24.5.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 132/1

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 555/2007 AL COMISIEI

din 23 mai 2007

de stabilire a sumelor forfetare la import pentru determinarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 3223/94 al Comisiei din 21 decembrie 1994 de stabilire a normelor de aplicare a regimului de import pentru fructe și legume (1), în special articolul 4 alineatul (1),

întrucât:

(1)	Regulamentul (CE) nr. 3223/94 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a sumelor forfetare la import din țările terțe, pentru produsele și termenele menționate în anexa acestuia.

(2)	În conformitate cu criteriile menționate anterior, sumele forfetare la import trebuie stabilite la nivelurile prevăzute în anexa la prezentul regulament,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Sumele forfetare la import prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 3223/94 sunt stabilite așa cum este indicat în tabelul din anexă.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 24 mai 2007.

---

(1)  JO L 337, 24.12.1994, p. 66. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 386/2005 (JO L 62, 9.3.2005, p. 3).

---

---

24.5.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 132/3

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 556/2007 AL COMISIEI

din 23 mai 2007

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1622/2000 de stabilire a anumitor norme de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului privind organizarea comună a pieței vitivinicole și de stabilire a unui cod comunitar al practicilor și tratamentelor oenologice

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței vitivinicole (1), în special articolul 46 alineatul (1),

întrucât:

(1)	Anexa V litera A la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 prevede la punctul 3 posibilitatea derogării de la nivelul total maxim de anhidridă sulfuroasă atunci când acest lucru este necesar în lumina condițiilor de climă.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 1622/2000 al Comisiei (2) stabilește anumite norme de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999, în special cu privire la conținuturile totale maxime de anhidridă sulfuroasă la vinuri. În special, articolul 19 alineatul (4) prevede stabilirea, în anexa XIIa la regulamentul menționat, a listei cazurilor în care statele membre pot autoriza, în lumina condițiilor de climă, creșterea conținuturilor totale maxime de anhidridă sulfuroasă mai mici de 300 de miligrame pe litru cu un maxim de 40 de miligrame pe litru.

(3)

Prin scrisoarea din 1 martie 2007, Guvernul francez a solicitat să poată autoriza, pentru vinurile din recolta 2006 produse pe teritoriul departamentelor Bas-Rhin și Haut-Rhin, o creștere a conținuturilor totale maxime de anhidridă sulfuroasă mai mici de 300 de miligrame pe litru cu maximum 40 de miligrame pe litru, ca urmare a condițiilor de climă deosebit de dificile. Ar trebui să se dea curs acestei cereri.

(4)

Potrivit notei tehnice furnizate de autoritățile franceze competente, cantitățile de anhidridă sulfuroasă necesare pentru a asigura buna vinificare și buna conservare a vinurilor și caracterul adecvat al introducerii pe piață al acestora trebuie să fie crescute peste nivelul maxim admisibil în mod obișnuit. Această măsură temporară reprezintă singura opțiune disponibilă pentru utilizarea strugurilor afectați de aceste condiții de climă defavorabile pentru producția de vinuri care să poată fi introduse pe piață. Măsurătorile efectuate de Institutul Tehnic al Vinului permit estimarea faptului că aproximativ 25 % din cantitatea totală de vinuri produsă în această zonă este susceptibilă a intra sub incidența acestei derogări.

(5)	Regulamentul (CE) nr. 1622/2000 trebuie modificat în consecință.

(6)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a vinului,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa XIIa la Regulamentul (CE) nr. 1622/2000 se înlocuiește cu textul din anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 179, 14.7.1999, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 (JO L 363, 20.12.2006, p. 1).

(2)  JO L 194, 31.7.2000, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 389/2007 (JO L 97, 12.4.2007, p. 5).

---

---

24.5.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 132/5

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 557/2007 AL COMISIEI

din 23 mai 2007

de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1028/2006 al Consiliului privind standardele de comercializare aplicabile ouălor

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1028/2006 al Consiliului din 19 iunie 2006 privind standardele de comercializare aplicabile ouălor (1), în special articolul 11,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1028/2006 stabilește cerințele esențiale pe care ouăle trebuie să le îndeplinească pentru a fi comercializate în cadrul Comunității. Din motive de claritate, se impune stabilirea unor noi norme privind punerea în aplicare a acestor cerințe. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 2295/2003 al Comisiei din 23 decembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1907/90 al Consiliului privind anumite standarde de comercializare aplicabile ouălor (2) trebuie abrogat și înlocuit cu un nou regulament.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (3) și Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (4) se aplică în sectorul ouălor. Prin urmare, în măsura posibilului, ar trebui să se facă referire la aceste regulamente orizontale.

