21.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 190/1

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 215/2002 (2), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă asupra importurilor de feromolibden originare din Republica Populară Chineză, care intră sub incidența codului NC 7202 70 00 (denumit în continuare „produsul în cauză”). Nivelul taxei antidumping este 22,5 %.

(2)

Prin Decizia 2006/714/CE (3), Comisia a suspendat pentru o perioadă de nouă luni taxa antidumping definitivă instituită prin Regulamentul (CE) nr. 215/2002 asupra importurilor de produs în cauză originare din RPC.

(3)

Decizia de suspendare a taxei antidumping definitive instituite prin Regulamentul (CE) nr. 215/2002 a fost adoptată în conformitate cu dispozițiile articolului 14 alineatul (4) din regulamentul de bază, care prevede că, în interesul Comunității, măsurile antidumping pot fi suspendate în cazul în care condițiile pieței s-au schimbat temporar, în așa fel încât este improbabil ca prejudiciul să reapară în urma suspendării, și cu condiția ca industria comunitară să fi avut posibilitatea să își formuleze comentariile și ca aceste comentarii să fi fost luate în considerare.

(4)

În Decizia 2006/714/CE, Comisia a concluzionat că este improbabil ca prejudiciul cauzat de importurile produsului în cauză originare din RPC să reapară în urma suspendării, datorită schimbării temporare a condițiilor pieței și, în special, nivelului ridicat al prețurilor practicate pentru produsul în cauză pe piața comunitară, care era cu mult superior nivelului prejudiciabil constatat în cursul anchetei inițiale, precum și datorită presupusului dezechilibru dintre cererea și oferta de produs în cauză.

(5)

Prin Decizia 2006/714/CE, Comisia s-a angajat să supravegheze evoluția importurilor și a prețurilor pentru produsul în cauză și să abroge suspendarea în cazul în care se reiau importurile de cantități mari din produsul în cauză din RPC la prețuri de dumping și se aduce, prin urmare, un prejudiciu industriei comunitare.

(6)

La 31 octombrie 2006, s-a inițiat o reexaminare intermediară completă ex officio printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (4), având în vedere că totalitatea elementelor de probă de care dispunea Comisia indicau modificarea într-o asemenea măsură a condițiilor pe baza cărora măsurile în vigoare fuseseră instituite, încât măsurile în vigoare nu mai erau adecvate, și că anumite modificări păreau să aibă un caracter durabil.

(7)

Articolul 14 alineatul (4) din regulamentul de bază prevede că, în interesul Comunității, măsurile antidumping pot fi suspendate pentru o perioadă de nouă luni și că suspendarea poate fi prelungită cu o perioadă suplimentară, care nu depășește un an, în cazul în care Consiliul decide astfel, la propunerea Comisiei.

(8)

De la suspendarea măsurii, nu s-a înregistrat nicio modificare a situației prezentate la considerentele 5-10 din Decizia 2006/714/CE cu privire la importurile și prețurile produsului în cauză. Au fost importate în CE doar cantități nesemnificative de feromolibden originare din RPC.

(9)

În ceea ce privește reexaminarea intermediară completă ex officio, se reamintește faptul că aceasta trebuie să se încheie în termen de 15 luni de la data inițierii sale, și anume până la 31 ianuarie 2008.

(10)

Având în vedere că situația de pe piața comunitară nu s-a modificat în urma suspendării taxei antidumping în octombrie 2006 și că reexaminarea intermediară nu s-a încheiat încă, se consideră adecvată prelungirea suspendării măsurilor în vigoare în conformitate cu articolul 14 alineatul (4) din regulamentul de bază. Pe baza principiului general al caracterului previzibil al fluxurilor de importuri și în așteptarea rezultatelor reexaminării intermediare în desfășurare, s-a ajuns la concluzia că suspendarea măsurilor în vigoare ar trebui prelungită până la 31 ianuarie 2008, și anume până la data-limită pentru încheierea reexaminării intermediare. Nu s-a constatat existența unor indicații potrivit cărora prelungirea suspendării nu ar fi în interesul Comunității.

(11)

În conformitate cu articolul 14 alineatul (4) din regulamentul de bază, Comisia a informat industria comunitară cu privire la intenția sa de prelungire a suspendării măsurilor antidumping în vigoare. Industriei comunitare i s-a acordat posibilitatea de a înainta observații, dar observațiile acesteia nu au modificat concluzia potrivit căreia situația a rămas astfel cum a fost prezentată în Decizia 2006/714/CE.

