11.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 265/1

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 390/2007 (2) (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”), Comisia a instituit o taxă antidumping provizorie la importurile de peroxosulfați (persulfați) originare din Statele Unite ale Americii („SUA”), Republica Populară Chineză („RPC”) și Taiwan, care se încadrează în prezent la codurile NC 2833 40 00 și ex 2842 90 80.

(2)

Astfel cum este prevăzut în considerentul 12 din regulamentul provizoriu, ancheta privind dumpingul și prejudiciul se raporta la perioada 1 iulie 2005-30 iunie 2006 (denumită în continuare „PA”). În ceea ce privește tendințele relevante pentru evaluarea prejudiciului, Comisia a analizat datele începând cu 1 ianuarie 2003 până la sfârșitul PA („perioada în cauză”).

(3)

În urma impunerii taxelor antidumping provizorii la importurile de persulfați originare din SUA, RPC și Taiwan, unele părți interesate au prezentat observații în scris. De asemenea, părțile care au solicitat au avut posibilitatea de a fi audiate. Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările definitive.

(4)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora s-au preconizat recomandarea impunerii unei taxe antidumping definitive pentru importurile de persulfați originare din SUA, RPC și Taiwan și perceperea definitivă a sumelor depuse sub formă de taxă provizorie. De asemenea, părților le-a fost acordat un termen pentru a-și putea formula observațiile în urma acestei notificări.

(5)

Comisia și-a intensificat ancheta cu privire la aspectele de interes comunitar și a derulat analiza datelor din răspunsul la chestionar oferit de un utilizator comunitar în urma impunerii măsurilor antidumping provizorii.

(6)

S-a efectuat o vizită de verificare suplimentară la sediul următoarei societăți:

(7)

Comentariile prezentate de părți, atât oral, cât și scris, au fost studiate și, acolo unde a fost cazul, concluziile au fost modificate în mod corespunzător.

(8)

Trebuie reamintit faptul că, astfel cum este menționat în considerentul 14 din regulamentul provizoriu, produsul în cauză este format din următoarele patru tipuri principale de produs: persulfat de amoniu (NH4)2S2O8 (APS), persulfat de sodiu (Na2S2O8) (SPS/NPS), persulfat de potasiu (K2S2O8) (PPS/KPS) și monopersulfat de potasiu (2KHSO5 * KHSO4 * K2SO4) (KMPS).

(9)

Un producător exportator din SUA și-a reiterat cererea de excludere a KMPS din sfera de anchetare, pe motiv că KMPS are caracteristici chimice diferite și este utilizat în aplicații care diferă de cele ale celorlalte trei tipuri de produs. Acest producător exportator a susținut că interschimbabilitatea tuturor tipurilor de produse este limitată la unele aplicații specifice. Astfel, numai o cantitate foarte mică a exporturilor de KMPS către Comunitate ar fi utilizată în aplicațiile tipice ale celorlalte trei tipuri de produs. Pentru a-și susține cererea, producătorul exportator a reiterat faptul că KMPS a fost comercializat în mod constant la niveluri de prețuri mai mari, ceea ce a demonstrat că ar fi comercializat la tipuri diferite de clienți pentru aplicații care diferă de cele ale celor trei tipuri de produs rămase.

(10)

Același producător exportator a menționat, de asemenea, Regulamentul (CE) nr. 2961/95 al Consiliului de impunere a unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de peroxodisulfați originari din RPC (3). Deoarece produsul vizat de ancheta respectivă nu a inclus KMPS, s-a susținut faptul că, în actuala anchetă, constatările provizorii contrazic constatările din ancheta anterioară. În special, criteriile menționate în considerentul 7 din Regulamentul (CE) nr. 2961/95 de stabilire a produsului în cauză nu se aplică KMPS, lucru care ar demonstra că este vorba de un produs diferit. Acest producător exportator a menționat în continuare ancheta antidumping derulată de către autoritățile SUA privind persulfații, dar nu și KMPS (4).

(11)

Ulterior comunicării provizorii, același producător exportator a susținut, de asemenea, că KMPS a fost tratat diferit față de celelalte tipuri în ceea ce privește transportul, precum și în Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind comercializarea produselor biodestructive (5) („Directiva privind produsele biodestructive”). Acest tratament diferit ar indica faptul că este vorba despre produse diferite.

(12)

În concluzie, producătorul exportator menționat anterior a susținut că singurul criteriu comun al KMPS și al celorlalte trei tipuri de produse l-a reprezentat faptul că sunt „oxidanți puternici”, aceasta fiind o definiție largă ce se aplică multor alte substanțe chimice, cum ar fi peroxidul de hidrogen și hipocloritul de sodiu, utilizați, de asemenea, ca agenți oxidanți. Prin urmare, fie ar trebui exclus KMPS din actuala sferă de aplicare a produsului, fie ar trebui incluși alți agenți oxidanți.

(13)

Referitor la diferențele pretinse ale caracteristicilor chimice, producătorul exportator menționat mai sus nu a prezentat niciun fel de informații sau probe noi, ci a repetat în principiu argumentele prezentate anterior pentru impunerea de măsuri provizorii. Se subliniază faptul că în considerentul 17 din regulamentul provizoriu se recunoaște că fiecare tip, inclusiv KMPS, are o formulă chimică diferită. Cu toate acestea, s-a stabilit că în ciuda acestor diferențe, toate tipurile au o structură comună (SO3-O2) și proprietăți fizice și chimice asemănătoare sau comparabile. Astfel, toate tipurile au, de exemplu, un aspect comparabil (sare albă, cristalină), o densitate aparentă similară și conținut de oxigen activ comparabil. Toate tipurile au fost definite drept săruri de oxoacizi de sulf în stare de oxidare nr. VI care măsoară gradul de oxidare al unui atom dintr-o substanță. Prin urmare, s-a concluzionat că toate tipurile de produs au caracteristici chimice asemănătoare. Niciuna dintre informațiile prezentate de producătorul exportator în cauză nu a fost de natură să modifice aceste constatări.

(14)

Caracteristicile menționate anterior au fost considerate unice pentru persulfați, diferențiindu-i de alte produse. Ancheta a dezvăluit, în special, că peroxidul de hidrogen este un lichid incolor cu o formulă chimică diferită de cea a persulfaților (H2O2). Acesta nu conține deloc sulf, iar conținutul său activ de oxidant este de aproximativ 10 ori mai ridicat decât cel al produsului în cauză. În plus, peroxidul de hidrogen este utilizat în aplicații diferite de cele ale persulfaților. De asemenea, hipocloritul de sodiu are o structură chimică diferită de cea a produsului în cauză (NA+OCl–) și nu conține nicio legătură oxigen/oxigen sau sulf. NA+OCl– este un compus solid, dar de obicei disponibil comercial sub forma unei soluții apoase. Deoarece nu are conținut activ de oxigen, este utilizat în înălbirea pe bază de clor. Așadar, s-a concluzionat că produsele menționate anterior au proprietăți și aplicații diferite și nu sunt comparabile cu persulfații. Prin urmare, argumentul conform căruia definiția produsului este prea largă a fost respins.

(15)

Referitor la argumentul conform căruia KMPS are utilizări finale care diferă semnificativ de cele ale celorlalte trei tipuri de produs, argumentele prezentate înaintea impunerii măsurilor provizorii au fost, în principal, repetate. Producătorul exportator a susținut în special că KMPS ar fi utilizat pe scară largă în curățarea și dezinfectarea piscinelor, în vreme ce alți persulfați nu ar putea fi utilizați deoarece sunt iritanți pentru piele. Cu toate acestea, s-a constatat că nu numai KMPS, ci și alte tipuri de persulfați sunt permise de standardul european relevant pentru a fi utilizate în tratarea apei destinate consumului uman (6). De asemenea, s-a descoperit că indiferent că sunt sau nu iritante pentru piele, alte tipuri de persulfați au fost într-adevăr utilizate în aplicațiile de curățare și dezinfecție. În consecință, acest argument a trebuit să fie respins.

(16)

Producătorul exportator menționat anterior a susținut în continuare că KMPS nu poate fi utilizat în procesele de polimerizare care constituie domeniul principal de aplicație a altor tipuri de persulfați. Cu toate acestea, ancheta a dezvăluit că KMPS ar putea fi utilizat în procesele de polimerizare și, prin urmare, acest argument a trebuit, de asemenea, să fie respins. În consecință, astfel cum este menționat în considerentul 17 din regulamentul provizoriu, în ciuda utilizărilor finale parțial distincte, a existat un număr de aplicații care se suprapun, cum ar fi tratarea metalului (micro-metalografie și decapare) și refierberea hârtiei rezistente la umiditate. Prin urmare, s-a concluzionat că toate tipurile de produs aveau în mare măsură aplicații care se suprapun, fără o delimitare clară.

(17)

Astfel cum se indică în considerentul 9, producătorul exportator în cauză a susținut că, deși a existat o anumită suprapunere în aplicații, aceasta nu a privit o parte substanțială a vânzărilor la export și, în consecință, ar trebui considerată drept nesemnificativă. În această privință, ar trebui menționat că consumul precis al fiecărui tip de produs într-o aplicație specifică pe perioada PA nu ar putea fi stabilit, având în vedere cooperarea scăzută a utilizatorilor în cauză și lipsa datelor corespunzătoare pentru o astfel de stabilire. Producătorul exportator în cauză nu a înaintat probe concludente în această privință, ci numai estimări nejustificate. În plus, numai doi utilizatori au colaborat la prezenta anchetă, reprezentând doar o mică parte din consumul total (7 %). În orice caz, s-a considerat nerelevantă măsura în care un tip specific de produs a fost utilizat într-o aplicație specifică într-o perioadă de timp specifică. Într-adevăr, posibilitatea ca un anumit tip de produs să poată fi folosit într-o aplicație specifică trebuie stabilită pe baza caracteristicilor fizice, tehnice și chimice. Utilizatorii pot folosi un anumit tip de produs la un anumit moment, dar pot, de asemenea, trece cu ușurință de la un tip de produs la altul pentru una și aceeași aplicație. În consecință, acest argument a trebuit să fie respins.

