30.4.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 116/1

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a sumelor forfetare la import din țările terțe, pentru produsele și termenele menționate în anexa acestuia.

(2)

În conformitate cu criteriile menționate anterior, sumele forfetare la import trebuie stabilite la nivelurile prevăzute în anexa la prezentul regulament,

30.4.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 116/3

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1266/2007 al Comisiei (2) stabilește reglementări pentru controlul, monitorizarea, supravegherea și restricțiile privind deplasarea animalelor, în legătură cu febra catarală ovină, către și dinspre zonele cu acces reglementat. De asemenea, Regulamentul stabilește condițiile de derogare de la interdicția de ieșire, aplicabilă deplasărilor de animale susceptibile, de material seminal, ovule și embrioni aparținând acestora, prevăzută de Directiva 2000/75/CE.

(2)

În lumina noilor informații științifice acumulate recent despre patogeneza virusului febrei catarale ovine, în legătură cu posibila transmitere transplacentară a febrei catarale ovine, trebuie să se ia anumite măsuri de precauție pentru prevenirea unei posibile răspândiri a bolii prin intermediul animalelor gestante sau anumitor animale nou-născute.

(3)

Animalele care au fost imune înainte de inseminarea artificială sau împerechere, datorită vaccinării cu un vaccin cu virus inactivat sau datorită imunității naturale, sau care au fost protejate împotriva atacurilor vectorilor pentru o anumită perioadă și au fost supuse anumitor teste de laborator cu rezultate negative nu se consideră că ar prezenta vreun risc semnificativ în ceea ce privește febra catarală ovină. Ar trebui, prin urmare, să existe posibilitatea derogării de la interdicția de ieșire numai pentru astfel de animale gestante sigure.

(4)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1266/2007 ar trebui modificat în consecință. Prevederile acestui regulament trebuie, totuși, să fie reexaminate în viitorul apropiat, în lumina noilor cunoștințe care devin disponibile.

(5)

În cazul în care derogările de la interdicția de ieșire, valabile pentru deplasările de animale din speciile susceptibile din zonele cu acces reglementat, se aplică animalelor destinate comerțului intracomunitar sau pentru export într-o țară terță, certificatele de sănătate prevăzute de Directiva 64/432/CEE a Consiliului (3), Directiva 91/68/CEE a Consiliului (4), Directiva 92/65/CEE a Consiliului (5) și la care se referă Decizia 93/444/CEE a Comisiei (6) urmează să includă o trimitere la Regulamentul (CE) nr. 1266/2007. Este oportun să se adauge o mențiune suplimentară tuturor acestor certificate de sănătate, pentru a fi mai bine explicate condițiile de sănătate animală care permit derogarea animalelor gestante de la interdicția de ieșire.

(6)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

1.

La punctul 1, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Animalele au fost închise până la momentul expedierii în timpul perioadei sezoniere fără vectori, definită în conformitate cu anexa V, într-o zonă indemnă de febră catarală ovină timp de cel puțin 60 de zile anterioare deplasării și au fost supuse unui test de identificare a agentului, în conformitate cu Manualul de teste de diagnosticare și vaccinuri pentru mamifere al Organizației Internaționale pentru Sănătate Animală (OIE) (7) (denumit în continuare «Manualul pentru animalele terestre al OIE»), fiind testate negativ, testele fiind efectuate cu cel mult șapte zile anterioare datei circulației.

2.

Se adaugă următoarele alineate:

„Pentru animale gestante, cel puțin una dintre condițiile prezentate la punctul 5 literele (b), (c) și (d) și punctele 6 și 7 trebuie să fie respectată înainte de inseminare sau împerechere, sau este respectată condiția prezentată la punctul 3, testul fiind efectuat cu cel mult șapte zile anterioare datei circulației.

Dacă animalele sunt destinate comerțului intracomunitar sau exportului către o țară terță, la certificatele sanitar-veterinare corespunzătoare prevăzute în Directivele 64/432/CEE, 91/68/CEE și 92/65/CEE sau la care se face referire în Decizia 93/444/CEE, în cazul în care acestea sunt aplicabile, ar trebui adăugat unul dintre următoarele texte suplimentare:

«Animalul (Animalele) nu este (sunt) gestant(e).», sau

«Animalul (Animalele) poate (pot) fi gestant(e) și respectă condiția (condițiile) … [prezentate la punctul 5 literele (b), (c) și (d) și punctele 6 și 7 înainte de inseminare sau împerechere, sau prezentate la punctul 3; indicați mențiunile corespunzătoare].»”

30.4.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 116/5

(1)

Anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 194/2008 enumeră persoanele, grupurile și entitățile cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice în conformitate cu regulamentul menționat anterior.

(2)

Anexa VII la Regulamentul (CE) nr. 194/2008 enumeră întreprinderile aflate în proprietatea sau controlate de guvernul Birmaniei/Myanmar sau de membri ai guvernului sau persoane asociate cu aceștia, care fac obiectul restricțiilor existente privind investițiile în temeiul regulamentului menționat.

(3)

Poziția comuna 2008/349/PESC din 29 aprilie 2008 (2) modifică anexa II și anexa III la Poziția comuna 2006/318/PESC din 27 aprilie 2006. Anexele VI și VII la Regulamentul (CE) nr. 194/2008 trebuie, prin urmare, modificate în consecință.

(4)

Pentru a garanta eficiența măsurilor prevăzute în prezentul regulament, acesta trebuie să intre în vigoare de îndată,

30.4.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 116/17

(1)

În conformitate cu articolul 31 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999, diferența dintre prețurile produselor enumerate la articolul 1 din regulamentul menționat anterior pe piața mondială și prețurile acelor produse pe piața comunitară poate fi acoperită printr-o restituire la export.

(2)

Având în vedere situația actuală de pe piața laptelui și a produselor lactate, nu ar trebui fixată, în consecință, nicio restituire la export.

(3)

Acordul pentru comerț, dezvoltare și cooperare dintre Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Africa de Sud, pe de altă parte („ACDC”) aprobat prin Decizia 2004/441/CE a Consiliului (2), a intrat în vigoare la 1 mai 2004. În contextul negocierilor cu privire la liberalizarea accelerată a comerțului cu brânzeturi dintre Comunitatea Europeană și Africa de Sud, s-a convenit ca brânza comercializată de ambele părți să nu beneficieze de nicio restituire la export.

(4)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a laptelui și a produselor lactate,

30.4.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 116/21

(1)

Valorile prețurilor reprezentative și ale taxelor suplimentare aplicabile la importul de zahăr alb, zahăr brut și de anumite siropuri pentru anul de comercializare 2007/2008 au fost stabilite de Regulamentul (CE) nr. 1109/2007 al Comisiei (3). Aceste prețuri și taxe au fost modificate ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 350/2008 al Comisiei (4).

(2)

Datele de care dispune în prezent Comisia duc la modificarea valorilor respective, în conformitate cu regulile și normele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 951/2006,

30.4.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 116/23

(1)

La 20 decembrie 2007, Consiliul a adoptat Decizia 2007/868/CE de punere în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 privind măsurile restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului, prin care se stabilește, de asemenea, o listă actualizată a persoanelor și a entităților cărora li se aplică regulamentul respectiv.

(2)

Consiliul a stabilit că nu mai există motive pentru menținerea anumitor persoane pe lista de persoane, grupuri sau entități cărora li se aplică Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 și că lista ar trebui adaptată în consecință,

30.4.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 116/25

(1)

La 20 decembrie 2007, Consiliul a adoptat Decizia 2007/868/CE (2).

(2)

La 25 februarie 2008, Consiliul a furnizat dlui Jose Maria SISON o expunere de motive actualizată privind menținerea acestuia pe lista de persoane, grupuri și entități care fac obiectul măsurilor restrictive prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 și l-a invitat pe dl SISON să își prezinte observațiile în termen de o lună. Dl SISON a prezentat observații Consiliului, printr-o scrisoare datată 24 martie 2008, pe care Consiliul le-a luat în considerare.