(12)

Prin urmare, Comisia consideră că sunt îndeplinite toate cerințele pentru prelungirea suspendării taxei antidumping instituite asupra produsului în cauză, în conformitate cu articolul 14 alineatul (4) din regulamentul de bază. În consecință, suspendarea taxei antidumping instituite prin Regulamentul (CE) nr. 215/2002 trebuie prelungită până la 31 ianuarie 2008.

(13)

Comisia va supraveghea evoluția importurilor și a prețurilor produsului în cauză. În cazul reluării, în orice moment, a importurilor de cantități mari de produs în cauză la prețuri de dumping din RPC și al prejudicierii, în consecință, a industriei comunitare, Comisia va propune restabilirea taxei antidumping prin abrogarea prezentei suspendări,

21.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 190/3

(1)

Regulamentul (CE) nr. 3223/94 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a sumelor forfetare la import din țările terțe, pentru produsele și termenele menționate în anexa acestuia.

(2)

În conformitate cu criteriile menționate anterior, sumele forfetare la import trebuie stabilite la nivelurile prevăzute în anexa la prezentul regulament,

21.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 190/5

(1)

Regulamentul (CE) nr. 341/2007 al Comisiei (3) deschide și prevede modul de gestionare a contingentelor tarifare și instituie un sistem de licențe de import și certificate de origine pentru usturoi și alte produse agricole importate din țări terțe.

(2)

Cantitățile pentru care importatorii tradiționali și noii importatori au depus cereri de licență „A” în cursul primelor cinci zile lucrătoare din luna iulie 2007, în temeiul articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 341/2007, depășesc cantitățile disponibile pentru produsele originare din China și orice alte țări cu excepția Chinei și Argentinei.

(3)

Prin urmare, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1301/2006, este necesar să se stabilească în ce măsură pot fi aprobate cererile de licență „A” trimise Comisiei până la 15 iulie 2007 în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 341/2007,

21.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 190/7

(1)

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 enumeră persoanele, grupurile și entitățile cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice în conformitate cu regulamentul menționat anterior.

(2)

La 9 iulie 2007, Comitetul pentru sancțiuni al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a decis modificarea listei persoanelor, grupurilor și entităților cărora ar trebui să li se aplice înghețarea fondurilor și a resurselor economice. Prin urmare, este necesar ca anexa I să fie modificată în consecință,

21.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 190/10

(1)

Valorile prețurilor reprezentative și ale taxelor suplimentare aplicabile la importul de zahăr alb, zahăr brut și de anumite siropuri pentru anul de comercializare 2006/2007 au fost stabilite de Regulamentul (CE) nr. 1002/2006 al Comisiei (3). Aceste prețuri și taxe au fost modificate ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 710/2007 al Comisiei (4).

(2)

Datele de care dispune în prezent Comisia duc la modificarea valorilor respective, în conformitate cu regulile și normele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 951/2006,

21.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 190/12

(1)

Articolul 2 litera (e) din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (Tratatul Euratom) prevede garantarea de către Comunitatea Europeană a Energiei Atomice („Comunitatea”), prin controale adecvate, a faptului că utilizarea materialelor nucleare nu este deturnată spre alte scopuri decât cele cărora le sunt destinate.

(2)

Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare (CPPNM) a fost adoptată în 1979 și a intrat în vigoare în 1987. La 27 iunie 2006, 118 state și Comunitatea sunt părți semnatare ale CPPNM. Toate statele membre sunt părți semnatare ale CPPNM.

(3)

La 4 iulie 2005, sub auspiciile AIEA, a fost convocată o conferință cu rolul de a adopta anumite modificări, în conformitate cu articolul 20 din CPPNM. Actul final privind modificările aduse CPPNM a fost semnat, în numele Comunității, de către Comisie, la 8 iulie 2005.

(4)

Curtea de Justiție a Comunităților Europene („Curtea de Justiție”) (1) a statuat că participarea statelor membre la CPPNM este compatibilă cu dispozițiile Tratatului Euratom numai dacă, în ceea ce privește prerogativele și competențele sale, Comunitatea ca atare este parte semnatară a CPPNM la același nivel cu statele membre și, de asemenea, dacă anumite angajamente asumate în cadrul CPPNM pot fi puse în aplicare, în cazul în care Comunitatea este implicată, numai printr-o asociere strânsă între Comunitate și statele membre, atât în faza de negocieri și de încheiere a acestora, cât și în cea de îndeplinire a angajamentelor asumate.

