14.6.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 154/1

---

DIRECTIVA 2007/23/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 23 mai 2007

privind introducerea pe piață a articolelor pirotehnice

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

hotărând în conformitate cu procedura stabilită la articolul 251 din tratat (2),

întrucât:

(1)	Actele cu putere de lege și actele administrative aflate în vigoare în statele membre cu privire la introducerea pe piață a articolelor pirotehnice sunt divergente, în special în ceea ce privește aspecte cum ar fi securitatea și caracteristicile funcționale.

(2)

Respectivele acte cu putere de lege și acte administrative, care pot constitui bariere în calea comerțului în interiorul Comunității, ar trebui armonizate cu scopul de a garanta libera circulație a articolelor pirotehnice pe piața internă, asigurând în același timp un înalt nivel de protecție a sănătății umane și a siguranței, precum și protecția consumatorilor și a utilizatorilor finali profesioniști.

(3)

Directiva 93/15/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind armonizarea dispozițiilor referitoare la introducerea pe piață și controlul explozivilor de uz civil (3) exclude din domeniul său de aplicare articolele pirotehnice și prevede că articolele pirotehnice necesită măsuri corespunzătoare care să asigure protecția consumatorilor și siguranța publicului, precum și că se are în vedere adoptarea unei directive suplimentare în acest domeniu.

(4)	Directiva 96/82/CE a Consiliului din 9 decembrie 1996 privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanțe periculoase (4) instituie cerințe de siguranță pentru unitățile în care sunt prezenți explozivi, inclusiv substanțe pirotehnice.

(5)	Articolele pirotehnice ar trebui să cuprindă articolele pirotehnice de divertisment, articolele pirotehnice de scenă și articolele pirotehnice cu destinație tehnică, cum sunt generatoarele de gaz utilizate la airbaguri sau la dispozitive de pretensionare pentru centurile de siguranță.

(6)	Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice articolelor pirotehnice aflate sub incidența Directivei 96/98/CE a Consiliului din 20 decembrie 1996 privind echipamentele maritime (5) și a convențiilor internaționale relevante menționate în directiva respectivă.

(7)	În scopul de a asigura niveluri suficient de înalte de protecție, articolele pirotehnice ar trebui să fie împărțite în categorii în primul rând în funcție de gradul de risc pe care îl prezintă în ceea ce privește tipul de utilizare, scopul sau nivelul de zgomot.

(8)

Conform principiilor prevăzute în Rezoluția Consiliului din 7 mai 1985 referitoare la o nouă abordare privind armonizarea tehnică și standardele (6), un articol pirotehnic ar trebui să respecte prezenta directivă în momentul în care articolul este introdus pe piața comunitară pentru prima dată. În legătură cu festivitățile religioase, culturale și tradiționale din statele membre, articolele pirotehnice de divertisment produse de producător pentru folosință proprie și pe care un stat membru le-a aprobat în vederea utilizării pe teritoriul său nu ar trebui considerate a fi fost introduse pe piață și, prin urmare, nu ar trebui să se supună prezentei directive.

(9)

Date fiind pericolele inerente utilizării articolelor pirotehnice, se impune stabilirea unor limite de vârstă pentru vânzarea către consumatori și pentru utilizarea acestora, precum și asigurarea că etichetarea lor furnizează informații suficiente și adecvate privind utilizarea în condiții de securitate, cu scopul protecției sănătății și a siguranței umane, precum și a mediului. Este necesar să se prevadă că anumite articole pirotehnice sunt puse exclusiv la dispoziția specialiștilor autorizați, care dispun de cunoștințele, aptitudinile și experiența necesare. În ceea ce privește articolele pirotehnice destinate vehiculelor, cerințele de etichetare ar trebui să țină seama de practica actuală și de faptul că aceste articole sunt furnizate exclusiv utilizatorilor profesioniști.

(10)

Utilizarea articolelor pirotehnice și, în special, utilizarea articolelor pirotehnice de divertisment face obiectul unor obiceiuri și al unor tradiții vădit divergente în fiecare dintre statele membre. În consecință, din motive de securitate publică sau de siguranță, este necesar să li se permită statelor membre să ia la nivel național măsuri de restricționare a utilizării sau a comercializării anumitor categorii de articole pirotehnice de divertisment destinate publicului larg.

(11)	Se impune stabilirea de cerințe esențiale de securitate pentru articolele pirotehnice cu scopul de a proteja consumatorii și de a preveni accidentele.

(12)

Responsabilitatea pentru asigurarea conformității articolelor pirotehnice cu prezenta directivă și, în special, cu cerințele esențiale de securitate ar trebui să revină producătorului. Dacă producătorul nu este stabilit în Comunitate, persoana fizică sau juridică ce importă un articol pirotehnic în Comunitate ar trebui să asigure că producătorul acestora și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul prezentei directive sau ar trebui să își asume toate obligațiile producătorului.

(13)

Atunci când cerințele esențiale de securitate sunt îndeplinite, nu ar trebui să li se permită statelor membre să interzică, să restricționeze sau să împiedice libera circulație a articolelor pirotehnice. Prezenta directivă ar trebui să se aplice fără a aduce atingere legislației naționale privind autorizarea de către statele membre a producătorilor, a distribuitorilor și a importatorilor.

(14)	Pentru a înlesni procesul prin care se demonstrează respectarea cerințelor esențiale de securitate, sunt în curs de elaborare standarde armonizate privind proiectarea, producerea și testarea articolelor pirotehnice.

(15)

Standardele europene armonizate sunt elaborate, adoptate și modificate de către Comitetul European de Standardizare (CEN), Comitetul de Standardizare Electrotehnică (Cenelec) și Institutul European pentru Standarde în Telecomunicații (ETSI). Aceste organizații sunt recunoscute ca fiind competente să adopte standarde armonizate, pe care le elaborează în conformitate cu orientările generale privind cooperarea dintre aceste organizații și Comisia Europeană și Asociația Europeană a Liberului Schimb (7), precum și în conformitate cu procedura stabilită în Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (8). În ceea ce privește articolele pirotehnice destinate vehiculelor, orientarea internațională a industriei europene furnizoare de vehicule ar trebui să fie reflectată prin luarea în considerare a standardelor ISO internaționale relevante.

(16)	În conformitate cu „Noua abordare privind armonizarea tehnică și standardizarea”, articolele pirotehnice produse în conformitate cu standardele armonizate ar trebui să beneficieze de prezumția de conformitate cu cerințele esențiale de securitate prevăzute de prezenta directivă.

(17)

Prin Decizia 93/465/CEE din 22 iulie 1993 privind modulele diverselor faze ale procedurilor de evaluare a conformității și normele de aplicare și utilizare a marcajului de conformitate CE, care sunt propuse spre a fi utilizate în cadrul directivelor de armonizare tehnică (9), Consiliul a introdus mijloace armonizate de aplicare a procedurilor de evaluare a conformității. Aplicarea acestor module în cazul articolelor pirotehnice va face posibilă stabilirea responsabilității producătorului și a organismelor implicate în procedura de evaluare a conformității prin luarea în considerare a naturii articolelor pirotehnice în cauză.

(18)	Organismele notificate ar trebui să evalueze grupurile de articole pirotehnice care prezintă similitudini de proiectare, de utilizare sau de funcționare ca fiind familii de produse.

(19)	Pentru a fi introduse pe piață, articolele pirotehnice ar trebui să poarte marcajul CE, care indică faptul că sunt conforme cu dispozițiile prezentei directive, ceea ce le permite să circule liber în Comunitate.

(20)

În conformitate cu „Noua abordare privind armonizarea tehnică și standardizarea”, se impune o procedură de aplicare a unei clauze de salvgardare care să creeze posibilitatea de contestare a conformității unui articol pirotehnic sau de semnalare a disfuncționalităților. În consecință, statele membre ar trebui să ia toate măsurile care se impun pentru a interzice sau a restricționa introducerea pe piață a produselor care poartă marcajul CE sau pentru a retrage de pe piață astfel de produse dacă pun în pericol sănătatea și siguranța consumatorilor atunci când sunt utilizate în scopul în care au fost produse.

(21)	În ceea ce privește siguranța în timpul transportului, normele privind transportul articolelor pirotehnice se află sub incidența convențiilor și a acordurilor internaționale, inclusiv a recomandărilor Organizației Națiunilor Unite privind transportul substanțelor periculoase.

(22)

Statele membre ar trebui să stabilească regimul sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive și să asigure punerea în aplicare a acestor norme. Sancțiunile prevăzute ar trebui să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare.