(3)

Consiliul a concluzionat că dl SISON a fost implicat în acte de terorism în înțelesul articolului 1 alineatele (2) și (3) din Poziția comună 2001/931/PESC din 27 decembrie 2001 privind aplicarea de măsuri specifice pentru combaterea terorismului (3) și că au fost luate decizii cu privire la dl SISON de către o autoritate națională competentă în înțelesul articolului 1 alineatul (4) din respectiva poziție comună. De asemenea, Consiliul a concluzionat că mențiunile pentru dl SISON și pentru Partidul Comunist din Filipine de pe lista de persoane, grupuri și entități cărora li se aplică Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 ar trebui modificate astfel încât să reflecte expunerea de motive actualizată.

(4)

Prin urmare, Consiliul consideră că dl SISON ar trebui să continue să facă obiectul măsurilor restrictive specifice prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 2580/2001,

30.4.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 116/26

(1)

În martie 2002, Huta Buczek, denumită în continuare „TB-HB”, a prezentat autorităților poloneze un program de restructurare. La 7 mai 2003, TB-HB a fost redenumită Technologie Buczek S.A. (denumită în continuare „TB”).

(2)

La 5 noiembrie 2002, Consiliul de miniștri din Polonia a aprobat programul de restructurare și dezvoltare pentru industria siderurgică poloneză până în 2006 (denumit în continuare „programul național de restructurare” sau „PNR”). Acest plan permite, în principal, acordarea unor ajutoare de stat industriei siderurgice din Polonia în vederea restructurării acesteia în perioada 1997-2006, ajutoare în valoare de până la 3,387 miliarde PLN (846 milioane EUR) (3).

(3)

PNR-ul a fost prezentat Uniunii Europene, iar la 25 martie 2003 acesta a fost evaluat de către Comisie. În urma acestei evaluări, Comisia a prezentat Consiliului o propunere de decizie privind prelungirea perioadei de grație, astfel încât sectorul siderurgic din Polonia să obțină ajutoare de stat în cadrul acordului european (care, inițial, era valabil numai până în 1997) până la aderarea Poloniei la UE, cu condiția ca beneficiarii să devină viabili până în 2006. Această propunere a fost aprobată de Consiliu în iulie 2003 (4).

(4)

Astfel, UE a permis Poloniei, fără a aduce atingere normelor sale (5), să acorde industriei siderurgice ajutoare pentru restructurare. Această decizie a fost inclusă într-un protocol la tratatul de aderare, protocolul nr. 8 privind restructurarea industriei siderurgice din Polonia. (6) Acest protocol autoriza acordarea de ajutoare de stat unui număr de opt societăți enumerate în anexa 1 la protocolul nr. 8, printre care TB-HB, ajutoare care să nu depășească 3,387 miliarde PLN până la sfârșitul anului 2003.

(5)

Pentru a asigura respectarea condițiilor prevăzute în protocol, protocolul nr. 8 stabilește dispoziții detaliate privind modalitățile de punere în aplicare și de monitorizare. Printre altele, Polonia trebuie să prezinte, de două ori pe an, rapoarte de monitorizare; în 2003, 2004, 2005 și 2006, evaluarea rezultatelor monitorizării (7) a fost făcută de un consultant independent. Rapoartele privind activitatea TB au fost prezentate în februarie 2004 și aprilie 2005. Acestea au făcut obiectul unor discuții între autoritățile poloneze și beneficiarii ajutorului și au fost aprobate de serviciile Comisiei și de autoritățile poloneze.

(6)

În septembrie 2005, TB și-a modificat PIA (denumit în continuare „PIA 2005”) și apoi l-a prezentat Comisiei, solicitând aprobarea acestuia, în temeiul punctului 10 din protocolul nr. 8. Însă faptul că, ulterior, societatea a modificat acest plan de mai multe ori și că, din 2006, aceasta se află în lichidare a făcut ca această cerere să fie lipsită de obiect.

(7)

După evaluarea independentă din 2005, în care se menționa faptul că TB a acumulat datorii față de creditorii publici și nu a devenit viabilă, serviciile Comisiei, prin scrisorile din 29 martie 2005, 1 august 2005 și 2 decembrie 2005, au solicitat informații suplimentare autorităților poloneze, care le-au răspuns prin scrisorile din 23 iunie 2005, 28 septembrie 2005 și 14 februarie 2006.

(8)

Prin scrisoarea din 7 iunie 2006, Comisia a informat Polonia că a decis să inițieze procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE privind ajutorul menționat mai sus.

(9)

Decizia Comisiei de inițiere a procedurii a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (8). Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile privind ajutorul.

(10)

Comisia nu a primit observații din partea terților.

(11)

Autoritățile poloneze au răspuns prin scrisorile din 18 septembrie 2006, 2 octombrie 2006 și 20 octombrie 2006. Serviciile Comisiei au solicitat autorităților poloneze informații suplimentare prin scrisorile din 6 noiembrie 2006, 18 decembrie 2006 și 15 martie 2007. Autoritățile poloneze au răspuns prin scrisorile din 24 noiembrie 2006, 23 ianuarie 2007 și 23 mai 2007. La 13 decembrie 2006 a avut loc o întâlnire între autoritățile poloneze și serviciile Comisiei.

(12)

TB este un producător polonez de țevi situat în orașul Sosnowiec din regiunea Silezia, care, până în 2006, fabrica țevi sudate laminate și țevi laminate cu aliaj bogat din oțel, considerate produse siderurgice, în sensul normelor comunitare privind ajutoarele de stat (9). TB are o capacitate totală de producție de aproximativ 60000 de tone (10). Laminorul de țevi sudate este format din patru linii de sudare (W 1.5, W2, modernizată în 1993 și în 2001, W3, pusă în funcțiune în 1999, și W4, pusă în funcțiune în 2003) și două linii de tăiere (dintre care una pusă în funcțiune în 2004). În plus, TB a mai exploatat până în 2005 și o instalație de tip laminor cu valțuri.

(13)

TB este o societate pe acțiuni care în 2004 deținea un capital propriu de aproximativ 20 milioane PLN (5 milioane EUR). Acționarul majoritar al TB, cu aproximativ 78,1 % din acțiuni, este Górnośląski Fundusz Restrukturyzacyjny S.A. (Fondul de restructurare din Silezia Superioară, denumit în continuare „GFR”), al cărei acționar principal a fost până la 30 decembrie 2005, cu 51,3 % din acțiuni, Eurofaktor SA (denumit în continuare „EF”). Acționarii EF sunt investitori privați, printre care Bonum Sp. z o.o. (37,25 %), ING TFI (13,40 %), Polmetal Sp. z o.o. (11,31 %), Stabilo Group Sp. z o.o. (10,93 %). EF și-a vândut acțiunile societății Stabilo Group Sp. z o.o. Trezoreria națională era acționar minoritar al GFR.

(14)

În prezent, TB deține patru filiale care desfășoară activități economice semnificative:

(15)

În 2002, pentru depășirea dificultăților financiare, TB-HB a elaborat un plan individual de afaceri (denumit în continuare „PIA 2002”). Astfel cum se menționa în decizia de inițiere a procedurii, planul operațional de restructurare prevedea concentrarea activității întreprinderii pe producția de țevi sudate calibrate pentru aplicații speciale, fabricate din platbandă de oțel acoperită cu ALU sau galvanizată. În acest scop, era prevăzută achiziționarea unor echipamente suplimentare (11).

(16)

Planul de afaceri prevedea investiții în valoare totală de 25 milioane PLN. Pe lângă investițiile principale pentru producerea și procesarea țevilor pentru aplicații în industria automobilelor și liniile de producție pentru țevi sudate, acest plan prevedea proiecte precum informatizarea, modernizarea altor proiecte minore și cumpărarea de active fixe. De asemenea, ar fi fost necesare și investiții în departamentul laminate, dar acestea au fost considerate nerealiste și, prin urmare, au fost amânate.

