L 191, 28.5.2004, p. 1). Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006.

(28)  JO L 382, 31.12.1988, p. 36.

---

---

---

7.6.2008

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 149/33

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 505/2008 AL COMISIEI

din 6 iunie 2008

privind autorizarea unei noi utilizări a preparatului 3-fitază (Natuphos) ca aditiv pentru hrana animalelor

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor (1), în special articolul 9 alineatul (2),

întrucât:

(1)	Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede autorizarea utilizării aditivilor pentru hrana animalelor, precum și criteriile și procedurile de acordare a unei astfel de autorizații.

(2)

A fost depusă o cerere de autorizare pentru preparatul menționat în anexa la prezentul regulament, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. Această cerere a fost însoțită de informațiile și documentele necesare în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(3)	Cererea privește autorizarea unei noi utilizări a preparatului enzimatic 3-fitază (Natuphos 5000, Natuphos 5000 G, Natuphos 5000 L, Natuphos 10000 G și Natuphos 10000 L) produs de Aspergillus niger (CBS 101.672) ca aditiv pentru hrana scroafelor, de clasificat în categoria „aditivi zootehnici”.

(4)

Utilizarea respectivului preparat a fost autorizată pentru purcei înțărcați, porci pentru îngrășat și pui pentru îngrășat prin Regulamentul (CE) nr. 243/2007 al Comisiei (2), pentru găini ouătoare și curcani pentru îngrășat prin Regulamentul (CE) nr. 1142/2007 al Comisiei (3) și pentru rațe prin Regulamentul (CE) nr. 165/2008 al Comisiei (4).

(5)

Au fost prezentate noi date în susținerea cererii de autorizare pentru hrana scroafelor. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „Autoritatea”) a concluzionat în avizul său din 15 iunie 2006 (5) că preparatul enzimatic Natuphos (3-fitază) produs de Aspergillus niger (CBS 101.672) nu are efecte nocive asupra consumatorilor, a utilizatorilor sau a mediului și că este eficace pentru ameliorarea digestibilității hranei pentru animale. În avizul său din 12 decembrie 2007 (6), Autoritatea a concluzionat că utilizarea respectivului preparat este sigură pentru scroafe. Autoritatea nu consideră necesară prevederea unor cerințe specifice de supraveghere ulterioara introducerii pe piață. Autoritatea a verificat, de asemenea, raportul privind metoda de analiză a aditivului în hrana animalelor, prezentat de către laboratorul comunitar de referință înființat prin Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(6)	Evaluarea preparatului respectiv arată că sunt îndeplinite condițiile de autorizare prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. În consecință, utilizarea acestui preparat ar trebui să fie autorizată, conform anexei la prezentul regulament.

(7)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Se autorizează preparatul specificat în anexă, aparținând categoriei „aditivi zootehnici” și grupei funcționale „promotori de digestibilitate”, ca aditiv pentru hrana animalelor, în condițiile stabilite în anexă.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 268, 18.10.2003, p. 29. Regulament modificat prin Regulamentul (CE) nr. 378/2005 al Comisiei (JO L 59, 5.3.2005, p. 8).

(2)  JO L 73, 13.3.2007, p. 4.

(3)  JO L 256, 2.10.2007, p. 20.

(4)  JO L 50, 23.2.2008, p. 8.

(5)  Avizul Comitetului științific pentru aditivii și produsele sau substanțele utilizate în hrana animalelor și al Comitetului științific pentru organisme modificate genetic privind siguranța și eficiența preparatului enzimatic Natuphos (3-fitază) produs de Aspergillus niger. The EFSA Journal (2006) 369, 1-19.

(6)  Avizul Comitetului Științific pentru aditivii și produsele sau substanțele utilizate în hrana animalelor privind „Siguranța preparatului enzimatic Natuphos (3-fitază) pentru scroafe”. The EFSA Journal (2007) 614, 1-5.

---

---

7.6.2008

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 149/36

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 506/2008 AL COMISIEI

din 6 iunie 2008

de modificare a anexei IV la Regulamentul (CE) nr. 708/2007 al Consiliului privind utilizarea în acvacultură a speciilor exotice și a speciilor absente la nivel local

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 708/2007 al Consiliului din 11 iunie 2007 privind utilizarea în acvacultură (1) a speciilor exotice și a speciilor absente la nivel local, în special articolul 24 alineatele (1) , (5) și (6),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 708/2007 stabilește un cadru de reglementare a practicilor în sectorul acvaculturii în privința speciilor exotice și a speciilor absente la nivel local în vederea evaluării și a reducerii la minimum a impactului posibil al acestor specii și al oricăror alte specii conexe care nu sunt vizate asupra habitatelor acvatice.

(2)	Anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 708/2007 prevede lista speciilor cărora nu li se aplică anumite dispoziții din regulamentul menționat. Statele membre pot cere Comisiei să adauge specii în anexa menționată.

(3)	Înainte de intrarea în vigoare a regulamentului menționat anterior, anumite state membre au cerut adăugarea unor specii în anexa IV. Franța a propus, în privința regiunilor sale ultraperiferice, adăugarea unor specii care să fie incluse într-o parte separată a anexei menționate.

(4)	Comisia a convocat un grup de experți la 7 noiembrie 2007 și 30-31 ianuarie 2008 pentru a evalua eligibilitatea speciilor care urmau să fie incluse în anexa IV la regulamentul menționat anterior. Prin urmare, s-a stabilit o nouă listă de specii în acest scop.

(5)	Prin urmare, anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 708/2007 ar trebui modificată în consecință.

(6)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru pescuit și acvacultură,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 708/2007 se înlocuiește cu textul din anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 168, 28.6.2007, p. 1.

---

---

7.6.2008

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 149/38

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 507/2008 AL COMISIEI

din 6 iunie 2008

de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1673/2000 al Consiliului privind organizarea comună a piețelor în sectorul inului și cânepei pentru fibre

(versiune codificată)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1673/2000 al Consiliului din 27 iulie 2000 privind organizarea comună a piețelor în sectorul inului și cânepei pentru fibre (1), în special articolul 9,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2799/98 al Consiliului din 15 decembrie 1998 de stabilire a regimului agromonetar pentru moneda euro (2), în special articolul 3,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 245/2001 al Comisiei din 5 februarie 2001 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1673/2000 al Consiliului privind organizarea comună a piețelor în sectorul inului și cânepei pentru fibre (3) a fost modificat de mai multe ori și în mod substanțial (4). Este necesar, pentru motive de claritate și de raționalizare, să se codifice regulamentul menționat.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 1673/2000 prevede, între altele, măsuri privind piața internă în sectorul inului și cânepei pentru fibre, inclusiv ajutoare pentru operatorii primari autorizați de paie de in și cânepă și pentru agricultorii care comandă transformarea paielor, măsuri pentru care trebuie stabilite norme de punere în aplicare.

(3)

Trebuie stabilite condițiile care reglementează autorizarea operatorilor primari și obligațiile pe care trebuie să le îndeplinească agricultorii care comandă transformarea paielor. De asemenea, trebuie specificate și informațiile care trebuie să figureze în contractele de vânzare-cumpărare, angajamentele de transformare și contractele de transformare pentru paie, în conformitate cu măsurile prevăzute la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1673/2000.

(4)

Unii operatori primari de paie de in produc în principal fibre lungi de in și, pe plan secundar, fibre scurte de in cu un procentaj ridicat de impurități și deșeuri. În cazul în care aceștia nu dispun de echipamente adecvate pentru curățarea acestor produse secundare, pot încheia un contract cu un alt operator pentru curățarea fibrelor scurte. În aceste situații, curățarea fibrelor în baza unui contract trebuie considerată o operațiune desfășurată de operatorul primar autorizat în legătură cu fibrele scurte de in. Condițiile care trebuie respectate de operatorii în cauză, în special în vederea controalelor, trebuie stabilite în consecință.