(3)

Trebuie stabilite caracteristicile de calitate pentru ouăle din categoria A în scopul de a garanta calitatea superioară a ouălor livrate direct consumatorului final și de a defini criterii care pot face obiectul controalelor efectuate de serviciile de inspecție. Aceste caracteristici de calitate trebuie să fie conforme cu Standardul nr. 42 al Comisiei Economice a Națiunilor Unite pentru Europa (ONU/ECE) privind comercializarea și controlul calității comerciale a ouălor în coajă comercializate la nivel internațional între țările membre ale ONU/ECE și către acestea.

(4)

Ouăle refrigerate lăsate la temperatură ambiantă se pot acoperi de umezeală, ceea ce facilitează proliferarea bacteriilor pe coajă și, probabil, penetrarea acestora în interiorul oului. Prin urmare, este necesar ca ouăle să fie depozitate și transportate de preferință la temperatură constantă și, în general, să nu fie refrigerate înainte de vânzarea către consumatorul final.

(5)

În general, ouăle nu trebuie spălate sau curățate, întrucât aceasta poate determina deteriorarea cojii care, datorită caracteristicilor sale antimicrobiene, reprezintă o barieră eficientă împotriva contaminării bacteriene. Cu toate acestea, există anumite metode, cum ar fi tratarea ouălor cu raze ultraviolete, care nu trebuie considerate drept metode de curățare. În plus, întrucât barierele fizice, precum cuticula, ar putea fi deteriorate în timpul spălării sau după aceasta, ouăle din categoria A nu trebuie spălate. O deteriorare de acest tip poate favoriza contaminarea cu bacterii și pierderea umidității prin coajă, determinând, în consecință, creșterea riscurilor pentru consumatori, în special în cazul în care nu sunt asigurate condiții ulterioare optime de uscare și depozitare.

(6)

Cu toate acestea, utilizarea, în anumite state membre, a unor sisteme de spălare a ouălor, autorizate și aplicate în condiții atent supravegheate, dă rezultate bune. În conformitate cu avizul grupului științific pentru riscuri biologice al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară privind riscurile microbiologice aferente spălării ouălor pentru consum, emis la solicitarea Comisiei și adoptat la 7 septembrie 2005 (5), metodele de spălare a ouălor utilizate în anumite centre de ambalare sunt acceptabile din punct de vedere al igienei, cu condiția elaborării, printre altele, a unui cod de practici în domeniu.

(7)

Ouăle din categoria A trebuie clasificate în funcție de greutate. În acest sens, se impune stabilirea unui număr limitat de categorii de greutate, precum și a unor norme precise în ceea ce privește cerințele minime de etichetare, ceea ce nu exclude etichetarea voluntară suplimentară, cu condiția îndeplinirii cerințelor prevăzute în Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora (6).

(8)

Numai întreprinderile care dispun de spații și de echipamente tehnice corespunzătoare importanței și tipului activității lor și care permit, așadar, manipularea ouălor în condiții satisfăcătoare trebuie să fie autorizate, în calitate de centre de ambalare, să clasifice ouăle pe categorii de calitate și de greutate.

(9)	Este necesară stabilirea unor termene limită maxime pentru clasificarea, marcarea, ambalarea ouălor, precum și pentru marcarea ambalajelor, în scopul de a facilita controalele prevăzute la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006.

(10)

Pe lângă obligația generală, prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (7), de a stabili trasabilitatea produselor alimentare, a furajelor și a oricăror alte substanțe destinate a fi integrate sau care ar putea fi integrate în produsele alimentare sau în furaje, în toate etapele producției, prelucrării și distribuției, se impune, în scopul efectuării controalelor, ca anumite informații să figureze pe containerele de transport care conțin ouă, precum și pe documentele de însoțire a acestora.