(17)

Planul includea, de asemenea, un program de reducere a costurilor care prevedea o scădere a numărului de angajați de la 532 la 407. În acest sens, costurile totale prevăzute pentru perioada 2002-2006 s-au ridicat la 2 910 000 PLN. Pentru disponibilizarea a 161 de persoane, era prevăzut un ajutor public extern de 823 000 PLN, reprezentând un echivalent-subvenție net de 597 000 PLN. În plus, era prevăzut un ajutor de 2,754 milioane PLN pentru cercetare și dezvoltare (denumite în continuare „C&D”): în 2002, 1 250 000 PLN, reprezentând un echivalent-subvenție net de 900 000 PLN, iar, în 2003, 2 540 000 PLN, reprezentând un echivalent-subvenție net de 1 854 000 PLN (12).

(18)

În cele din urmă, o restructurare financiară în valoare de 8,411 milioane PLN (echivalent-subvenție net) era prevăzută sub forma unei anulări a datoriilor în valoare de aproximativ 3,392 milioane PLN [în principal impozite imobiliare datorate primăriei și sume mai mici datorate administrației financiare și instituției de asigurări sociale (Zakład Ubezpieczeń Społecznych, denumită în continuare „ZUS”)]. Era prevăzută, de asemenea, o reeșalonare a unor datorii în valoare de 6,014 milioane PLN către ZUS și Fondul de stat pentru reabilitarea persoanelor cu handicap (Państwowy Fundusz Rehabilitacji Osób Niepełnosprawnych, denumit în continuare „PFRON”), reprezentând un echivalent-subvenție net de 5,019 milioane PLN [5,001 milioane PLN (ZUS) + 18 000 (PFRON)]. Obiectivul restructurării financiare era cumpărarea de materiale și menținerea activității de producție a întreprinderii (13).

(19)

Programul de restructurare prevedea, în principiu, următoarele ajutoare:

Tabelul 1

Ajutoare acordate societății TB în perioada 2002-2003

(20)

În plus, planul de restructurare menționa că, în perioada 1997-2001, HB-TB primise ajutoare de stat în valoare de 4 422 411 PLN (echivalent-subvenție net). Cea mai mare parte a ajutoarelor era destinată cercetării și dezvoltării (3 243 626 PLN). Un ajutor de 196 800 PLN era destinat protecției mediului, 132 240 PLN erau ajutoare pentru formare profesională, iar diferența de 849 746 PLN, ajutoare pentru „procesul de restructurare” sau „ajutoare ad hoc” (15).

(21)

Astfel, pentru TB, erau prevăzute ajutoare în valoare totală de 16 184 411 PLN, care au fost aprobate în temeiul PNR și al protocolului nr. 8.

(22)

Conform consultantului independent, în perioada 2002-2003 societatea a primit numai 2,235 milioane PLN din ajutorul de stat (echivalent-subvenție net) (16). Din această sumă, 2,045 milioane PLN erau alocate C&D, iar 190 400 PLN, restructurării de personal (17).

(23)

În plus, PIA 2005 menționa faptul că, pentru perioada 2004-2006, TB a obținut o subvenție de stat în valoare de 877 000 PLN pentru restructurarea de personal (18). Autoritățile poloneze au explicat că guvernul a acordat fonduri pentru a ajuta lucrătorii concediați din siderurgie să reintre pe piața forței de muncă, oferindu-le cursuri de calificare și acordându-le compensații care să acopere parțial veniturile reduse datorate pensionării anticipate. În amendamentul din decembrie 2003 la legea din 24 august 2001 privind restructurarea industriei siderurgice se clarifica faptul că unicul beneficiar al acestor fonduri este angajatul, angajatorul reprezentând un simplu intermediar care transferă resursele bugetare către lucrătorii concediați.

(24)

Restructurarea TB nu s-a derulat așa cum prevedea planul de restructurare; acest lucru a condus la falimentul firmei în 2006, faliment care s-a datorat mai multor motive:

(25)

TB nu a putut obține anularea datoriilor prevăzută în PIA.

(26)

Anularea datoriilor către ZUS, primăria Sosnowiec și administrația financiară, în valoare de 3 392 000 PLN, trebuia să fie acordată în temeiul legii din 30 august 2002 privind restructurarea anumitor datorii publice ale întreprinderilor (denumită în continuare „legea din 30 august 2002”) (19). Această lege oferea posibilitatea societăților aflate în dificultate financiară să își restructureze datoriile publice sub forma unor scutiri de datorii. Conform acestei legi, societatea interesată trebuia să depună o cerere însoțită de un plan de restructurare la fiecare autoritate publică ale cărei creanțe urmau să fie restructurate (denumite în continuare și „autoritate de restructurare”).

(27)

După ce constata că planul de restructurare propus putea duce la o redresare a situației financiare a societății, autoritatea de restructurare emitea o „decizie privind condițiile de restructurare”, însoțită de o listă cu datoriile acoperite de restructurare. În cazul în care societatea îndeplinea toate condițiile impuse de decizie, și anume achitarea unei taxe de restructurare, prezentarea unui plan de restructurare și dovada că nu are alte arierate, autoritatea de restructurare era obligată să emită o decizie „finală” prin care se acorda anularea datoriilor enumerate în decizia privind condițiile de restructurare („decizia finală de restructurare”).

(28)

Totuși, această decizie finală nu putea fi emisă mai devreme de un an de la adoptarea deciziei privind condițiile de restructurare și necesita avizul pozitiv al președintelui Oficiului concurenței și protecției consumatorilor (autoritatea poloneză în domeniul concurenței, denumită în continuare „OCPC”) cu privire la compatibilitatea între scutirea de datorii și dispozițiile privind ajutoarele de stat. După adoptarea deciziei privind condițiile de restructurare și înainte de a fi luată decizia finală de restructurare, societățile trebuiau să înregistreze ca arierate datoriile care urmau să fie anulate. În plus, se acumulau dobânzi de penalizare. Din punctul de vedere al Comisiei, această procedură permitea anularea datorilor numai după ce se constata că societatea își punea efectiv în aplicare programul de restructurare.

(29)

Comisia a fost informată că ZUS, primăria Sosnowiec și administrația financiară nu au procedat la anularea acestor datorii.

(30)

Încercările TB de a obține anularea datoriilor față de primăria Sosnowiec (datorii legate de impozitul imobiliar de 2 964 000 PLN) au fost respinse de OCPC, deoarece fuseseră solicitate după 31 decembrie 2003, protocolul nr. 8 interzicând acordarea de ajutoare de stat societăților din industria siderurgică după această dată. În consecință, la 28 aprilie 2004, OCPC a declarat că nu se putea acorda anularea datoriilor, care era deja prevăzută, deoarece acest lucru ar fi încălcat dispozițiile protocolului nr. 8. Din aceleași motive, la 6 februarie 2004, OCPC a emis un aviz negativ privind anularea datoriilor TB față de PFRON.

(31)

Cererea TB privind anularea datoriilor față de administrația financiară (163 000 PLN) a fost respinsă. În conformitate cu legea din 30 august 2002, această anulare ar fi putut avea loc numai în cazul în care societatea nu ar fi achitat „taxa de restructurare” (în valoare de 15 % din valoarea datoriilor care urmau a fi anulate) sau dacă societatea ar fi avut alte arierate față de administrația financiară.

(32)

În cele din urmă, așa cum reiese din planul de afaceri 2005, restructurarea datoriilor față de ZUS (265 000 PLN) nu a avut loc din motive financiare. Astfel cum s-a explicat mai sus (considerentul (26)), pentru a beneficia de anularea datoriilor în temeiul legii din 30 august 2002, societatea ar fi trebuit să achite sau să reeșaloneze toate celelalte datorii publice care nu erau incluse în restructurare. De aceea, PIA 2002 prevedea o eșalonare a datoriilor în valoare de 6 420 000 PLN. Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că fie TB nu a ajuns la un acord cu ZUS privind plata eșalonată, fie ZUS a emis o decizie pe care TB nu a respectat-o.