(5)

În vederea asigurării eligibilității ajutorului pentru produsele respective, este necesar să se introducă o cerere unică, astfel cum este menționat în partea II titlul II capitolul I din Regulamentul (CE) nr. 796/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a condiționării, modulării și a sistemului integrat de gestionare și control, prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului de stabilire a normelor comune pentru schema de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori (5).

(6)	Pentru a asigura o gestionare corectă, în condițiile adaptării la condițiile speciale care se aplică pieței inului și cânepei, trebuie stabilită perioada în care paiele de in și cânepă cultivate pentru fibre pot fi transformate și, după caz, comercializate.

(7)

În cazul în care statele membre hotărăsc să acorde ajutor pentru fibrele scurte de in sau cânepă cu un conținut de impurități și deșeuri mai mare de 7,5 %, trebuie stabilită o metodă de calcul care să permită exprimarea cantității produse într-o cantitate echivalentă cu un conținut de 7,5 % impurități și deșeuri.

(8)

Pentru a se asigura buna funcționare a mecanismului stabilizator, trebuie să se prevadă o limitare a cantităților de fibre pentru care se poate acorda ajutor de transformare într-un an de comercializare la cantitatea obținută prin înmulțirea numărului de hectare pentru care există contracte sau angajamente de transformare, cu o cantitate unitară pe hectar. Această cantitate unitară urmează să fie stabilită de statul membru pe baza cantităților naționale garantate stabilite și a hectarelor cultivate.

(9)

Datorită variațiilor cantităților naționale garantate care pot rezulta în urma flexibilității introduse prin articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1673/2000, trebuie stabilite norme de stabilire a acestor cantități naționale garantate pentru fiecare an de comercializare, luând în considerare orice modificări care se dovedesc necesare în scopul de a repartiza cantitățile naționale garantate în mod adecvat între beneficiarii ajutorului de transformare.

(10)

Ajutorul de transformare urmează să se acorde sub rezerva încheierii unui contract sau angajament, în conformitate cu măsurile prevăzute la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1673/2000. De asemenea, statul membru trebuie să stabilească în timp util transferurile între cantitățile naționale garantate și cantitățile unitare pe hectar, pe baza zonelor pentru care există contracte sau angajamente. Trebuie să se prevadă ca operatorii să trimită informațiile relevante din aceste contracte sau angajamente autorităților competente ale statelor membre la începutul operațiunilor de transformare. În scopul de a permite o anumită flexibilitate în comerțul respectiv, trebuie stabilită o limită pentru posibilitățile de transferare a contractelor între operatorii primari autorizați.

(11)	În scopul de a asigura o gestionare corectă a sistemului de ajutoare, trebuie prevăzute informațiile pe care operatorii trebuie să le înainteze autorităților competente ale statelor membre și comunicările pe care statele membre trebuie să le trimită Comisiei.

(12)

În scopul de a gestiona un sistem care se bazează pe ajutorul acordat în funcție de cantitățile de fibre produse într-o perioadă de 22 de luni, trebuie să se prevadă depunerea, la începutul operațiunilor de transformare pentru un anumit an de comercializare, a cererilor de ajutor pentru fibrele care urmează să se obțină, cantitățile urmând să fie specificate periodic.

(13)

Datorită posibilelor modificări ale cantităților naționale garantate și ale cantităților specifice per hectar, cantitățile totale de fibre pentru care se poate acorda ajutor sunt cunoscute numai după finalizarea transformării. În consecință, trebuie să se prevadă plata avansurilor privind ajutorul către operatorii primari autorizați pe baza cantităților de fibre obținute periodic. În scopul de a asigura plata sumelor datorate în cazul în care se constată nereguli, trebuie ca aceste plăți în avans să facă obiectul constituirii unei garanții. Aceste garanții trebuie să respecte anumite dispoziții ale Regulamentului (CEE) nr. 2220/85 al Comisiei din 22 iulie 1985 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de garanții pentru produsele agricole (6).

(14)

Ajutorul suplimentar prevăzut la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1673/2000 se acordă numai pentru zonele pentru care s-a obținut ajutor de transformare a paielor în fibre lungi de in. În consecință, trebuie stabilit un nivel minim de producție de fibre lungi de in per hectar pentru care există un contract sau angajament, astfel încât să se poată stabili situațiile în care se respectă condiția respectivă.

(15)	Pentru buna desfășurare a operațiunilor, este necesară existența unui sistem de controale administrative și la fața locului. Trebuie stabilite elementele care trebuie verificate și numărul minim de controale la fața locului care trebuie efectuate într-un an de comercializare.

(16)	Trebuie stabilite consecințele neregulilor constatate. Acestea trebuie să fie suficient de severe pentru a descuraja orice utilizare ilegală a ajutorului comunitar, în același timp respectând principiul proporționalității.

(17)	Pentru a aduce momentul obținerii fibrelor cât mai aproape de momentul stabilirii cursului de schimb pentru plata avansului și a ajutorului de transformare, acest moment trebuie să aibă loc în ultima zi a fiecărei perioade de comunicare a cantităților de fibre obținute.

(18)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a fibrelor naturale,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiectul și anul de comercializare

(1)   Prezentul regulament stabilește normele de aplicare pentru organizarea comună a piețelor în sectorul inului și cânepei pentru fibre, instituită prin Regulamentul (CE) nr. 1673/2000.

(2)   Anul de comercializare se referă la perioada 1 iulie-30 iunie.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se înțelege prin:

(a)	„persoane considerate operatori”: agricultorii care, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) al treilea paragraf litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1673/2000, au încheiat contracte cu un operator primar autorizat pentru transformarea de către aceștia a paielor în fibre;

(b)	„fibre lungi de in”: fibrele de in obținute prin separarea completă a fibrelor și a părților lemnoase ale tulpinii, cu o lungime medie de minimum 50 cm după melițat și aranjate în fâșii paralele în fascicule, straturi sau șuvițe;

(c)	„fibre scurte de in”: fibrele de in, altele decât cele menționate la litera (b), care se obțin în urma separării cel puțin parțiale a fibrelor și a părților lemnoase ale tulpinii;

(d)	„fibre de cânepă”: fibrele de cânepă obținute în urma unei separări cel puțin parțiale a fibrelor și a părților lemnoase ale tulpinii.

Articolul 3

Autorizarea operatorilor primari

(1)   Operatorii primari trebuie să depună cereri de autorizare la autoritățile competente, care să cuprindă cel puțin:

(a)	descrierea întreprinderii și a gamei complete de produse obținute prin transformarea paielor de in și cânepă;

(b)

descrierea instalațiilor și a echipamentelor de transformare, oferind detalii cu privire la locația acestora și specificațiile tehnice în ceea ce privește: (i) consumul de energie și cantitățile maxime de paie de in și cânepă care pot fi transformate pe oră și pe an; (ii) cantitățile maxime de fibre lungi de in, fibre scurte de in și fibre de cânepă care pot fi obținute pe oră și pe an; (iii) cantități orientative de paie de in și cânepă necesare pentru obținerea a 100 kg din fiecare produs menționat la litera (a);

(c)	descrierea instalațiilor de depozitare, oferind detalii cu privire la locația lor și capacitatea în tone de paie și fibre de in și cânepă.