(11)

Atunci când ouăle sunt livrate către un alt stat membru, este esențial ca marcarea codului producătorului să se realizeze la locul de producție, în scopul asigurării eficienței controalelor prevăzute la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006. În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) paragraful al doilea din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006, ouăle din categoria B poartă codul producătorului și/sau o altă indicație, în cazul în care sunt comercializate într-un alt stat membru. Trebuie precizat faptul că, în cazul în care codul producătorului nu este de ajuns pentru a permite recunoașterea clară a categoriei de calitate, pe ouăle din categoria B trebuie să figureze o altă indicație.

(12)

Trebuie stabilită structura codului producătorului prevăzut la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006. Pe de altă parte, trebuie precizat că se poate realiza o exceptare de la cerința de marcare a codului producătorului în cazul în care echipamentele tehnice destinate acestei operațiuni nu permit marcarea ouălor crăpate sau murdare.

(13)	Trebuie definite caracteristicile celorlalte indicații care ar putea fi marcate pe ouăle din categoria B, menționate la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006.

(14)

În temeiul articolului 2 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CEE) nr. 1907/90 al Consiliului din 26 iunie 1990 privind unele standarde de comercializare a ouălor (8), dispozițiile privind marcarea nu se aplicau ouălor livrate direct întreprinderilor din industria alimentară pentru transformare. În scopul îmbunătățirii controalelor acestor livrări, statele membre trebuie să acorde derogări de la cerința de marcare numai operatorilor care solicită acest lucru. Cu toate acestea, pentru a permite statelor membre să acorde astfel de derogări, se impune stabilirea unei perioade de tranziție rezonabile de un an.

(15)	Directiva 2000/13/CE stabilește norme cu caracter general aplicabile tuturor produselor alimentare introduse pe piață. Cu toate acestea, se impune stabilirea unor cerințe speciale în ceea ce privește marcarea ambalajelor.

(16)

Articolul 9 din Directiva 2000/13/CE definește data de valabilitate minimă a unui produs alimentar ca fiind data până la care acest produs alimentar își păstrează proprietățile specifice în condiții de conservare corespunzătoare. Din motive de claritate, această dată trebuie stabilită la cel mult 28 de zile de la ouat.

(17)	Ouăle pot fi vândute însoțite de o mențiune care indică prospețimea deosebită a acestora. În acest scop, se impune stabilirea unui termen maxim în decursul căruia se poate utiliza o asemenea mențiune.

(18)	Ouăle pot fi vândute însoțite de o mențiune care indică formula specifică a furajelor cu care au fost hrănite găinile ouătoare. Se impune stabilirea cerințelor minime de utilizare a unor asemenea mențiuni.

(19)	Atunci când ouăle sunt vândute în vrac, anumite informații care figurează în mod normal pe ambalaj ar trebui să fie accesibile consumatorului.

(20)

Pe lângă cerințele generale de igienă în materie de împachetare și ambalare a produselor alimentare, trebuie definite anumite cerințe suplimentare în scopul de a reduce la minim riscul deteriorării sau contaminării ouălor în timpul depozitării și al transportului. Asemenea norme trebuie să fie conforme cu Standardul nr. 42 al ONU/ECE.

(21)	Ouăle industriale sunt improprii pentru consumul uman. Se impune, așadar, aplicarea unor benzi sau etichete speciale pentru identificarea cu ușurință a ambalajelor care conțin astfel de ouă.

(22)	Numai centrele de ambalare dispun de spații și de echipamente tehnice corespunzătoare reambalării ouălor. Prin urmare, este necesar ca toate activitățile de reambalare să fie limitate la centrele de ambalare.

(23)

Operatorii din sectorul alimentar au obligația de a stabili trasabilitatea în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002. Trebuie prevăzută obligația pentru producători, unități de colectare și centre de ambalare de a ține registre suplimentare specifice, în scopul de a permite serviciilor de inspecție să verifice conformitatea cu standardele de comercializare.

(24)	Este necesară definirea metodelor și a criteriilor de efectuare a acestor controale.

(25)	Se impune verificarea conformității tuturor loturilor considerate cu standardele de comercializare; comercializarea unui lot considerat neconform trebuie interzisă, cu excepția cazului în care conformitatea poate fi dovedită.