(23)

Furnizarea de produse sigure este în interesul producătorului și al importatorului, astfel încât să se evite costurile pe care le implică răspunderea pentru produsele cu defect care provoacă prejudicii persoanelor fizice și proprietății private. În acest sens, Directiva 85/374/CEE a Consiliului din 25 iulie 1985 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la răspunderea pentru produsele cu defect (10) completează prezenta directivă, deoarece directiva respectivă impune un regim de răspundere obiectivă a producătorilor și a importatorilor și asigură un nivel corespunzător de protecție a consumatorilor. Mai mult, prezenta directivă prevede că organismele notificate trebuie să fie asigurate în mod corespunzător în ceea ce privește activitățile lor profesionale, cu excepția cazului în care răspunderea juridică este asumată de către stat în conformitate cu dreptul intern sau în care statul membru însuși este direct răspunzător de testele efectuate.

(24)

Este esențial să se prevadă o perioadă de tranziție care să permită adaptarea treptată a legislației interne în domenii determinate. Producătorii și importatorii au nevoie să li se acorde un interval de timp pentru a-și exercita orice drepturi în conformitate cu normele de drept intern aflate în vigoare înaintea intrării în vigoare a prezentei directive astfel încât, de pildă, să își vândă stocurile de produse finite. Mai mult, perioadele de tranziție speciale prevăzute pentru aplicarea prezentei directive ar asigura un interval de timp suplimentar pentru adoptarea de standarde armonizate și o punere în aplicare rapidă a prezentei directive cu scopul de a spori protecția consumatorilor.

(25)

Întrucât obiectivele prezentei directive nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și pot fi realizate mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(26)	Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (11).

(27)

Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să adopte măsuri la nivel comunitar privind recomandările Organizației Națiunilor Unite, cerințele de etichetare a articolelor pirotehnice și adaptările la progresul tehnic ale anexelor II și III referitoare la cerințele de securitate și la procedurile de evaluare a conformității. Întrucât măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive sau să completeze prezenta directivă prin adăugarea de noi elemente neesențiale, acestea trebuie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(28)

În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare (12), statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele însele și în interesul Comunității, propriile tabele care să ilustreze, pe cât posibil, corespondența dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere, precum și să le facă publice,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiectivele și domeniul de aplicare

(1)   Prezenta directivă stabilește norme care urmăresc să realizeze libera circulație a articolelor pirotehnice pe piața internă, asigurând în același timp un înalt nivel de protecție a sănătății umane și a securității publice, precum și protecția și siguranța consumatorilor, ținând seama de aspectele relevante legate de protecția mediului.

(2)   Prezenta directivă stabilește cerințele esențiale de securitate pe care trebuie să le îndeplinească articolele pirotehnice în vederea introducerii lor pe piață.

(3)   Prezenta directivă se aplică articolelor pirotehnice astfel cum sunt acestea definite la articolul 2 punctele 1-5.

(4)   Prezenta directivă nu se aplică:

(a)	articolelor pirotehnice destinate, în conformitate cu dreptul intern, utilizării în regim necomercial de către forțele armate, poliție sau pompieri;

(b)	echipamentelor care intră sub incidența Directivei 96/98/CE;

(c)	articolelor pirotehnice destinate utilizării în industria aerospațială;

(d)	capselor acționate prin percuție, produse special pentru jucării, aflate sub incidența Directivei 88/378/CEE a Consiliului din 3 mai 1988 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la siguranța jucăriilor (13);

(e)	explozivilor aflați sub incidența Directivei 93/15/CEE;

(f)	muniției, și anume proiectilelor și încărcăturii de propulsie, precum și muniției oarbe utilizate pentru armele ușoare, armele de artilerie și alte arme de foc.

Articolul 2

Definiții

În înțelesul prezentei directive:

1.	„articol pirotehnic” înseamnă orice articol care conține substanțe explozive sau un amestec exploziv de substanțe destinate producerii de căldură, lumină, sunete, gaz sau fum ori o combinație a acestor efecte prin intermediul reacțiilor chimice exoterme autoîntreținute;

2.

„introducere pe piață” înseamnă prima punere la dispoziție pe piața comunitară a unui anumit produs în vederea distribuției și/sau a utilizării sale, indiferent că are loc în schimbul unei plăți sau cu titlu gratuit. Articolele pirotehnice de divertisment produse de un producător pentru uz propriu și a căror utilizare pe teritoriul său a fost aprobată de către un stat membru nu se consideră a fi fost introduse pe piață;

3.	„articole pirotehnice de divertisment” înseamnă articole pirotehnice destinate divertismentului;

4.	„articole pirotehnice de scenă” înseamnă articole pirotehnice destinate utilizării pe scenă în interior sau în exterior, inclusiv pentru producții cinematografice sau de televiziune sau în scopuri asemănătoare;

5.	„articole pirotehnice destinate vehiculelor” înseamnă componente ale dispozitivelor de securitate din vehicule, care conțin substanțe pirotehnice folosite pentru activarea acestora sau a altor mecanisme;

6.	„producător” înseamnă o persoană fizică sau juridică care proiectează și/sau produce un articol pirotehnic sau care determină proiectarea și producerea unui astfel de articol în vederea introducerii sale pe piață sub propriul său nume sau propria sa marcă de comerț;

7.	„importator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Comunitate și care, în cadrul activității sale comerciale, pune la dispoziție pe piața comunitară, pentru prima dată, un articol pirotehnic provenit dintr-o țară terță;

8.	„distribuitor” înseamnă orice persoană fizică sau juridică din lanțul de distribuție care pune un articol pirotehnic la dispoziție pe piață în cadrul activității sale comerciale;

9.	„standard armonizat” înseamnă un standard european adoptat de către un organism european de standardizare împuternicit de Comisie în conformitate cu procedurile prevăzute în Directiva 98/34/CE și a cărui respectare nu este obligatorie;

10.

„persoană având cunoștințe de specialitate” înseamnă o persoană autorizată de un stat membru să manipuleze și/sau să utilizeze pe teritoriul său articole pirotehnice de divertisment din categoria 4, articole pirotehnice de scenă din categoria T2 și/sau alte articole pirotehnice din categoria P2, astfel cum sunt definite la articolul 3.

Articolul 3

Clasificarea

(1)   Articolele pirotehnice se clasifică de către producători în conformitate cu tipul lor de utilizare sau cu scopul și nivelul lor de risc, inclusiv cu nivelul lor de zgomot. Organismele notificate menționate la articolul 10 confirmă clasificarea, ca parte a procedurilor de evaluare a conformității în temeiul articolului 9.

Clasificarea se face după cum urmează:

(a)

Articole pirotehnice de divertisment Categoria 1: Articole pirotehnice de divertisment care prezintă un risc foarte scăzut și un nivel de zgomot neglijabil și care sunt destinate utilizării în spații restrânse, inclusiv articolele pirotehnice de divertisment destinate utilizării în interiorul clădirilor cu destinația de locuință. Categoria 2: Articole pirotehnice de divertisment care prezintă un risc scăzut și un nivel de zgomot scăzut și care sunt destinate utilizării în exterior în spații restrânse. Categoria 3: Articole pirotehnice de divertisment care prezintă un risc mediu, care sunt destinate utilizării în exterior în spații deschise vaste și al căror nivel de zgomot nu este dăunător sănătății umane. Categoria 4: Articole pirotehnice de divertisment de mare risc, care sunt destinate utilizării exclusive de către persoane având cunoștințe de specialitate (cunoscute sub numele de „articole pirotehnice de divertisment de uz profesional”) și al căror nivel de zgomot nu este dăunător sănătății umane.

(b)	Articole pirotehnice de scenă Categoria T1: Articole pirotehnice pentru utilizarea pe scenă care prezintă un risc scăzut. Categoria T2: Articole pirotehnice pentru utilizarea pe scenă, care sunt destinate utilizării exclusive de către persoane având cunoștințe de specialitate.

(c)

Alte articole pirotehnice Categoria P1: Articole pirotehnice altele decât articolele pirotehnice de divertisment și articolele pirotehnice de scenă, care prezintă un risc scăzut. Categoria P2: Articole pirotehnice altele decât articolele pirotehnice de divertisment și articolele pirotehnice de scenă, care sunt destinate manipulării ori utilizării exclusive de către persoane având cunoștințe de specialitate.

(2)   Statele membre informează Comisia cu privire la procedurile prin intermediul cărora identifică și autorizează persoanele având cunoștințe de specialitate.

Articolul 4

Obligațiile producătorilor, ale importatorilor și ale distribuitorilor

(1)   Producătorii trebuie să asigure că articolele pirotehnice introduse pe piață respectă cerințele esențiale de securitate prevăzute în anexa I.

(2)   În cazul în care producătorul nu este stabilit în Comunitate, importatorul articolelor pirotehnice asigură că producătorul și-a îndeplinit obligațiile care îi revin conform prezentei directive sau își asumă el însuși aceste obligații.

Importatorul poate fi tras la răspundere de autoritățile și organismele din Comunitate cu privire la aceste obligații.