(2)   Cererile de autorizare includ un angajament prin care, de la data depunerii cererii, operatorii se angajează:

(a)

să depoziteze separat, în funcție de anul de comercializare în care au fost recoltate paiele și de statul membru în care au fost recoltate paiele de in, paiele de cânepă, fibrele lungi de in, fibrele scurte de in și fibrele de cânepă: (i) care fac obiectul tuturor contractelor de vânzare-cumpărare și al angajamentelor de transformare, luate împreună; (ii) care fac obiectul fiecărui contract transformare încheiat cu persoanele considerate operatori; (iii) de la toți ceilalți furnizori cumulat și, după caz, aferente loturilor de fibre obținute din paiele menționate la punctul (i), dar care nu vor face obiectul unei cereri de ajutor;

(b)	să țină evidența zilnică a stocurilor sau evidența pe loturi, coroborată periodic cu contabilitatea financiară și o documentație în conformitate cu cerințele de la alineatul (5), precum și documentele doveditoare prevăzute de statele membre în vederea controalelor;

(c)	să comunice autorității competente orice modificări ale informațiilor menționate la alineatul (1);

(d)	să se supună tuturor controalelor solicitate în baza sistemului de ajutor stabilit de Regulamentul (CE) nr. 1673/2000.

(3)   După o inspecție la fața locului pentru a verifica dacă informațiile menționate la alineatul (1) corespund realității, autoritatea competentă acordă operatorilor primari autorizația pentru tipurile de fibre pe care aceștia le pot produce în condițiile de eligibilitate pentru ajutor și alocă fiecăruia un număr de autorizare.

Autorizația se acordă în două luni de la depunerea cererilor.

Atunci când survin una sau mai multe schimbări în informațiile menționate la alineatul (1), autoritatea competentă confirmă sau modifică autorizațiile, după caz, după o verificare la fața locului, în luna următoare celei în care a fost comunicată modificarea. Cu toate acestea, orice modificare care afectează tipurile de fibre pentru care au fost emise autorizații poate produce efecte numai din anul de comercializare următor.

(4)   În ceea ce privește autorizarea operatorilor primari de fibre lungi de in și fibre scurte de in, statele membre pot permite curățarea fibrelor scurte de in în condițiile prevăzute de acest alineat și în cazul în care consideră măsurile de control ca fiind satisfăcătoare, astfel încât fibrele să se încadreze în limitele de impurități și deșeuri prevăzute la articolul 2 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1673/2000.

În astfel de situații, operatorii primari își declară intenția de a recurge la dispozițiile prezentului alineat în cererile de autorizare, în conformitate cu alineatul (1).

Într-un an de comercializare se acordă autorizație cel mult la doi operatori de curățare a fibrelor scurte de in per operator primar.

Pentru fiecare an de comercializare, operatorii primari autorizați prezintă autorităților competente, înainte de data de 1 februarie, un contract pentru curățarea fibrelor scurte de in, care cuprinde cel puțin:

(a)	data încheierii contractului și anul de comercializare corespunzător recoltei de paie din care trebuie obținute fibrele în cauză;

(b)	numărul de autorizare a operatorului primar și, în cazul curățitorilor de fibre scurte de in, numele acestora, numele întreprinderilor acestora, adresele și locația instalației;

(c)

o declarație prin care operatorul de fibre scurte de in se angajează: (i) să depoziteze separat fibrele scurte de in curățate și necurățate în baza unui contract de curățare; (ii) să țină separat, în baza unui contract de curățare, evidența zilnică a cantităților de fibre scurte de in necurățate care ajunge la sediul întreprinderii, cantitățile de fibre scurte de in curățate obținute și cantitățile depozitate din fiecare tip de fibre; (iii) să păstreze documente justificative conform dispozițiilor statului membru pentru controale și să se supună tuturor controalelor solicitate în baza prezentului regulament.

Angajamentele curățitorului prevăzute la litera (c) se consideră angajamente ale operatorilor primari în temeiul autorizației lor.

(5)   Evidențele stocurilor ținute de operatorii primari autorizați specifică, pe zile sau lot și pe categorii de paie sau tipuri de fibre depozitate separat:

(a)	cantitățile care intră în întreprindere, în temeiul fiecărui contract sau angajament prevăzut la articolul 5 și, după caz, de la fiecare furnizor în parte;

(b)	cantitățile de paie transformate și cantitățile de fibre obținute;

(c)	pierderile estimate și cantitățile distruse, cu justificările aferente;

(d)	cantitățile expediate de la întreprindere, defalcate pe destinatari;

(e)	cantitățile din fiecare depozit.

Operatorii primari autorizați trebuie să se afle în posesia certificatelor de livrare sau de preluare de la furnizorul sau destinatarul în cauză sau a oricărui document echivalent, acceptat de statul membru, pentru toate loturile de paie și fibre expediate, care ajung sau sunt expediate de la întreprindere și care nu fac obiectul unui contract sau angajament, în conformitate cu articolul 5. Operatorii primari autorizați țin evidența numelor persoanelor sau a întreprinderilor și a adreselor tuturor furnizorilor și destinatarilor.

(6)   Un lot este o cantitate determinată de in sau cânepă sub formă de paie, numerotată la intrarea în instalațiile de transformare sau de depozitare prevăzute la alineatul (1).

Un lot poate exista pentru un singur contract de vânzare-cumpărare referitor la paie, acord de transformare sau contract de transformare, în conformitate cu articolul 5.

Articolul 4

Obligațiile persoanelor considerate operatori

Este obligatoriu ca persoanele considerate operatori:

(a)	să se afle în posesia unui contract cu un operator primar autorizat pentru transformarea paielor în fibre lungi de in, fibre scurte de in și/sau fibre de cânepă;

(b)

să țină un registru de evidență cu următoarele informații, de la începutul anului de comercializare, pentru fiecare zi în cauză: (i) cantitățile de paie de in și cânepă cultivate pentru fibre, obținute și livrate în baza fiecărui contract de transformare; (ii) cantitățile de fibre lungi de in, fibre scurte de in și/sau fibre de cânepă obținute; (iii) cantitățile de fibre lungi de in, fibre scurte de in și/sau fibre de cânepă vândute sau transferate, cu numele și adresele destinatarilor;

(c)	să păstreze documentele justificative specificate de statul membru în vederea controalelor;

(d)	să fie de acord să se supună oricăror controale prevăzute de prezentul sistem de ajutor.

Articolul 5

Contractele

(1)   Contractele de vânzare-cumpărare încheiate pentru in, angajamentele de transformare și contractele de transformare prevăzute la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1673/2000 prevăd cel puțin următoarele:

(a)	data încheierii contractului și anul de comercializare aferent recoltei în cauză;

(b)	numărul autorizației prim-procesatorului, numărul de identificare a agricultorului în sistemul integrat de gestionare și control prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului (7), precum și numele și adresele acestora;

(c)	detalii de identificare a terenului sau a terenurilor agricole în cauză, în conformitate cu sistemul de identificare a terenurilor agricole prevăzut de sistemul de gestionare și control integrat;

(d)	zonele cultivate cu in pentru fibre și cele cultivate cu cânepă pentru fibre.

(2)   Înainte de data de 1 ianuarie a anului de comercializare în cauză, contractele de vânzare-cumpărare sau transformare, încheiate pentru paie, se pot transfera unui operator primar autorizat, altul decât cel cu care s-a încheiat contractul inițial, cu consimțământul scris al agricultorului și al operatorilor primari autorizați care își transferă contractul unul altuia.