(18)

Referitor la nivelurile diferite de prețuri pentru tipurile diferite de produs, este deja menționat în considerentul 17 din regulamentul provizoriu că se consideră că diferențele de preț dintre tipurile de produs per se nu justifică concluzia conform căreia un anumit tip de produs ar trebui considerat drept un produs diferit. Deși este adevărat că prețurile pentru comercializare ale KMPS sunt mai mari decât cele ale altor tipuri de persulfați, totuși există diferențe de preț între cele trei tipuri de produs rămase. Totodată, ar trebui menționat că aceste diferențe pot fi observate în toate țările producătoare, inclusiv în Comunitate. Nivelurile diferite de preț sunt explicate în principal prin numărul limitat de producători de KMPS la nivel mondial (în Comunitate, în SUA și, într-o anumită măsură, în RPC) și nu se reflectă neapărat în costul de producție. Prin urmare și având în vedere constatările de mai sus, conform cărora nu au existat delimitări clare între diferitele aplicații ale tipurilor diferite de produs, această susținere a trebuit, de asemenea, să fie respinsă.

(19)

Referitor la tratamentul diferit al KMPS și al celorlalte trei tipuri de produs privind ambalarea în vederea transportului și în conformitate cu directiva privind produsele biodestructive, ar trebui menționat faptul că acestea au reprezentat argumente noi prezentate ulterior impunerii măsurilor provizorii și, prin urmare, s-au aflat în afara termenelor solicitate. În orice caz, ancheta a demonstrat că standardele pentru ambalare pentru toate tipurile au fost, în principiu, aceleași, deși sub clasificări diferite. De asemenea, s-a considerat că standardele pentru ambalarea ca atare nu au reprezentat un criteriu decisiv în stabilirea faptului dacă tipuri diferite de produs reprezintă un singur produs. Astfel cum este descris anterior, principalele criterii în definirea produsului în cauză într-o anchetă antidumping sunt caracteristicile chimice, tehnice și fizice de bază și utilizările finale.

(20)

Referitor la directiva privind produsele biodestructive, se constată că tratamentul diferit constă în faptul că industria comunitară a inițiat procedurile de înregistrare solicitate în conformitate cu directiva menționată pentru KMPS, dar nu și pentru celelalte trei tipuri de produs. Procedurile de înregistrare nu au fost demarate pentru aceste alte tipuri, având în vedere considerațiile care nu fac referire la caracteristicile lor chimice și utilizările finale, astfel cum s-a susținut de către producătorul exportator în cauză. Astfel, în vreme ce pentru tipul de produs KMPS, costurile de înregistrare au fost împărțite între cei doi producători principali ai acestui tip de produs (unul în Comunitate și celălalt în SUA), procedurile de înregistrare au fost considerate foarte costisitoare și de durată și s-a apreciat că pot fi gestionate mai eficient din punct de vedere al costurilor și al timpului în contextul mai larg al Regulamentului european privind substanțele chimice (REACH), care a intrat în vigoare la 1 iunie 2007 (7). Tratamentul diferit în conformitate cu directiva privind produsele biodestructive nu poate fi considerat, prin urmare, drept o indicație că tipurile de produs au fost diferite pe baza proprietăților lor chimice și/sau a aplicațiilor. Prin urmare, acesta a fost considerat nerelevant în definirea produsului în cauză, iar susținerea producătorului exportator în această privință a fost respinsă.

(21)

În ceea ce privește constatările referitoare la produsul vizat în anchetele menționate anterior în considerentul 10, ar trebui menționat că KMPS nu a fost exclus în mod expres în niciuna dintre aceste anchete, de exemplu, nu există constatări care ar fi stabilit că KMPS și celelalte trei tipuri de produs au caracteristici chimice și utilizări finale diferite și, prin urmare, nu ar trebui considerate drept un singur produs. KMPS nu a fost inclus în plângerile de mai sus (sau reclamații, după caz) fie pentru că nu a fost exportat în timpul PA al anchetei respective (Comunitate), fie pentru că industria națională care a introdus plângerea (SUA) nu producea KMPS în acea perioadă.

(22)

S-a observat că, în special, criteriile menționate în considerentul 7 din Regulamentul (CE) nr. 2961/95 (de impunere a măsurilor definitive la importurile de peroxodisulfați din RPC) nu au avut drept scop diferențierea între KMPS, pe de o parte, și celelalte trei tipuri de produs, pe de altă parte, ci mai degrabă definirea principalelor caracteristici divizate între cele trei tipuri care formau produsul în cauză în ancheta respectivă. Prin urmare, caracteristicile sunt adaptate celor trei tipuri de produs în cauză, și nu exhaustive. Cu toate acestea, principalele constatări se aplică, de asemenea, pentru KMPS, și anume caracteristicile esențiale (anion persulfat) și utilizările finale (agent inițiator și oxidant) sunt aceleași, sunt interschimbabile într-o anumită măsură, iar diferențele de preț nu sunt considerate relevante. Referitor la ultimul criteriu, importanța în procesul de producție al industriei în aval, producătorul exportator a susținut că KMPS a reprezentat un procent ridicat al costurilor de producție ale utilizatorilor săi. În această privință, pe perioada anchetei s-a stabilit (considerentele 112-120 de mai jos) că, deși KMPS reprezintă o proporție mai ridicată a costurilor, impactul asupra rentabilității utilizatorilor este neglijabil. În orice caz, s-a considerat că acest aspect nu ar trebui să împiedice instituțiile comunitare să considere KMPS drept produs în cauză, având în vedere constatarea de mai sus, potrivit căreia toate tipurile de produs sunt interschimbabile.

(23)

În consecință, se observă că niciuna dintre celelalte părți interesate, în special niciunul dintre producătorii exportatori de KMPS din China, nu a pus la îndoială definiția produsului în procedura actuală și nu a obiectat față de includerea KMPS în sfera produsului a prezentei anchete.

(24)

Pe baza celor prezentate mai sus, concluziile provizorii stabilite în considerentul 17 din regulamentul provizoriu, conform cărora toate cele patru tipuri ar trebui considerate ca reprezentând un singur produs în scopul acestei proceduri, se confirmă.

(25)

În lipsa observațiilor cu privire la produsul similar, se confirmă considerentele 18 și 19 din regulamentul provizoriu.

(26)

În absența oricăror altor observații referitoare la metodologia generală, se confirmă considerentele 20-39 din regulamentul provizoriu.

(27)

În urma comunicării provizorii, un producător exportator a susținut că deducerea făcută în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) punctul (i), astfel cum este descrisă în considerentul 47 din regulamentul provizoriu, a condus la dubla contabilizare a profitului înregistrat de comerciantul asociat din Elveția. Cu toate acestea, producătorul exportator nu a reușit să își fundamenteze susținerea și, în urma verificării, nu s-a constatat nicio dublă contabilizare în calcule.

(28)

În absența oricăror observații referitoare la determinarea dumpingului cu privire la SUA, se confirmă considerentele 40-50 din regulamentul provizoriu.

(29)

Doi producători exportatori cărora le-a fost respinsă cererea de acordare a Tratamentului Economiei de Piață (TEP) au contestat concluziile Comisiei. Cu toate acestea, ei nu au prezentat niciun fel de argumente și concluziile cu privire la TEP pentru acei doi producători exportatori din regulamentul provizoriu au rămas, în consecință, neschimbate.

(30)

Unul dintre cei doi producători-exportatori a pretins că, în cazul în care decizia de a-i respinge cererea de acordare a TEP va fi menținută, ar trebui să-i fie acordat tratamentul individual („TI”). Cu toate acestea, producătorul exportator nu a putut demonstra că deciziile economice au fost luate ca răspuns la semnalele pieței, fără intervenția semnificativă a statului, astfel cum este explicat în considerentul 56 din regulamentul provizoriu. Din aceleași motive nu poate fi exclus, iar producătorul exportator nu a dovedit altfel, că intervenția statului ar permite eludarea măsurilor în cazul în care producătorului exportator i-ar fi acordat un nivel individual de taxă. Prin urmare, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază, se menține decizia că TI nu ar trebui acordat producătorului exportator în cauză.

(31)

Considerentul 53 din regulamentul provizoriu prevede că, pentru unul dintre cei trei producători exportatori cărora li s-a acordat TEP, este necesară examinarea detaliată a unor informații de ultimă oră care nu au putut fi investigate la acel moment. Au fost examinate informațiile primite la acel moment, precum și informațiile suplimentare primite după publicarea regulamentului provizoriu și a fost efectuată o vizită de verificare la sediul producătorului exportator, pentru a se verifica valabilitatea acestora. Noile informații aduse în ultimele etape ale anchetei au rezultat în modificări semnificative ale situației faptice, pe baza căreia fusese efectuată evaluarea criteriilor 1 și 2.

(32)

Referitor la criteriul 1, s-a constatat că producătorul exportator nu a dezvăluit anterior unele informații esențiale cu privire la directorii și proprietarii actuali și rolul acestora în societate anterior privatizării acesteia. Această omisiune voluntară pune la îndoială toate informațiile transmise cu privire la privatizare. În plus, societatea nu a putut explica în mod convingător care au fost motivele care au stat la baza primirii a două împrumuturi cu o rată redusă a dobânzii de la o bancă aflată sub autoritatea statului, aspect care conduce la concluzia că a existat intervenție din partea statului. Aceste împrumuturi specifice nu fuseseră inițial anchetate, deoarece au fost acordate ulterior PA. Cu toate acestea, acest lucru are în mod clar un impact asupra situației actuale a societății și s-a considerat adecvat să fie luat în considerare, în conformitate cu jurisprudența. Având în vedere motivele menționate mai sus, care se bazează pe informații care în mod rezonabil nu puteau fi cunoscute de către serviciile Comisiei la momentul anchetei inițiale cu privire la TEP, intervenția statului în conducerea societății nu mai poate fi exclusă, iar societatea nu a dovedit contrariul.

(33)

Referitor la criteriul 2, s-a constatat că cheltuielile financiare fuseseră subestimate în conturile producătorului exportator, prin încălcarea regulilor generale ale contabilității de angajamente și mai precis a Standardului Internațional de Contabilitate (IAS) nr. 23. Trebuie menționat că un raport inexact al împrumuturilor deținute de societate în solicitarea acesteia de acordare a TEP a îngreunat în mod serios examinarea inițială a acestui aspect și că discrepanța găsită nu putea, prin urmare, să fi fost cunoscută de către serviciile Comisiei în etapele anterioare ale procedurii.

(34)

Având în vedere cele de mai sus, s-a concluzionat că cererea de acordare a TEP acestui producător exportator trebuie respinsă. Producătorul exportator în cauză a fost informat și i s-a acordat ocazia de a face observații pe marginea acestor constatări. Prin urmare, marja de dumping pentru toți producătorii exportatori a căror cerere de acordare a TEP a fost respinsă a trebuit recalculată, urmând aceeași metodologie precum cea descrisă în considerentul 96 din regulamentul provizoriu.