(3)   Distribuitorii trebuie să acționeze cu diligența cuvenită în conformitate cu dreptul comunitar aplicabil. În special, aceștia verifică faptul că articolul pirotehnic poartă marcajul sau marcajele de conformitate necesare și că este însoțit de documentele necesare.

(4)   Producătorii de articole pirotehnice au următoarele obligații:

(a)	să prezinte articolul pirotehnic unui organism notificat, așa cum se menționează la articolul 10, care va efectua procedura de evaluare a conformității potrivit articolului 9; și

(b)	să aplice marcajul CE și să eticheteze articolul pirotehnic în conformitate cu articolul 11 și cu articolul 12 sau 13.

Articolul 5

Introducerea pe piață

(1)   Statele membre iau toate măsurile care se impun pentru a asigura că articolele pirotehnice pot fi introduse pe piață numai dacă îndeplinesc cerințele prezentei directive, poartă marcajul CE și respectă obligațiile referitoare la evaluarea conformității.

(2)   Statele membre iau toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura că articolele pirotehnice nu poartă în mod nejustificat marcajul CE.

Articolul 6

Libera circulație

(1)   Statele membre nu pot interzice, restricționa sau împiedica introducerea pe piață a articolelor pirotehnice care îndeplinesc cerințele prezentei directive.

(2)   Dispozițiile prezentei directive nu exclud măsurile luate de un stat membru, de interzicere sau restricționare, din motive de ordine publică, securitate publică, siguranță publică ori protecție a mediului, a deținerii, a utilizării și/sau a vânzării către publicul larg a articolelor pirotehnice de divertisment din categoriile 2 și 3, a articolelor pirotehnice de scenă și a altor articole pirotehnice.

(3)   Cu ocazia târgurilor, a expozițiilor și a demonstrațiilor în vederea comercializării articolelor pirotehnice, statele membre nu pot împiedica expunerea și utilizarea articolelor pirotehnice neconforme cu dispozițiile prezentei directive, cu condiția ca un anunț vizibil să indice clar numele și data târgului, a expoziției sau a demonstrației în cauză, precum și neconformitatea și faptul că acestea nu sunt disponibile spre vânzare până la punerea lor în conformitate de către producător, dacă acesta este stabilit în Comunitate, sau de către importator. În timpul unor astfel de evenimente se iau măsuri adecvate de siguranță, în conformitate cu orice cerințe impuse de către autoritatea competentă a statului membru în cauză.

(4)   Statele membre nu pot împiedica libera circulație și utilizare a articolelor pirotehnice produse în scop de cercetare, dezvoltare și testare și care nu sunt conforme cu dispozițiile prezentei directive, cu condiția ca un semn vizibil să indice clar neconformitatea și faptul că acestea nu sunt disponibile în alte scopuri decât cercetarea, dezvoltarea și testarea.

Articolul 7

Limitele de vârstă

(1)   Articolele pirotehnice nu pot fi vândute sau puse în vreun alt fel la dispoziție consumatorilor care au vârste sub următoarele limite:

(a)	Articole pirotehnice de divertisment Categoria 1: 12 ani. Categoria 2: 16 ani. Categoria 3: 18 ani.

(b)	Alte articole pirotehnice și articole pirotehnice de scenă Categoriile T1 și P1: 18 ani.

(2)   Statele membre pot mări limitele de vârstă prevăzute la alineatul (1) în cazul în care acest lucru se justifică din motive de ordine publică, securitate publică sau siguranță publică. Statele membre pot reduce, de asemenea, limitele de vârstă pentru persoanele deja formate în învățământul profesional sau care frecventează astfel de cursuri.

(3)   Producătorii, importatorii și distribuitorii nu pot vinde următoarele articole pirotehnice și nici nu le pot pune în vreun alt fel la dispoziția vreunei persoane, cu excepția persoanelor având cunoștințe de specialitate:

(a)	articole pirotehnice de divertisment din categoria 4;

(b)	articolele pirotehnice din categoria P2 și articolele pirotehnice de scenă din categoria T2.

Articolul 8

Standardele armonizate

(1)   În conformitate cu procedurile stabilite în Directiva 98/34/CE, Comisia poate solicita organismelor europene de standardizare să elaboreze sau să revizuiască standardele europene în sprijinul prezentei directive sau poate încuraja organismele internaționale relevante să elaboreze sau să revizuiască standarde internaționale.

(2)   Comisia publică referințele unor astfel de standarde armonizate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(3)   Statele membre asigură recunoașterea și adoptarea standardelor armonizate publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Statele membre consideră ca fiind conforme cerințelor esențiale de securitate prevăzute în anexa I articolele pirotehnice aflate sub incidența prezentei directive care respectă standardele naționale relevante ce transpun standardele armonizate publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Statele membre publică referințele standardelor naționale ce transpun standardele armonizate.

Atunci când statele membre adoptă transpuneri la nivel național ale standardelor armonizate, acestea publică numerele de referință ale acestor transpuneri.

(4)   Atunci când un stat membru sau Comisia consideră că standardele armonizate menționate la alineatul (2) al prezentului articol nu îndeplinesc întru totul cerințele esențiale de securitate prevăzute în anexa I, Comisia sau statul membru în cauză supune respectivul caz atenției comitetului permanent instituit prin Directiva 98/34/CE, precizând motivele. Comitetul permanent își prezintă avizul în termen de șase luni de la această sesizare. În lumina avizului comitetului permanent, Comisa informează statele membre cu privire la măsurile care trebuie luate în ceea ce privește standardele armonizate și publicarea menționată la alineatul (2).

Articolul 9

Procedurile de evaluare a conformității

În vederea evaluării conformității articolelor pirotehnice, producătorul urmează una dintre următoarele proceduri:

(a)

procedura examinării CE de tip (modulul B), menționată în anexa II punctul 1 și, la alegerea producătorului, una dintre următoarele: (i) procedura conformității cu tipul (modulul C), menționată în anexa II punctul 2; (ii) procedura de asigurare a calității producției (modulul D), menționată în anexa II punctul 3; (iii) procedura de asigurare a calității produsului (modulul E), menționată în anexa II punctul 4;

(b)	procedura de verificare a unității de produs (modulul G), menționată în anexa II punctul 5; sau

(c)	procedura de asigurare totală a calității produselor (modulul H), menționată în anexa II punctul 6, în măsura în care se referă la articolele pirotehnice de divertisment din categoria 4.

Articolul 10

Organismele notificate

(1)   Statele membre informează Comisia și celelalte state membre cu privire la organismele desemnate de ele pentru a efectua procedurile de evaluare a conformității menționate la articolul 9, precum și cu privire la sarcinile specifice atribuite acestor organisme și la numerele de identificare atribuite acestora de către Comisie.

(2)   Comisia pune la dispoziția publicului pe pagina sa de Internet o listă a organismelor notificate și a numerelor de identificare ale acestora, precum și sarcinile pentru care acestea au fost notificate. Comisia asigură actualizarea acestei liste.

(3)   Statele membre aplică criteriile minime prevăzute în anexa III pentru evaluarea organismelor cu privire la care urmează să fie notificată Comisia. Se prezumă că organismele care îndeplinesc criteriile de evaluare stabilite de standardele armonizate relevante privind organismele notificate îndeplinesc criteriile minime relevante.

(4)   Un stat membru care a notificat Comisia cu privire la un anumit organism retrage notificarea în cazul în care descoperă că organismul respectiv nu mai îndeplinește criteriile minime menționate la alineatul (3). Statul respectiv informează de îndată celelalte state membre și Comisia cu privire la aceasta.

(5)   În cazul în care este retrasă notificarea unui anumit organism, evaluările conformității și documentele aferente furnizate de organismul în cauză rămân valabile, cu excepția cazului în care se stabilește că există un risc iminent și direct la adresa sănătății și a siguranței.

(6)   Comisia pune la dispoziția publicului pe pagina sa de Internet retragerea notificării organismului în cauză.

Articolul 11

Obligația de a aplica marcajul CE

(1)   După ce au încheiat cu succes evaluarea conformității potrivit articolului 9, producătorii aplică în mod vizibil, lizibil și indelebil marcajul CE pe articolele pirotehnice însele sau, dacă acest lucru nu este posibil, pe o plăcuță de identificare atașată acestora sau pe ambalaj. Plăcuța de identificare trebuie să fie concepută astfel încât să fie imposibilă reutilizarea ei.

Modelul folosit pentru marcajul CE trebuie să fie în conformitate cu Decizia 93/465/CEE.

(2)   Niciun marcaj sau inscripție care poate crea confuzie în privința semnificației și a formei marcajului CE nu poate fi aplicat pe articolele pirotehnice. Orice alt marcaj poate fi aplicat pe articolele pirotehnice cu condiția ca acesta să nu reducă vizibilitatea și lizibilitatea marcajului CE.