(26)	Trebuie permise anumite toleranțe în momentul verificării respectării standardelor de comercializare. Aceste toleranțe trebuie să varieze în funcție de diferitele cerințe și stadii de comercializare.

(27)	Este posibil ca țările terțe să aplice cerințe de comercializare a ouălor diferite față de cele stabilite pentru Comunitate. Pentru a facilita exporturile, trebuie ca ouăle destinate exportului și ambalate în acest sens să poată corespunde acestor cerințe.

(28)

Este necesară stabilirea unor modalități precise privind evaluarea, realizată de Comisie la cererea țărilor terțe, a echivalenței standardelor de comercializare ale acestora cu legislația comunitară. Se impune stabilirea anumitor cerințe cu privire la marcarea și etichetarea ouălor importate din țările terțe.

(29)	Este util pentru Comisie să dispună de date privind numărul de crescătorii de găini ouătoare înregistrate.

(30)	Statele membre trebuie să comunice situațiile grave de nerespectare a standardelor de comercializare, astfel încât alte state membre care ar putea fi afectate de aceasta să fie informate în mod adecvat.

(31)

Aprovizionarea cu ouă a pieței de vânzare cu amănuntul din departamentele franceze de peste mări depinde parțial de ouăle provenite din Europa. Datorită timpului de transport și a condițiilor climatice, conservarea ouălor transportate către departamentele franceze de peste mări implică respectarea anumitor condiții speciale privind aprovizionarea, inclusiv posibilitatea de a expedia ouă refrigerate. Lipsa actuală a capacităților locale de producție a ouălor justifică crearea acestor condiții speciale. Se impune prelungirea acestor condiții speciale pe o perioadă rezonabilă de timp, până la crearea unor capacități locale de producție suficiente.

(32)

În temeiul articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006, statele membre pot excepta de la cerințele respectivului regulament ouăle vândute direct consumatorului final de către producători. În scopul de a ține seama de condițiile specifice de comercializare a ouălor în anumite regiuni din Finlanda, trebuie exceptată de la cerințele Regulamentului (CE) nr. 1028/2006 și de la cele ale prezentului regulament vânzarea de ouă de la producători către punctele de vânzare cu amănuntul din respectivele regiuni.

(33)

Statele membre se asigură că, de la 1 ianuarie 2012, în cotețele neîmbunătățite este interzisă creșterea găinilor ouătoare, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Directiva 1999/74/CE a Consiliului (9). Prin urmare, Comisia trebuie să evalueze punerea in aplicare, până la data menționată anterior, a dispozițiilor referitoare la etichetarea voluntară, prevăzute pentru cotețele neîmbunătățite, pentru a analiza necesitatea introducerii obligativității acestei cerințe privind etichetarea.

(34)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a cărnii de pasăre și a ouălor,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Definiții

Dispozițiile prevăzute la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006, la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 și la punctele 5 și 7.3 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 se aplică în mod corespunzător.

În sensul prezentului regulament, se înțelege prin:

(a)	„ambalaj”, un ambalaj care conține ouă din categoria A sau B, cu excepția containerelor de transport și a recipientelor de ouă industriale;

(b)	„vânzare în vrac”, oferirea spre vânzarea cu amănuntul către consumatorul final a ouălor neambalate;

(c)

„unitate de colectare”, orice unitate înregistrată în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004, autorizată să colecteze ouă de la producător și să le livreze către un centru de ambalare, către o piață pe care au acces numai vânzătorii cu ridicata ale căror întreprinderi sunt autorizate să funcționeze ca centre de ambalare sau către industria alimentară sau nealimentară;

(d)	„dată recomandată de vânzare”, perioada maximă în cursul căreia ouăle trebuie livrate consumatorului final, în conformitate cu punctul 3 din capitolul I secțiunea X din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004;

(e)	„industrie alimentară”, orice unitate care fabrică produse din ouă destinate consumului uman, cu excepția colectivităților;

(f)	„industrie nealimentară”, orice întreprindere care fabrică produse din ouă care nu sunt destinate consumului uman;

(g)	„colectivități”, unitățile menționate la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2000/13/CE;

(h)	„ouă industriale”, ouă care nu sunt destinate consumului uman;

(i)

„lot”, ouă ambalate sau în vrac, provenite din același loc de producție sau centru de ambalare, situate într-un singur loc, aflate în același ambalaj sau în vrac în același recipient, având aceeași dată de ouat, aceeași dată de valabilitate minimă sau aceeași dată de ambalare, obținute conform aceleiași metode de creștere și, în cazul ouălor clasificate, incluse în aceeași categorie de calitate și greutate;

(j)	„reambalare”, transferul fizic al ouălor într-un alt ambalaj sau o nouă marcare a unui ambalaj de ouă.