(5)

De asemenea, Curtea de Justiție a confirmat că articolul 2 litera (e) din Tratatul Euratom conferă Comunității sarcina de a garanta, prin controale adecvate, că utilizarea materialelor nucleare nu este deturnată spre alte scopuri decât cele cărora le sunt destinate, fără a face vreo diferențiere privind natura unor astfel de deturnări și împrejurările în care s-ar produce, și că însăși expresia „măsuri de control” utilizată în tratat pentru a caracteriza dispozițiile capitolului VII are un domeniu de aplicare mai larg decât simpla substituire a unei destinații diferite de cea declarată de către un utilizator de materiale nucleare. În consecință, în conformitate cu hotărârea Curții de Justiție, ea include și măsuri de protecție fizică (2). În Hotărârea 1/78, Curtea de Justiție a statuat și asupra faptului că dispozițiile privind urmărirea penală și extrădarea se referă la aspecte care țin de competența statelor membre (3).

(6)

În conformitate cu articolul 18 alineatul (4) din CPPNM, la data la care devine parte semnatară a convenției, Comunitatea trebuie să comunice depozitarului o declarație care să indice care articole din CPPNM nu i se aplică. Declarația respectivă este anexată la prezenta decizie.

(7)

Articolul 7 din CPPNM solicită fiecărei părți aplicarea în cazul anumitor infracțiuni a unor sancțiuni adecvate, care țin seama de gravitatea faptelor. Se înțelege că prezenta dispoziție lasă la latitudinea părților alegerea naturii, a tipului și a gravității sancțiunilor care urmează să fie adoptate. În special, dispoziția nu dispune ca părțile să pedepsească prin sancțiuni penale faptele descrise de aceasta. În consecință, articolul 7 se aplică Comunității cel puțin într-o anumită măsură.

(8)

În consecință, ar trebui aprobată aderarea Comunității la Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare și a facilităților nucleare, modificată,

21.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 190/15

(1)

Mandatul membrilor comitetului consultativ al Agenției pentru aprovizionarea Euratom a expirat la 28 martie 2007.

(2)

Este necesar să se procedeze la numirea membrilor comitetului pentru perioada cuprinsă între 29 martie 2007 și 28 martie 2009, ținând seama de candidaturile prezentate de către guvernele statelor membre,

21.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 190/18

(1)

După ce s-au depus plângeri în legătură cu un ajutor acordat în favoarea Bavaria Film GmbH (denumit în continuare „BAV”), Comisia a inițiat procedura oficială de investigare în 23 iulie 2003. Răspunsul Germaniei la inițierea procedurii oficiale de investigare a fost înaintat prin scrisoarea datată 20 octombrie 2003; firmele concurente și alte părți interesate nu au comentat acest răspuns. La 3 mai 2005, Comisia a solicitat informații pe care Germania le-a furnizat prin scrisoarea datată 1 iulie 2005. În urma unei ședințe din 12 octombrie 2005, Germania a furnizat în 9 noiembrie 2006 și în 21 noiembrie 2006 informații suplimentare.

(2)

În 1999 s-a început construcția unui studio de filmare care corespunde cerințelor moderne (denumit în continuare „studio”) pe terenul BAV. Pe acest teren se află sediul BAV, studiourile Geiselgasteig din statul liber Bavaria. Din punctul de vedere al dreptului civil, BAV este o întreprindere producătoare de filme. (2).

(3)

Investiția mai sus menționată s-a efectuat prin intermediul unei societăți, Bayerische Filmhallen GmbH (denumită în continuare „BFH”).

(4)

Capitalul social al BFH a fost de 50 000 EUR, acționari sunt LfA Förderbank Bayern (denumită în continuare „LfA”) cu 49 %, persoana privată Lothar Wedel (3) cu o participare fiduciară de 21 % și BAV cu o participare de 30 %. Valoarea nominală a participației BAV este de 15 000 EUR. Acțiunile LfA și BAV au fost stabilite pe baza contribuțiilor lor la înființarea BFH.

(5)

Pe lângă depunerea pentru formarea capitalului social, LfA a acordat BFH o subvenție în valoare de 3,8 milioane EUR și un credit (care urmează să fie transformat ulterior într-o subvenție) de 3,1 milioane EUR (4). Cele în total 6,9 milioane EUR urmau să finanțeze costurile totale de construcție pentru noul studio.

(6)

Pe lângă capitalul de bază de 15 000 EUR, BAV a cedat sub formă de comodat în favoarea BFH terenul studioului pentru 25 de ani. După încheierea celor 25 de ani, BAV va deține proprietatea asupra noii clădiri a BFH împreună cu echipamentele specifice, în mod gratuit.

