SCHIMB DE SCRISORI

Brussels, 18 September 2007

Ms. Gordana Jankulovska,

Minister of Interior of the former

Yugoslav Republic of Macedonia.

Dear Minister,

We have the honour to propose that, if it is acceptable to your Government, this letter and your confirmation shall together take the place of signature of the Agreement between the European Community and the former Yugoslav Republic of Macedonia on readmission of persons residing without authorisation.

The text of the aforementioned Agreement, herewith annexed, has been approved for signature by a decision of the Council of the European Union of today's date.

Please accept, Minister, the assurance of our highest consideration.

Courtesy translation

Brussels, 18 September 2007

Dear Sirs,

On behalf of the Government of the Republic of Macedonia I have the honour to acknowledge receipt of your letter dated 18th September 2007 regarding the signature of the Agreement between the Republic of Macedonia and the European Community on the readmission of persons residing without authorisation, together with the attached text of the Agreement.

I hereby declare that the Government of the Republic of Macedonia agrees with the provisions of the Agreement between the Republic of Macedonia and the European Community on the readmission of persons residing without authorisation and considers the Agreement as being signed with this Exchange of Letters.

However, I declare that the Republic of Macedonia does not accept the denomination used for my country in the above-referred documents, having in view that the constitutional name of my country is the Republic of Macedonia.

Please accept, Sirs, the assurances of my highest consideration.

Брисел, 18 септември 2007 година

Почитувани Господа,

Во името на Владата на Република Македонија имам чест да го потврдам приемот на Вашето писмо датирано на 18 септемвpи 2007 година, кое се однесува на потпишувањето на Спогодбата помеѓу Република Македониja и Европсkата Заедница за преземаље на лица со незаконски престој, заедно со приложениот текст на Спогодбатa.

Изjавувам дека Владата на Република Македониjа е согласна со одредбите на Спогодбата помеѓу Република Македонија и Европската Заедница за преземање на лица со незаконски престој и смета дека со оваа размена на писма Спогодбата е потпишана.

Сепак, изјавувам дека Република Македонија не ја прифаќа деноминацијата употребена за мојата земја во погоре наведените документи, имајќи предвид дека уставното име на мојата земја е Република Мakедонија.

Пpимете ги Господа, изразите на моето највисоко почитување.

Brussels, 18 September 2007

Ms. Gordana Jankulovska,

Minister of Interior of the former

Yugoslav Republic of Macedonia.

Dear Minister,

We have the honour to acknowledge receipt of your letter of today's date.

The European Community notes that the Exchange of Letters between the European Community and the Former Yugoslav Republic of Macedonia, which takes the place of signature of the Agreement between the European Community and the former Yugoslav Republic of Macedonia on readmission of persons residing without authorisation, has been accomplished and that this cannot be interpreted as acceptance or recognition by the European Community in whatever form or content of a denomination other than the „former Yugoslav Republic of Macedonia”.

Please accept, Minister, the assurance of our highest consideration.

ACORD

între Comunitatea Europeană și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

COMUNITATEA EUROPEANĂ, denumită în continuare „Comunitatea”,

și

FOSTA REPUBLICĂ IUGOSLAVĂ A MACEDONIEI,

HOTĂRÂTE să își consolideze cooperarea pentru a combate mai eficient imigrarea ilegală,

DORIND să instituie, prin prezentul acord și pe bază de reciprocitate, proceduri rapide și eficiente de identificare și de repatriere în siguranță și în ordine a persoanelor care nu îndeplinesc sau care nu mai îndeplinesc condițiile de intrare, de prezență sau de ședere pe teritoriul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei sau al unui stat membru al Uniunii Europene și să faciliteze tranzitul acestor persoane, în spirit de cooperare;

SUBLINIIND faptul că prezentul acord nu aduce atingere drepturilor, obligațiilor și responsabilităților Comunității, statelor membre ale Uniunii Europene și Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei care decurg din dreptul internațional și, în special, din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 4 noiembrie 1950 și din Convenția privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951;

AVÂND ÎN VEDERE că dispozițiile prezentului acord, care intră sub incidența titlului IV din Tratatul de instituire a Comunității Europene, nu se aplică Regatului Danemarcei, în conformitate cu Protocolul privind poziția Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene;

ȚINÂND SEAMA de articolul 76 alineatul (2) din Acordul de stabilizare și de asociere (1) care impune părților obligația de a încheia, la cerere, un acord de readmisie,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului acord:

(a)	„părți contractante” înseamnă Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Comunitatea;

(b)

.„readmisie” înseamnă transferul efectuat de către statul solicitant și admisia de către statul solicitat a persoanelor (proprii resortisanți ai statului solicitat, resortisanți ai unor țări terțe sau apatrizi) cu privire la care s-a constatat că au intrat ilegal, sunt prezenți ilegal sau au reședința în mod ilegal în statul solicitant, în conformitate cu dispozițiile prezentului acord;

(c)	„resortisant al Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei” înseamnă orice persoană care are cetățenia Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei în conformitate cu legislația internă a acesteia;

(d)	„resortisant al unui stat membru” înseamnă orice persoană care are cetățenia unui stat membru, în sensul definiției comunitare;

(e)	„stat membru” înseamnă orice stat membru al Uniunii Europene, cu excepția Regatului Danemarcei;

(f)	„resortisant al unei țări terțe” înseamnă orice persoană care are altă cetățenie decât cetățenia Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei sau a unuia dintre statele membre;

(g)	„apatrid” înseamnă orice persoană fără cetățenie;

(h)

„permis de ședere” înseamnă orice permis, de orice tip, eliberat de Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei sau de unul dintre statele membre, care dă drept de ședere unei persoane pe teritoriul său. Nu intră sub incidența acestei definiții permisele temporare de ședere pe aceste teritorii, care se acordă în cadrul soluționării unei cereri de azil sau a unei cereri de permis de ședere;

(i)	„viză” înseamnă o autorizație eliberată sau o decizie luată de Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei sau de unul dintre statele membre, necesară pentru a intra pe teritoriul său sau pentru a-l tranzita. Aceasta nu include viza de tranzit aeroportuar;

(j)	„stat solicitant” înseamnă statul (Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei sau unul dintre statele membre) care prezintă o cerere de readmisie în conformitate cu articolul 7 sau o cerere de tranzit în conformitate cu articolul 14 din prezentul acord;

(k)	„stat solicitat” înseamnă statul (Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei sau unul dintre statele membre) căruia îi este adresată o cerere de readmisie în conformitate cu articolul 7 sau o cerere de tranzit în conformitate cu articolul 14 din prezentul acord;

(l)	„autoritate competentă” înseamnă orice autoritate națională din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei sau dintr-un stat membru însărcinată cu punerea în aplicare a prezentului acord în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) litera (a) din prezentul acord;

(m)	„zonă de frontieră” înseamnă o zonă care se întinde până la 30 kilometri de la frontiera terestră comună dintre un stat membru și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, precum și teritoriile aeroporturilor internaționale ale statelor membre și Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei;

(n)	„tranzit” înseamnă trecerea unui resortisant al unei țări terțe sau a unui apatrid prin teritoriul statului solicitat în timpul deplasării acestuia din statul solicitant către țara de destinație.

SECȚIUNEA I

OBLIGAȚIILE DE READMISIE ALE FOSTEI REPUBLICI IUGOSLAVE A MACEDONIEI

Articolul 2

Readmisia resortisanților proprii

(1)   La cererea unui stat membru și fără alte formalități decât cele prevăzute de prezentul acord, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei readmite toate persoanele care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile legale în vigoare pentru intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul statului membru solicitant, cu condiția să se dovedească sau să se poată prezuma în mod întemeiat, pe baza prezentării unor dovezi prima facie, că sunt resortisanți ai Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei.

(2)   Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei readmite de asemenea, atunci când este posibil, în același timp:

—	copiii minori necăsătoriți care au mai puțin de 18 ani ai persoanelor menționate la alineatul (1), indiferent de locul de naștere sau de cetățenia acestora, cu excepția cazului în care au drept de ședere independent pe teritoriul statului membru solicitant;

—

soții/soțiile, care au altă cetățenie, ai/ale persoanelor menționate la alineatul (1), cu condiția să aibă dreptul de a intra și a rămâne sau să dobândească dreptul de a intra și a rămâne pe teritoriul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, cu excepția cazului în care au drept de ședere independent în statul membru solicitant.

(3)   Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei readmite, de asemenea, persoanele care au renunțat la cetățenia Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei de la intrarea pe teritoriul unui stat membru, cu excepția cazului în care persoanele respective au primit cel puțin asigurarea naturalizării de către statul membru în cauză.

(4)   După aprobarea cererii de readmisie de către Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, misiunea diplomatică sau oficiul consular competent al Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei eliberează de îndată și cel târziu în 3 zile lucrătoare documentul de călătorie necesar pentru repatrierea persoanei care urmează să fie readmisă, a cărui perioadă de valabilitate este de 30 de zile. În cazul în care, din motive de drept sau de fapt, persoana în cauză nu poate fi transferată în cursul perioadei de valabilitate a documentului de călătorie eliberat inițial, misiunea diplomatică sau oficiul consular competent al Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei eliberează, în termen de 14 zile calendaristice, un nou document de călătorie cu aceeași perioadă de valabilitate. În cazul în care Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei nu eliberează un nou document de călătorie în termen de 14 zile calendaristice, se consideră că aceasta a acceptat utilizarea documentului de călătorie standard al UE în vederea expulzării (2).

(5)   În cazul în care persoana care urmează să fie readmisă are, pe lângă cetățenia statului solicitat, cetățenia unui stat terț, statul membru solicitant ia în considerare preferința persoanei în cauză în ceea ce privește statul în care să fie readmisă.

Articolul 3

Readmisia resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor

(1)   La cererea unui stat membru și fără alte formalități decât cele prevăzute în prezentul acord, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei readmite toți resortisanții țărilor terțe sau apatrizii care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile legale în vigoare pentru intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul statului membru solicitant, cu condiția să se dovedească sau să se poată prezuma în mod întemeiat pe baza prezentării unor dovezi prima facie că persoanele în cauză:

(a)	dețin sau dețineau la data intrării o viză valabilă sau un permis de ședere valabil eliberate de Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei; sau

(b)	au intrat ilegal și direct pe teritoriul statelor membre după o perioadă de ședere pe teritoriul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei sau după tranzitarea acestuia.

(2)   Obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) nu se aplică în următoarele cazuri:

(a)	resortisantul țării terțe sau apatridul a efectuat numai un tranzit printr-un aeroport internațional al Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei; sau

(b)

statul membru solicitant a eliberat resortisantului țării terțe sau apatridului, înainte sau după intrarea acestuia pe teritoriul său, o viză sau un permis de ședere, cu excepția cazului în care: — persoana în cauză deține o viză sau un permis de ședere eliberat de Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei care expiră la o dată ulterioară; sau — viza sau permisul de ședere eliberat de statul membru solicitant a fost obținut cu ajutorul unor documente false sau falsificate ori prin fals în declarații și persoana în cauză a avut reședința pe teritoriul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei sau l-a tranzitat; sau — persoana în cauză nu respectă una dintre condițiile aferente vizei și persoana în cauză a avut reședința pe teritoriul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei sau l-a tranzitat;

(3)   Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei readmite de asemenea, la cererea unui stat membru, foști resortisanți ai Republicii Socialiste Federative Iugoslavia care nu au dobândit altă cetățenie și al căror loc de naștere și domiciliu la 8 septembrie 1991 era pe teritoriul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei.

(4)   După aprobarea cererii de readmisie de către Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, atunci când este necesar statul membru solicitant eliberează persoanei a cărei readmisie a fost acceptată documentul de călătorie standard al UE în vederea expulzării (2).

SECȚIUNEA II

OBLIGAȚIILE DE READMISIE ALE COMUNITĂȚII

Articolul 4

Readmisia resortisanților proprii

(1)   La cererea Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei și fără alte formalități decât cele prevăzute în prezentul acord, statul membru readmite pe teritoriul său toate persoanele care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile legale în vigoare pentru intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, cu condiția să se dovedească sau să se poată prezuma în mod întemeiat, pe baza prezentării unor dovezi prima facie, că persoanele în cauză sunt resortisanți ai statului membru respectiv.

(2)   Un stat membru readmite, de asemenea, atunci când este posibil, în același timp::

—	copiii minori necăsătoriți care au mai puțin de 18 ani ai persoanelor menționate la alineatul (1), indiferent de locul de naștere sau de cetățenia acestora, cu excepția cazului în care au drept de ședere independent pe teritoriul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei;

—

soții/soțiile, care au altă cetățenie, ai/ale persoanelor menționate la alineatul (1), cu condiția să aibă dreptul de a intra și a rămâne sau să dobândească dreptul de a intra și a rămâne pe teritoriul statului membru solicitat, cu excepția cazului în care au drept de ședere independent în Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei.

(3)   Un stat membru readmite, de asemenea, persoanele care au renunțat la cetățenia unui stat membru de la intrarea pe teritoriul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, cu excepția cazului în care persoanelor respective cel puțin li s-a garantat naturalizarea de către Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei.

(4)   După aprobarea cererii de readmisie de către statul membru solicitat, misiunea diplomatică sau oficiul consular competent al statului membru solicitat eliberează de îndată și cel târziu în termen de 3 zile lucrătoare documentul de călătorie necesar pentru repatrierea persoanei care urmează să fie readmisă, a cărui perioadă de valabilitate este de 30 de zile. În cazul în care, din motive de drept sau de fapt, persoana în cauză nu poate fi transferată în cursul perioadei de valabilitate a documentului de călătorie eliberat inițial, misiunea diplomatică sau oficiul consular competent al statului membru solicitat eliberează, în termen de 14 zile calendaristice, un nou document de călătorie cu aceeași perioadă de valabilitate.

(5)   În cazul în care persoana care urmează să fie readmisă are, pe lângă cetățenia statului membru solicitat, cetățenia unui stat terț, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei ia în considerare preferința persoanei în cauză în ceea ce privește statul în care să fie readmisă.

Articolul 5

Readmisia resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor

(1)   La solicitarea Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei și fără alte formalități decât cele prevăzute în prezentul acord, un stat membru readmite pe teritoriul său toți resortisanții unei țări terțe sau apatrizii care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile legale în vigoare pentru intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, cu condiția să se dovedească sau să se poată prezuma în mod întemeiat, pe baza prezentării unor dovezi prima facie, că persoanele în cauză:

(a)	dețin sau dețineau la data intrării o viză valabilă sau un permis de ședere valabil eliberate de statul membru solicitat; sau

(b)	au intrat ilegal și direct pe teritoriul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei după o perioadă de ședere pe teritoriul statului membru solicitat sau după tranzitarea acestuia.

(2)   Obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) nu se aplică în următoarele cazuri:

(a)	resortisantul țării terțe sau apatridul a efectuat numai un tranzit printr-un aeroport internațional al statului membru solicitat; sau

(b)

Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei a eliberat resortisantului țării terțe sau apatridului, înainte sau după intrarea acestuia pe teritoriul său, o viză sau un permis de ședere, cu excepția cazului în care: — persoana în cauză deține o viză sau un permis de ședere eliberat de statul membru solicitat, care expiră la o dată ulterioară; sau — viza sau permisul de ședere eliberat de Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei a fost obținut cu ajutorul unor documente false sau falsificate ori prin fals în declarații și persoana în cauză a avut reședința pe teritoriul statului membru solicitat sau l-a tranzitat; sau — persoana în cauză nu respectă una dintre condițiile aferente vizei și persoana în cauză a avut reședința pe teritoriul statului membru solicitat sau l-a tranzitat.

(3)   Obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) revine statului membru care a eliberat viza sau permisul de ședere. În cazul în care două sau mai multe state membre au eliberat o viză sau un permis de ședere, obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) revine statului membru care a eliberat documentul a cărui perioadă de valabilitate este mai lungă sau, în cazul în care perioada de valabilitate a unuia sau mai multora dintre acestea a expirat deja, statului membru care a eliberat documentul care este încă valabil. În cazul în care toate documentele au expirat, obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) revine statului membru care a eliberat documentul a cărui dată de expirare este cea mai recentă. În cazul în care nu se poate prezenta niciun astfel de document, obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) revine statului membru al cărui teritoriu a fost părăsit ultimul.

(4)   După ce statul membru aprobă cererea de readmisie, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei eliberează, atunci când este necesar, persoanei a cărei readmisie a fost acceptată documentul de călătorie necesar pentru repatrierea sa.

SECȚIUNEA III

PROCEDURA DE READMISIE

Articolul 6

Principii

(1)   Sub rezerva articolului 6 alineatul (2), orice transfer al unei persoane care urmează să fie readmisă pe baza uneia dintre obligațiile prevăzute la articolele 2-5 necesită prezentarea unei cereri de readmisie autorității competente a statului solicitat.

(2)   Atunci când persoana care urmează să fie readmisă deține un document de călătorie valabil și, după caz, o viză valabilă sau un permis de ședere valabil eliberat de statul solicitat, nu este necesară prezentarea unei cereri de readmisie.

(3)   În cazul în care o persoană a fost reținută în zona de frontieră (inclusiv aeroporturi) statului solicitant după ce a trecut ilegal frontiera direct de pe teritoriul statului solicitat, statul solicitant poate prezenta o cerere de readmisie în termen de 2 zile lucrătoare de la reținerea persoanei în cauză (procedura accelerată).

Articolul 7

Cererea de readmisie

(1)   În măsura posibilului, cererea de readmisie trebuie să conțină următoarele informații:

(a)

datele personale ale persoanei care urmează să fie readmisă (de exemplu, numele, prenumele, data nașterii și, atunci când este posibil, locul nașterii, ultima adresă și datele personale ale părinților) și, după caz, datele personale ale copiilor minori necăsătoriți și/sau soțului/soției persoanei în cauză;

(b)	indicarea mijloacelor prin care vor fi furnizate dovezi ale cetățeniei, ale tranzitului, ale condițiilor pentru readmisia resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor, precum și ale intrării și șederii ilegale sau dovezi prima facie ale acestora.

(c)	fotografia persoanei în cauză.

(2)   În măsura posibilului, cererea de readmisie conține de asemenea următoarele informații:

(a)	o declarație care să indice faptul că este posibil ca persoana care urmează să fie transferată să aibă nevoie de ajutor sau îngrijire, cu condiția ca persoana în cauză să fi consimțit în mod explicit la prezentarea unei astfel de declarații;

(b)	orice altă măsură de protecție sau de securitate ori informație privind starea de sănătate a persoanei în cauză, care poate fi necesară în cazul unui transfer individual.

(3)   Un formular comun care urmează să fie utilizat pentru cererile de readmisie este prezentat în anexa 6 la prezentul acord.

Articolul 8

Mijloace de probă privind cetățenia

(1)   Fără a aduce atingere legislațiilor interne relevante corespunzătoare, dovada cetățeniei, în temeiul articolului 2 alineatul (1) și articolului 4 alineatul (1), se poate face prin intermediul documentelor enumerate în anexa 1. În cazul în care se prezintă astfel de documente, statele membre și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei recunosc reciproc cetățenia fără să fie necesară efectuarea unei investigații suplimentare. Dovada cetățeniei nu poate fi făcută prin documente false.

(2)   Dovada prima facie a cetățeniei, în temeiul articolului 2 alineatul (1) și articolului 4 alineatul (1), se poate face, în special, prin intermediul documentelor enumerate în anexa 2, chiar dacă perioada lor de valabilitate a expirat. În cazul în care se prezintă astfel de documente, statele membre și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei acceptă că s-a stabilit prezumția cetățeniei, cu excepția cazului în care pot dovedi contrariul. Dovada prima facie a cetățeniei nu poate fi făcută prin documente false.

(3)   În cazul în care nu se poate prezenta niciunul dintre documentele enumerate în anexa 1 sau 2, reprezentanțele diplomatice și consulare competente ale statului solicitat în cauză întreprind, la cerere, demersurile necesare pentru a chestiona persoana care urmează să fie readmisă fără întârzieri și în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data la care la care a fost prezentată cererea, în vederea stabilirii cetățeniei persoanei în cauză.

Articolul 9

Mijloace de probă privind resortisanții țărilor terțe și apatrizii

(1)   Dovada îndeplinirii condițiilor pentru readmisia resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor, stabilite la articolul 3 alineatul (1) și la articolul 5 alineatul (1), se face, în special, prin intermediul mijloacelor de probă enumerate în anexa 3 la prezentul acord; aceasta nu poate fi făcută prin documente false. Statele membre și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei recunosc reciproc orice astfel de dovadă, fără a fi necesară efectuarea de investigații suplimentare.

(2)   Dovada prima facie a îndeplinirii condițiilor pentru readmisia resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor, stabilite la articolul 3 alineatul (1) și la articolul 5 alineatul (1), se face, în special, prin intermediul mijloacelor de probă enumerate în anexa 4 la prezentul acord; aceasta nu poate fi făcută prin documente false. În cazul în care se prezintă o astfel de dovadă prima facie, statele membre și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei acceptă că s-a stabilit prezumția îndeplinirii condițiilor, cu excepția cazului în care pot dovedi contrariul.

(3)   Ilegalitatea intrării, prezenței sau șederii se stabilește cu ajutorul documentelor de călătorie ale persoanei în cauză, din care lipsește viza necesară sau orice alt permis de ședere pe teritoriul statului solicitant. O declarație a statului solicitant conform căreia persoana în cauză a fost găsită fără a avea asupra sa documentele de călătorie, viza sau permisul de ședere necesar reprezintă, de asemenea, dovadă prima facie a ilegalității intrării, prezenței sau șederii.

(4)   Dovada prima facie a îndeplinirii condițiilor pentru readmisia foștilor resortisanți ai Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, stabilite la articolul 3 alineatul (3), se face în special prin intermediul mijloacelor de probă enumerate în anexa 5 la prezentul acord; aceasta nu poate fi făcută prin documente false. În cazul în care se prezintă o astfel de dovadă prima facie, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei consideră că sunt îndeplinite condițiile, cu excepția cazului în care poate dovedi contrariul.

(5)   În cazul în care nu se poate prezenta niciunul dintre documentele enumerate în anexa 5, reprezentanțele diplomatice și consulare competente ale Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei întreprind, la cerere, demersurile necesare pentru a chestiona persoana care urmează să fie readmisă fără întârzieri nejustificate și cel târziu în termen de 3 zile lucrătoare de la data la care la care a fost prezentată cererea, în vederea stabilirii cetățeniei persoanei în cauză.

Articolul 10

Termene

(1)   Cererea de readmisie se prezintă autorității competente a statului solicitat în termen de cel mult un an de la data la care autoritatea competentă a statului solicitant a luat cunoștință de faptul că un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile în vigoare pentru intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul său. În cazul în care obstacole de drept sau de fapt împiedică prezentarea cererii în termen, termenul se prelungește, la cererea statului solicitant, dar numai până la eliminarea obstacolelor respective.

(2)   Atunci când se prezintă o cerere de readmisie, răspunsul se dă în scris:

—	în termen de 2 zile lucrătoare, în cazul în care cererea a fost prezentată în cadrul procedurii accelerate [articolul 6 alineatul (3)];

—	în termen de 14 zile calendaristice în toate celelalte cazuri.

Aceste termene încep să curgă de la data primirii cererii de readmisie. În cazul în care nu se primește un răspuns în termenele menționate anterior, se consideră că transferul a fost aprobat.

(3)   Atunci când o cerere de readmisie este refuzată, se prezintă motivele refuzului.

(4)   După aprobarea unei cereri de readmisie sau, după caz, după expirarea termenului-stabilit la alineatul (2), persoana în cauză este transferată de îndată și cel mult în termen de trei luni. La cererea statului solicitant, acest termen este prelungit cu perioada necesară pentru a soluționa obstacolele de drept sau de fapt.

