10.8.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 210/1

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 946/2007 AL COMISIEI

din 9 august 2007

de stabilire a sumelor forfetare la import pentru determinarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 3223/94 al Comisiei din 21 decembrie 1994 de stabilire a normelor de aplicare a regimului de import pentru fructe și legume (1), în special articolul 4 alineatul (1),

întrucât:

(1)	Regulamentul (CE) nr. 3223/94 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a sumelor forfetare la import din țările terțe, pentru produsele și termenele menționate în anexa acestuia.

(2)	În conformitate cu criteriile menționate anterior, sumele forfetare la import trebuie stabilite la nivelurile prevăzute în anexa la prezentul regulament,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Sumele forfetare la import prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 3223/94 sunt stabilite așa cum este indicat în tabelul din anexă.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 10 august 2007.

---

(1)  JO L 337, 24.12.1994, p. 66. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 756/2007 (JO L 172, 30.6.2007, p. 41).

---

---

10.8.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 210/3

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 947/2007 AL COMISIEI

din 9 august 2007

de stabilire a restituirilor la exportul de zahăr alb și zahăr brut în aceeași stare

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 318/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului (1), în special articolul 33 alineatul (2) paragraful al doilea,

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 32 din Regulamentul (CE) nr. 318/2006, diferența dintre prețurile de pe piața mondială ale produselor menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat anterior și prețurile acestor produse pe piața comunitară poate fi acoperită printr-o restituire la export.

(2)	Având în vedere situația existentă în prezent pe piață în sectorul zahărului, restituirile la export trebuie stabilite în conformitate cu normele și cu anumite criterii prevăzute la articolele 32 și 33 din Regulamentul (CE) nr. 318/2006.

(3)	Articolul 33 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 318/2006 prevede că restituirea poate fi diferențiată în funcție de destinații atunci când situația pieței mondiale sau cerințele specifice anumitor piețe justifică acest lucru.

(4)	Se pot acorda restituiri numai pentru produsele autorizate să circule liber în Comunitate și care îndeplinesc condițiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 318/2006.

(5)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a zahărului,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Produsele care beneficiază de restituirile la export prevăzute la articolul 32 din Regulamentul (CE) nr. 318/2006 și valorile acestor restituiri sunt specificate în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 10 august 2007.

---

(1)  JO L 58, 28.2.2006, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva (CE) nr. 247/2007 al Comisiei (JO L 69, 9.3.2007, p. 3).

---

---

10.8.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 210/5

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 948/2007 AL COMISIEI

din 9 august 2007

de stabilire a valorii maxime a restituirii la exportul de zahăr alb în cadrul licitației permanente prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 900/2007

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 318/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului (1), în special articolul 33 alineatul (2) paragrafele al doilea și al treilea litera (b),

întrucât:

(1)	Regulamentul (CE) nr. 900/2007 al Comisiei din 27 iulie 2007 privind o licitație permanentă până la sfârșitul anului de comercializare 2007/2008 în vederea stabilirii restituirilor la exportul de zahăr alb (2) prevede organizarea de licitații parțiale.

(2)	În conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 900/2007 și ca urmare a examinării ofertelor depuse în cadrul licitației parțiale care se încheie la 9 august 2007, este necesar să se stabilească o valoare maximă a restituirii la export pentru licitația parțială în cauză.

(3)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a zahărului,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Pentru licitația parțială care se încheie la 9 august 2007 valoarea maximă a restituirii la export pentru produsul menționat la articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 900/2007 se stabilește la 41,751 EUR/100 kg.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 10 august 2007.

---

(1)  JO L 58, 28.2.2006, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 247/2007 al Comisiei (JO L 69, 9.3.2007, p. 3).

(2)  JO L 196, 28.7.2007, p. 26.

---

10.8.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 210/6

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 949/2007 AL COMISIEI

din 9 august 2007

de stabilire a valorii maxime a restituirii la exportul de zahăr alb în cadrul licitației permanente prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 38/2007

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 318/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului (1), în special articolul 33 alineatul (2) paragraful al doilea și paragraful al treilea litera (b),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 38/2007 al Comisiei din 17 ianuarie 2007 privind o licitație permanentă pentru revânzarea la export a zahărului deținut de agențiile de intervenție din Belgia, Republica Cehă, Spania, Irlanda, Italia, Ungaria, Polonia, Slovacia și Suedia (2) prevede organizarea de licitații parțiale.

(2)	În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 38/2007 și ca urmare a examinării ofertelor depuse în cadrul licitației parțiale care se încheie la 8 august 2007, este necesar să se stabilească o valoare maximă a restituirii la export pentru licitația parțială în cauză.

(3)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a zahărului,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Pentru licitația parțială care se încheie la 8 august 2007 valoarea maximă a restituirii la export pentru produsul menționat la articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 38/2007 se stabilește la 471,16 EUR/t.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 10 august 2007.

---

(1)  JO L 58, 28.2.2006, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 247/2007 al Comisiei (JO L 69, 9.3.2007, p. 3).

(2)  JO L 11, 18.1.2007, p. 4. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 203/2007 (JO L 61, 28.2.2006, p. 3).

---

10.8.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 210/7

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 950/2007 AL COMISIEI

din 9 august 2007

de stabilire a restituirilor aplicabile la exportul produselor prelucrate din cereale și orez

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1784/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 privind organizarea comună a piețelor în sectorul cerealelor (1), în special articolul 13 alineatul (3),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1785/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 privind organizarea comună a pieței orezului (2), în special articolul 14 alineatul (3),

întrucât:

(1)

Conform articolului 13 din Regulamentul (CE) nr. 1784/2003 și articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 1785/2003, diferența dintre cotațiile sau prețurile produselor menționate la articolul 1 din aceste regulamente pe piața mondială și prețurile acestor produse în Comunitate poate fi acoperită de o restituire la export.

(2)

Conform articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 1785/2003, restituirile trebuie stabilite luând în considerare situația și perspectivele de evoluție în ceea ce privește disponibilitățile de cereale, orez și brizură de orez, precum și prețul acestora pe piața Comunității pe de o parte și, pe de altă parte, prețurile cerealelor, orezului, brizurii de orez și produselor din sectorul cerealelor pe piața mondială. Conform acelorași articole, este de asemenea important să se asigure o situație echilibrată și o dezvoltare naturală a prețurilor și comerțului pe piețele de cereale și orez și, în afară de aceasta, să se țină cont de aspectul economic al exporturilor prevăzute și de interesul de a evita perturbările pe piața Comunității.

(3)	Regulamentul (CE) nr. 1518/95 al Comisiei (3) privind sistemul de import și export de produse prelucrate din cereale și orez a definit, în articolul 2, criteriile specifice de care trebuie să se țină cont la calcularea restituirii pentru aceste produse.

(4)

Restituirea care urmează să fie acordată pentru anumite produse prelucrate trebuie diferențiată, după produs, în funcție de conținutul lor de cenușă, fibră crudă, tegument, proteine, grăsime sau amidon, acest conținut fiind un indicator foarte bun al cantității de produs de bază încorporată în mod real în produsul prelucrat.

(5)

În ceea ce privește rădăcinile de manioc și alte rădăcini și tuberculi tropicali, precum și făina obținută din acestea, aspectul economic al exporturilor care ar putea fi prevăzute, ținând cont în special de natura și originea acestor produse, nu necesită în prezent stabilirea unei restituiri la export. Pentru anumite produse prelucrate din cereale, importanța scăzută a participării Comunității la comerțul mondial nu face necesară în prezent stabilirea unei restituiri la export.

(6)	Situația pieței mondiale sau exigențele specifice ale anumitor piețe pot face necesară diferențierea restituirii pentru anumite produse, în funcție de destinația acestora.

(7)	Restituirea trebuie stabilită o dată pe lună. Ea poate fi modificată în acest interval.

(8)	Anumite produse prelucrate din porumb pot fi supuse unui tratament termic care riscă să ducă la acordarea unei restituiri care nu corespunde calității produsului. Trebuie precizat că aceste produse, care conțin amidon pregelatinizat, nu pot beneficia de restituiri la export.

(9)	Comitetul de gestionare a cerealelor nu a emis un aviz în termenul stabilit de președinte,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Restituirile la export pentru produsele menționate la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1518/95 sunt stabilite conform anexei la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 10 august 2007.

---

(1)  JO L 270, 21.10.2003, p. 78. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1154/2005 al Comisiei (JO L 187, 19.7.2005, p. 11).

(2)  JO L 270, 21.10.2003, p. 96. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1549/2004 al Comisiei (JO L 280, 31.8.2004, p. 13).

(3)  JO L 147, 30.6.1995, p. 55. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2993/95 (JO L 312, 23.12.1995, p. 25).

---

---

10.8.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 210/10

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 951/2007 AL COMISIEI

din 9 august 2007

de stabilire a normelor de aplicare a programelor de cooperare transfrontalieră finanțate în cadrul Regulamentului (CE) nr. 1638/2006 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a dispozițiilor generale privind instituirea unui instrument european de vecinătate și de parteneriat

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1638/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 octombrie 2006 de stabilire a dispozițiilor generale privind instituirea unui instrument european de vecinătate și de parteneriat (1), în special articolul 11 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Cooperarea transfrontalieră între statele membre ale Uniunii Europene și țările partenere, în regiunile limitrofe părții comune a frontierei externe a Uniunii Europene, în scopul înființării unei zone de prosperitate și de bună vecinătate (denumită în continuare „cooperare transfrontalieră IEVP”) constituie una dintre componentele Regulamentului (CE) nr. 1638/2006.

(2)

Articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1638/2006 prevede adoptarea de către Comisie a unor norme de aplicare prin care să se stabilească dispozițiile specifice privind aplicarea titlului III, „Cooperare transfrontalieră”, și care să vizeze aspecte precum rata de cofinanțare, pregătirea programelor operaționale comune, denumirea și funcțiile autorităților comune, rolul și funcția comisiilor de monitorizare comună și de selecție și a secretariatului comun, eligibilitatea cheltuielilor, selectarea proiectelor comune, etapa premergătoare, gestionarea tehnică și financiară a asistenței comunitare, controlul și auditul financiar, monitorizarea și evaluarea, vizibilitatea și activitățile de informare a potențialilor beneficiari.

(3)	Articolul 21 din Regulamentul (CE) nr. 1638/2006 prevede că normele de aplicare stabilesc, de asemenea, normele privind atribuirea de contracte, aplicabile cooperării transfrontaliere IEVP.

(4)	Documentul de strategie prevăzut la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1638/2006 stabilește cadrul strategic pentru sprijinul acordat de Comisie cooperării transfrontaliere IEVP și cuprinde programul indicativ pentru această cooperare.

(5)	Asistența comunitară din cadrul cooperării transfrontaliere IEVP este pusă în practică prin intermediul programelor operaționale comune, definite în documentul de strategie.

(6)

Este necesară stabilirea unor norme de aplicare ce prevăd dispoziții specifice comune referitoare la cooperarea transfrontalieră în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1638/2006 și care să lase țărilor participante, în același timp, o anumită flexibilitate în ceea ce privește modalitățile detaliate de organizare și de punere în aplicare specifice fiecărui program, în funcție de caracterul său particular. În baza acestui principiu și în conformitate cu prezentul regulament, țările participante trebuie să propună de comun acord modalitățile detaliate de cooperare transfrontalieră IEVP în documentul programului operațional comun, adoptat de Comisie conform articolului 9 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1638/2006.

(7)

Implicarea tuturor țărilor participante în structurile decizionale ale programului în timp ce punerea în aplicare a acestuia este încredințată unei autorități de gestionare comună stabilită într-una dintre țările participante necesită stabilirea unor norme comune în vederea repartizării funcțiilor între diferitele structuri de gestiune a programului.

(8)

Deoarece programele sunt puse în practică în cadrul gestiunii repartizate, sistemele de gestionare și control ale programului trebuie să răspundă cerințelor normelor comunitare. Adoptarea programului de către Comisie trebuie să echivaleze cu acreditarea ex-ante a acestor sisteme. Comisia trebuie să urmărească punerea în aplicare a fiecărui program prin participarea sa eventuală în cadrul comisiei de monitorizare comună și prin intermediul rapoartelor prezentate de către autoritatea de gestionare comună.

(9)

În vederea asigurării unei participări depline la program a potențialilor beneficiari ai țărilor partenere, în vederea aplicării aceleiași modalități de gestionare pentru actorii stabiliți în statele membre ale Uniunii Europene și în țările partenere, în măsura în care creditele legate de cooperarea transfrontalieră IEVP sunt gestionate în cadrul politicii externe a Uniunii Europene, procedurile contractuale aplicabile acțiunilor externe finanțate de Comisia Europeană trebuie utilizate pentru ansamblul proiectelor finanțate în cadrul cooperării transfrontaliere instituite prin Regulamentul (CE) nr. 1638/2006.

(10)	În vederea asigurării unei puneri în aplicare eficiente a programului, este necesar să se precizeze modalitățile legate de evaluare și de monitorizare.

(11)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1638/2006,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

Prezentul regulament stabilește normele de aplicare ale Regulamentului (CE) nr. 1638/2006 în ceea ce privește programele de cooperare transfrontalieră.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, noțiunile de mai jos se definesc după cum urmează:

1.	„asistență tehnică” – acțiunile de pregătire, de gestionare, de monitorizare, de evaluare, de informare, de audit și de control, precum și eventualele activități de consolidare a capacităților administrative necesare punerii în aplicare a programelor operaționale comune;

2.

„beneficiar” – organismul semnatar al unui contract de subvenții cu autoritatea de gestionare comună care își asumă întreaga responsabilitate juridică și financiară a punerii în aplicare a proiectului față de autoritatea menționată; acesta primește contribuția financiară din partea autorității de gestionare comună și asigură gestionarea și eventuala distribuție a acestei contribuții în conformitate cu convențiile stabilite cu partenerii săi; este unicul responsabil în fața autorității de gestionare comună și îi raportează în mod direct stadiul de avansare operațională și financiară a activităților;

3.	„contractant” – organismul semnatar al unui contract de servicii, lucrări sau furnituri cu autoritatea de gestionare comună și care își asumă întreaga responsabilitate juridică și financiară a punerii în aplicare a acestui contract față de autoritatea de gestionare comună;

4.