După data de 1 ianuarie a anului de comercializare în cauză, transferurile de contracte prevăzute de primul paragraf pot avea loc numai în situații excepționale, însoțite de dovezi justificative și de autorizația din partea statului membru.

Articolul 6

Informațiile pe care trebuie să le furnizeze operatorii

(1)   Înaintea datei stabilite de statul membru și până la data de 20 septembrie, după începutul anului de comercializare în cauză, operatorii primari autorizați și persoanele considerate operatori furnizează autorităților competente următoarele informații:

(a)

o listă cu toate contractele de vânzare-cumpărare, angajamentele de transformare și contractele de transformare menționate la articolul 5 pentru anul de comercializare în cauză, defalcate pe in și cânepă, cu mențiunea numărului de identificare al agricultorului în baza sistemului de gestiune și control integrat și a terenurilor în cauză;

(b)	o declarație privind toate zonele cultivate cu in, respectiv cânepă, care fac obiectul contractelor de vânzare-cumpărare, al angajamentelor de transformare și al contractelor de transformare.

Cu toate acestea, statul membru poate solicita copii ale tuturor documentelor în cauză în locul listei prevăzute la primul paragraf la litera (a).

În cazul în care anumite contracte de transformare sau angajamente de transformare fac referire la zone care se află într-un stat membru, altul decât cel în care este autorizat operatorul primar, informațiile specificate la primul paragraf, referitoare la zonele în cauză, se furnizează de asemenea și de către partea în cauză statului membru în care are loc recolta.

(2)   În ceea ce privește primele șase luni ale anului de comercializare și fiecare perioadă următoare de patru luni, operatorii primari autorizați și persoanele considerate operatori declară următoarele informații autorităților competente la sfârșitul lunii următoare, pentru fiecare categorie de produse depozitate separat:

(a)	cantitățile de fibre produse și care fac obiectul cererilor de ajutor;

(b)	cantitățile de alte tipuri de fibre produse;

(c)	cantitatea totală cumulată de paie care a intrat în întreprindere;

(d)	cantitățile depozitate;

(e)	după caz, o listă elaborată în conformitate cu alineatul (1) litera (a) din contractele de vânzare-cumpărare încheiate pentru paie și contracte de prelucrare, care au fost transferate în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) primul paragraf, cu numele cesionarilor și ale cedenților.

Pentru fiecare perioadă în cauză, persoanele considerate operatori depun, împreună cu declarațiile prevăzute la primul paragraf, dovezi cu privire la cantitățile de fibre introduse pe piață și care fac obiectul unor cereri de ajutor. Statele membre specifică aceste dovezi, care cuprind cel puțin copii ale facturilor fiscale pentru fibrele de in și cânepă și un atestat de la operatorul primar autorizat care a transformat paiele, prin care acesta confirmă cantitățile și tipurile de fibre obținute.

După notificarea statului membru, operatorii primari autorizați și persoanele considerate operatori pot înceta să trimită declarațiile prevăzute în prezentul paragraf privind cantitățile care intră și ies din întreprindere și cantitățile transformate, atunci când aceste operațiuni au încetat definitiv pentru anul de comercializare în cauză.

(3)   Înainte de data de 1 mai următoare anului de comercializare în cauză, operatorii primari autorizați informează autoritățile competente cu privire la principalele modalități în care au utilizat fibrele și celelalte produse.

Articolul 7

Dreptul la ajutor

(1)   Ajutorul pentru transformarea paielor de in și cânepă prevăzut la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1673/2000 se plătește pentru fibra de in și cânepă numai în cazul în care:

(a)

provin din paie și care fac obiectul contractelor de vânzare-cumpărare, al angajamentelor de transformare sau al contractelor de transformare în sistem „lohn”, prevăzute la articolul 5, pentru terenurile cultivate cu in sau cânepă pentru fibre pentru care s-a prezentat cererea unică, astfel cum este menționată la partea II titlul II capitolul I din Regulamentul (CE) nr. 796/2004, pentru anul de comercializare respectiv; și

(b)	se obține înainte de data de 1 mai următoare sfârșitului anului de comercializare în cauză de către un operator primar autorizat și, în cazul persoanelor considerate operatori, este introdusă pe piață înainte de această dată.

(2)   În cazul în care statul membru hotărăște să acorde ajutor pentru fibrele scurte de in sau fibrele de cânepă cu un conținut de impurități și deșeuri mai mare de 7,5 %, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1673/2000, cantitatea „Q” pentru care se acordă ajutorul se calculează aplicând formula:

Q = P* [(100 – x) / (100 – 7,5)],

unde „P” reprezintă cantitatea de fibre eligibile obținută, cu un conținut care nu depășește procentajul autorizat „x” de impurități și deșeuri.

Articolul 8

Cantitățile naționale garantate

(1)   Cele 5 000 de tone de fibre scurte de in și fibre de cânepă, care se repartizează cu titlu de cantități naționale garantate în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1673/2000, se alocă înainte de data de 16 noiembrie pentru anul de comercializare în curs, pe baza informațiilor trimise Comisiei de statele membre în cauză înainte de data de 16 octombrie privind:

(a)	zonele care fac obiectul contractelor de vânzare-cumpărare, al angajamentelor de transformare și al contractelor de transformare depuse în conformitate cu articolul 6 din prezentul regulament;

(b)	producția estimată de paie și fibre de in și cânepă.

(2)   În scopul de a stabili cantitățile naționale pentru care se poate acorda ajutor de transformare pentru un anumit an de comercializare, înainte de data de 1 ianuarie a anului de comercializare în cauză, statele membre stabilesc transferurile de cantități naționale garantate, efectuate în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1673/2000.

Cu toate acestea, în sensul aplicării alineatului (4) din prezentul articol, înainte de data de 1 august următoare termenului prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament, statul membru poate ajusta cantitățile transferate.

(3)   În sensul aplicării articolului 2 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1673/2000, cantitatea de fibre lungi de in, fibre scurte de in și fibre de cânepă pentru care se poate acorda ajutor pentru transformare, pentru un anumit an de comercializare, unui operator primar autorizat sau unei persoane considerate operator se limitează la un număr de hectare din terenurile care fac obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare sau al unui angajament de transformare sau, după caz, al unui contract de transformare, înmulțit cu o cantitate unitară care urmează să fie stabilită.

Înainte de data de 1 ianuarie a anului de comercializare în curs, statul membru stabilește cantitatea specifică prevăzută la primul paragraf pentru întregul său teritoriu, pentru fiecare dintre cele trei tipuri de fibre în cauză.

(4)   În cazul în care cantitățile de fibre pentru care se plătește ajutor anumitor operatori primari autorizați sau anumitor persoane considerate operatori se situează sub limitele aplicabile în baza alineatului (3) din prezentul articol, după primirea tuturor declarațiilor prevăzute la articolul 6 alineatul (2) litera (a) pentru anul de comercializare în curs, statul membru poate mări cantitățile unitare prevăzute la alineatul (3), pentru a repartiza cantitățile disponibile altor operatori primari autorizați sau persoane considerate operatori, ale căror cantități eligibile depățesc limitele care li se aplică.

Articolul 9

Cererile de ajutor

(1)   Operatorii primari autorizați depun cererile de ajutor pentru transformarea paielor la autoritățile competente pentru fibre lungi de in, fibre scurte de in și fibre de cânepă obținută din paie în anul de comercializare în cauză înainte de termenul limită prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (b). Aceste cereri se depun până la data stabilită la articolul 6 alineatul (1).