Articolul 11

Modalitățile de transfer și modurile de transport

(1)   Înaintea repatrierii unei persoane, autoritățile competente ale Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei și ale statului membru în cauză încheie în prealabil înțelegeri în scris cu privire la data transferului, punctul de intrare, eventualele escorte și alte informații relevante cu privire la transfer.

(2)   Transportul poate fi aerian sau terestru. Repatrierea pe cale aeriană nu este limitată la utilizarea transportatorilor naționali ai Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei sau ai statului membru și se poate efectua prin curse regulate sau zboruri charter. În cazul repatrierii sub escortă, escorta nu se limitează la persoane autorizate din statul solicitant, cu condiția ca acestea să fie persoane autorizate din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei sau din orice stat membru.

Articolul 12

Readmisia din greșeală

Statul solicitant reprimește orice persoană readmisă de statul solicitat în cazul în care se constată, în termen de 3 luni de la data transferului persoanei în cauză, că cerințele stabilite la articolele 2-5 din prezentul acord nu sunt îndeplinite.

În astfel de cazuri, dispozițiile procedurale ale prezentului acord se aplică mutatis mutandis și se comunică toate informațiile disponibile privind identitatea și cetățenia reale ale persoanei care urmează să fie reprimită.

SECȚIUNEA IV

OPERAȚIUNILE DE TRANZIT

Articolul 13

Principii

(1)   Statele membre și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei limitează tranzitul resortisanților țărilor terțe și al apatrizilor la cazurile în care aceste persoane nu pot fi repatriate direct în statul de destinație.

(2)   Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei permite tranzitul resortisanților țărilor terțe și al apatrizilor la cererea unui stat membru, iar un stat membru autorizează tranzitul resortisanților țărilor terțe și al apatrizilor la cererea Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, în cazul în care se asigură continuarea călătoriei în eventuale alte state de tranzit și readmisia de către statul de destinație.

(3)   Tranzitul poate fi refuzat de Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei sau de un stat membru:

(a)

în cazul în care resortisantul țării terțe sau apatridul se expune unui risc real de a fi supus torturii, unui tratament sau unei pedepse inumane sau degradante, pedepsei cu moartea ori persecutării pe motiv de rasă, religie, cetățenie, apartenență la un anumit grup social sau convingeri politice în statul de destinație sau în alt stat de tranzit; sau

(b)	în cazul în care resortisantul țării terțe sau apatridul va face obiectul unor sancțiuni penale în statul solicitat sau în alt stat de tranzit; sau

(c)	din motive de sănătate publică, de securitate națională, de ordine publică sau din cauza altor interese naționale ale statului solicitat.

(4)   Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei sau un stat membru poate retrage orice autorizație eliberată în cazul în care apar sau devin cunoscute ulterior împrejurări menționate la alineatul (3), care sunt de natură să împiedice operațiunea de tranzit, sau dacă nu mai este asigurată continuarea călătoriei în eventuale alte state de tranzit sau readmisia de către statul de destinație. În acest caz, statul solicitant reprimește resortisantul țării terțe sau apatridul, în mod corespunzător și fără întârziere.

Articolul 14

Procedura de tranzit

(1)   Cererea privind operațiunile de tranzit se adresează în scris autorității competente a statului solicitat și trebuie să conțină următoarele informații:

(a)	tipul tranzitului (aerian sau terestru), eventualele alte state de tranzit și destinația finală prevăzută;

(b)	datele personale ale persoanei în cauză (de exemplu, nume, prenume, numele dinaintea căsătoriei, alte nume folosite/sub care aceasta este cunoscută sau pseudonime, data nașterii, sexul și, dacă este posibil, locul nașterii, cetățenia, limba, tipul și numărul documentului de călătorie);

(c)	punctul de intrare prevăzut, momentul transferului și folosirea eventuală a unor escorte;

(d)	o declarație care să precizeze că, din punctul de vedere al statului solicitant, condițiile prevăzute la articolul 13 alineatul (2) sunt îndeplinite și că nu se cunoaște nici un motiv care să justifice un refuz în temeiul articolului 13 alineatul (3).

Un formular comun pentru cererile de tranzit este prevăzut în anexa 7 la prezentul acord.

(2)   În termen de 5 zile calendaristice de la primirea cererii, statul solicitat informează în scris statul solicitant cu privire la admisie, confirmând punctul de intrare și momentul prevăzut pentru admisie sau informează statul solicitant cu privire la refuzul admisiei și cu privire la motivele unui astfel de refuz.

(3)   În cazul în care operațiunea de tranzit se efectuează pe cale aeriană, persoana care urmează să fie readmisă și eventualele escorte sunt scutite de obligația de a obține o viză de tranzit aeroportuar.

(4)   Sub rezerva consultărilor reciproce, autoritățile competente ale statului solicitat acordă asistență în cazul operațiunilor de tranzit, în special prin supravegherea persoanelor în cauză și prin furnizarea de facilități corespunzătoare în acest sens.

SECȚIUNEA V

COSTURI

Articolul 15

Costuri de transport și de tranzit

Fără a aduce atingere dreptului autorităților competente de a recupera costurile aferente readmisiei de la persoana care urmează să fie readmisă sau de la terți, toate costurile de transport suportate în temeiul prezentului acord în legătură cu readmisia și operațiunile de tranzit până la frontiera statului de destinație finală se suportă de către statul solicitant.

SECȚIUNEA VI

PROTECȚIA DATELOR ȘI CLAUZA DE NEAFECTARE

Articolul 16

Protecția datelor

Comunicarea datelor cu caracter personal se efectuează numai dacă o astfel de comunicare este necesară pentru a pune în aplicare prezentul acord de către autoritățile competente ale Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei sau ale unui stat membru, după caz. Prelucrarea și tratarea datelor cu caracter personal într-un caz individual sunt supuse legislației interne a Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei și, atunci când autoritatea de supraveghere a protecției datelor este o autoritate competentă a unui stat membru, sunt supuse dispozițiilor Directivei 95/46/CE (3) și legislației interne a statului membru în cauză adoptate în temeiul directivei respective. Se aplică, de asemenea, următoarele principii:

(a)	datele cu caracter personal trebuie prelucrate în mod corect și în conformitate cu dispozițiile legale;

(b)	datele cu caracter personal trebuie culese în scopul specific, explicit și legitim al punerii în aplicare a prezentului acord și nu trebuie prelucrate ulterior, de către autoritatea care le comunică sau de cea care le primește, într-un mod incompatibil cu acest scop;

(c)

datele cu caracter personal trebuie să fie adecvate, pertinente și să nu fie excesive față de scopul pentru care acestea sunt culese și/sau prelucrate ulterior; mai specific, datele cu caracter personal comunicate pot privi numai următoarele elemente: — datele personale ale persoanei care urmează să fie transferată (de exemplu, nume, prenume, orice alte nume utilizate/sub care aceasta este cunoscută sau pseudonime, sex, stare civilă, data și locul nașterii, cetățenie actuală și orice cetățenie anterioară); — pașaportul, cartea de identitate sau permisul de conducere (numărul, perioada de valabilitate, data eliberării, autoritatea emitentă și locul eliberării); — locurile de oprire și itinerariile; — alte informații necesare pentru identificarea persoanei care urmează să fie transferată sau pentru examinarea cerințelor în materie de readmisie care decurg din prezentul acord;

(d)	datele cu caracter personal trebuie să fie exacte și, după caz, actualizate;

(e)	datele cu caracter personal trebuie păstrate într-o formă care să permită identificarea persoanelor respective pe o durată care să nu depășească perioada necesară scopului pentru care au fost culese datele sau pentru care sunt prelucrate ulterior;

(f)

atât autoritatea care comunică datele, cât și autoritatea care le primește iau toate măsurile rezonabile pentru a asigura, după caz, rectificarea, ștergerea sau blocarea datelor cu caracter personal atunci când prelucrarea nu respectă dispozițiile prezentului articol, în special din cauză că datele respective nu sunt adecvate, pertinente, exacte sau sunt excesive în raport cu scopul prelucrării. Aceasta include notificarea celeilalte părți cu privire la orice rectificare, ștergere sau blocare;

(g)	la cerere, autoritatea care primește datele informează autoritatea care comunică datele cu privire la utilizarea datelor comunicate și cu privire la rezultatele obținute în urma utilizării lor;

(h)	datele cu caracter personal nu pot fi comunicate decât autorităților competente. Transmiterea lor ulterioară altor organisme necesită acordul prealabil al autorității care le-a comunicat;

(i)	autoritatea care comunică datele și autoritatea care le primește au obligația să înregistreze în scris comunicarea și primirea datelor cu caracter personal.

Articolul 17

Clauza de neafectare

(1)   Prezentul acord nu aduce atingere drepturilor, obligațiilor și responsabilităților Comunității, statelor membre și Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei care decurg din dreptul internațional, în special din:

—	Convenția privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificată de Protocolul privind statutul refugiaților din 31 ianuarie 1967;

—	convențiile internaționale care stabilesc statul responsabil de examinarea cererilor de azil depuse;

—	Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 4 noiembrie 1950;

—	Convenția împotriva torturii și a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante din 10 decembrie 1984;

—	convențiile internaționale privind extrădarea și tranzitul;

—	convențiile internaționale multilaterale și acordurile multilaterale privind readmisia resortisanților străini.

(2)   Nicio dispoziție din prezentul acord nu împiedică repatrierea unei persoane în temeiul altor înțelegeri formale sau informale.

SECȚIUNEA VII

PUNERE ÎN APLICARE ȘI EXECUTARE

Articolul 18

Comitetul mixt privind readmisia

(1)   Părțile contractante își acordă reciproc asistență în ceea ce privește aplicarea și interpretarea prezentului acord. În acest scop, acestea instituie un Comitet mixt privind readmisia (denumit în continuare „comitetul”) care va avea în special următoarele sarcini:

(a)	monitorizarea executării prezentului acord;

(b)	decizia privind modalitățile de punere în aplicare necesare pentru aplicarea unitară a prezentului acord;

(c)	realizarea de schimburi de informații periodice cu privire la protocoalele de punere în aplicare întocmite de state membre individuale și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei în temeiul articolului 19;

(d)	recomandarea de modificări ale prezentului acord și ale anexelor acestuia;

(2)   Deciziile comitetului sunt obligatorii pentru părțile contractante.

(3)   Comitetul este compus din reprezentanți ai Comunității și ai Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei; Comunitatea este reprezentată de Comisie.

(4)   Comitetul se reunește atunci când este necesar și la solicitarea uneia dintre părțile contractante.

(5)   Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 19

Protocoale de punere în aplicare

(1)   La cererea unui stat membru sau a Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și un stat membru încheie un protocol de punere în aplicare care reglementează normele privind:

(a)	desemnarea autorităților competente, punctele de trecere a frontierei, schimbul de puncte de contact și limba în care se comunică;

(b)	modalitățile de repatriere în cadrul procedurii accelerate;

(c)	condițiile aplicabile repatrierii sub escortă, inclusiv tranzitului sub escortă al resortisanților țărilor terțe și apatrizilor;

(d)	mijloacele și documentele suplimentare celor enumerate în anexele 1-5 la prezentul acord.

(2)   Protocoalele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) intră în vigoare numai după notificarea lor către comitetul de readmisie menționat la articolul 18.

(3)   Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei acceptă să aplice în relațiile sale cu alt stat membru, la solicitarea acestuia din urmă, orice dispoziție a unui protocol de punere în aplicare încheiat cu un stat membru.

Articolul 20

Relația cu acordurile sau cu înțelegerile bilaterale de readmisie ale statelor membre

Dispozițiile prezentului acord prevalează asupra dispozițiilor oricărui acord sau înțelegere bilaterală privind readmisia persoanelor care se află în situația de ședere ilegală care au fost sau pot fi încheiate, în temeiul articolului 19, între state membre individuale și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, în măsura în care dispozițiile acestora din urmă sunt incompatibile cu cele ale prezentului acord.

SECȚIUNEA VIII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 21

Aplicare teritorială

(1)   Sub rezerva articolului 21 alineatul (2), prezentul acord se aplică pe teritoriul pe care se aplică Tratatul de instituire a Comunității Europene și pe teritoriul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei.

(2)   Prezentul acord nu se aplică pe teritoriul Regatului Danemarcei.

Articolul 22

Intrarea în vigoare, durata și denunțarea acordului

(1)   Prezentul acord se ratifică sau se aprobă de părțile contractante în conformitate cu procedurile respective ale acestora.

(2)   Prezentul acord intră în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni următoare datei la care părțile contractante își notifică îndeplinirea procedurilor menționate la alineatul (1).

(3)   Prezentul acord se încheie pe o perioadă nelimitată.

(4)   Fiecare parte contractantă poate suspenda temporar, integral sau parțial, punerea în aplicare a prezentului acord în ceea ce privește resortisanții țărilor terțe sau apatrizii, din motive de securitate, protecție a ordinii publice sau sănătății publice, printr-o notificare oficială adresată celeilalte părți și după consultarea în prealabil a comitetului menționat la articolul 18. Suspendarea intră în vigoare în a doua zi de la data efectuării unei astfel de notificări.

(5)   Fiecare parte contractantă poate denunța prezentul acord printr-o notificare oficială adresată celeilalte părți contractante. Prezentul acord încetează să mai producă efecte la șase luni de la data efectuării unei astfel de notificări.

Articolul 23

Anexe

Anexele 1-7 fac parte integrantă din prezentul acord.

---

(1)  JO L 84, 20.3.2004.

(2)  În conformitate cu formularul prevăzut în Recomandarea Consiliului UE din 30 noiembrie 1994.

(3)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

ACORD

între Comunitatea Europeană și Republica Muntenegru privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

COMUNITATEA EUROPEANĂ, denumită în continuare „Comunitatea”,

și

REPUBLICA MUNTENEGRU, denumită în continuare „Muntenegru”,

HOTĂRÂTE să își consolideze cooperarea pentru a combate mai eficient imigrarea ilegală,

DORIND să instituie, prin prezentul acord și pe bază de reciprocitate, proceduri rapide și eficiente de identificare și de repatriere în siguranță și în ordine a persoanelor care nu îndeplinesc sau care nu mai îndeplinesc condițiile de intrare, de prezență sau de ședere pe teritoriul Muntenegrului sau al unui stat membru al Uniunii Europene și să faciliteze tranzitul acestor persoane, în spirit de cooperare;

SUBLINIIND faptul că prezentul acord nu aduce atingere drepturilor, obligațiilor și responsabilităților Comunității, statelor membre ale Uniunii Europene și Muntenegrului care decurg din dreptul internațional și, în special, din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 4 noiembrie 1950 și din Convenția privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951;

AVÂND ÎN VEDERE că dispozițiile prezentului acord, care intră în sub incidența titlului IV din Tratatul de instituire a Comunității Europene, nu se aplică Regatului Danemarcei, în conformitate cu Protocolul privind poziția Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului acord:

(a)	„părți contractante” înseamnă Muntenegru și Comunitatea;

(b)	„resortisant al Muntenegrului” înseamnă orice persoană care are cetățenia Republicii Muntenegru în conformitate cu legislația acesteia;

(c)	„resortisant al unui stat membru” înseamnă orice persoană care are cetățenia unui stat membru, în sensul definiției comunitare;

(d)	„stat membru” înseamnă orice stat membru al Uniunii Europene, cu excepția Regatului Danemarcei;

(e)	„resortisant al unei țări terțe” înseamnă orice persoană care are altă cetățenie decât cetățenia Muntenegrului sau a unuia dintre statele membre;

(f)	„apatrid” înseamnă orice persoană fără cetățenie;

(g)

„permis de ședere” înseamnă orice permis, de orice tip, eliberat de Muntenegru sau de unul dintre statele membre, care dă drept de ședere unei persoane pe teritoriul său. Nu intră sub incidența acestei definiții permisele temporare de ședere pe aceste teritorii, care se acordă în cadrul soluționării unei cereri de azil sau a unei cereri de permis de ședere;

(h)	„viză” înseamnă o autorizație eliberată sau o decizie luată de Muntenegru sau de unul dintre statele membre, necesară pentru a intra pe teritoriul său sau pentru a-l tranzita. Aceasta nu include viza de tranzit aeroportuar;

(i)	„stat solicitant” înseamnă statul (Muntenegru sau unul dintre statele membre) care prezintă o cerere de readmisie în conformitate cu articolul 7 sau o cerere de tranzit în conformitate cu articolul 14 din prezentul acord;

(j)	„stat solicitat” înseamnă statul (Muntenegru sau unul dintre statele membre) căruia îi este adresată o cerere de readmisie în conformitate cu articolul 7 sau o cerere de tranzit în conformitate cu articolul 14 din prezentul acord;

(k)	„autoritate competentă” înseamnă orice autoritate națională din Muntenegru sau dintr-un stat membru însărcinată cu punerea în aplicare a prezentului acord în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) litera (a) din prezentul acord;

(l)	„tranzit” înseamnă trecerea unui resortisant al unei țări terțe sau a unui apatrid prin teritoriul statului solicitat în timpul deplasării acestuia din statul solicitant către țara de destinație;

(m)

„readmisie” înseamnă transferul efectuat de către statul solicitant și admisia de către statul solicitat a persoanelor (propriii resortisanți ai statului solicitat, resortisanți ai unor țări terțe sau apatrizi) cu privire la care s-a constatat că au intrat ilegal, sunt prezenți ilegal sau au reședința în mod ilegal în statul solicitant, în conformitate cu dispozițiile prezentului acord.

SECȚIUNEA I

OBLIGAȚIILE DE READMISIE ALE MUNTENEGRULUI

Articolul 2

Readmisia resortisanților proprii

(1)   La cererea unui stat membru și fără alte formalități decât cele prevăzute în prezentul acord, Muntenegru readmite toate persoanele care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile în vigoare pentru intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul statului membru solicitant, cu condiția să se dovedească sau să se poată prezuma în mod întemeiat, pe baza prezentării unor dovezi prima facie, că sunt resortisanți ai Muntenegrului.

(2)   Muntenegru readmite, de asemenea:

—	copiii minori necăsătoriți ai persoanelor menționate la alineatul (1), indiferent de locul de naștere sau de cetățenia acestora, cu excepția cazului în care au drept de ședere independent în statul membru solicitant;

—

soții/soțiile, care au altă cetățenie, ai/ale persoanelor menționate la alineatul (1), cu condiția să aibă dreptul de a intra și a rămâne sau să dobândească dreptul de a intra și a rămâne pe teritoriul Muntenegrului, cu excepția cazului în care au drept de ședere independent în statul membru solicitant.

(3)   Muntenegru readmite, de asemenea, persoanele cărora li s-a retras cetățenia Muntenegrului sau care au renunțat la aceasta de la intrarea pe teritoriul unui stat membru, cu excepția cazului în care persoanele respective au primit cel puțin asigurarea naturalizării de către unul dintre statele membre.

(4)   După aprobarea cererii de readmisie de către Muntenegru, misiunea diplomatică sau oficiul consular competent al Muntenegrului eliberează de îndată și cel târziu în 3 zile lucrătoare documentul de călătorie necesar pentru repatrierea persoanei care urmează să fie readmisă, a cărui perioadă de valabilitate este de cel puțin 3 luni. În cazul în care, din motive de drept sau de fapt, persoana în cauză nu poate fi transferată în cursul perioadei de valabilitate a documentului de călătorie eliberat inițial, misiunea diplomatică sau oficiul consular competent al Muntenegrului eliberează, în termen de 14 zile calendaristice, un nou document de călătorie cu aceeași perioadă de valabilitate. În cazul în care Muntenegru nu eliberează un nou document de călătorie în termen de 14 zile calendaristice, se consideră că acesta a acceptat utilizarea documentului de călătorie standard al UE în vederea expulzării (1).

(5)   În cazul în care persoana care urmează să fie readmisă are, pe lângă cetățenia Muntenegrului, cetățenia unui stat terț, statul membru solicitant ia în considerare preferința persoanei în cauză în ceea ce privește statul în care să fie readmisă.

Articolul 3

Readmisia resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor

(1)   La cererea unui stat membru și fără alte formalități decât cele prevăzute în prezentul acord, Muntenegru readmite toți resortisanții țărilor terțe sau apatrizii care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile în vigoare pentru intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul statului membru solicitant, cu condiția să se dovedească sau să se poată prezuma în mod întemeiat pe baza prezentării unor dovezi prima facie că persoanele în cauză:

(a)	dețin sau dețineau la data intrării o viză valabilă sau un permis de ședere valabil eliberate de Muntenegru; sau

(b)	au intrat ilegal și direct pe teritoriul statelor membre după o perioadă de ședere pe teritoriul Muntenegrului sau după tranzitarea acestuia.

(2)   Obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) nu se aplică în următoarele cazuri:

(a)	resortisantul țării terțe sau apatridul a efectuat numai un tranzit printr-un aeroport internațional al Muntenegrului; sau

(b)

statul membru solicitant a eliberat resortisantului țării terțe sau apatridului, înainte sau după intrarea acestuia pe teritoriul său, o viză sau un permis de ședere, cu excepția cazului în care: — persoana în cauză deține o viză sau un permis de ședere eliberat de Muntenegru care are o perioadă de valabilitate mai lungă decât cel eliberat de statul membru solicitant; sau — viza sau permisul de ședere eliberat de statul membru solicitant a fost obținut cu ajutorul unor documente false sau falsificate ori prin fals în declarații; sau — persoana în cauză nu respectă una dintre condițiile aferente vizei.

(3)   Muntenegru readmite de asemenea, la cererea unui stat membru, foști resortisanți ai fostei Republici Socialiste Federative Iugoslavia care nu au dobândit altă cetățenie și al căror loc de naștere și domiciliu la 27 aprilie 1992 era pe teritoriul Muntenegrului, cu condiția să se poată confirma de către autoritățile Muntenegrului la data prezentării cererii de readmisie că la 27 aprilie 1992 aceștia au avut domiciliul în Muntenegru.

(4)   După aprobarea cererii de readmisie de către Muntenegru, statul membru solicitant eliberează persoanei a cărei readmisie a fost acceptată documentul de călătorie standard al UE în vederea expulzării (1).

SECȚIUNEA II

OBLIGAȚIILE DE READMISIE ALE COMUNITĂȚII

Articolul 4

Readmisia resortisanților proprii

(1)   La cererea Muntenegrului și fără alte formalități decât cele prevăzute în prezentul acord, statul membru readmite pe teritoriul său toate persoanele care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile în vigoare pentru intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul Muntenegrului, cu condiția să se dovedească sau să se poată prezuma în mod întemeiat, pe baza prezentării unor dovezi prima facie, că persoanele în cauză sunt resortisanți ai statului membru respectiv.

(2)   Un stat membru readmite, de asemenea:

copiii minori necăsătoriți ai persoanelor menționate la alineatul (1), indiferent de locul de naștere sau de cetățenia acestora, cu excepția cazului în care au drept de ședere independent în Muntenegru;

soții/soțiile, care au altă cetățenie, ai/ale persoanelor menționate la alineatul (1), cu condiția să aibă dreptul de a intra și a rămâne sau să dobândească dreptul de a intra și a rămâne pe teritoriul statului membru solicitat, cu excepția cazului în care au drept de ședere independent în Muntenegru.

(3)   Un stat membru readmite, de asemenea, persoanele cărora li s-a retras cetățenia unui stat membru sau care au renunțat la aceasta de la intrarea pe teritoriul Muntenegrului, cu excepția cazului în care persoanele respective au primit cel puțin asigurarea naturalizării de către Muntenegru.