„document de strategie” – document prevăzut la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1638/2006 și care stabilește, printre altele, lista programelor operaționale comune, pachetele financiare indicative multianuale ale acestora și unitățile teritoriale eligibile în cadrul fiecărui program;

5.	„țări participante” – ansamblul statelor membre și țărilor partenere care participă la programul operațional comun;

6.	„țări partenere” – țările și teritoriile enumerate în anexa la Regulamentul (CE) nr. 1638/2006;

7.	„proiecte de amploare semnificativă” – proiectele care cuprind un ansamblu de lucrări, activități sau servicii destinate să îndeplinească o funcție indivizibilă cu caracter precis, care vizează obiective clar identificate și de interes comun, în vederea realizării unor investiții transfrontaliere;

8.	„resurse proprii ale țărilor participante la programul operațional comun” – resursele financiare provenite de la bugetul central, regional sau local al țărilor participante;

9.	„monitorizarea operațională a proiectelor” – monitorizarea acțiunilor finanțate de program, conform metodei ciclului de gestionare a proiectelor, adică de la programare la evaluare, trecând prin monitorizarea tehnică a punerii în aplicare.

CAPITOLUL II

DOCUMENTE DE BAZĂ

SECȚIUNEA 1

Programe Operaționale Comune

Articolul 3

Pregătirea programelor operaționale comune

Fiecare program operațional comun este definit de comun acord de către ansamblul țărilor participante, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1638/2006, cu documentul de strategie și cu prezentul regulament.

Articolul 4

Conținutul programelor operaționale comune

Fiecare program operațional comun descrie obiectivele, prioritățile și măsurile referitoare la acțiunile care trebuie întreprinse și oferă un caracter explicit coerenței acestora în raport cu celelalte programe bilaterale și multilaterale în curs sau prevăzute în țările și regiunile respective, în special în cadrul programelor finanțate de Uniunea Europeană.

Fiecare program operațional comun este caracterizat, în special, prin următoarele aspecte:

(a)	include unitățile teritoriale eligibile, inclusiv eventualele regiuni limitrofe, pentru localizarea proiectelor finanțate de program, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 1638/2006 și în documentul de strategie;

(b)	definește modalitățile de participare la programe ale regiunilor limitrofe ale țărilor terțe neacoperite de Regulamentul (CE) nr. 1638/2006, a căror participare la cooperare este admisă în baza documentului de strategie;

(c)	definește prioritățile și măsurile care răspund obiectivelor identificate în documentul de strategie;

(d)	enunță compoziția comisiei de monitorizare comună, în conformitate cu dispozițiile articolului 11 din prezentul regulament;

(e)	identifică entitatea aleasă de țările participante pentru a asuma funcția de autoritate de gestionare comună;

(f)

descrie structura care va fi înființată de autoritatea de gestionare comună în scopul gestionării programului, în conformitate cu articolele 14, 15, 16 și 17 din prezentul regulament. Această descriere trebuie să fie suficient de detaliată pentru a oferi Comisiei o garanție rezonabilă în ceea ce privește organizarea unui control intern eficace și eficient, bazat pe cele mai bune practici internaționale;

(g)	include un tabel financiar care descrie repartizarea anuală previzională a angajamentelor și plăților programului, stabilit în funcție de priorități și care precizează în special sumele alocate asistenței tehnice;

(h)	identifică metodele de punere în aplicare a programului, în conformitate cu procedurile contractuale menționate la articolul 23 din prezentul regulament;

(i)	precizează calendarul de lucru indicativ previzional pentru lansarea procedurilor și selectarea proiectelor ce urmează a fi finanțate;

(j)	descrie eventualele obligații normative în materie de studii de impact asupra mediului și prezintă calendarul indicativ previzional al realizării acestor studii;

(k)	definește limba sau limbile adoptate de program;

(l)	include planul de informare și de comunicare, în conformitate cu articolul 42.

Tabelul menționat la al doilea paragraf litera (g) precizează contribuția Comunității Europene și repartizează sumele previzionale și indicative care trebuie angajate de Comisie în fiecare an până în 2013 (sumele pentru perioada 2011-2013 trebuie reconfirmate în programul indicativ 2011-2013). Sumele indicative previzionale de cofinanțare prevăzute pe baza resurselor proprii ale țărilor participante sunt, de asemenea, incluse în acest tabel.

În sensul celui de al doilea paragraf litera (h), proiectele finanțate în cadrul programului sunt, de regulă, selecționate în urma unor proceduri de cereri de propuneri. Cu toate acestea, țările participante au în egală măsură posibilitatea, în acord cu Comisia Europeană, de a identifica de comun acord proiecte de amploare semnificativă ce vizează investiții transfrontaliere care nu fac obiectul unor cereri de propuneri: aceste proiecte trebuie să fie, în acest caz, menționate în mod specific în program sau să facă obiectul unei decizii ulterioare a comisiei de monitorizare comună menționată la articolele 11-13, în măsura în care sunt coerente cu prioritățile și măsurile programului și în măsura în care a fost prevăzut în mod specific un buget în acest scop.

Articolul 5

Adoptarea programului operațional comun

(1)   Fiecare program operațional comun este prezentat Comisiei de către autoritatea de gestionare comună, după ce a primit acordul explicit al ansamblului țărilor care au participat și contribuit la pregătirea acestuia.

(2)   Comisia examinează programul operațional comun pentru a verifica dacă acesta cuprinde toate elementele menționate la articolul 4, în special prin:

(a)	evaluarea conformității acestuia cu documentul de strategie;

(b)	verificarea solidității analizei și a coerenței dintre analiză și prioritățile și măsurile propuse, precum și a coerenței acestuia cu celelalte programe bilaterale și multilaterale în curs sau prevăzute în regiunile vizate de program;

(c)	verificarea conformității programului cu reglementările comunitare aplicabile;

(d)	controlul cu privire la realizarea sau prevederea studiilor eventual necesare de impact asupra mediului înainte de punerea în aplicare a proiectelor propuse;

(e)	verificarea coerenței tabelului financiar al programului, în special în ceea ce privește sumele care trebuie angajate de Comisie;

(f)

verificarea capacității de gestionare a autorității de gestionare comune în ceea ce privește volumul, conținutul și complexitatea operațiunilor prevăzute în cadrul programului. Comisia verifică, în mod deosebit, dacă autoritatea de gestionare comună dispune de resurse umane destinate în totalitate programului, calificate și în număr suficient, de instrumente de gestionare și de contabilitate informatizate necesare, precum și de circuite financiare conforme cu normele comunitare aplicabile. Această verificare poate fi realizată prin intermediul unui audit ex-ante la fața locului, în cazul în care Comisia consideră necesar;

(g)	verificarea cu privire la prevederea și înființarea de către autoritatea de gestionare comună a unor sisteme de control intern și de audit satisfăcătoare, fondate pe cele mai bune practici internaționale.

(3)   În urma examinării programului operațional comun, Comisia poate invita țările participante să furnizeze informații suplimentare sau, după caz, să procedeze la revizia anumitor puncte.

(4)   Adoptarea fiecărui program operațional comun echivalează cu acreditarea ex-ante de către Comisie a structurilor de gestionare și de control înființate de autoritatea de gestionare comună.

(5)   Fiecare program operațional comun este adoptat prin decizie a Comisiei pentru întreaga durată a acestuia.

Articolul 6

Monitorizarea și evaluarea programului operațional comun

(1)   Monitorizarea și evaluarea fiecărui program operațional comun vizează ameliorarea calității, eficacității și coerenței punerii sale în practică. Rezultatele evaluărilor sunt luate în considerare pentru programarea ulterioară.

(2)   O evaluare a programului operațional comun la jumătatea parcursului este efectuată în cadrul revizuirii programului, în conformitate cu documentul de strategie.

Această evaluare este efectuată de Comisie, iar rezultatele sale, comunicate comisiei de monitorizare comună și autorității de gestionare comună respective, pot conduce la modificări în cadrul programării indicative.

(3)   În afara evaluării la jumătatea parcursului, Comisia poate efectua în orice moment evaluarea programului operațional comun sau a unei părți a acestuia.

(4)   În anul care urmează încheierii fazei de punere în aplicare a proiectelor finanțate de programul operațional comun, programul face obiectul unei evaluări ex-post efectuate de Comisie.

Articolul 7

Revizuirea programelor operaționale comune

(1)   Deoarece adaptările tabelului financiar al programului operațional comun vizează simplul transfer de fonduri comunitare de la o prioritate la alta pentru o sumă egală cu cel mult 20 % din sumele inițiale prevăzute pentru fiecare prioritate, acestea pot fi efectuate direct de autoritatea de gestionare comună, după acordul prealabil al comisiei de monitorizare comună. Aceste modificări sunt comunicate Comisiei de către autoritatea de gestionare comună.

Această regulă nu poate fi aplicată asistenței financiare finanțate de creditele comunitare decât după autorizarea scrisă prealabilă a Comisiei.

(2)   La cererea motivată a comisiei de monitorizare comună sau la inițiativa Comisiei în acord cu comisia de monitorizare comună, programele operaționale comune pot fi reexaminate și, dacă este necesar, revizuite în următoarele cazuri:

(a)	pentru a lua în considerare schimbări socio-economice majore sau modificări substanțiale ale priorităților comunitare, naționale sau regionale pe teritoriul acoperit de program;

(b)	în urma dificultăților de punere în aplicare ce antrenează, în special, întârzieri substanțiale în execuția programelor;

(c)	în cazul transferului de fonduri comunitare de la o prioritate la alta, dincolo de marja de flexibilitate menționată la alineatul (1) al prezentului articol;

(d)	în urma evaluărilor menționate la articolul 6 alineatele (2) și (3);

(e)	în cazul unei eventuale opriri a programului, astfel cum este menționată la articolul 44.

(3)   Revizuirea unui program operațional comun, astfel cum este prevăzută în cazurile menționate la alineatul (2), este adoptată printr-o decizie a Comisiei și necesită încheierea unui act adițional la convențiile de finanțare menționate la articolul 10.

Articolul 8

Utilizarea limbilor

(1)   Fiecare program operațional comun utilizează ca limbă de lucru în cadrul structurilor sale de gestionare una sau mai multe limbi oficiale ale Uniunii Europene.

(2)   Pentru a ține seama de aspectul de parteneriat al programelor, beneficiarii proiectelor pot prezenta autorității de gestionare comune toate documentele referitoare la proiectul lor în limba națională, cu condiția ca această posibilitate să fie menționată în mod specific în program și comisia de monitorizare comună să prevadă înființarea, prin intermediul autorității de gestionare comună, a mijloacelor de interpretare și de traducere necesare.

(3)   Costul activităților de interpretare și traducere pentru toate limbile incluse în program este prevăzut:

(a)	la nivelul programului operațional comun, pe baza postului bugetar referitor la asistența tehnică;

(b)	la nivelul proiectelor, pe baza bugetului alocat fiecărui proiect individual.

Articolul 9

Faza de lansare a programelor operaționale comune

(1)   După adoptarea programului operațional comun printr-o decizie a Comisiei, programul este imediat lansat în statele membre pe baza creditelor instrumentului european de vecinătate și de parteneriat, destinate cooperării transfrontaliere, care provin de la rubrica 1 B din perspectivele financiare (Acordul interinstituțional 2006/C 139/01) (2). De asemenea, pot fi întreprinse acțiunile comune necesare lansării programului, precum:

(a)	punerea în funcțiune a autorității de gestionare comună și a secretariatului tehnic comun;

(b)	primele reuniuni ale comisiei de monitorizare comună, incluzând reprezentanții țărilor partenere care nu sunt încă semnatari ai convenției de finanțare;

(c)	pregătirea și lansarea procedurilor de achiziții publice sau de cereri de propuneri, cu o clauză suspensivă, dacă este necesar, legată de semnarea convențiilor de finanțare.

(2)   Decizia Comisiei menționată la alineatul (1) este aplicabilă fiecărei țări partenere la program, imediat după încheierea unei convenții de finanțare cu această țară, în conformitate cu articolul 10.

SECȚIUNEA 2

Convenția de Finanțare

Articolul 10

Semnarea convenției de finanțare

(1)   Se stabilește o convenție de finanțare între Comisie și fiecare țară parteneră a programului operațional comun respectiv. Autoritatea de gestionare comună desemnată în cadrul fiecărui program operațional comun poate contrasemna convenția de finanțare.

(2)   Programul operațional comun adoptat de Comisie constituie anexa tehnică la convenția de finanțare.

(3)   Fiecare convenție de finanțare este încheiată cel târziu înainte de sfârșitul anului care urmează anului adoptării programului operațional comun printr-o decizie a Comisiei („regula N+1”).

(4)   În cazul în care convenția nu este încheiată în termenele stabilite, programul operațional comun nu poate fi lansat în componenta sa externă cu țara parteneră respectivă.

Atunci când un program include mai multe țări partenere, acesta poate fi lansat cu fiecare țară parteneră în cauză, imediat după semnarea de către acestea a propriei lor convenții de finanțare.

(5)   În cazul în care niciuna dintre țările partenere nu semnează o convenție de finanțare în termenele stabilite, programul operațional comun devine caduc în componenta sa externă și se aplică dispozițiile menționate la articolul 44 alineatele (3) și (4).

CAPITOLUL III

STRUCTURI DE GESTIUNE A PROGRAMELOR OPERAȚIONALE COMUNE

SECȚIUNEA 1

Comisia de monitorizare comună

Articolul 11

Componența comisiei de monitorizare comună

(1)   Comisia de monitorizare comună cuprinde reprezentanți mandatați de fiecare țară participantă pentru a lua toate deciziile referitoare la programul operațional comun în cadrul competențelor comisiei. Membrii sunt mandatați în calitate de reprezentanți ai țărilor lor, cu titlu funcțional, și nu cu titlu personal. Comisia are, de asemenea, un președinte și un secretar. Secretarul trebuie să fie ales dintre membrii autorității de gestionare comună.

(2)   Pe lângă reprezentanții mandatați în mod reglementar, este important ca țările participante să asigure o reprezentare adecvată a societății civile (colectivități teritoriale, parteneri economici și sociali, societatea civilă), astfel încât să asigure o asociere strânsă a diferitelor părți locale implicate în realizarea programului operațional comun.

(3)   Comisia este invitată la fiecare reuniune a comisiei de monitorizare comună în același timp cu participanții și este informată în legătură cu rezultatele lucrărilor. Comisia poate participa la fiecare reuniune a comisiei de monitorizare comună pe întreaga durată a reuniunii sau doar la o parte a acesteia, din proprie inițiativă, în calitate de observator, fără a avea nicio putere de decizie.

Articolul 12

Funcționarea comisiei de monitorizare comună

(1)   Membrii mandatați ai comisiei de monitorizare comună adoptă în unanimitate regulamentul de procedură al acesteia.

(2)   Comisia de monitorizare comună decide prin consens. În anumite cazuri, aceasta poate totuși să recurgă la o procedură de vot, în special atunci când efectuează alegerea finală a proiectelor și a sumelor subvențiilor care le sunt alocate. În cadrul acestei proceduri de vot, fiecare țară dispune de un singur vot, oricare ar fi numărul reprezentanților săi.