(3)   Atunci când articolele pirotehnice se află sub incidența altor reglementări comunitare care tratează alte aspecte ale marcajului CE și impun aplicarea acestuia, marcajul indică faptul că se prezumă de asemenea că respectivele articole sunt conforme cu dispozițiile celorlalte reglementări care li se aplică.

Articolul 12

Etichetarea altor articole decât cele pirotehnice destinate vehiculelor

(1)   Producătorii asigură că alte articole pirotehnice decât articolele pirotehnice destinate vehiculelor sunt etichetate în mod corespunzător, vizibil, lizibil și indelebil în limba sau limbile oficiale ale statului membru în care articolele sunt vândute consumatorului.

(2)   Etichetarea articolelor pirotehnice cuprinde cel puțin numele și adresa producătorului sau, în cazul în care producătorul nu este stabilit în Comunitate, numele producătorului și numele și adresa importatorului, numele și tipul articolului, limitele minime de vârstă prevăzute la articolul 7 alineatele (1) și (2), categoria și instrucțiunile de folosire adecvate, anul producției pentru articolele pirotehnice de divertisment de categoriile 3 și 4, precum și distanța minimă de securitate, după caz. Etichetarea cuprinde cantitatea echivalentă netă (CEN) de material exploziv activ.

(3)   În afară de acestea, articolele pirotehnice de divertisment prevăd cel puțin următoarele informații:

Categoria 1:	După caz: „a se utiliza numai în exterior”, alături de distanța minimă de securitate.
Categoria 2:	„A se utiliza numai în exterior”, alături de distanța sau distanțele minime de securitate, după caz.
Categoria 3:	„A se utiliza numai în exterior”, alături de distanța sau distanțele minime de securitate.
Categoria 4:	„A se utiliza numai de persoanele având cunoștințe de specialitate”, alături de distanța sau distanțele minime de securitate.

(4)   În afară de acestea, articolele pirotehnice de scenă mai prevăd cel puțin următoarele informații:

Categoria T1:	După caz: „A se utiliza numai în exterior”, alături de distanța minimă de securitate.
Categoria T2:	„A se utiliza numai de persoanele având cunoștințe de specialitate”, alături de distanța sau distanțele minime de securitate.

(5)   În cazul în care articolul pirotehnic respectiv nu are o suprafață suficient de mare pentru îndeplinirea cerințelor de etichetare menționate la alineatele (2)-(4), informațiile trebuie afișate pe cel mai mic dintre ambalajele produsului.

(6)   Dispozițiile prezentului articol nu se aplică articolelor pirotehnice expuse la târguri, expoziții și demonstrații de promovare a articolelor pirotehnice, astfel cum se menționează la articolul 6 alineatul (3), sau produse în scopul cercetării, al dezvoltării și al testării, astfel cum se menționează la articolul 6 alineatul (4).

Articolul 13

Etichetarea articolelor pirotehnice destinate vehiculelor

(1)   Etichetarea articolelor pirotehnice destinate vehiculelor cuprinde numele producătorului sau, în cazul în care producătorul nu este stabilit în Comunitate, numele importatorului, numele și tipul articolului și instrucțiunile de utilizare în condiții de securitate.

(2)   În cazul în care articolul respectiv nu are o suprafață suficient de mare pentru îndeplinirea cerințelor de etichetare menționate la alineatul (1), informațiile trebuie afișate pe ambalaj.

(3)   Utilizatorilor profesioniști trebuie să li se pună la dispoziție, în limba pe care o solicită, o fișă tehnică de securitate, alcătuită în conformitate cu anexa la Directiva 2001/58/CE a Comisiei din 27 iulie 2001 de efectuare a celei de-a doua modificări a Directivei 91/155/CEE (14).

Fișa tehnică de securitate poate fi furnizată pe hârtie sau în format electronic, cu condiția ca destinatarul să aibă mijloacele necesare pentru a o accesa.

Articolul 14

Supravegherea pieței

(1)   Statele membre iau toate măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că articolele pirotehnice pot fi introduse pe piață numai dacă, atunci când sunt depozitate în mod corespunzător și utilizate în scopul pentru care au fost produse, nu pun în pericol sănătatea și siguranța persoanelor.

(2)   Statele membre efectuează inspecții periodice ale articolelor pirotehnice la intrarea acestora în Comunitate, precum și în locurile de depozitare și de producere.

(3)   Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a asigura respectarea cerințelor prezentei directive privind siguranța și securitatea publică și protecția atunci când sunt transferate articole pirotehnice în interiorul Comunității.

(4)   Statele membre organizează și efectuează supravegherea corespunzătoare a produselor introduse pe piață, ținând seama de prezumția de conformitate privind produsele care poartă marcajul CE.

(5)   Statele membre informează anual Comisia cu privire la activitățile lor de supraveghere a pieței.

(6)   În cazul în care un stat membru confirmă faptul că un anumit articol pirotehnic, purtând marcajul CE, însoțit de declarația CE de conformitate și utilizat în scopul pentru care a fost produs, riscă să pună în pericol sănătatea și siguranța persoanelor, statul respectiv ia toate măsurile provizorii corespunzătoare de retragere a articolului respectiv de pe piață, de interzicere a introducerii sale pe piață sau de restricționare a liberei circulații a acestuia. Statul membru informează Comisia și celelalte state membre cu privire la acest lucru.

(7)   Comisia pune la dispoziția publicului pe pagina sa de Internet denumirea articolelor care, în temeiul alineatului (6), au fost retrase de pe piață, au fost interzise sau urmează să fie introduse pe piață în condiții restrictive.

Articolul 15

Informarea rapidă cu privire la produsele care prezintă riscuri grave

În cazul în care un anumit stat membru are suficiente motive să considere că un articol pirotehnic prezintă un risc grav pentru sănătatea și/sau siguranța persoanelor din Comunitate, statul respectiv informează Comisia și celelalte state membre cu privire la aceasta și efectuează o evaluare corespunzătoare. Statul membru în cauză informează Comisia și celelalte state membre cu privire la motivele și rezultatele evaluării.

Articolul 16

Clauza de salvgardare

(1)   În cazul în care un stat membru nu este de acord cu măsurile provizorii luate de către un alt stat membru în temeiul articolului 14 alineatul (6) sau în cazul în care Comisia consideră că astfel de măsuri contravin legislației comunitare, Comisia consultă de îndată toate părțile implicate, evaluează măsurile și ia o poziție cu privire la caracterul justificat sau nejustificat al măsurilor. Comisia notifică poziția sa statelor membre și informează părțile interesate.

În cazul în care Comisia consideră că măsurile naționale sunt justificate, celelalte state membre iau măsurile care se impun pentru a asigura că articolul nesigur este retras de pe piața lor națională și informează Comisia cu privire la aceasta.

În cazul în care Comisia consideră că măsurile naționale nu sunt justificate, statul membru în cauză le abrogă.

(2)   Atunci când măsurile provizorii menționate la alineatul (1) se bazează pe o deficiență a standardelor armonizate, Comisia supune chestiunea atenției comitetului permanent instituit prin Directiva 98/34/CE, dacă statul membru în care s-au luat măsurile respective își menține poziția, iar Comisia sau statul membru respectiv inițiază procedura menționată la articolul 8.

(3)   Atunci când un articol pirotehnic este neconform, dar poartă un marcaj CE, statul membru competent acționează în mod corespunzător împotriva celor care au aplicat marcajul și informează Comisia cu privire la acest lucru. Comisia informează celelalte state membre.

Articolul 17

Măsuri care implică interdicții sau restricții

(1)   Orice măsură luată în temeiul prezentei directive:

(a)	de interzicere sau restricționare a introducerii pe piață a unui produs; sau

(b)	de retragere a unui produs de pe piață,

menționează motivele exacte pe care se întemeiază. Astfel de măsuri se notifică de îndată părții în cauză, care este informată în același timp cu privire la căile de atac pe care le are la dispoziție în conformitate cu dreptul intern al statului membru în cauză, precum și cu privire la termenele aplicabile unor astfel de căi de atac.

(2)   În cazul unei măsuri menționate la alineatul (1), partea în cauză dispune de posibilitatea de a-și prezenta în prealabil punctul de vedere, cu excepția cazului în care o astfel de consultare nu este posibilă din cauza urgenței măsurii care trebuie luată, justificată în special de cerințele privind sănătatea publică ori siguranța publică.

Articolul 18

Măsuri de punere în aplicare

(1)   Următoarele măsuri destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, inclusiv prin completarea acesteia cu noi elemente neesențiale, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 19 alineatul (2):

(a)	adaptările necesare pentru a se ține seama de orice modificări viitoare aduse recomandărilor Organizației Națiunilor Unite;

(b)	adaptările la progresul tehnic ale anexelor II și III;

(c)	adaptările la cerințele de etichetare prevăzute la articolele 12 și 13.