În cazul în care fibrele se obțin parțial din paiele produse într-un stat membru, altul decât cel în care este autorizat să își desfășoare activitatea operatorul primar, cererile de ajutor se depun la autoritatea competentă a statului membru atunci când se recoltează paiele, iar o copie a cererii se trimite statului membru în care este autorizat să își desfășoare activitatea operatorul primar.

(2)   Persoanele considerate operatori depun cereri de ajutor pentru transformarea paielor în fibre lungi de in, fibre scurte de in și fibre de cânepă care urmează să se obțină din paie în anul de comercializare în cauză și să fie introduse pe piață înainte de termenul stabilit la articolul 7 alineatul (1) litera (b). Aceste cereri se depun până la data stabilită la articolul 6 alineatul (1).

(3)   Cererile de ajutor includ cel puțin:

(a)	numele solicitanților, adresele și semnăturile și, după caz, numerele de autorizație ale operatorilor primari sau numerele de identificare în baza sistemului de gestiune și control integrat al persoanelor considerate operatori;

(b)	o declarație potrivit căreia cantitățile de fibre lungi de in, fibre scurte de in și fibre de cânepă pentru care s-a depus cererea vor fi menționate în declarațiile prevăzute la articolul 6 alineatul (2) litera (a).

În sensul acordării ajutorului, declarațiile prevăzute la articolul 6 alineatul (2) litera (a) fac parte integrantă din cererile de ajutor.

Articolul 10

Avansuri privind ajutorul

(1)   În cazul în care cererile de ajutor se depun cu declarațiile privind fibrele obținute, prevăzute la articolul 6 alineatul (2) litera (a), avansurile se plătesc operatorilor primari autorizați până la sfârșitul lunii următoare celei în care a fost depusă declarația, cu condiția depunerii unei cereri de ajutor în conformitate cu articolul 9. Fără a aduce atingere limitei prevăzute la articolul 8 alineatul (3), avansurile sunt egale cu 80 % din ajutorul aferent cantităților de fibre declarate.

(2)   Se plătesc avansuri numai dacă, în cadrul controalelor prevăzute la articolul 13, nu a fost constatată nici o neregulă comisă de solicitant cu privire la anul de comercializare în cauză și dacă a fost depusă o garanție.

Cu excepția garanțiilor relevante în cazul în care fibrele scurte de in sunt curățate sub contract, pentru fiecare întreprindere de transformare primară autorizată și pentru fiecare tip de fibră garanția este de 35 % din valoarea ajutorului corespunzător cantităților de fibre care rezultă din înmulțirea prevăzută la articolul 8 alineatul (3) primul paragraf.

Cu toate acestea, statul membru poate prevedea ca valoarea garanției să se bazeze pe producția estimată. În acest caz:

(a)	garanția nu poate fi eliberată nici în totalitate, nici parțial înainte de acordarea ajutorului;

(b)

fără a aduce atingere celui de-al cincilea paragraf, în raport cu valoarea totală a avansurilor plătite, valoarea garanției nu poate fi mai mică de: — 110 %, până la data de 30 aprilie a anului de comercializare în cauză; — 75 %, între data de 1 mai a anului de comercializare în cauză și data de 31 august următoare; — 50 %, între data de 1 septembrie următoare anului de comercializare în cauză și data la care este plătit soldul ajutorului.

În cazul în care fibrele scurte de in sunt curățate sub contract, garanția respectivă este egală cu 110 %:

—	din valoarea ajutorului corespunzător cantităților de fibre care rezultă din înmulțirea prevăzută la articolul 8 alineatul (3) primul paragraf, sau,

—	în cazul în care statul membru aplică al treilea paragraf din prezentul alineat, din valoarea totală a avansurilor plătite pentru anul de comercializare în cauză.

Garanția se eliberează în totalitate între prima și a zecea zi de la acordarea ajutorului, în funcție de cantitățile pentru care statul membru a acordat ajutorul pentru transformare.

(3)   Articolul 3 și titlurile II, III și VI din Regulamentul (CEE) nr. 2220/85 se aplică garanțiilor prevăzute în prezentul articol.

Articolul 11

Ajutorul suplimentar

Ajutorul suplimentar prevăzut la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1673/2000 se acordă operatorilor primari de fibre lungi de in autorizați pentru suprafețele aflate în zonele enumerate în anexa la regulamentul respectiv și care fac obiectul contractelor de vânzare-cumpărare și al angajamentelor de transformare depuse în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din prezentul regulament.

Cu toate acestea, zona pentru care se acordă ajutor suplimentar nu depășește zona aferentă cantității de fibre lungi de in, care respectă condițiile de eligibilitate pentru ajutorul de transformare, obținută în anul de comercializare în cauză, împărțită la o producție de 680 kg de fibre lungi de in per hectar.

Articolul 12

Plata ajutoarelor

(1)   Ajutorul de transformare și, după caz, ajutorul suplimentar se acordă odată ce toate controalele prevăzute au fost efectuate și după ce au fost stabilite cantitățile definitive de fibre eligibile pentru ajutor pentru anul de comercializare în curs.

(2)   Înainte de data de 15 octombrie care urmează termenului prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (b), statul membru de pe al cărui teritoriu au fost recoltate paiele de in sau cânepă plătește ajutorul de transformare și, după caz, ajutorul suplimentar.

Articolul 13

Controale

(1)   Controalele se efectuează pentru a asigura îndeplinirea condițiilor de acordare a ajutorului și presupun, în special:

(a)	verificarea îndeplinirii condițiilor de autorizare a operatorilor primari și respectarea obligațiilor de către persoanele considerate operatori;

(b)	armonizarea informațiilor referitoare la terenurile agricole menționate de contractele de vânzare-cumpărare, angajamentele de transformare și contractele în sistem „lohn” cu informațiile stabilite în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003;

(c)	verificarea informațiilor în sprijinul cantităților care fac obiectul unor cereri de ajutor din partea operatorilor primari autorizați și a persoanelor considerate operatori.

Controalele asupra operatorilor primari autorizați, efectuate de autoritățile competente ale statelor membre, se referă la transformarea întregii cantități de paie de in și cânepă cultivate pentru fibre și produse în Comunitate.

(2)   Inspecțiile la fața locului efectuate în scopul controalelor prevăzute la alineatul (1) se hotărăsc de către autoritățile competente, în special pe baza unei analize de risc, în scopul de a verifica într-un an de comercializare cel puțin 75 % dintre operatorii primari autorizați și 10 % dintre persoanele considerate operatori. Cu toate acestea, numărul inspecțiilor la fața locului efectuate în orice stat membru nu poate fi inferior numărului total de hectare declarate zone cultivate cu in și cânepă în statul membru respectiv, împărțit la 750.

Inspecțiile la fața locului vizează și curățitorii de fibre scurte de in care au încheiat contracte cu operatori primari autorizați pentru curățarea de fibre.

(3)   Inspecțiile la fața locului includ, în special, verificarea următoarelor:

(a)	instalații, stocuri și fibre obținute;

(b)	evidența stocurilor și situațiile financiare;

(c)	energia consumată de diversele mijloace de producție și documentele în ceea ce privește forța de muncă angajată;

(d)	orice documente comerciale relevante pentru controale.

În cazul în care există dubii privind eligibilitatea fibrelor, în special privind conținutul de impurități al fibrelor scurte de in sau al fibrelor de cânepă, se prelevează o probă reprezentativă din loturile în cauză și se stabilesc cu precizie caracteristicile relevante. După caz și în funcție de circumstanțe, statul membru stabilește cantitățile care nu sunt eligibile în cadrul cantităților care fac obiectul cererilor de ajutor.