(7)

BAV administrează firma de producție pentru BFH. Conform contractului de gestiune, veniturile din închirierea studioului în primii trei ani din octombrie 1999 până în octombrie 2002 au fost calculate după cum urmează:

(8)

Contractul de gestiune prevede ca după încheierea celor trei ani de pornire, deci odată cu începerea celui de-al patrulea an în octombrie 2002, câștigurile din închirierea studioului nou, scăzând costurile pentru reparații, revizii, asigurări și marketing se va împărți între acționari corespunzător participării acestora la BFH. (7)

În tabelul 2 sunt prezentate încasările efective din cedarea folosinței studioului între 2002 și 2005 și împărțirea acestora:

Tabelul 2

Încasări și cheltuieli 2002-2005

(9)

La începutul procedurii de investigație, Comisia a fost de părere că, având în vedere condițiile în care acționarii au investit în BFH, investițiile LfA pot fi considerate un ajutor în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE, și a avut rezerve în legătură cu compatibilitatea ajutorului cu piața comună. Comisia a avut rezerve în special asupra faptului că participarea LfA la BFH a fost conformă cu principiul investitorului în economia de piață, deoarece BAV și LfA nu au făcut investiția în aceleași condiții. Într-adevăr, LfA a obținut, pentru o investiție în numerar de 6,9 milioane EUR și cumpărarea în numerar a acțiunilor BFH, o cotă parte de 70 % din capitalul inițial al BFH, în timp ce BAV a obținut o cotă parte de 30 % pentru 15 000 EUR și dreptul de folosință a terenului pe perioadă lungă, valoarea terenului fiind estimată la 3 milioane EUR.

(10)

Comisia a argumentat decizia inițierii procedurii prin faptul că LfA este o bancă de stat și investițiile finanțate de aceasta din fonduri de stat ar putea să reprezinte un ajutor necompatibil cu piața comună, ajutor al cărui beneficiar final este BAV.

(11)

Din punctul de vedere al Germaniei finanțarea nu reprezintă un ajutor, deoarece este vorba de o investiție în infrastructură și nicio întreprindere nu este favorizată în mod deosebit. Dacă este vorba totuși de un ajutor, atunci ar fi considerat derogare, conform articolului 87 alineatul (3) litera (d) din Tratatul CE.

(12)

Studioul se închiriază pentru filmări. Conform Germaniei, la închirierea studioului sunt valabile aceleași condiții pentru toți chiriașii, deci și pentru BAV și filialele sale. Acest fapt s-a stabilit și în contractul de administrare al întreprinderii care reglementează gestionarea zonei și administrarea studioului de către BAV. Prin urmare BAV nu este tratată preferențial în concepția Germaniei.

(13)

Germania a prezentat o listă cu filmele produse în acest studio, din care rezultă faptul că mai mult de două treimi din aceste filme au fost produse de către întreprinderi care nu au nici o legătură cu BAV. (8).

(14)

Ca dovadă că nici BAV sau orice alt utilizator al platourilor de filmare nu a fost favorizat, Germania a prezentat în 2005 o listă de prețuri cu chiriile a 25 de studiouri de filmare (cu mărimi între 748 m2 și 4 225 m2), printre altele în Germania, Republica Cehă, Slovacia, Bulgaria, Marea Britanie și Italia. Prețurile chiriilor se află între 0,27 EUR/m2 (Italia) și 4,34 EUR/m2 (Marea Britanie). În 2005 prețul chiriilor pentru noul studio BFH de 3 060 m2 era de 1,02 EUR/m2. Acest preț l-au plătit toți utilizatorii studioului, inclusiv BAV.

(15)

Pentru a îndepărta orice suspiciune de ajutor și pentru a conferi o transparență suplimentară procedurii, Germania a propus următoarea modificare după începerea procesului (numită mai jos „estimare nouă”):

(16)

Măsura inițială, care trebuie verificată, a fost investiția LfA în valoare de 6,9 milioane EUR în noul studio și participarea ei la BFH.

(17)

Cum s-a descris în decizia privind inițierea procedurii, ar putea fi vorba în acest caz despre un ajutor acordat de către stat în favoarea BAV, în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE:

(18)

Germania a pregătit toate modificările pentru aplicarea noii propuneri, a înlăturat toate elementele ulterioare și viitoare de ajutorare și s-a obligat să aplice propunerea, imediat după ce Comisia va lua o decizie.

(19)

LfA va cumpăra partea ei de 30 % de la BFH la un preț de 15 000 EUR. Acest preț a fost prevăzut în contractul de înființare și corespunde exact prețului pe care Bavaria l-a plătit inițial pentru acțiunile ei. Pentru vânzarea acțiunilor ei la BFH nu se favorizează întreprinderea BAV, favorizare care ar putea fi interpretată ca un ajutor. LfA va deține 100 % din acțiuni și prin urmare va obține 100 % din veniturile BFH.