(3)   Reprezentanții mandatați aleg un președinte. Comisia poate decide să încredințeze rolul de președinte unui reprezentant al autorității de gestionare comună sau altei personalități externe.

Președintele comisiei de monitorizare comună îndeplinește rolul de arbitru și conduce dezbaterile. Acesta își păstrează dreptul de vot, cu excepția cazului în care rolul de președinte a fost încredințat unui reprezentant al autorității de gestionare comună sau altei personalități externe. În acest ultim caz, președinția este exersată fără drept de vot.

(4)   Comisia de monitorizare comună se reunește ori de câte ori este necesar și cel puțin o dată pe an. Aceasta este convocată de președinte la cererea autorității de gestionare comună sau la cererea motivată a unuia dintre membrii săi mandatați sau a Comisiei. Comisia de monitorizare comună poate, de asemenea, să ia decizii prin procedură scrisă la sesizarea președintelui, a autorității de gestionare comună sau a unei țări participante. În cazul unui dezacord, fiecare membru poate solicita o examinare în cadrul reuniunii.

(5)   La încheierea fiecărei reuniuni a comisiei de monitorizare comună, se întocmește un proces-verbal, cosemnat de președinte și de secretar. Acesta este adresat fiecărui membru al comisiei de monitorizare comună și Comisiei.

Articolul 13

Funcțiile comisiei de monitorizare comună

Comisia de monitorizare comună asumă în special următoarele funcții, legate de programul operațional comun:

(a)	validează programul de lucru al autorității de gestionare comune;

(b)	hotărăște volumul și alocarea resurselor programului pentru asistența tehnică și resursele umane;

(c)	la fiecare reuniune, examinează măsurile de gestiune întreprinse de autoritatea de gestionare comună;

(d)	numește comitetele de selectare a proiectelor;

(e)	hotărăște criteriile de selectare a proiectelor și stabilește alegerea definitivă a proiectelor și a sumelor subvențiilor care le sunt alocate;

(f)	la fiecare reuniune și pe baza documentelor prezentate de autoritatea de gestionare comună, evaluează și monitorizează progresele realizate în vederea atingerii obiectivelor programului operațional comun;

(g)	examinează ansamblul rapoartelor prezentate de autoritatea de gestionare comună și ia, dacă este cazul, măsurile corespunzătoare;

(h)	examinează cazurile de recuperare litigioase semnalate de autoritatea de gestionare comună.

În cazul în care comisia de monitorizare comună, luând deciziile menționate la primul paragraf litera (e), hotărăște să nu urmeze, în totalitate sau în parte, recomandările comitetului de selecție, trebuie să justifice această hotărâre în scris. În acest caz, hotărârea respectivă este transmisă Comisiei, prin intermediul autorității de gestionare comună, pentru un acord prealabil. Comisia comunică avizul său autorității de gestionare comună în termen de 15 zile lucrătoare.

Funcțiile autorității de gestionare trebuie exersate în cadrul regulamentelor și dispozițiilor în vigoare. Autoritatea de gestionare are sarcina de a se asigura că deciziile comisiei de monitorizare sunt în conformitate cu aceste norme.

SECȚIUNEA 2

Autoritatea de Gestionare Comună

Articolul 14

Organizarea autorității de gestionare comună

(1)   Autoritatea de gestionare comună este, în general, un organism de drept public național, regional sau local. Autoritatea de gestionare comună poate fi, de asemenea, o entitate de drept privat învestită cu o misiune de serviciu public.

Acest organism trebuie să prezinte garanțiile financiare suficiente și să respecte condițiile prevăzute în Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (3), în special articolul 54, și în Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei (4), în special articolele 38, 39 și 41.

(2)   Țările participante încredințează autorității de gestionare comună sarcinile de execuție a programului operațional comun care le sunt atribuite în cadrul gestionării programului. Acestea sunt responsabile cu verificarea, în cadrul comisiei de monitorizare comună, a conformității utilizării fondurilor cu normele și principiile aplicabile gestionării programului.

(3)   Funcționarea autorității de gestionare comună poate fi finanțată din creditele destinate asistenței tehnice în cadrul finanțării comunitare, precum și prin cofinanțare, în special prin contribuții în natură, astfel cum sunt prevăzute la articolul 19 alineatul (3).

(4)   Conturile stabilite de autoritatea de gestionare comună sunt supuse anual unui audit extern ex-post, efectuat de un organism independent, astfel cum este menționat la articolul 31.

(5)   Organizarea autorității de gestionare comună este fondată pe cele mai bune practici internaționale în materie de gestiune și control intern, prin recurgerea la sisteme de gestiune și de control intern adaptate executării sarcinilor acesteia, astfel încât să se asigure legalitatea, regularitatea și buna gestiune financiară a operațiunilor sale.

Este de menționat că funcțiile de gestiune operațională și funcțiile de gestiune financiară sunt organizate într-o manieră independentă în cadrul autorității de gestionare comună. Funcțiile ordonatorului de credite și cele ale contabilului sunt separate și incompatibile între ele.

(6)   Autoritatea de gestionare comună dispune de un serviciu de audit intern independent în raport cu serviciile care asigură funcțiile de ordonator, de contabil și de gestiune.

(7)   Autoritatea de gestionare comună stabilește proceduri pentru a asigura legitimitatea și regularitatea cheltuielilor declarate în cadrul programului, precum și sisteme de contabilitate, de monitorizare și de informare financiară, fiabile și informatizate.

(8)   Autoritatea de gestionare comună veghează în special la respectarea condițiilor și a termenelor de plată a contractelor de subvenții și achiziții publice pe care le semnează cu părți terțe. Aceasta se asigură, prin proceduri de verificare adecvate, că fondurile vărsate în cadrul subvențiilor și achizițiilor publice sunt utilizate numai în scopurile în care au fost acordate.

Autoritatea de gestionare comună folosește un sistem general de ținere a conturilor și de monitorizare administrativă și financiară a subvențiilor și a achizițiilor publice (schimb de corespondență, monitorizare sau scrisori de atenționare, primirea rapoartelor etc.).

(9)   Autoritatea de gestionare comună notifică fără întârziere Comisiei și comisiei de monitorizare comună orice schimbare a procedurilor sau organizării sale sau orice altă circumstanță susceptibilă să afecteze punerea în aplicare a programului.

(10)   Autoritatea de gestionare comună, ca și diferiții beneficiari, contractanți și parteneri din cadrul contractelor pe care le semnează în vederea punerii în aplicare a proiectelor, este supusă controalelor din partea Comisiei, a Curții de Conturi a Comunităților Europene și a Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF).

Articolul 15

Funcțiile autorității de gestionare comună

(1)   Autoritatea de gestionare comună este însărcinată cu gestionarea și punerea în aplicare a programului operațional comun, inclusiv a asistenței tehnice, cu respectarea principiului bunei gestiuni financiare, în conformitate cu principiile de economie, eficiență și eficacitate, și efectuează controalele necesare în conformitate cu condițiile și modalitățile prevăzute de reglementările aplicabile.

(2)   Diferitele sarcini ale autorității de gestionare comună includ, în special:

(a)	organizarea și secretariatul reuniunilor comisiei de monitorizare comună, inclusiv întocmirea proceselor-verbale de reuniune;

(b)	pregătirea bugetelor anuale detaliate ale programului și a cererilor de credite necesare adresate Comisiei Europene;

(c)	întocmirea rapoartelor operaționale și financiare anuale și transmiterea acestora comisiei de monitorizare comună și Comisiei;

(d)

punerea în aplicare, prin intermediul serviciului său de audit intern, a unui program de audit al circuitelor interne și al bunei aplicări a procedurilor în cadrul autorității de gestionare comună; rapoartele anuale de audit intern sunt transmise în mod obligatoriu comisiei de monitorizare comună și Comisiei;

(e)	lansarea, după aprobarea comisiei de monitorizare comună, a cererilor de oferte și a cererilor de propuneri pentru selectarea proiectelor;

(f)	primirea candidaturilor și organizarea, președinția și secretariatul comitetelor de selecție, precum și transmiterea către comisia de monitorizare comună și către Comisie a unor rapoarte care includ recomandările comitetelor de selecție;

(g)	în urma selectării proiectelor de către comisia de monitorizare comună, încheierea contractelor referitoare la diferite proiecte cu beneficiarii și contractanții;

(h)	monitorizarea operațională și gestiunea financiară a proiectelor;

(i)	informarea imediată a comisiei de monitorizare comună cu privire la toate cazurile de recuperare litigioase;

(j)	realizarea unor eventuale studii de impact asupra mediului la nivelul programului;

(k)	punerea în aplicare a planului de informare și vizibilitate, în conformitate cu articolul 42.

Articolul 16

Secretariatul tehnic comun

(1)   Fiecare autoritate de gestionare comună, după acordul prealabil al comisiei de monitorizare comună, poate să beneficieze de asistență în gestionarea zilnică a operațiunilor programului operațional comun din partea unui secretariat tehnic comun, dotat cu mijloacele necesare.

Funcționarea secretariatului tehnic comun este finanțată din creditele destinate asistenței tehnice.

(2)   Secretariatul tehnic comun poate, după caz, să dispună de mici antene în țările participante, în scopul informării potențialilor beneficiari din țările respective în legătură cu activitățile prevăzute în cadrul programului.

Articolul 17

Principiul continuității

În cazul în care o autoritate de gestionare comună deja existentă și care dispune de dispozitive agreate de Comisie pentru gestionarea programelor în curs sau anterioare ar fi din nou desemnată să gestioneze un program operațional comun, nu este necesar să se modifice organizarea existentă a acestei autorități de gestionare comună, în măsura în care dispozitivul în vigoare răspunde cerințelor prezentului regulament.

CAPITOLUL IV

GESTIUNEA FINANCIARĂ A PROGRAMELOR OPERAȚIONALE COMUNE

SECȚIUNEA 1

Finanțare

Articolul 18

Asistența tehnică finanțată de contribuția comunitară

Asistența tehnică eligibilă pentru finanțarea comunitară dispune de un plafon de cel mult 10 % din contribuția globală comunitară la programul operațional comun.

Cu toate acestea, de la caz la caz, pe baza unei argumentări întemeiate pe nivelul cheltuielilor suportate în cursul exercițiilor de execuție precedente și al necesităților previzibile și justificate ale programului, este posibil, în cadrul unei revizuiri a programului, să se prevadă o majorare a sumelor destinate asistenței tehnice, stabilite inițial pentru program.

Articolul 19

Surse de cofinanțare

(1)   Cofinanțarea este realizată pe baza resurselor proprii ale țărilor sau organismelor care participă la fiecare program operațional comun.

(2)   Țările participante au libertatea de a stabili proveniența, suma și repartizarea pe obiective și priorități a cofinanțării în cadrul fiecărui program operațional comun.

(3)   Contribuțiile în natură ale autorității de gestionare comună pot fi considerate, după acordul prealabil al Comisiei, drept cofinanțări. În acest caz, contribuțiile trebuie menționate în mod explicit în documentul programului.

Articolul 20

Rata de cofinanțare

(1)   Cofinanțarea reprezintă cel puțin 10 % din suma contribuției comunitare la programul operațional comun, cu excepția sumei destinate asistenței tehnice finanțate de contribuția comunitară.

(2)   Cofinanțarea este repartizată, pe cât posibil, în mod echilibrat pe durata programului, astfel încât obiectivul minim de 10 % să fie atins la încheierea programului.

Articolul 21

Contul bancar al programului operațional comun și dobânzile la prefinanțare

(1)   Un cont bancar în euro, unic și specific programului, este deschis și gestionat de serviciul care asigură funcția de contabil în cadrul autorității de gestionare comună. Funcționarea acestui cont necesită în mod obligatoriu dubla semnătură a ordonatorului și a contabilului autorității de gestionare comună.

(2)   În cazul în care contul bancar generează dobânzi, cele generate de plata prefinanțării sunt alocate programului operațional comun respectiv și declarate Comisiei în raportul final menționat la articolul 32.

Articolul 22

Contabilitatea programului operațional comun

Contabilitatea programului operațional comun este stabilită de serviciul din cadrul autorității de gestionare comună responsabil de operațiunile financiare. Această contabilitate este autonomă și separată și nu include decât operațiunile referitoare la programul operațional comun. Contabilitatea permite o monitorizare analitică a programului pe obiective, priorități și măsuri.

Operațiunile de reconciliere a acestei contabilități cu soldul contului bancar al programului sunt prezentate de autoritatea de gestionare comună comisiei de monitorizare comună a programului și Comisiei, în sprijinul raportului anual și al oricărei cereri de prefinanțare suplimentare.

Articolul 23

Proceduri contractuale

(1)   Procedurile contractuale privind achizițiile publice și subvențiile necesare punerii în aplicare a programului operațional comun de către autoritatea de gestionare comună sunt cele aplicabile acțiunilor externe, astfel cum sunt stabilite la articolele 162-170 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 și la articolele 231-256 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002.

Procedurile aplicabile, precum și documentele standard și modelele de contracte corespunzătoare sunt cele enumerate în Ghidul practic al procedurilor contractuale ale acțiunilor externe și în anexele acestuia, în vigoare în momentul lansării procedurilor de achiziții publice sau a cererilor de propuneri.

(2)   Normele de eligibilitate legate de participarea la cererile de oferte și la cererile de propuneri sunt cele menționate la articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 1638/2006, în conformitate cu articolele 40 și 41 din prezentul regulament.

(3)   Aceste dispoziții sunt aplicabile ansamblului zonei geografice a programului, atât pe teritoriul statelor membre, cât și pe teritoriul țărilor partenere.

SECȚIUNEA 2

Plăți

Articolul 24

Angajamente anuale ale Comisiei

În afara angajamentului bugetar inițial care însoțește decizia de adoptare a programului operațional comun, Comisia efectuează, în fiecare an, angajamentul bugetar corespunzător, cel târziu la data de 31 martie a anului respectiv. Suma acestui angajament este stabilită în funcție de tabelul financiar care descrie repartizarea anuală previzională ce figurează în programul operațional comun, în funcție de stadiul avansării programului și în limita creditelor disponibile. Comisia informează autoritatea de gestionare comună cu privire la data precisă la care angajamentul anual a fost efectuat.

Articolul 25

Norme comune privind plățile

(1)   Fiecare plată din cadrul contribuției comunitare este efectuată de Comisie în limita fondurilor disponibile. Fiecare plată efectuată de Comisie în favoarea autorității de gestionare comună este imputată tranșei anuale de angajament cea mai veche, până la consumarea completă a sumei acestei tranșe. După consumarea completă a sumei unei tranșe anuale de angajament, cea mai veche, poate începe utilizarea tranșei următoare.

(2)   Plățile sunt efectuate în euro, în contul bancar al programului operațional comun.

(3)   Plățile pot lua forma unor prefinanțări sau a unui sold final.

