12.1.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 9/1

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a sumelor forfetare la import din țările terțe, pentru produsele și termenele menționate în anexa acestuia.

(2)

În conformitate cu criteriile menționate anterior, sumele forfetare la import trebuie stabilite la nivelurile prevăzute în anexa la prezentul regulament,

12.1.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 9/3

(1)

Regulamentul (CE) nr. 999/2001 stabilește reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea encefalopatiilor spongiforme transmisibile (EST) la animale. Acesta se aplică producției și introducerii pe piață a animalelor vii și a produselor de origine animală și, în anumite cazuri specifice, exportului acestora.

(2)

Anexa X capitolul C la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 stabilește o listă a testelor rapide autorizate pentru monitorizarea EST la bovine, ovine și caprine.

(3)

Testele rapide sau protocoalele de testare pot fi modificate numai după notificarea prealabilă a Laboratorului comunitar de referință (LCR) pentru EST, cu condiția ca LCR să constate că modificările nu alterează sensibilitatea, specificitatea sau fiabilitatea testelor. La data de 13 aprilie 2007, LCR a aprobat modificări la testul rapid de depistare a EST post-mortem autorizat în prezent „Enfer TSE Kit version 2.0” și, prin urmare, a recomandat ca versiunea modificată („Enfer TSE version 3”) să fie menționată, de asemenea, în anexa X capitolul C la Regulamentul (CE) nr. 999/2001.

(4)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 999/2001 trebuie modificat în consecință.

(5)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

12.1.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 9/6

(1)

Regulamentul (CEE) nr. 461/93 al Comisiei din 26 februarie 1993 de stabilire a normelor de aplicare a grilei comunitare de clasificare a carcaselor de ovine (3) a fost modificat în mod substanțial (4). Este necesar, pentru motive de claritate și de raționalizare, să se codifice regulamentul menționat.

(2)

Regulamentul (CEE) nr. 2137/92 prevede standarde de clasificare a carcaselor pe întregul teritoriu al Comunității cu scopul de a se îmbunătăți transparența pieței în sectorul cărnii de oaie. Sunt necesare norme de stabilire a prețurilor de piață pe baza acestor standarde de clasificare. Ar trebui să se prevadă că stabilirea prețurilor de piață se realizează la momentul potrivit din procesul de comercializare. Acest moment trebuie să fie intrarea în abator. Cu scopul de a asigura clasificarea uniformă a carcaselor de ovine în Comunitate, este necesar să se definească mai precis clasele de conformație, clasele de acoperire cu grăsime și culoarea.

(3)

Trebuie stabilit un sistem de raportare a prețurilor pe baza clasificării făcute la abator imediat după abatorizare. Pentru aceasta, este necesară identificarea corectă a carcaselor.

(4)

Clasificarea trebuie efectuată de către un personal suficient de calificat. Siguranța clasificării trebuie verificată prin controale eficace, pentru a se asigura aplicarea sa omogenă.

(5)

Regulamentul (CEE) nr. 2137/92 prevede efectuarea de controale la fața locului de către un grup de inspecție comunitar, cu scopul de a asigura aplicarea uniformă a grilei comunitare de clasificare în Comunitate.

(6)

Este necesar să se stabilească norme de aplicare pentru alcătuirea grupului și efectuarea controalelor la fața locului.

(7)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare pentru ovine și caprine,

(a)

L: carcase de ovine sub vârsta de 12 luni (miel);

(b)

S: alte carcase de ovine.

(a)

aplicarea dispozițiilor cu privire la grila comunitară de clasificare a carcaselor de ovine;

(b)

stabilirea prețurilor de piață în conformitate cu această grilă.

(a)

minimum doi experți din partea Comisiei, dintre care unul asigură președinția delegației;

(b)

un expert din statul membru în cauză;

(c)

maximum patru experți din alte state membre.

12.1.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 9/12

(1)

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 2320/2002, Comisia trebuie să adopte măsuri de punere în aplicare a unor standarde comune de bază în domeniul siguranței aeriene pe întregul teritoriu al Comunității. Regulamentul (CE) nr. 622/2003 al Comisiei din 4 aprilie 2003 de stabilire a măsurilor de aplicare a standardelor comune de bază privind siguranța aeriană (2) a fost primul act care a stabilit astfel de măsuri.