(33)

În perioada 2001-2006, TB a acumulat datorii publice față de ZUS, primăria Sosnowiec, administrația financiară și PFRON. Datoriile au început să se acumuleze în 2001 și au crescut constant până în decembrie 2002. După o scurtă perioadă de stabilizare, datoriile au continuat să crească în perioada februarie 2002-noiembrie 2003. Numai în perioada noiembrie 2003-octombrie 2004 societatea și-a achitat din nou datoriile, probabil pentru a respecta cerințele legii din 30 august 2002 în vederea anulării datoriilor sale. Cu toate acestea, în noiembrie 2004, datoriile societății au început să crească din nou.

(34)

După încercarea nereușită de a obține anularea datoriilor, în toamna anului 2004, TB a înregistrat datorii restante de aproximativ 20 milioane PLN. Acest fapt a fost confirmat în cel de-al patrulea raport de monitorizare întocmit de autoritățile poloneze pentru 2004, din 8 martie 2005, care prezenta în detaliu obligațiile neachitate după cum urmează:

Tabelul 2

Datoriile TB prezentate în raportul de monitorizare întocmit de autoritățile poloneze din martie 2005

(35)

Astfel, la sfârșitul anului 2004, datoriile TB față de creditorii publici ajunseseră la aproximativ 20 milioane PLN. Autoritățile poloneze au arătat că, în 2004, TB reușise să achite aproximativ 5 milioane PLN (1,2 milioane PLN către ZUS și 3,8 milioane PLN către primărie) din vânzarea de active neproductive. Însă, potrivit raportului, datoriile au început să crească din nou după 2004, iar în ianuarie 2005, acestea au ajuns la 21,1 milioane PLN.

(36)

În consecință, autoritățile poloneze au rectificat suma menționată mai sus: 20,761 milioane PLN la sfârșitul lui 2004. La 31 martie 2005, această sumă ajunsese la 22,43 milioane PLN, iar la 30 iunie 2005, la 22,91 milioane PLN. Ulterior, se pare că societatea a reușit să vândă câteva active și și-a redus valoarea datoriilor, care, la sfârșitul anului 2005, se ridicau la 20,87 milioane PLN. Cu toate acestea, la mijlocul anului 2006 aceasta a crescut din nou, ajungând la 22,11 milioane PLN și la 22,67 PLN în august 2006, când s-a declarat falimentul.

(37)

Potrivit informațiilor obținute de Comisie, în 2004 TB nu a prezentat niciun alt plan global de restructurare pentru reeșalonarea datoriilor.

(38)

Potrivit legii, autoritățile publice, în calitate de creditori, au întreprins acțiuni pentru a-și recupera creanțele. De exemplu, primăria Sosnowiec și ZUS au înghețat conturile bancare ale societății pentru a-și recupera creanțele. Cu toate acestea, această măsură nu a fost eficientă, deoarece toate resursele financiare din conturi erau destinate plății salariilor angajaților.

(39)

În consecință, datoriile restante sunt recuperate în principal prin ipotecarea imobilelor și dobândirea unui uzufruct permanent asupra terenurilor. În plus, se pare că primăria a obținut transferarea mai multor active, în temeiul articolului 66 din legea fiscală.

(40)

Astfel, rambursarea datoriilor către ZUS a fost executată prin constituirea unei ipoteci în valoare de 25 milioane PLN. În plus, ZUS deține gajuri asupra activelor de producție în valoare de aproximativ 12 milioane PLN, dintre care 9,5 milioane PLN sunt gajuri de prim rang (printre care un gaj de prim rang asupra liniei de sudat W-3, în valoare de peste 7 milioane PLN).

(41)

În mai 2007, administratorul judiciar a anunțat lista datoriilor confirmate ale TB, aflată în stare de faliment: acestea se ridică la o valoare totală de 63 milioane PLN. Această sumă include datoriile publice, principalul creditor fiind EF, cu 35,9 milioane PLN.

(42)

TB nu a pus complet în aplicare planul său de investiții în valoare de 25 milioane PLN, astfel cum era prevăzut, ci a cheltuit aproximativ 10 milioane PLN pentru investiții și a alocat fonduri suplimentare pentru cercetare și dezvoltare.

(43)

TB a făcut anumite investiții prevăzute în PIA. În 2003 și 2004, investițiile s-au concentrat pe dezvoltarea producției de țevi pentru aplicații în industria de automobile. Astfel, în 2003 a pus în funcțiune o linie de sudare a țevilor acoperite cu ALU (pentru 3 207 000 PLN), iar în 2004, o linie de tăiere care a permis producția de țevi mici (733 000 PLN). În plus, au fost modernizate liniile existente de sudare (1 063 000 PLN), precum și câteva clădiri (1 379 000 PLN, inclusiv sistemul de încălzire) necesare pentru desfășurarea activității legate de industria de automobile. Astfel, o sumă de 6,383 milioane PLN a fost investită în perioada 2002-2005 în activitatea legată de industria de automobile. Autoritățile poloneze au confirmat că toate investițiile se referă la active care, între timp, au fost închiriate societății BA (20).

(44)

În plus, aproximativ 3,5 milioane PLN au fost alocate altor investiții privind sisteme IT, cumpărării altor bunuri de capital și altor proiecte (21).

(45)

În plus, o sumă suplimentară de 12-13 milioane PLN era prevăzută pentru 2005 și 2006 pentru lansarea unei producții de elemente de conducte din crom și pentru achiziționarea unei noi linii de sudare în 2006 (aproximativ 6 milioane PLN). Potrivit informațiilor deținute de Comisie, această linie nu a mai fost achiziționată.

(46)

TB nu a reușit să-și depășească dificultățile financiare și nu a obținut niciun credit bancar.

(47)

Pe perioada restructurării, TB nu a putut obține sprijin financiar nici din partea creditorilor, nici a instituțiilor financiare locale (22). De fapt, încă din 2003, banca a redus instrumentele de credit oferite TB. Această situație a fost depășită datorită unui investitor financiar, GFR, care a preluat un număr semnificativ de datorii, ce au fost convertite în credite pe termen lung. Cu toate acestea, TB nu a reușit nici în 2004 să obțină credite bancare (23).

(48)

Acest fapt se datorează în principal faptului că TB nu a reușit să devină profitabilă în niciun moment al perioadei de restructurare, aceasta în ciuda evoluției extrem de pozitive a pieței.

(49)

De fapt, în 2003, așa cum arată rapoartele independente de monitorizare, TB a înregistrat vânzări de numai 30000 tone de țevi, rămânând cu mult sub obiectivul de 48000 tone de țevi (24). În plus, întreprinderea se lupta cu tarifele impuse benzilor laminate la cald, materia primă principală, și o strategie nereușită de promovare a prețurilor, ceea ce a condus la reducerea veniturilor. În consecință, TB a încheiat anul 2004 cu o marjă operațională negativă de 5 milioane PLN (cifra de afaceri fiind de 92 milioane PLN). Prin urmare, societatea nu a îndeplinit condițiile de rentabilitate impuse de Comisie. În raportul de sinteză din ianuarie 2004, consultantul independent al Comisiei a concluzionat că TB „desfășoară în continuare activități comerciale, dar este insolvabilă” (25).

(50)

Al treilea raport de monitorizare întocmit de autoritățile poloneze în septembrie 2004 indica, de asemenea, faptul că lichiditatea financiară a TB era redusă și că excedentul său financiar nu putea acoperi ratele de credit cu dobânzi, ceea ce făcea ca riscul ca firma să fie în incapacitate de plată să fie ridicat (26). Al patrulea raport întocmit de autoritățile poloneze în 2004 menționa în detaliu datoriile restante (a se vedea considerentul (34)) și faptul că societatea nu primise niciun ajutor din partea instituțiilor financiare, nu făcuse reduceri de personal și nici nu atinsese nivelul de producție prevăzut. În plus, în ceea ce privește situația financiară a întreprinderii, iată concluzia raportului: „Dintre toate societățile aparținând grupului analizat, Technologie Buczek Sp. z o.o. prezenta cel mai ridicat risc de pierdere a lichidității financiare. Acest risc nu era atenuat de realizarea de profit net din activitatea comercială derulată, deoarece aceasta nu aducea venituri suplimentare. […] Existența riscului a fost demonstrată de un nivel ridicat de active finanțate din obligații, inclusiv o cotă semnificativă de datorii restante către instituții publice. Această situație a făcut ca deținătorii de capital să nu fie interesați să facă investiții în firmă, fapt demonstrat de dificultățile companiei de a obține credite bancare.”