(35)

În cele din urmă, un producător exportator căruia i-a fost acordat TEP a transmis două solicitări cu privire la calcularea valorii normale și a prețurilor la export care au fost considerate insuficiente pentru justificarea ajustării. Un argument suplimentar din partea producătorului exportator respectiv privind imputarea anumitor cheltuieli pentru logistică, suportate de către importatorul asociat, asupra cifrei de afaceri totale a societății mai degrabă decât asupra cifrei de afaceri a produsului în cauză, pe motiv că acestea au legătură cu restructurarea generală care a avut loc în societate pe parcursul PA, a fost considerat suficient de justificat și a fost acceptat. În orice caz, marja de dumping a acestui producător exportator a trebuit recalculată, ca urmare a corecțiilor efectuate de importatorul asociat în Comunitate la lista tranzacție cu tranzacție, oferită pentru dovedirea prețurilor la revânzări pentru persulfați în Comunitate.

(36)

Având în vedere cele de mai sus, marjele de dumping, exprimate ca procentaj din prețul de import CIF, cu taxă neplătită, sunt următoarele:

(37)

În absența oricăror observații referitoare la determinarea dumpingului cu privire la RPC, se confirmă celelalte prevederi de la considerentele 51-97 din regulamentul provizoriu.

(38)

În urma comunicării provizorii, producătorul exportator cooperant a reiterat două solicitări pentru ajustarea stadiului procesului comercial și al nivelului comisionului, astfel cum a fost deja descris în considerentele 101 și 102 din regulamentul provizoriu. Cu toate acestea, explicațiile furnizate de către producătorul exportator, care nu au fost substanțial diferite de explicațiile primite la începutul procedurii, nu au fost considerate convingătoare. În special, producătorul exportator nu a reușit să abordeze unele argumente în sprijinul deciziei de respingere a cererilor sale, astfel cum a fost comunicat în regulamentul provizoriu și parțial a contrazis declarații anterioare din perioada vizitei de verificare efectuate în incintele societății.

(39)

În absența oricăror observații referitoare la determinarea dumpingului cu privire la Taiwan, se confirmă considerentele 98-105 din regulamentul provizoriu.

(40)

Un producător exportator din SUA a reiterat faptul că producătorul comunitar care importă produsul în cauză de la societatea afiliată din RPC ar trebui exclus din definiția industriei comunitare. S-a susținut că faptul că producția este delocalizată într-o țară terță aflată într-o anchetă antidumping ar fi suficient în sine pentru a concluziona că producătorul în cauză ar fi protejat de efectele importurilor care fac obiectul unui dumping. Producătorul exportator a susținut, de asemenea, că producătorul în cauză a avut un comportament diferit de cel al unui producător comunitar independent, fapt care este demonstrat, în special, de activitatea sa de investiții în RPC.

(41)

Faptul că un producător comunitar și-a delocalizat producția nu este considerat un motiv suficient per se pentru a exclude acest producător din definiția industriei comunitare. Într-adevăr, mai întâi ar trebui analizat dacă producătorul comunitar în cauză a fost protejat de efectele importurilor care au făcut obiectul unui dumping. În acest sens, astfel cum este menționat în considerentele 106 și 151 din regulamentul provizoriu, cantitățile importate de la o societate asociată din RPC au fost mici și realizate numai în scopul menținerii clienților mondiali. Aceste importuri au reprezentat mai puțin de 7 % din totalul vânzărilor acestui producător pe piața comunitară. Acest lucru a indicat faptul că producătorul în cauză s-a bazat în principal pe producția din Comunitate, iar importurile au constituit mai degrabă un act de autoapărare. În ceea ce privește investițiile de către producătorul comunitar în RPC, producătorul exportator reclamant nu a explicat modul în care aceste investiții au protejat într-adevăr producătorul comunitar de efectele importurilor care au făcut obiectul unui dumping, așa după cum s-a susținut. Prin urmare, argumentele prezentate mai sus au fost respinse.

(42)

Același producător importator a afirmat că unul dintre criteriile principale pentru a concluziona că producătorul comunitar în cauză a făcut parte din industria comunitară a fost acela că prețurile de vânzare pe piața comunitară au fost la un nivel mai mare decât prețurile de import din RPC. Producătorul exportator a pretins că prețurile de vânzare ar fi trebuit comparate cu media prețului la import din toate țările în cauză, nu numai cu cele din RPC.

(43)

Cu toate acestea, nivelul prețurilor de revânzare a reprezentat numai un element suplimentar care a fost luat în considerație (a se vedea, de asemenea, considerentul 106 din regulamentul provizoriu). Prețul de revânzare a indicat că producătorul comunitar nu a subcotat competitorii săi chinezi, fapt care ar fi periclitat industria comunitară.

(44)

În lipsa altor observații privind producția și industria comunitară, se confirmă considerentul 106 din regulamentul provizoriu.

(45)

Un producător exportator din SUA a susținut că vânzările la export către utilizatorul asociat din Comunitate ar trebui excluse din stabilirea consumului total în Comunitate pe baza faptului că aceste vânzări nu au fost efectuate pe „piața liberă”.

(46)

Consumul este definit drept totalul importurilor în Comunitate din toate sursele și toate vânzările produsului în cauză din industria comunitară pe piața comunitară. Faptul că importurile sunt efectuate către societăți asociate în Comunitate nu este relevant și nu împiedică aceste vânzări să fie luate în considerare atunci când se calculează consumul comunitar total. Prin urmare, cererea în acest sens a producătorului exportator a fost respinsă.

(47)

În lipsa altor observații privind consumul comunitar, se confirmă considerentele 107, 108 și 109 din regulamentul provizoriu.

(48)

Cei doi exportatori din SUA au susținut că, în scopul evaluării prejudiciului suferit de către industria comunitară, importurile de persulfați originare din SUA ar trebui disociate. Ambii producători exportatori au informat că prețurile la import din SUA se află la un nivel mai mare și indică tendințe diferite față de prețurile la import din RPC și Taiwan. Aceasta ar demonstra că produsul exportat din SUA a fost comercializat în condiții de piață diferite. În plus, unul dintre producătorii exportatori a susținut că vânzările efectuate către utilizatorul asociat din Comunitate ar trebui considerate separat, deoarece ar fi realizate în condiții de piață diferite și ar demonstra tendințe diferite. Prin urmare, acest producător exportator a pretins că volumul importurilor din SUA către clienți independenți nu a crescut sau a crescut foarte puțin. Ambii producători exportatori au solicitat ca prețurile de import pe țara în cauză să fie comunicate.

(49)

Referitor la prețuri și astfel cum este deja menționat în considerentul 112 din regulamentul provizoriu, s-a constatat că prețurile de export din RPC, Taiwan și SUA au arătat o tendință similară (descendentă) pe perioada avută în vedere și au subcotat în mod semnificativ prețurile comunitare. Trebuie precizat că concluziile provizorii se bazează pe datele actuale verificate privind exportul, furnizate de producătorii exportatori care au colaborat. Aceste date au fost considerate ca fiind cea mai fiabilă sursă de informații disponibilă. Prin urmare, prețul mediu la import transmis de producătorii exportatori a fost respins.

(50)

Următoarele prețuri medii la import au fost stabilite pentru fiecare țară în cauză. Tabelul de mai jos arată că prețurile la import din toate țările în cauză au avut o tendință similară, respectiv descendentă.

Tabelul 1

Prețurile medii la import per țară în cauză

(51)

În ceea ce privește volumul importurilor, constatările din considerentul 111 din regulamentul provizoriu se confirmă, respectiv volumul exporturilor din SUA a fost semnificativ în sensul articolului 3 alineatul (4) din regulamentul de bază și a arătat o tendință ascendentă. Exporturile din SUA au făcut, de asemenea, în mod semnificativ, obiectul unui dumping și au prezentat o subcotare substanțială. Toate tipurile de produs au fost exportate din SUA de către cei doi producători exportatori care au colaborat și jumătate din exporturile de KMPS au fost efectuate, de asemenea, către clienți independenți. Astfel, s-a concluzionat că produsul exportat din SUA a fost comercializat prin aceleași canale de vânzări și aceluiași tip de clienți din Comunitate, precum produsul realizat și comercializat de către industria comunitară pe piața comunitară și produsul importat din alte țări în cauză.

(52)

Cu toate acestea, chiar dacă vânzările de KMPS ale producătorului exportator în cauză efectuate către utilizatorul asociat din Comunitate ar fi excluse din analiză, acest aspect nu ar schimba imaginea de ansamblu. Acțiunile pe piață din SUA ar fi în continuare deasupra pragului de minimis și ar indica în continuare o tendință ascendentă. De asemenea, prețurile la import ar prezenta în continuare o tendință descendentă.

(53)

Pe baza celor de mai sus, cererea celor doi producători exportatori de a disocia importurile din SUA în evaluarea prejudiciului material suferit de industria comunitară nu a fost justificată și a fost respinsă.

(54)

Un importator a pretins că importurile de la furnizorul său din Taiwan au scăzut atunci când s-a luat în considerare o perioadă mai lungă decât perioada avută în vedere de această anchetă. Cu toate acestea, acest importator nu a transmis niciun fel de statistici pentru a-și susține afirmația și nu a făcut nicio precizare referitoare la perioada de timp avută în vedere. În plus, practica utilizată de instituțiile comunitare este de a lua în considerare pentru analiza tendinței o perioadă care include PA plus ultimii trei sau patru ani, aceasta fiind considerată drept o perioadă rezonabilă pentru a evalua tendințele și nu există niciun motiv obiectiv pentru a devia de la această practică. De asemenea, trebuie menționat, astfel cum este precizat în considerentul 114 din regulamentul provizoriu (tabelul 2), că importurile provenite din Taiwan au crescut cu aproximativ 20 % în perioada avută în vedere, fapt care s-a tradus, de asemenea, printr-o ușoară creștere a cotei de piață (a se vedea considerentul 115 din regulamentul provizoriu) în perioada respectivă. Importatorul nu a prezentat niciun alt motiv pentru care Taiwan ar trebui disociat de celelalte țări în cauză și nici ancheta nu a dezvăluit un astfel de motiv. Prin urmare, susținerea importatorului în acest sens trebuie respinsă.

(55)

În absența oricăror observații în acest sens, se confirmă prin prezenta constatările din considerentele 110-113 din regulamentul provizoriu.