(20)

În viitor BAV va încasa anual de la BFH costurile de gestiune conform „cheltuielilor reale”. Conform declarațiilor pe care Germania le-a făcut în noiembrie 2006, costurile anuale din 2006 se ridică la 106 405 EUR. Costurile reale sunt calculate și facturate anual și verificate de către un expert independent. Se va asigura că BAV să fie plătită numai pentru serviciile reale prestate, astfel încât o compensație excesivă să fie exclusă. În acest fel nu se creează un avantaj pentru BAV sub forma unor plăți compensatorii excesive pentru administrare, care ar putea fi interpretate ca ajutor.

(21)

Până în 2024 BFH plătește BAV o arendă corespunzătoare pieței pentru teren. Aceasta corespunde unui procentaj de 5 % din valoarea terenului conform unui evaluator independent (10). Aceasta poate fi considerată o arendă normală în condițiile pieței, cât timp garantează BAV o rentă corespunzătoare pentru proprietatea ei funciară. BFH nu va achita arenda lunar numerar, ci despăgubirea de utilizare plus dobânzi va fi amânată. (11) Se asigură ca BAV să fie plătită numai pentru utilizarea terenului, astfel încât o compensație excesivă să fie exclusă.

(22)

În 2024, după 25 de ani, un evaluator independent va evalua din nou valoarea de piață a studioului; BAV poate achiziționa noul studio de la BFH la acel preț și dacă este cazul, să calculeze arenda corespunzătoare plus dobânzile. Dacă valoarea studioului în 2024 depășește cerințele acumulate BAV, BAV va achita diferența. Prin urmare se exclude faptul că BAV beneficiază de vreun fel de avantaj la achiziționarea studioului (12). Astfel se poate stabili că noua propunere asigură faptul că BAV nu beneficiază de niciun avantaj din funcționarea studioului în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE și prin urmare se exclude în viitor un posibil ajutor de stat în avantajul BAV. BAV va renunța la partea ei de 30 % și va factura BFH costurile reale de administrare ale noului studio și arendarea imobilului. În afară de acestea, după 25 de ani, BAV va trebui să plătească un preț corespunzător pieței pentru achiziționarea locului de producție. Inițial s-a prevăzut că proprietatea imobilului BFH împreună cu dotări să treacă după 25 de ani fără despăgubiri în proprietatea BAV.

(23)

Tabelele 1 și 2 oglindesc plățile pe care BAV le-a obținut din 1999 până în 2005. Plățile se pot împărți în două categorii: compensația pentru cheltuieli de întreprindere și participarea la profit, stabilită de BAV. Acestea se pot cuprinde după cum urmează:

Tabelul 4

Plăți către BAV – Compensații și profit

(24)

Plățile pe care BAV le-a obținut pentru administrarea locurilor de producție (a se vedea rândul C respectiv detaliile în rândurile D și E ale tabelului 4) oglindesc pe o parte cheltuielile reale și pe cealaltă plățile forfetare stabilite în contractul de administrare a firmei. Aceste plăți se află chiar și în „anii de vârf” 2000 și 2004, atunci când plățile către BAV erau în valoare de 103 000 EUR, sub valoarea detaliată a costurilor planificate, care prevedeau pentru 2006 o valoare de peste 106 405 EUR (a se vedea tabelul 3) și nu au adus un avantaj impropriu BAV.

(25)

Participarea la profit a BAV a fost gândită ca o compensație pentru utilizarea terenului. Aceste plăți se află sub valoarea pieței pentru arendarea terenurilor, care la ora actuală se află la 183 500 EUR pe an (a se vedea alineatul 15).

(26)

Din tabelul 4 rezultă că la adunarea tuturor veniturilor BAV (din administrare și profituri, a se vedea rândul 1) suma tuturor plăților, pe care BAV le-a obținut din 1999 până în 2005, se află sub valoarea pieței pentru utilizarea terenului (care la ora actuală se află la 183 500 EUR pe an). Aceasta se datorează planului inițial, conform căruia proprietatea noului imobil BFH împreună cu dotări să treacă după 25 de ani în proprietatea BAV, fără despăgubiri, ceea ce ar fi constituit un avantaj „adițional” pentru BAV. Însă propunerea nouă prevede ca BAV să achiziționeze studioul la un preț corespunzător pieței. Din toate rezultă că BAV nu a obținut niciun avantaj în perioada 1999-2005 din acea măsură în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

(27)

Prin urmare se poate stabili că BAV nu a obținut ajutor de stat în legătură cu funcționarea noului studio.