(4)   După aprobarea cererii de readmisie de către statul membru solicitat, misiunea diplomatică sau oficiul consular competent al statului membru în cauză eliberează de îndată și cel târziu în termen de 3 zile lucrătoare documentul de călătorie necesar pentru repatrierea persoanei care urmează să fie readmisă, a cărui perioadă de valabilitate este de cel puțin 3 luni. În cazul în care, din motive de drept sau de fapt, persoana în cauză nu poate fi transferată în cursul perioadei de valabilitate a documentului de călătorie eliberat inițial, misiunea diplomatică sau oficiul consular competent al statului membru în cauză eliberează, în termen de 14 zile calendaristice, un nou document de călătorie cu aceeași perioadă de valabilitate.

(5)   În cazul în care persoana care urmează să fie readmisă are, pe lângă cetățenia statului membru solicitat, cea a unui stat terț, Muntenegru ia în considerare preferința persoanei în cauză în ceea ce privește statul în care să fie readmisă.

Articolul 5

Readmisia resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor

(1)   La solicitarea Muntenegrului și fără alte formalități decât cele prevăzute în prezentul acord, un stat membru readmite pe teritoriul său toți resortisanții unei țări terțe sau apatrizii care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile în vigoare pentru intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul Muntenegrului, cu condiția să se dovedească sau să se poată prezuma în mod întemeiat, pe baza prezentării unor dovezi prima facie, că persoanele în cauză:

(a)	dețin sau dețineau la data intrării o viză valabilă sau un permis de ședere valabil eliberate de statul membru solicitat; sau

(b)	au intrat ilegal și direct pe teritoriul Muntenegrului după o perioadă de ședere pe teritoriul statului membru solicitat sau după tranzitarea acestuia.

(2)   Obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) nu se aplică în următoarele cazuri:

(a)	resortisantul țării terțe sau apatridul a efectuat numai un tranzit printr-un aeroport internațional al statului membru solicitat; sau

(b)

Muntenegru a eliberat resortisantului țării terțe sau apatridului, înainte sau după intrarea acestuia pe teritoriul său, o viză sau un permis de ședere, cu excepția cazului în care: — persoana în cauză deține o viză sau un permis de ședere eliberat de statul membru solicitat, care are o perioadă de valabilitate mai lungă decât cel eliberat de Muntenegru; sau — viza sau permisul de ședere eliberat de Muntenegru a fost obținut cu ajutorul unor documente false sau falsificate ori prin fals în declarații; — persoana în cauză nu respectă una dintre condițiile aferente vizei.

(3)   Obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) revine statului membru care a eliberat viza sau permisul de ședere. În cazul în care două sau mai multe state membre au eliberat o viză sau un permis de ședere, obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) revine statului membru care a eliberat documentul a cărui perioadă de valabilitate este mai lungă sau, în cazul în care perioada de valabilitate a unuia sau mai multora dintre acestea a expirat deja, statului membru care a eliberat documentul care este încă valabil. În cazul în care toate documentele au expirat, obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) revine statului membru care a eliberat documentul a cărui dată de expirare este cea mai recentă. În cazul în care nu se poate prezenta niciun astfel de document, obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) revine statului membru al cărui teritoriu a fost părăsit ultimul.

(4)   După ce statul membru aprobă cererea de readmisie, Muntenegru eliberează persoanei a cărei readmisie a fost acceptată documentul de călătorie necesar pentru repatrierea sa.

SECȚIUNEA III

PROCEDURA DE READMISIE

Articolul 6

Principii

(1)   Sub rezerva alineatului (2), orice transfer al unei persoane care urmează să fie readmisă pe baza uneia dintre obligațiile prevăzute la articolele 2-5 necesită prezentarea unei cereri de readmisie autorității competente a statului solicitat.

(2)   Atunci când persoana care urmează să fie readmisă deține un document de călătorie valabil și, după caz, o viză valabilă sau un permis de ședere valabil eliberate de statul solicitat, nu este necesară prezentarea unei cereri de readmisie.

Articolul 7

Cererea de readmisie

(1)   Orice cerere de readmisie trebuie să conțină următoarele informații:

(a)	datele personale ale persoanei în cauză (de exemplu, numele, prenumele, data nașterii și, atunci când este posibil, locul nașterii și ultima adresă) și, după caz, datele personale ale copiilor minori necăsătoriți și/sau soțului/soției persoanei în cauză;

(b)	indicarea mijloacelor prin care vor fi furnizate dovezi ale cetățeniei, ale tranzitului, ale condițiilor pentru readmisia resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor, precum și ale intrării și șederii ilegale sau dovezi prima facie ale acestora;

(c)	fotografia persoanei care urmează să fie readmisă.

(2)   În măsura posibilului, cererea de readmisie conține, de asemenea, următoarele informații:

(a)	o declarație care să indice faptul că este posibil ca persoana care urmează să fie transferată să aibă nevoie de ajutor sau îngrijire, cu condiția ca persoana în cauză să fi consimțit în mod explicit la prezentarea unei astfel de declarații;

(b)	orice altă măsură de protecție sau de securitate ori informație privind starea de sănătate a persoanei în cauză, care poate fi necesară în cazul unui transfer individual.

(3)   Un formular comun care urmează să fie utilizat pentru cererile de readmisie este prezentat în anexa 6 la prezentul acord.

Articolul 8

Mijloace de probă privind cetățenia

(1)   Dovada cetățeniei, în temeiul articolului 2 alineatul (1) și al articolului 4 alineatul (1), se poate face, în special, prin intermediul documentelor enumerate în anexa 1, chiar dacă perioada lor de valabilitate a expirat. În cazul în care se prezintă astfel de documente, statele membre și Muntenegru recunosc reciproc cetățenia fără să fie necesară efectuarea unei investigații suplimentare. Dovada cetățeniei nu poate fi făcută prin documente false.

(2)   Dovada prima facie a cetățeniei, în temeiul articolului 2 alineatul (1) și al articolului 4 alineatul (1), se poate face, în special, prin intermediul documentelor enumerate în anexa 2, chiar dacă perioada lor de valabilitate a expirat. În cazul în care se prezintă astfel de documente, statele membre și Muntenegru consideră că cetățenia este stabilită, cu excepția cazului în care pot dovedi contrariul. Dovada prima facie a cetățeniei nu poate fi făcută prin documente false.

(3)   În cazul în care nu se poate prezenta niciunul dintre documentele enumerate în anexa 1 sau 2, reprezentanțele diplomatice și consulare competente ale statului solicitat în cauză întreprind, la cerere, demersurile necesare pentru a chestiona persoana care urmează să fie readmisă fără întârzieri nejustificate și în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data la care la care a fost prezentată cererea, în vederea stabilirii cetățeniei persoanei în cauză.

Articolul 9

Mijloace de probă privind resortisanții țărilor terțe și apatrizii

(1)   Dovada îndeplinirii condițiilor pentru readmisia resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor, stabilite la articolul 3 alineatul (1) și la articolul 5 alineatul (1), se face, în special, prin intermediul mijloacelor de probă enumerate în anexa 3 la prezentul acord; aceasta nu poate fi făcută prin documente false. Statele membre și Muntenegru recunosc reciproc orice astfel de dovadă, fără a fi necesară efectuarea de investigații suplimentare.

(2)   Dovada prima facie a îndeplinirii condițiilor pentru readmisia resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor stabilite la articolul 3 alineatul (1) și la articolul 5 alineatul (1) se face, în special, prin intermediul mijloacelor de probă enumerate în anexa 4 la prezentul acord; aceasta nu poate fi făcută prin documente false. În cazul în care se prezintă o astfel de dovadă prima facie, statele membre și Muntenegru consideră că sunt îndeplinite condițiile, cu excepția cazului în care pot dovedi contrariul.

(3)   Ilegalitatea intrării, a prezenței sau a șederii se stabilește cu ajutorul documentelor de călătorie ale persoanei în cauză, din care lipsește viza necesară sau orice alt permis de ședere pe teritoriul statului solicitant. O declarație a statului solicitant conform căreia persoana în cauză a fost găsită fără a avea asupra sa documentele de călătorie, viza sau permisul de ședere necesar reprezintă, de asemenea, dovadă prima facie a ilegalității intrării, a prezenței sau a șederii.

(4)   Dovada îndeplinirii condițiilor pentru readmisia foștilor resortisanți ai fostei Republici Socialiste Federative Iugoslavia, stabilite la articolul 3 alineatul (3), se face în special prin intermediul mijloacelor de probă enumerate în anexa 5a la prezentul acord; aceasta nu poate fi făcută prin documente false. Orice astfel de dovadă este recunoscută de Muntenegru, fără a fi necesară efectuarea de investigații suplimentare, cu condiția să se poată confirma de către autoritățile Muntenegrului, la data prezentării cererii de readmisie, că la 27 aprilie 1992 aceștia au avut domiciliul în Muntenegru.

(5)   Dovada prima facie a îndeplinirii condițiilor pentru readmisia foștilor resortisanți ai fostei Republici Socialiste Federative Iugoslavia, stabilite la articolul 3 alineatul (3), se face în special prin intermediul mijloacelor de probă enumerate în anexa 5b la prezentul acord; aceasta nu poate fi făcută prin documente false. În cazul în care se prezintă o astfel de dovadă prima facie, Muntenegru consideră că sunt îndeplinite condițiile, cu excepția cazului în care poate dovedi contrariul.

(6)   În cazul în care nu se poate prezenta niciunul dintre documentele enumerate în anexele 5a și 5b, reprezentanțele diplomatice și consulare competente ale Muntenegrului întreprind, la cerere, demersurile necesare pentru a chestiona persoana care urmează să fie readmisă fără întârzieri nejustificate și cel târziu în termen de 3 zile lucrătoare de la data la care la care a fost prezentată cererea, în vederea stabilirii cetățeniei persoanei în cauză.

Articolul 10

Termene

(1)   Cererea de readmisie se prezintă autorității competente a statului solicitat în termen de cel mult un an de la data la care autoritatea competentă a statului solicitant a luat cunoștință de faptul că un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile în vigoare pentru intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul său. În cazul în care obstacole de drept sau de fapt împiedică prezentarea cererii în termen, termenul se prelungește, la cererea statului solicitant, dar numai până la eliminarea obstacolelor respective.

(2)   Atunci când se prezintă o cerere de readmisie, răspunsul se dă în scris în termen de 12 zile calendaristice în toate cazurile. Acest termen începe să curgă de la data primirii cererii de readmisie. În cazul în care nu se primește un răspuns în termenul menționat anterior, se consideră că transferul a fost aprobat.

(3)   Atunci când obstacole de drept sau de fapt nu permit comunicarea în termen de 12 zile calendaristice a răspunsului privind cererea în cauză, acest termen poate fi prelungit, pe baza unei cereri motivate corespunzător, cu cel mult 6 zile calendaristice. În cazul în care nu se primește niciun răspuns în termenul prelungit menționat anterior, se consideră că transferul a fost aprobat.

(4)   Atunci când o cerere de readmisie este refuzată, se prezintă motivele refuzului.

(5)   După aprobarea unei cereri de readmisie sau, după caz, după expirarea termenului stabilit la alineatul (2), persoana în cauză este transferată în termen de trei luni. La cererea statului solicitant, acest termen poate fi prelungit cu perioada necesară pentru a soluționa obstacolele de drept sau de fapt.

Articolul 11

Modalitățile de transfer și modurile de transport

(1)   Înaintea repatrierii unei persoane, autoritățile competente ale Muntenegrului și ale statului membru în cauză încheie în prealabil înțelegeri în scris cu privire la data transferului, punctul de intrare, eventualele escorte și alte informații relevante cu privire la transfer.

(2)   Transportul poate fi aerian, maritim sau terestru. Repatrierea pe cale aeriană nu este limitată la utilizarea transportatorilor naționali ai Muntenegrului sau ai statului membru și se poate efectua prin curse regulate sau zboruri charter. În cazul repatrierii sub escortă, escorta nu se limitează la persoane autorizate din statul solicitant, cu condiția ca acestea să fie persoane autorizate din Muntenegru sau din orice stat membru.

Articolul 12

Readmisia din greșeală

Statul solicitant reprimește orice persoană readmisă de statul solicitat în cazul în care se constată, în termen de 3 luni de la data transferului persoanei în cauză, că cerințele stabilite la articolele 2-5 din prezentul acord nu sunt îndeplinite.

În astfel de cazuri, dispozițiile procedurale ale prezentului acord se aplică mutatis mutandis și se comunică toate informațiile disponibile privind identitatea și cetățenia reale ale persoanei care urmează să fie reprimită.

SECȚIUNEA IV

OPERAȚIUNILE DE TRANZIT

Articolul 13

Principii

(1)   Statele membre și Muntenegru limitează tranzitul resortisanților țărilor terțe și al apatrizilor la cazurile în care aceste persoane nu pot fi repatriate direct în statul de destinație.

(2)   Muntenegru permite tranzitul resortisanților țărilor terțe și al apatrizilor la cererea unui stat membru, iar un stat membru autorizează tranzitul resortisanților țărilor terțe și al apatrizilor la cererea Muntenegrului, în cazul în care se asigură continuarea călătoriei în eventuale alte state de tranzit și readmisia de către statul de destinație.

(3)   Tranzitul poate fi refuzat de Muntenegru sau de un stat membru:

(a)

în cazul în care resortisantul țării terțe sau apatridul se expune unui risc real de a fi supus torturii, unui tratament sau unei pedepse inumane sau degradante, pedepsei cu moartea sau persecutării pe motiv de rasă, religie, cetățenie, apartenență la un anumit grup social sau convingeri politice în statul de destinație sau în alt stat de tranzit; sau

(b)	în cazul în care resortisantul țării terțe sau apatridul va face obiectul unor sancțiuni penale în statul solicitat sau în alt stat de tranzit; sau

(c)	din motive de sănătate publică, de securitate națională, de ordine publică sau din cauza altor interese naționale ale statului solicitat.

(4)   Muntenegru sau un stat membru poate retrage orice autorizație eliberată în cazul în care apar sau devin cunoscute ulterior împrejurări menționate la alineatul (3), care sunt de natură să împiedice operațiunea de tranzit, sau dacă nu mai este asigurată continuarea călătoriei în eventuale alte state de tranzit sau readmisia de către statul de destinație. În acest caz, statul solicitant reprimește resortisantul țării terțe sau apatridul, în mod corespunzător și fără întârziere.

Articolul 14

Procedura de tranzit

(1)   Cererea privind operațiunile de tranzit se adresează în scris autorității competente a statului solicitat și trebuie să conțină următoarele informații:

(a)	tipul tranzitului (aerian, maritim sau terestru), eventualele alte state de tranzit și destinația finală prevăzută;

(b)	datele personale ale persoanei în cauză (de exemplu, nume, prenume, numele dinaintea căsătoriei, alte nume folosite/sub care aceasta este cunoscută sau pseudonime, data nașterii, sexul și, dacă este posibil, locul nașterii, cetățenia, limba, tipul și numărul documentului de călătorie);

(c)	punctul de intrare prevăzut, momentul transferului și folosirea eventuală a unor escorte;

(d)	o declarație care să precizeze că, din punctul de vedere al statului solicitant, condițiile prevăzute la articolul 13 alineatul (2) sunt îndeplinite și că nu se cunoaște nici un motiv care să justifice un refuz în temeiul articolului 13 alineatul (3).

Un formular comun pentru cererile de tranzit este prevăzut în anexa 7 la prezentul acord.

(2)   În termen de 5 zile calendaristice de la primirea cererii, statul solicitat informează în scris statul solicitant cu privire la admisie, confirmând punctul de intrare și momentul prevăzut pentru admisie, sau informează statul solicitant cu privire la refuzul admisiei și cu privire la motivele unui astfel de refuz.

(3)   În cazul în care operațiunea de tranzit se efectuează pe cale aeriană, persoana care urmează să fie readmisă și eventualele escorte sunt scutite de obligația de a obține o viză de tranzit aeroportuar.

(4)   Sub rezerva consultărilor reciproce, autoritățile competente ale statului solicitat acordă asistență în cazul operațiunilor de tranzit, în special prin supravegherea persoanelor în cauză și prin furnizarea de facilități corespunzătoare în acest sens.

SECȚIUNEA V

COSTURI

Articolul 15

Costuri de transport și de tranzit

Fără a aduce atingere dreptului autorităților competente de a recupera costurile aferente readmisiei de la persoana care urmează să fie readmisă sau de la terți, toate costurile de transport suportate în temeiul prezentului acord în legătură cu readmisia și operațiunile de tranzit până la frontiera statului de destinație finală se suportă de către statul solicitant.

SECȚIUNEA VI

PROTECȚIA DATELOR ȘI CLAUZA DE NEAFECTARE

Articolul 16

Protecția datelor

Comunicarea datelor cu caracter personal se efectuează numai dacă o astfel de comunicare este necesară pentru a pune în aplicare prezentul acord de către autoritățile competente ale Muntenegrului sau ale unui stat membru, după caz. Prelucrarea și tratarea datelor cu caracter personal într-un caz individual sunt supuse legislației interne a Muntenegrului și, atunci când autoritatea de supraveghere a protecției datelor este o autoritate competentă a unui stat membru, acestea sunt supuse dispozițiilor Directivei 95/46/CE (2) și legislației interne a statului membru în cauză adoptate în temeiul directivei respective. Se aplică, de asemenea, următoarele principii:

(a)	datele cu caracter personal trebuie prelucrate în mod corect și în conformitate cu dispozițiile legale;

(b)	datele cu caracter personal trebuie culese în scopul specific, explicit și legitim al punerii în aplicare a prezentului acord și nu trebuie prelucrate ulterior, de către autoritatea care le comunică sau de către cea care le primește, într-un mod incompatibil cu acest scop;

(c)

datele cu caracter personal trebuie să fie adecvate, pertinente și să nu fie excesive față de scopul pentru care acestea sunt culese și/sau prelucrate ulterior; mai specific, datele cu caracter personal comunicate pot privi numai următoarele elemente: — datele personale ale persoanei care urmează să fie transferată (de exemplu, nume, prenume, orice alte nume utilizate/sub care aceasta este cunoscută sau pseudonime, sex, stare civilă, data și locul nașterii, cetățenie actuală și orice cetățenie anterioară); — pașaportul, cartea de identitate sau permisul de conducere (numărul, perioada de valabilitate, data eliberării, autoritatea emitentă și locul eliberării); — locurile de oprire și itinerariile; — alte informații necesare pentru identificarea persoanei care urmează să fie transferată sau pentru examinarea cerințelor în materie de readmisie care decurg din prezentul acord;

(d)	datele cu caracter personal trebuie să fie exacte și, după caz, actualizate;

(e)	datele cu caracter personal trebuie păstrate într-o formă care să permită identificarea persoanelor respective pe o durată care să nu depășească perioada necesară scopului pentru care au fost culese datele sau pentru care sunt prelucrate ulterior;

(f)

atât autoritatea care comunică datele, cât și autoritatea care le primește iau toate măsurile rezonabile pentru a asigura, după caz, rectificarea, ștergerea sau blocarea datelor cu caracter personal atunci când prelucrarea nu respectă dispozițiile prezentului articol, în special din cauză că datele respective nu sunt adecvate, pertinente, exacte sau sunt excesive în raport cu scopul prelucrării. Aceasta include notificarea celeilalte părți cu privire la orice rectificare, ștergere sau blocare;

(g)	la cerere, autoritatea care primește datele informează autoritatea care comunică datele cu privire la utilizarea datelor comunicate și cu privire la rezultatele obținute în urma utilizării lor;

(h)	datele cu caracter personal nu pot fi comunicate decât autorităților competente. Transmiterea lor ulterioară altor organisme necesită acordul prealabil al autorității care le-a comunicat;

(i)	autoritatea care comunică datele și autoritatea care le primește au obligația să înregistreze în scris comunicarea și primirea datelor cu caracter personal.

Articolul 17

Clauza de neafectare

(1)   Prezentul acord nu aduce atingere drepturilor, obligațiilor și responsabilităților Comunității, statelor membre și Muntenegrului care decurg din dreptul internațional, în special din:

—	Convenția privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificată de Protocolul privind statutul refugiaților din 31 ianuarie 1967;

—	convențiile internaționale care stabilesc statul responsabil de examinarea cererilor de azil depuse;

—	Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 4 noiembrie 1950;

—	Convenția împotriva torturii și a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante din 10 decembrie 1984;

—	convențiile internaționale privind extrădarea și tranzitul;

—	convențiile internaționale multilaterale și acordurile multilaterale privind readmisia resortisanților străini.

(2)   Nicio dispoziție din prezentul acord nu împiedică repatrierea unei persoane în temeiul altor înțelegeri formale sau informale.

SECȚIUNEA VII

PUNERE ÎN APLICARE ȘI EXECUTARE

Articolul 18

Comitetul mixt privind readmisia

(1)   Părțile contractante își acordă reciproc asistență în ceea ce privește aplicarea și interpretarea prezentului acord. În acest scop, acestea instituie un Comitet mixt privind readmisia (denumit în continuare „comitetul”) care va avea în special următoarele sarcini:

(a)	monitorizarea executării prezentului acord;

(b)	decizia privind modalitățile de punere în aplicare necesare pentru aplicarea unitară a prezentului acord;

(c)	realizarea de schimburi de informații periodice cu privire la protocoalele de punere în aplicare întocmite de state membre individuale și Muntenegru în temeiul articolului 19;

(d)	recomandarea de modificări ale prezentului acord și ale anexelor acestuia.

(2)   Deciziile comitetului sunt obligatorii pentru părțile contractante.

(3)   Comitetul este compus din reprezentanți ai Comunității și ai Muntenegrului; Comunitatea este reprezentată de Comisie.

(4)   Comitetul se reunește atunci când este necesar și la solicitarea uneia dintre părțile contractante.

(5)   Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 19

Protocoale de punere în aplicare

(1)   La cererea unui stat membru sau a Muntenegrului, Muntenegru și un stat membru încheie un protocol de punere în aplicare care reglementează normele privind:

(a)	desemnarea autorităților competente, punctele de trecere a frontierei și schimbul de puncte de contact;

(b)	condițiile aplicabile repatrierii sub escortă, inclusiv tranzitului sub escortă al resortisanților țărilor terțe și al apatrizilor;

(c)	mijloacele și documentele suplimentare celor enumerate în anexele 1-5 la prezentul acord.

(2)   Protocoalele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) intră în vigoare numai după notificarea lor către Comitetul de readmisie menționat la articolul 18.

(3)   Muntenegru acceptă să aplice în relațiile sale cu alt stat membru, la solicitarea acestuia din urmă, orice dispoziție a unui protocol de punere în aplicare încheiat cu un stat membru, cu condiția viabilității practice a aplicării acesteia.

Articolul 20

Relația cu acordurile sau cu înțelegerile bilaterale de readmisie ale statelor membre

Dispozițiile prezentului acord prevalează asupra dispozițiilor oricărui acord sau înțelegere bilaterală privind readmisia persoanelor care se află în situația de ședere ilegală care au fost sau pot fi încheiate, în temeiul articolului 19, între state membre individuale și Muntenegru, în măsura în care dispozițiile acestora din urmă sunt incompatibile cu cele ale prezentului acord.

SECȚIUNEA VIII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 21

Aplicare teritorială

(1)   Sub rezerva alineatului (2), prezentul acord se aplică pe teritoriul pe care se aplică Tratatul de instituire a Comunității Europene și pe teritoriul Muntenegrului.

(2)   Prezentul acord nu se aplică pe teritoriul Regatului Danemarcei.

Articolul 22

Intrarea în vigoare, durata și denunțarea acordului

(1)   Prezentul acord se ratifică sau se aprobă de părțile contractante în conformitate cu procedurile respective ale acestora.

(2)   Prezentul acord intră în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni următoare datei la care părțile contractante își notifică îndeplinirea procedurilor menționate la alineatul (1).

(3)   Prezentul acord se încheie pe o perioadă nelimitată.