(56)

Având în vedere constatările din considerentele 31-34, vânzările la export ale producătorului exportator din China care au făcut obiectul unui dumping au trebuit incluse în analizele volumului de importuri, ale cotei de piață și ale prețurilor din RPC, iar cifrele din tabelele 2-4 (considerentele 114-116) din regulamentul provizoriu au trebuit adaptate în mod corespunzător, după cum urmează:

Tabelul 2

Importuri din țările în cauză

(57)

Importurile din țările în cauză au crescut cu 53 % între 2003 și PA. În timp ce aceste importuri au atins 9 839 tone în 2003, în timpul PA au atins nivelul de 15 065 tone. Creșterea importurilor a fost vizibilă în mod special în perioada 2003-2004, când acestea au crescut cu 38 %.

Tabelul 3

Cota de piață a țărilor în cauză

(58)

Cota de piață deținută de țările în cauză a crescut între 2003 și PA de la 25,3 % la 36,1 %, adică cu 10,8 puncte procentuale. Creșterea a fost însemnată în special între 2003 și 2004, când a urcat cu 7 puncte procentuale.

Tabelul 4

Prețurile importurilor vizate

(59)

Din 2003 până la PA, prețurile importurilor din țările vizate au scăzut cu 13 %. Astfel, ele au coborât de la 902 EUR/tonă în 2003 până la 784 EUR/tonă în PA.

(60)

În lipsa altor comentarii în acest sens, constatările și concluziile menționate în considerentele 114-119 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(61)

Cei doi producători exportatori din SUA au pretins că industria comunitară a realizat marje de profit „rezonabile” în timpul PA și în orice caz nu a înregistrat pierderi și, prin urmare, nu se poate concluziona că a suferit un prejudiciu material în timpul PA. Unul dintre producătorii exportatori din SUA a mai afirmat în continuare că marjele ridicate de profit realizate în 2003 ar indica faptul că industria comunitară nu a suferit niciun prejudiciu material.

(62)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea impactului importurilor care fac obiectul unui dumping trebuie să includă o evaluare a tuturor factorilor și indicilor pertinenți care influențează situația industriei comunitare. În această privință, niciunul dintre factori luat separat nu poate oferi o orientare decisivă. Prin urmare, analiza situației industriei comunitare nu este limitată la rentabilitatea industriei comunitare, ci trebuie să includă toți factorii precizați la articolul respectiv. În plus, astfel cum a fost evidențiat în considerentul 131 din regulamentul provizoriu, rentabilitatea a scăzut substanțial în perioada avută în vedere, respectiv cu 80 %, iar drept consecință situația financiară a industriei comunitare s-a deteriorat în mod dramatic. În acest context, s-a considerat ca fiind nerelevant dacă industria comunitară a înregistrat, într-adevăr, pierderi în timpul PA. De asemenea, trebuie menționat că marja de profit pe care industria comunitară se aștepta în mod rezonabil să o atingă în absența importurilor ce fac obiectul unui dumping a fost stabilită în considerentul 169 din regulamentul provizoriu și confirmată mai jos, în considerentul 154, la 12 %, respectiv semnificativ mai ridicată decât marja de profit realizată în timpul PA.

(63)

Referitor la susținerea conform căreia marjele ridicate de profit realizate în 2003 ar indica faptul că industria comunitară nu a suferit niciun prejudiciu material, trebuie menționat că, chiar dacă marjele de profit realizate în acel an nu ar fi luate în considerare, tendința ar avea încă un accentuat caracter negativ. Așadar, profiturile au scăzut cu aproximativ 60 % între 2004 și PA. Ca atare, acest aspect nu ar schimba concluziile generale conform cărora industria comunitară a suferit un prejudiciu material în timpul PA.

(64)

Un producător exportator din SUA a presupus că rentabilitatea industriei comunitare a scăzut din cauza anulării imobilizărilor necorporale în valoare de 830 de milioane de euro, în legătură cu achiziționarea Laporte în 2005. Cu toate acestea, ar trebui precizat că tendința descendentă a rentabilității, astfel cum este menționat în regulamentul provizoriu, este constantă pentru perioada avută în vedere și nu face referire la un anumit an. În plus, ancheta a arătat faptul că, pentru achiziționarea Laporte, costurile au fost preluate de holding, și nu de Degussa Initiators Co. Ltd. Prin urmare, acest factor nu a avut niciun impact asupra tendințelor rentabilității, după cum este prevăzut în regulamentul provizoriu.

(65)

În cele din urmă, unul dintre producătorii exportatori din SUA a susținut că analiza prejudiciului s-a bazat pe estimări eronate ale industriei comunitare pentru a obține marje de profit care sunt deasupra mediei acestei industrii. Referitor la acest argument, ar trebui remarcat mai întâi, astfel cum reiese din considerentele 120-139 din regulamentul provizoriu, faptul că analiza prejudiciului s-a bazat pe evoluția tuturor indicatorilor de prejudiciu în timpul perioadei avute în vedere și, astfel, pe situația actuală a industriei comunitare din acea perioadă, fapt care a oferit o imagine obiectivă a datelor reale verificate. Cu alte cuvinte, așteptările comunitare ca atare nu au servit drept bază în analiza prejudiciului, iar acest argument a fost, prin urmare, respins.

(66)

Un utilizator a afirmat că nu a existat o depreciere a prețului pe piața comunitară, dar nu a transmis niciun fel de probe pentru a-și susține afirmația. Având în vedere faptul că informațiile verificate transmise de producătorii exportatori în cauză și industria comunitară au arătat în mod clar o tendință descendentă a prețurilor medii de vânzare în perioada respectivă, această susținere a fost respinsă.

(67)

În lipsa altor observații privind situația industriei comunitare, se confirmă considerentele 120-139 din regulamentul provizoriu.

(68)

În absența altor observații privind efectele importurilor care fac obiectul unui dumping, constatările menționate în considerentele 141-143 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(69)

Ambii producători exportatori din SUA au susținut că importurile din alte țări, în special din Turcia, au cauzat prejudicii industriei comunitare, în special datorită prețurilor care se afirmă că ar fi mai scăzute decât cele din SUA. În special, s-a menționat că aceste importuri au fost efectuate în cantități semnificative, la prețuri care au făcut obiectul unui dumping și care au subcotat semnificativ prețurile industriei comunitare. Ambii producători exportatori au pretins că importurile din Turcia au prejudiciat industria comunitară cel puțin la același nivel ca importurile din SUA, dacă nu la o scară mai mare.

(70)

În primul rând, ar trebui precizat că Turcia nu a fost inclusă în plângere, deoarece reclamanții nu găsiseră niciun fel de dovezi ale unui dumping prejudicios din partea Turciei. La momentul inițierii acestei proceduri, Comisia nu dispunea de niciun fel de dovadă care să contrazică declarația reclamanților. În al doilea rând, faptul că prețurile la export ale Turciei pot părea mai scăzute decât prețurile din SUA, atunci când se analizează prețurile medii care rezultă din statisticile Eurostat pentru comerț, poate fi rezultatul unei game diferite de produse exportată de către cele două țări. Într-adevăr, pe baza informațiilor disponibile, exporturile din SUA constau, într-o mare măsură, în KMPS, în vreme ce nici în faza de început, nici pe perioada anchetei nu au fost disponibile niciun fel de dovezi conform cărora exporturile din Turcia către Comunitate indică o gamă similară de produse. Prin urmare, nu s-au putut trage concluzii semnificative din diferențele la prețurile medii Eurostat. În cele din urmă, ar trebui reamintit faptul că astfel de dovezi nu au fost furnizate nici de producătorii exportatori în cauză.

(71)

În analizarea situației industriei comunitare, efectele importurilor care fac obiectul unui dumping din toate cele trei țări exportatoare în cauză au fost evaluate cumulat, având în vedere motivele stabilite în considerentele 48-55. Astfel, s-a considerat inadecvat ca analiza cu privire la relația de cauzalitate pentru fiecare țară în cauză să se desfășoare separat. Cu toate acestea, chiar în cazul în care importurile din SUA ar fi luate separat, tendințele importurilor din SUA și Turcia sunt diferite. În timp ce volumul importurilor din Turcia a scăzut semnificativ în perioada avută în vedere (și anume cu 42 %), volumul importurilor din SUA și cota de piață a acestora au crescut. Referitor la prețuri, niciun fel de probe ale dumpingului din Turcia nu au fost transmise de producătorul exportator și nici nu au fost disponibile sub altă formă. De asemenea, în ceea ce privește subcotarea, pe baza dovezilor disponibile, gama de produse exportată din Turcia a fost diferită față de cea din SUA, în special prin faptul că în Turcia nu a existat o producție de KMPS. Prin compararea prețurilor medii din SUA, excluzând exporturile de KMPS, cu prețurile medii la export din Turcia, s-a constatat că prețurile din Turcia erau mai mari decât prețurile din SUA.

(72)

Ținând seama de cele menționate anterior, concluziile enunțate în considerentele 144-148 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(73)

Mai multe părți interesate au reiterat faptul că importurile unui producător comunitar al produsului în cauză de la societatea asociată din RPC au făcut obiectul unui dumping și au subcotat prețurile de vânzare ale industriei comunitare, conducând la o scădere a prețurilor pe piața comunitară. Prin urmare, orice prejudiciu reprezintă un rezultat al acestor importuri, fiind astfel autoprovocat.

(74)

Importurile industriei comunitare de la compania sa asociată din RPC au reprezentat numai o mică parte din consumul comunitar (mai puțin de 4 %) și mai puțin de 8 % din vânzările producătorului comunitar în cauză și au fost efectuate numai în scopul menținerii clienților mondiali care, altfel, ar fi procedat la achiziționarea produsului în cauză de la furnizorii chinezi la prețuri de dumping. Niciuna dintre părțile interesate menționate anterior nu a transmis niciun fel de dovezi și nu a explicat modul în care aceste cantități relativ mici (în comparație cu importurile care au făcut obiectul unui dumping, efectuate către clienți independenți din Comunitate) ar fi putut să reprezinte principalul factor pentru scăderea prețurilor în Comunitate și, prin urmare, această susținere a fost respinsă.

(75)

Unul dintre producătorii exportatori din SUA a susținut că tendința descendentă a activităților de investiții ale industriei comunitare, descrisă în tabelul 8 din regulamentul provizoriu, s-a datorat unei activități de investiții sporite a unuia dintre producătorii comunitari în cadrul societății sale asociate în RPC, și nu importurilor care au făcut obiectul unui dumping.