(2)

Sunt necesare măsuri care să facă standardele comune de bază mai clare. În ceea ce privește proiectarea de imagini virtuale ale articolelor periculoase (TIP – Threat Image Projection), ar trebui să se stabilească unele criterii de performanță. Ar trebui avută în vedere revizuirea acestor criterii la intervale regulate, cel puțin o dată la doi ani, pentru a se asigura că acestea continuă să reflecte evoluția tehnică, în special în ceea ce privește mărimea bibliotecii de imagini virtuale disponibile.

(3)

Sistemul TIP ar trebui utilizat pentru a îmbunătăți performanțele operatorilor însărcinați cu examinarea bagajelor de cabină și a bagajelor de cală prin proiectarea de imagini virtuale ale articolelor periculoase care să se suprapună peste imaginile radioscopice ale bagajelor. Ar trebui să se fixeze procentaje minime și maxime de imagini virtuale ale articolelor periculoase care urmează să fie proiectate în imaginile bagajelor. În funcție de reacțiile operatorilor la imaginile bagajelor, sistemul TIP ar trebui să îi informeze pe aceștia dacă au reacționat corect la identificarea imaginii virtuale a articolului periculos. În plus, biblioteca de imagini virtuale utilizată pentru sistemul TIP ar trebui îmbogățită și actualizată la intervale regulate pentru a lua în considerare noi articole periculoase și pentru a evita o eventuală familiarizare cu imaginile virtuale.

(4)

Informațiile referitoare la criteriile de performanță a echipamentelor de securitate, inclusiv a sistemelor TIP, utilizate în aeroporturi, nu ar trebui făcute publice, deoarece acestea ar putea fi utilizate abuziv în scopul de a eluda controalele de securitate. Aceste informații ar trebui să fie comunicate numai autorităților competente și producătorilor de echipamente.

(5)

Regulamentul (CE) nr. 622/2003 ar trebui modificat în consecință.

(6)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru siguranța aviației civile,

12.1.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 9/14

(1)

Articolul 3 alineatele (1) și (2) din Protocolul nr. 1 din Acordul euro-mediteranean de stabilire a unei asociații între Comunitățile Europene și statele membre, pe de o parte, și Republica Tunisiană, pe de altă parte (3), deschide un contingent tarifar, cu taxe vamale zero, pentru importul de ulei de măsline netratat având codurile NC 1509 10 10 și 1509 10 90, obținut în întregime în Tunisia și transportat din această țară direct în Comunitate, într-o limită prevăzută pentru fiecare an.

(2)

Articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1918/2006 al Comisiei din 20 decembrie 2006 privind deschiderea și administrarea unor contingente tarifare pentru uleiul de măsline originar din Tunisia (4) prevede și limitele cantitative lunare pentru eliberarea licențelor.

(3)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1918/2006, au fost înaintate cereri autorităților competente pentru eliberarea de licențe de import pentru o cantitate totală care depășește limita de 1 000 tone prevăzută pentru luna ianuarie.

(4)

În aceste condiții, Comisia trebuie să stabilească un procent de atribuire care să permită eliberarea licențelor proporțional cu cantitatea disponibilă,

12.1.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 9/15

(1)

Regulamentul (CE) nr. 58/2003 împuternicește Comisia să înființeze agenții executive în conformitate cu statutul general prevăzut de regulamentul respectiv și să le încredințeze anumite sarcini privind gestionarea unuia sau a mai multor programe comunitare.

(2)

Competența de a înființa agenții executive este menită să îi permită Comisiei să se concentreze asupra activităților și funcțiilor sale prioritare care nu pot fi externalizate, fără a renunța la controlul sau responsabilitatea finală privind activitățile gestionate de agențiile executive respective.

(3)

Decizia nr. 1982/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind al șaptelea Program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, dezvoltare tehnologică și demonstrație (2007-2013) (2), prevede crearea Consiliului European pentru Cercetare pentru punerea în aplicare a programului specific „Idei” (3). Consiliul European pentru Cercetare este format dintr-un consiliu științific independent care se bazează pe o structură specifică de punere în aplicare.

(4)

Prin Decizia 2007/134/CE din 2 februarie 2007 de înființare a Consiliului European pentru Cercetare (4), Comisia a anunțat, pe lângă crearea Consiliului European pentru Cercetare (CEC) și a consiliului științific, și crearea unei structuri specifice de punere în aplicare sub forma unei agenții executive, stabilite printr-un act separat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 58/2003.

(5)

Gestionarea programului specific „Idei” vizează punerea în aplicare a unor proiecte de cercetare care nu implică luarea unor decizii politice și necesită un nivel ridicat de expertiză științifică și financiară pe durata întregului ciclu de viață al proiectului.