(4)   Fiecare parte contractantă poate suspenda temporar, integral sau parțial, punerea în aplicare a prezentului acord în ceea ce privește resortisanții țărilor terțe sau apatrizii, din motive de securitate, protecție a ordinii publice sau sănătății publice, printr-o notificare oficială adresată celeilalte părți contractante și după consultarea în prealabil a comitetului menționat la articolul 18. Suspendarea intră în vigoare în a doua zi de la data efectuării unei astfel de notificări.

(5)   Fiecare parte contractantă poate denunța prezentul acord printr-o notificare oficială adresată celeilalte părți contractante. Prezentul acord încetează să mai producă efecte la șase luni de la data efectuării unei astfel de notificări.

Articolul 23

Anexe

Anexele 1-7 fac parte integrantă din prezentul acord.

---

(1)  În conformitate cu formularul prevăzut în Recomandarea Consiliului UE din 30 noiembrie 1994.

(2)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

ACORD

între Comunitatea Europeană și Republica Serbia privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

COMUNITATEA EUROPEANĂ, denumită în continuare „Comunitatea”,

și

REPUBLICA SERBIA, denumită în continuare „Serbia”,

HOTĂRÂTE să își consolideze cooperarea pentru a combate mai eficient imigrarea ilegală,

DORIND să instituie, prin prezentul acord și pe bază de reciprocitate, proceduri rapide și eficiente de identificare și de repatriere în siguranță și în ordine a persoanelor care nu îndeplinesc sau care nu mai îndeplinesc condițiile de intrare, de prezență sau de ședere pe teritoriul Serbiei sau al unui stat membru al Uniunii Europene și să faciliteze tranzitul acestor persoane, în spirit de cooperare;

SUBLINIIND faptul că prezentul acord nu aduce atingere drepturilor, obligațiilor și responsabilităților Comunității, statelor membre ale Uniunii Europene și Serbiei care decurg din dreptul internațional și, în special, din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 4 noiembrie 1950 și din Convenția privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951;

AVÂND ÎN VEDERE că dispozițiile prezentului acord, care intră sub incidența titlului IV din Tratatul de instituire a Comunității Europene, nu se aplică Regatului Danemarcei, în conformitate cu Protocolul privind poziția Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului acord:

(a)	„părți contractante” înseamnă Serbia și Comunitatea;

(b)	„resortisant al Serbiei” înseamnă orice persoană care are cetățenia Republicii Serbia în conformitate cu legislația acesteia;

(c)	„resortisant al unui stat membru” înseamnă orice persoană care are cetățenia unui stat membru, în sensul definiției comunitare;

(d)	„stat membru” înseamnă orice stat membru al Uniunii Europene, cu excepția Regatului Danemarcei;

(e)	„resortisant al unei țări terțe” înseamnă orice persoană care are altă cetățenie decât cetățenia Serbiei sau a unuia dintre statele membre;

(f)	„apatrid” înseamnă orice persoană fără cetățenie;

(g)

„permis de ședere” înseamnă orice permis, de orice tip, eliberat de Serbia sau de unul dintre statele membre, care dă drept de ședere unei persoane pe teritoriul său. Nu intră sub incidența acestei definiții permisele temporare de ședere pe aceste teritorii, care se acordă în cadrul soluționării unei cereri de azil sau a unei cereri de permis de ședere;

(h)	„viză” înseamnă o autorizație eliberată sau o decizie luată de Serbia sau de unul dintre statele membre, necesară pentru a intra pe teritoriul său sau pentru a-l tranzita. Aceasta nu include viza de tranzit aeroportuar;

(i)	„stat solicitant” înseamnă statul (Serbia sau unul dintre statele membre) care prezintă o cerere de readmisie în conformitate cu articolul 7 sau o cerere de tranzit în conformitate cu articolul 14 din prezentul acord;

(j)	„stat solicitat” înseamnă statul (Serbia sau unul dintre statele membre) căruia îi este adresată o cerere de readmisie în conformitate cu articolul 7 sau o cerere de tranzit în conformitate cu articolul 14 din prezentul acord;

(k)	„autoritate competentă” înseamnă orice autoritate națională din Serbia sau dintr-un stat membru însărcinată cu punerea în aplicare a prezentului acord în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) litera (a);

(l)	„zonă de frontieră” înseamnă o zonă care se întinde până la 30 kilometri de la frontiera terestră comună dintre un stat membru și Serbia, precum și teritoriile aeroporturilor internaționale ale statelor membre și Serbiei;

(m)	„tranzit” înseamnă trecerea unui resortisant al unei țări terțe sau a unui apatrid prin teritoriul statului solicitat în timpul deplasării acestuia din statul solicitant către țara de destinație.

SECȚIUNEA I

OBLIGAȚIILE DE READMISIE ALE SERBIEI

Articolul 2

Readmisia resortisanților proprii

(1)   La cererea unui stat membru și fără alte formalități decât cele prevăzute de prezentul acord, Serbia readmite orice persoane care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile în vigoare pentru intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul statului membru solicitant, cu condiția să se dovedească sau să se poată prezuma în mod întemeiat, pe baza prezentării unor dovezi prima facie, că persoanele în cauză sunt resortisanți ai Serbiei.

(2)   Serbia readmite de asemenea:

—	copiii minori necăsătoriți ai persoanelor menționate la alineatul (1), indiferent de locul de naștere sau de cetățenia acestora, cu excepția cazului în care au drept de ședere independent în statul membru solicitant;

—	soții/soțiile, care au altă cetățenie, ai/ale persoanelor menționate la alineatul (1), cu condiția să aibă dreptul de a intra și a rămâne sau să dobândească dreptul de a intra și a rămâne pe teritoriul Serbiei, cu excepția cazului în care au drept de ședere independent în statul membru solicitant.

(3)   Serbia readmite, de asemenea, persoanele care au renunțat la cetățenia Serbiei de la intrarea pe teritoriul unui stat membru, cu excepția cazului în care persoanele respective au primit cel puțin asigurarea naturalizării de către statul membru în cauză.

(4)   După aprobarea cererii de readmisie de către Serbia, misiunea diplomatică ă sau oficiul consular competent al Serbiei eliberează de îndată și cel târziu în 3 zile lucrătoare documentul de călătorie necesar pentru repatrierea persoanei care urmează să fie readmisă, a cărui perioadă de valabilitate este de cel puțin 3 luni. În cazul în care, din motive de drept sau de fapt, persoana în cauză nu poate fi transferată în cursul perioadei de valabilitate a documentului de călătorie eliberat inițial, misiunea diplomatică sau oficiul consular competent al Serbiei eliberează, în termen de 14 zile calendaristice, un nou document de călătorie cu aceeași perioadă de valabilitate. În cazul în care Serbia nu eliberează un nou document de călătorie în termen de 14 zile calendaristice, se consideră că aceasta a acceptat utilizarea documentului de călătorie standard al UE în vederea expulzării (1).

(5)   În cazul în care persoana care urmează să fie readmisă are, pe lângă cetățenia sârbă, cetățenia unui stat terț, statul membru solicitant ia în considerare preferința persoanei în cauză în ceea ce privește statul în care să fie readmisă.

Articolul 3

Readmisia resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor

(1)   La cererea unui stat membru și fără alte formalități decât cele prevăzute în prezentul acord, Serbia readmite toți resortisanții țărilor terțe sau apatrizii care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile legale în vigoare pentru intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul statului membru solicitant, cu condiția să se dovedească sau să se poată prezuma în mod întemeiat pe baza prezentării unor dovezi prima facie că persoanele în cauză:

(a)	dețin sau dețineau la data intrării o viză valabilă sau un permis de ședere valabil eliberate de Serbia; sau

(b)	au intrat ilegal și direct pe teritoriul statelor membre după o perioadă de ședere pe teritoriul Serbiei sau după tranzitarea acestuia.

(2)   Obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) nu se aplică în următoarele cazuri:

(a)	resortisantul țării terțe sau apatridul a efectuat numai un tranzit printr-un aeroport internațional al Serbiei; sau

(b)

statul membru solicitant a eliberat resortisantului țării terțe sau apatridului, înainte sau după intrarea acestuia pe teritoriul său, o viză sau un permis de ședere, cu excepția cazului în care: — persoana în cauză deține o viză sau un permis de ședere eliberat de Serbia care expiră la o dată ulterioară; sau — viza sau permisul de ședere eliberat de statul membru solicitant a fost obținut cu ajutorul unor documente false sau falsificate ori prin fals în declarații și persoana în cauză a avut reședința pe teritoriul Serbiei sau l-a tranzitat; sau — persoana în cauză nu respectă una din condițiile aferente vizei și persoana în cauză a avut reședința pe teritoriul Serbiei sau l-a tranzitat;

(3)   Serbia readmite de asemenea, la cererea unui stat membru, foști resortisanți ai Republicii Socialiste Federative Iugoslavia care nu au dobândit altă cetățenie și al căror loc de naștere și domiciliu la 27 aprilie 1992 era pe teritoriul Serbiei.

(4)   După aprobarea cererii de readmisie de către Serbia, statul membru solicitant eliberează persoanei a cărei readmisie a fost acceptată documentul de călătorie standard al UE în vederea expulzării (1).

SECȚIUNEA II

OBLIGAȚIILE DE READMISIE ALE COMUNITĂȚII

Articolul 4

Readmisia resortisanților proprii

(1)   La cererea Serbiei și fără alte formalități decât cele prevăzute în prezentul acord, un stat membru readmite pe teritoriul său orice persoană care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile în vigoare pentru intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul Serbiei, cu condiția să se dovedească sau să se poată prezuma în mod întemeiat, pe baza prezentării unor dovezi prima facie, că persoana în cauză este resortisant al statului membru respectiv.

(2)   Un stat membru readmite, de asemenea:

—	copiii minori necăsătoriți ai persoanelor menționate la alineatul (1), indiferent de locul de naștere sau de cetățenia acestora, cu excepția cazului în care au drept de ședere independent în Serbia;

—	soții/soțiile, care au altă cetățenie, ai/ale persoanelor menționate la alineatul (1), cu condiția să aibă dreptul de a intra și a rămâne sau să dobândească dreptul de a intra și a rămâne pe teritoriul statului membru solicitat, cu excepția cazului în care au drept de ședere independent în Serbia.

(3)   Un stat membru readmite, de asemenea, persoanele care au renunțat la cetățenia unui stat membru de la intrarea pe teritoriul Serbiei, cu excepția cazului în care persoanele respective au primit cel puțin asigurarea naturalizării de către Serbia.

(4)   După aprobarea cererii de readmisie de către statul membru solicitat, misiunea diplomatică sau oficiul consular competent al statului membru în cauză eliberează de îndată și cel târziu în termen de 3 zile lucrătoare documentul de călătorie necesar pentru repatrierea persoanei care urmează să fie readmisă, a cărui perioadă de valabilitate este de cel puțin 3 luni. În cazul în care, din motive de drept sau de fapt, persoana în cauză nu poate fi transferată în cursul perioadei de valabilitate a documentului de călătorie eliberat inițial, misiunea diplomatică sau oficiul consular competent al statului membru în cauză eliberează, în termen de 14 zile calendaristice, un nou document de călătorie cu aceeași perioadă de valabilitate.

(5)   În cazul în care persoana care urmează să fie readmisă are, pe lângă cetățenia statului membru solicitat, cetățenia unui stat terț, Serbia ia în considerare preferința persoanei în cauză în ceea ce privește statul în care urmează să fie readmisă.

Articolul 5

Readmisia resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor

(1)   La solicitarea Serbiei și fără alte formalități decât cele prevăzute în prezentul acord, un stat membru readmite pe teritoriul său toți resortisanții unei țari terțe sau apatrizii care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile legale în vigoare pentru intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul Serbiei, cu condiția să se dovedească sau să se poată prezuma în mod întemeiat, pe baza prezentării unor dovezi prima facie, că persoanele în cauză:

(a)	dețin sau dețineau la data intrării o viză valabilă sau un permis de ședere valabil eliberate de statul membru solicitat; sau

(b)	au intrat ilegal și direct pe teritoriul Serbiei după o perioadă de ședere pe teritoriul statului membru solicitat sau după tranzitarea acestuia.

(2)   Obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) nu se aplică în următoarele cazuri:

(a)	resortisantul țării terțe sau apatridul a efectuat numai un tranzit printr-un aeroport internațional al statului membru solicitat; sau

(b)

Serbia a eliberat resortisantului țării terțe sau apatridului, înainte sau după intrarea acestuia pe teritoriul său, o viză sau un permis de ședere, cu excepția cazului în care: — persoana în cauză deține o viză sau un permis de ședere eliberat de statul membru solicitat, care expiră la o dată ulterioară; sau — viza sau permisul de ședere eliberat de Serbia a fost obținut cu ajutorul unor documente false sau falsificate ori prin fals în declarații, iar persoana în cauză a avut reședința pe teritoriul statului membru solicitat sau l-a tranzitat sau; — persoana în cauză nu respectă una dintre condițiile aferent vizei, iar persoana în cauză a avut reședința pe teritoriul statului membru solicitat sau l-a tranzitat.

(3)   Obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) revine statului membru care a eliberat viza sau permisul de ședere. În cazul în care două sau mai multe state membre au eliberat o viză sau un permis de ședere, obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) revine statului membru care a eliberat documentul a cărui perioadă de valabilitate este mai lungă sau, în cazul în care perioada de valabilitate a unuia sau mai multora dintre acestea a expirat deja, statului membru care a eliberat documentul care este încă valabil. În cazul în care toate documentele au expirat, obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) revine statului membru care a eliberat documentul a cărui dată de expirare este cea mai recentă. În cazul în care nu se poate prezenta niciun astfel de document, obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) revine statului membru al cărui teritoriu a fost părăsit ultimul.

(4)   După ce statul membru aprobă cererea de readmisie, Serbia eliberează persoanei a cărei readmisie a fost acceptată documentul de călătorie necesar pentru repatrierea sa.

SECȚIUNEA III

PROCEDURA DE READMISIE

Articolul 6

Principii

(1)   Sub rezerva alineatului (2), orice transfer al unei persoane care urmează să fie readmisă pe baza uneia dintre obligațiile prevăzute la articolele 2-5 necesită prezentarea unei cereri de readmisie autorității competente a statului solicitat.

(2)   Atunci când persoana care urmează să fie readmisă deține un document de călătorie valabil și, în cazul în care este resortisant al unei țări terțe sau apatrid, deține și o viză valabilă sau un permis de ședere valabil eliberate de statul solicitat, nu este necesară prezentarea unei cereri de readmisie.

(3)   În cazul în care o persoană a fost reținută în zona de frontieră (inclusiv aeroporturi) a statului solicitant după ce a trecut ilegal frontiera direct de pe teritoriul statului solicitat, statul solicitant poate prezenta o cerere de readmisie în termen de 2 zile lucrătoare de la reținerea persoanei în cauză (procedura accelerată).

Articolul 7

Cererea de readmisie

(1)   În măsura posibilului, cererea de readmisie trebuie să conțină următoarele informații:

(a)	datele personale ale persoanei care urmează să fie readmisă (de exemplu, numele, prenumele, data și locul nașterii și ultima adresă) și, după caz, datele personale ale copiilor minori necăsătoriți și/sau soțului/soției persoanei în cauză;

(b)	documentele pe baza cărora se dovedește cetățenia și indicarea mijloacelor prin care vor fi furnizate dovezi prima facie ale cetățeniei, ale tranzitului, ale condițiilor pentru readmisia resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor, precum și ale intrării și șederii ilegale;

(c)	fotografia persoanei care urmează să fie readmisă.

(2)   În măsura posibilului, cererea de readmisie conține de asemenea următoarele informații:

(a)	o declarație care să indice faptul că este posibil ca persoana care urmează să fie transferată să aibă nevoie de ajutor sau îngrijire, cu condiția ca persoana în cauză să fi consimțit în mod explicit la prezentarea unei astfel de declarații;

(b)	orice altă măsură de protecție sau de securitate ori informație privind starea de sănătate a persoanei în cauză, care poate fi necesară în cazul unui transfer individual.

(3)   Un formular comun care urmează să fie utilizat pentru cererile de readmisie este prezentat în anexa 6 la prezentul acord.

Articolul 8

Mijloace de probă privind cetățenia

(1)   Dovada cetățeniei, în temeiul articolului 2 alineatul (1) și articolului 4 alineatul (1), se poate face, în special, prin intermediul documentelor enumerate în anexa 1 la prezentul acord, chiar dacă perioada lor de valabilitate a expirat. În cazul în care se prezintă astfel de documente, statele membre și Serbia recunosc reciproc cetățenia fără să fie necesară efectuarea unei investigații suplimentare. Dovada cetățeniei nu poate fi făcută prin documente false.

(2)   Dovada prima facie a cetățeniei, în temeiul articolului 2 alineatul (1) și articolului 4 alineatul (1), se poate face, în special, prin intermediul documentelor enumerate în anexa 2 la prezentul acord, chiar dacă perioada lor de valabilitate a expirat. În cazul în care se prezintă astfel de documente, statele membre și Serbia consideră că cetățenia este stabilită, cu excepția cazului în care pot dovedi contrariul. Dovada prima facie a cetățeniei nu poate fi făcută prin documente false.

(3)   În cazul în care nu se poate prezenta niciunul dintre documentele enumerate în anexa 1 sau 2, reprezentanțele diplomatice și consulare competente ale statului solicitat în cauză întreprind, la cerere, demersurile necesare pentru a chestiona persoana care urmează să fie readmisă fără întârzieri nejustificate și în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data la care la care a fost prezentată cererea, în vederea stabilirii cetățeniei persoanei în cauză.

Articolul 9

Mijloace de probă privind resortisanții țărilor terțe și apatrizii

(1)   Dovada îndeplinirii condițiilor pentru readmisia resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor, stabilite la articolul 3 alineatul (1) și la articolul 5 alineatul (1), se face, în special, prin intermediul mijloacelor de probă enumerate în anexa 3 la prezentul acord; aceasta nu poate fi făcută prin documente false. Statele membre și Serbia recunosc reciproc orice astfel de dovadă, fără a fi necesară efectuarea de investigații suplimentare.

(2)   Dovada prima facie a îndeplinirii condițiilor pentru readmisia resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor, stabilite la articolul 3 alineatul (1) și la articolul 5 alineatul (1), se face, în special, prin intermediul mijloacelor de probă enumerate în anexa 4 la prezentul acord; aceasta nu poate fi făcută prin documente false. În cazul în care se prezintă o astfel de dovadă prima facie, statele membre și Serbia consideră că sunt îndeplinite condițiile, cu excepția cazului în care pot dovedi contrariul.

(3)   Ilegalitatea intrării, prezenței sau șederii se stabilește cu ajutorul documentelor de călătorie ale persoanei în cauză, din care lipsește viza necesară sau alt permis de ședere pe teritoriul statului solicitant. O declarație a statului solicitant conform căreia persoana în cauză a fost găsită fără a avea asupra sa documentele de călătorie, viza sau permisul de ședere necesar reprezintă, de asemenea, o dovadă prima facie a ilegalității intrării, prezenței sau șederii.

(4)   Dovada îndeplinirii condițiilor pentru readmisia foștilor resortisanți ai Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, stabilite la articolul 3 alineatul (3), se face în special prin intermediul mijloacelor de probă enumerate în anexa 5a la prezentul acord; aceasta nu poate fi făcută prin documente false. Orice astfel de dovadă este recunoscută de Serbia, fără a fi necesară vreo investigație suplimentară.

(5)   Dovada prima facie a îndeplinirii condițiilor pentru readmisia foștilor resortisanți ai Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, stabilite la articolul 3 alineatul (3), se face, în special, prin intermediul mijloacelor de probă enumerate în anexa 5b la prezentul acord; aceasta nu poate fi făcută prin documente false. În cazul în care se prezintă o astfel de dovadă prima facie, Serbia consideră că sunt îndeplinite condițiile, cu excepția cazului în care poate dovedi contrariul.

(6)   În cazul în care nu se poate prezenta niciunul dintre documentele enumerate în anexele 5a și 5b, reprezentanțele diplomatice și consulare competente ale Serbiei întreprind, la cerere, demersurile necesare pentru a chestiona persoana care urmează să fie readmisă fără întârzieri nejustificate și cel târziu în termen de 3 zile lucrătoare de la data la care la care a fost prezentată cererea, în vederea stabilirii cetățeniei persoanei în cauză.

Articolul 10

Termene

(1)   Cererea de readmisie se prezintă autorității competente a statului solicitat în termen de cel mult un an de la data la care autoritatea competentă a statului solicitant a luat cunoștință de faptul că un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile în vigoare pentru intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul său. În cazul în care obstacole de drept sau de fapt împiedică prezentarea cererii în termen, termenul se prelungește, la cererea statului solicitant, dar numai până la eliminarea obstacolelor respective.

(2)   Atunci când se prezintă o cerere de readmisie, răspunsul se dă în scris:

—	în termen de 2 zile lucrătoare, în cazul în care cererea a fost prezentată în cadrul procedurii accelerate [articolul 6 alineatul (3)];

—	în termen de 10 zile calendaristice în toate celelalte cazuri.

Aceste termene încep să curgă de la data primirii cererii de readmisie. În cazul în care nu se primește un răspuns în termenele menționate anterior, se consideră că transferul a fost aprobat.

(3)   Atunci când obstacole de drept sau de fapt nu permit comunicarea în termen de 10 zile calendaristice a răspunsului privind cererea în cauză, acest termen poate fi prelungit, pe baza unei cereri motivate corespunzător, cu cel mult 6 zile calendaristice. În cazul în care nu se primește niciun răspuns în termenul prelungit menționat anterior, se consideră că transferul a fost aprobat.

(4)   Atunci când o cerere de readmisie este refuzată, se prezintă motivele refuzului.

(5)   După aprobarea unei cereri de readmisie sau, după caz, după expirarea termenului stabilit la alineatul (2), persoana în cauză este transferată în termen de trei luni. La cererea statului solicitant, acest termen poate fi prelungit cu perioada necesară pentru a soluționa obstacolele de drept sau de fapt.

Articolul 11

Modalitățile de transfer și modurile de transport

(1)   Înaintea repatrierii unei persoane, autoritățile competente ale Serbiei și ale statului membru în cauză încheie în prealabil înțelegeri în scris cu privire la data transferului, punctul de intrare, eventualele escorte și alte informații relevante cu privire la transfer.

(2)   Transportul poate fi aerian sau terestru. Repatrierea pe cale aeriană nu este limitată la utilizarea transportatorilor naționali ai Serbiei sau ai statului membru și se poate efectua prin curse regulate sau zboruri charter. În cazul repatrierii sub escortă, escorta nu se limitează la persoane autorizate din statul solicitant, cu condiția ca acestea să fie persoane autorizate din Serbia sau din orice stat membru.

Articolul 12

Readmisia din greșeală

Statul solicitant reprimește orice persoană readmisă de statul solicitat în cazul în care se constată, în termen de 3 luni de la data transferului persoanei în cauză, că cerințele stabilite la articolele 2-5 nu sunt îndeplinite.

În astfel de cazuri, dispozițiile procedurale ale prezentului acord se aplică mutatis mutandis și se furnizează toate informațiile disponibile privind identitatea și cetățenia reale ale persoanei care urmează să fie reprimită.

SECȚIUNEA IV

OPERAȚIUNILE DE TRANZIT

Articolul 13

Principii

(1)   Statele membre și Serbia ar trebui să limiteze tranzitul resortisanților țărilor terțe și al apatrizilor la cazurile în care aceste persoane nu pot fi repatriate direct în statul de destinație.