În cazurile prevăzute la articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1673/2000, statul membru care efectuează inspecția comunică de îndată cele constatate statului membru care plătște ajutorul.

Articolul 14

Sancțiuni

(1)   În cazul în care controalele indică faptul că angajamentele asumate în cererile de autorizare nu sunt îndeplinite, autorizația se retrage de îndată și, fără a aduce atingere articolului 3 alineatul (3), operatorii primari a căror autorizație a fost retrasă nu primesc o altă autorizație înainte de al doilea an de comercializare cu începere după data controlului sau de la data la care s-a constatat nerespectarea angajamentelor.

(2)   În cazul depunerii unei declarații false în mod deliberat sau ca urmare a unei neglijențe grave sau în cazul în care operatorul primar a semnat contracte de vânzare-cumpărare pentru paie sau și-a asumat angajamente de transformare pentru un număr de hectare ce produc în mod normal o cantitate superioară celei pe care o poate transforma în conformitate cu specificațiile tehnice din autorizația sa, în anul de comercializare în cauză și în anul de comercializare următor operatorul primar autorizat sau persoana considerată operator nu poate beneficia de ajutorul de transformare sau, după caz, de ajutorul suplimentar prevăzut la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1673/2000.

(3)   În cazul în care se constată, pentru o perioadă prevăzută la articolul 6 alineatul (2), că cantitățile de fibre lungi de in, fibre scurte de in și fibre de cânepă care fac obiectul cererilor de ajutor depășesc cantitățile care respectă condițiile de eligibilitate pentru ajutor și sunt obținute în mod real, fără a aduce atingere articolului 8 alineatul (3), ajutorul care se poate acorda pentru fiecare tip de fibre se calculează pe baza cantităților eligibile pentru anul de comercializare în cauză, diminuate cu dublul diferenței dintre cantitățile care fac obiectul cererilor de ajutor.

(4)   Cu excepția cazurilor de forță majoră, în cazul depunerii tardive a cererilor de ajutor prevăzute la articolul 9 sau al depunerii sau al declarării tardive a informațiilor prevăzute la articolul 6, ajutorul solicitat pe care partea în cauză ar fi fost îndreptățită să îl primească, cu condiția să fi depus solicitarea sau să fi declarat informațiile până la termenul limită, se reduce cu 1 % pentru fiecare zi lucrătoare. Nu se mai primesc cererile și informațiile prevăzute la articolul 6 alineatul (1), depuse cu o întârziere de peste 25 de zile.

(5)   După caz, ajutorul suplimentar prevăzut la articolul 11 se reduce cu același procentaj ca și cel aplicat ajutorului total de transformare acordat pentru anul de comercializare în cauză.

Articolul 15

Comunicări

(1)   În a doua lună următoare sfârșitului perioadei prevăzute la articolul 6 alineatul (2) primul paragraf statele membre comunică Comisiei:

(a)	cantitățile totale de fibre lungi de in, fibre scurte de in și fibre de cânepă, modificate, după caz, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2), pentru care au fost depuse cereri de ajutor în perioada în cauză;

(b)	cantitățile vândute lunar și prețurile relevante care se pot înregistra pe piețele cele mai importante, în faza de producție, pentru calitățile fibrelor de origine comunitară care sunt cele mai reprezentative pentru piață;

(c)	pentru fiecare an de comercializare, o declarație care rezumă cantitățile de fibră lungă de in, fibră scurtă de in și fibră de cânepă obținute din paie de origine comunitară, depozitate la sfârșitul perioadei în cauză.

(2)   Până la data de 31 ianuarie și în ceea ce privește anul de comercializare în curs, statele membre comunică Comisiei:

(a)	transferurile de cantități naționale garantate efectuate în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1673/2000 și cantitățile naționale garantate care rezultă în urma transferurilor;

(b)	o situație recapitulativă a zonelor cultivate cu in și cânepă pentru fibre și care fac obiectul contractelor sau al angajamentelor prevăzute la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1673/2000;

(c)	cantitățile unitare stabilite în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) din prezentul regulament;

(d)	producția estimată de paie și fibre de in și cânepă;

(e)	numărul de întreprinderi de transformare autorizate și capacitatea lor totală de transformare corespunzătoare diverselor tipuri de fibre pentru anul de comercializare în curs;

(f)	după caz, numărul de curățitori contractuali de fibre scurte de in.

(3)   Până la data de 15 decembrie a fiecărui an, statele membre trimit Comisiei următoarele informații privind penultimul an de comercializare:

(a)

o situație recapitulativă a cantităților totale de fibre lungi de in, fibre scurte de in și fibre de cânepă care fac obiectul cererilor de ajutor: (i) și care sunt recunoscute ca fiind eligibile pentru ajutorul de transformare prevăzut la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1673/2000; (ii) care însă nu sunt recunoscute ca fiind eligibile pentru ajutorul de transformare, specificând cantitățile care nu beneficiază de ajutor în urma depășirii cantităților naționale garantate stabilite în temeiul articolului 8 din prezentul regulament; (iii) pentru care au fost reținute garanțiile prevăzute la articolul 10 din prezentul regulament;

(b)

cantitățile totale de fibre lungi de in și fibre de cânepă care nu sunt eligibile deoarece conțin un procentaj de impurități care depășește limita prevăzută la articolul 2 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1673/2000 și care au fost obținute de operatori primari autorizați și persoane considerate operatori;

(c)	o situație recapitulativă a numărului de hectare aflate în zonele I și II definite de anexa la Regulamentul (CE) nr. 1673/2000 și pentru care s-a acordat ajutorul suplimentar prevăzut la articolul 4;

(d)	după caz, cantitățile naționale garantate și sumele unitare rezultate în urma modificărilor prevăzute la articolul 8 alineatul (2) al doilea paragraf și articolul 8 alineatul (4) din prezentul regulament;

(e)	numărul sancțiunilor prevăzute la articolul 14 alineatele (1), (2) și (3) din prezentul regulament a căror aplicare este hotărâtă și a celor în curs de examinare;

(f)	după caz, un raport privind aplicarea articolului 3 alineatul (4) din prezentul regulament și controalele și cantitățile în cauză.

(4)   În cazul în care, în temeiul articolului 2 alineatul (3) litera (b) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1673/2000, statele membre hotărăsc să acorde ajutor pentru fibrele scurte de in sau fibrele de cânepă cu un conținut de impurități și deșeuri mai mare de 7,5 %, se comunică Comisiei acest fapt cel târziu la data de 31 ianuarie a anului de comercializare în curs, specificând destinațiile tradiționale în cauză.

În aceste cazuri, statul membru include, alături de informațiile menționate la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol, o defalcare a cantităților reale, nemodificate, de fibre scurte de in și fibre de cânepă cu un conținut de impurități și deșeuri mai mare de 7,5 % și care fac obiectul cererilor de ajutor.

Articolul 16

Faptul generator

Pentru fiecare dintre perioadele prevăzute la articolul 6 alineatul (2), faptul generator al cursului de schimb al euro în vederea convertirii avansului și ajutorului de transformare pentru cantitatea în cauză este cel vizat la articolul 2 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1913/2006.

Articolul 17

Cânepă importată

(1)   Licența prevăzută la articolul 5 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1673/2000 se elaborează în conformitate cu modelul din anexa I la prezentul regulament. Licența se emite numai atunci când statului membru i s-a dovedit că toate condițiile prevăzute au fost îndeplinite.

Fără a aduce atingere alineatului (2) din prezentul articol, statele membre în cauză stabilesc condițiile care trebuie respectate de către cererea de licență și la emiterea și utilizarea licenței. Cu toate acestea, rubricile 1, 2, 4, 14, 15, 16, 17, 18, 20, 24 și 25 din formularul licenței trebuie completate.