(51)

Opinia autorităților poloneze a fost confirmată de raportul independent de monitorizare din mai 2005 (27). Potrivit acestui raport, în 2004, în ciuda creșterii înregistrate pe piața siderurgică și a creșterii prețului la oțel (prețurile au fost cu 30 % mai mari decât prețurile prevăzute), TB a înregistrat o marjă operațională negativă, iar vânzările au fost cu 20 % mai mici decât cele estimate. În consecință, consultantul a concluzionat că „având în vedere performanțele sale din 2003 și 2004, exista un risc important ca societatea să nu devină viabilă până la sfârșitul anului 2006” (28).

(52)

În septembrie 2005, al cincilea raport întocmit de autoritățile poloneze a confirmat faptul că „TB își pierduse lichiditatea financiară”. De asemenea, a fost subliniat faptul că această situație se datora desprinderii activității de laminare (29).

(53)

TB și-a schimbat de mai multe ori consiliul de administrație și strategia comercială.

(54)

TB a încercat să aplice diverse modificări structurale la nivelul societății. Consiliul a fost revocat de mai multe ori, în 2003, în 2005 (în februarie și octombrie) și în 2006.

(55)

La sfârșitul anului 2003, în septembrie 2005 și la începutul lui 2006, TB și-a schimbat strategia de restructurare. Odată cu PIA 2005, strategia a fost modificată în mod vizibil, în sensul reducerii activității TB la țevile de oțel acoperite cu ALU și la țevile din oțel crom. În acest scop, numărul angajaților trebuia redus la 267. Potrivit noii variante PIA, TB trebuia să întrerupă producția neprofitabilă de țevi laminate cu aliaj bogat și de țevi sudate. De asemenea, societatea a încetat producția de țevi sudate din benzi HR.

(56)

În plus, autoritățile poloneze au menționat, în scrisoarea din 14 februarie 2006, că, încă din 2006, TB intenționa ca din 2007 să pună capăt activității de producție și dorea să aibă un rol exclusiv de societate de administrare. De altfel, TB urma să înființeze o nouă societate care urma să fie lider polonez în producția de țevi de aluminiu și crom pentru industria construcțiilor de mașini. În acest scop, urma să fie înființată o societate separată, întrucât „restructurarea activelor și a resurselor financiare ale TB […] împiedică stabilizarea financiară, rambursarea arieratelor bugetare și obținerea de credite care să permită accesul la surse de finanțare mai ieftine (30).” Această societate urma să utilizeze liniile de sudură W-4 și W-2, închiriindu-le de la TB, precum și personalul, care urma să fie transferat de la TB (cu excepția câtorva lucrători rămași să administreze TB). De asemenea, infrastructura necesară fusese transferată din activele TB. Utilajele de sudură rămase urmau să fie vândute din motive de restructurare a activelor. Având în vedere că producția urma să înceteze până la sfârșitul anului 2006, Comisia concluzionează că noua strategie de restructurare implica, de fapt, lichidarea TB.

(57)

Între timp, la 15 septembrie 2006, TB a depus o cerere în vederea declarării stării de faliment. Grupul TB, aflat în stare de faliment, are dreptul să-și continue activitatea economică. În prezent, activitatea TB constă în închirierea activelor filialelor sale. Administratorul judiciar urmărește să vândă părțile organizate din societate și, între timp, să continue activitatea de închiriere.

(58)

TB și-a restructurat grupul și a transferat cele două activități profitabile, producția de laminate societății HB, iar cea de țevi de aluminiu și crom, societății BA (a se vedea considerentul 14).

(59)

Activitatea de laminate nu a fost considerată parte a activității centrale a TB. Încă din 2002, PIA menționa că nu ar trebui să se mai facă investiții în HB, ci ar trebui să se ia măsuri pentru separarea acesteia.

(60)

HB a fost înființată în decembrie 2004, având un capital social inițial de 100 000 PLN. Ulterior, valoarea acestuia a crescut, ajungând la 14 911 600 PLN, în urma unui aport de active, la 17 ianuarie 2005, în valoare de 3 330 900 PLN, de capital, în februarie-martie și în noiembrie 2005, în valoare de 3 850 000 PLN, respectiv 1 830 700 PLN, precum și de active necorporale, la 13 iulie 2006, în valoare de 5 800 000 PLN.

(61)

Pe baza așa-numitei metode elvețiene, valoarea totală a HB a fost estimată la 38 milioane PLN. Astfel, valoarea sa de piață este mult superioară valorii acțiunilor sale, care se ridică la 14,9 milioane PLN. De fapt, HB înregistrează profit și nu are arierate față de instituțiile publice. În perioada iunie-iulie 2005, HB a cumpărat imobile și utilaje de la TB în valoare de 9 450 013 PLN, dar valoarea acestora a fost estimată la 10 430 194 PLN. Au rămas numai gajurile constituite asupra activelor și HB, în temeiul legislației din Polonia (articolul 112 din legea fiscală), a devenit debitor solidar cu TB în ceea ce privește anumite datorii ale TB față de ZUS.

(62)

Activitatea BA a fost reluată în 2005 pentru a relansa activitatea de țevi de aluminiu și crom. În acest sens, personalul TB a fost transferat către BA, iar în iulie 2006 a avut loc o injecție de capital de 1 550 000 PLN. În plus, BA închiria de la TB active de producție pentru producerea de țevi de eșapament pentru mașini (inclusiv liniile de sudură W2, W4 și o linie de tăiere). Pe baza contractului, semnat pe durată nelimitată, BA plătește 258 000 PLN pe lună + TVA. Astfel, în mod evident, BA beneficiază de investițiile în aceste active. De fapt, al șaptelea raport întocmit de autoritățile poloneze confirmă faptul că TB a transferat către BA 20 000 tone din capacitatea sa de producție (31).

(63)

În februarie 2004, EF a semnat un contract de factoring cu TB. Pentru a asigura respectarea contractului, s-au constituit gajuri asupra acțiunilor HB și BA. Astfel, EF a devenit cel mai mare creditor al TB. Deoarece EF era numai acționar al GFR, creanțele EF nu sunt considerate investiții de capital în TB.

(64)

În prezent, TB deține 51,2 % din acțiunile BA. Diferența de acțiuni din BA a fost preluată de EF odată cu constituirea gajului, la 20 iulie 2006, ca regularizare a datoriilor. Această operațiune s-a efectuat la valoarea nominală a acțiunilor, contra sumei de 7,2 milioane PLN.

(65)

De asemenea, în calitate de creditor, EF a solicitat administratorului excluderea din masa falimentului a 48,8 % din acțiunile HB. În septembrie 2006, această cerere a fost respinsă în instanță.

(66)

În decizia de inițiere a procedurii, Comisia a constatat că restructurarea TB nu a respectat protocolul nr. 8 și, dat fiind că planul de restructurare nu a fost pus în aplicare, a decis să facă investigații pentru a vedea:

(67)

Comisia a menționat că va considera întregul grup ca beneficiar al ajutoarelor.

(68)

În primul rând, autoritățile poloneze contestă utilizarea necorespunzătoare a ajutoarelor pentru restructurare. Polonia susține că ajutorul nu a reprezentat integral un ajutor pentru restructurare.

(69)

În al doilea rând, autoritățile poloneze au prezentat anumite explicații ale creditorilor instituționali implicați, ZUS, primăria Sosnowiec și PFRON privind acțiunile de executare întreprinse de aceștia, pentru a sublinia faptul că aceste instituții au acționat în calitate de creditori privați.