(2)   Serbia permite tranzitul resortisanților țărilor terțe și al apatrizilor la cererea unui stat membru, iar un stat membru autorizează tranzitul resortisanților țărilor terțe și al apatrizilor la cererea Serbiei, în cazul în care se asigură continuarea călătoriei în eventuale alte state de tranzit și readmisia de către statul de destinație.

(3)   Tranzitul poate fi refuzat de Serbia sau de un stat membru:

(a)

în cazul în care resortisantul țării terțe sau apatridul se expune unui risc real de a fi supus torturii, unui tratament sau unei pedepse inumane sau degradante, pedepsei cu moartea ori persecutării pe motiv de rasă, religie, cetățenie, apartenență la un anumit grup social sau convingeri politice în statul de destinație sau în alt stat de tranzit; sau

(b)	în cazul în care resortisantul țării terțe sau apatridul va face obiectul unor sancțiuni penale în statul solicitat sau în alt stat de tranzit; sau

(c)	din motive de sănătate publică, de securitate națională, de ordine publică sau din cauza altor interese naționale ale statului solicitat.

(4)   Serbia sau un stat membru poate retrage orice autorizație eliberată în cazul în care apar sau devin cunoscute ulterior împrejurări menționate la alineatul (3), care sunt de natură să împiedice operațiunea de tranzit, sau dacă nu mai este asigurată continuarea călătoriei în eventuale alte state de tranzit sau readmisia de către statul de destinație. În acest caz, statul solicitant reprimește resortisantul țării terțe sau apatridul, în mod corespunzător și fără întârziere.

Articolul 14

Procedura de tranzit

(1)   Cererea privind operațiunile de tranzit se adresează în scris autorității competente a statului solicitat și trebuie să conțină următoarele informații:

(a)	tipul tranzitului (aerian sau terestru), eventualele alte state de tranzit și destinația finală prevăzută;

(b)	datele personale ale persoanei în cauză (de exemplu, nume, prenume, numele dinaintea căsătoriei, alte nume folosite/sub care aceasta este cunoscută sau pseudonime, data nașterii, sexul și, dacă este posibil, locul nașterii, cetățenia, limba, tipul și numărul documentului de călătorie);

(c)	punctul de intrare prevăzut, momentul transferului și folosirea eventuală a unor escorte;

(d)	o declarație care să precizeze că, din punctul de vedere al statului solicitant, condițiile prevăzute la articolul 13 alineatul (2) sunt îndeplinite și că nu se cunoaște nici un motiv care să justifice un refuz în temeiul articolului 13 alineatul (3).

Un formular comun pentru cererile de tranzit este prevăzut în anexa 7 la prezentul acord.

(2)   În termen de 5 zile calendaristice de la primirea cererii, statul solicitat informează în scris statul solicitant cu privire la admisie, confirmând punctul de intrare și momentul prevăzut pentru admisie sau informează statul solicitant cu privire la refuzul admisiei și cu privire la motivele acestui refuz.

(3)   În cazul în care operațiunea de tranzit se efectuează pe cale aeriană, persoana care urmează să fie readmisă și eventualele escorte sunt scutite de obligația de a obține o viză de tranzit aeroportuar.

(4)   Sub rezerva consultărilor reciproce, autoritățile competente ale statului solicitat acordă asistență în cazul operațiunilor de tranzit, în special prin supravegherea persoanelor în cauză și prin furnizarea de facilități corespunzătoare în acest sens.

SECȚIUNEA V

COSTURI

Articolul 15

Costuri de transport și de tranzit

Fără a aduce atingere dreptului autorităților competente de a recupera costurile aferente readmisiei de la persoana care urmează să fie readmisă sau de la terți, toate costurile de transport suportate în temeiul prezentului acord în legătură cu readmisia și operațiunile de tranzit până la frontiera statului de destinație finală se suportă de către statul solicitant.

SECȚIUNEA VI

PROTECȚIA DATELOR ȘI CLAUZA DE NEAFECTARE

Articolul 16

Protecția datelor

Comunicarea datelor cu caracter personal se efectuează numai dacă o astfel de comunicare este necesară pentru a pune în aplicare prezentul acord de către autoritățile competente ale Serbiei sau ale unui stat membru, după caz. Prelucrarea și tratarea datelor cu caracter personal într-un caz individual sunt supuse legislației interne a Serbiei și, atunci când autoritatea de supraveghere a protecției datelor este o autoritate competentă a unui stat membru, acestea sunt supuse dispozițiilor Directivei 95/46/CE (2) și legislației interne a statului membru în cauză adoptate în temeiul directivei respective. Se aplică, de asemenea, următoarele principii:

(a)	datele cu caracter personal trebuie prelucrate în mod corect și în conformitate cu dispozițiile legale;

(b)	datele cu caracter personal trebuie culese în scopul specific, explicit și legitim al punerii în aplicare a prezentului acord și nu trebuie prelucrate ulterior, de către autoritatea care le comunică sau de cea care le primește, într-un mod incompatibil cu acest scop;

(c)

datele cu caracter personal trebuie să fie adecvate, pertinente și să nu fie excesive față de scopul pentru care acestea sunt culese și/sau prelucrate ulterior; mai specific, datele cu caracter personal comunicate pot privi numai următoarele elemente: — datele personale ale persoanei care urmează să fie transferată (de exemplu, nume, prenume, orice alte nume utilizate/sub care aceasta este cunoscută sau pseudonime, sex, stare civilă, data și locul nașterii, cetățenie actuală și orice cetățenie anterioară); — pașaportul, cartea de identitate sau permisul de conducere (numărul, perioada de valabilitate, data eliberării, autoritatea emitentă și locul eliberării); — locurile de oprire și itinerariile; — alte informații necesare pentru identificarea persoanei care urmează să fie transferată sau pentru examinarea cerințelor în materie de readmisie care decurg din prezentul acord;

(d)	datele cu caracter personal trebuie să fie exacte și, după caz, actualizate;

(e)	datele cu caracter personal trebuie păstrate într-o formă care să permită identificarea persoanelor respective pe o durată care să nu depășească perioada necesară scopului pentru care au fost culese datele sau pentru care sunt prelucrate ulterior;

(f)

atât autoritatea care comunică datele, cât și autoritatea care le primește iau toate măsurile rezonabile pentru a asigura, după caz, rectificarea, ștergerea sau blocarea datelor cu caracter personal atunci când prelucrarea nu respectă dispozițiile prezentului articol, în special din cauză că datele respective nu sunt adecvate, pertinente, exacte sau sunt excesive în raport cu scopul prelucrării. Aceasta include notificarea celeilalte părți cu privire la orice rectificare, ștergere sau blocare;

(g)	la cerere, autoritatea care primește datele informează autoritatea care comunică datele cu privire la utilizarea datelor comunicate și cu privire la rezultatele obținute în urma utilizării lor;

(h)	datele cu caracter personal nu pot fi comunicate decât autorităților competente. Transmiterea lor ulterioară altor organisme necesită acordul prealabil al autorității care le-a comunicat;

(i)	autoritatea care comunică datele și autoritatea care le primește au obligația să înregistreze în scris comunicarea și primirea datelor cu caracter personal.

Articolul 17

Clauza de neafectare

(1)   Prezentul acord nu aduce atingere drepturilor, obligațiilor și responsabilităților Comunității, statelor membre și Serbiei care decurg din dreptul internațional, în special din:

—	Convenția privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificată de Protocolul privind statutul refugiaților din 31 ianuarie 1967;

—	convențiile internaționale care stabilesc statul responsabil de examinarea cererilor de azil depuse;

—	Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 4 noiembrie 1950;

—	Convenția împotriva torturii și a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante din 10 decembrie 1984;

—	convențiile internaționale privind extrădarea;

—	convențiile internaționale multilaterale și acordurile multilaterale privind readmisia resortisanților străini.

(2)   Nicio dispoziție din prezentul acord nu împiedică repatrierea unei persoane în temeiul altor înțelegeri formale sau informale.

SECȚIUNEA VII

PUNERE ÎN APLICARE ȘI EXECUTARE

Articolul 18

Comitetul mixt privind readmisia

(1)   Părțile contractante își acordă reciproc asistență în ceea ce privește aplicarea și interpretarea prezentului acord. În acest scop, acestea instituie un Comitet mixt privind readmisia (denumit în continuare „comitetul”) care va avea în special următoarele sarcini:

(a)	monitorizarea aplicării prezentului acord;

(b)	decizia privind modalitățile de punere în aplicare necesare pentru aplicarea unitară a prezentului acord;

(c)	realizarea de schimburi de informații periodice cu privire la protocoalele de punere în aplicare întocmite de state membre individuale și Serbia în temeiul articolului 19;

(d)	recomandarea de modificări ale prezentului acord și ale anexelor acestuia.

(2)   Deciziile comitetului sunt obligatorii pentru părțile contractante.

(3)   Comitetul este compus din reprezentanți ai Comunității și ai Serbiei; Comunitatea este reprezentată de Comisie.

(4)   Comitetul se reunește atunci când este necesar și la solicitarea uneia dintre părțile contractante.

(5)   Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 19

Protocoale de punere în aplicare

(1)   La cererea unui stat membru sau a Serbiei, Serbia și un stat membru încheie un protocol de punere în aplicare care reglementează normele privind:

(a)	desemnarea autorităților competente, punctele de trecere a frontierei și schimbul de puncte de contact;

(b)	modalitățile de repatriere în cadrul procedurii accelerate;

(c)	condițiile aplicabile repatrierii sub escortă, inclusiv tranzitului sub escortă al resortisanților țărilor terțe și apatrizilor;

(d)	mijloace și documente suplimentare celor enumerate în anexele 1-5 la prezentul acord.

(2)   Protocoalele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) intră în vigoare numai după notificarea lor către comitetul de readmisie menționat la articolul 18.

(3)   Serbia acceptă să aplice în relațiile sale cu alt stat membru, la solicitarea acestuia din urmă, orice dispoziție a unui protocol de punere în aplicare încheiat cu un stat membru.

Articolul 20

Relația cu acordurile sau cu înțelegerile bilaterale de readmisie ale statelor membre

Dispozițiile prezentului acord prevalează asupra dispozițiilor oricărui acord bilateral sau înțelegere bilaterală privind readmisia persoanelor care se află în situație de ședere ilegală care au fost sau pot fi încheiate, în temeiul articolului 19, între state membre individuale și Serbia, în măsura în care dispozițiile acestora din urmă sunt incompatibile cu cele ale prezentului acord.

SECȚIUNEA VIII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 21

Aplicare teritorială

(1)   Sub rezerva alineatului, prezentul acord se aplică pe teritoriul pe care se aplică Tratatul de instituire a Comunității Europene și pe teritoriul Serbiei (3).

(2)   Prezentul acord nu se aplică pe teritoriul Regatului Danemarcei.

Articolul 22

Intrarea în vigoare, durata și denunțarea acordului

(1)   Prezentul acord se ratifică sau se aprobă de părțile contractante în conformitate cu procedurile respective ale acestora.

(2)   Prezentul acord intră în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni următoare datei la care părțile contractante își notifică îndeplinirea procedurilor menționate la alineatul (1).

(3)   Prezentul acord se încheie pe o perioadă nelimitată.

(4)   Fiecare parte contractantă poate suspenda temporar, integral sau parțial, punerea în aplicare a prezentului acord în ceea ce privește resortisanții țărilor terțe sau apatrizii, din motive de securitate, protecție a ordinii publice sau sănătății publice, prin notificare oficială adresată celeilalte părți contractante și după consultarea în prealabil a comitetului menționat la articolul 18. Suspendarea intră în vigoare în a doua zi de la data efectuării unei astfel de notificări.

(5)   Fiecare parte contractantă poate denunța prezentul acord printr-o notificare oficială adresată celeilalte părți contractante. Prezentul acord încetează să mai producă efecte la șase luni de la data efectuării unei astfel de notificări.

Articolul 23

Anexe

Anexele 1-7 fac parte integrantă din prezentul acord.

---

(1)  În conformitate cu formularul prevăzut în Recomandarea Consiliului UE din 30 noiembrie 1994.

(2)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

(3)  Aplicabilitatea teritorială în ceea ce privește Serbia va fi definită în negocieri, fără a aduce atingere Rezoluției 1244 a Consiliului de Securitate al ONU din 10 iunie 1999.

ACORD

între Comunitatea Europeană și Bosnia și Herțegovina privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

COMUNITATEA EUROPEANĂ, denumită în continuare „Comunitatea”,

și

BOSNIA ȘI HERȚEGOVINA,

HOTĂRÂTE să își consolideze cooperarea pentru a combate mai eficient imigrarea ilegală,

DORIND să instituie, prin prezentul acord și pe bază de reciprocitate, proceduri rapide și eficiente de identificare și de repatriere în siguranță și în ordine a persoanelor care nu îndeplinesc sau care nu mai îndeplinesc condițiile de intrare, de prezență sau de ședere pe teritoriul Bosniei și Herțegovinei sau al unui stat membru al Uniunii Europene și să faciliteze tranzitul acestor persoane, în spirit de cooperare;

SUBLINIIND faptul că prezentul acord nu aduce atingere drepturilor, obligațiilor și responsabilităților Comunității, statelor membre ale Uniunii Europene și Bosniei și Herțegovinei care decurg din dreptul internațional și, în special, din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 4 noiembrie 1950 și din Convenția privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951;

AVÂND ÎN VEDERE că dispozițiile prezentului acord, care intră sub incidența titlului IV din Tratatul de instituire a Comunității Europene, nu se aplică Regatului Danemarcei, în conformitate cu Protocolul privind poziția Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului acord:

(a)	„părți contractante” înseamnă Bosnia și Herțegovina și Comunitatea;

(b)	„resortisant al Bosniei și Herțegovinei” înseamnă orice persoană care are cetățenia Republicii Bosnia și Herțegovina în conformitate cu legislația internă a acesteia;

(c)	„resortisant al unui stat membru” înseamnă orice persoană care are cetățenia unui stat membru, în sensul definiției comunitare;

(d)	„stat membru” înseamnă orice stat membru al Uniunii Europene, cu excepția Regatului Danemarcei;

(e)	„resortisant al unei țări terțe” înseamnă orice persoană care are altă cetățenie decât cetățenia Bosniei și Herțegovinei sau a unuia dintre statele membre;

(f)	„apatrid” înseamnă orice persoană fără cetățenie;

(g)

„permis de ședere” înseamnă orice permis, de orice tip, eliberat de Bosnia și Herțegovina sau de unul dintre statele membre, care dă drept de ședere unei persoane pe teritoriul său. Nu intră sub incidența acestei definiții permisele temporare de ședere pe aceste teritorii, care se acordă în cadrul soluționării unei cereri de azil sau a unei cereri de permis de ședere;

(h)	„viză” înseamnă o autorizație eliberată sau o decizie luată de Bosnia și Herțegovina sau de unul dintre statele membre, necesară pentru a intra pe teritoriul său sau pentru a-l tranzita. Aceasta nu include viza de tranzit aeroportuar;

(i)	„stat solicitant” înseamnă statul (Bosnia și Herțegovina sau unul dintre statele membre) care prezintă o cerere de readmisie în conformitate cu articolul 7 sau o cerere de tranzit în conformitate cu articolul 14 din prezentul acord;

(j)	„stat solicitat” înseamnă statul (Bosnia și Herțegovina sau unul dintre statele membre) căruia îi este adresată o cerere de readmisie în conformitate cu articolul 7 sau o cerere de tranzit în conformitate cu articolul 14 din prezentul acord;

(k)	„autoritate competentă” înseamnă orice autoritate națională din Bosnia și Herțegovina sau dintr-un stat membru însărcinată cu punerea în aplicare a prezentului acord în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) litera (a) din prezentul acord;

(l)	„tranzit” înseamnă trecerea unui resortisant al unei țări terțe sau a unui apatrid prin teritoriul statului solicitat în timpul deplasării acestuia din statul solicitant către țara de destinație.

SECȚIUNEA I

OBLIGAȚIILE DE READMISIE ALE BOSNIEI ȘI HERȚEGOVINEI

Articolul 2

Readmisia resortisanților proprii

(1)   La cererea unui stat membru și fără alte formalități decât cele prevăzute în prezentul acord, Bosnia și Herțegovina readmite toate persoanele care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile în vigoare pentru intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul statului membru solicitant, cu condiția să se dovedească sau să se poată prezuma în mod întemeiat, pe baza prezentării unor dovezi prima facie, că sunt resortisanți ai Bosniei și Herțegovinei.

(2)   Bosnia și Herțegovina readmite, de asemenea:

—	copiii minori necăsătoriți ai persoanelor menționate la alineatul (1), indiferent de locul de naștere sau de cetățenia acestora, cu excepția cazului în care au drept de ședere independent în statul membru solicitant;

—

soții/soțiile, care au altă cetățenie, ai/ale persoanelor menționate la alineatul (1), cu condiția să aibă dreptul de a intra și a rămâne sau să dobândească dreptul de a intra și a rămâne pe teritoriul Bosniei și Herțegovinei, cu excepția cazului în care au drept de ședere independent în statul membru solicitant.

(3)   Bosnia și Herțegovina readmite, de asemenea, persoanele cărora li s-a retras cetățenia Bosniei și Herțegovinei sau care au renunțat la aceasta de la intrarea pe teritoriul unui stat membru, cu excepția cazului în care persoanele respective au primit cel puțin asigurarea naturalizării de către statul membru în cauză.

(4)   După aprobarea cererii de readmisie de către Bosnia și Herțegovina, misiunea diplomatică sau oficiul consular competent al Bosniei și Herțegovinei eliberează de îndată și cel târziu în 3 zile lucrătoare documentul de călătorie necesar pentru repatrierea persoanei care urmează să fie readmisă, a cărui perioadă de valabilitate este de 20 de zile. În cazul în care, din motive de drept sau de fapt, persoana în cauză nu poate fi transferată în cursul perioadei de valabilitate a documentului de călătorie eliberat inițial, misiunea diplomatică sau oficiul consular competent al Bosniei și Herțegovinei eliberează, în termen de 14 zile calendaristice, un nou document de călătorie cu aceeași perioadă de valabilitate. În cazul în care Bosnia și Herțegovina nu eliberează un nou document de călătorie în termen de 14 zile calendaristice, se consideră că aceasta a acceptat utilizarea documentului de călătorie standard al UE în vederea expulzării (1).

(5)   În cazul în care persoana care urmează să fie readmisă are, pe lângă cetățenia Bosniei și Herțegovinei, cetățenia unui stat terț, statul membru solicitant ia în considerare preferința persoanei în cauză în ceea ce privește statul în care să fie readmisă.

Articolul 3

Readmisia resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor

(1)   La cererea unui stat membru și fără alte formalități decât cele prevăzute în prezentul acord, Bosnia și Herțegovina readmite toți resortisanții țărilor terțe sau apatrizii care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile în vigoare pentru intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul statului membru solicitant, cu condiția să se dovedească sau să se poată prezuma în mod întemeiat pe baza prezentării unor dovezi prima facie că persoanele în cauză:

(a)	dețin sau dețineau la data intrării o viză valabilă sau un permis de ședere valabil eliberate de Bosnia și Herțegovina; sau

(b)	au intrat ilegal și direct pe teritoriul statelor membre după o perioadă de ședere pe teritoriul Bosniei și Herțegovinei sau după tranzitarea acestuia.

(2)   Obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) nu se aplică în următoarele cazuri:

(a)	resortisantul țării terțe sau apatridul a efectuat numai un tranzit printr-un aeroport internațional al Bosniei și Herțegovinei; sau

(b)

statul membru solicitant a eliberat resortisantului țării terțe sau apatridului, înainte sau după intrarea acestuia pe teritoriul său, o viză sau un permis de ședere, cu excepția cazului în care: — persoana în cauză deține o viză sau un permis de ședere eliberat de Bosnia și Herțegovina care are o perioadă de valabilitate mai lungă; sau — viza sau permisul de ședere eliberat de statul membru solicitant a fost obținut cu ajutorul unor documente false sau falsificate ori prin fals în declarații; sau — persoana în cauză nu respectă una dintre condițiile aferente vizei.

(3)   Bosnia și Herțegovina readmite, de asemenea, la cererea unui stat membru, foști resortisanți ai Republicii Socialiste Federative Iugoslavia care nu au dobândit altă cetățenie și al căror loc de naștere și domiciliu la 6 aprilie 1992 era pe teritoriul Bosniei și Herțegovinei.

(4)   După aprobarea cererii de readmisie de către Bosnia și Herțegovina, statul membru solicitant eliberează persoanei a cărei readmisie a fost acceptată documentul de călătorie standard al UE în vederea expulzării (1).

SECȚIUNEA II

OBLIGAȚIILE DE READMISIE ALE COMUNITĂȚII

Articolul 4

Readmisia resortisanților proprii

(1)   La cererea Bosniei și Herțegovinei și fără alte formalități decât cele prevăzute în prezentul acord, un stat membru readmite pe teritoriul său toate persoanele care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile în vigoare pentru intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul Bosniei și Herțegovinei, cu condiția să se dovedească sau să se poată prezuma în mod întemeiat, pe baza prezentării unor dovezi prima facie, că persoanele în cauză sunt resortisanți ai statului membru respectiv.

(2)   Un stat membru readmite, de asemenea:

—	copiii minori necăsătoriți ai persoanelor menționate la alineatul (1), indiferent de locul de naștere sau de cetățenia acestora, cu excepția cazului în care au drept de ședere independent în Bosnia și Herțegovina;

—

soții/soțiile, care au altă cetățenie, ai/ale persoanelor menționate la alineatul (1), cu condiția să aibă dreptul de a intra și a rămâne sau să dobândească dreptul de a intra și a rămâne pe teritoriul statului membru solicitat, cu excepția cazului în care au drept de ședere independent în Bosnia și Herțegovina.

(3)   Un stat membru readmite, de asemenea, persoanele cărora li s-a retras cetățenia unui stat membru sau care au renunțat la aceasta de la intrarea pe teritoriul Bosniei și Herțegovinei, cu excepția cazului în care persoanele respective au primit cel puțin asigurarea naturalizării de către Bosnia și Herțegovina.

(4)   După aprobarea cererii de readmisie de către statul membru solicitat, misiunea diplomatică sau oficiul consular competent al statului membru în cauză eliberează de îndată și cel târziu în termen de 3 zile lucrătoare documentul de călătorie necesar pentru repatrierea persoanei care urmează să fie readmisă, a cărui perioadă de valabilitate este de cel puțin 3 luni. În cazul în care, din motive de drept sau de fapt, persoana în cauză nu poate fi transferată în cursul perioadei de valabilitate a documentului de călătorie eliberat inițial, misiunea diplomatică sau oficiul consular competent al statului membru în cauză eliberează, în termen de 14 zile calendaristice, un nou document de călătorie cu aceeași perioadă de valabilitate.

(5)   În cazul în care persoana care urmează să fie readmisă are, pe lângă cetățenia statului membru solicitat, cetățenia unui stat terț, Bosnia și Herțegovina ia în considerare preferința persoanei în cauză în ceea ce privește statul în care să fie readmisă.

Articolul 5

Readmisia resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor

(1)   La solicitarea Bosniei și Herțegovinei și fără alte formalități decât cele prevăzute în prezentul acord, un stat membru readmite pe teritoriul său toți resortisanții unei țari terțe sau apatrizii care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile în vigoare pentru intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul Bosniei și Herțegovinei, cu condiția să se dovedească sau să se poată prezuma în mod întemeiat, pe baza prezentării unor dovezi prima facie, că persoanele în cauză:

(a)	dețin sau dețineau la data intrării o viză valabilă sau un permis de ședere valabil eliberate de statul membru solicitat; sau

(b)	au intrat ilegal și direct pe teritoriul Bosniei și Herțegovinei după o perioadă de ședere pe teritoriul statului membru solicitat sau după tranzitarea acestuia.