(76)

De remarcat capacitatea neutilizată ridicată a industriei comunitare, atingând aproximativ 30 % în timpul PA. În aceste împrejurări și luând în considerare faptul că importurile care fac obiectul unui dumping au crescut semnificativ în perioada respectivă și au preluat o parte din cotele de piață ale industriei comunitare, nu s-a considerat rezonabilă efectuarea de investiții în creșterea capacității de producție a pieței comunitare. Cu toate acestea, astfel cum este menționat în considerentul 129 din regulamentul provizoriu, investițiile au fost realizate în vederea menținerii capacităților de producție existente. Având în vedere aceste circumstanțe, acest lucru a fost considerat drept o decizie de afaceri rezonabilă pe fundalul importurilor care au făcut obiectul unui dumping. Prin urmare, s-a concluzionat că scăderea investițiilor pe piața comunitară nu a avut legătură cu activitățile de investiții ale acestui producător pe piața chineză și prin urmare nu a demonstrat că prejudiciul suferit a fost autoprovocat. În consecință, acest argument a trebuit să fie respins.

(77)

Un importator independent a pretins că producția, capacitatea de producție și utilizarea au scăzut ca urmare a relației unuia dintre producătorii comunitari cu unul dintre producătorii exportatori din RPC. Acest importator a pretins că producătorul asociat din China ar deservi piața sud-asiatică cu persulfat la prețuri mai mici, produs de către societatea asociată din RPC și, prin urmare, producătorul comunitar a redus semnificativ exporturile în această regiune, motiv care ar sta la baza scăderii volumului de producție în Comunitate.

(78)

Ar trebui menționat faptul că tendințele referitoare la volumul producției, capacitate și utilizarea capacității, astfel cum este menționat în considerentul 120 din regulamentul provizoriu (tabelul 5), sunt asociate volumului producției pentru produsele comercializate în Comunitate. Presupusa scădere a exporturilor din partea unuia dintre producătorii comunitari nu a avut, așadar, niciun impact, iar susținerea importatorului a fost respinsă.

(79)

Unul dintre producătorii exportatori din SUA a susținut că mărirea costului de producție ca o cauză plauzibilă a prejudiciului suferit de către industria comunitară nu a fost abordată în regulamentul provizoriu.

(80)

Acest argument a trebuit să fie respins. Motivul pentru creșterea costului unitar în industria comunitară este evidențiat în considerentul 125 din regulamentul provizoriu. Astfel, motivul îl constituie scăderea volumului producției având în vedere importurile care au făcut obiectul unui dumping la capacități stabile. În consecință, costurile globale au fost atribuite volumului mai scăzut de producție care a condus la creșterea costurilor unitare. Deoarece există o legătură directă cu importurile care au făcut obiectul unui dumping, argumentul producătorului exportator în cauză a fost respins.

(81)

Același producător exportator din SUA a pretins, de asemenea, că motivele care stau la baza nivelurilor ridicate de rentabilitate în 2003 ar fi trebuit analizate în profunzime și luate în considerare în analiza cauzalității.

(82)

Acest producător exportator nu a furnizat, de asemenea, nicio explicație sau probă conform căreia nivelurile de profit din 2003 ar fi afectat legătura de cauzalitate dintre importurile care au făcut obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de industria comunitară. Întrebarea dacă marjele de profit realizate în 2003 ar indica faptul că industria comunitară nu a suferit un prejudiciu material în timpul PA este abordată în considerentul 63.

(83)

Celălalt producător exportator din SUA a pretins că mărirea costurilor și, prin urmare, scăderea rentabilității industriei comunitare în timpul PA se datorează achiziționării unei societăți de către unul dintre producătorii comunitari și, în consecință, anulării semnificative a imobilizărilor necorporale din contabilitatea acestora.

(84)

Cu toate acestea, tendința descendentă a rentabilității, astfel cum este menționat în tabelul 9 de la considerentul 130 din regulamentul provizoriu, este constantă și nu are legătură cu un anumit an pe timpul perioadei avute în vedere. În plus, ancheta a arătat că costurile implicate de achiziționare nu au fost susținute de producătorul comunitar, ci de holding. În consecință, acest argument a trebuit să fie respins.

(85)

Un utilizator a pretins că producătorii chinezi asociați industriei comunitare au oferit produsul în cauză pe piața comunitară la niveluri care au fost mult peste prețurile pieței, în timp ce aceiași producători au putut oferi produsul la prețuri mult mai scăzute pe orice altă piață dată și chiar sub nivelul prețurilor competitorilor în aceste piețe terțe. Acest utilizator a pretins că producătorii în cauză ar fi trebuit să cunoască faptul că asemenea oferte de prețuri vor fi inacceptabile pentru orice potențial client și au presupus că industria comunitară, prin legăturile sale cu acești producători, s-a reținut în mod intenționat de la comercializarea produsului către anumiți clienți din Comunitate. Prin urmare, scăderea volumului vânzărilor și a cotei de piață pe piața comunitară a avut mai degrabă drept cauză practica anticoncurențială decât importurile care au făcut obiectul unui dumping.

(86)

S-a descoperit că numai unul dintre producătorii menționați mai sus exporta produsul în cauză către Comunitate în timpul PA. Argumentele cu privire la celălalt producător au fost considerate, prin urmare, nerelevante și au fost respinse.

(87)

În ceea ce privește producătorul din RPC, acesta a exportat, într-adevăr, produsul în cauză în timpul PA (a se vedea, de asemenea, considerentul 74). Cu toate acestea, s-a descoperit că deciziile de afaceri erau luate în mod complet independent de producătorul comunitar în cauză și, în special, strategia privind prețurile de pe piața comunitară nu a fost agreată. Utilizatorul în cauză nu a transmis niciun fel de dovezi pentru a-și susține cererea conform căreia industria comunitară ar trebui să fie răspunzătoare pentru deciziile de afaceri ale producătorului exportator asociat în RPC. Prin urmare, pe baza informațiilor disponibile, această susținere a fost respinsă.

(88)

De asemenea, trebuie menționat că dovezile transmise de către acest utilizator cu privire la prețuri au fost puține și nu au putut fi verificate, având în vedere că au fost transmise după expirarea termenelor solicitate și într-o etapă avansată a procedurii. În orice caz, ofertele de prețuri arătate erau cele de dinainte de negociere și, prin urmare, nu erau cele finale. De asemenea, nu se refereau la PA. În plus, prețul de vânzare mediu verificat al industriei comunitare era mult sub nivelul ofertelor arătate. De asemenea, trebuie menționat că nivelurile de subcotare medii au fost considerate semnificative, astfel cum este prevăzut în considerentele 117-119 din regulamentul provizoriu. Importurile care au făcut obiectul unui dumping au cauzat o depreciere a prețurilor pe piața comunitară și în aceste circumstanțe prețul pieței este stabilit în condiții de concurență neloială și nu poate fi neapărat utilizat drept reper. În orice caz, acest lucru nu este relevant, deoarece dumpingul este definit la articolul 1 alineatul (2) din regulamentul de bază, care nu face trimitere la „rezonabil” sau „prețul pieței”.

(89)

Referitor la nivelul prețurilor acestui producător exportator către alte piețe terțe, dovezile transmise în această privință au fost puține și, de asemenea, nu au putut fi verificate. În plus, aceste prețuri nu erau asociate situației de pe piața comunitară și, prin urmare, nerelevante în analiza de cauzalitate. În orice caz, nu au fost disponibile niciun fel de dovezi sau informații cu privire la diferitele condiții de piață pe aceste piețe. S-a considerat că, pe baza dovezilor transmise, nu puteau fi trase concluzii solide în ceea ce privește comparația dintre prețurile impuse pe diferitele piețe. De asemenea, condițiile de producție și stabilirea prețului în RPC, unde se afla societatea asociată a unui producător comunitar, nu puteau fi neapărat comparate cu cele de pe piața comunitară, care, în pofida acestui fapt, pot justifica diferența în nivelul prețurilor. În consecință, acest argument a trebuit să fie respins.

(90)

În schimb, unul dintre producătorii exportatori din SUA a pretins că industria comunitară este responsabilă pentru deprecierea prețului pe piața comunitară, deoarece a urmat o politică de subcotare a prețului cu privire la concurenții săi pe piața comunitară. Producătorul exportator a sprijinit acest argument prin transmiterea mai multor exemple în care a trebuit să reducă prețurile pentru a se conforma nivelului ofertei de preț pentru industria comunitară.

(91)

Dovezile transmise au fost considerate insuficiente și nu au putut fi formulate pe baza acestor concluzii generale. Astfel cum se arată în considerentele 85 și 89, au fost furnizate alte exemple ale situației contrare. Chiar dacă se demonstrează existența unui grad de concurență ridicat pe piața comunitară, pe baza informațiilor disponibile nu s-a putut concluziona că industria comunitară influența scăderea prețurilor pe piața comunitară și, prin urmare, acest argument a trebuit respins.

(92)

Un importator a susținut că pierderea vânzărilor industriei comunitare are la bază situația de pe piața mondială unde clienții internaționali și-au centralizat strategiile de achiziționare. Cu toate acestea, acest importator nu a arătat modul în care această schimbare în strategii ar putea avea un impact asupra consumului din industria comunitară și asupra legăturii de cauzalitate dintre importurile care au făcut obiectul unui dumping și prejudiciul material suferit și, prin urmare, acest argument a trebuit respins.

(93)

Un producător exportator din China a pretins că ar fi trebuit luat în considerare dacă mărirea costurilor pe piața comunitară ar fi putut cauza prejudiciul material suferit de industria comunitară.

(94)

Evoluția costurilor unitare în perioada avută în vedere nu este menționată la articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază și, prin urmare, nu este menționată în mod sistematic în evaluarea situației industriei comunitare. Cu toate acestea, ca parte a analizei prejudiciului material, prețul de vânzări și rentabilitatea au fost abordate sistematic, aspect care implică faptul că este avut în vedere și costul de producție. În orice caz, astfel cum este prevăzut în considerentul 125 din regulamentul provizoriu, costurile unitare au fost avute în vedere în determinările provizorii.

(95)

Astfel, considerentul 125 din regulamentul provizoriu explică faptul că costurile unitare ale industriei comunitare au crescut cu 5 % datorită unei scăderi a volumului producției prin capacități stabile. Volumul producției a scăzut dată fiind scăderea volumului de vânzări și a cotei de piață, ca o consecință a presiunii prețurilor din partea importurilor care au făcut obiectul unui dumping. Prin urmare, s-a concluzionat că impactul măririi costurilor de producție ale industriei comunitare asupra evoluției negative a industriei comunitare, în cazul în care a existat, a fost limitat.