(70)

În al treilea rând, Polonia a răspuns îndoielilor Comisiei Europene privind ajutorul pentru restructurarea de personal acordat după 2003. Autoritățile poloneze au explicat că legea din 24 august 2001 privind restructurarea industriei siderurgice a fost modificată în decembrie 2003, astfel încât ajutoarele să fie destinate exclusiv lucrătorilor disponibilizați, societățile siderurgice fiind utilizate doar ca intermediari pentru transferarea fondurilor (a se vedea considerentul 20).

(71)

În final, autoritățile poloneze consideră că filialele TB pot fi considerate răspunzătoare numai dacă au beneficiat efectiv de ajutoarele acordate. Acestea susțin, de asemenea, că injecțiile de capital și de active s-au realizat în mod corespunzător. În plus, autoritățile poloneze menționează că HB nu este producător de oțel și deci nu face obiectul protocolului nr. 8.

(72)

Punctul 1 din protocolul nr. 8 prevede că „fără a se aduce atingere articolelor 87 și 88 din Tratatul CE, ajutoarele de stat acordate de Polonia pentru restructurarea sectoarelor specifice ale industriei siderurgice poloneze sunt considerate compatibile cu piața comună” în cazul în care, printre altele, sunt respectate condițiile prevăzute în acest protocol.

(73)

Consiliul a prelungit perioada de grație pentru acordarea ajutoarelor pentru restructurarea industriei siderurgice poloneze, în cadrul acordului european, până la aderarea Poloniei la UE. Această dispoziție a fost recunoscută în protocolul nr. 8 din Tratatul de aderare a Poloniei la Uniunea Europeană. Pentru atingerea acestui obiectiv, protocolul acoperă perioada de dinainte și de după aderare. Mai exact, acesta autorizează o valoare limită a ajutoarelor pentru restructurare în perioada 1997-2003 și interzice orice ajutor de stat suplimentar acordat industriei siderurgice poloneze în vederea restructurării în perioada 1997-2006. În acest sens, protocolul este vizibil diferit față de alte dispoziții din tratatul de aderare, precum mecanismul tranzitoriu stabilit în anexa IV („procedura privind ajutoarele existente”), care se referă exclusiv la ajutoarele de stat acordate înainte de aderare în măsura în care sunt „încă aplicabile” după această dată. Protocolul nr. 8 poate fi astfel considerat drept lex specialis care, în domeniile pe care le abordează, înlocuiește orice alte dispoziții ale actului de aderare (32).

(74)

Comisia mai observă că domeniul de aplicare al PNR-ului polonez și al protocolului nr. 8 nu se limitează la cel al anexei 1 la Tratatul CECO. În realitate, protocolul nr. 8 acoperă și anumite sectoare siderurgice neacoperite de Tratatul CECO (33), în special sectorul țevilor nesudate și al țevilor mari sudate. Acest domeniu de aplicare este conform definiției siderurgiei, în conformitate cu normele comunitare privind ajutoarele de stat (34), care se aplicau la data intrării în vigoare a protocolului nr. 8. În principal, aceasta rezultă din domeniul de aplicare al PNR-ului, aplicat în temeiul protocolului nr. 8. De fapt, jumătate din beneficiarii PNR-ului final sunt producători de țevi, și anume Huta Andrzej S.A., aflată în faliment, Huta Batory S.A., aflată în faliment, Huta Pokój, o filială a societății Mittal Steel Polonia (fosta PHS) și TB. Astfel, protocolul nr. 8 se aplică și producătorilor de țevi, în special societății TB.

(75)

În consecință, având în vedere că, în mod normal, articolele 87 și 88 din Tratatul CE nu se aplică ajutoarelor acordate înainte de aderare și neaplicabile după aderare, dispozițiile protocolului nr. 8 extind monitorizarea ajutoarelor de stat în temeiul Tratatului CE la orice ajutor acordat pentru restructurarea industriei siderurgice poloneze în perioada 1997-2006.

(76)

În temeiul articolului 88 alineatul (2) din Tratatul CE, decizia poate fi luată după aderarea Poloniei la UE, având în vedere că, în absența unor dispoziții specifice ale protocolului nr. 8, ar trebui aplicate regulile și principiile obișnuite. În consecință, se aplică și Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999, care stabilește norme detaliate pentru aplicarea articolului 93 (denumit în continuare „regulament de procedură”) (35).

(77)

În conformitate cu articolul 87 alineatul (1) din Tratatul CE, ajutorul de stat este orice ajutor acordat de un stat membru sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau riscă să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi, în măsura în care acesta afectează schimburile comerciale dintre statele membre, fiind astfel incompatibil cu piața comună.

(78)

În temeiul protocolului nr. 8, Polonia a fost autorizată să acorde societății TB ajutoare pentru restructurare, pentru ca aceasta să își pună în aplicare planul său de restructurare.

(79)

Cu toate acestea, acordarea ajutoarelor a fost posibilă doar pentru o perioadă limitată de timp, care a expirat la sfârșitul anului 2003. După această perioadă, Polonia nu a mai fost autorizată să acorde ajutoare în cadrul protocolului nr. 8. Astfel, orice ajutor ar fi încălcat punctul 18 litera (c) din protocolul nr. 8, care interzice acordarea de ajutoare de stat suplimentare industriei siderurgice și în special societăților beneficiare menționate în acest protocol.

(80)

În ciuda acestui fapt, după 2003, autoritățile poloneze au continuat să acorde credite societății TB sau să prelungească creditele în desfășurare, ceea ce, în conformitate cu articolul 87 alineatul (1) din Tratatul CE, trebuie considerat ajutor de stat.

(81)

Comisia reamintește faptul că articolul 87 alineatul (1) din Tratatul CE face referire la intervențiile care, în diverse forme, limitează costurile normale ale unei întreprinderi și care, fără să reprezinte subvenții în sensul strict al cuvântului, au același caracter și efecte identice cu cele ale unei subvenții. Acest fapt a fost confirmat în multe cazuri în care un organism public responsabil cu strângerea contribuțiilor la asigurările sociale tolerează neplata sau plata cu întârziere a acestor contribuții, întrucât comportamentul acestuia acordă în mod evident întreprinderii destinatare un avantaj comercial semnificativ, limitând costurile legate de funcționarea normală a sistemului de asigurări sociale (36). În locul unei reeșalonări a plăților, creditorul public ar fi putut solicita rambursarea imediată a valorii integrale a creanțelor, utilizând, dacă era cazul, o ipotecă în favoarea sa (37).

(82)

Pentru a stabili existența unui avantaj ce ar putea fi considerat ajutor de stat, în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE, Comisia trebuie să demonstreze că autoritățile publice nu s-au comportat ca un ipotetic creditor privat, care ar fi fost, eventual, în aceeași situație față de debitorul său (38).

(83)

Ca observație preliminară, Comisia menționează că însăși existența unor ajutoare anterioare acordate unei societăți face imposibilă, în temeiul jurisprudenței europene, examinarea cazului din perspectiva unui ipotetic creditor privat, deoarece este evident că un asemenea creditor ipotetic nu ar fi acceptat anularea datoriilor inițiale; altfel, acesta nu ar fi reprezentat un ajutor (39). Acest fapt este adevărat mai ales în cazul unei restructurări, în care se aplică ambele măsuri.

(84)

În plus, inexistența unui plan actualizat de restructurare nu permite o evaluare a unui ipotetic creditor privat. Și în acest caz, jurisprudența menționează că, la examinarea unui acord de reeșalonare a datoriilor din perspectiva unui investitor care acționează conform regulilor economiei de piață, acest investitor ar fi solicitat o actualizare completă a planului inițial de restructurare. Niciun creditor sau investitor privat nu ar accepta o restructurare fără un astfel de plan (40), așa cum s-a întâmplat în cazul de față.