Licențele pot fi eliberate și utilizate folosindu-se sistemele informatice în conformitate cu normele adoptate de autoritățile competente. Conținutul acestor autorizații trebuie să fie identic cu cel al licențelor pe suport de hârtie menționate la primul paragraf și al doilea paragraf. În statele membre în care asemenea sisteme informatice nu sunt disponibile, importatorul poate utiliza doar versiunea pe suport de hârtie a licenței.

Fiecare stat membru stabilește sistemul de control prevăzut la articolul 5 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1673/2000.

(2)   În scopul aplicării articolului 5 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1673/2000, statele membre în cauză stabilesc sisteme de autorizare a importatorilor de semințe de cânepă pentru întrebuințări altele decât pentru semănat. Aceste sisteme includ definiția condițiilor de autorizare, controalele și sancțiunile care se vor aplica în cazul unor nereguli.

În cazul importurilor de semințe de cânepă menționate la primul paragraf, licența menționată la alineatul (1) se emite numai în cazul în care importatorul autorizat își ia angajamentul că va prezenta autorităților competente, în intervalele de timp stabilite și în condițiile definite de statul membru, documente care atestă faptul că semințele de cânepă pentru care s-a eliberat licența au fost supuse, într-o perioadă de mai puțin de 12 luni de la data emiterii licenței, uneia dintre următoarele operațiuni:

(a)	plasarea în condiții care exclud utilizarea în scopul însămânțării;

(b)	amestecarea cu semințe, altele decât de cânepă, pentru hrana animalelor, procentul de semințe de cânepă fiind de maximum 15 % din amestec și, în cazuri excepționale, de maximum 25 %, la solicitarea însoțită de o justificare din partea importatorului autorizat;

(c)	reexportarea într-o țară necomunitară.

Cu toate acestea, în cazul în care o parte din semințele de cânepă pentru care s-a emis licența nu a fost supusă uneia dintre operațiunile prevăzute la al doilea paragraf în intervalul de timp de 12 luni, la solicitarea importatorului autorizat, însoțită de justificare, statul membru poate să prelungească perioada de timp cu una sau două perioade de câte șase luni.

Atestările prevăzute la al doilea paragraf sunt elaborate de operatorii care au efectuat operațiunile și cuprind cel puțin informațiile următoare:

(a)	numele, adresa completă, statul membru și semnătura operatorului;

(b)	o descriere a operațiunii efectuate care să respecte condițiile prevăzute la al doilea paragraf și data la care a avut loc operațiunea;

(c)	cantitatea în kilograme de semințe care au fost supuse operațiunii respective.

(3)   Pe baza unei analize a riscului, fiecare stat membru în cauză verifică corectitudinea atestărilor privind operațiunile menționate la alineatul (2) al doilea paragraf, desfășurate pe teritoriul său.

După caz, statul membru importator trimite statului membru în cauză copii ale atestărilor privind operațiunile desfășurate pe teritoriul celui din urmă și depuse de către importatorii autorizați. Atunci când se descoperă nereguli în timpul controalelor prevăzute la primul paragraf, statul membru în cauză informează autoritatea competentă din statul membru importator.

(4)   Statele membre comunică Comisiei dispozițiile adoptate pentru aplicarea alineatelor (1) și (2).

Anual, până la data de 31 ianuarie, statele membre comunică Comisiei sancțiunile impuse sau măsurile adoptate în urma neregulilor constatate în anul de comercializare anterior.

Statele membre trimit Comisiei, care le va înainta celorlalte state membre, numele și adresele autorităților responsabile cu emiterea licențelor și cu controalele prevăzute de prezentul articol.

Articolul 18

Regulamentul (CE) nr. 245/2001 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.

Articolul 19

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 193, 29.7.2000, p. 16. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 953/2006 (JO L 175, 29.6.2006, p. 1). Regulamentul (CE) nr. 1673/2000 va fi înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 (JO L 299, 16.11.2007, p. 1) începând cu data de 1 iulie 2008.

(2)  JO L 349, 24.12.1998, p. 1.

(3)  JO L 35 din 6.2.2001, p. 18. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1913/2006 (JO L 365, 21.12.2006, p. 52).

(4)  A se vedea anexa II.

(5)  JO L 141, 30.4.2004, p. 18. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 319/2008 (JO L 95, 8.4.2008, p. 63).

(6)  JO L 205, 3.8.1985, p. 5. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1913/2006.

(7)  JO L 270, 21.10.2003, p. 1.

---

---

---

---

7.6.2008

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 149/55

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 508/2008 AL COMISIEI

din 6 iunie 2008

privind definirea semințelor de cereale decorticate și a celor lustruite, aplicabilă regimului restituirii la export

(versiune codificată)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (1), în special articolul 170 alineatul (1), coroborat cu articolul 4,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CEE) nr. 821/68 al Comisiei din 28 iunie 1968 privind definirea semințelor de cereale decorticate și a celor lustruite, aplicabilă regimului restituirii la export (2) a fost modificat de mai multe ori și în mod substanțial (3). Este necesar, pentru motive de claritate și de raționalizare, să se codifice regulamentul menționat.

(2)

Restituirea la export trebuie să țină cont de calitatea produsului transformat din cereale care beneficiază de restituirea menționată pentru a se evita situația în care fondurile statului ar contribui la exportul unor produse de calitate inferioară. În acest sens, este necesar să se stabilească în mod precis și aplicabil în fiecare stat membru o definiție a boabelor de cereale care trebuie să beneficieze de restituirea acordată pentru „semințele decojite” și pentru „semințele lustruite”.

(3)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului de gestiune a organizării comune a piețelor agricole,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Pentru acordarea restituirii la export, semințele lustruite și semințele decojite sunt acele produse care respectă caracteristicile cuprinse în anexa I.

Articolul 2

Regulamentul (CEE) nr. 821/68 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 iulie 2008.

---

(1)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 361/2008 (JO L 121, 7.5.2008, p. 1).

(2)  JO L 149, 29.6.1968, p. 46. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 39/2007 (JO L 11, 18.1.2007, p. 11).

(3)  A se vedea anexa II.

---

---

---

---

7.6.2008

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 149/59

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 509/2008 AL COMISIEI

din 6 iunie 2008

de stabilire a cantității complementare finale de zahăr brut din trestie-de-zahăr originar din statele ACP și India destinate aprovizionării rafinăriilor în anul de comercializare 2007/2008

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 318/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului (1), în special articolul 29 alineatul (4) al doilea paragraf,

întrucât:

(1)

Articolul 29 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 318/2006 prevede suspendarea, pe durata anilor de comercializare 2006/2007, 2007/2008 și 2008/2009 și cu scopul de a garanta o aprovizionare adecvată a rafinăriilor Comunității, a taxelor de import pentru o cantitate complementară de zahăr din trestie-de-zahăr originar din statele menționate în anexa VI la regulamentul menționat.

(2)

Cantitatea complementară ar trebui stabilită în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 950/2006 al Comisiei din 28 iunie 2006 de stabilire a normelor de aplicare, pentru anii de comercializare 2006/2007, 2007/2008 și 2008/2009, privind importul și rafinarea produselor din sectorul zahărului în cadrul anumitor contingente tarifare și acorduri preferențiale (2), pe baza unui bilanț comunitar previzional și exhaustiv al aprovizionării cu zahăr brut.