(96)

În concluzie, se confirmă că prejudiciul material al industriei comunitare, care este menționat în considerentul 137 din regulamentul provizoriu, caracterizat de o tendință descendentă a tuturor indicatorilor de prejudiciu, a fost cauzat de importurile în cauză care au făcut obiectul unui dumping. Într-adevăr, în cazul în care a existat, efectul importurilor care nu au făcut obiectul unui dumping din alte țări terțe, în special din Turcia, investițiile industriei comunitare, precum și alte activități din RPC, costurile de achiziție ale unei terțe societăți, creșterea costurilor unitare, presupusa ineficiență și practică anticoncurențială ale industriei comunitare și situația de pe piața mondială, asupra dezvoltărilor negative ale industriei comunitare, a fost numai limitat.

(97)

Având în vedere analiza de mai sus, care a făcut în mod adecvat distincția între efectele tuturor factorilor cunoscuți asupra situației industriei comunitare și efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping, se confirmă faptul că factorii respectivi nu pot schimba concluzia conform căreia prejudiciul evaluat a fost cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping.

(98)

Având în vedere cele de mai sus, se concluzionează că importurile de persulfați din RPC, SUA și Taiwan care fac obiectul unui dumping au cauzat prejudiciu material în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(99)

În absența altor observații în acest sens, se confirmă prin prezenta concluziile din considerentele 140-153 din regulamentul provizoriu.

(100)

Unul dintre utilizatori care nu a completat răspunsul la chestionar, dar a transmis observații în urma informării provizorii, a susținut că industria comunitară se redresează în urma importurilor care au făcut obiectul unui dumping și că prețurile pentru persulfați în Comunitate au crescut ulterior PA și anterior impunerii măsurilor provizorii. Prin urmare, nu ar fi nevoie de impunerea de măsuri antidumping pentru îmbunătățirea situației industriei comunitare.

(101)

De asemenea, acest utilizator a contestat concluziile din considerentul 158 din regulamentul provizoriu, conform cărora impunerea taxelor antidumping ar permite industriei comunitare, printre altele, să reobțină cota de piață și astfel să genereze economii de scară mai bune. S-a afirmat că, pe baza constatărilor cotelor de piață din industria comunitară, acesta este unul dintre actorii cei mai importanți din Comunitate și din afara Comunității și, prin urmare, nu se justifică economii de scară substanțiale. Același producător a pus la îndoială intenția industriei comunitare de a investi în locațiile sale de producție din Comunitate și a susținut că concluziile din considerentul 158 din regulamentul provizoriu sunt speculative în această privință.

(102)

Același utilizator a pretins că taxele antidumping nu ar avea efectul de a restabili concurența loială, astfel cum este prevăzut în considerentul 158 din regulamentul provizoriu. Măsurile antidumping ar consolida mai degrabă poziția deja dominantă a industriei comunitare și, prin urmare, ar reduce concurența pe piața comunitară.

(103)

Referitor la argumentul potrivit căruia industria comunitară se redresa deja, ar trebui menționat că informațiile transmise de utilizator în această privință erau empirice și legate de evenimente ulterioare PA. Acest lucru nu a putut fi verificat, având în vedere faptul că informațiile au fost transmise într-o etapă foarte avansată a anchetei, respectiv după impunerea măsurilor provizorii. Prin urmare, dovezile transmise au fost considerate insuficiente. Trebuie remarcat că oscilațiile pe piață și în special creșterea prețurilor pe perioada unei anchete antidumping nu sunt neobișnuite. Într-adevăr, astfel cum este menționat mai jos în considerentul 126, creșterea prețurilor pe piața comunitară reprezintă un efect așteptat al taxei antidumping. În plus, presupusa creștere a prețului este posibil să fi avut și alte cauze, precum creșterea costurilor. Acesta nu este considerat un motiv per se pentru abținerea de la impunerea măsurilor definitive, în cazul în care condițiile regulamentului de bază sunt îndeplinite. În consecință, acest argument a trebuit să fie respins.

(104)

De asemenea, în ceea ce privește capacitatea industriei comunitare de a realiza economii de scară, dovezile transmise au fost considerate insuficiente. Se reamintește că s-a stabilit, pe baza datelor verificate transmise de către industria comunitară în răspunsul acestora la chestionar, că volumul producției a scăzut în ciuda unei capacități de producție stabilă și că, în consecință, costurile unitare au crescut. În acest sens, prin creșterea volumului producției există, într-adevăr, potențial pentru economii de scară, cel puțin pentru a ajunge la nivelul costurilor unitare existente anterior importurilor care au făcut obiectul unui dumping. Cota de piață a industriei comunitare în interiorul sau în afara Comunității a fost considerată drept nerelevantă în acest context.

(105)

În ceea ce privește presupunerile, conform cărora industria comunitară nu ar investi în locațiile de producție din Comunitate, chiar dacă situația sa financiară s-ar îmbunătăți, utilizatorul a pretins că această concluzie poate fi dedusă pe baza parcursului industriei comunitare în urma impunerii taxelor antidumping definitive asupra importurilor de peroxodisulfați originari din RPC în 1995 prin Regulamentul (CE) nr. 2961/95 (a se vedea considerentul 10). Astfel, acest utilizator a susținut că industria comunitară nu a investit în locațiile sale de producție chiar și atunci când măsurile antidumping erau aplicate, altfel, pretinde acest utilizator în continuare, industria comunitară nu ar fi suferit niciun prejudiciu în timpul PA.

(106)

În această privință, trebuie menționat faptul că utilizatorul în cauză nu a transmis niciun fel de dovezi pentru a susține aceste afirmații. În special, acesta nu a putut oferi niciun fel de informații care să indice o lipsă a investițiilor după impunerea taxelor antidumping definitive în 1995 sau care să aibă vreo legătură cu presupusa lipsă de investiții și prejudiciul suferit în timpul PA a anchetei actuale. Pe de altă parte, astfel cum este evidențiat în considerentele 140-153 din regulamentul provizoriu și confirmat în considerentele 68-99, prejudiciul material suferit de industria comunitară a fost cauzat, de fapt, de importurile care au făcut obiectul unui dumping din țările în cauză. Având în vedere în special concluziile din considerentele 75 și 76, a fost rezonabil să se presupună că industria comunitară este angajată pe piața comunitară și că va continua activitățile sale de investiții în cazul în care situația de pe piața comunitară îi permite acest lucru. Niciunul dintre argumentele prezentate nu a putut invalida aceste concluzii, iar susținerile în această privință au trebuit, prin urmare, să fie respinse.

(107)

În concluzie, în ceea ce privește situația concurențială pe piața comunitară, măsurile antidumping ar trebui, în condiții normale, să restabilească condiții echitabile de concurență între vânzările industriei comunitare pe piața comunitară și importurile din țările în cauză, deoarece măsurile ar trebui să compenseze dumpingul practicat. Referitor la presupusa poziție dominantă a industriei comunitare și astfel cum este menționat în considerentele 124-130, nu au existat niciun fel de dovezi privind încălcarea prevederilor articolului 82 din tratat și, prin urmare, s-a concluzionat că, la nivelul Comunității, concurența a fost loială. Prin urmare, argumentul utilizatorului în cauză a fost respins.

(108)

În absența altor observații în acest sens, se confirmă prin prezenta constatările din considerentele 157-160 din regulamentul provizoriu.

(109)

În urma informării provizorii, un importator care a cooperat a susținut că, contrar concluziilor din considerentul 163 din regulamentul provizoriu, taxele antidumping vor avea un impact semnificativ asupra rentabilității generale, lucru care poate conduce la închiderea societății.

(110)

Cu toate acestea, acest importator nu a transmis niciun fel de dovezi care să poată modifica concluziile provizorii, care, prin urmare, se confirmă.

(111)

În absența altor observații în acest sens, se confirmă considerentele 161-164 din regulamentul provizoriu.

(112)

Astfel cum se indică în considerentul 6, în urma impunerii măsurilor provizorii, Comisia a invitat utilizatorul asociat al unuia dintre producătorii exportatori din SUA să completeze un chestionar. În ciuda faptului că acest utilizator nu a cooperat până în prezent la anchetă, acest lucru a fost considerat adecvat dat fiind impactul substanțial presupus al taxei antidumping privind rentabilitatea acestui utilizator. În special, s-a susținut faptul că impactul taxei antidumping asupra rentabilității utilizatorului va fi semnificativ.

(113)

Utilizatorul în cauză a achiziționat KMPS de la furnizorul său asociat din SUA și a produs dezinfectanți utilizați de agricultori pentru protejarea fermelor de viruși, de exemplu, pentru cazurile de gripă aviară.

(114)

Verificarea informațiilor transmise de către utilizatorul menționat mai sus a demonstrat că societatea realiza marje de profit ridicate pe piața comunitară. Deși s-a susținut că KMPS reprezintă o parte substanțială a costurilor de producție ale utilizatorului, impactul maxim asupra rentabilității societății a fost nesemnificativ, respectiv 0,2 %. Având în vedere marja de profit ridicată înregistrată de societate, s-a concluzionat că mărirea redusă a costului ar putea fi ușor absorbită. Dată fiind lipsa unei concurențe semnificative pe piața comunitară pentru acest produs, s-a considerat, de asemenea, că mărirea costurilor poate fi ușor transferată clienților acestei societăți.

(115)

Acest utilizator a mai susținut că, în ciuda înregistrării unei marje de profit ridicate pe piața comunitară, acesta comercializează produsul și prin intermediul altor piețe din țări terțe. Din motive de contabilitate, rentabilitatea pentru toate aceste operațiuni este consolidată prin eliminarea prețurilor de transfer, iar marjele de profit generale sunt negative. Cu toate acestea, în analiza actuală, numai datele care vizează produsul în cauză și piața comunitară pot fi luate în considerare. Informațiile privind prețurile și costurile de vânzare către piețe din țări terțe și detalii privind consolidarea din motive contabile nu au fost disponibile și, prin urmare, nu au putut fi verificate. În consecință, acest argument a trebuit să fie respins.

(116)

Celălalt utilizator din Comunitate care a cooperat a susținut că este unul dintre cei mai mari utilizatori de persulfat de tip APS din Comunitate și a pretins că reprezintă aproximativ 3,5 % din consumul total la nivelul Comunității. Acest utilizator a susținut că orice creștere a costurilor, indiferent cât de mică, va avea un impact semnificativ asupra situației sale financiare generale. Deși utilizatorul a estimat impactul taxei antidumping la 0,2 %, a susținut că, deoarece utilizează cantități mari ale produsului în cauză, ar fi adecvat să ia în considerare cantitatea totală absolută a taxelor plătibile în analiza interesului comunitar.