(2)   Obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) nu se aplică în următoarele cazuri:

(a)	resortisantul țării terțe sau apatridul a efectuat numai un tranzit printr-un aeroport internațional al statului membru solicitat; sau

(b)

Bosnia și Herțegovina a eliberat resortisantului țării terțe sau apatridului, înainte sau după intrarea acestuia pe teritoriul său, o viză sau un permis de ședere, cu excepția cazului în care: — persoana în cauză deține o viză sau un permis de ședere eliberat de statul membru solicitat, care expiră la o dată ulterioară; sau — viza sau permisul de ședere eliberat de Bosnia și Herțegovina a fost obținut cu ajutorul unor documente false sau falsificate ori prin fals în declarații; — persoana în cauză nu respectă una dintre condițiile aferente vizei.

(3)   Obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) revine statului membru care a eliberat viza sau permisul de ședere. În cazul în care două sau mai multe state membre au eliberat o viză sau un permis de ședere, obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) revine statului membru care a eliberat documentul a cărui perioadă de valabilitate este mai lungă sau, în cazul în care perioada de valabilitate a unuia sau mai multora dintre acestea a expirat deja, statului membru care a eliberat documentul care este încă valabil. În cazul în care toate documentele au expirat, obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) revine statului membru care a eliberat documentul a cărui dată de expirare este cea mai recentă. În cazul în care nu se poate prezenta niciun astfel de document, obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) revine statului membru al cărui teritoriu a fost părăsit ultimul.

(4)   După ce statul membru aprobă cererea de readmisie, Bosnia și Herțegovina eliberează persoanei a cărei readmisie a fost acceptată documentul de călătorie necesar pentru repatrierea sa.

SECȚIUNEA III

PROCEDURA DE READMISIE

Articolul 6

Principii

(1)   Sub rezerva alineatului (2), orice transfer al unei persoane care urmează să fie readmisă pe baza uneia dintre obligațiile prevăzute la articolele 2-5 necesită prezentarea unei cereri de readmisie autorității competente a statului solicitat.

(2)   Atunci când persoana care urmează să fie readmisă deține un document de călătorie sau o carte de identitate valabilă și, după caz, o viză valabilă sau un permis de ședere valabil eliberate de statul solicitat, nu este necesară prezentarea unei cereri de readmisie.

Articolul 7

Cererea de readmisie

(1)   În măsura posibilului, cererea de readmisie trebuie să conțină următoarele informații:

(a)	datele personale ale persoanei care urmează să fie readmisă (de exemplu, numele, prenumele, data nașterii și, atunci când este posibil, locul nașterii și ultima adresă) și, după caz, datele personale ale copiilor minori necăsătoriți și/sau soțului/soției persoanei în cauză;

(b)	indicarea mijloacelor prin care vor fi furnizate dovezi ale cetățeniei, ale tranzitului, ale condițiilor pentru readmisia resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor, precum și ale intrării și ale șederii ilegale sau dovezi prima facie ale acestora;

(c)	fotografia persoanei care urmează să fie readmisă.

(2)   În măsura posibilului, cererea de readmisie conține de asemenea următoarele informații:

(a)	o declarație care să indice faptul că este posibil ca persoana care urmează să fie transferată să aibă nevoie de ajutor sau îngrijire, cu condiția ca persoana în cauză să fi consimțit în mod explicit la prezentarea unei astfel de declarații;

(b)	orice altă măsură de protecție sau de securitate ori informație privind starea de sănătate a persoanei în cauză, care poate fi necesară în cazul unui transfer individual.

(3)   Un formular comun care urmează să fie utilizat pentru cererile de readmisie este prezentat în anexa 6 la prezentul acord.

Articolul 8

Mijloace de probă privind cetățenia

(1)   Dovada cetățeniei, în temeiul articolului 2 alineatul (1) și al articolului 4 alineatul (1), se poate face, în special, prin intermediul documentelor enumerate în anexa 1, chiar dacă perioada lor de valabilitate a expirat. În cazul în care se prezintă astfel de documente, statele membre și Bosnia și Herțegovina recunosc reciproc cetățenia fără să fie necesară efectuarea unei investigații suplimentare. Dovada cetățeniei nu poate fi făcută prin documente false.

(2)   Dovada prima facie a cetățeniei, în temeiul articolului 2 alineatul (1) și al articolului 4 alineatul (1), se poate face, în special, prin intermediul documentelor enumerate în anexa 2, chiar dacă perioada lor de valabilitate a expirat. În cazul în care se prezintă astfel de documente, statele membre și Bosnia și Herțegovina consideră că cetățenia este stabilită, cu excepția cazului în care pot dovedi contrariul. Dovada prima facie a cetățeniei nu poate fi făcută prin documente false.

(3)   În cazul în care nu se poate prezenta niciunul dintre documentele enumerate în anexa 1 sau 2, reprezentanțele diplomatice și consulare competente ale statului solicitat în cauză întreprind, la cerere, demersurile necesare pentru a chestiona persoana care urmează să fie readmisă fără întârzieri nejustificate și în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data la care la care a fost prezentată cererea, în vederea stabilirii cetățeniei persoanei în cauză.

Articolul 9

Mijloace de probă privind resortisanții țărilor terțe și apatrizii

(1)   Dovada îndeplinirii condițiilor pentru readmisia resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor, stabilite la articolul 3 alineatul (1) și la articolul 5 alineatul (1), se face, în special, prin intermediul mijloacelor de probă enumerate în anexa 3 la prezentul acord; aceasta nu poate fi făcută prin documente false. Statele membre și Bosnia și Herțegovina recunosc reciproc orice astfel de dovadă, fără a fi necesară efectuarea de investigații suplimentare.

(2)   Dovada prima facie a îndeplinirii condițiilor pentru readmisia resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor, stabilite la articolul 3 alineatul (1) și la articolul 5 alineatul (1), se face, în special, prin intermediul mijloacelor de probă enumerate în anexa 4 la prezentul acord; aceasta nu poate fi făcută prin documente false. În cazul în care se prezintă o astfel de dovadă prima facie, statele membre și Bosnia și Herțegovina consideră că sunt îndeplinite condițiile, cu excepția cazului în care pot dovedi contrariul.

(3)   Ilegalitatea intrării, a prezenței sau a șederii se stabilește cu ajutorul documentelor de călătorie ale persoanei în cauză, din care lipsește viza necesară sau alt permis de ședere pe teritoriul statului solicitant. O declarație a statului solicitant conform căreia persoana în cauză a fost găsită fără a avea asupra sa documentele de călătorie, viza sau permisul de ședere necesar reprezintă, de asemenea, dovadă prima facie a ilegalității intrării, a prezenței sau a șederii.

(4)   Dovada îndeplinirii condițiilor pentru readmisia foștilor resortisanți ai Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, stabilite la articolul 3 alineatul (3), se face în special prin intermediul mijloacelor de probă enumerate în anexa 5a la prezentul acord; aceasta nu poate fi făcută prin documente false. Orice astfel de dovadă este recunoscută de Bosnia și Herțegovina, fără a fi necesară efectuarea de investigații suplimentare.

(5)   Dovada prima facie a îndeplinirii condițiilor pentru readmisia foștilor resortisanți ai Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, stabilite la articolul 3 alineatul (3), se face în special prin intermediul mijloacelor de probă enumerate în anexa 5b la prezentul acord; aceasta nu poate fi făcută prin documente false. În cazul în care se prezintă o astfel de dovadă prima facie, Bosnia și Herțegovina consideră că sunt îndeplinite condițiile, cu excepția cazului în care poate dovedi contrariul.

(6)   În cazul în care nu se poate prezenta niciunul dintre documentele enumerate în anexele 5a și 5b, reprezentanțele diplomatice și consulare competente ale Bosniei și Herțegovinei întreprind, la cerere, demersurile necesare pentru a chestiona persoana care urmează să fie readmisă fără întârzieri nejustificate și cel târziu în termen de 3 zile lucrătoare de la data la care la care a fost prezentată cererea, în vederea stabilirii cetățeniei persoanei în cauză.

Articolul 10

Termene

(1)   Cererea de readmisie se prezintă autorității competente a statului solicitat în termen de cel mult un an de la data la care autoritatea competentă a statului solicitant a luat cunoștință de faptul că un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile în vigoare pentru intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul său. În cazul în care obstacole de drept sau de fapt împiedică prezentarea cererii în termen, termenul se prelungește, la cererea statului solicitant, dar numai până la eliminarea obstacolelor respective.

(2)   Atunci când se prezintă o cerere de readmisie, răspunsul se dă în scris în termen de 10 zile calendaristice în toate cazurile. Acest termen începe să curgă de la data primirii cererii de readmisie. În cazul în care nu se primește un răspuns în termenul menționat anterior, se consideră că transferul a fost aprobat.

(3)   Atunci când obstacole de drept sau de fapt nu permit comunicarea în termen de 10 zile calendaristice a răspunsului privind cererea în cauză, acest termen poate fi prelungit, pe baza unei cereri motivate corespunzător, cu cel mult 6 zile calendaristice. În cazul în care nu se primește niciun răspuns în termenul prelungit menționat anterior, se consideră că transferul a fost aprobat.

(4)   Atunci când o cerere de readmisie este refuzată, se prezintă motivele refuzului.

(5)   După aprobarea unei cereri de readmisie sau, după caz, după expirarea termenului stabilit la alineatul (2), persoana în cauză este transferată în termen de trei luni. La cererea statului solicitant, acest termen poate fi prelungit cu perioada necesară pentru a soluționa obstacolele de drept sau de fapt.

Articolul 11

Modalitățile de transfer și modurile de transport

(1)   Înaintea repatrierii unei persoane, autoritățile competente ale Bosniei și Herțegovinei și ale statului membru în cauză încheie în prealabil înțelegeri în scris cu privire la data transferului, punctul de intrare, eventualele escorte și alte informații relevante cu privire la transfer.

(2)   Transportul poate fi aerian, maritim sau terestru. Repatrierea pe cale aeriană nu este limitată la utilizarea transportatorilor naționali ai Bosniei și Herțegovinei sau ai statului membru și se poate efectua prin curse regulate sau zboruri charter. În cazul repatrierii sub escortă, escorta nu se limitează la persoane autorizate din statul solicitant, cu condiția ca acestea să fie persoane autorizate din Bosnia și Herțegovina sau din orice stat membru.

Articolul 12

Readmisia din greșeală

Statul solicitant reprimește orice persoană readmisă de statul solicitat în cazul în care se constată, în termen de 3 luni de la data transferului persoanei în cauză, că cerințele stabilite la articolele 2-5 nu sunt îndeplinite.

În astfel de cazuri, dispozițiile procedurale ale prezentului acord se aplică mutatis mutandis și statul solicitat comunică, de asemenea, toate informațiile disponibile privind identitatea și cetățenia reale ale persoanei care urmează să fie reprimită.

SECȚIUNEA IV

OPERAȚIUNILE DE TRANZIT

Articolul 13

Principii

(1)   Statele membre și Bosnia și Herțegovina limitează tranzitul resortisanților țărilor terțe și al apatrizilor la cazurile în care aceste persoane nu pot fi repatriate direct în statul de destinație.

(2)   Bosnia și Herțegovina permite tranzitul resortisanților țărilor terțe și al apatrizilor la cererea unui stat membru, iar un stat membru autorizează tranzitul resortisanților țărilor terțe și al apatrizilor la cererea Bosniei și Herțegovinei, în cazul în care se asigură continuarea călătoriei în eventuale alte state de tranzit și readmisia de către statul de destinație.

(3)   Tranzitul poate fi refuzat de Bosnia și Herțegovina sau de un stat membru:

(a)

în cazul în care resortisantul țării terțe sau apatridul se expune unui risc real de a fi supus torturii, unui tratament sau unei pedepse inumane sau degradante, pedepsei cu moartea sau persecutării pe motiv de rasă, religie, cetățenie, apartenență la un anumit grup social sau convingeri politice în statul de destinație sau în alt stat de tranzit; sau

(b)	în cazul în care resortisantul țării terțe sau apatridul va face obiectul unor sancțiuni penale în statul solicitat sau în alt stat de tranzit; sau

(c)	din motive de sănătate publică, de securitate națională, de ordine publică sau din cauza altor interese naționale ale statului solicitat.

(4)   Bosnia și Herțegovina sau un stat membru poate retrage orice autorizație eliberată în cazul în care apar sau devin cunoscute ulterior împrejurări menționate la alineatul (3) care sunt de natură să împiedice operațiunea de tranzit sau dacă nu mai este asigurată continuarea călătoriei în eventuale alte state de tranzit sau readmisia de către statul de destinație. În acest caz, statul solicitant reprimește resortisantul țării terțe sau apatridul, în mod corespunzător și fără întârziere.

Articolul 14

Procedura de tranzit

(1)   Cererea privind operațiunile de tranzit se adresează în scris autorității competente a statului solicitat și trebuie să conțină următoarele informații:

(a)	tipul tranzitului (aerian, maritim sau terestru), eventualele alte state de tranzit și destinația finală prevăzută;

(b)	datele personale ale persoanei în cauză (de exemplu, nume, prenume, numele dinaintea căsătoriei, alte nume folosite/sub care aceasta este cunoscută sau pseudonime, data nașterii, sexul și, dacă este posibil, locul nașterii, cetățenia, limba, tipul și numărul documentului de călătorie);

(c)	punctul de intrare prevăzut, momentul transferului și folosirea eventuală a unor escorte;

(d)	o declarație care să precizeze că, din punctul de vedere al statului solicitant, condițiile prevăzute la articolul 13 alineatul (2) sunt îndeplinite și că nu se cunoaște nici un motiv care să justifice un refuz în temeiul articolului 13 alineatul (3).

Un formular comun pentru cererile de tranzit este prevăzut în anexa 7 la prezentul acord.

(2)   În termen de 5 zile calendaristice de la primirea cererii, statul solicitat informează în scris statul solicitant cu privire la admisie, confirmând punctul de intrare și momentul prevăzut pentru admisie, sau informează statul solicitant cu privire la refuzul admisiei și cu privire la motivele acestui refuz.

(3)   În cazul în care operațiunea de tranzit se efectuează pe cale aeriană, persoana care urmează să fie readmisă și eventualele escorte sunt scutite de obligația de a obține o viză de tranzit aeroportuar.

(4)   Sub rezerva consultărilor reciproce, autoritățile competente ale statului solicitat acordă asistență în cazul operațiunilor de tranzit, în special prin supravegherea persoanelor în cauză și prin furnizarea de facilități corespunzătoare în acest sens.

SECȚIUNEA V

COSTURI

Articolul 15

Costuri de transport și de tranzit

Fără a aduce atingere dreptului autorităților competente de a recupera costurile aferente readmisiei de la persoana care urmează să fie readmisă sau de la terți, toate costurile de transport suportate în temeiul prezentului acord în legătură cu readmisia și operațiunile de tranzit până la frontiera statului de destinație finală se suportă de către statul solicitant.

SECȚIUNEA VI

PROTECȚIA DATELOR ȘI CLAUZA DE NEAFECTARE

Articolul 16

Protecția datelor

Comunicarea datelor cu caracter personal se efectuează numai dacă o astfel de comunicare este necesară pentru a pune în aplicare prezentul acord de către autoritățile competente ale Bosniei și Herțegovinei sau ale unui stat membru, după caz. Prelucrarea și tratarea datelor cu caracter personal într-un caz individual sunt supuse legislației interne a Bosniei și Herțegovinei și, atunci când autoritatea de supraveghere a protecției datelor este o autoritate competentă a unui stat membru, acestea sunt supuse dispozițiilor Directivei 95/46/CE (2) și legislației interne a statului membru în cauză adoptate în temeiul directivei respective. Se aplică, de asemenea, următoarele principii:

(a)	datele cu caracter personal trebuie prelucrate în mod corect și în conformitate cu dispozițiile legale;

(b)	datele cu caracter personal trebuie culese în scopul specific, explicit și legitim al punerii în aplicare a prezentului acord și nu trebuie prelucrate ulterior, de către autoritatea care le comunică sau de către cea care le primește, într-un mod incompatibil cu acest scop;

(c)

datele cu caracter personal trebuie să fie adecvate, pertinente și să nu fie excesive față de scopul pentru care acestea sunt culese și/sau prelucrate ulterior; mai specific, datele cu caracter personal comunicate pot privi numai următoarele elemente: — datele personale ale persoanei care urmează să fie transferată (de exemplu, nume, prenume, orice alte nume utilizate/sub care aceasta este cunoscută sau pseudonime, sex, stare civilă, data și locul nașterii, cetățenie actuală și orice cetățenie anterioară); — pașaportul, cartea de identitate sau permisul de conducere (numărul, perioada de valabilitate, data eliberării, autoritatea emitentă și locul eliberării); — locurile de oprire și itinerariile; — alte informații necesare pentru identificarea persoanei care urmează să fie transferată sau pentru examinarea cerințelor în materie de readmisie care decurg din prezentul acord;

(d)	datele cu caracter personal trebuie să fie exacte și, după caz, actualizate;

(e)	datele cu caracter personal trebuie păstrate într-o formă care să permită identificarea persoanelor respective pe o durată care să nu depășească perioada necesară scopului pentru care au fost culese datele sau pentru care sunt prelucrate ulterior;

(f)

atât autoritatea care comunică datele, cât și autoritatea care le primește iau toate măsurile rezonabile pentru a asigura, după caz, rectificarea, ștergerea sau blocarea datelor cu caracter personal atunci când prelucrarea nu respectă dispozițiile prezentului articol, în special din cauză că datele respective nu sunt adecvate, pertinente, exacte sau sunt excesive în raport cu scopul prelucrării. Aceasta include notificarea celeilalte părți cu privire la orice rectificare, ștergere sau blocare;

(g)	la cerere, autoritatea care primește datele informează autoritatea care comunică datele cu privire la utilizarea datelor comunicate și cu privire la rezultatele obținute în urma utilizării lor;

(h)	datele cu caracter personal nu pot fi comunicate decât autorităților competente. Transmiterea lor ulterioară altor organisme necesită acordul prealabil al autorității care le-a comunicat;

(i)	autoritatea care comunică datele și autoritatea care le primește au obligația să înregistreze în scris comunicarea și primirea datelor cu caracter personal.

Articolul 17

Clauza de neafectare

(1)   Prezentul acord nu aduce atingere drepturilor, obligațiilor și responsabilităților Comunității, statelor membre și Bosniei și Herțegovinei care decurg din dreptul internațional, în special din:

—	Convenția privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificată prin Protocolul privind statutul refugiaților din 31 ianuarie 1967;

—	convențiile internaționale care stabilesc statul responsabil de examinarea cererilor de azil depuse;

—	Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 4 noiembrie 1950;

—	Convenția împotriva torturii și a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante din 10 decembrie 1984;

—	convențiile internaționale privind extrădarea și tranzitul;

—	convențiile internaționale multilaterale și acordurile multilaterale privind readmisia resortisanților străini.

(2)   Nicio dispoziție din prezentul acord nu împiedică repatrierea unei persoane în temeiul altor înțelegeri formale sau informale.

SECȚIUNEA VII

PUNERE ÎN APLICARE ȘI EXECUTARE

Articolul 18

Comitetul mixt privind readmisia

(1)   Părțile contractante își acordă reciproc asistență în ceea ce privește aplicarea și interpretarea prezentului acord. În acest scop, acestea instituie un Comitet mixt privind readmisia (denumit în continuare „comitetul”) care va avea în special următoarele sarcini:

(a)	monitorizarea executării prezentului acord;

(b)	decizia privind modalitățile de punere în aplicare necesare pentru aplicarea unitară a prezentului acord;

(c)	realizarea de schimburi de informații periodice cu privire la protocoalele de punere în aplicare întocmite de state membre individuale și Bosnia și Herțegovina în temeiul articolului 19;

(d)	recomandarea de modificări ale prezentului acord și ale anexelor acestuia.

(2)   Deciziile comitetului sunt obligatorii pentru părțile contractante.

(3)   Comitetul este compus din reprezentanți ai Comunității și ai Bosniei și Herțegovinei; Comunitatea este reprezentată de Comisie.

(4)   Comitetul se reunește atunci când este necesar și la solicitarea uneia dintre părțile contractante.

(5)   Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 19

Protocoale de punere în aplicare

(1)   La cererea unui stat membru sau a Bosniei și Herțegovinei, Bosnia și Herțegovina și un stat membru încheie un protocol de punere în aplicare care reglementează normele privind:

(a)	desemnarea autorităților competente, punctele de trecere a frontierei și schimbul de puncte de contact;

(b)	condițiile aplicabile repatrierii sub escortă, inclusiv tranzitului sub escortă al resortisanților țărilor terțe și al apatrizilor;

(c)	mijloace și documente suplimentare celor enumerate în anexele 1-5 la prezentul acord.

(2)   Protocoalele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) intră în vigoare numai după notificarea lor către Comitetul de readmisie menționat la articolul 18.

(3)   Bosnia și Herțegovina acceptă să aplice în relațiile sale cu alt stat membru, la solicitarea acestuia din urmă, orice dispoziție a unui protocol de punere în aplicare încheiat cu un stat membru.

Articolul 20

Relația cu acordurile sau cu înțelegerile bilaterale de readmisie ale statelor membre

Dispozițiile prezentului acord prevalează asupra dispozițiilor oricărui acord sau înțelegere bilaterală privind readmisia persoanelor care se află în situația de ședere ilegală care au fost sau pot fi încheiate, în temeiul articolului 19, între state membre individuale și Bosnia și Herțegovina, în măsura în care dispozițiile acestora din urmă sunt incompatibile cu cele ale prezentului acord.

SECȚIUNEA VIII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 21

Aplicare teritorială

(1)   Sub rezerva alineatului (2), prezentul acord se aplică pe teritoriul pe care se aplică Tratatul de instituire a Comunității Europene și pe teritoriul Bosniei și Herțegovinei.

(2)   Prezentul acord nu se aplică pe teritoriul Regatului Danemarcei.

Articolul 22

Intrarea în vigoare, durata și denunțarea acordului

(1)   Prezentul acord se ratifică sau se aprobă de părțile contractante în conformitate cu procedurile respective ale acestora.

(2)   Prezentul acord intră în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni următoare datei la care părțile contractante își notifică îndeplinirea procedurilor menționate la alineatul (1).

(3)   Prezentul acord se încheie pe o perioadă nelimitată.

(4)   Fiecare parte contractantă poate suspenda temporar, integral sau parțial, punerea în aplicare a prezentului acord în ceea ce privește resortisanții țărilor terțe sau apatrizii, din motive de securitate, protecție a ordinii publice sau a sănătății publice, printr-o notificare oficială adresată celeilalte părți contractante și după consultarea în prealabil a comitetului menționat la articolul 18. Suspendarea intră în vigoare în a doua zi de la data efectuării unei astfel de notificări.

(5)   Fiecare parte contractantă poate denunța prezentul acord printr-o notificare oficială adresată celeilalte părți contractante. Prezentul acord încetează să mai producă efecte la șase luni de la data efectuării unei astfel de notificări.

Articolul 23

Anexe

Anexele 1-7 fac parte integrantă din prezentul acord.

---

(1)  În conformitate cu formularul prevăzut în Recomandarea Consiliului UE din 30 noiembrie 1994.