(2)   Următoarele măsuri se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 19 alineatul (3):

(a)	instituirea unui sistem de trasabilitate, inclusiv a unui număr de înregistrare și a unui registru la nivelul UE cu scopul de a identifica tipurile de articole pirotehnice și producătorul acestora;

(b)	instituirea de criterii comune pentru colectarea și actualizarea cu regularitate a datelor privind accidentele legate de articole pirotehnice.

Articolul 19

Comitetul

(1)   Comisia este asistată de un comitet.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8.

(3)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

Articolul 20

Sancțiuni

Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive și asigură punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare.

De asemenea, statele membre adoptă măsurile necesare care să le permită să rețină transporturi de articole pirotehnice care nu respectă dispozițiile prezentei directive.

Articolul 21

Transpunerea

(1)   Statele membre adoptă și publică, până la 4 ianuarie 2010, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor acte.

(2)   Acestea aplică dispozițiile respective până la 4 iulie 2010, în cazul articolelor pirotehnice de divertisment din categoriile 1, 2 și 3, și până la 4 iulie 2013, în cazul altor articole pirotehnice, al articolelor pirotehnice de divertisment din categoria 4 și al articolelor pirotehnice de scenă.

(3)   Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(4)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

(5)   Autorizațiile naționale eliberate înainte de data corespunzătoare indicată la alineatul (2) rămân valabile pe teritoriul statului membru care a eliberat autorizația până la data expirării sau până la cel mult 10 ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, termenul mai scurt având prioritate.

(6)   Prin derogare de la alineatul (5), autorizațiile naționale privind articolele pirotehnice destinate vehiculelor, eliberate înainte de data corespunzătoare indicată la alineatul (2), rămân valabile până la expirare.

Articolul 22

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 23

Destinatarii

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 195, 18.8.2006, p. 7.

(2)  Avizul Parlamentului European din 30 noiembrie 2006 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 16 aprilie 2007.

(3)  JO L 121, 15.5.1993, p. 20. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

(4)  JO L 10, 14.1.1997, p. 13. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2003/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 345, 31.12.2003, p. 97).

(5)  JO L 46, 17.2.1997, p. 25. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2002/84/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 324, 29.11.2002, p. 53).

(6)  JO C 136, 4.6.1985, p. 1.

(7)  JO C 91, 16.4.2003, p. 7.

(8)  JO L 204, 21.7.1998, p. 37. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 2003.

(9)  JO L 220, 30.8.1993, p. 23.

(10)  JO L 210, 7.8.1985, p. 29. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 1999/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 141, 4.6.1999, p. 20).

(11)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11).

(12)  JO C 321, 31.12.2003, p. 1.

(13)  JO L 187, 16.7.1988, p. 1.

(14)  JO L 212, 7.8.2001, p. 24.

---

---

---

---

---

14.6.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 154/22

---

DIRECTIVA 2007/24/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 23 mai 2007

de abrogare a Directivei 71/304/CEE a Consiliului privind eliminarea restricțiilor referitoare la libertatea de a presta servicii în domeniul contractelor de achiziții publice de lucrări și la atribuirea contractelor de achiziții publice de lucrări prin intermediul agențiilor sau sucursalelor

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 47 alineatul (2) și articolele 55 și 95,

având în vedere propunerea Comisiei,

după consultarea Comitetului Economic și Social European,

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (1),

întrucât:

(1)

În Comunicarea sa către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind actualizarea și simplificarea acquis-ului comunitar, Comisia și-a anunțat, printre altele, intenția de a examina acquis-ul pentru a stabili dacă acesta poate fi simplificat, de exemplu prin abrogarea actelor care au căzut în desuetudine.

(2)

În urma adoptării a diverse acte de natură legislativă în domeniul achizițiilor publice, cele mai recente fiind Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (2) și Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (3) precum și în lumina evoluției jurisprudenței Curții de Justiție și, în special, a hotărârii acesteia din 25 iulie 1991 din cauza nr. C-76/90 Säger (4), a fost posibil să se ajungă la un nivel de protecție egal sau mai ridicat decât cel oferit de Directiva 71/304/CEE (5).

(3)	Pentru a simplifica acquis-ul comunitar și, totodată, pentru a nu aduce atingere drepturilor operatorilor economici, Directiva 71/304/CEE ar trebui prin urmare abrogată,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 71/304/CEE se abrogă.

Articolul 2

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 3

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  Avizul Parlamentului European din 13 februarie 2007 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 16 aprilie 2007.

(2)  JO L 134, 30.4.2004, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/97/CE a Consiliului (JO L 363, 20.12.2006, p. 107).

(3)  JO L 134, 30.4.2004, p. 114. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/97/CE.

(4)  Culegere 1991, p. I-4221.

(5)  JO L 185, 16.8.1971, p. 1.

---

14.6.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 154/23

---

DECIZIA NR. 623/2007/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 23 mai 2007

de modificare a Directivei 2002/2/CE de modificare a Directivei 79/373/CEE a Consiliului privind circulația furajelor combinate

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 152 alineatul (4) litera (b),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (2),

întrucât:

(1)

Articolul 1 punctul 1 litera (b) din Directiva 2002/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) a modificat Directiva 79/373/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind circulația furajelor combinate (4). Dispoziția respectivă a adăugat o literă la articolul 5 alineatul (1) din Directiva 79/373/CEE, prin care se solicită producătorilor de furaje combinate să indice, la cererea clientului, compoziția exactă a unui furaj.

(2)	Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în hotărârea din 6 decembrie 2005 în cauzele conexe C-453/03, C-11/04, C-12/04 și C-194/04 (5), a declarat nul articolul 1 punctul 1 litera (b) din Directiva 2002/2/CE, având în vedere principiul proporționalității.

(3)	Articolul 233 din tratat prevede obligația instituțiilor al căror act a fost declarat nul de a lua măsurile necesare pentru a respecta hotărârea Curții de Justiție.

(4)	Obiectivul asigurării siguranței furajelor este realizat, inter alia, prin punerea în aplicare a dispozițiilor Regulamentelor (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (6) și (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European și al Consiliului (7).

(5)	O serie de hotărâri judecătorești pronunțate în statele membre au condus la o punere în aplicare diferită și neunitară a Directivei 2002/2/CE, iar mai multe cauze care au legătură cu aceasta se află în prezent pe rolul respectivelor instanțe naționale.

(6)

Parlamentul European și Consiliul nu mai aduc, în prezent, modificări de anvergură actului juridic de bază, având în vedere promisiunea Comisiei, din cadrul programului de simplificare, de a prezenta, până la jumătatea anului 2007, propuneri privind revizuirea legislației în domeniul furajelor. Acestea anticipează că, în acest context, aspectul privind așa-numita „declarație deschisă” a ingredientelor va fi reevaluat în întregime și așteaptă noi propuneri din partea Comisiei, care să țină seama atât de interesele crescătorilor de animale de a fi informați în mod precis și detaliat cu privire la materiile prime conținute în furaje, cât și de interesul sectorului industrial aferent de a asigura o protecție corespunzătoare a secretului de afaceri.

(7)

Al doilea paragraf al articolului 12 din Directiva 79/373/CEE, adăugat prin articolul 1 punctul 5 din Directiva 2002/2/CE prevede obligația producătorilor de furaje combinate de a pune la dispoziția autorităților responsabile cu efectuarea controalelor oficiale, la cererea acestora, orice document referitor la compoziția furajelor care urmează să fie puse în circulație, care permit verificarea corectitudinii informațiilor existente pe etichete.

(8)	Prin urmare, Directiva 2002/2/CE ar trebui modificată,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Directiva 2002/2/CE se modifică după cum urmează:

1.	Articolul 1 punctul 1 litera (b) se elimină.

2.

La articolul 1 punctul 6, textul articolului 15a din Directiva 79/373/CEE se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 15a Până la 6 noiembrie 2006, Comisia transmite un raport Parlamentului European și Consiliului, pe baza informațiilor primite de la statele membre, cu privire la punerea în aplicare a măsurilor introduse de articolul 5 alineatul (1) litera (j) și alineatul (5) litera (d), precum și de articolul 5c și de articolul 12 al doilea paragraf, în special cu privire la indicarea cantităților, sub forma procentului din greutate, de materie primă pe eticheta furajelor combinate, inclusiv toleranța admisă, însoțită de eventuale propuneri menite să amelioreze aceste dispoziții.”

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 324, 30.12.2006, p. 34.

(2)  Avizul Parlamentului European din 12 decembrie 2006 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 16 aprilie 2007.

(3)  Directiva 2002/2/EC a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2002 de modificare a Directivei 79/373/CEE a Consiliului privind circulația furajelor combinate (JO L 63, 6.3.2002, p. 23).

(4)  JO L 86, 6.4.1979, p. 30. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 807/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 36).

(5)  ABNA și alții, Culegere 2005, p. I-10423.

(6)  Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1). Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 575/2006 al Comisiei (JO L 100, 8.4.2006, p. 3).