Articolul 26

Prefinanțări

(1)   În fiecare an, imediat după primirea unei notificări referitoare la un angajament bugetar, autoritatea de gestionare comună poate solicita, cu titlu de prefinanțare, vărsarea a cel mult 80 % din contribuția comunitară la finanțarea exercițiului în curs.

Din al doilea an al programului operațional comun, cererea de prefinanțare este însoțită de raportul anual financiar provizoriu care acoperă totalitatea cheltuielilor și a veniturilor anului precedent, necertificat încă de raportul de audit extern, însoțit de bugetul previzional al angajamentelor și cheltuielilor autorității de gestionare comună pentru anul următor.

După examinarea acestui raport și după evaluarea nevoilor reale de finanțare ale programului și verificarea disponibilității creditelor, Comisia efectuează, integral sau parțial, plata prefinanțării solicitate.

(2)   În cursul anului, autoritatea de gestionare comună poate solicita vărsarea integrală sau parțială a soldului contribuției comunitare anuale, cu titlu de prefinanțare suplimentară.

Autoritatea de gestionare comună își sprijină cererea pe un raport financiar intermediar, motivând că acele cheltuieli suportate sau care trebuie efectuate într-un mod previzibil în cursul anului depășesc suma prefinanțărilor precedente.

Această vărsare complementară constituie o prefinanțare suplimentară în măsura în care nu este certificată de un raport de audit extern.

(3)   În semestrul al doilea al fiecărui an de execuție a programului, Comisia verifică și închide prefinanțările anterioare în funcție de cheltuielile efectiv realizate și eligibile, astfel cum sunt certificate de raportul anual de audit extern definit la articolul 31.

Pe baza rezultatelor acestei proceduri de verificare și închidere, Comisia efectuează, după caz, ajustările financiare necesare.

Articolul 27

Recuperare

(1)   Autoritatea de gestionare comună este responsabilă cu recuperarea cheltuielilor nejustificate sau neeligibile și de rambursarea către Comisie a sumelor recuperate proporțional cu contribuția acesteia la program.

În cazul în care, la primirea unui raport final al unui contract sau în urma unui control sau audit efectuat, sunt identificate cheltuieli neeligibile care au făcut deja obiectul unei plăți, autoritatea de gestionare comună stabilește ordine de recuperare de la beneficiarii și contractanții respectivi.

(2)   În cazul în care recuperarea privește o creanță asupra unui beneficiar, contractant sau partener stabilit într-un stat membru, iar autoritatea de gestionare comună nu reușește să obțină recuperarea acestor cheltuieli în termen de un an de la emiterea ordinului de recuperare, statul membru în care este stabilit beneficiarul, contractantul sau partenerul respectiv efectuează plata creanței către autoritatea de gestionare comună, înainte de a se întoarce împotriva beneficiarului, a contractantului sau a partenerului.

(3)   În cazul în care recuperarea privește o creanță asupra unui beneficiar, contractant sau partener stabilit într-o țară parteneră, iar autoritatea de gestionare comună nu reușește să obțină recuperarea acestor cheltuieli în termen de un an de la emiterea ordinului de recuperare, autoritatea de gestionare comună sesizează Comisia, care, pe baza unui dosar complet, preia acțiunea în vederea efectuării procedurii de recuperare pe lângă beneficiarul, contractantul sau partenerul stabilit în țara parteneră sau direct pe lângă autoritățile naționale ale acestei țări.

(4)   Dosarul transferat statului membru sau Comisiei cuprinde toate documentele care permit efectuarea procedurii de recuperare, precum și dovezile demersurilor realizate de autoritatea de gestionare comună pe lângă beneficiar sau contractant pentru a recupera sumele datorate.

(5)   Autoritatea de gestionare comună are obligația de a depune toate eforturile în termen de un an de la emiterea ordinului de recuperare, în vederea asigurării rambursării. Ea se asigură în special de caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. În cazul în care autoritatea de gestionare comună prevede să renunțe la o creanță constatată, aceasta se asigură că renunțarea este legală și conformă principiilor bunei gestiuni financiare și proporționalității. Decizia de renunțare trebuie justificată și prezentată pentru acord prealabil comisiei de monitorizare comune și Comisiei.

(6)   Atunci când creanța nu a putut fi recuperată sau când un dosar complet, în sensul alineatului (4), nu a putut fi transferat statului membru sau Comisiei din cauza unei greșeli sau a unei neglijențe a autorității de gestionare comună, autoritatea de gestionare comună rămâne responsabilă de recuperare după expirarea termenului de un an, iar sumele datorate sunt declarate neeligibile în cadrul finanțării comunitare.

(7)   În conformitate cu alineatele (2) și (3), contractele încheiate de autoritatea de gestionare comună în cadrul programului cuprind o clauză care permite Comisiei sau statului membru respectiv să efectueze procedura de recuperare pe lângă beneficiar, contractant sau partener, în cazul în care creanța este încă deschisă după un an de la emiterea ordinului de recuperare de către autoritatea de gestionare comună.

SECȚIUNEA 3

Rapoarte

Articolul 28

Rapoarte anuale ale autorității de gestionare comună

(1)   În fiecare an, la 30 iunie cel târziu, autoritatea de gestionare comună prezintă Comisiei un raport anual, certificat de raportul de audit menționat la articolul 31, referitor la punerea în aplicare a programului operațional în perioada 1 ianuarie-31 decembrie a anului precedent, aprobat în prealabil de comisia de monitorizare comună. Primul raport anual este prezentat cel târziu la data de 30 iunie a celui de-al doilea an al programului.

(2)   Fiecare raport anual include:

(a)

o parte tehnică ce descrie: — progresele efectuate în punerea în aplicare a programului și a priorităților acestuia; — lista detaliată a contractelor semnate, precum și eventualele dificultăți întâlnite; — activitățile realizate în cadrul asistenței tehnice în cursul anului precedent; — măsurile întreprinse cu privire la monitorizarea, evaluarea și auditul proiectelor, rezultatele acestora și acțiunile desfășurate în vederea remedierii problemelor identificate; — activitățile de informare și comunicare; — programul activităților ce trebuie întreprinse în anul următor;

(b)

o parte financiară care prezintă în detaliu, pentru fiecare prioritate: — sumele alocate autorității de gestionare comună de către Comisie în cadrul contribuției comunitare și de către țări participante în cadrul cofinanțării, precum și celelalte eventuale venituri ale programului; — plățile și recuperările efectuate de autoritatea de gestionare comună în cadrul asistenței tehnice și în favoarea proiectelor, precum și reconcilierea cu contul bancar al programului; — suma cheltuielilor eligibile suportate de proiecte, astfel cum sunt prezentate de beneficiari în rapoartele și cererile de plată ale acestora; — bugetul previzional al angajamentelor și cheltuielilor autorității de gestionare comună pentru anul următor;

(c)

o declarație semnată de reprezentantul autorității de gestionare comună în care se garantează că sistemele de gestiune și control înființate de program în cursul anului precedent continuă să fie conforme cu modelul agreat de Comisie și că au funcționat în așa mod, încât oferă o asigurare rezonabilă cu privire la exactitatea situațiilor cheltuielilor prezentate în raportul financiar, precum și la legalitatea și regularitatea tranzacțiilor subiacente.

Articolul 29

Raportul anual al serviciului de audit intern

(1)   Serviciul de audit intern al autorității de gestionare comună pune anual în practică un program de control al circuitelor interne și al bunei aplicări a procedurilor în cadrul autorității de gestionare comună. Acesta întocmește un raport anual pe care îl transmite reprezentantului autorității de gestionare comune.

(2)   Autoritatea de gestionare comună transmite raportul menționat la alineatul (1) Comisiei și comisiei de monitorizare comună, ca anexă la raportul său anual menționat la articolul 28.

Articolul 30

Raport anual de punere în aplicare a programului de audit al proiectelor

(1)   Autoritatea de gestionare comună întocmește anual un raport privind punerea în aplicare, pe parcursul anului precedent, a programului de audit al proiectelor, astfel cum este menționat la articolul 37. Acest raport prezintă în detaliu metodologia utilizată de autoritatea de gestionare comună pentru selectarea eșantionului reprezentativ al proiectelor, controalele efectuate, recomandările formulate și concluziile trase de autoritatea de gestionare comună cu privire la gestiunea financiară a proiectelor respective.

(2)   Autoritatea de gestionare comună transmite raportul menționat la alineatul (1) Comisiei și comisiei de monitorizare comună, ca anexă la raportul său anual menționat la articolul 28.

Articolul 31

Raport de audit extern

(1)   Independent de auditurile externe organizate pe lângă autoritatea de gestionare comună de către administrația țării în care aceasta este stabilită, autoritatea de gestionare comună recurge la un organism public independent sau contractează un controlor de conturi agreat independent, membru al unei asociații de supraveghere a controlului legal al conturilor recunoscută la nivel internațional, în vederea unei verificări ex-post anuale, în conformitate cu normele și regulile deontologice ale Federației internaționale a contabililor (IFAC), a situațiilor cheltuielilor și veniturilor declarate de autoritatea de gestionare comună în raportul său financiar anual.

(2)   Sfera auditului extern acoperă cheltuielile efectuate direct de autoritatea de gestionare comună în cadrul asistenței tehnice și în cadrul gestionării proiectelor (plăți). Raportul de audit extern certifică situațiile cheltuielilor și veniturilor declarate de autoritatea de gestionare comună în raportul său financiar anual, în special suportarea efectivă a cheltuielilor declarate și caracterul exact și eligibil al acestora.

(3)   Autoritatea de gestionare comună transmite raportul de audit extern Comisiei și comisiei de monitorizare comună, ca anexă la raportul său anual menționat la articolul 28.

Articolul 32

Raport final

Raportul final privind punerea în aplicare a programului operațional comun include, mutatis mutandis, aceleași elemente ca și rapoartele anuale, inclusiv anexele, pentru întreaga durată a programului. Acesta este prezentat cel târziu la 30 iunie 2016.

SECȚIUNEA 4

Cheltuieli eligibile ale programului operațional comun

Articolul 33

Costuri eligibile la nivelul programului operațional comun

(1)   Pentru a fi eligibile în vederea finanțării comunitare, cheltuielile programului operațional comun trebuie suportate în perioada de execuție a programului, astfel cum este definită la articolul 43.

(2)   Sunt considerate eligibile pentru punerea în aplicare a programului de către autoritatea de gestionare comună, în cadrul asistenței tehnice, costurile ce îndeplinesc următoarele criterii:

(a)	sunt necesare punerii în aplicare a programului în conformitate cu criteriile definite de program și de comisia de monitorizare comună și respectă principiile bunei gestiuni financiare, în special principiul economicității și al raportului cost/eficacitate;

(b)	sunt înregistrate în contabilitatea programului, sunt identificabile și controlabile și sunt atestate de documente justificative originale;

(c)	sunt suportate ca urmare a aplicării procedurilor de achiziții publice aplicabile.

(3)   Sub rezerva alineatelor (1) și (2), sunt eligibile:

(a)

costurile legate de personalul alocat programului, corespunzând salariilor reale, la care se adaugă costurile sociale și alte costuri care sunt incluse în remunerație. Acestea nu trebuie să depășească salariile și costurile suportate în mod normal de structura care găzduiește autoritatea de gestionare comună sau secretariatul tehnic comun, cu excepția situației în care se prezintă o justificare conform căreia excedentele sunt indispensabile realizării programului operațional comun;

(b)

cheltuielile de călătorie și de ședere ale personalului și ale altor persoane care participă la programul operațional comun, în măsura în care corespund practicilor obișnuite ale autorităților desemnate pentru gestionarea programului. În plus, în cazul în care sunt alocate sume forfetare pentru cheltuielile de ședere, ratele acestora nu trebuie să depășească ratele baremurilor publicate de Comisia Europeană în momentul adoptării programului operațional comun;

(c)

costurile de cumpărare sau închiriere de echipamente și furnituri (noi sau de ocazie) necesare în mod specific autorității de gestionare comune sau secretariatului tehnic comun, în vederea punerii în aplicare a programului operațional comun, precum și costurile prestării de servicii, în măsura în care aceste costuri corespund celor de pe piață;

(d)	costurile bunurilor de consum;

(e)	costurile indirecte reprezentând costurile administrative generale;

(f)	cheltuielile de subcontractare;

(g)	costurile care decurg direct din cerințele prezentului regulament și ale programului (de exemplu, acțiuni de informare și de vizibilitate, evaluări, audituri externe, traduceri etc.), inclusiv costurile serviciilor financiare (în special costul transferurilor bancare).

Articolul 34

Costuri neeligibile la nivelul programului operațional comun

Sunt considerate neeligibile pentru punerea în aplicare a programului de către autoritatea de gestionare comună, în cadrul asistenței tehnice, următoarele costuri:

(a)	datoriile și provizioanele pentru pierderi sau datorii;

(b)	dobânzile debitoare;

(c)	costurile deja finanțate într-un alt cadru;

(d)	cumpărarea de terenuri sau imobile;

(e)	pierderile la schimb;

(f)	taxele, inclusiv TVA, cu excepția cazului în care autoritatea de gestionare comună nu poate să le recupereze și dacă reglementările aplicabile nu interzic asumarea acestora;

(g)	creditele acordate unor organisme terțe;

(h)

amenzile.

Articolul 35

Contribuții în natură la nivelul programului operațional comun

Eventualele contribuții în natură ale țărilor participante și, după caz, ale altor surse trebuie menționate separat în bugetul programului operațional comun și nu sunt eligibile.

Acestea nu pot fi considerate ca făcând parte din cofinanțarea țărilor participante în cadrul celor minimum 10 % menționate la articolul 20, cu excepția contribuțiilor în natură inițiale ale autorității de gestionare comună, menționate la articolul 19 alineatul (3) din prezentul regulament.

Costul personalului alocat de țările participante asistenței tehnice a programului nu este considerat contribuție în natură și nu poate fi considerat cofinanțare în bugetul programului.

Articolul 36

Costuri eligibile la nivelul proiectelor

(1)   Cheltuielile fiecărui proiect trebuie suportate în timpul perioadei de execuție a fiecărui contrat în cauză.

(2)   Costurile eligibile, costurile neeligibile și posibilitatea contribuțiilor în natură la nivelul proiectelor sunt definite în contractele semnate cu beneficiarii și contractanții.

SECȚIUNEA 5

Control

Articolul 37

Programul anual de audit al proiectelor

(1)   De la sfârșitul primului an al programului operațional comun, autoritatea de gestionare comună stabilește în fiecare an un program de audit al proiectelor pe care le finanțează.