Articolul 2

Caracteristici de calitate a ouălor

(1)   Ouăle din categoria A trebuie să prezinte următoarele caracteristici de calitate:

(a)	coaja și cuticula: normale, curate, intacte;

(b)	camera de aer: înălțimea să nu depășească 6 milimetri, imobilă; cu toate acestea, pentru ouăle comercializate cu mențiunea „extra”, ea nu trebuie să depășească 4 milimetri;

(c)	gălbenușul: vizibil în fascicul de lumină doar sub formă de umbră, fără contur precis, fără să se îndepărteze vizibil de poziția centrală în caz de învârtire a oului;

(d)	albușul: limpede, transparent;

(e)	pată germinativă: dezvoltare imperceptibilă;

(f)	corpuri străine: fără corpuri străine;

(g)	mirosuri străine: fără mirosuri străine.

(2)   Cu excepția dispozițiilor prevăzute la articolul 3, ouăle din categoria A nu se spală sau curăță, nici înainte, nici după clasificare.

(3)   Ouăle din categoria A nu sunt tratate în vederea conservării, nici nu sunt refrigerate în localuri sau instalații în care se menține în mod artificial o temperatură mai mică de 5 °C. Cu toate acestea, nu sunt considerate refrigerate ouăle care au fost păstrate timp de mai puțin de 24 de ore la o temperatură mai mică de 5 °C, în timpul unei operațiuni de transport, sau păstrate în localurile unde se practică vânzarea cu amănuntul sau în dependințele acestuia timp de maximum 72 de ore.

(4)   Ouăle din categoria B sunt ouăle care nu respectă caracteristicile de calitate prevăzute la alineatul (1). Ouăle din categoria A care nu mai prezintă respectivele caracteristici pot fi declasate în categoria B.

Articolul 3

Ouă spălate

(1)   Statele membre care, la 1 iunie 2003, au autorizat spălarea ouălor în centrele de ambalare pot menține această autorizație, cu condiția ca respectivele centre să funcționeze în conformitate cu ghidurile naționale privind sistemele de spălare a ouălor. Comercializarea ouălor spălate se poate efectua numai în statele membre care au eliberat astfel de autorizații.

(2)   Statele membre menționate la alineatul (1) promovează elaborarea de ghiduri naționale de bune practici în materie de sisteme de spălare a ouălor de către operatorii din industria alimentară, în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004.

Articolul 4

Clasificarea în funcție de greutate a ouălor din categoria A

(1)   Ouăle din categoria A se clasifică după următoarele categorii de greutate:

(a)	XL-foarte mare: cel puțin 73 g;

(b)	L-mare: de la 63 la 73 g exclusiv;

(c)	M-mediu: de la 53 la 63 g exclusiv;

(d)	S-mic: mai puțin de 53 g.

(2)   Se indică pe ambalaje categoria de greutate cu ajutorul literelor corespunzătoare, al mențiunilor definite la alineatul (1) sau al unei combinații din amândouă, eventual completate cu indicarea tranșelor de greutate corespunzătoare. Se pot utiliza și alte indicații suplimentare, cu condiția ca acestea să nu poată fi confundate cu literele sau mențiunile definite la alineatul (1) și să respecte dispozițiile Directivei 2000/13/CE.

(3)   Prin derogare de la dispozițiile enunțate la alineatul (1), atunci când, în același ambalaj, sunt împachetate ouă din categoria A de calibre diferite, greutatea minimă a acestor ouă este indicată în grame, iar mențiunea „Ouă de calibre diferite” sau o mențiune echivalentă figurează pe partea exterioară a ambalajului.

Articolul 5

Autorizarea centrelor de ambalare

(1)   Numai întreprinderile care îndeplinesc condițiile enunțate în prezentul articol sunt autorizate ca centre de ambalare, în sensul articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006.