(7)  Regulamentul (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 ianuarie 2005 de stabilire a cerințelor privind igiena furajelor (JO L 35, 8.2.2005, p. 1).

---

14.6.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 154/25

---

DECIZIA NR. 624/2007/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 23 mai 2007

de instituire a unui program de acțiune pentru vamă în Comunitate (Vamă 2013)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (2),

întrucât:

(1)

Unul dintre obiectivele majore ale Comunității pentru anii ce urmează este asigurarea creșterii economice și crearea de locuri de muncă, astfel cum este prevăzut în relansarea Strategiei de la Lisabona. Programele precedente din domeniul vamal, în special Decizia nr. 253/2003/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 februarie 2003 de adoptare a unui program de acțiune pentru vamă în Comunitate (Vamă 2007) (3) (denumit în continuare „Vamă 2007”), au contribuit în mod semnificativ la realizarea acestui obiectiv și a obiectivelor generale ale politicii în domeniul vamal. Prin urmare, este necesar să se continue activitățile începute în cadrul acestor programe. Un program nou (denumit în continuare „programul”) ar trebui să fie stabilit pe o perioadă de șase ani, pentru a alinia durata acestuia cu cea a cadrului financiar multianual conținut în Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (4).

(2)

Administrațiile vamale au un rol crucial în protecția intereselor Comunității, în special a intereselor sale financiare. De asemenea, acestea garantează un nivel echivalent de protecție a cetățenilor și a operatorilor economici comunitari, în orice punct de pe teritoriul vamal comunitar în care sunt efectuate formalități vamale. În acest context, strategia definită de Grupul pentru politica vamală a prevăzut ca obiectiv garantarea faptului că administrațiile vamale naționale funcționează eficient și eficace și răspund tuturor exigențelor care decurg dintr-un mediu vamal aflat în schimbare, la fel ca o administrație unică. Prin urmare, este important ca programul să fie unitar și să sprijine politica vamală generală și ca Grupul pentru politica vamală, constituit din Comisie și șefii administrațiilor vamale ale statelor membre sau reprezentanții acestora să fie sprijinit în cadrul acestui program. Punerea în aplicare a programului ar trebui coordonată și gestionată în parteneriat de către Comisie și statele membre în cadrul politicii comune elaborate de Grupul pentru politica vamală.

(3)

Este necesar ca acțiunile întreprinse în domeniul vamal să acorde prioritate îmbunătățirii controalelor și activităților antifraudă, să reducă la minimum costurile legate de respectarea legislației vamale suportate de operatorii economici, să garanteze o gestionare eficientă a controlului mărfurilor la frontierele externe și să protejeze cetățenii Uniunii Europene în ceea ce privește siguranța și securitatea lanțului internațional de aprovizionare. Prin urmare, Comunitatea ar trebui să fie în măsură, în limita propriilor sale competențe, să sprijine acțiunea întreprinsă de administrațiile vamale ale statelor membre și ar trebui să fie pusă pe deplin în valoare orice posibilitate de cooperare administrativă și de asistență administrativă reciprocă prevăzute de normele comunitare.

(4)

În vederea sprijinirii procesului de aderare a țărilor candidate, administrațiilor vamale ale țărilor respective ar trebui să primească susținerea necesară pentru a fi în măsură să îndeplinească toate atribuțiile impuse de legislația comunitară de la data aderării lor, inclusiv gestionarea viitoarelor frontiere externe. Prin urmare, programul ar trebui să fie deschis țărilor candidate și potențial candidate.

(5)	În vederea sprijinirii reformelor în domeniul vamal din țările care participă la politica europeană de vecinătate, este necesar să se prevadă posibilitatea, în anumite condiții, de participare a acestora la anumite activități ale programului.

(6)

Globalizarea tot mai mare a schimburilor comerciale, dezvoltarea de noi piețe și evoluția metodelor și a vitezei circulației mărfurilor impun ca administrațiile vamale să consolideze relațiile dintre ele, precum și cu întreprinderile, mediile juridice și științifice sau cu alți operatori implicați în comerțul exterior. Programul ar trebui să ofere persoanelor care reprezintă mediile sau entitățile menționate posibilitatea de a participa la activitățile programului, după caz.

(7)

Sistemele informatice transeuropene de comunicare și schimb de informații în condiții de siguranță, finanțate prin programul Vamă 2007, au o importanță deosebită pentru funcționarea vămii în Comunitate și pentru schimbul de informații între administrațiile vamale și, de aceea, ar trebui să fie sprijinit în continuare în cadrul programului.

(8)

Experiența dobândită de Comunitate din programe precedente în domeniul vamal a demonstrat că organizarea unor activități profesionale comune pentru funcționarii diferitelor administrații naționale, în cadrul cărora se utilizează instrumente precum analiza comparativă, grupurile de proiect, seminariile, atelierele, vizitele de lucru, activitățile de formare profesională și măsurile de monitorizare, contribuie în mare măsură la realizarea obiectivelor acestor programe. Prin urmare, aceste activități ar trebui continuate, prevăzându-se, totodată, posibilitatea dezvoltării de noi instrumente în cazul în care trebuie găsit un răspuns și mai eficient la nevoile care pot apărea.

(9)	Funcționarii vamali trebuie să aibă un nivel satisfăcător de competență lingvistică, pentru a coopera și participa la programul vamal. Oferirea de programe de formare lingvistică necesare pentru funcționari ar trebui să fie în responsabilitatea țărilor.

(10)

Evaluarea la jumătatea perioadei a programului Vamă 2007 a confirmat necesitatea de a organiza într-un mod mai structurat partajarea de informații și de cunoștințe între administrații și între administrații și Comisie, precum și consolidarea cunoștințelor dobândite în cursul acțiunilor din cadrul programului. Prin urmare, în cadrul programului, ar trebui să se acorde o atenție deosebită partajării de informații și gestionării cunoștințelor.

(11)	Deși responsabilitatea principală pentru atingerea obiectivelor programului revine țărilor participante, o acțiune comunitară este necesară pentru coordonarea activităților din cadrul programului, precum și pentru asigurarea infrastructurii și a impulsului necesar.

(12)

Întrucât obiectivele prezentei decizii nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și, având în vedere amploarea efectelor acțiunii, pot fi mai bine realizate la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(13)	Prezenta decizie stabilește, pentru întreaga durată a programului, un pachet financiar care constituie pentru autoritatea bugetară principalul punct de referință, în înțelesul punctului 37 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006.

(14)	Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei decizii ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (5),

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Instituirea programului

(1)   Se instituie un program multianual de acțiune pentru vamă în Comunitate (Vamă 2013), denumit în continuare „programul”, pentru perioada 1 ianuarie 2008-31 decembrie 2013, în vederea sprijinirii și completării acțiunilor întreprinse de statele membre pentru asigurarea funcționării eficiente a pieței interne în domeniul vamal.

(2)   Programul constă în următoarele activități:

(a)	sisteme de comunicare și de schimb de informații;

(b)	analiză comparativă;

(c)	seminarii și ateliere;

(d)	grupuri de proiect și grupuri de conducere;

(e)	vizite de lucru;

(f)	activități de formare profesională;

(g)	acțiuni de monitorizare;

(h)	orice alte activități necesare pentru realizarea obiectivelor programului.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei decizii, se aplică următoarele definiții:

1.	„administrație” înseamnă autoritățile publice și alte organisme din țările participante care sunt responsabile cu administrarea vămilor și a activităților vamale conexe;

2.	„funcționar” înseamnă membru al unei administrații.

Articolul 3

Participarea la program

(1)   Țările participante sunt statele membre și țările prevăzute la alineatul (2).

(2)   Programul este deschis participării oricăreia dintre:

(a)	țările candidate care beneficiază de o strategie de preaderare, în conformitate cu principiile și condițiile generale de participare a țărilor respective la programele comunitare instituite prin acordul-cadru corespunzător și deciziile Consiliului de asociere;

(b)	potențialele țări candidate, în conformitate cu dispozițiile care urmează a fi stabilite împreună cu aceste țări ca urmare a încheierii acordurilor-cadru privind participarea lor la programele comunitare.

(3)   Programul poate fi, de asemenea, deschis participării unora dintre țările partenere din cadrul politicii europene de vecinătate, în cazul în care aceste țări au ajuns la un nivel suficient de apropiere a legislației și a metodelor administrative din domeniu cu cele comunitare și în conformitate cu dispozițiile care urmează a fi stabilite împreună cu aceste țări ca urmare a încheierii acordurilor-cadru privind participarea lor la programele comunitare.

(4)   Țările participante sunt reprezentate de funcționari din structurile competente ale administrației.