(28)

Pe lângă o plată excesivă pentru administrarea studioului (a se vedea tabelul 4 mai sus) pe care ar fi putut să o obțină BAV, aceasta ar fi putut beneficia și de un tratament privilegiat.

(29)

După informațiile Germaniei cele mai multe filme au fost produse de firme care nu au nicio legătură cu BAV (13). Germania a confirmat că BAV nu are nici un privilegiu în ce privește accesul la studio. În afara de aceasta toți producătorii de filme au putut folosi studioul în aceleași condiții și la același preț ca și BAV și pot face acest lucru și în continuare. Comisia a fost asigurată că BAV este în același fel tratată ca și ceilalți concurenți și nu a beneficiat, respectiv nu beneficiază, de un tratament privilegiat, astfel încât la utilizarea studioului nu a fost și nici nu va fi favorizată în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

(30)

La principiul investitorului în economia de piață, la care se face referire în decizia privind inițierea procedurii, se reține că LfA și BAV nu au investit în aceleași condiții în BFH, iar aceasta s-a considerat ca ajutor în favoarea BAV. Noua propunere se referă la această problemă prin faptul că LfA devine unica proprietară a BFH. Noua propunere prevede că veniturile BFH, care facturează tuturor utilizatorilor studioului prețuri de piață, aparțin 100 % LfA și toate distribuirile de profit sunt virate către LfA. În cele din urmă, în 2024 LfA va obține pentru vânzarea studioului un preț corespunzător pieței. La prima vedere se pleacă de la faptul că investițiile LfA în BFH sunt în concordanță cu principiul economic de piață al investitorului privat.

(31)

Pe baza acestor considerații, Comisia stabilește că măsura care trebuie verificată din noua propunere nu reprezintă o favorizare a BAV și din această cauză nici nu reprezintă un ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE,

21.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 190/25

(1)

Decizia 90/424/CEE stabilește procedurile de reglementare a contribuțiilor financiare comunitare pentru măsuri veterinare specifice, inclusiv măsuri tehnice sau științifice. Decizia prevede întreprinderea de către Comunitate sau sprijinirea statelor membre de către aceasta în întreprinderea acțiunilor tehnice și științifice necesare dezvoltării legislației comunitare în domeniul veterinar, precum și pentru dezvoltarea învățământului sau formării în acest domeniu.

(2)

Conform raportului Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (AESA) privind tendințele și sursele zoonozei, a agenților zoonotici și a rezistenței antimicrobiene în cadrul Comunității în 2005 (2), au fost raportate în 22 de state membre un total de 194 695 cazuri de campylobacterioză în rândul oamenilor. Carnea de pui broiler este considerată ca fiind cea mai obișnuită sursă de infecție. Au fost raportate până la 66,4 % eșantioane pozitive de pui broiler. În rândul efectivelor de pui broiler au fost declarate pozitive 0,2 până la 86 % de eșantioane.

(3)

În plus, conform raportului AESA, în 2005, au fost semnalate un total de 168 929 de cazuri de salmoneloză umană în 22 de state membre. Nivelurile obișnuite de contaminare a cărnii proaspete de pui variază între 4 și 10 %, procentaj ce corespunde nivelurilor celor mai ridicate în rândul tuturor produselor alimentare analizate.

(4)

În raportul său, AESA precizează, de asemenea, că o proporție relativ mare de izolate de Campylobacter și de Salmonella provenind de la animale și din alimente ar fi rezistente la antimicrobienii utilizați în mod curent în tratamentul bolilor umane. Această situație se întâlnește, în special în cazul rezistenței la fluoroquinolonă în izolatele de Campylobacter care provin de la păsări, dintre care 94 % au fost declarate ca rezistente la ciprofloxacină. Toxiinfecțiile alimentare cauzate de aceste bacterii rezistente reprezintă un risc deosebit pentru om datorită unui posibil eșec terapeutic.

(5)

În conformitate cu Decizia 2005/636/CE a Comisiei din 1 septembrie 2005 privind o contribuție financiară a Comunității pentru realizarea, în statele membre, a unui studiu de referință privind răspândirea Salmonella spp. în rândul puilor broiler Gallus gallus  (3), au fost colectate informații comparabile cu privire la răspândirea Salmonellei în aceste efective. Cu toate acestea, este foarte dificil, în absența unei supravegheri armonizate, să comparăm prevalența Campylobacter în efectivele de pui broiler și în carnea de pui și a Salmonella în carnea de pui provenind de la diferite state membre.