(3)

Pentru anul de comercializare 2007/2008, bilanțul indică necesitatea de a importa o cantitate complementară de zahăr brut destinat rafinării a 286 597 de tone în echivalent de zahăr alb, pentru a satisface necesitățile de aprovizionare ale rafinăriilor Comunității. Această cantitate complementară include o estimare a cererilor de licențe de import din cursul ultimelor luni ale anului de comercializare 2007/2008, în ceea ce privește importurile menționate la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1100/2006 al Comisiei din 17 iulie 2006 de stabilire, pentru anii de comercializare 2006/2007, 2007/2008 și 2008/2009, a normelor de deschidere și de gestionare a contingentelor tarifare pentru zahărul brut din trestie destinat rafinării, originar din țările mai puțin dezvoltate, precum și a normelor de import al produselor enumerate la poziția tarifară 1701 originare din țările mai puțin dezvoltate (3).

(4)

Regulamentul (CE) nr. 1545/2007 al Comisiei din 20 decembrie 2007 de stabilire a cantității complementare de zahăr brut din trestie-de-zahăr originar din statele ACP și India pentru aprovizionarea rafinăriilor în perioada cuprinsă între 1 octombrie 2007 și 30 septembrie 2008 (4) și Regulamentul (CE) nr. 97/2008 al Comisiei din 1 februarie 2008 de stabilire a unei cantități complementare de zahăr brut din trestie-de-zahăr originar din statele ACP și India pentru aprovizionarea rafinăriilor în anul de piață 2007/2008 (5) au stabilit deja cantități complementare de 80 000 de tone și, respectiv, 120 000 de tone. Prin urmare, este oportun să se stabilească cantitatea finală de zahăr complementar de 86 597 de tone pentru anul de comercializare 2007/2008.

(5)

Aprovizionarea adecvată a rafinăriilor poate fi asigurată numai dacă sunt respectate acordurile tradiționale de export între țările beneficiare. Prin urmare, este necesară o defalcare în funcție de țări sau grupuri de țări beneficiare. Pentru India se deschide o cantitate de 6 000 de tone, ajungându-se astfel la o cantitate totală pentru India, pentru anul de comercializare 2007/2008, de 20 000 de tone, cantitate considerată rentabilă din punct de vedere economic. Cantitățile rămase ar trebui stabilite pentru statele ACP, care s-au angajat în mod colectiv să pună în aplicare reciproc procedurile de alocare a cantităților pentru a asigura aprovizionarea adecvată a rafinăriilor.

(6)

Înainte de importul zahărului complementar, rafinăriile trebuie să stabilească modalitățile de livrare și de transport împreună cu țările beneficiare și operatorii economici. Pentru a le permite acestora să pregătească în timp util depunerea cererii de obținere a licenței de import, este necesar ca prezentul regulament să intre în vigoare la data publicării.

(7)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a zahărului,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

În afară de cantitățile stabilite prin Regulamentele (CE) nr. 1545/2007 și (CE) nr. 97/2008, se stabilește o cantitate finală de 86 597 de tone de zahăr brut din trestie-de-zahăr complementar în echivalent de zahăr alb pentru anul de comercializare 2007/2008:

(a)	80 597 de tone exprimate în zahăr alb originar din statele enumerate în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 318/2006, cu excepția Indiei;

(b)	6 000 de tone exprimate în zahăr alb originar din India.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 58, 28.2.2006, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1260/2007 (JO L 283, 27.10.2007, p. 1).

(2)  JO L 178, 1.7.2006, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 371/2007 (JO L 92, 3.4.2007, p. 6).

(3)  JO L 196, 18.7.2006, p. 3.

(4)  JO L 337, 21.12.2007, p. 67.

(5)  JO L 29, 2.2.2008, p. 3.

---

7.6.2008

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 149/61

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 510/2008 AL COMISIEI

din 6 iunie 2008

de modificare a anexei VI la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului pentru anul de comercializare 2008/2009

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (1), în special articolul 59 alineatul (1) coroborat cu articolul 4,

întrucât:

(1)	Anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 stabilește cotele naționale și regionale de producție a zahărului, a izoglucozei și a siropului de inulină. Pentru anul de comercializare 2008/2009, cotele în cauză ar trebui modificate.

(2)	Modificările rezultă din alocarea unor cote de izoglucoză adiționale și suplimentare.

(3)

Cotele suplimentare posibile de izoglucoză care s-ar putea aloca la o dată ulterioară pentru anul de comercializare 2008/2009 în urma cererilor depuse de întreprinderi și aprobate în Italia, Lituania și Suedia vor fi luate în considerare cu ocazia următoarelor modificări ale cotelor prevăzute în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 înainte de sfârșitul lunii februarie 2009.

(4)

Modificările rezultă, de asemenea, din aplicarea articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 320/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 de instituire a unui regim temporar de restructurare a industriei zahărului în Comunitatea Europeană și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 privind finanțarea politicii agricole comune (2), care prevede acordarea unui ajutor de restructurare pentru întreprinderile care renunță la cotele proprii, precum și din aplicarea articolului 4a alineatul (4) din același regulament, care prevede o reducere definitivă a cotelor alocate întreprinderilor în cazul în care producătorii depun cereri de ajutor de restructurare. De aceea este necesar să se ia în considerare cotele la care s-a renunțat sau care s-au redus ca rezultat al cererilor producătorilor pentru anul de comercializare 2008/2009 în cadrul regimului de restructurare.

(5)	Prin urmare, anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 ar trebui modificată în consecință.

(6)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se înlocuiește cu textul anexei la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 361/2008 (JO L 121, 7.5.2008, p. 1).

(2)  JO L 58, 28.2.2006, p. 42. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1261/2007 (JO L 283, 27.10.2007, p. 8).

---

---

7.6.2008

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 149/63

---

DECIZIA CONSILIULUI

din 7 aprilie 2008

privind semnarea și aplicarea în mod provizoriu a Acordului între Comunitatea Europeană și Guvernul Australiei privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene

(2008/420/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 80 alineatul (2) coroborat cu articolul 300 alineatul (2) primul paragraf prima teză,

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)	La 5 iunie 2003, Consiliul a autorizat Comisia să deschidă negocieri cu țări terțe privind înlocuirea anumitor dispoziții din acordurile bilaterale existente cu un acord comunitar.

(2)

În numele Comunității, Comisia a negociat un acord cu Guvernul Australiei privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene, denumit în continuare „acordul”, în conformitate cu mecanismele și directivele din anexa la decizia Consiliului de autorizare a Comisiei să deschidă negocieri cu țări terțe privind înlocuirea anumitor dispoziții din acordurile bilaterale existente cu un acord comunitar.

(3)	Sub rezerva încheierii sale la o dată ulterioară, acordul ar trebui să fie semnat și aplicat în mod provizoriu,

DECIDE:

Articolul 1

Semnarea Acordului între Comunitatea Europeană și Guvernul Australiei privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene se aprobă prin prezenta decizie, în numele Comunității, sub rezerva deciziei Consiliului privind încheierea acordului în cauză.

Textul acordului se anexează la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat prin prezenta decizie să desemneze persoana (persoanele) abilitată (abilitate) să semneze acordul, în numele Comunității, sub rezerva încheierii sale.

Articolul 3

Până la intrarea sa în vigoare, acordul se aplică, în mod provizoriu, începând cu prima zi a primei luni următoare datei la care părțile și-au notificat reciproc îndeplinirea procedurilor necesare în acest scop.

Articolul 4

Președintele Consiliului este autorizat prin prezenta decizie să înainteze notificarea prevăzută la articolul 7 alineatul (2) al acordului.

---

---