(117)

Acest utilizator produce lianți din latex pe care îi revinde industriei de hârtie cretată. De asemenea, realizează produse pentru tratarea apei. Aceștia au susținut faptul că nu pot transfera asupra clienților niciun fel de creștere a costurilor, deoarece trebuie să facă față importurilor la prețuri scăzute din Asia. În plus, au susținut că industria hârtiei a trebuit să se confrunte cu mari dificultăți și scade din ce în ce mai mult, în mare parte din cauza creșterii ponderii mass-media electronice. Prin urmare, cererea de lianți din latex este, de asemenea, în scădere. Utilizatorul a susținut că marja sa de profit este deja foarte scăzută și aproape de pragul de rentabilitate.

(118)

Utilizatorul în cauză nu a transmis niciun răspuns la chestionar, în schimb a furnizat unele informații privind vânzările și rentabilitatea. Pe baza acestor informații, s-a constatat că impactul maxim asupra rentabilității segmentului de afaceri al acestui utilizator care utilizează produsul în cauză s-ar ridica la numai 0,03 %. S-a considerat că acest impact minim nu poate fi considerat atât de semnificativ încât să atragă relocarea sau orice pierderi ale locului de muncă în această industrie specifică în aval, așa cum s-a susținut.

(119)

Niciuna dintre informațiile oferite de acest utilizator cu privire la aspectele de interes comunitar nu a putut, prin urmare, să fie confirmată pe perioada anchetei. În orice caz, s-a considerat că nivelul prețurilor în Comunitate va crește, în mod normal, ca rezultat al taxelor antidumping. În plus, nu au existat indicii, iar utilizatorul în cauză nu a transmis niciun fel de probe conform cărora importurile produsului în aval din țări terțe ar subcota în mod semnificativ prețurile utilizatorilor din Comunitate. În consecință, acest argument a trebuit să fie respins.

(120)

În plus, după cum a fost recunoscut de către utilizatorul în cauză, industria hârtiei s-a confruntat cu probleme independente de taxele antidumping și, prin urmare, nu este sigur dacă taxele antidumping vor avea vreun impact, având în vedere partea neglijabilă pe care o reprezenta în costul utilizatorului sau dacă alți factori, ca, de exemplu, diminuarea pieței pentru hârtie, ar fi cauza pentru declinul industriei. Prin urmare, s-a considerat că impunerea taxelor antidumping nu va avea un efect advers semnificativ asupra industriei în aval.

(121)

Având în vedere cele de mai sus, considerentele 165 și 166 din regulamentul provizoriu se confirmă.

(122)

Celălalt utilizator din Comunitate a susținut că industria comunitară nu va putea satisface cererea pe piața comunitară, având în vedere capacitățile insuficiente. În plus, acest utilizator a susținut că celelalte surse de aprovizionare disponibile, respectiv Turcia și Japonia, nu pot constitui alternative reale deoarece volumul producției din aceste țări este prea mic în comparație cu cel din RPC și, mai mult, în cazul Japoniei, ar fi destinat aproape în exclusivitate pieței interne japoneze.

(123)

Utilizatorul menționat mai sus nu și-a susținut cererea cu niciun fel de dovezi. În plus, pe baza datelor reale verificate, capacitatea de producție a Comunității a egalat practic cererea pe piața comunitară. De asemenea, trebuie remarcat faptul că taxele antidumping nu-și propun să stopeze importurile din țările terțe pe piața comunitară, ci să stabilească condiții egale. În consecință, acest argument a trebuit să fie respins.

(124)

Cei doi producători exportatori din SUA și unul dintre utilizatori și-au exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că impunerea taxelor antidumping definitive va consolida poziția deja dominantă a industriei comunitare, deoarece îi va proteja pe cei doi producători comunitari de concurență eficientă.

(125)

Utilizatorul a susținut că faptul că prețurile au crescut după impunerea regulamentului provizoriu la furnizori care nu sunt supuși niciunei taxe antidumping ar demonstra efectul de denaturare al măsurilor. S-a susținut că o asemenea creștere a prețului a avut la bază numai impunerea taxelor antidumping, nefiind justificată de vreo altă cauză.

(126)

În acest context, se consideră că efectul așteptat al unei taxe antidumping este de a crește nivelul prețurilor pe piața comunitară și, astfel, de a compensa presiunea privind prețurile suferită de industria comunitară din partea importurilor care au făcut obiectul unui dumping. Trebuie remarcat că importurile care nu au făcut obiectul unui dumping sunt la concurență cu importurile care au făcut obiectul unui dumping și pot fi afectate, de asemenea, de aceeași presiune privind prețurile. Prin urmare, este normal ca un producător exportator cu o marjă de dumping de minimis să mărească prețurile în urma impunerii unei taxe antidumping. Această practică nu arată neapărat vreo denaturare a pieței, prin urmare afirmațiile formulate în această privință au fost respinse.

(127)

Utilizatorul a susținut că există legături strânse între cei doi producători comunitari. Astfel, ambii producători au beneficiat de aceleași locații de producție, iar un producător comunitar l-a aprovizionat pe celălalt cu electricitate pentru procesul de producție. Mai mult decât atât, s-a pretins că cei doi producători comunitari au antecedente în ceea ce privește controlul prețurilor pe piața comunitară prin practici comerciale neloiale.

(128)

Cu toate acestea, ancheta nu a confirmat aceste acuzații. Nu au fost găsite niciun fel de probe care să indice o practică anticoncurențială a industriei comunitare, respectiv un abuz al presupusei poziții dominante. În ceea ce privește presupusele legături ale celor doi producători comunitari, ancheta a arătat că deciziile referitoare la afaceri au fost luate independent unul de altul, iar gestionările au fost complet separate. De asemenea, s-a avut în vedere faptul că industria comunitară nu a beneficiat de profituri extraordinar de mari, ci, dimpotrivă, a suferit ca urmare a unei rentabilități care s-a deteriorat semnificativ. Trebuie remarcat faptul că, astfel cum este menționat în considerentele 85-91, mai mulți furnizori de persulfat au concurat pe piața comunitară, iar negocierea prețurilor cu clienții era în desfășurare.

(129)

În plus, astfel cum se indică de asemenea în considerentul 107, măsurile antidumping ar trebui să restabilească condiții de concurență echitabile între vânzările industriei comunitare pe piața comunitară și importurile care intră pe piața comunitară. Într-adevăr, scopul taxelor este acela de a crește pur și simplu prețurile de import la un nivel care să permită industriei comunitare să realizeze un profit normal. De asemenea, trebuie remarcat că, în ciuda altor surse posibile de aprovizionare, precum Turcia, Japonia și India, există, de asemenea, un producător exportator în RPC pentru care dumpingul a fost considerat de minimis și aceste importuri vor intra prin urmare pe piața comunitară fără plata unei taxe antidumping.

(130)

Având în vedere cele de mai sus, susținerile părților interesate în această privință au trebuit să fie respinse.

(131)

Un producător exportator din SUA și doi utilizatori care au cooperat au susținut că impunerea taxelor antidumping va accelera procesul de relocalizare a industriei în aval.

(132)

În ceea ce privește exportatorul din SUA, aceștia au susținut că produsul de tip KMPS reprezintă o mare parte din costurile de producție ale industriei în aval și, prin urmare, taxa antidumping va avea un impact semnificativ asupra rentabilității acestor industrii.

(133)

Unul dintre utilizatori a susținut că numărul angajaților din industria în aval este cu mult mai mare decât numărul angajaților din industria comunitară a persulfaților, respectiv un număr mult mai mare de locuri de muncă este în discuție.

(134)

Astfel cum este menționat în considerentele 112-121, impactul măsurilor antidumping asupra costurilor de producție pentru industria în aval a fost considerat nesemnificativ. Acest aspect a fost adevărat pentru toate tipurile de produs, inclusiv KMPS. Pe baza acestui argument, nu s-a putut concluziona că taxele antidumping vor atrage o externalizare a producției industriei în aval către țări terțe. De asemenea, trebuie remarcat că numărul angajaților în industria în aval nu este direct comparabil cu numărul angajaților din industria comunitară de persulfați. De exemplu, utilizatorul în cauză nu a transmis niciun fel de indicație sau probă privind numărul angajaților din industria în aval care erau direct legați de produsul în cauză, fiind astfel posibil afectați de impunerea taxelor antidumping.

(135)

Având în vedere cele de mai sus, aceste susțineri au trebuit să fie respinse.

(136)

Unul dintre utilizatori a susținut că prejudiciul material suferit de industria comunitară în actuala PA a arătat că măsurile antidumping impuse peroxodisulfaților în 1995 au fost ineficiente. Prin urmare, nu este în interesul Comunității să impună noi măsuri antidumping unei game similare de produs, care, de asemenea, pot fi ineficiente. În special, nu este în interesul Comunității să impună măsuri care nu vor fi în beneficiul industriei comunitare, ci vor fi în detrimentul industriei în aval.

(137)

Ar trebui remarcate mai întâi că măsurile definitive antidumping la care s-a făcut referire au fost întrerupte în 2002 (8) datorită retragerii cererii pentru o reexaminare a măsurilor care urmează să expire de către industria comunitară în conformitate cu prevederile articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază. S-a constatat faptul că derularea în continuare a anchetei nu este în interesul Comunității. Deoarece industria comunitară nu era interesată în continuarea anchetei, se poate presupune în mod rezonabil că nu se găsea într-o situație prejudiciabilă și că măsurile fuseseră, într-adevăr, eficiente.

(138)

În al doilea rând, s-a constatat în actuala investigație că prejudiciul material suferit de către industria comunitară era cauzat de importurile care au făcut obiectul unui dumping după întreruperea procedurii menționate anterior. Prin urmare, s-a concluzionat că ipotezele înaintate de utilizatori cu privire la eficiența măsurilor antidumping sunt eronate și a trebuit să fie respinse.

(139)

În plus, astfel cum s-a concluzionat în considerentele 157-160 din regulamentul provizoriu și confirmat de actuala anchetă, impunerea de măsuri antidumping definitive este în interesul industriei comunitare și se așteaptă ca aceasta să beneficieze de ele și să-și amelioreze situația financiară. Pe de altă parte, astfel cum s-a concluzionat mai sus, se prevede că impactul măsurilor antidumping asupra utilizatorilor și importatorilor va fi nesemnificativ.

(140)

Prin urmare, argumentele prezentate mai sus au fost respinse.

(141)

Unul dintre producătorii exportatori din SUA a susținut ca, deoarece este posibil ca producătorul său asociat din Comunitate să înceteze producția în Comunitate, furnizarea dezinfectantului utilizat în cazurile gripei aviare să nu mai fie garantată suficient. Deoarece acest produs ar trebui să fie furnizat în afara Comunității, acest lucru ar mări lanțul de aprovizionare și ar deteriora capacitatea de răspuns a Comunității în cazul unui focar al acestei boli.