(6)

În conformitate cu articolul 5 din Directiva 2003/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind monitorizarea zoonozelor și a agenților zoonotici, de modificare a Deciziei 90/424/CEE a Consiliului și de abrogare a Directivei 92/117/CEE a Consiliului (4), programele coordonate de supraveghere pot fi stabilite, în special când se constată, la nivelul statelor membre, nevoi specifice de evaluare a riscurilor și de stabilire a unor valori de referință care se raportează la zoonoze și la agenții zoonotici.

(7)

În colaborare cu AESA, experții științifici au elaborat specificații tehnice pentru un studiu de referință privind monitorizarea armonizată a Campylobacter în rândul efectivelor de pui broiler. În 2006, au fost organizate pentru personalul de laborator formări privind metodele de detectare a Campylobacter în rândul acestor efective de pui broiler în toate statele membre, iar în 2007 sunt programate formări în ceea ce privește metoda de enumerare a Campylobacter în cazul carcaselor.

(8)

Grupul operativ al AESA însărcinat cu colectarea informațiilor privind zoonozele a adoptat, în cadrul reuniunii sale din 16 și 17 octombrie 2006, raportul privind specificațiile tehnice propuse în vederea unui program coordonat de monitorizare a Salmonella și Campylobacter în rândul efectivelor de pui broiler în UE (5).

(9)

La 20 februarie 2007, grupul operativ a adoptat, de asemenea, un raport care include o propunere pentru un program armonizat de monitorizare a rezistenței antimicrobiene a Salmonella la păsări (Gallus gallus), curcani și porci, precum și a Campylobacter jejuni și C. coli la puii broiler (6). Raportul conține recomandări privind armonizarea sistemului de monitorizare și a metodologiei de realizare a testelor de sensibilitate.

(10)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (3) și anexa II B din Directiva 2003/99/CE, ar trebui stabilite modalitățile detaliate de monitorizare a rezistenței antimicrobiene a Campylobacter jejuni și a Campylobacter coli în rândul păsărilor. În vederea stabilirii acestor norme trebuie culese informații. În consecință, testarea rezistenței antimicrobiene ar trebui inclusă în studiu în vederea colectării informațiilor necesare.

(11)

Ținând cont de numărul crescut de cazuri de salmoneloză și de campylobacterioză la oameni, importanța puilor broiler și carnea acestora ca sursă de infecție și preocuparea în creștere privind dezvoltarea rezistenței antimicrobiene, trebuie culese, în statele membre, informații comparabile asupra frecvenței Campylobacter la puii broiler și în carnea acestora, precum și Salmonella în carnea puilor broiler pentru a putea evalua necesitatea, fezabilitatea, costurile și avantajele introducerii de măsuri de control la nivel comunitar.

(12)

Acest studiu trebuie să furnizeze informațiile tehnice necesare dezvoltării legislației veterinare comunitare, inclusiv privind utilizarea de antimicrobiene în programele de combatere a zoonozelor la păsări. Având în vedere importanța culegerii informațiilor comparabile privind răspândirea, în statele membre, a Salmonella și Campylobacter în rândul puilor broiler și carnea acestora și rezistența antimicrobiană a Campylobacter la puii broiler, statelor membre ar trebui să li se acorde o contribuție financiară pentru punerea în aplicare a cerințelor specifice ale studiului. Ar trebui să se ramburseze 100 % costurile pentru testele de laborator, prin aplicarea unui plafon. Toate celelalte costuri legate de eșantionare, deplasări și administrație nu ar trebui să fie eligibile pentru nicio contribuție financiară din partea Comunității.

(13)

Trebuie acordată o contribuție financiară din partea Comunității condiționată de realizarea studiului în conformitate cu dispozițiile legislației comunitare și respectând anumite alte condiții.

(14)

Trebuie acordată o contribuție financiară din partea Comunității atâta timp cât măsurile prevăzute se realizează în mod eficient și condiționat de furnizarea de către autoritățile competente a tuturor informațiilor necesare în termenele prevăzute de către prezenta decizie.

(15)

Din motive de eficiență administrativă, toate cheltuielile prezentate pentru o contribuție financiară a Comunității trebuie exprimate în euro. În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanțarea politicii agricole comune (7), cursul de schimb pentru cheltuielile efectuate într-o monedă alta decât euro este ultimul curs stabilit de către Banca Centrală Europeană înaintea primei zile din luna în care se statul membru vizat trimite solicitarea.

(16)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

(a)

a Campylobacter spp. în efectivele de pui broiler și rezistența antimicrobiană a acestora; și

(b)

a Campylobacter spp. și a Salmonella spp. în carcasele de pui broiler.