(2)   Controalele menționate la alineatul (1) sunt realizate pe bază de documente, la fața locului, pentru un eșantion de proiecte selecționate de autoritatea de gestionare comună conform unei metode de eșantionare statistică aleatorie, fondată pe normele de audit recunoscute la nivel internațional, ținând cont în special de factorii de risc legați de suma destinată proiectelor, de tipul de operațiune, de tipul de beneficiar sau de alte elemente pertinente. Eșantionul este suficient de reprezentativ pentru a garanta un nivel de asigurare acceptabil în ceea ce privește controalele directe efectuate de autoritatea de gestionare comună cu privire la materialitatea, exactitatea și eligibilitatea cheltuielilor declarate de proiecte.

Articolul 38

Controlul comunitar

Comisia, OLAF, Curtea de Conturi a Comunităților Europene și orice auditor extern mandatat de către aceste instituții pot controla, pe bază de documente și la fața locului, utilizarea fondurilor comunitare de către autoritatea de gestionare comună și de către diferiții beneficiari și parteneri ai proiectelor.

Acest control poate lua forma unui audit complet pe baza unor piese justificative, a conturilor și a documentelor contabile și a oricărui alt document referitor la finanțarea programului operațional comun (inclusiv, pentru autoritatea de gestionare comună, integralitatea documentelor referitoare la selecție și la contracte) și a proiectului.

Articolul 39

Sistem de control național

Statele membre pot înființa un sistem de control național care să permită verificarea validității cheltuielilor declarate pentru operațiunile sau părțile din operațiuni puse în practică pe teritoriile acestora și a conformității acestor cheltuieli și a operațiunilor sau părților din operațiuni care se raportează acestor cheltuieli cu normele comunitare și cu normele naționale ale statelor membre.

CAPITOLUL V

PROIECTE FINANȚATE DE PROGRAMELE OPERAȚIONALE COMUNE

Articolul 40

Participanți la proiectele programului operațional comun

(1)   Proiectele sunt prezentate de solicitanți care reprezintă parteneriate ce cuprind cel puțin un partener al unui stat membru participant la program și cel puțin un partener al unei țări partenere participante la program.

(2)   Solicitanții și partenerii menționați la alineatul (1) sunt stabiliți în regiunile definite la articolul 4 literele (a) și (b) și corespund criteriilor de eligibilitate definite la articolul 23 alineatul (2) din prezentul regulament.

În cazurile în care obiectivele proiectelor nu pot fi atinse fără participarea partenerilor stabiliți în regiuni, altele decât cele definite la primul paragraf, participarea acestor parteneri poate fi acceptată.

Articolul 41

Natura proiectelor

Natura proiectelor poate fi de trei tipuri:

(a)	proiectele integrate în care partenerii conduc pe teritoriul lor respectiv o parte a acțiunilor constitutive ale proiectului;

(b)	proiectele simetrice în care activități similare sunt conduse în paralel, pe de o parte, în statele membre, iar, pe de altă parte, în țările partenere;

(c)	proiectele care se derulează cu precădere sau exclusiv într-un stat membru sau într-o țară parteneră, însă în beneficiul tuturor partenerilor la programul operațional comun sau al unei părți a acestora.

Proiectele se derulează în regiunile definite la articolul 4 literele (a) și (b) din prezentul regulament.

În cazuri excepționale, dacă este necesar pentru atingerea unor obiective ale proiectelor, acestea se pot derula parțial în regiuni, altele decât cele definite la al doilea paragraf.

Articolul 42

Informare și vizibilitatea programului operațional comun

(1)   Autoritatea de gestionare comună este responsabilă cu punerea în aplicare a acțiunilor de informare și a acțiunilor privind vizibilitatea programului operațional comun. Este de menționat, îndeosebi, faptul că autoritatea de gestionare comună întreprinde măsurile necesare pentru a asigura vizibilitatea finanțării sau a cofinanțării comunitare în ceea ce privește propriile sale activități și cele ale proiectelor finanțate în cadrul programului. Aceste măsuri trebuie să respecte normele aplicabile în materie de vizibilitate pentru acțiunile externe, astfel cum sunt definite și publicate de către Comisie.

(2)   Antenele secretariatului tehnic comun înființate, după caz, în țări participante, au sarcina de a face cunoscute activitățile programului operațional comun și de a informa organismele eventual interesate cu privire la aceste activități.

CAPITOLUL VI

ÎNCHEIEREA PROGRAMELOR OPERAȚIONALE COMUNE

Articolul 43

Durata programului operațional comun

(1)   Perioada de execuție a fiecărui program operațional comun începe la data adoptării programului operațional comun de către Comisie și se termină cel târziu la 31 decembrie 2016.

(2)   Această perioadă de execuție cuprinde următoarele faze:

(a)

o fază de punere în aplicare a programului operațional comun, cu o durată de cel mult șapte ani, care se termină cel târziu la 31 decembrie 2013. Nicio procedură de cerere de oferte sau de cerere de propuneri nu poate fi lansată și niciun contract nu poate fi semnat după această dată, cu excepția contractelor de audit și de evaluare;

(b)

o fază de punere în aplicare a proiectelor finanțate de programul operațional comun, care începe în același timp cu perioada de punere în aplicare a programului și se termină cel târziu la 31 decembrie 2014. Activitățile proiectelor finanțate de program trebuie finalizate cel târziu la această dată;

(c)

o fază de închidere financiară a programului operațional comun, care include închiderea financiară a ansamblului contractelor încheiate în cadrul programului, evaluarea ex-post a programului, prezentarea raportului final și plata finală sau recuperarea finală de către Comisie și care se termină cel târziu la 31 decembrie 2016.

Articolul 44

Oprirea eventuală a programului

(1)   În cazurile prevăzute la articolul 9 alineatul (10) literele (c) și (d) din Regulamentul (CE) nr. 1638/2006 sau în alte cazuri justificate în mod corespunzător, Comisia poate decide terminarea programului operațional comun înainte de data prevăzută pentru încheierea perioadei de execuție, la cererea comisiei de monitorizare comună sau din proprie inițiativă, după consultarea comisiei de monitorizare comună.

(2)   În acest caz, autoritatea de gestionare comună sesizează Comisia în privința acestei cereri și transmite raportul final în termen de trei luni de la decizia Comisiei. După verificarea și închiderea prefinanțărilor anterioare, Comisia efectuează plata finală sau, după caz, lansează ordinul de recuperare final, eventual solicitat, de la autoritatea de gestionare comună. Comisia deblochează, de asemenea, și soldul restant al angajamentelor.

(3)   În cazul în care oprirea programului se datorează faptului că țările partenere nu au semnat convențiile de finanțare în termenele stabilite, angajamentele bugetare deja efectuate în cadrul creditelor instrumentului european de vecinătate și de parteneriat destinate cooperării transfrontaliere, provenite de la rubrica 1 B din perspectivele financiare (Acord interinstituțional 2006/C 139/01), rămân disponibile pentru durata lor normală de viață, însă nu pot acoperi decât acțiuni care se derulează exclusiv în cadrul statelor membre respective. Angajamentele bugetare deja efectuate în cadrul creditelor instrumentului european de vecinătate și de parteneriat destinate cooperării transfrontaliere, provenite de la rubrica 4 din perspectivele financiare (Acordul Interinstituțional 2006/C 139/01), sunt deblocate.

(4)   În cazul în care țările partenere nu au semnat convenția de finanțare sau în cazul deciziei Comisiei de a încheia programul operațional comun înainte de data de expirare prevăzută, se aplică următoarea procedură:

(a)

pentru creditele instrumentului european de vecinătate și de parteneriat destinate cooperării transfrontaliere, provenite de la rubrica 1 B din perspectivele financiare (Acordul Interinstituțional 2006/C 139/01), sumele prevăzute pentru angajamentele anuale ulterioare ale programului operațional comun respectiv sunt utilizate în cadrul Fondului European de Dezvoltare Regională (FEDER), conform procedurilor menționate la articolul 9 alineatul (10) din Regulamentul (CE) nr. 1638/2006;

(b)

pentru creditele instrumentului european de vecinătate și de parteneriat destinate cooperării transfrontaliere, provenite de la rubrica 4 din perspectivele financiare (Acordul Interinstituțional 2006/C 139/01), sumele prevăzute pentru angajamentele anuale ulterioare ale programului operațional comun respectiv sunt utilizate pentru a finanța alte programe sau proiecte eligibile în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1638/2006.

Articolul 45

Păstrarea documentelor

Autoritatea de gestionare comună și diferiții beneficiari și parteneri ai proiectelor trebuie să păstreze timp de șapte ani de la efectuarea plății soldului programului sau al fiecărui proiect toate documentele legate de programul operațional comun și de proiect, în special rapoartele și documentele justificative, conturile și documentele contabile, precum și orice alt document referitor la finanțarea programului operațional comun (inclusiv, pentru autoritatea de gestionare comună, integralitatea documentelor referitoare la selecție și la contracte) sau a fiecărui proiect.

Articolul 46

Încheierea programului

(1)   Un program operațional comun este considerat încheiat după efectuarea următoarelor operațiuni:

(a)	finalizarea tuturor contractelor încheiate în cadrul acestui program;

(b)	plata sau rambursarea soldului final;

(c)	deblocarea creditelor de către Comisie.

(2)   Încheierea programului operațional comun nu afectează dreptul Comisiei de a aplica, după caz, corecții financiare ulterioare în privința autorității de gestionare comună sau a beneficiarilor proiectelor, dacă suma finală eligibilă a programului sau a proiectelor ar trebui revizuită în urma unor controale efectuate după data încheierii.

CAPITOLUL VII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 47

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 310, 9.11.2006, p. 1.

(2)  Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară, JO C 139, 14.6.2006, p. 1.

(3)  JO L 248, 16.9.2002, p. 1.

(4)  JO L 357, 31.12.2002, p. 1.

---

10.8.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 210/26

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 952/2007 AL COMISIEI

din 9 august 2007

de anulare a înregistrării unei denumiri înregistrate în registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate Newcastle Brown Ale (IGP)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (1), în special articolul 12 alineatul (1),

întrucât:

(1)	În conformitate cu articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 și în temeiul articolului 17 alineatul (2) din regulamentul menționat, cererea Regatului Unit de anulare a înregistrării denumirii „Newcastle Brown Ale” a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2).

(2)	Ținând cont de faptul că nu a fost notificată nicio declarație de opoziție, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, înregistrarea acestei denumiri trebuie, prin urmare, anulată.

(3)	În lumina acestor elemente, denumirea trebuie, prin urmare, eliminată din „Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate”.

(4)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru indicațiile geografice și denumirile de origine protejate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Înregistrarea denumirii care figurează în anexa la prezentul regulament se anulează.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 93, 31.3.2006, p. 12. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 (JO L 363, 20.12.2006, p. 1).

(2)  JO C 280, 18.11.2006, p. 13.

---

---

10.8.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 210/28

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 953/2007 AL COMISIEI

din 9 august 2007

de stabilire a restituirilor la export pentru siropuri și alte produse din sectorul zahărului exportate în aceeași stare

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 318/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului (1), în special articolul 33 alineatul (2) paragraful al doilea,

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 32 din Regulamentul (CE) nr. 318/2006, diferența dintre prețurile pe piața mondială ale produselor menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (c), (d) și (g) din regulamentul menționat anterior și prețurile acestor produse pe piața comunitară poate fi acoperită de o restituire la export.

(2)	Având în vedere situația existentă în prezent pe piață în sectorul zahărului, trebuie stabilite restituiri la export în conformitate cu normele și cu anumite criterii prevăzute la articolele 32 și 33 din Regulamentul (CE) nr. 318/2006.

(3)	Articolul 33 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 318/2006 prevede că restituirea poate fi diferențiată în funcție de destinație atunci când acest lucru este justificat de situația pieței mondiale sau de exigențele specifice ale anumitor piețe.

(4)

Se pot acorda restituiri numai pentru produsele autorizate să circule liber în Comunitate și care îndeplinesc condițiile din Regulamentul (CE) nr. 951/2006 din 30 iunie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 318/2006 în ceea ce privește schimburile cu țările terțe în sectorul zahărului (2).

(5)

Restituirile la export pot fi instituite pentru a acoperi disparitățile de competitivitate dintre exporturile din Comunitate și cele din țările terțe. Produsele comunitare exportate spre destinații apropiate și spre anumite țări terțe care acordă un tratament preferențial la import se găsesc în prezent într-o poziție concurențială foarte avantajoasă. În consecință, este necesară eliminarea restituirilor la export pentru aceste destinații.

(6)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a zahărului,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)   Produsele care beneficiază de restituirile la export prevăzute la articolul 32 din Regulamentul (CE) nr. 318/2006 și valorile acestor restituiri sunt specificate în anexa la prezentul regulament numai dacă îndeplinesc condițiile cerute la alineatul (2) al prezentului articol.

(2)   Pentru a fi eligibile pentru o restituire în temeiul alineatului (1), produsele trebuie să îndeplinească cerințele pertinente stabilite la articolele 3 și 4 din Regulamentul (CE) nr. 951/2006.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 10 august 2007.

---

(1)  JO L 58, 28.2.2006, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 247/2007 al Comisiei (JO L 69, 9.3.2007, p. 3).

(2)  JO L 178, 1.7.2006, p. 24. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2031/2006 (JO L 414, 30.12.2006, p. 43).

---

---

10.8.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 210/30

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 954/2007 AL COMISIEI

din 9 august 2007

de modificare a ratelor de restituire aplicabile anumitor produse din sectorul zahărului exportate sub formă de mărfuri care nu sunt incluse în anexa I la tratat

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 318/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului (1), în special articolul 33 alineatul (2) litera (a) și alineatul (4),

întrucât:

(1)	Ratele de restituire aplicabile începând cu 20 iulie 2007 produselor enumerate în anexă, exportate sub formă de mărfuri care nu sunt incluse în anexa I la tratat, au fost stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 851/2007 al Comisiei (2).

(2)	Aplicarea normelor și a criteriilor menționate de Regulamentul (CE) nr. 851/2007 informațiilor deținute în prezent de Comisie duce la modificarea ratelor de restituire la export care se aplică în prezent, după cum se indică în anexa la prezentul regulament,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Ratele de restituire stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 851/2007 se modifică după cum se indică în anexă.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 10 august 2007.

---

(1)  JO L 58, 28.2.2006, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 247/2007 al Comisiei (JO L 69, 9.3.2007, p. 3).

(2)  JO L 188, 20.7.2007, p. 7.

---

---

10.8.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 210/32

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 955/2007 AL COMISIEI

din 9 august 2007

stabilind ratele de restituire aplicabile anumitor produse din sectorul cerealelor și orezului, exportate sub formă de mărfuri care nu sunt incluse în anexa I la tratat

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1784/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 privind organizarea comună a piețelor în sectorul cerealelor (1), în special articolul 13 alineatul (3),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1785/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 privind organizarea comună a pieței orezului (2), în special articolul 14 alineatul (3),

întrucât:

(1)

Articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1784/2003 și articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1785/2003 prevăd că diferența dintre cotațiile sau prețurile de pe piața mondială pentru produsele enumerate la articolul 1 al fiecăruia dintre aceste regulamente și prețurile din cadrul Comunității poate fi acoperită printr-o restituire la export.