Articolul 4

Obiective generale

(1)   Programul este conceput astfel încât să se asigure îndeplinirea următoarelor obiective:

(a)	asigurarea faptului că activitățile vamale corespund nevoilor pieței interne, inclusiv securităţii lanțului de aprovizionare și facilităţii schimburilor comerciale, și sprijină strategia pentru creșterea economică și locurile de muncă;

(b)

interacțiunea dintre și îndeplinirea atribuțiilor administrațiilor vamale ale statelor membre într-o manieră atât de eficientă ca și cum ar constitui o administrație unică, în vederea asigurării controalelor cu rezultate echivalente în fiecare punct de pe teritoriul vamal comunitar și sprijinirea activităților economice legale;

(c)	protecția necesară a intereselor financiare ale Comunității;

(d)	consolidarea securității și a siguranței;

(e)	pregătirea țărilor menționate la articolul 3 alineatul (2) în vederea aderării, inclusiv prin intermediul partajării de experiență și cunoștințe cu administrațiile vamale ale țărilor respective.

(2)   Abordarea comună în ceea ce privește politica vamală este, în mod constant, adaptată noilor evoluții ale parteneriatului dintre Comisie și statele membre, în cadrul Grupului pentru politica vamală, constituit din Comisie și șefii administrațiilor vamale ale statelor membre sau reprezentanții acestora. Comisia informează în mod regulat Grupul pentru politica vamală cu privire la măsurile referitoare la punerea în aplicare a programului.

Articolul 5

Obiective specifice

Obiectivele specifice ale programului sunt următoarele:

(a)	reducerea sarcinilor administrative și a costurilor suportate de operatorii economici în vederea respectării legislației vamale, prin standardizarea și simplificarea sistemelor și a controalelor vamale și menținerea unei cooperări deschise și transparente între actorii comerciali;

(b)	identificarea, dezvoltarea și punerea în aplicare a celor mai bune practici de lucru, în special în domeniul controlului de audit anterior și ulterior vămuirii, al analizei riscului, al controalelor vamale și al procedurilor simplificate;

(c)	menținerea unui sistem pentru măsurarea performanțelor în administrațiile vamale ale statelor membre, pentru a îmbunătăți eficiența și eficacitatea acestora;

(d)	susținerea acțiunilor care vizează prevenirea neregulilor, în special prin transmiterea rapidă a informațiilor privind riscurile birourilor vamale din prima linie;

(e)	asigurarea unei clasificări tarifare uniforme și clare în Comunitate, în special prin îmbunătățirea coordonării și a cooperării dintre laboratoare;

(f)	sprijinirea creării unui mediu vamal electronic paneuropean, prin dezvoltarea unor sisteme interoperabile de comunicare și de schimb al informațiilor, corelată cu modificările legislative și administrative necesare;

(g)	menținerea sistemelor de comunicare și de informare actuale și, după caz, dezvoltarea unor sisteme noi;

(h)	adoptarea unor măsuri care să vină în sprijinul administrațiilor vamale ale țărilor care se pregătesc pentru aderare;

(i)	contribuirea la dezvoltarea unor servicii vamale de înaltă calitate în țările terțe;

(j)	îmbunătățirea cooperării între administrațiile vamale ale statelor membre și cele ale țărilor terțe, în special cele ale țărilor partenere în cadrul politicii europene de vecinătate;

(k)	dezvoltarea și consolidarea formării profesionale comune.

Articolul 6

Programul de lucru

Comisia stabilește anual un program de lucru, în conformitate cu procedura menționată la articolul 20 alineatul (2).

CAPITOLUL II

ACTIVITĂȚILE PROGRAMULUI

Articolul 7

Sisteme de comunicare și de schimb de informații

(1)   Comisia și țările participante se asigură că sistemele de comunicare și de schimb de informații menționate la alineatul (2) sunt operaționale.

(2)   Sistemele de comunicare și de schimb de informații sunt următoarele:

(a)	rețeaua comună de comunicații/interfața comună a sistemelor (CCN/CSI);

(b)	sistemul de tranzit informatizat (CTS);

(c)

sistemele de informații tarifare, în special sistemul de difuzare a datelor (DDS), Nomenclatura Combinată (NC), sistemul de informare privind Tariful vamal integrat al Comunității (TARIC), sistemul de informații tarifare europene obligatorii (EBTI), sistemul de gestionare a supravegherii contingentelor tarifare (TQS), sistemul de informare privind suspendările (SUSPENSIONS), sistemul de gestiune a specimenelor (SMS), sistemul informatic pentru prelucrarea procedurilor (ISPP), inventarul vamal european al substanțelor chimice (ECICS) și sistemul exportatorilor înregistrați (REX);

(d)

sistemele de consolidare a securității prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 648/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 aprilie 2005 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar (6), inclusiv sistemul comunitar de gestiune a riscurilor, sistemul de control al exporturilor (SCE), sistemul de control al importurilor (SCI) și sistemul privind operatorii economici autorizați (AEO);

(e)	orice sisteme noi de comunicare și schimb de informații în domeniul vamal, inclusiv sistemele vamale electronice, stabilite în conformitate cu legislația comunitară și prevăzute în programul de lucru menționat la articolul 6.

(3)   Elementele comunitare ale sistemelor de comunicare și de schimb de informații sunt hardware-ul, software-ul și conexiunile de rețea, comune tuturor țărilor participante. Comisia încheie, în numele Comunității, contractele necesare pentru a asigura caracterul operațional al acestor elemente.

(4)   Elementele necomunitare ale sistemelor de comunicare și de schimb de informații cuprind bazele de date naționale care fac parte din aceste sisteme, conexiunile de rețea între elementele comunitare și necomunitare, precum și software-ul și hardware-ul pe care fiecare țară participantă le consideră necesare pentru deplina exploatare a acestor sisteme în cadrul propriei administrații. Țările participante se asigură că elementele necomunitare rămân operaționale și asigură interoperabilitatea acestora cu elementele comunitare.

(5)   Comisia coordonează, în cooperare cu țările participante, aspectele legate de punerea în aplicare și funcționarea elementelor comunitare și necomunitare ale sistemelor și ale infrastructurilor menționate la alineatul (2), care sunt necesare în vederea asigurării operabilității, interconexiunii și îmbunătățirii constante a acestora. Comisia și țările participante depun toate eforturile pentru a respecta programarea și datele limită fixate pentru îndeplinirea acestor obiective.

(6)   Comisia poate permite altor administrații să aibă acces la CCN/CSI în scopuri vamale și în alte scopuri. O contribuție financiară poate fi solicitată pentru a acoperi cheltuielile aferente.

Articolul 8

Analiza comparativă

Activități de analiză comparativă, constând în compararea metodelor de lucru, a procedurilor sau a proceselor și utilizând indicatori conveniți pentru identificarea celor mai bune practici, se pot organiza între două sau mai multe țări participante.

Articolul 9

Seminarii și ateliere

Comisia și țările participante organizează în comun seminarii și ateliere și asigură difuzarea concluziilor acestora.

Articolul 10

Grupuri de proiect și grupuri de conducere

Comisia, în cooperare cu țările participante, poate constitui grupuri de proiect cu responsabilitate privind îndeplinirea anumitor sarcini specifice, care trebuie realizate într-un termen specificat, precum și grupuri de conducere pentru a realiza activități de coordonare.

Articolul 11

Vizite de lucru

(1)   Țările participante organizează vizite de lucru pentru funcționari. Vizitele de lucru nu pot avea o durată mai mare de o lună. Fiecare vizită de lucru este axată pe o anumită activitate profesională și este pregătită în mod suficient și evaluată ulterior de către funcționarii și administrațiile în cauză. Vizitele de lucru pot fi operaționale sau orientate către anumite activități prioritare.

(2)   Țările participante iau măsurile necesare pentru a permite funcționarilor aflați în vizită să participe efectiv la activitățile administrației gazdă. În acest scop, funcționarii invitați sunt autorizați să efectueze formalitățile legate de atribuțiile care le sunt încredințate. În cazul în care circumstanțele impun aceasta și, în special, pentru a lua în considerare exigențele specifice ale sistemului juridic din fiecare țară participantă, autoritățile competente ale țărilor participante pot limita autorizația respectivă.

(3)   Pe durata vizitei de lucru, răspunderea civilă a funcționarului invitat, în exercițiul funcțiunilor sale, este asimilată celei a funcționarilor administrației gazdă. Funcționarii invitați sunt supuși acelorași obligații de confidențialitate profesională ca și funcționarii administrației gazdă.

Articolul 12

Activități de formare profesională

(1)   Țările participante, în cooperare cu Comisia, facilitează cooperarea între instituțiile naționale de formare, în special prin:

(a)

stabilirea normelor de formare, dezvoltarea programelor de formare existente și, după caz, dezvoltarea modulelor de formare profesională existente și conceperea de noi module folosind e-învățarea, pentru a crea o bază comună de formare profesională a funcționarilor, care să cuprindă toate normele și procedurile vamale comunitare, astfel încât să le permită acestora dobândirea calificărilor și a cunoștințelor profesionale necesare;

(b)	după caz, promovarea și accesul la cursurile de formare profesională în domeniul vamal al funcționarilor din toate țările participante, atunci când astfel de cursuri sunt oferite de o țară participantă propriilor funcționari;

(c)	după caz, furnizarea infrastructurii și a instrumentelor necesare e-învățării comune în domeniul vamal și al gestionării formării vamale.