(a)

„efectiv” determină ansamblul de păsări (de exemplu, cele crescute broiler) care au același statut din punct de vedere sanitar, sunt păstrate în aceleași condiții sau în aceeași incintă și care constituie o singură unitate epidemiologică; în cazul păsărilor de curte ținute în spații acoperite, efectivul include toate păsările ce împart același spațiu;

(b)

„lot de sacrificare” determină puii broiler care au fost crescuți în același efectiv și care sunt livrați unui abator într-o singură zi;

(c)

„autoritate competentă” înseamnă autoritatea sau autoritățile unui stat membru desemnate în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 2160/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (8).

(a)

Campylobacter spp. în efectivele de pui broiler și rezistența antimicrobiană a acestora;

(b)

Campylobacter spp. în carcasele de pui broiler;

(c)

Salmonella spp. în carcasele de pui broiler,

(a)

trebuie să fi aibă o experiență dovedită în utilizarea metodelor de testare solicitate;

(b)

trebuie să dispună de un sistem de asigurare a calității în conformitate cu standardul EN/ISO 17025;

(c)

trebuie să se supună unui control al laboratoarelor de referință naționale competente.

(a)

legile, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru punerea în aplicare a studiului intră în vigoare până la 31 decembrie 2007 cel târziu;

(b)

un raport de etapă conținând informațiile enumerate în partea E punctul 1 din anexa I și cuprinzând primele trei luni de studiu este prezentat Comisiei până cel târziu la 31 mai 2008;

(c)

un raport final privind punerea în aplicare a studiului conținând toate informațiile vizate la punctele 1 și 2 din partea E din anexa I, însoțite de documente justificative ale cheltuielilor înregistrate de statele membre privind eșantionarea și analizele, precum și rezultatele obținute în cursul perioadei 1 ianuarie 2008-31 decembrie 2008, este prezentat Comisiei cel târziu la 28 februarie 2009; documentele justificative cu privire la costurile generate trebuie să conțină cel puțin informațiile prevăzute în anexa III;

(d)

studiul trebuie efectiv pus în aplicare.

(a)

20 EUR pentru fiecare test de detectare a Campylobacter și a Salmonella spp.;

(b)

30 EUR pentru fiecare confirmare, speciație și enumerare a izolatelor, de Campylobacter spp. și pentru serotipizarea izolatelor de Salmonella spp.;

(c)

30 EUR pentru testele de rezistență antimicrobiană efectuate pe izolatele de Campylobacter provenind de la efectivele de pui broiler.

21.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 190/38

(1)

La 15 septembrie 2006, Consiliul a adoptat Acțiunea comună 2006/623/PESC (1), care expiră la 31 iulie 2007.

(2)

Echipa de pregătire a MCI/RSUE ar trebui redenumită „echipa de pregătire a BCI/RSUE” în lumina propunerii globale de soluționare a statutului provinciei Kosovo din 26 martie 2007 care instituie un reprezentant civil internațional în Kosovo, care va fi, de asemenea, reprezentantul special al Uniunii Europene și va fi susținut de un birou civil internațional (BCI) în Kosovo, acesta incluzând un reprezentant special al Uniunii Europene.

(3)

Mandatul echipei de pregătire a MCI/RSUE ar trebui modificat și prelungit, astfel încât să expire la 30 noiembrie 2007 sau în termen de 30 de zile după adoptarea unei noi rezoluții a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite (RCSONU) care să înlocuiască RCSONU 1244 și să aprobe numirea unui reprezentant civil internațional, cu condiția ca această nouă rezoluție să fie adoptată înaintea datei de 1 noiembrie 2007.

(4)

Acțiunea comună 2006/623/PESC ar trebui modificată și prelungită în consecință,

1.

Trimiterile la „misiunea civilă internațională”, „MCI” și la „echipa de pregătire a MCI/RSUE” se interpretează ca trimiteri la „biroul civil internațional”, „BCI”, respectiv la „echipa de pregătire a BCI/RSUE”.

2.

La articolul 2 se adaugă următorul punct:

3.

Articolul 4 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Domnul Jonas Jonsson este numit responsabil al echipei de pregătire a BCI/RSUE.”

4.

La articolul 9 alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„Suma de referință destinată acoperirii cheltuielilor cu echipa de pregătire a MCI/RSUE pe perioada cuprinsă între 1 august 2007 și 30 noiembrie 2007 este de 1 875 000 EUR.”

5.

Articolul 14 alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Expiră la 30 noiembrie 2007 sau în termen de 30 de zile de la adoptarea unei RCSONU care înlocuiește RCSONU 1244 și aprobă numirea unui reprezentant civil internațional, cu condiția ca această nouă rezoluție să fie adoptată înaintea datei de 1 noiembrie 2007.”

21.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 190/s3