(2)

Regulamentul nr. 1043/2005 al Comisiei din 30 iunie 2005 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 3448/93 al Consiliului în ceea ce privește sistemul de acordare a restituirilor la export pentru anumite produse agricole exportate sub formă de mărfuri care nu sunt incluse în anexa I la tratat, precum și criteriile de stabilire a cuantumurilor sumelor respective (3) precizează produsele pentru care trebuie stabilită rata de restituire ce se va aplica în cazul în care aceste produse sunt exportate sub forma mărfurilor enumerate în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1784/2003 sau în anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 1785/2003, după caz.

(3)	În conformitate cu prevederile articolului 14 primul alineat din Regulamentul (CE) nr. 1043/2005, rata de restituire la 100 kg pentru fiecare dintre produsele de bază respective se stabilește lunar.

(4)

Angajamentele asumate în privința restituirilor care pot fi acordate pentru exportul produselor agricole înglobate în anumite mărfuri care nu sunt incluse în anexa I la tratat pot fi compromise prin stabilirea în avans a unor rate ridicate de restituire. Este așadar necesar ca în asemenea situații să fie luate măsuri asigurătorii, fără a evita totuși încheierea de contracte pe termen lung. Stabilirea unor rate de restituire specifice pentru stabilirea în avans a restituirii este o măsură care asigură atingerea acestor variate obiective.

(5)

Având în vedere acordul dintre Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii privind exporturile pastelor făinoase către Statele Unite ale Americii, aprobată prin Decizia 87/482/CEE a Consiliului (4), este necesară diferențierea restituirilor pentru mărfurile care intră sub incidența codurilor NC 1902 11 00 și 1902 19 conform destinației lor.

(6)

Având în vedere articolul 15 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1043/2005, trebuie stabilită o rată redusă de restituire la export, având în vedere suma aplicabilă restituirii pentru producție, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 1722/93 al Comisiei (5) pentru produsele de bază respective folosite în timpul perioadei respective de fabricare a mărfurilor.

(7)

Băuturile spirtoase sunt considerate mai puțin sensibile la prețul cerealelor utilizate pentru fabricarea lor. Cu toate acestea, Protocolul 19 la Actul de aderare a Regatului Unit al Marii Britanii, a Irlandei și a Danemarcei prevede că trebuie stabilite măsurile necesare pentru facilitarea folosirii cerealelor comunitare pentru fabricarea băuturilor spirtoase obținute din cereale. În consecință, este necesară adaptarea ratei de restituire aplicată cerealelor exportate sub formă de băuturi spirtoase.

(8)	Comitetul de gestionare a cerealelor nu a emis un aviz în termenul stabilit de președinte,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Ratele de restituire aplicabile produselor de bază enumerate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1043/2005 și în articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1784/2003 sau în articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1785/2003 și exportate sub forma mărfurilor enumerate în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1784/2003, respectiv în anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 1785/2003, vor fi stabilite după cum se indică în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 10 august 2007.

---

(1)  JO L 270, 21.10.2003, p. 78. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1154/2005 al Comisiei (JO L 187, 19.7.2005, p. 11).

(2)  OJ L 270, 21.10.2003, p. 96. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 797/2006 al Comisiei (JO L 144, 31.5.2006, p. 1).

(3)  JO L 172, 5.7.2005, p. 24. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 447/2007 (JO L 106, 24.4.2007, p. 31).

(4)  JO L 275, 29.9.1987, p. 36.

(5)  JO L 159, 1.7.1993, p. 112. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1584/2004 (JO L 280, 31.8.2004, p. 11).

---

---

10.8.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 210/36

---

DECIZIA COMISIEI

din 9 august 2007

privind anumite măsuri de protecție contra febrei aftoase din Regatul Unit și de abrogare a Deciziei 2007/552/CE

[notificată cu numărul C(2007) 3901]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2007/554/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 89/662/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1989 privind controalele veterinare aplicabile în schimburile intracomunitare în vederea realizării pieței interne (1), în special articolul 9 alineatul (4),

având în vedere Directiva 90/425/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind controalele veterinare și zootehnice aplicabile în schimburile intracomunitare cu anumite animale vii și produse în vederea realizării pieței interne (2) în special articolul 10 alineatul (4),

întrucât:

(1)	În Regatul Unit a fost declarată apariția unor focare de febră aftoasă.

(2)	Situația febrei aftoase din Regatul Unit poate pune în pericol siguranța șeptelului din alte state membre prin schimburile comerciale cu animale biungulate vii și prin punerea pe piață și a unora dintre produsele acestora.

(3)

Regatul Unit a luat măsuri în cadrul Directivei 2003/85/CE a Consiliului din 29 septembrie 2003 privind măsurile comunitare de combatere a febrei aftoase, de abrogare a Directivei 85/511/CEE și a Deciziilor 89/531/CEE și 91/665/CEE și de modificare a Directivei 92/46/CEE (3) și a introdus măsuri suplimentare în zonele afectate.

(4)	Situația bolii din Regatul Unit impune necesitatea consolidării măsurilor de control pentru combaterea febrei aftoase, luate de Regatul Unit.

(5)

Astfel, referitor la Decizia 2007/552/CE din 6 august 2007 privind măsurile provizorii de protecție contra febrei aftoase din Regatul Unit (4), este necesar să fie determinate, cu titlu de măsură permanentă, zonele cu risc sporit și cele cu risc scăzut din statele membre afectate și să se interzică expedierea animalelor susceptibile din zonele cu risc sporit și cele cu risc scăzut, precum și a produselor provenite de la animalele din zonele cu risc sporit. Decizia trebuie să prevadă, de asemenea, normele aplicabile în cazul expedierii din zonele respective a produselor care nu prezintă riscuri și care fie au fost obținute, înaintea impunerii restricțiilor, din materii prime provenite din afara zonelor restricționate, fie au făcut obiectul unei tratări care s-a dovedit a fi eficientă în privința inactivării virusului febrei aftoase.

(6)

Stabilirea dimensiunii zonelor de risc determinate depinde în mod direct de rezultatele procesului de depistare a eventualelor contacte cu exploatațiile agricole infectate și ia în considerare posibilitatea punerii în aplicare a unui număr suficient de controale privind circulația animalelor și a produselor. În acest moment, pe baza informațiilor furnizate de Regatul Unit, întregul teritoriu al Marii Britanii trebuie să fie definit în continuare ca zonă cu risc sporit.

(7)

Interdicția privind expedierea trebuie să fie aplicată numai în cazul produselor provenite de la animale din speciile susceptibile și care provin sau sunt obținute din animalele din zonele cu risc sporit prezentate în anexa I. Interdicția respectivă nu trebuie să afecteze tranzitul prin aceste zone al produselor care provin de la sau sunt obținute din animalele din alte zone.

(8)	Directiva 64/432/CEE a Consiliului (5) se referă la problemele legate de sănătatea animală care afectează schimburile intracomunitare cu bovine și porcine.

(9)	Directiva 91/68/CEE a Consiliului (6) se referă la condițiile de sănătate animală care reglementează schimburile intracomunitare de ovine și caprine.

(10)

Directiva 92/65/CEE a Consiliului din 13 iulie 1992 de definire a cerințelor de sănătate animală care reglementează schimburile și importurile în Comunitate de animale, material seminal, ovule și embrioni care nu se supun, în ceea ce privește cerințele de sănătate animală, reglementărilor comunitare speciale prevăzute în anexa A capitolul I la Directiva 90/425/CEE (7), se referă, printre altele, la schimburile cu alte biungulate și cu material seminal, ovule și embrioni de ovine și caprine și embrioni de porcine.

(11)

Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (8) se referă, printre altele, la condițiile de sănătate pentru producerea și comercializarea cărnii proaspete, a cărnii tocate, a cărnii separate mecanic, a preparatelor din carne, a vânatului de crescătorie, a produselor din carne, inclusiv stomacuri, vezici și intestine tratate și a produselor lactate.

(12)

Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman (9), se referă, printre altele, la aplicarea mărcii de sănătate pentru alimentele de origine animală.

(13)

Directiva 2002/99/CE a Consiliului din 16 decembrie 2002 de stabilire a normelor de sănătate animală care reglementează producția, prelucrarea, distribuția și introducerea produselor de origine animală destinate consumului uman (10) prevede unei tratări specifice a produselor din carne care să asigure inactivarea virusului febrei aftoase în produsele de origine animală.

(14)

Decizia 2001/304/CE a Comisiei din 11 aprilie 2001 privind marcarea și utilizarea unor produse animale în legătură cu Decizia 2001/172/CE referitoare la unele măsuri de protecție contra febrei aftoase în Regatul Unit (11) se referă la o marcă de sănătate specifică care trebuie aplicată anumitor produse de origine animală care vor fi limitate la piața națională.

(15)

Directiva 92/118/CEE a Consiliului (12) stabilește condițiile de sănătate publică și animală care reglementează schimburile și importurile în Comunitate de produse care nu intră sub incidența condițiilor menționate, stabilite de reglementările comunitare specifice prevăzute la anexa A capitolul I la Directiva 89/662/CEE și, în ceea ce privește agenții patogeni, la Directiva 90/425/CEE.

(16)

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman (13) prevede o serie de tratări ale subproduselor animale destinate să inactiveze virusul febrei aftoase.

(17)	Directiva 88/407/CEE a Consiliului (14) stabilește cerințele de sănătate animală aplicabile în schimburile intracomunitare și la importul de material seminal congelat de animale domestice din specia bovină.

(18)	Directiva 89/556/CEE a Consiliului (15) se referă la condițiile de sănătate animală care reglementează schimburile intracomunitare și importurile de embrioni de animale domestice din specia bovină provenind din țări terțe.

(19)	Directiva 90/429/CEE a Consiliului (16) stabiliește cerințele de sănătate animală care se aplică schimburilor intracomunitare și importurilor de material seminal de animale domestice din specia porcină.

(20)	Directiva 90/426/CEE a Consiliului (17) se referă la condițiile de sănătate animală care reglementează circulația și importul de ecvidee provenind din țări terțe.

(21)	Decizia 90/42/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind anumite cheltuieli în domeniul veterinar (18) prevede un mecanism de acordare a unor compensații exploatațiilor agricole afectate pentru pierderile înregistrate în urma aplicării măsurilor de control.

(22)

Deoarece produsele medicamentoase prevăzute în Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare (19), în Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (20) și în Directiva 2001/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 aprilie 2001 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind aplicarea bunelor practici clinice în cazul efectuării de studii clinice pentru evaluarea produselor medicamentoase de uz uman (21), nu se mai încadrează în domeniul de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002, acestea trebuie să fie scutite de aplicarea restricțiilor stabilite prin prezenta decizie.

(23)

Articolul 6 din Decizia 2007/275/CE a Comisiei din 17 aprilie 2007 privind listele animalelor și produselor care trebuie să facă obiectul unor controale la punctele de control la frontieră, în temeiul Directivelor 91/496/CEE și 97/78/CE ale Consiliului (22), prevede o derogare de la controalele veterinare pentru anumite produse ce conțin produse animale. Este necesar să se permită expedierea unor astfel de produse din zonele cu risc sporit, în cadrul unui regim de certificare simplificată.

(24)	Celelalte state membre, în afara Regatului Unit, trebuie să sprijine măsurile de combatere a bolii adoptate în zonele afectate, asigurându-se că animale susceptibile vii nu sunt expediate către acele zone.

(25)	Situația va fi reexaminată la reuniunea Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală programată la data de 23 august 2007 și măsurile vor fi adaptate, dacă este cazul.

(26)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Animale vii

(1)   Fără a aduce atingere măsurilor luate de Regatul Unit în cadrul Directivei 2003/85/CE, în special stabilirea unei zone de control temporar conform articolului 7 alineatul (1) și a unei interdicții de circulație așa cum se menționează la articolul 7 alineatul (3) din această directivă, Regatul Unit se asigură că sunt îndeplinite condițiile stabilite la alineatele (2)-(7) din articolul respectiv.

(2)   Niciun animal viu din speciile bovină, ovină, caprină și porcină și alte biungulate nu se deplasează între zonele enumerate la anexa I și anexa II.

(3)   Niciun animal viu din speciile bovină, ovină, caprină și porcină și alte biungulate nu este expediat din zonele enumerate la anexa I și anexa II și nu este transportat prin zonele enumerate la anexa I și anexa II.

(4)   Prin derogare de la alineatul (3), autoritățile competente din Regatul Unit pot autoriza tranzitul direct și neîntrerupt al animalelor biungulate prin zonele enumerate la anexa I și anexa II, pe drumurile și căile feroviare principale.

(5)   Certificatele de sănătate prevăzute în Directiva 64/432/CEE pentru bovinele și porcinele vii și în Directiva 91/68/CEE pentru ovinele și caprinele vii și care însoțesc animalele expediate din zone ale teritoriului Regatului Unit care nu sunt enumerate la anexa I și anexa II către alte state membre, conțin următorul text:

(6)   Certificatele de sănătate care însoțesc biungulatele, altele decât cele acoperite de certificatele la care se referă alineatul (5), expediate din zone ale teritoriului Regatului Unit care nu sunt enumerate la anexa I și anexa II către alte state membre, conțin următorul text:

(7)   Animalele însoțite de un certificat de sănătate animală la care se referă alineatele (5) și (6) pot fi transportate către alte state membre numai după notificarea adresată cu trei zile înainte de transportare de autoritatea veterinară locală din Regatul Unit autorităților veterinare centrale și locale ale statelor membre de destinație.

Articolul 2

Carne

(1)   În cadrul prezentului articol, termenul „carne” include „carnea proaspătă”, „carnea tocată”, „carnea separată mecanic” și „preparatele din carne”, astfel cum sunt definite la punctele 1.10, 1.13, 1.14 și 1.15 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

(2)   Regatul Unit nu expediază carnea din speciile bovină, ovină, caprină și porcină și alte biungulate provenind sau obținută din animale care provin din zonele enumerate la anexa I.

(3)   Carnea care nu poate fi expediată din Regatul Unit, în conformitate cu dispozițiile prezentei decizii, se marchează în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2002/99/CE sau în conformitate cu Decizia 2001/304/CE.