(2)   Autoritatea competentă atribuie centrului de ambalare un cod de centru de ambalare, începând cu cel atribuit statului membru în cauză, astfel cum se precizează la punctul 2.2 din anexa la Directiva 2002/4/CE a Comisiei (10).

(3)   Centrele de ambalare dispun de echipamentele necesare unei manipulări corecte a ouălor. Acestea trebuie sa conțină, după caz:

(a)	o instalație corespunzătoare pentru examinarea transparenței la un fascicul de lumină, automată sau dispunând în permanență de personal, care permite examinarea individuală a calității fiecărui ou, sau alte instalații corespunzătoare;

(b)	dispozitive de apreciere a înălțimii camerei de aer;

(c)	echipamente pentru clasificarea ouălor pe categorie de greutate;

(d)	unul sau mai multe cântare omologate pentru cântărirea ouălor;

(e)	echipamente de marcare a ouălor.

Articolul 6

Termene limită de clasificare, marcare și ambalare a ouălor, precum și de marcare a ambalajelor

(1)   Ouăle sunt clasificate, marcate și ambalate în termen de zece zile de la ouat.

(2)   Ouăle comercializate în conformitate cu articolul 14 sunt clasificate, marcate și ambalate în termen de patru zile de la ouat.

(3)   Data de valabilitate minimă menționată la articolul 12 alineatul (1) litera (d) este marcată în momentul ambalării, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din Directiva 2000/13/CE.

Articolul 7

Informații care figurează pe containerele de transport

(1)   Fără a aduce atingere articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, producătorul marchează la locul de producție, pe fiecare container de transport care conține ouă, următoarele informații necesare identificării:

(a)	numele și adresa producătorului;

(b)	codul producătorului;

(c)	numărul de ouă și/sau greutatea acestora;

(d)	data sau perioada ouatului;

(e)	data expedierii.

Atunci când centrele de ambalare primesc ouă neambalate de la propriile lor unități de producție, situate în aceeași loc, identificarea containerelor de transport se poate face la centrul de ambalare.

(2)   Informațiile menționate la alineatul (1) sunt marcate pe ambalajele de transport și figurează în documentele de însoțire. Orice operator căruia îi sunt livrate ouăle păstrează o copie a acestor documente. Centrul de ambalare care clasifică ouăle păstrează exemplarele originale ale documentelor de însoțire.

Atunci când loturile primite de către o unitate de colectare sunt împărțite în subloturi în scopul livrării către mai mulți operatori, documentele de însoțire pot fi înlocuite prin etichete adecvate aferente recipientului de transport, cu condiția ca acesta din urmă să conțină informațiile menționate la alineatul (1).

(3)   Informațiile menționate la alineatul (1) și care figurează pe containerul de transport nu se modifică și continuă să figureze pe respectivul container până la preluarea ouălor în scopul clasificării, al marcării și al ambalării imediate.

Articolul 8

Marcarea ouălor destinate livrării transfrontaliere

(1)   Înainte de a părăsi locul de producție, ouăle livrate de către un loc de producție unei unități de colectare, unui centru de ambalare sau unei întreprinderi din industria nealimentară situate într-un alt stat membru trebuie marcate cu codul producătorului.

(2)   Un stat membru pe teritoriul căruia este situat un loc de producție poate acorda o derogare de la cerințele prevăzute la alineatul (1), atunci când producătorul a semnat un contract de livrare cu un centru de ambalare dintr-un alt stat membru care prevede marcarea în conformitate cu prezentul regulament. O astfel de derogare poate fi acordată numai la cererea celor doi operatori implicați și cu acordul scris prealabil al statului membru în care este situat centrul de ambalare. Într-un asemenea caz, o copie a contractului de livrare însoțește marfa expediată.

(3)   Durata minimă pe care sunt încheiate contractele de livrare menționate la alineatul (2) trebuie să fie de cel puțin o lună.

(4)   Serviciile de inspecție menționate la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006, aparținând statelor membre în cauză sau oricăror state membre de tranzit, sunt informate înainte de acordarea unei derogări în temeiul alineatului (2) de mai sus.