(2)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

ACORD

între Comunitatea Europeană și Republica Albania privind facilitarea eliberării vizelor

COMUNITATEA EUROPEANĂ,

denumită în continuare „Comunitatea”,

și

REPUBLICA ALBANIA,

denumite în continuare „părțile”,

AVÂND ÎN VEDERE Acordul de stabilizare și asociere (ASA) dintre Comunitatea Europeană și Republica Albania, semnat la 12 iunie 2006, care reglementează în prezent relațiile cu Republica Albania;

REAFIRMÂNDU-ȘI intenția de a avea relații strânse de cooperare în cadrul structurilor existente ale ASA în favoarea liberalizării regimului vizelor între Republica Albania și Uniunea Europeană, în acord cu concluziile reuniunii la nivel înalt UE-Balcanii de Vest care a avut loc la Salonic la 21 iunie 2003;

DORIND, ca un prim pas concret către introducerea regimului de călătorie fără viză, facilitarea contactelor între persoane ca o condiție esențială pentru dezvoltarea constantă a relațiilor economice, umanitare, culturale, științifice și de altă natură, prin facilitarea eliberării vizelor pentru cetățenii Republicii Albania;

ȚINÂND SEAMA DE FAPTUL că, începând cu 4 august 2000, cetățenii UE sunt scutiți de obligativitatea vizelor atunci când călătoresc în Republica Albania pentru o perioadă de până la 90 de zile în decurs de 180 de zile sau atunci când tranzitează teritoriul acesteia;

RECUNOSCÂND că, în cazul în care Republica Albania ar reintroduce obligativitatea vizelor pentru cetățenii UE, aceleași facilități acordate în temeiul prezentului acord cetățenilor Republicii Albania ar fi în mod automat aplicate cetățenilor UE, în baza principiului reciprocității;

RECUNOSCÂND că facilitarea eliberării vizelor nu ar trebui să conducă la migrație ilegală și acordând o atenție specială securității și readmisiei;

AVÂND ÎN VEDERE intrarea în vigoare a Acordului dintre Comunitatea Europeană și Republica Albania privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală;

ȚINÂND SEAMA de Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei și de Protocolul privind integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene, anexate la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, și confirmând că prevederile prezentului acord nu se aplică Regatului Unit și Irlandei;

ȚINÂND SEAMA de Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, și confirmând că prevederile prezentului acord nu se aplică Regatului Danemarcei,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Scopul și domeniul de aplicare

(1)   Scopul prezentului acord este de a facilita eliberarea vizelor pentru cetățenii Republicii Albania, pentru o perioadă de ședere de până la 90 de zile, în decurs de 180 de zile.

(2)   În cazul în care Republica Albania ar reintroduce obligativitatea vizelor pentru cetățenii UE sau pentru anumite categorii de cetățeni UE, aceleași facilități acordate în temeiul prezentului acord cetățenilor Republicii Albania ar fi în mod automat aplicate cetățenilor UE în cauză, în baza principiului reciprocității.

Articolul 2

Clauză generală

(1)   Măsurile de facilitare a eliberării vizelor prevăzute în prezentul acord se aplică cetățenilor Republicii Albania numai în măsura în care aceștia nu sunt scutiți de obligativitatea vizelor în temeiul actelor cu putere de lege și al actelor administrative ale Comunității sau ale statelor membre, în temeiul prezentului acord sau al altor acorduri internaționale.

(2)   Legislația națională a Republicii Albania sau a statelor membre sau dreptul comunitar se aplică aspectelor care nu sunt reglementate prin dispozițiile prezentului acord, cum ar fi refuzul de eliberare a unei vize, recunoașterea documentelor de călătorie, dovada mijloacelor suficiente de subzistență, refuzul intrării și măsurile de expulzare.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului acord:

(a)	„stat membru” înseamnă orice stat membru al Uniunii Europene, cu excepția Regatului Danemarcei, a Republicii Irlanda și a Regatului Unit;

(b)	„cetățean al Uniunii Europene” înseamnă un resortisant al unui stat membru, astfel cum este definit acesta din urmă la litera (a);

(c)	„cetățean al Republicii Albania” înseamnă o persoană care deține cetățenia albaneză;

(d)

„viză” înseamnă o autorizație eliberată de un stat membru sau o decizie adoptată de un astfel de stat, care este necesară în scopul: — de a intra pe teritoriul unuia sau al mai multor state membre în vederea unei șederi a cărei durată prevăzută nu depășește 90 de zile în total; — de a intra pe teritoriului unuia sau al mai multor state membre în vederea tranzitării acestuia;

(e)	„persoană care rezidă în mod legal” înseamnă un cetățean al Republicii Albania autorizat sau îndreptățit să stea mai mult de 90 de zile pe teritoriul unui stat membru, în temeiul legislației comunitare sau naționale.

Articolul 4

Documente justificative privind scopul călătoriei

(1)   Pentru următoarele categorii de cetățeni ai Republicii Albania sunt suficiente următoarele documente pentru justificarea scopului călătoriei pe teritoriul celeilalte părți:

(a)

pentru membrii delegațiilor oficiale care, ca urmare a unei invitații oficiale adresate Republicii Albania, participă la reuniuni, consultări, negocieri sau programe de schimb, precum și la evenimente organizate de instituții interguvernamentale pe teritoriul statelor membre: — o scrisoare emisă de o autoritate albaneză, care să confirme că solicitantul este un membru al delegației albaneze care călătorește pe teritoriul statelor membre în scopul participării la evenimentele menționate anterior, scrisoare însoțită de o copie a invitației oficiale;

(b)

pentru oamenii de afaceri și reprezentanții organizațiilor de afaceri: — o invitație scrisă din partea unei persoane juridice sau societăți-gazdă, a unei organizații, din partea unui birou sau filială a unei astfel de persoane juridice sau societăți, din partea unor autorități locale sau naționale ale statelor membre sau a comitetelor de organizare a târgurilor și expozițiilor, a conferințelor și simpozioanelor organizate pe teritoriile statelor membre, invitație aprobată de Camera de comerț a Republicii Albania;

(c)

pentru jurnaliști: — un certificat sau un alt document eliberat de o organizație profesională, care să demonstreze că persoana în cauză este un jurnalist calificat, precum și un document eliberat de angajatorul persoanei în cauză, care stipulează că scopul călătoriei îl reprezintă desfășurarea unei activități de natură jurnalistică;

(d)	pentru persoanele care participă la activități științifice, culturale și artistice, inclusiv programe de schimb între universități și de altă natură: — o invitație scrisă din partea organizației-gazdă de a participa la aceste activități;

(e)

pentru reprezentanți ai organizațiilor societății civile care întreprind călătorii în scopul formării profesionale, al participării la seminarii, conferințe, inclusiv în cadrul programelor de schimb: — o invitație scrisă din partea organizației-gazdă, o confirmare că persoana respectivă reprezintă organizația societății civile, precum și dovada constituirii unei astfel de organizații de la registrul competent, eliberată de o autoritate de stat, în conformitate cu legislația națională;

(f)

pentru elevii, studenții instituțiilor universitare și postuniversitare și profesorii însoțitori care întreprind călătorii de studii sau formare profesională, inclusiv în cadrul programelor de schimb, precum și al altor activități educaționale conexe: — o invitație scrisă sau o adeverință de înscriere din partea universității, a academiei, a institutului, a colegiului sau a școlii-gazdă sau carnete de student, sau certificate pentru cursurile care vor fi urmate;

(g)	pentru participanții la evenimente sportive internaționale și persoanele care îi însoțesc în calitate profesională: — o invitație scrisă din partea organizației-gazdă: autorități competente, federații sportive sau comitete olimpice naționale ale statelor membre;

(h)	pentru participanții la programe oficiale de schimb organizate de orașe înfrățite: — o invitație scrisă din partea conducătorilor administrației/primarilor acestor orașe;

(i)	pentru rudele apropiate – soț/soție, copii (inclusiv copii adoptați), părinți (inclusiv tutori), bunici și nepoți – care vizitează cetățeni albanezi care rezidă în mod legal pe teritoriul statelor membre: — o invitație scrisă din partea gazdei;

(j)	pentru vizitarea cimitirelor civile și militare: — un document oficial care să confirme existența și conservarea mormântului, precum și legătura de rudenie sau alt tip de legătură dintre solicitant și decedat;

(k)

pentru persoanele persecutate politic în timpul regimului comunist din Republica Albania: — certificatul eliberat de Institutul pentru integrarea persoanelor persecutate în conformitate cu articolul 3 din Legea nr. 7748 din 29.7.1993, care să indice statutul de persoană persecutată politic în timpul regimului comunist în Republica Albania și o scrisoare de invitație din partea unei autorități competente, din partea unei organizații naționale sau internaționale, inclusiv ONG dintr-un stat membru, sau din partea unei instituții europene, pentru a participa la activități după caz, inclusiv la activitățile legate de statutul acestora;

(l)

pentru conducătorii auto care prestează servicii de transport internațional de mărfuri și pasageri către teritoriile statelor membre, cu vehicule înmatriculate în Republica Albania; — o solicitare scrisă din partea asociației naționale (uniunea) a transportatorilor din Republica Albania care prestează servicii de transport rutier internațional, care să menționeze scopul, durata și frecvența călătoriilor;

(m)	pentru persoanele care călătoresc în scop turistic: — un certificat sau bon de călătorie de la o agenție de voiaj sau operator turistic acreditat de statele membre în cadrul cooperării consulare locale, care să confirme rezervarea unei călătorii organizate;

(n)

pentru persoanele care călătoresc în scopuri medicale și persoanele care trebuie să le însoțească: — un document oficial din partea instituției medicale, care să confirme necesitatea îngrijirii medicale în această instituție și necesitatea de a fi însoțit, precum și dovada mijloacelor financiare suficiente pentru achitarea tratamentului medical;

(o)

pentru membrii profesiilor liberale care participă la expoziții internaționale, conferințe și simpozioane, seminarii sau alte evenimente similare organizate pe teritoriile statelor membre: — o invitație scrisă din partea organizației-gazdă care să confirme că persoana respectivă participă la eveniment;

(p)

pentru membrii personalului de pe trenuri, vagoane frigorifice și locomotive ale trenurilor internaționale, care călătoresc pe teritoriile statelor membre: — o solicitare scrisă din partea societății de căi ferate competente din Republica Albania, în care se specifică scopul, durata și frecvența călătoriilor;

(q)	pentru persoanele care asistă la ceremonii funerare: — un document oficial care să confirme decesul, precum și legătura de rudenie sau alt tip de legătură dintre solicitant și decedat;

(r)	pentru reprezentanții comunităților religioase: — o invitație scrisă din partea comunității religioase înregistrate în Republica Albania, în care se specifică scopul, durata și frecvența călătoriilor.

(2)   Invitație scrisă menționată la alineatul (1) al prezentului articol cuprinde următoarele elemente:

(a)	pentru persoana invitată – numele și prenumele, data nașterii, sexul, cetățenia, numărul actului de identitate, data și scopul călătoriei, numărul intrărilor și, dacă este cazul, numele soțului/soției și al copiilor care însoțesc persoana invitată;

(b)	pentru persoana care invită – numele, prenumele și adresa; sau

(c)

pentru persoana juridică, societatea sau organizația care invită – denumirea completă și adresa, precum și — în cazul în care invitația este depusă de o organizație, numele și funcția persoanei care o semnează; — în cazul în care persoana care invită este o persoană juridică sau societate, sau un birou sau filială a unei astfel de persoane juridice sau societăți stabilite pe teritoriul unui stat membru, numărul de înregistrare, astfel cum este prevăzut de legislația națională a statului membru în cauză.

(3)   Pentru categoriile de persoane menționate la alineatul (1) al prezentului articol, toate categoriile de vize sunt eliberate în conformitate cu procedura simplificată, fără a se mai cere altă justificare, invitație sau validare referitoare la scopul călătoriei, prevăzută în temeiul legislației statelor membre.

Articolul 5

Eliberarea vizelor cu intrări multiple

(1)   Misiunile diplomatice și oficiile consulare ale statelor membre eliberează vize cu intrări multiple cu un termen de valabilitate de până la cinci ani, pentru următoarele categorii de persoane:

(a)

membri ai consiliului de miniștri, ai parlamentului, ai curții constituționale și ai curții supreme, dacă aceștia nu sunt scutiți de obligativitatea vizelor prin prezentul acord, în vederea exercitării atribuțiilor ce le revin, cu termen de valabilitate limitat la mandatul pentru funcția deținută, în cazul în care acesta nu depășește cinci ani;

(b)	membri permanenți ai delegațiilor oficiale care, ca urmare a unei invitații oficiale adresate Republicii Albania, participă în mod regulat la reuniuni, consultări, negocieri sau programe de schimb, precum și la evenimente organizate de organizații interguvernamentale pe teritoriul statelor membre;

(c)	soți/soții și copii (inclusiv copii adoptați), care nu depășesc vârsta de 21 de ani sau sunt în întreținere, care vizitează cetățeni ai Republicii Albania care rezidă în mod legal pe teritoriul statelor membre, cu valabilitate limitată la cea a permisului de ședere al acestora.

(2)   Misiunile diplomatice și oficiile consulare ale statelor membre eliberează vize cu intrări multiple cu termen de valabilitate de până la un an pentru următoarele categorii de persoane, cu condiția ca, în decursul anului precedent, aceștia să fi obținut cel puțin o viză, să o fi utilizat în conformitate cu legislația privind intrarea și șederea în statul vizitat și să existe motive pentru solicitarea unei vize cu intrări multiple:

(a)	membri permanenți ai delegațiilor oficiale care, ca urmare a unei invitații oficiale adresate Republicii Albania, participă în mod regulat la reuniuni, consultări, negocieri sau programe de schimb, precum și la evenimente organizate de organizații interguvernamentale pe teritoriul statelor membre;

(b)	oameni de afaceri și reprezentanți ai organizațiilor de afaceri care călătoresc în mod regulat în statele membre;

(c)	persoane care participă la activități științifice, culturale și artistice, inclusiv programe de schimb între universități și de altă natură, care călătoresc în mod regulat în statele membre;

(d)	participanți la evenimente sportive internaționale și persoane care îi însoțesc în calitate profesională;

(e)	jurnaliști;

(f)	participanți la programe oficiale de schimb organizate de orașe înfrățite;

(g)	conducători auto care prestează servicii de transport internațional de mărfuri și pasageri către teritoriile statelor membre, cu vehicule înmatriculate în Republica Albania;

(h)	persoane care călătoresc în scopuri medicale și persoanele care trebuie să le însoțească;

(i)	membri ai personalului de pe trenuri, de pe vagoane frigorifice și locomotive ale trenurilor internaționale, care călătoresc către teritoriile statelor membre;

(j)	studenți ai instituțiilor universitare și postuniversitare care întreprind călătorii de studii sau formare profesională, inclusiv în cadrul programelor de schimb;

(k)	reprezentanți ai comunităților religioase din Republica Albania, care călătoresc în mod regulat în statele membre;

(l)	reprezentanți ai organizațiilor societății civile care călătoresc în mod regulat în statele membre în scopul formării profesionale, al participării la seminarii, conferințe, inclusiv în cadrul programelor de schimb;

(m)	membri ai profesiilor liberale care participă la expoziții internaționale, conferințe, simpozioane, seminarii sau alte evenimente similare, care călătoresc în mod regulat în statele membre.

(3)   Misiunile diplomatice și oficiile consulare ale statelor membre eliberează vize cu intrări multiple cu un termen de valabilitate de minimum doi și maximum cinci ani pentru categoriile de persoane menționate la alineatul (2) al prezentului articol, cu condiția ca, în decursul ultimilor doi ani, aceștia să fi utilizat vize cu intrări multiple de un an, în conformitate cu legislația privind intrarea și șederea pe teritoriul statului vizitat, și motivele pentru solicitarea unei vize cu intrări multiple să fie încă valabile.

(4)   Perioada totală de ședere pe teritoriul statelor membre a persoanelor la care fac referire alineatele (1) și (3) ale prezentului articol nu trebuie să depășească 90 de zile, în decurs de 180 de zile.

Articolul 6

Taxe pentru procesarea cererilor de viză

(1)   Taxa pentru procesarea cererilor de viză depuse de cetățenii Republicii Albania este de 35 EUR.

Suma menționată mai sus poate fi modificată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (4).

În cazul în care Republica Albania reintroduce obligativitatea vizelor pentru cetățenii UE, taxa de viză percepută de Republica Albania nu depășește 35 EUR sau suma convenită în cazul în care taxa este modificată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (4).

(2)   Sunt scutite de plata taxelor pentru procesarea cererilor de viză următoarele categorii de persoane:

(a)	rude apropiate – soț/soție, copii (inclusiv copii adoptați), părinți (inclusiv tutori), bunici și nepoți – care vizitează cetățeni albanezi care rezidă în mod legal pe teritoriul statelor membre;

(b)	membri ai delegațiilor oficiale care, ca urmare a unei invitații oficiale adresate Republicii Albania, participă la reuniuni, consultări, negocieri sau programe de schimb, precum și la evenimente organizate de instituții interguvernamentale pe teritoriul statelor membre;

(c)	membri ai consiliului de miniștri, ai parlamentului, ai curții constituționale și ai curții supreme, dacă aceștia nu sunt scutiți de obligativitatea vizelor prin prezentul acord;

(d)	elevi, studenți ai instituțiilor universitare și postuniversitare și profesori însoțitori, care călătoresc în scopul efectuării unor studii sau formări profesionale;

(e)	copii sub 6 ani;

(f)	persoane cu handicap și persoanele care le însoțesc, dacă este cazul;

(g)	persoane care au prezentat documente care dovedesc necesitatea călătoriei în scopuri umanitare, inclusiv pentru urmarea unui tratament medical urgent, și persoana însoțitoare sau persoane care participă la funeraliile unei rude apropiate sau vizitează o rudă apropiată care este grav bolnavă;

(h)	participanți la evenimente sportive internaționale și persoane care îi însoțesc în calitate profesională;

(i)	persoane care participă la activități științifice, culturale și artistice, inclusiv programe de schimb între universități și de altă natură;

(j)	participanți la programe oficiale de schimb organizate de orașe înfrățite;

(k)	persoane persecutate politic în timpul regimului comunist;

(l)	pensionari;

(m)	reprezentanți ai organizațiilor societății civile care călătoresc în scopul participării la reuniuni, seminarii, programe de schimb sau cursuri de formare;

(n)	jurnaliști;

(o)	reprezentanți ai comunităților religioase înregistrate în Republica Albania;

(p)	conducători auto care prestează servicii de transport internațional de mărfuri și pasageri către teritoriile statelor membre, cu vehicule înmatriculate în Republica Albania;

(q)	membri ai personalului de pe trenuri, de pe vagoane frigorifice și locomotive ale trenurilor internaționale, care călătoresc pe teritoriile statelor membre;

(r)	membri ai profesiilor liberale care participă la expoziții internaționale, conferințe și simpozioane, seminarii sau alte evenimente similare organizate pe teritoriile statelor membre.

Articolul 7

Durata procedurilor pentru procesarea cererilor de viză

(1)   Misiunile diplomatice și oficiile consulare ale statelor membre iau o decizie privind cererea de eliberare a vizei în termen de 10 zile calendaristice de la data primirii cererii și a documentelor necesare pentru eliberarea vizei.

(2)   Termenul pentru luarea deciziei privind cererea de viză se poate prelungi până la 30 de zile calendaristice în cazuri individuale, mai ales atunci când este necesară o analiză detaliată a cererii.

(3)   Termenul pentru luarea deciziei privind o cerere de viză se poate reduce la 3 zile lucrătoare sau mai puțin, în situații urgente.

Articolul 8

Călătoriile în cazul documentelor pierdute sau furate

Cetățenii Uniunii Europene și ai Republicii Albania care și-au pierdut sau cărora le-au fost furate actele de identitate pe perioada șederii pe teritoriul Republicii Albania sau al unui stat membru pot părăsi acel teritoriu în baza unor documente de identitate valabile care le conferă dreptul de a trece frontiera, eliberate de misiunile diplomatice sau de oficiile consulare ale statelor membre sau ale Republicii Albania, fără viză sau altă autorizație.

Articolul 9

Prelungirea vizei în circumstanțe excepționale

Cetățenii Republicii Albania care nu pot părăsi teritoriul statului membru până la data menționată pe viză din motive de forță majoră beneficiază gratuit de prelungirea vizei, în conformitate cu legislația aplicată de statul de destinație, pentru perioada necesară întoarcerii acestora în statul de reședință.

Articolul 10

Pașapoartele diplomatice

(1)   Cetățenii Republicii Albania, posesori de pașapoarte diplomatice valabile, pot intra, ieși și tranzita fără viză teritoriile statelor membre.

(2)   Persoanele menționate la alineatul (1) al prezentului articol pot sta pe teritoriul statelor membre pentru o perioadă de până la 90 de zile, în decurs de 180 de zile.

Articolul 11

Valabilitatea teritorială a vizelor

Sub rezerva normelor și a reglementărilor naționale privind securitatea națională a statelor membre și sub rezerva normelor comunitare privind vizele cu valabilitate teritorială limitată, cetățenii Republicii Albania au dreptul de a călători pe teritoriul statelor membre în aceleași condiții ca și cetățenii Uniunii Europene.

Articolul 12

Comitetul mixt de gestionare a acordului

(1)   Părțile instituie un Comitet mixt de experți (denumit în continuare „comitetul”), alcătuit din reprezentanți ai Comunității Europene și ai Republicii Albania. Comunitatea este reprezentată de Comisia Comunităților Europene, asistată de experți din statele membre.

(2)   Comitetul îndeplinește, în special, următoarele atribuții:

(a)	monitorizează punerea în aplicare a prezentului acord;

(b)	propune modificări și completări la prezentul acord;

(c)	soluționează litigiile legate de interpretarea sau aplicarea dispozițiilor prezentului acord.

(3)   Comitetul se reunește ori de câte ori este necesar, la cererea uneia dintre părți și cel puțin o dată pe an.

(4)   Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 13

Relația dintre prezentul acord și acordurile bilaterale dintre statele membre și Republica Albania

(1)   De la intrarea sa în vigoare, prezentul acord prevalează față de dispozițiile oricărui acord sau aranjament bilateral sau multilateral încheiat între un stat membru și Republica Albania, în măsura în care dispozițiile acestor acorduri sau aranjamente se referă la aspecte reglementate prin prezentul acord.

(2)   Dispozițiile acordurilor sau aranjamentelor bilaterale semnate înainte de 1 ianuarie 2007 între state membre individuale și Republica Albania care prevăd scutirea de obligativitatea vizelor pentru posesorii de pașapoarte de serviciu continuă să se aplice pentru o perioadă de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, fără a aduce atingere dreptului statelor membre sau al Republicii Albania de a denunța sau suspenda acordurile bilaterale respective în acest interval de 5 ani.

Articolul 14

Clauze finale

(1)   Acordul se ratifică sau se aprobă de către părți în conformitate cu procedurile respective ale acestora și intră în vigoare în prima zi a celei de a doua luni care urmează datei la care părțile își notifică reciproc încheierea procedurilor menționate.

(2)   Prezentul acord se încheie pe perioadă nedeterminată, dacă nu este denunțat în conformitate cu alineatul (5) din prezentul articol.

(3)   Prezentul acord poate fi modificat prin acordul scris al părților. Modificările intră în vigoare după ce părțile și-au notificat reciproc încheierea procedurilor interne necesare în acest sens.

(4)   Fiecare parte poate suspenda integral sau parțial prezentul acord din motive de ordine publică, de protecție a securității naționale sau a sănătății publice. Decizia de suspendare este notificată celeilalte părți cu 48 de ore înainte de intrarea în vigoare. Partea care a suspendat aplicarea prezentului acord informează cealaltă parte, fără întârziere, în momentul în care motivele suspendării nu se mai aplică.

(5)   Fiecare parte poate denunța prezentul acord, prin notificare scrisă adresată celeilalte părți. Prezentul acord încetează să mai fie în vigoare la 90 de zile de la data unei astfel de notificări.