(4)   Interdicția prevăzută la alineatul (2) nu se aplică în cazul cărnii care poartă marca de sănătate în conformitate cu capitolul III din secțiunea I a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 854/2004, sub rezerva următoarelor condiții:

(a)	carnea a fost identificată cu precizie, a fost transportată și depozitată de la data producerii sale separat de carnea supusă interdicției, în conformitate cu dispozițiile prezentei decizii, de a fi expediată în afara zonelor enumerate la anexa I;

(b)

carnea îndeplinește una dintre condițiile următoare: (i) a fost obținută înainte de 15 iulie 2007; sau (ii) provine din animale care au fost crescute în afara zonelor enumerate la anexa II cu cel puțin 90 de zile înaintea sacrificării și care au fost sacrificate în afara acelorași zone sau care, în cazul cărnii obținute din vânat sălbatic al unor specii susceptibile de febră aftoasă, au fost vânate în afara zonelor enumerate la anexa II.

(5)   Controlul respectării condițiilor enumerate la alineatele (3) și (4) este efectuat de autoritatea veterinară competentă, sub supravegherea autorităților veterinare centrale.

(6)   Interdicțiile prevăzute la alineatul (2) nu sunt aplicabile cărnii proaspete obținute din animale crescute în afara zonelor enumerate la anexa I și anexa II și transportate prin derogare de la articolul 1 alineatele (2) și (3) în mod direct și sub control oficial în mijloace de transport închise ermetic către un abator situat în zonele enumerate la anexa I, în afara zonei de protecție, pentru a fi imediat sacrificate.

Această carne poate fi introdusă pe piață în zonele enumerate în anexa I și anexa II numai dacă se conformează următoarelor condiții:

(a)	toată carnea este marcată în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2002/99/CE sau în conformitate cu Decizia 2001/304/CE;

(b)	abatorul este supus unui control veterinar riguros;

(c)	carnea proaspătă este identificată cu claritate și transportată și depozitată separat de carnea care poate fi expediată în afara Regatului Unit.

Controlul respectării condițiilor enumerate în primul paragraf este efectuat de autoritatea veterinară competentă, sub supravegherea autorităților veterinare centrale.

Autoritățile veterinare centrale comunică celorlalte state membre și Comisiei o listă a unităților pe care au aprobat-o în vederea aplicării dispozițiilor din acest alineat.

(7)   Interdicțiile prevăzute la alineatul (2) nu sunt aplicabile cărnii proaspete obținute în secții de tranșare situate în zonele enumerate la anexa I, cu următoarele condiții:

(a)	numai carnea proaspătă, astfel cum este descrisă la alineatul (4) litera (b), va fi prelucrată în această unitate, în aceeași zi. Se vor efectua curățarea și dezinfectarea după prelucrarea oricărei cărni care nu îndeplinește această cerință;

(b)	toată carnea poartă marca de sănătate în conformitate cu capitolul III al secțiunii I din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 854/2004;

(c)	unitatea de tranșare este supusă unui control veterinar riguros;

(d)	carnea proaspătă este identificată cu claritate și transportată și depozitată separat de carnea care nu poate fi expediată în afara zonelor enumerate la anexa I.

Controlul respectării condițiilor enumerate în primul paragraf este efectuat de autoritatea veterinară competentă, sub supravegherea autorităților veterinare centrale.

Autoritățile veterinare centrale comunică celorlalte state membre și Comisiei o listă a unităților pe care au aprobat-o în vederea aplicării dispozițiilor din acest alineat.

(8)   Carnea expediată din Regatul Unit către celelalte state membre este însoțită de un certificat oficial, care conține următorul text:

Articolul 3

Produse din carne

(1)   Regatul Unit nu expediază produse de carne, inclusiv stomacuri, vezici și intestine tratate ale animalelor din speciile bovină, ovină, caprină și porcină și alte biungulate („produse din carne”) provenind din acele zone enumerate la anexa I sau preparate folosind carne obținută din animale provenind din zonele respective.

(2)   Interdicția prevăzută la alineatul (1) nu se aplică în cazul produselor din carne care poartă marca de sănătate în conformitate cu capitolul III din secțiunea I a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 854/2004, sub rezerva respectării următoarelor condiții:

(a)	produsele din carne au fost identificate cu precizie și au fost transportate și depozitate de la data producerii lor separat de produsele din carne supuse interdicției, în conformitate cu dispozițiile prezentei decizii, de a fi expediate în afara zonelor enumerate la anexa I;

(b)	produsele din carne îndeplinesc una dintre condițiile următoare: (i) sunt obținute din carnea la care se referă articolul 2 alineatul (4) litera (b); sau (ii) au fost supuse măcar uneia din tratările relevante stabilite pentru febra aftoasă în partea 1 a anexei III la Directiva 2002/99/CE.

Controlul respectării condițiilor enumerate în primul paragraf este efectuat de autoritatea veterinară competentă, sub supravegherea autorităților veterinare centrale.

Autoritățile veterinare centrale comunică celorlalte state membre și Comisiei o listă a unităților pe care au aprobat-o în vederea aplicării dispozițiilor din acest alineat.

(3)   Produsele din carne expediate din Regatul Unit către celelalte state membre sunt însoțite de un certificat oficial, care conține următorul text:

(4)   Prin derogare de la alineatul 3, este suficient, în cazul produselor din carne care respectă cerințele alineatului (2) și care au fost prelucrate într-o unitate ce a adoptat sistemul privind analiza riscurilor și punctele de control decisiv (HACCP), precum și o procedură standard controlabilă, garantând că normele aplicabile tratării sunt îndeplinite și înregistrate, că respectarea condițiilor prevăzute pentru tratare, stabilite la litera (b) punctul (ii) alineatul (2) primul paragraf este menționată în documentul comercial care însoțește transportul, validat în conformitate cu articolul 9 alineatul (1).

(5)   Prin derogare de la alineatul (3), este suficient, în cazul produselor din carne tratate termic, în conformitate cu litera (b) punctul (ii) alineatul (2) primul paragraf, în containere sigilate ermetic pentru a asigura o conservare de lungă durată, ca un document comercial specificând tratarea termică aplicată să însoțească produsele în cauză.

Articolul 4

Lapte

(1)   Regatul Unit nu expediază lapte destinat sau nu consumului uman provenind din zonele enumerate la anexa I.

(2)   Interdicția prevăzută la alineatul (1) nu se aplică laptelui obținut de la animalele din zonele enumerate în anexa I și care a făcut obiectul unei tratări în conformitate cu:

(a)	Partea A a anexei IX la Directiva 2003/85/CE, în cazul în care laptele este destinat consumului uman; sau

(b)	Partea B din anexa IX la Directiva 2003/85/CE, în cazul în care laptele nu este destinat consumului uman sau este destinat hrănirii animalelor din speciile susceptibile de febra aftoasă.

(3)   Interdicția prevăzută la alineatul (1) nu se aplică laptelui preparat în incinta unităților situate în zonele enumerate la anexa I, sub rezerva următoarelor condiții:

(a)	tot laptele utilizat în unități trebuie fie să se supună condițiilor prevăzute la alineatul (2), fie să provină de la animale crescute și mulse în afara zonelor enumerate la anexa I;

(b)	unitatea este supusă unui control veterinar riguros;

(c)	laptele trebuie să fie identificat cu claritate și transportat și depozitat separat de laptele și produsele lactate care nu sunt eligibile să fie expediate în afara zonelor enumerate la anexa I;

(d)

transportul laptelui crud, provenind de la exploatațiile agricole situate în afara zonelor enumerate la anexa I, către unitățile situate în zonele enumerate la anexa I este efectuat în vehicule care au fost curățate și dezinfectate în prealabil și care nu au avut niciun contact ulterior cu exploatațiile agricole din zonele menționate la anexa I, deținând animale din speciile susceptibile de febra aftoasă.

Controlul respectării condițiilor enumerate în primul paragraf este efectuat de autoritatea veterinară competentă, sub supravegherea autorităților veterinare centrale.

Autoritățile veterinare centrale comunică celorlalte state membre și Comisiei o listă a unităților pe care au aprobat-o în vederea aplicării dispozițiilor din acest alineat.

(4)   Laptele expediat din Regatul Unit către celelalte state membre este însoțit de un certificat oficial, care conține următorul text:

(5)   Prin derogare de la alineatul (4), este suficient, în cazul laptelui care respectă cerințele alineatului (2) și care a fost tratat într-o unitate ce a adoptat sistemul HACCP, precum și o procedură standard controlabilă, garantând că normele aplicabile tratamentului sunt îndeplinite și înregistrate, că respectarea condițiilor respective este menționată în documentul comercial care însoțește transportul, validat în conformitate cu articolul 9 alineatul (1).

(6)   Prin derogare de la alineatul (4), este suficient, în cazul laptelui care respectă cerințele alineatului 2 litera (a) sau (b) și care a fost tratat termic în containere sigilate ermetic pentru a asigura o conservare de lungă durată, ca un document comercial specificând tratarea termică aplicată să însoțească laptele.

Articolul 5

Produse lactate

(1)   Regatul Unit nu expediază produse lactate destinate sau nu consumului uman provenind din zonele enumerate la anexa I.

(2)   Interdicțiile stabilite la alineatul (1) nu se aplică produselor lactate:

(a)	obținute înainte de 15 iulie 2007; sau

(b)	preparate din lapte conformându-se dispozițiilor articolului 4 alineatul (2) sau (3); sau

(c)	destinate exportului într-o țară terță, unde condițiile de import permit unor astfel de produse să fie supuse unui tratament, altul decât acelea prevăzute la articolul 4 alineatul (2) care garantează inactivarea virusului febrei aftoase.

(3)   Fără a aduce prejudiciu capitolului II din secțiunea IX la anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004, interdicțiile stabilite la alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică următoarelor produse lactate destinate consumului uman:

(a)

produse lactate obținute din lapte cu un pH controlat mai mic de 7,0 și supuse unui tratament termic la o temperatură de cel puțin 72 °C timp de cel puțin 15 secunde, pe baza faptului că acest tratament nu a fost necesar pentru produsele finite, ale căror ingrediente se conformează condițiilor zoosanitare corespunzătoare prevăzute la articolele 2, 3 și 4 din prezenta decizie;

(b)

produse lactate obținute din lapte crud de bovine, ovine sau caprine care s-au aflat cel puțin 30 de zile într-o exploatație situată într-o zonă enumerată la anexa I, în centrul unui cerc cu raza de cel puțin 10 km unde nu s-a constatat niciun focar de febră aftoasă în decursul a 30 de zile anterioare datei de producere a laptelui crud, și care sunt supuse unui proces de maturare în decursul a cel puțin 90 de zile în care pH-ul a rămas la un nivel mai mic de 6,0 în întreaga substanță, iar crusta a fost tratată cu acid citric 0,2 %, imediat înainte de împachetare sau ambalare.

(4)   Interdicțiile stabilite la alineatul (1) nu se aplică produselor lactate preparate în incinta clădirilor situate în zonele enumerate la anexa I în temeiul următoarelor condiții:

(a)	tot laptele utilizat în unitate se supune fie condițiilor prevăzute la articolul 4 alineatul (2), fie provine de la animale crescute în afara zonelor enumerate la anexa I;

(b)	toate produsele lactate utilizate pentru obținerea produselor finale fie se conformează condițiilor stabilite la alineatul (2) litera (a) sau (b) sau la alineatul (3), fie sunt făcute din lapte obținut de la animale care cresc în afara zonelor enumerate la anexa I;

(c)	unitatea este supusă unui control veterinar riguros;

(d)	produsele lactate sunt clar identificate, transportate și depozitate separat de laptele si produsele lactate care nu sunt eligibile să fie expediate în afara zonelor menționate la anexa I.

Respectarea condițiilor stabilite la primul paragraf se verifică de către autoritatea veterinară competentă, sub responsabilitatea autorităților veterinare centrale.

Autoritățile centrale veterinare comunică celorlalte state membre și Comisiei o listă a unităților pe care le-au aprobat în scopul aplicării prezentului alineat.

(5)   Interdicțiile stabilite la alineatul (1) nu se aplică produselor lactate preparate în unități situate în afara zonelor enumerate la anexa I, din lapte obținut înainte de 15 iulie 2007, sub rezerva că produsele lactate respective sunt clar identificate, transportate și depozitate separat de produsele lactate care nu sunt eligibile pentru expediere în afara zonelor în cauză.

(6)   Produsele lactate expediate din Regatul Unit către celelalte state membre sunt însoțite de un certificat oficial care poartă următoarea mențiune:

(7)   Prin derogare de la alineatul (6), este suficient, în cazul produselor lactate care respectă cerințele alineatului (2) literele (a) și (b) și ale alineatelor (3) și (4) și care au fost tratate într-o unitate ce a adoptat sistemul HACCP, precum și o procedură operațională standard verificabilă, garantând că normele aplicabile tratării sunt îndeplinite și înregistrate, că respectarea cerințelor respective este menționată în documentul comercial care însoțește marfa, avizat în conformitate cu articolul 9 alineatul (1).

(8)   Prin derogare de la alineatul (6), este suficient, în cazul produselor lactate care respectă cerințele alineatului (2) litera (a) și (b) și ale alineatelor (3) și (4) și care au fost tratate termic în containere sigilate ermetic pentru a asigura o conservare de lungă durată, ca un document comercial specificând tratamentul termic aplicat să însoțească laptele.

Articolul 6

Material seminal, ovule și embrioni

(1)   Regatul Unit nu expediază material seminal, ovule și embrioni de bovine, ovine, caprine și porcine și alte biongulate („material seminal, ovule și embrioni”) din zonele enumerate la anexa I și anexa II.

(2)   Interdicțiile stabilite la alineatul (1) nu se aplică:

(a)	materialului seminal, ovulelor și embrionilor produse înainte de 15 iulie 2007;

(b)

materialului seminal congelat de bovine și porcine și embrionilor de bovine importați în Regatul Unit în conformitate cu condițiile prevăzute prin Directivele 88/407/CEE, 90/429/CEE și respectiv 89/556/CEE și care, de la introducerea lor în Regatul Unit, au fost depozitate și transportate separat de materialul seminal și de embrionii care nu sunt eligibili să fie expediați în conformitate cu alineatul (1).

Înainte de expedierea materialului seminal, autoritățile centrale veterinare comunică celorlalte state membre și Comisiei o listă a centrelor și echipelor aprobate în scopul aplicării prezentului alineat.

(3)   Certificatul de sănătate prevăzut la Directiva 88/407/CEE și însoțind materialul seminal congelat de bovine expediat din Regatul Unit către celelalte state membre poartă următoarea mențiune:

(4)   Certificatul de sănătate prevăzut prin Directiva 90/429/CEE și însoțind materialul seminal congelat de porcine expediat din Regatul Unit către celelalte state membre poartă următoarea mențiune:

(5)   Certificatul de sănătate prevăzut prin Directiva 89/556/CEE și însoțind embrionii de bovine, expediați din Regatul Unit către celelalte state membre, poartă următoarea mențiune:

Articolul 7

Piei

(1)   Regatul Unit nu expediază piei tăbăcite și netăbăcite de bovine, ovine, caprine și porcine și alte biungulate („piei”) din zonele enumerate la anexa I.