(142)

În acest sens, se face trimitere la constatările de la considerentele 112-120 care arată că impactul financiar al taxelor antidumping este estimat ca fiind foarte scăzut și, prin urmare, este puțin probabil ca industria în aval să relocalizeze amplasamentele sale de producție ca o consecință a taxei antidumping, ci mai degrabă ca o consecință a rezultatului de afaceri negativ consolidat.

(143)

De asemenea, s-a constatat că dezinfectantul produs de această societate nu este singurul utilizat în scopuri de dezinfecție și, prin urmare, chiar în cazul în care societatea și-ar înceta producția în Comunitate, alte produse ar fi disponibile pe scară largă.

(144)

Prin urmare, argumentele în această privință au fost respinse.

(145)

Având în vedere cele de mai sus, concluziile de la considerentul 167 din regulamentul provizoriu se confirmă, respectiv că nu există argumente imperioase decurgând din interesul comunitar care să indice că impunerea măsurilor antidumping nu este în interesul Comunității.

(146)

Mai multe părți interesate au contestat constatările provizorii conform cărora marja de profit de 12 % ar reprezenta o marjă de profit fără taxe care ar putea în mod rezonabil să fie atinsă de către o industrie de acest tip din sector, în condiții normale de concurență.

(147)

Un producător exportator din SUA a susținut că persulfatul ar reprezenta un produs chimic de bază și că instituțiile comunitare au o practică de lungă durată de a considera 5-8 % drept adecvat pentru stabilirea nivelului de eliminare a prejudiciului. De asemenea, acest producător exportator a pretins că, în ancheta anterioară cu privire la un produs similar, marja de profit luată în considerare în acest scop a fost de 5 %, lucru care ar trebui, de asemenea, utilizat în actuala anchetă din motive de consecvență.

(148)

Același producător exportator a avansat ipoteza conform căreia marja de profit de 12 % nu a fost realizată în condiții normale de concurență, fiind, prin urmare, excesivă. Prin urmare, nu ar trebui luată în considerare. Producătorul exportator și-a susținut cererea oferind statistici generale, disponibile publicului privind rentabilitatea unuia dintre producătorii comunitari, care s-a ridicat la 5,1 %.

(149)

S-a pretins că ar trebui avută în vedere marja de profit necesară pentru asigurarea viabilității industriei comunitare sau marja de profit care corespunde randamentului rezonabil al capitalurilor investite.

(150)

Trebuie remarcat mai întâi că criteriile menționate anterior în considerentul 149 nu sunt relevante când este vorba de stabilirea nivelului de eliminare a prejudiciului. Într-adevăr, instituțiile comunitare trebuie să își bazeze decizia pe o evaluare a nivelului marjei de profit pe care industria comunitară se așteaptă în mod rezonabil să îl atingă, în lipsa importurilor care au făcut obiectul unui dumping, din vânzările produsului similar pe piața comunitară. În acest sens, se consideră în general că marja de profit de la începutul perioadei avute în vedere reprezintă marja de profit realizată în lipsa importurilor care au făcut obiectul unui dumping. De remarcat faptul că nu există nicio practică, cum a susținut unul dintre producătorii exportatori din SUA, a instituțiilor comunitare de a utiliza același nivel de rentabilitate pentru industrii similare. Marjele de profit pentru stabilirea nivelului prețului neprejudiciabil din industria comunitară sunt stabilite pe baza datelor reale verificate, colectate pe perioada fiecărei anchete și sunt, prin urmare, specifice în funcție de caz.

(151)

Având în vedere motivele prezentate anterior, utilizarea marjei de profit generale a unuia dintre producătorii comunitari este respinsă, deoarece nu are legătură cu produsul în cauză sau piața comunitară sau întreaga industrie comunitară.

(152)

Referitor la ancheta anterioară antidumping cu privire la un produs similar la care s-a făcut trimitere, trebuie remarcat că tipul de produs KMPS nu a fost inclus în ancheta respectivă, fapt care ar fi putut avea un impact asupra rentabilității generale a industriei comunitare.

(153)

În concluzie, în ceea ce privește presupusa practică anticoncurențială a industriei comunitare, trebuie remarcat că, astfel cum este subliniat în considerentele 124-130, aceste acuzații nu au fost confirmate în actuala investigație, iar susținerile în această privință au fost respinse.

(154)

Prin urmare, se concluzionează că rentabilitatea de 12 % a fost corespunzătoare și a fost utilizată în constatările definitive. În lipsa altor observații cu privire la nivelul de eliminare a prejudiciului, se confirmă considerentele 168-171 din regulamentul provizoriu.

(155)

În lumina celor menționate anterior și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, ar trebui instituită o taxă antidumping la un nivel suficient pentru a elimina prejudiciul cauzat de aceste importuri, fără a depăși marja de dumping constatată.

(156)

Având în vedere cele menționate anterior, taxele definitive se stabilesc după cum urmează:

(157)

Ratele individuale pe societate ale taxei antidumping menționate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza concluziilor prezentei anchete. Prin urmare, acestea reflectă situația constatată în cazul societăților în cauză în cursul acestei anchete. Aceste niveluri ale taxelor (spre deosebire de taxa națională aplicabilă „tuturor celorlalte societăți”) se aplică astfel exclusiv importurilor de produse originare din țările în cauză, fabricate de aceste societăți și, prin urmare, de persoanele juridice specifice menționate. Produsele importate fabricate de orice altă societate ale cărei denumire și adresă nu sunt menționate în mod expres în dispozitivul prezentului regulament, inclusiv de entitățile care au legătură cu societățile menționate în mod expres, nu pot beneficia de aceste niveluri și se supun taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(158)

Orice cerere de aplicare a acestor rate individuale ale taxei antidumping (de exemplu, în urma unei schimbări a denumirii entității sau a creării unor noi entități de producție sau de vânzare) ar trebui să fie adresată imediat Comisiei (9) și să conțină toate informațiile relevante privind, în special, orice modificare a activităților întreprinderii referitoare atât la producție, cât și la vânzările interne și la export care rezultă în urma acestei schimbări a denumirii sau a modificării respective a entităților de producție și de vânzare. După caz, regulamentul va fi modificat în consecință printr-o actualizare a listei societăților care beneficiază de rate individuale ale taxelor.

(159)

Pentru a asigura o aplicare corespunzătoare a taxei antidumping, nivelul taxei reziduale ar trebui să se aplice nu numai exportatorilor care nu cooperează, dar și acelor societăți care nu au efectuat niciun export pe durata PA. Cu toate acestea, societățile din urmă sunt invitate, de îndată ce îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 11 alineatul (4) al doilea paragraf din regulamentul de bază, să prezinte o cerere de reexaminare în conformitate cu articolul respectiv, pentru ca situația lor să fie examinată individual.

(160)

Având în vedere amploarea marjelor de dumping constatate, precum și nivelul prejudiciului adus industriei comunitare, se consideră necesară perceperea cu titlu definitiv a sumelor depuse cu titlu de taxă provizorie antidumping, instituite prin regulamentul provizoriu, respectiv Regulamentul (CE) nr. 390/2007, la nivelul taxelor definitive instituite. În cazul în care taxele definitive sunt mai mici decât taxele provizorii, sumele depuse provizoriu în plus față de rata taxelor antidumping definitive vor fi returnate. Atunci când taxele definitive sunt mai ridicate decât taxele provizorii, doar sumele depuse cu titlul de taxă provizorie vor fi percepute definitiv.

(161)

Pentru a minimaliza riscurile de eludare apărute din cauza diferenței mari dintre cuantumurile taxelor, se consideră că sunt necesare măsuri speciale în acest caz pentru a asigura aplicarea adecvată a taxelor antidumping. Aceste măsuri speciale, care se aplică doar societăților pentru care s-a introdus o rată individuală a taxei, prevăd prezentarea la autoritățile vamale ale statelor membre a unei facturi comerciale valabile, care trebuie să fie în conformitate cu cerințele prevăzute în anexă. Importurile neînsoțite de o astfel de factură vor fi supuse taxelor antidumping reziduale aplicate tuturor celorlalți exportatori.

(162)

Este reamintit faptul că, în cazul în care exporturile societăților care beneficiază de cuantumuri ale taxelor individuale mai scăzute cresc semnificativ în volum după impunerea măsurilor antidumping, s-ar putea considera că o astfel de creștere constituie ea însăși o modificare în evoluția tendințelor comerciale, modificare datorată stabilirii măsurilor în sensul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază. În astfel de circumstanțe și numai în cazul în care sunt îndeplinite condițiile, poate fi inițiată o anchetă împotriva eludării. Ancheta poate să examineze, inter alia, necesitatea eliminării cuantumurilor taxelor individuale și impunerea consecventă a unei taxe la nivel național,

11.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 265/20

(1)

Regulamentul (CE) nr. 3223/94 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a sumelor forfetare la import din țările terțe, pentru produsele și termenele menționate în anexa acestuia.

(2)

În conformitate cu criteriile menționate anterior, sumele forfetare la import trebuie stabilite la nivelurile prevăzute în anexa la prezentul regulament,

11.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 265/22

(1)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1788/2003, România și Bulgaria au prezentat Comisiei cifrele privind livrările și vânzările directe pentru 2006.

(2)

Conform cifrelor respective și ca urmare a evaluării efectuate de către Comisie, se impune adaptarea repartizării între livrări și vânzări directe stabilite în tabelul de la anexa I litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1788/2003 pentru România și Bulgaria.

(3)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1788/2003 trebuie modificat în consecință.

(4)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a laptelui și a produselor lactate,

1.

rândul pentru Bulgaria se înlocuiește cu următorul text:

2.

rândul pentru România se înlocuiește cu următorul text:

11.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 265/23

(1)

Cererile de licențe de import au fost depuse la autoritatea competentă în perioada 1-5 octombrie 2007, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 950/2006 și/sau Regulamentul (CE) nr. 1832/2006 al Comisiei din 13 decembrie 2006 de stabilire a unor măsuri tranzitorii în sectorul zahărului în vederea aderării Bulgariei și a României (3), pentru o cantitate totală mai mare sau egală cu cantitatea disponibilă pentru numerele de ordine 09.4317, 09.4318, 09.4319, 09.4320 și 09.4325 (2007/2008).

(2)

În aceste condiții, Comisia trebuie să stabilească un coeficient de atribuire pentru a elibera licențe proporțional cu cantitatea disponibilă și să informeze statele membre că limita stabilită a fost atinsă,