(6)

Sarcinile legate de execuția programului pot fi delegate unei agenții executive, existând o separație clară a fazei de programare, care intră în sarcina consiliului științific și este adoptată de Comisie, și punerea în aplicare, care este încredințată agenției executive, în conformitate cu principiile și metodologia stabilită de consiliul științific.

(7)

Analiza costuri-beneficii realizată în acest scop a arătat că înființarea unei agenții executive care să gestioneze activitățile Consiliului European pentru Cercetare ar fi avantajoasă atât din punct de vedere financiar, cât și sub alte aspecte.

(8)

Agenția trebuie să deruleze execuția bugetară proprie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1653/2004 al Comisiei din 21 septembrie 2004 care stabilește un regulament financiar tip pentru agențiile executive, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 58/2003 al Consiliului de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini privind gestionarea programelor comunitare (5).

(9)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului pentru agenții executive,

—

gestionarea fazelor pe durata proiectelor specifice – astfel cum se prevede prin decizia de delegare a sarcinilor către agenție – în contextul punerii în aplicare a programului specific „Idei” în temeiul Deciziei 2006/972/CE a Consiliului (6) și a programului de lucru stabilit de consiliul științific și adoptat de Comisie, precum și verificările necesare în acest scop, cu adoptarea deciziilor necesare conform sarcinilor delegate de Comisie;

—

adoptarea instrumentelor de execuție bugetară pentru venituri și cheltuieli și, în cazul în care Comisia a împuternicit agenția în acest sens, realizarea tuturor operațiunilor necesare pentru gestionarea programului specific „Idei” și, în special, a celor legate de atribuirea finanțărilor și a contractelor;

—

colectarea, analizarea și transmiterea către Comisie și consiliul științific a tuturor informațiilor necesare pentru direcționarea punerii în aplicare a programului comunitar.

12.1.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 9/18

(1)

La 12 iunie 2007, Consiliul a adoptat Acțiunea comună 2007/405/PESC privind misiunea de poliție a Uniunii Europene organizată în cadrul reformei sectorului de securitate (RSS) și interfața sa cu justiția în Republica Democrată Congo (EUPOL RD Congo) (1), pentru o durată inițială de un an. Misiunea a fost lansată la 1 iulie 2007.

(2)

La 18 iunie 2007, Consiliul a aprobat orientările privind structura de comandă și control pentru operațiile civile ale UE de gestionare a situațiilor de criză. Orientările în cauză prevăd, în special, faptul că un comandant al operației civile exercită comanda și controlul la nivel strategic pentru planificarea și conducerea tuturor operațiilor civile de gestionare a situațiilor de criză, sub controlul politic și conducerea strategică a Comitetului politic și de securitate (COPS) și sub autoritatea generală a Secretarului General/Înaltului Reprezentant pentru PESC (SG/ÎR). Orientările respective prevăd, de asemenea, faptul că directorul capacității civile de planificare și conducere (CPCC), instituită în cadrul Secretariatului Consiliului, va fi comandantul operației civile în toate operațiile civile de gestionare a situațiilor de criză.

(3)

Structura de comandă și control menționată anterior nu aduce atingere răspunderii contractuale care revine șefului misiunii față de Comisie în ceea ce privește execuția bugetului misiunii.

(4)

Pentru prezenta misiune, ar trebui activată celula de supraveghere, înființată în cadrul Secretariatului Consiliului.

(5)

Acțiunea comună 2007/405/PESC ar trebui modificată în consecință,

1.

Se introduce un articol 3a cu textul următor:

„Articolul 3a

Comandantul operației civile

(1)   Director al capacității civile de planificare și conducere (CPCC) este comandantul operației civile pentru EUPOL RD Congo.

(2)   Comandantul operației civile exercită comanda și controlul asupra misiunii EUPOL RD Congo la nivel strategic, sub controlul politic și conducerea strategică a Comitetului politic și de securitate (COPS) și sub autoritatea generală a SG/ÎR.

(3)   Comandantul operației civile asigură punerea în aplicare corespunzătoare și eficientă a deciziilor Consiliului, precum și a deciziilor COPS, în special prin emiterea unor instrucțiuni la nivel strategic, după caz, pentru șeful misiunii.

(4)   Întregul personal detașat rămâne sub comanda deplină a autorităților naționale ale statului sau ale instituției UE care i-a detașat. Autoritățile naționale transferă comandantului operației civile controlul operațional (OPCON) al personalului, al echipelor și al unităților lor.