(2)   Interdicțiile stabilite la alineatul (1) nu se aplică pieilor care:

(a)	au fost produse în Regatul Unit înainte de 15 iulie 2007; sau

(b)	sunt în conformitate cu cerințele prevăzute la punctul 2 litera (c) sau (d) din Partea A la capitolul VI din anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 1774/2002; sau

(c)

au fost produse în afara zonelor enumerate la anexa I în conformitate cu condițiile stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 și, din momentul introducerii pe teritoriul Regatului Unit, au fost depozitate și transportate separat de pieile neeligibile pentru expediere în temeiul alineatului (1).

Pieile tratate se separă de cele netratate.

(3)   Regatul Unit asigură că pieile care urmează să fie expediate către celelalte state membre sunt însoțite de un certificat oficial care poartă următoarea mențiune:

(4)   Prin derogare de la alineatul (3), este suficient, în cazul pieilor care respectă cerințele de la punctul 1 literele (b)-(e) din partea A la capitolul VI din anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 1774/2002, să fie însoțite de un document comercial care să specifice conformitatea cu cerințele respective.

(5)   Prin derogare de la alineatul (3), este suficient, în cazul pieilor care respectă cerințele de la punctul 2 literele (c) sau (d) din partea A la capitolul VI din anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 1774/2002, ca documentul comercial care însoțește marfa, avizat în temeiul articolului 9 alineatul (1) să specifice conformitatea cu cerințele respective.

Articolul 8

Alte produse animale

(1)   Regatul Unit nu expediază produse animale de bovine, ovine, caprine, porcine sau alte biungulate care nu sunt menționate la articolele 2-7, produse după 15 iulie 2007, provenind din zonele enumerate la anexa I sau obținute de la animale provenind din zonele enumerate la anexa I.

Regatul Unit nu expediază bălegar și gunoi de grajd de bovine, ovine, caprine și porcine și alte biungulate provenind din zonele enumerate la anexa I.

(2)   Interdicțiile stabilite la alineatul (1) primul paragraf nu se aplică:

(a)

produselor animale care: (i) au fost supuse unui tratament termic: — cu o valoare Fo de 3,00 sau mai mare, într-un container ermetic sigilat; sau — care permite atingerea unei temperaturi la centru de cel puțin 70 °C; sau (ii) au fost produse în afara zonelor enumerate la anexa I în conformitate cu condițiile stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 și, din momentul introducerii pe teritoriul Regatului Unit, au fost depozitate și transportate separat de produsele animale neeligibile pentru expediere în temeiul alineatului (1);

(b)

sângelui și produselor din sânge, astfel cum sunt definite la punctele 4 și 5 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 care au fost supuse cel puțin unuia din tratamentele prevăzute la punctul 3 litera (a) punctul (ii) din partea A la capitolul IV din anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 1774/2002, urmate de un control al eficienței, sau care au fost importate în temeiul părții A din capitolul IV din anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 1774/2002;

(c)	unturii și grăsimilor topite care au fost supuse tratării termice prevăzute la punctul 2 litera (d) punctul (iv) din partea B la capitolul IV din anexa VII la Regulamentul (CE) nr. 1774/2002;

(d)	intestinelor de animale care corespund condițiilor din partea A la capitolul 2 din anexa I la Directiva 92/118/CEE și care au fost curățate, raclate și fie au fost sărate, înălbite sau uscate, urmate de etape pentru a preveni recontaminarea intestinelor;

(e)	lânii de oaie, părului de rumegătoare și părului de porc care au au făcut obiectul unei spălări industriale sau au fost obținuți din tăbăcire sau din lâna de oaie, părul de rumegătoare și părul de porc netratate care sunt bine ambalați în stare uscată;

(f)	hranei pentru animale de companie care respectă cerințele prevăzute la punctele 2, 3 și 4 din partea B la capitolul II din anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 1774/2002;

(g)	produselor compuse care nu mai sunt tratate ulterior conținând produse de origine animală pe baza faptului că tratamentul nu a fost necesar pentru produsele finale ale căror ingrediente se conformează condițiilor privind sănătatea animală corespunzătoare, prevăzute la prezenta decizie;

(h)	trofeelor de vânat în conformitate cu punctele 1, 3 sau 4 din partea A la capitolul VII din anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 1774/2002;

(i)	produselor animale ambalate destinate utilizării pentru diagnosticarea in vitro, ca reactivi de laborator;

(j)	produselor medicinale astfel cum sunt definite prin Directiva 2001/83/CE, produselor medicinale veterinare astfel cum sunt definite prin Directiva 2001/82/CE și produselor medicinale de investigație astfel cum sunt definite prin Directiva 2001/20/CE.

(3)   Regatul Unit se asigură ca produsele animale menționate la alineatul (2) care urmează să fie expediate statelor membre să fie însoțite de un certificat oficial care poartă următoarea mențiune:

(4)   Prin derogare de la alineatul (3), este suficient, în cazul produselor menționate la alineatul (2) literele (b), (c) și (d), ca respectarea condițiilor prevăzute pentru tratare, stabilite în documentul comercial cerut în conformitate cu legislația comunitară corespunzătoare, este avizată în conformitate cu articolul 9 alineatul (1).

(5)   Prin derogare de la alineatul (3), este suficient, în cazul produselor menționate la alineatul (2) litera (e), să fie însoțite de un document comercial stabilind fie fabrica de spălare, fie originea din tăbăcire sau respectarea condițiilor prevăzute la punctele 1 și 4 din partea A la capitolul VIII din anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 1774/2002.

(6)   Prin derogare de la alineatul (3), este suficient, în cazul produselor menționate la alineatul (2) literele (g) și (f) și care au fost prelucrate într-o unitate ce a adoptat sistemul HACCP, precum și o procedură standard controlabilă, garantând că ingredientele pretratate se conformează condițiilor privind sănătatea animală corespunzătoare prevăzute la prezenta decizie, că acest lucru este menționat în documentul comercial care însoțește marfa, avizat în conformitate cu articolul 9 alineatul (1).

(7)   Prin derogare de la alineatul (3), este suficient, în cazul produselor menționate la alineatul (2) literele (i) și (j), să fie însoțite de un documentul comercial care atestă că produsele sunt destinate a fi utilizate pentru diagnosticare in vitro, ca reactivi de laborator sau ca produse medicinale, sub rezerva că produsele poartă, în mod clar, mențiunea „a se utiliza exclusiv pentru diagnosticarea in vitro” sau „a se utiliza exclusiv pentru laborator” sau ca „produse medicinale”.

(8)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (3), este suficient, în cazul produselor compuse care îndeplinesc condițiile stabilite la articolul 6 alineatul (1) din Decizia 2007/275/CE a Comisiei, ca acestea să fie însoțite de un document comercial care să poarte următoarea mențiune:

Articolul 9

Certificare

(1)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, autoritățile competente din Regatul Unit se asigură că documentul comercial cerut de legislația comunitară pentru schimburile comerciale intracomunitare este vizat prin anexarea unei copii a certificatului oficial care să indice că:

(a)

produsele în cauză au fost obținute: (i) printr-un proces de producție care a fost controlat și găsit în conformitate cu cerințele corespunzătoare ale legislației comunitare în domeniul sănătății animale și capabil să distrugă virusul febrei aftoase; sau (ii) din materiale preprocesate care au fost certificate corespunzător; și

(b)	au fost instituite dispoziții pentru a evita posibila recontaminare cu virusul febrei aftoase după tratare.

Această certificare a procesului de producție poartă o trimitere la prezenta decizie, este valabilă de zile, indică data expirării și poate fi înnoită după inspecția unității.

(2)   În cazul produselor destinate vânzării cu amănuntul către consumatorul final, autoritățile competente ale Regatului Unit pot autoriza ca loturi grupate de produse animale, altele decât carnea proaspătă, carnea tocată, carnea separată mecanic și preparatele din carne, fiecare putând fi expediată în conformitate cu prezenta decizie, să fie însoțite de un document comercial vizat prin anexarea unei copii a unui certificat veterinar oficial care să confirme că:

(a)	localurile de expediere dispun de un sistem care să garanteze că bunurile vor fi expediate numai dacă se poate demonstra, prin dovezi documentare, conformitatea cu prezenta decizie; și

(b)	sistemul menționat la litera (a) fost controlat și considerat satisfăcător.

Certificarea respectivă de verificare a sistemului de trasabilitate conține o trimitere la prezenta decizie, este valabilă 30 de zile, indică data expirării și poate fi înnoită numai după ce unitatea a fost inspectată cu rezultate satisfăcătoare.

Autoritățile competente din Regatul Unit comunică celorlalte state membre și Comisiei o listă a unităților pe care le-au aprobat în scopul aplicării prezentului alineat.

Articolul 10

Curățare și dezinfectare

(1)   Regatul Unit se asigură că vehiculele utilizate pentru transportul animalelor vii în zonele enumerate la anexa I și anexa II sunt curățate și dezinfectate după fiecare transport, precum și că aceste operații de curățare și dezinfectare sunt consemnate în temeiul articolului 12 alineatul (2) litera (d) din Directiva 64/432/CEE.

(2)   Regatul Unit se asigură că gestionarii punctelor de ieșire din Regatul Unit se asigură că roțile vehiculelor care părăsesc Regatul Unit sunt dezinfectate.

Articolul 11

Anumite produse scutite

Restricțiile instituite prin articolele 3, 4, 5 și 8 nu se aplică expedierii din zonele enumerate la anexa I a produselor animale menționate la articolele respective, dacă produsele respective:

(a)	nu au fost produse în Regatul Unit și au rămas în ambalajul original care indică țara de origine a produselor; sau

(b)

au fost produse într-o unitate aprobată, situată în zonele enumerate la anexa I, din produse preprocesate care nu provin din zonele respective, care: (i) au fost, de la intrarea pe teritoriul Regatului Unit, transportate, depozitate și prelucrate separat de produsele care nu pot sunt eligibile pentru a fi expediate în afara zonelor menționate în anexa I; (ii) sunt însoțite de un document comercial sau certificat oficial, astfel cum se prevede prin prezenta decizie.

Articolul 12

Ecvidee

(1)   Regatul Unit se asigură că ecvideele expediate din zonele enumerate la anexa I către alte zone ale teritoriului propriu sau al altui stat membru sunt însoțite de un certificat de sănătate, care să fie conform modelului din anexa C la Directiva 90/426/CEE.

(2)   Certificatul de sănătate animală care însoțește ecvideele expediate din Regatul Unit către alt stat membru după cum este prevăzut la alineatul (1) conține următoarea mențiune:

Articolul 13

Măsuri care trebuie să fie adoptate de către statele membre, altele decât Regatul Unit

(1)   Statele membre, altele decât Regatul Unit, se vor asigura că nu expediază animale vii din speciile susceptibile în zonele enumerate la anexa I.

(2)   Fără a aduce prejudicii dispozițiilor prevăzute în articolul 6 din Decizia 90/424/CEE a Consiliului și măsurilor care deja au fost adoptate de statele membre, statele membre, altele decât Regatul Unit, adoptă toate măsurile de precauție necesare cu privire la animalele susceptibile expediate din Regatul Unit între 15 iulie și 6 august 2007, inclusiv izolarea și inspecția clinică, dacă este cazul împreună cu testarea în laborator în vederea depistării și a eliminării infecției cu virusul febrei aftoase și, dacă este cazul, măsurile prevăzute la articolul 4 din Directiva 2003/85/CE.

Articolul 14

Cooperarea dintre statele membre

Statele membre cooperează în procesul de control al bagajelor personale ale pasagerilor călătorind din zonele enumerate la anexa I și în cadrul campaniilor de informare vizând prevenirea introducerii produselor de origine animală pe teritoriul statelor membre, altele decât Regatul Unit.

Articolul 15

Punere în aplicare

Statele membre modifică măsurile pe care le aplică schimburilor comerciale pentru a asigura conformitatea lor cu prezenta decizie. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Articolul 16

Decizia 2007/552/CE a Comisiei se abrogă.

Articolul 17

Prezenta decizie se aplică de la data de 25 august 2007.

Articolul 18

Destinatari

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

---

(1)  JO L 395, 30.12.1989, p. 13. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2004/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 157, 30.04.2004, p. 33; versiune corectată, JO L 195, 2.6.2004, p. 12).

(2)  JO L 224, 18.08.1990, p. 29. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2002/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 315, 19.11.2002, p. 14).

(3)  JO L 306, 22.11.2003, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin prin Directiva 2006/104/CE (JO L 363, 20.12.2006, p. 352).

(4)  JO L 206, 7.8.2007, p. 10.

(5)  JO 121, 29.7.1964, p. 1977/64. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/104/CE.

(6)  JO L 46, 19.2.1991, p. 19. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/104/CE.

(7)  JO L 268, 14.9.1992, p. 54. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2007/265/CE a Comisiei (JO L 114, 1.5.2007, p. 17).

(8)  JO L 139, 30.4.2004, p. 55; versiune corectată, JO L 226, 25.6.2004, p. 22. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului (JO L 363, 20.12.2006, p. 1).

(9)  JO L 139, 30.4.2004, p. 206, versiune corectată, JO L 226, 25.6.2004, p. 83. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului.

(10)  JO L 18, 23.01.2003, p. 11.

(11)  JO L 104, 13.4.2001, p. 6. Decizie, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2002/49/CE (JO L 21, 24.1.2002, p. 30).

(12)  JO L 62, 15.3.1993, p. 49. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 445/2004 al Comisiei (JO L 72, 11.3.2004, p. 60).

(13)  JO L 273, 10.10.2002, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 829/2007 al Comisiei (JO L 191, 21.7.2007, p. 1).

(14)  JO L 194, 22.7.1988, p. 10. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2006/16/CE a Comisiei (JO L 11, 17.1.2006, p. 21).

(15)  JO L 302, 19.10.1989, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2006/60/CE a Comisiei (JO L 31, 3.2.2006, p. 24).

(16)  JO L 224, 18.8.1990, p. 62. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1).

(17)  JO L 224, 18.8.1990, p. 42. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/104/CE.

(18)  JO L 224, 18.8.1990, p. 19.

(19)  JO L 311, 28.11.2001, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2004/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 136, 30.4.2004, p. 58).

(20)  JO L 311, 28.11.2001, p. 67. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1901/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 378, 27.12.2006, p. 1).

(21)  JO L 121, 1.5.2001, p. 34. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1901/2006 al Parlamentului European și al Consiliului.

(22)  JO L 116, 4.5.2007, p. 9.

---

---

---