(2)   După caz, țările participante integrează în programele naționale de formare profesională modulele de e-învățare, dezvoltate în comun, menționate la alineatul (1) litera (a).

Țările participante se asigură că funcționarii lor beneficiază de formarea profesională inițială și continuă necesare pentru a dobândi calificările și cunoștințele profesionale comune, în conformitate cu programele de formare profesională. Țările participante promovează formarea lingvistică necesară funcționarilor pentru a le permite să atingă un nivel suficient de cunoștințe lingvistice pentru a putea participa la acest program.

Articolul 13

Acțiuni de monitorizare

(1)   Comisia, în cooperare cu statele membre, determină care sectoare de reglementare vamală comunitară pot face obiectul unei monitorizări.

(2)   Astfel de monitorizări sunt efectuate de echipe mixte constituite din funcționari ai serviciilor vamale din statele membre și funcționari ai Comisiei. Pe baza unei abordări tematice sau regionale, aceste echipe vizitează diferite puncte de pe teritoriul vamal comunitar în care își desfășoară activitatea administrațiile vamale. Echipele analizează practicile naționale în domeniul vamal, identifică toate dificultățile constatate în punerea în aplicare a normelor și, după caz, formulează recomandări pentru a adapta atât normele comunitare, cât și metodele de lucru, în vederea îmbunătățirii eficienței activităților vamale în general. Rapoartele echipei sunt transmise statelor membre și Comisiei.

Articolul 14

Participarea la activitățile din cadrul programului

Reprezentanții organizațiilor internaționale, ai administrațiilor țărilor terțe, ai operatorilor economici și ai organizațiilor acestora pot participa la activitățile organizate în cadrul programului, de fiecare dată când acest lucru este util pentru atingerea obiectivelor menționate la articolele 4 și 5.

Articolul 15

Partajarea de informații

Comisia, în cooperare cu țările participante, dezvoltă partajarea de informații provenite din activitățile care fac obiectul programului.

CAPITOLUL III

DISPOZIȚII FINANCIARE

Articolul 16

Cadrul financiar

(1)   Pachetul financiar pentru punerea în aplicare a programului pentru perioada 1 ianuarie 2008-31 decembrie 2013 este de 323 800 000 EUR.

(2)   Creditele anuale sunt autorizate de autoritatea bugetară în limita schemei multianuale a cadrului financiar, în conformitate cu punctul 37 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară.

Articolul 17

Cheltuieli

(1)   Cheltuielile necesare pentru punerea în aplicare a programului sunt suportate de Comunitate și țările participante în conformitate cu alineatele (2)-(5).

(2)   Comunitatea suportă următoarele cheltuieli:

(a)	costul de achiziție, proiectare, instalare, întreținere și funcționare curentă a elementelor comunitare ale sistemelor de comunicare și de schimb de informații menționate la articolul 7 alineatul (3);

(b)

cheltuielile de călătorie și de ședere efectuate de funcționarii din țările participante în cadrul activităților de analiză comparativă, al vizitelor de lucru, al seminariilor și al atelierelor, al grupurilor de proiect și al grupurilor de conducere și al acțiunilor de formare profesională și de monitorizare;

(c)	costurile aferente organizării de seminarii și ateliere;

(d)	cheltuielile de călătorie și de ședere efectuate de experții externi și participanții menționați la articolul 14;

(e)	costul achiziției, proiectării, instalării și întreținerii sistemelor și modulelor de formare, în măsura în care acestea sunt comune tuturor țărilor participante;

(f)	costurile legate de orice altă activitate menționată la articolul 1 alineatul (2) litera (h), până la un plafon maxim de 5 % din costul total al programului.

(3)   Țările participante suportă următoarele cheltuieli:

(a)	costul de achiziție, proiectare, instalare, întreținere și funcționare curentă a elementelor necomunitare ale sistemelor de comunicare și de schimb de informații menționate la articolul 7 alineatul (4);

(b)	costurile de formare profesională inițială și continuă a funcționarilor acestora, în special de formare lingvistică a acestora.

(4)   Statele participante cooperează cu Comisia pentru a se asigura că creditele sunt utilizate în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare.

Comisia, în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (7) (denumit în continuare „Regulamentul financiar”), stabilește normele privind plata cheltuielilor și le comunică țărilor participante.

(5)   Alocația financiară pentru program poate acoperi și cheltuielile legate de activitățile de pregătire, monitorizare, control, audit și evaluare, care sunt necesare în mod nemijlocit pentru gestiunea programului și pentru atingerea obiectivelor sale, mai ales în ceea ce privește studiile, întrunirile, acțiunile de informare și publicare, cheltuielile cu rețelele informatice care vizează schimbul de informații, alături de toate celelalte cheltuieli de asistență tehnică și administrativă pe care Comisia le poate suporta în vederea gestionării programului.

Articolul 18

Aplicabilitatea Regulamentului financiar

Regulamentul financiar se aplică tuturor subvențiilor acordate în conformitate cu prezenta decizie în sensul titlului VI din Regulamentul financiar. În special, subvențiile sunt supuse unui acord prealabil scris cu beneficiarul, astfel cum este prevăzut la articolul 108 din Regulamentul financiar și pe baza normelor de punere în aplicare adoptate în conformitate cu acesta, prin care beneficiarul își declară acordul ca modalitatea de utilizare a creditelor de care a dispus să fie auditată de către Curtea de Conturi.

Articolul 19

Controlul financiar

Deciziile de finanțare și orice acord sau contract care decurg din prezenta decizie sunt supuse controlului financiar și, în cazul în care este necesar, unor audituri la fața locului efectuate de către Comisie, în special de către Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de către Curtea de Conturi. Astfel de audituri pot fi efectuate neanunțat.

CAPITOLUL IV

ALTE DISPOZIȚII

Articolul 20

Comitetul

(1)   Comisia este asistată de „Comitetul Vamă 2013” (denumit în continuare „comitetul”).

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8.

Perioada prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

Articolul 21

Monitorizarea

Programul face obiectul unei monitorizări permanente, realizată de Comisie în colaborare cu țările participante.

Articolul 22

Evaluările la jumătatea perioadei și evaluările finale

(1)   Evaluările la jumătatea perioadei și evaluările finale ale programului se realizează sub responsabilitatea Comisiei, folosindu-se rapoartele menționate la alineatul (2) și orice alte informații relevante. Programul este evaluat în funcție de obiectivele stabilite la articolele 4 și 5.

Evaluarea la jumătatea perioadei analizează rezultatele obținute la mijlocul duratei programului, în termeni de eficacitate și eficiență, precum și relevanța continuă a obiectivelor inițiale ale programului. De asemenea, aceasta evaluează modul de utilizare a finanțării și progresul în desfășurarea monitorizării și a punerii în aplicare.

Evaluarea finală se concentrează asupra eficacității și a eficienței activităților din cadrul programului.

(2)   Țările participante transmit Comisiei următoarele rapoarte de evaluare:

(a)	până la 1 aprilie 2011, un raport de evaluare la jumătatea perioadei privind relevanța, eficiența și eficacitatea programului;

(b)	până la 1 aprilie 2014, un raport de evaluare finală care să pună accentul, inter alia, pe eficacitatea și eficiența programului.

(3)   Pe baza rapoartelor menționate la alineatul (2) și a oricăror alte informații relevante, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului următoarele rapoarte de evaluare:

(a)	până la 1 august 2011, un raport de evaluare la jumătatea perioadei, precum și o comunicare privind oportunitatea continuării programului;

(b)	până la 1 august 2014, un raport final de evaluare.

Aceste rapoarte sunt trimise Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor, spre informare.

Articolul 23

Abrogare

Decizia 253/2003/CE se abrogă de la 1 ianuarie 2008.

Cu toate acestea, obligațiile financiare legate de acțiunile realizate în conformitate cu respectiva decizie cad în continuare sub incidența acesteia până la finalizarea lor.

Articolul 24

Intrarea în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2008.

Articolul 25

Destinatari

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 324, 30.12.2006, p. 78.

(2)  Avizul Parlamentului European din 12 decembrie 2006 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 16 aprilie 2007.

(3)  JO L 36, 12.2.2003, p. 1. Decizie, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 787/2004/CE (JO L 138, 30.4.2004, p. 12).

(4)  JO C 139, 14.6.2006, p. 1.

(5)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11).

(6)  JO C 117, 4.5.2005, p. 13.

(7)  JO L 248, 16.9.2002, p. 1.

---