(5)   Comandantului operației civile îi revine în întregime răspunderea de a asigura îndeplinirea corespunzătoare a obligației de vigilență a UE.

(6)   Comandantul operației civile și RSUE se consultă reciproc, după caz.”

2.

La articolul 5, alineatele (2)-(8) se înlocuiesc cu textul următor:

„(2)   Șeful misiunii își asumă răspunderea misiunii în teatrul de operație și exercită comanda și controlul asupra acesteia.

(3)   Șeful misiunii exercită comanda și controlul asupra personalului, a echipelor și a unităților din statele participante, astfel cum au fost desemnate de către comandantul operației civile, precum și răspunderea din punct de vedere administrativ și logistic, cu privire la bunurile, resursele și informațiile puse la dispoziția misiunii.

(4)   În vederea desfășurării eficiente a operațiunilor misiunii EUPOL RD Congo în teatrul de operație, șeful misiunii emite instrucțiuni pentru întreg personalul misiunii și asigură coordonarea și gestionarea curentă a acesteia, în conformitate cu instrucțiunile la nivel strategic ale comandantului operației civile.

(5)   Șeful misiunii răspunde de execuția bugetului misiunii. În acest scop, șeful misiunii încheie un contract cu Comisia.

(6)   Șeful misiunii răspunde de controlul disciplinar asupra personalului. În cazul personalului detașat, acțiunile disciplinare se exercită de către autoritatea națională sau europeană respectivă.

(7)   Șeful misiunii este reprezentantul EUPOL RD Congo în teatrul de operație și asigură misiunii o vizibilitate adecvată.

(8)   Șeful misiunii lucrează în strânsă coordonare, după caz, cu alți actori UE prezenți la fața locului. Fără a aduce atingere lanțului de comandă, șeful misiunii primește orientări privind politica locală din partea RSUE.”

3.

La articolul 6, alineatul (3) se înlocuiește cu textul următor:

„(3)   Toți membrii personalului își îndeplinesc sarcinile și acționează în interesul misiunii. Toți membrii personalului respectă principiile de securitate și standardele minime instituite prin Decizia 2001/264/CE a Consiliului din 19 martie 2001 de adoptare a regulamentului de securitate al Consiliului (2).

4.

Articolul 7 se înlocuiește cu textul următor:

„Articolul 7

Ierarhia de comandă

(1)   EUPOL RD Congo are un lanț de comandă unificat, specific operațiilor de gestionare a situațiilor de criză.

(2)   Comitetul politic și de securitate (COPS) exercită, sub autoritatea Consiliului, controlul politic și conducerea strategică asupra misiunii EUPOL RD Congo.

(3)   Comandantul operației civile, sub controlul politic și conducerea strategică a COPS și sub autoritatea generală a SG/ÎR, este comandantul EUPOL RD Congo la nivel strategic și, în această calitate, emite instrucțiuni pentru șeful misiunii și îi oferă acestuia consultanță și asistență tehnică.

(4)   Comandantul operației civile raportează Consiliului prin intermediul SG/ÎR.

(5)   Șeful misiunii exercită comanda și controlul asupra misiunii EUPOL RD Congo în teatrul de operație și răspunde direct în fața comandantului operației civile.”

5.

Articolul 8 se înlocuiește cu textul următor:

„Articolul 8

Controlul politic și conducerea strategică

(1)   COPS exercită, sub autoritatea Consiliului, controlul politic și conducerea strategică a misiunii. Prin prezenta acțiune comună, Consiliul autorizează COPS să ia deciziile pertinente în acest scop în conformitate cu articolul 25 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Această autorizare include, printre altele, competența de a modifica OPLAN. De asemenea, aceasta include competența de a adopta decizii ulterioare referitoare la numirea șefului misiunii. Competențele decizionale cu privire la obiectivele misiunii și la încheierea acesteia sunt rezervate Consiliului.

(2)   COPS raportează periodic Consiliului.

(3)   COPS primește periodic și la solicitarea sa, rapoarte din partea comandantului operației civile și a șefului misiunii, cu privire la aspectele pentru care răspunde fiecare dintre aceștia.”

6.

Articolul 14 se înlocuiește cu textul următor:

„Articolul 14

Securitate

(1)   În colaborare cu Biroul de Securitate al Consiliului, comandantul operației civile transmite șefului misiunii îndrumări cu privire la planificarea măsurilor de securitate și asigură aplicarea corespunzătoare și eficientă a acestora pentru EUPOL RD Congo, în conformitate cu articolele 3a și 7.