(85)

În plus, chiar și pe baza unui plan ipotetic de restructurare, niciun creditor privat ipotetic nu ar fi încheiat un acord suplimentar privind restructurarea.

(86)

Comisia nu contestă faptul că neexecutarea datoriilor publice, care ar fi putut fi anulate în temeiul PIA/PNR, a fost justificată, o anumită perioadă de timp, de mecanismele prevăzute în legea din 30 august 2002. În realitate, în temeiul legii din 30 august 2002, executarea obligațiilor supuse restructurării era interzisă până la finalizarea procedurii de restructurare sau întreruperea procedurii din motivele menționate de lege. În plus, Comisia menționează că, în ceea ce privește datoriile suplimentare care nu au făcut obiectul reeșalonării, creditorii ar fi putut spera la îmbunătățirea situației financiare a TB ca urmare a scutirilor de datorii care erau prevăzute, având astfel motive să suspende executarea datoriilor până la acordarea ajutorului, în temeiul legii din 30 august 2002.

(87)

Cu toate acestea, este evident că restructurarea, în temeiul legii din 30 august 2002, nu a avut succes, pe de o parte din cauza incompatibilității cu protocolul nr. 8, astfel cum rezultă din avizul negativ al OCPC (primul aviz din 6 februarie 2004), și, pe de altă parte, din cauza problemelor financiare ale societății, care nu au permis societății TB să respecte legislația națională. Comisia consideră că aceste informații trebuiau să ajungă la cunoștința principalilor creditori publici, precum ZUS, primăria și administrația financiară, dat fiind că aceștia fuseseră implicați în restructurarea inițială a datoriilor. În același mod, PFRON ar fi putut fi avertizat prin avizul OCPC în ceea ce privește datoria TB față de PFRON.

(88)

Din momentul eșecului precedentului acord de restructurare, ne putem aștepta ca orice creditor privat care ar examina cu atenție situația economică a debitorului său să devină extrem de vigilent (41). Astfel, o examinare atentă a avantajelor rezultate din amânarea rambursării datoriilor ar fi demonstrat că posibila recuperare nu ar fi depășit recuperarea sigură rezultată în urma lichidării societății (42). De fapt, un nou acord de reeșalonare ar presupune ca restructurarea să ducă, în orice caz, la viabilitatea societății și ca arieratele să nu se majoreze, astfel încât creditorul să se poată baza pe recuperarea creditului în termen rezonabil.

(89)

În cazul TB, având în vedere marjele operaționale negative din 2003 și 2004, așa cum se menționează la considerentele 49-51, era foarte puțin probabil ca societatea să devină viabilă până la sfârșitul anului 2004. Cifra sa de afaceri nu reușea să acopere costurile. În plus, TB nici măcar nu a profitat de puternica creștere a pieței în sectorul siderurgic din 2004. Astfel, toate indiciile privind viabilitatea TB erau negative.

(90)

În plus, dat fiind faptul că TB a devenit insolvabilă, datoriile sale se majorau în mod constant. Începând din noiembrie 2004, în ciuda procesului de restructurare, TB nu își mai putea achita datoriile curente. În aceste condiții, în cadrul oricărei noi restructurări ipotetice a datoriilor, nu era posibilă recuperarea rațională a datoriilor anterioare.

(91)

Dat fiind că toți creditorii publici, și anume primăria, ZUS, PFRON și administrația financiară, dețineau garanții solide, aceștia aveau ocazia de a le transforma în numerar în cadrul unei proceduri comune, deschise în urma declarării stării de insolvabilitate, în temeiul legislației poloneze privind insolvabilitatea. Comisia nu poate accepta argumentul ZUS conform căruia nu deținea garanții solide, deoarece informațiile furnizate de autoritățile poloneze menționează că o bună parte a gajurilor, dacă nu toate, erau de prim rang (a se vedea considerentul 40). Astfel, ca urmare a deteriorării situației societății și a activelor acesteia, utilizarea acestor garanții părea să fie o măsură mult mai rezonabilă din punct de vedere economic decât restructurarea (43).

(92)

În plus, chiar în cazul în care un ipotetic plan de restructurare ar fi propus o ipotetică restructurare a activelor, această propunere nu ar fi trebuit să diminueze reticența creditorilor privați în ceea ce privește restructurarea. Aceasta rezultă din faptul că toate activele unei societăți atât de îndatorate precum TB sunt în general gajate și astfel nu garantează vreun câștig în cazul în care societatea este vândută. Într-adevăr, deși societatea a anunțat această restructurare a activelor de mai multe ori în 2005, aceasta nu a putut obține mai mult de 5 milioane PLN în numerar din vânzarea activelor.

(93)

Comisia observă că, în 2004 și după aceea, TB a încercat de mai multe ori să își achite o parte din datorii, dar că aceste plăți abia au acoperit valoarea dobânzilor cumulate (a se vedea consecințele rambursării sumei de 5 milioane PLN în 2004 în tabelul de la considerentul 34).

(94)

În cele din urmă, pentru a avea o imagine completă a situației, ar trebui menționat faptul că planul din septembrie 2005 nu a reprezentat în niciun caz o bază adecvată pentru a continua reeșalonarea datoriilor. Având în vedere faptul că societatea urma să fie lichidată, este clar că activitatea societății nu ar mai fi adus alte profituri și că lichidarea era unica soluție. De fapt, planul menționa că ZUS se putea baza doar pe o rambursare parțială a datoriilor. Această plată trebuia să rezulte din restructurarea activelor în valoare de aproximativ 20 milioane PLN până la sfârșitul lui 2005, ceea ce părea nerealist din motivele menționate la considerentul anterior. De asemenea, după 2005, plățile lunare de 100 000 PLN, care depindeau de capacitatea de plată a TB, erau la fel de nerealiste, întrucât TB își încetase deja activitatea.

(95)

Însă TB a admis în PIA 2005 că transferul activelor sale societății BA reprezenta pentru ea singura posibilitate de a avea din nou o activitate viabilă. Aceasta implica nu numai desprinderea singurei sale activități profitabile (BA), ci determina și destinul TB, și anume lichidarea acesteia.

(96)

Pe scurt, Comisia consideră că orice creditor privat ipotetic ar fi optat pentru executarea creanțelor sale încă de la sfârșitul anului 2004. În acel moment, era clar că TB nu era capabilă să își onoreze acordurile anterioare de reeșalonare și că nu își va mai achita nici obligațiile curente, nefiind prezentat niciun plan actualizat și fiind puțin probabilă transformarea societății în una profitabilă.

(97)

Astfel, Polonia a renunțat la executarea sumei de 20,761 milioane PLN (al patrulea raport de restructurare întocmit de autoritățile poloneze indica suma de 20,267 milioane, dar ulterior Polonia a rectificat această sumă). Acest lucru reprezintă un sprijin operațional pentru ca societatea să își poată continua activitatea nerentabilă și astfel reprezintă un avantaj acordat din bugetul de stat, ceea ce riscă să denatureze concurența în măsura în care acest lucru afectează comerțul dintre statele membre, fiind astfel incompatibil cu piața comună în sensul articolului 87 din Tratatul CE.

(98)

Pentru cuantificarea ajutoarelor, trebuie simulat efectul ipotetic al neexecutării datoriilor. Dat fiind că un creditor privat ar fi preferat să își execute creanțele, avantajul societății rezultat din neexecutare reprezintă valoarea integrală a creanței, pe care nu trebuie să o ramburseze. Cu alte cuvinte, societatea are la dispoziție o sumă care, din cauza situației sale financiare, nu ar fi putut să o obțină pe piață. În special, dacă statul și-ar fi executat creanțele, societatea nu ar fi putut achita suma datorată și ar fi intrat, probabil, în stare de faliment. Renunțarea la executare are astfel același efect ca și acordarea întregii sume neexecutate beneficiarului (44). Așadar, avantajul astfel obținut se referă la suma de 20,761 milioane PLN, obținută începând cu 1 ianuarie 2005. Cu toate acestea, dacă o entitate economică ar fi executat creanțele inițiale, creanțele nu ar mai exista și astfel nu ar trebui luate în calcul de două ori.