ACORD

Cîntre Comunitatea Europeană și Bosnia și Herțegovina privind facilitarea eliberării vizelor

COMUNITATEA EUROPEANĂ,

denumită în continuare „Comunitatea”,

și

BOSNIA ȘI HERȚEGOVINA,

denumite în continuare „părțile”,

DORIND, ca un prim pas concret către introducerea regimului de călătorie fără viză, facilitarea contactelor între persoane ca o condiție esențială pentru dezvoltarea constantă a relațiilor economice, umanitare, culturale, științifice și de altă natură, prin facilitarea eliberării vizelor pentru resortisanții Bosniei și Herțegovinei;

AVÂND ÎN VEDERE că, începând cu 21 iulie 2005, toți cetățenii UE sunt scutiți de obligativitatea vizelor atunci când călătoresc în Bosnia și Herțegovina pentru o perioadă de până la 90 de zile sau atunci când tranzitează teritoriul Bosniei și Herțegovinei;

RECUNOSCÂND că, în cazul în care Bosnia și Herțegovina ar reintroduce obligativitatea vizelor pentru cetățenii UE, aceleași facilități acordate în temeiul prezentului acord resortisanților Bosniei și Herțegovinei ar fi în mod automat aplicate cetățenilor UE, în baza principiului reciprocității;

RECUNOSCÂND că facilitarea eliberării vizelor nu ar trebui să conducă la migrație ilegală și acordând o atenție specială securității și readmisiei;

LUÂND ÎN CONSIDERARE Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei și Protocolul privind integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene, anexate la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, și confirmând că dispozițiile prezentului acord nu se aplică Regatului Unit și Irlandei;

LUÂND ÎN CONSIDERARE Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, și confirmând că dispozițiile prezentului acord nu se aplică Regatului Danemarcei,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Scopul și domeniul de aplicare

(1)   Scopul prezentului acord este de a facilita eliberarea vizelor pentru resortisanții Bosniei și Herțegovinei, pentru o perioadă de ședere de până la 90 de zile, în decurs de 180 de zile.

(2)   În cazul în care Bosnia și Herțegovina ar reintroduce obligativitatea vizelor pentru cetățenii UE sau anumite categorii de cetățeni UE, aceleași facilități acordate în temeiul prezentului acord resortisanților Bosniei și Herțegovinei ar fi în mod automat aplicate cetățenilor UE în cauză, în baza principiului reciprocității.

Articolul 2

Clauză generală

(1)   Măsurile de facilitare a eliberării vizelor prevăzute în prezentul acord se aplică resortisanților Bosniei și Herțegovinei numai în măsura în care aceștia nu sunt scutiți de obligativitatea vizelor în temeiul actelor cu putere de lege și actelor administrative ale Comunității sau ale statelor membre, în temeiul prezentului acord sau al altor acorduri internaționale.

(2)   Legislația națională a Bosniei și Herțegovinei sau a statelor membre sau dreptul comunitar se aplică aspectelor care nu sunt reglementate de dispozițiile prezentului acord, cum ar fi refuzul de eliberare a unei vize, recunoașterea documentelor de călătorie, dovada mijloacelor suficiente de subzistență, refuzul intrării și măsurile de expulzare.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului acord:

(a)	„stat membru” înseamnă orice stat membru al Uniunii Europene, cu excepția Regatului Danemarcei, a Republicii Irlanda și a Regatului Unit;

(b)	„cetățean al Uniunii Europene” înseamnă un resortisant al unui stat membru, astfel cum este definit acesta din urmă la litera (a);

(c)	„resortisant al Bosniei și Herțegovinei” înseamnă orice persoană care deține cetățenia Bosniei și Herțegovinei;

(d)

„viză” înseamnă o autorizație eliberată de un stat membru sau o decizie adoptată de un astfel de stat, care este necesară în scopul: — de a intra pe teritoriul unuia sau mai multor state membre în vederea unei șederi a cărei durată prevăzută nu depășește 90 de zile în total; — de a intra pe teritoriului unuia sau mai multor state membre în vederea tranzitării acestuia;

(e)	„persoană care rezidă în mod legal” înseamnă un resortisant al Bosniei și Herțegovinei autorizat sau îndreptățit să stea mai mult de 90 de zile pe teritoriul unui stat membru, în temeiul legislației comunitare sau naționale.

Articolul 4

Documente justificative privind scopul călătoriei

(1)   Pentru următoarele categorii de resortisanți ai Bosniei și Herțegovinei, sunt suficiente următoarele documente pentru justificarea scopului călătoriei pe teritoriul altei părți:

(a)

pentru membrii delegațiilor oficiale care, ca urmare a unei invitații oficiale adresate Bosniei și Herțegovinei, participă la reuniuni, consultări, negocieri sau programe de schimb, precum și la evenimente organizate de instituții interguvernamentale pe teritoriul statelor membre: — o scrisoare emisă de o autoritate din Bosnia și Herțegovina, care să confirme că solicitantul este un membru al delegației acestei țări care călătorește pe teritoriul celeilalte părți în scopul participării la evenimentele menționate anterior, scrisoare însoțită de o copie a invitației oficiale;

(b)

pentru oamenii de afaceri și reprezentanții organizațiilor de afaceri: — o invitație scrisă din partea unei persoane juridice sau societăți-gazdă, a unei organizații, din partea unui birou sau filială a unei astfel de persoane juridice sau companii, din partea unor autorități locale sau naționale ale statelor membre sau a comitetelor de organizare a târgurilor și expozițiilor, a conferințelor și a simpozioanelor organizate pe teritoriile statelor membre, invitație aprobată de Camera de comerț exterior a Bosniei și Herțegovinei;

(c)

pentru reprezentanții organizațiilor societății civile care întreprind călătorii în scopul formării profesionale, al participării la seminarii, conferințe, inclusiv în cadrul programelor de schimb: — o invitație scrisă din partea organizației-gazdă, o confirmare că persoana respectivă reprezintă organizația societății civile, precum și dovada constituirii unei astfel de organizații de la registrul competent, eliberată de o autoritate de stat, în conformitate cu legislația națională;

(d)

pentru conducătorii auto care prestează servicii de transport internațional de mărfuri și pasageri către teritoriile statelor membre, cu vehicule înmatriculate în Bosnia și Herțegovina: — o solicitare scrisă din partea Camerei de comerț exterior a Bosniei și Herțegovinei, în care se specifică scopul, durata și frecvența călătoriilor;

(e)

pentru membrii personalului de pe trenuri, de pe vagoane frigorifice și locomotive ale trenurilor internaționale, care călătoresc pe teritoriile statelor membre: — o solicitare scrisă din partea companiei de căi ferate competente din Bosnia și Herțegovina, în care se specifică scopul, durata și frecvența călătoriilor;

(f)

pentru jurnaliști: — un certificat sau un alt document eliberat de o organizație profesională, care să demonstreze că persoana în cauză este un jurnalist calificat, precum și un document eliberat de angajatorul persoanei în cauză, care stipulează că scopul călătoriei îl reprezintă desfășurarea unei activități de natură jurnalistică;

(g)	pentru persoanele care participă la activități științifice, culturale și artistice, inclusiv programe de schimb între universități și de altă natură: — o invitație scrisă din partea organizației-gazdă de a participa la aceste activități;

(h)

pentru elevii, studenții instituțiilor universitare și postuniversitare și profesorii însoțitori care întreprind călătorii de studii sau formare profesională, inclusiv în cadrul programelor de schimb, precum și al altor activități educaționale conexe: — o invitație scrisă sau o adeverință de înscriere din partea universității, a academiei, a institutului, a colegiului sau a școlii-gazdă sau carnete de student sau certificate pentru cursurile care vor fi urmate;

(i)	pentru participanții la evenimente sportive internaționale și persoanele care îi însoțesc în calitate profesională: — o invitație scrisă din partea organizației-gazdă: autorități competente, federații sportive sau comitete olimpice naționale ale statelor membre;

(j)	pentru participanții la programe oficiale de schimb organizate de orașe înfrățite: — o solicitare scrisă din partea conducătorilor administrației/primarilor acestor orașe;

(k)	pentru rudele apropiate – soț/soție, copii (inclusiv copii adoptați), părinți (inclusiv tutori), bunici și nepoți – care vizitează resortisanți ai Bosniei și Herțegovinei care rezidă în mod legal pe teritoriul statelor membre: — o invitație scrisă din partea gazdei;

(l)

pentru persoanele care călătoresc în scopuri medicale și persoanele care trebuie să le însoțească: — un document oficial din partea instituției medicale, care să confirme necesitatea îngrijirii medicale în această instituție și necesitatea de a fi însoțit, precum și dovada mijloacelor financiare suficiente pentru achitarea tratamentului medical;

(m)	pentru persoanele care asistă la ceremonii funerare: — un document oficial care să confirme decesul, precum și legătura de rudenie sau alt tip de legătură dintre solicitant și decedat;

(n)

pentru reprezentanții comunităților religioase tradiționale din Bosnia și Herțegovina care vizitează diaspora Bosniei și Herțegovinei pe teritoriul statelor membre: — o invitație scrisă din partea șefului comunității religioase din Bosnia și Herțegovina, în care se specifică scopul, durata și frecvența călătoriilor;

(o)

pentru membrii profesiilor liberale care participă la expoziții internaționale, conferințe și simpozioane, seminarii sau alte evenimente similare organizate pe teritoriile statelor membre: — o invitație scrisă din partea organizației-gazdă care să confirme că persoana respectivă participă la eveniment;

(p)	pentru vizitarea cimitirelor civile și militare: — un document oficial care să confirme existența și conservarea mormântului, precum și legătura de rudenie sau alt tip de legătură dintre solicitant și decedat;

(q)	pentru persoanele care călătoresc în scop turistic: — un certificat sau bon de călătorie de la o agenție de voiaj sau operator turistic acreditat de statele membre în cadrul cooperării consulare locale, care să confirme rezervarea unei călătorii organizate.

(2)   Invitația scrisă menționată la alineatul (1) din prezentul articol cuprinde următoarele elemente:

(a)	pentru persoana invitată – numele și prenumele, data nașterii, sexul, cetățenia, numărul actului de identitate, data și scopul călătoriei, numărul intrărilor și, dacă este cazul, numele soțului/soției și copiilor care însoțesc persoana invitată;

(b)	pentru persoana care invită – numele, prenumele și adresa; sau

(c)

pentru persoana juridică, societatea sau organizația care face invitația – denumirea completă și adresa, precum și — în cazul în care invitația este depusă de o organizație, numele și funcția persoanei care o semnează; — în cazul în care persoana care invită este o persoană juridică sau societate, sau un birou sau filială a unei astfel de persoane juridice sau societăți stabilite pe teritoriul unui stat membru, numărul de înregistrare, astfel cum este prevăzut de legislația națională a statului membru în cauză.

(3)   Pentru categoriile de persoane menționate la alineatul (1) al prezentului articol, toate categoriile de vize sunt eliberate în conformitate cu procedura simplificată, fără a se mai cere altă justificare, invitație sau validare referitoare la scopul călătoriei, prevăzută în temeiul legislației statelor membre.

Articolul 5

Eliberarea vizelor cu intrări multiple

(1)   Misiunile diplomatice și oficiile consulare ale statelor membre eliberează vize cu intrări multiple cu un termen de valabilitate de până la cinci ani, pentru următoarele categorii de persoane:

(a)

membri ai curții de justiție a Bosniei și Herțegovinei și ai biroului procurorilor acestei țări, dacă aceștia nu sunt scutiți de obligativitatea vizelor prin prezentul acord, în vederea exercitării atribuțiilor ce le revin, cu termen de valabilitate limitat la mandatul pentru funcția deținută, în cazul în care acesta nu depășește cinci ani;

(b)

membrii permanenți ai delegațiilor oficiale care, ca urmare a unei invitații oficiale adresate Bosniei și Herțegovinei, participă în mod regulat la reuniuni, consultări, negocieri sau programe de schimb, precum și la evenimente organizate de organizații interguvernamentale pe teritoriul statelor membre;

(c)	rude apropiate – soț/soție, copii (inclusiv copii adoptați), părinți (inclusiv tutori) – care vizitează resortisanți ai Bosniei și Herțegovinei, care rezidă în mod legal pe teritoriul statelor membre, cu valabilitate limitată la cea a permisului de ședere al acestora.

(2)   Misiunile diplomatice și oficiile consulare ale statelor membre eliberează vize cu intrări multiple cu termen de valabilitate de până la un an pentru următoarele categorii de persoane, cu condiția ca, în decursul anului precedent, aceștia să fi obținut cel puțin o viză, să o fi utilizat în conformitate cu legislația privind intrarea și șederea în statul vizitat și să existe motive pentru solicitarea unei vize cu intrări multiple:

(a)

membri permanenți ai delegațiilor oficiale care, ca urmare a unei invitații oficiale adresate Bosniei și Herțegovinei, participă în mod regulat la reuniuni, consultări, negocieri sau programe de schimb, precum și la evenimente organizate de organizații interguvernamentale pe teritoriul statelor membre;

(b)	oameni de afaceri și reprezentanți ai organizațiilor de afaceri care călătoresc în mod regulat în statele membre;

(c)	conducători auto care prestează servicii de transport internațional de mărfuri și pasageri către teritoriile statelor membre, cu vehicule înmatriculate în Bosnia și Herțegovina;

(d)	membri ai personalului de pe trenuri, vagoane frigorifice și locomotive ale trenurilor internaționale, care călătoresc pe teritoriile statelor membre;

(e)	jurnaliști;

(f)	persoane care participă la activități științifice, culturale și artistice, inclusiv programe de schimb între universități și de altă natură, care călătoresc în mod regulat în statele membre;

(g)	studenți ai instituțiilor universitare și postuniversitare care întreprind călătorii de studii sau formare profesională, inclusiv în cadrul programelor de schimb;

(h)	participanți la evenimente sportive internaționale și persoane care îi însoțesc în calitate profesională;

(i)	participanți la programe oficiale de schimb organizate de orașe înfrățite;

(j)	persoane care călătoresc în scopuri medicale și persoanele care trebuie să le însoțească;

(k)	reprezentanți ai comunităților religioase tradiționale din Bosnia și Herțegovina care vizitează diaspora Bosniei și Herțegovinei pe teritoriul statelor membre, care călătoresc în mod regulat în statele membre;

(l)	reprezentanți ai organizațiilor societății civile care călătoresc în mod regulat în statele membre în scopul formării profesionale, al participării la seminarii, conferințe, inclusiv în cadrul programelor de schimb;

(m)	membri ai profesiilor liberale care participă la expoziții internaționale, conferințe, simpozioane, seminarii sau alte evenimente similare, care călătoresc în mod regulat în statele membre.

(3)   Misiunile diplomatice și oficiile consulare ale statelor membre eliberează vize cu intrări multiple cu un termen de valabilitate de minimum doi ani și maximum cinci pentru categoriile de persoane menționate la alineatul (2) din prezentul articol, cu condiția ca, în decursul ultimilor doi ani, aceștia să fi utilizat vize cu intrări multiple de un an, în conformitate cu legislația privind intrarea și șederea pe teritoriul statului vizitat, și motivele pentru solicitarea unei vize cu intrări multiple să fie încă valabile.

(4)   Perioada totală de ședere pe teritoriul statelor membre a persoanelor la care fac referire alineatele (1) și (3) ale prezentului articol nu trebuie să depășească 90 de zile, în decurs de 180 de zile.

Articolul 6

Taxe pentru procesarea cererilor de viză

(1)   Taxa pentru procesarea cererilor de viză depuse de resortisanții Bosniei și Herțegovinei este de 35 EUR.

Suma menționată mai sus poate fi modificată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (4).

În cazul în care Bosnia și Herțegovina reintroduce obligativitatea vizelor pentru cetățenii UE, taxa de viză percepută de Bosnia și Herțegovina nu depășește 35 EUR sau suma convenită în cazul în care taxa este modificată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (4).

(2)   Sunt scutite de plata taxelor pentru procesarea cererilor de viză următoarele categorii de persoane:

(a)	rude apropiate – soț/soție, copii (inclusiv copii adoptați), părinți (inclusiv tutori), bunici și nepoți – care vizitează resortisanți ai Bosniei și Herțegovinei care rezidă în mod legal pe teritoriul statelor membre;

(b)

membri permanenți ai delegațiilor oficiale care, ca urmare a unei invitații oficiale adresate Bosniei și Herțegovinei, participă în mod regulat la reuniuni, consultări, negocieri sau programe de schimb, precum și la evenimente organizate de organizații interguvernamentale pe teritoriul statelor membre;

(c)	membri ai curții de justiție a Bosniei și Herțegovinei și ai biroului procurorilor acestei țări, dacă aceștia nu sunt scutiți de obligativitatea vizelor prin prezentul acord;

(d)	elevi, studenți ai instituțiilor universitare și postuniversitare și profesori însoțitori, care călătoresc în scopul efectuării unor studii sau formări profesionale;

(e)	copii sub 6 ani;

(f)	persoane cu handicap și persoanele care le însoțesc, dacă este cazul;

(g)	persoane care au prezentat documente care dovedesc necesitatea călătoriei în scopuri umanitare, inclusiv pentru urmarea unui tratament medical urgent și persoana însoțitoare, sau care participă la funeraliile unei rude apropiate sau vizitează o rudă apropiată care este grav bolnavă;

(h)	participanți la evenimente sportive internaționale și persoane care îi însoțesc în calitate profesională;

(i)	persoane care participă la activități științifice, culturale și artistice, inclusiv programe de schimb între universități și de altă natură;

(j)	participanți la programe oficiale de schimb organizate de orașe înfrățite;

(k)	jurnaliști;

(l)	reprezentanți ai comunităților religioase tradiționale din Bosnia și Herțegovina care vizitează diaspora Bosniei și Herțegovinei pe teritoriul statelor membre;

(m)	reprezentanți ai organizațiilor societății civile care călătoresc în scopul participării la reuniuni, seminarii, programe de schimb sau cursuri de formare;

(n)	conducători auto care prestează servicii de transport internațional de mărfuri și pasageri către teritoriile statelor membre, cu vehicule înmatriculate în Bosnia și Herțegovina;

(o)	membri ai personalului de pe trenuri, vagoane frigorifice și locomotive ale trenurilor internaționale, care călătoresc pe teritoriile statelor membre;

(p)	pensionari;

(q)	membri ai profesiilor liberale care participă la expoziții internaționale, conferințe și simpozioane, seminarii sau alte evenimente similare organizate pe teritoriile statelor membre.

Articolul 7

Durata procedurilor pentru procesarea cererilor de viză

(1)   Misiunile diplomatice și oficiile consulare ale statelor membre iau o decizie privind cererea de eliberare a vizei în termen de 10 zile calendaristice de la data primirii cererii și a documentelor necesare pentru eliberarea vizei.

(2)   Termenul pentru luarea deciziei privind cererea de viză se poate prelungi până la 30 de zile calendaristice în cazuri individuale, mai ales atunci când este necesară o analiză detaliată a cererii.

(3)   Termenul pentru luarea deciziei privind o cerere de viză se poate reduce la 3 zile lucrătoare sau mai puțin, în situații urgente.

Articolul 8

Călătoriile în cazul documentelor pierdute sau furate

Cetățenii Uniunii Europene și ai Bosniei și Herțegovinei care și-au pierdut sau cărora le-au fost furate actele de identitate pe perioada șederii pe teritoriul Bosniei și Herțegovinei sau al unui stat membru pot părăsi acel teritoriu în baza unor documente de identitate valabile care le conferă dreptul de a trece frontiera, eliberate de misiunile diplomatice sau de oficiile consulare ale statelor membre sau ale Bosniei și Herțegovinei, fără viză sau altă autorizație.

Articolul 9

Prelungirea vizei în circumstanțe excepționale

Resortisanții Bosniei și Herțegovinei care nu pot părăsi teritoriul statului membru la data menționată pe viză din motive de forță majoră beneficiază gratuit de prelungirea vizei, în conformitate cu legislația aplicată de statul de destinație, pentru perioada necesară întoarcerii acestora în statul de reședință.

Articolul 10

Pașapoartele diplomatice

(1)   Resortisanții Bosniei și Herțegovinei, posesori de pașapoarte diplomatice valabile, pot intra, ieși și tranzita fără viză teritoriile statelor membre.

(2)   Persoanele menționate la alineatul (1) al prezentului articol pot sta pe teritoriul statelor membre pentru o perioadă de până la 90 de zile, în decurs de 180 de zile.

Articolul 11

Valabilitatea teritorială a vizelor

Sub rezerva normelor și reglementărilor naționale privind securitatea națională a statelor membre și sub rezerva normelor comunitare privind vizele cu valabilitate teritorială limitată, resortisanții Bosniei și Herțegovinei au dreptul de a călători pe teritoriul statelor membre în aceleași condiții ca și cetățenii Uniunii Europene.

Articolul 12

Comitetul mixt de gestionare a acordului

(1)   Părțile instituie un Comitet mixt de experți (denumit în continuare „comitetul”), alcătuit din reprezentanți ai Comunității Europene și ai Bosniei și Herțegovinei. Comunitatea este reprezentată de Comisia Comunităților Europene, asistată de experți din statele membre.

(2)   Comitetul îndeplinește, în special, următoarele atribuții:

(a)	monitorizează punerea în aplicare a prezentului acord;

(b)	propune modificări și completări la prezentul acord;

(c)	soluționează litigiile legate de interpretarea sau aplicarea dispozițiilor prezentului acord.

(3)   Comitetul se reunește ori de câte ori este necesar, la cererea uneia dintre părți și cel puțin o dată pe an.

(4)   Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 13

Legătura dintre prezentul acord și acordurile bilaterale dintre statele membre și Bosnia și Herțegovina

(1)   De la intrarea sa în vigoare, prezentul acord prevalează față de dispozițiile oricărui acord sau aranjament bilateral sau multilateral încheiat între un stat membru și Bosnia și Herțegovina, în măsura în care dispozițiile acestor acorduri sau aranjamente se referă la aspecte reglementate prin prezentul acord.

(2)   Dispozițiile acordurilor sau aranjamentelor bilaterale semnate înainte de 1 ianuarie 2007 între state membre individuale și Bosnia și Herțegovina care prevăd scutirea de obligativitatea vizelor pentru posesorii de pașapoarte de serviciu continuă să se aplice pentru o perioadă de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, fără a aduce atingere dreptului statelor membre sau al Bosniei și Herțegovinei de a denunța sau suspenda acordurile bilaterale respective în acest interval de 5 ani.

Articolul 14

Clauze finale

(1)   Acordul se ratifică sau se aprobă de către părți în conformitate cu procedurile respective ale acestora și intră în vigoare în prima zi a celei de a doua luni care urmează datei la care părțile își notifică reciproc încheierea procedurilor menționate.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) al prezentului articol, prezentul acord intră în vigoare doar la data la care intră în vigoare Acordul dintre Comunitatea Europeană și Bosnia și Herțegovina privind readmisia persoanelor, în cazul în care această dată este ulterioară datei menționate la alineatul (1) din prezentul articol.

(3)   Prezentul acord se încheie pe perioadă nedeterminată, cu excepția cazului în care este denunțat în conformitate cu alineatul (6) din prezentul articol.

(4)   Prezentul acord poate fi modificat prin acordul scris al părților. Modificările intră în vigoare după ce părțile și-au notificat reciproc încheierea procedurilor interne necesare în acest sens.

(5)   Fiecare parte poate suspenda integral sau parțial prezentul acord din motive de ordine publică, de protecție a securității naționale sau a sănătății publice. Decizia de suspendare este notificată celeilalte părți cu 48 de ore înainte de intrarea în vigoare. Partea care a suspendat aplicarea prezentului acord informează cealaltă parte, fără întârziere, în momentul în care motivele suspendării nu se mai aplică.

(6)   Fiecare parte poate denunța prezentul acord, prin notificare scrisă adresată celeilalte părți. Prezentul acord încetează să mai fie în vigoare la 90 de zile de la data unei astfel de notificări.