(2)   Șeful misiunii răspunde pentru securitatea operației și asigură îndeplinirea cerințelor minime de securitate aplicabile operației, în conformitate cu politica Uniunii Europene privind securitatea personalului desfășurat în afara UE cu atribuții operaționale, în temeiul titlului V din Tratatul privind Uniunea Europeană și cu instrumentele anexate la acesta.

(3)   Șeful misiunii este asistat de un agent de securitate al misiunii (ASM), care raportează șefului misiunii și menține, de asemenea, o strânsă relație funcțională cu Oficiul de Securitate al Consiliului.

(4)   Personalul misiunii EUPOL RD Congo urmează un curs de formare obligatoriu în domeniul securității înainte de preluarea atribuțiilor, în conformitate cu OPLAN. De asemenea, personalul urmează periodic, în teatrul de operație, cursuri de actualizare organizate de ASM.”

7.

După articolul 14, se introduce un articol cu textul următor:

„Articolul 14a

Supraveghere

Se activează celula de supraveghere pentru misiunea EUPOL RD Congo.”

8.

La articolul 17, se adaugă un paragraf cu textul următor:

„Deciziile adoptate de COPS în temeiul articolului 8 alineatul (1), cu privire la numirea șefului misiunii, se publică, de asemenea, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.”

12.1.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 9/21

(1)

Convenția cu privire la asistența reciprocă și cooperarea între administrațiile vamale (2), încheiată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (denumită în continuare „convenția”) a fost semnată la Bruxelles la 18 decembrie 1997 și va intra în vigoare în termen de 90 de zile de la notificarea din partea statului care, fiind membru al Uniunii Europene în momentul adoptării de către Consiliu a actului de încheiere a convenției, va fi ultimul care va îndeplini această formalitate.

(2)

În conformitate cu articolul 32 alineatul (4) din convenție, până la intrarea în vigoare a convenției, fiecare stat membru poate, cu ocazia notificării menționate la articolul 32 alineatul (2) din convenție, sau la oricare alt moment ulterior, să declare că această convenție îi este aplicabilă în raporturile sale cu statele membre care au făcut aceeași declarație.

(3)

Ca urmare a aderării la Uniunea Europeană, Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, Slovenia și Slovacia și-au depus instrumentele de aderare la convenție.

(4)

Articolul 3 alineatul (3) din Actul de aderare prevede că Bulgaria și România aderă la convențiile și protocoalele încheiate între statele membre și enumerate în anexa I la Actul de aderare, care include, printre altele, Convenția cu privire la asistența reciprocă și cooperarea între administrațiile vamale. Aceste convenții și protocoale intră în vigoare pentru Bulgaria și România la o dată stabilită de Consiliu.

(5)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din Actul de aderare, Consiliul urmează să efectueze toate modificările necesare ca urmare a aderării la aceste convenții și protocoale,

12.1.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 9/23

(1)

Convenția, elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene (2), (denumită în continuare „Convenția”) a fost încheiată la Bruxelles la 26 iulie 1995 și a intrat în vigoare la 17 octombrie 2002.

(2)

Convenția a fost completată prin Protocolul, elaborat în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, la Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene (3) (denumit în continuare „Protocolul din 27 septembrie 1996”), care a fost încheiat la Bruxelles la 27 septembrie 1996 și prin Protocolul, elaborat în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind interpretarea de către Curtea de Justiție a Comunităților Europene, prin intermediul unor hotărâri preliminare, a Convenției privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene (4) (denumit în continuare „Protocolul din 29 noiembrie 1996”), care a fost încheiat la Bruxelles la 29 noiembrie 1996. Ambele protocoale au intrat în vigoare la 17 octombrie 2002.

(3)

Convenția a fost completată în continuare prin cel de-al doilea Protocol, elaborat în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, la Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene (5) (denumit în continuare „cel de-al doilea Protocol din 19 iunie 1997”), care a fost încheiat la Bruxelles la 19 iunie 1997 dar care nu a intrat încă în vigoare.

(4)

Articolul 3 alineatul (3) din Actul de aderare din 2005 prevede că Bulgaria și România aderă la convențiile și protocoalele enumerate în anexa I la Actul de aderare, care include, printre altele, Convenția, Protocolul din 27 septembrie 1996, Protocolul din 29 noiembrie 1996 și cel de-al doilea Protocol din 19 iunie 1997. Convențiile și protocoalele enumerate în anexa I la Actul de aderare din 2005 urmează să intre în vigoare în raport cu Bulgaria și România la data stabilită de Consiliu,