(99)

În ceea ce privește resursele bugetare menționate ca mijloace de restructurare a personalului acordate după 2004, îndoielile Comisiei au fost înlăturate. Într-adevăr, acestea nu puteau fi considerate drept ajutoare de stat, deoarece, așa cum au explicat autoritățile poloneze, acestea se acordă exclusiv lucrătorului disponibilizat, care nu poate fi considerat drept întreprindere, iar aceste plăți nu pot fi asociate angajatorului, întrucât sunt acordate numai după disponibilizarea lucrătorilor și întrucât acestea nu reduc celelalte taxe pe care trebuie să le plătească societatea în cazul în care nu se acordă un astfel de ajutor bugetar.

(100)

Punctul 18 litera (a) din protocolul nr. 8 împuternicește Comisia să ia „măsurile necesare pentru a solicita societăților implicate să ramburseze orice ajutor acordat prin încălcarea condițiilor prevăzute în prezentul protocol […] în cazul în care monitorizarea restructurării demonstrează că nu au fost îndeplinite angajamentele privind dispozițiile tranzitorii incluse în prezentul protocol”.

(101)

Comisia observă că TB nu a aplicat integral planul de restructurare astfel cum se prevedea explicit la punctul 9 din protocolul nr. 8 și că, prin diferite măsuri menționate la considerentul (56), a contribuit la falimentul TB. Polonia nu a contestat această constatare.

(102)

În plus, TB nu a respectat anumite condiții prevăzute la punctul 9 din protocolul nr. 8:

(103)

Astfel, deoarece TB nu a respectat condițiile prevăzute în protocolul nr. 8 și nu a aplicat corespunzător PIA, se consideră că ajutorul pentru restructurare a fost utilizat necorespunzător și trebuie rambursat.

(104)

În decizia sa de inițiere a procedurii, Comisia a menționat că alte motive de compatibilitate cu regulile pieței comune ar putea avea întâietate asupra faptului că ajutorul pentru restructurare nu a fost utilizat în conformitate cu planul de restructurare. În acest sens, Comisia a observat că, în temeiul PNR-ului, pe lângă ajutorul pentru restructurare, s-au acordat și alte tipuri de ajutor de stat. Eșecul restructurării nu trebuie astfel să implice utilizarea necorespunzătoare a tuturor acestor ajutoare (47), dacă acestea se pot dovedi compatibile cu piața comună în temeiul altor principii privind ajutoarele de stat (48).

(105)

Comisia menționează că, până la 23 iulie 2002, normele privind ajutoarele de stat acordate sectorului siderurgic erau cuprinse în Decizia nr. 2496/96/CECO a Comisiei din 18 decembrie 1996 de stabilire a normelor comunitare privind ajutoarele de stat pentru industria siderurgică (49) (denumită în continuare „codul privind ajutoarele pentru industria siderurgică”) (50). În conformitate cu practica Comisiei în baza protocolului nr. 8, se consideră, în principiu, că ajutoarele acordate în conformitate cu alt cadru, precum cadrul C&D, pot fi considerate compatibile cu piața comună în cazul în care Comisia nu are îndoieli serioase privind compatibilitatea ajutoarelor în sensul anexei IV punctul 3 al doilea paragraf din Tratatul de aderare (51).

(106)

În primul rând, articolul 2 din codul privind ajutoarele pentru industria siderurgică, precum și normele comunitare privind ajutoarele de stat permit acordarea unui ajutor în conformitate cu cadrul comunitar pentru C&D. Subvențiile pentru C&D au fost acordate de comitetul de cercetare științifică (KBN) în contextul PNR și au fost încadrate de programul președintelui KBN din 30 noiembrie 2001 privind criteriile și modalitățile de acordare a asistenței financiare pentru știință, acceptat de Comisie ca ajutor în temeiul măsurii PL 6 din anexa IV la Tratatul de aderare. PNR a identificat „resursele KBN” ca „instrumente autorizate de ajutor public sub formă de subvenții pentru C&D”, făcând clar distincția față de „instrumentele de restructurare” (52). Acest PNR a fost evaluat de către Comisie și aprobat printr-o decizie a Consiliului în iulie 2003. Astfel, Comisia decide că nu va ridica obiecții privind ajutoarele acordate de KBN în perioada 1997-2003 în conformitate cu anexa IV la Tratatul de aderare și consideră că acest ajutor este compatibil cu ajutorul C&D (53).

(107)

Având în vedere că ajutorul menționat în PIA ca ajutor pentru C&D a fost acordat de KBN, acesta poate fi considerat un ajutor compatibil cu piața comună. În plus, Comisia menționează că Polonia a reușit să demonstreze că acest ajutor a fost acordat numai pentru C&D. Acest lucru este valabil pentru ajutorul acordat în 2002 și 2003, precum și pentru ajutorul acordat C&D în perioada 1997-2000.

(108)

Cu toate acestea, în ceea ce privește celelalte ajutoare, pentru formare profesională, restructurare de personal și alte ajutoare pentru restructurare, Comisia nu identifică în temeiul căror dispoziții ale codului privind ajutoarele pentru industria siderurgică sau al căror norme comunitare privind ajutoarele de stat acest ajutor ar putea fi considerat compatibil cu piața comună.

(109)

În primul rând, niciun ajutor nu este destinat protecției mediului, în conformitate cu orientările comunitare (54). Polonia a susținut că ajutoarele desemnate ca ajutoare pentru protecția mediului în 1997 au fost acordate pentru protecția mediului, fără a oferi însă detalii suplimentare în acest sens. De asemenea, faptul că ajutoarele au fost acordate de fondurile de protecție a mediului și gestionare a apelor din respectiva provincie nu este suficient pentru a demonstra compatibilitatea ajutoarelor, deoarece aceste fonduri sunt menționate clar în PNR ca exemplu de „instrument de restructurare” și, spre deosebire de ajutoarele pentru C&D, nu sunt menționate separat de instrumentele de restructurare (a se vedea considerentul 106). În al doilea rând, ajutoarele nu au fost utilizate pentru închiderea capacităților de producție (articolul 4 din codul privind ajutoarele pentru industria siderurgică), deoarece TB nu a închis niciuna dintre uzinele sale. În orice caz, în afară de ajutorul acordat din fondurile de protecție a mediului, autoritățile poloneze nu au invocat nicio derogare nici în temeiul codului privind ajutoarele pentru industria siderurgică, nici în temeiul normelor comunitare, în baza cărora ajutorul să poată fi considerat compatibil cu piața comună.

(110)

În cele din urmă, Comisia ar dori să sublinieze că, în ciuda faptului că anumite măsuri ar putea fi considerate ca fiind ajutoare pentru restructurare compatibile în contextul unui proiect complet de restructurare care să garanteze restabilirea viabilității, faptul că planul de restructurare nu a fost pus în aplicare cu succes și nu a avut loc o restabilire a viabilității înseamnă, în principiu, că întregul proiect de restructurare a eșuat și că toate măsurile luate în acest scop sunt lipsite de finalitate. În consecință, ajutorul acordat anterior în conformitate cu acest plan nu mai are nicio justificare și astfel trebuie considerat ex post ca incompatibil cu piața comună.

(111)

De fapt, Polonia susține că ajutorul pentru restructurarea de personal a fost compatibil cu piața comună, întrucât aprobarea acestuia a fost legată de alți factori în negocierile de aderare. Comisia nu contestă acest fapt, dar menționează că acest argument de compatibilitate nu înseamnă că ajutorul ar fi fost compatibil dacă nu ar fi existat proiectul de restructurare. Prin urmare, în cazul în care restructurarea nu are loc, chiar și o măsură individuală, precum restructurarea de personal, trebuie considerată ca fiind aplicată necorespunzător. În absența oricăror informații care să dovedească faptul că acest ajutor a fost compatibil cu piața comună din alte motive, Comisia trebuie să considere acest ajutor incompatibil cu piața comună.