(5)   Ouăle din categoria B comercializate într-un alt stat membru sunt marcate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006 și, după caz, poartă o indicație în conformitate cu articolul 10 din prezentul regulament, astfel încât să poată fi ușor diferențiate de ouăle din categoria A.

Articolul 9

Codul producătorului

(1)   Codul producătorului este format din codurile și literele prevăzute la punctul 2 din anexa la Directiva 2002/4/CE. Acesta trebuie să fie vizibil cu ușurință și perfect lizibil și să aibă o înălțime de cel puțin 2 mm.

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor prevăzute la articolul 4 alineatul (1) paragraful al treilea din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006, atunci când, din motive tehnice, nu este posibilă marcarea ouălor sparte sau murdare, marcarea codului producătorului nu este obligatorie.

Articolul 10

Indicații privind ouăle din categoria B

Mențiunea prevăzută la articolul 4 alineatul (1) paragraful al doilea din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006 reprezintă un cerc cu diametrul de cel puțin 12 mm în jurul literei „B” înalte de cel puțin 5 mm sau un punct de culoare vizibil cu ușurință, cu un diametru de cel puțin 5 mm.

Articolul 11

Marcarea ouălor livrate direct industriei alimentare

(1)   Până la 30 iunie 2008, cerințele privind marcarea prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006 nu se aplică ouălor produse în Comunitate, colectate de operatorul din industria alimentară autorizat în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 direct de la furnizorii săi obișnuiți. În acest caz, responsabilitatea livrării îi revine în întregime operatorului din industria alimentară, care se angajează, în consecință, să utilizeze ouăle numai pentru prelucrare.

(2)   Începând cu 1 iulie 2008, statele membre pot excepta operatorii, la cerere, de la cerințele privind marcarea prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006, atunci când ouăle sunt livrate industriei alimentare direct de la locul de producție.

Articolul 12

Marcarea ambalajelor

(1)   Ambalajele care conțin ouă din categoria A prezintă pe partea exterioară, în mod vizibil cu ușurință și perfect lizibil:

(a)	codul centrului de ambalare;

(b)	categoria de calitate; ambalajele sunt identificate fie prin cuvintele „Categoria A”, fie prin litera „A”, singură sau însoțită de mențiunea „proaspăt”;

(c)	categoria de greutate, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din prezentul regulament;

(d)	data de valabilitate minimă, în conformitate cu articolul 13 din prezentul regulament;

(e)	mențiunea „ouă spălate”, în cazul ouălor spălate în conformitate cu articolul 3 din prezentul regulament;

(f)	ca o condiție specială de depozitare în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) punctul 6 din Directiva 2000/13/CE, o indicație prin care consumatorii sunt sfătuiți să păstreze ouăle la frigider după cumpărare.

(2)   Pe lângă cerințele menționate la alineatul (1), pe partea exterioară a ambalajelor care conțin ouă din categoria A figurează, în mod vizibil cu ușurință și perfect lizibil, metoda de creștere.

Pentru identificarea metodei de creștere, se folosesc numai următorii termeni:

(a)	pentru agricultura tradițională și numai în cazul în care condițiile aferente enunțate în anexa II sunt îndeplinite, termenii menționați în partea A din anexa I;

(b)	pentru producția ecologică, termenii menționați la articolul 2 din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului (11).

Semnificația codului producătorului este explicată pe partea exterioară sau în interiorul ambalajului.

În cazul în care găinile ouătoare sunt ținute în exploatații, în conformitate cu cerințele prevăzute în capitolul III din Directiva 1999/74/CE a Consiliului, identificarea metodei de creștere poate fi însoțită de una dintre indicațiile menționate în partea B din anexa I la prezentul regulament.

(3)   Dispozițiile alineatului (2) se aplică fără a aduce atingere măsurilor tehnice naționale care depășesc cerințele minime enunțate în anexa II și care se aplică numai producătorilor din statul membru în cauză, cu condiția ca acestea să fie compatibile cu dreptul comunitar.

(4)   Ambalajele care conțin ouă din categoria B prezintă pe partea exterioară, în mod vizibil cu ușurință și perfect lizibil:

(a)	codul centrului de ambalare;

(b)	categoria de calitate; ambalajele sunt identificate fie prin mențiunea „Categoria B”, fie prin litera „B”;

(c)	data ambalării.

(5)   În ceea ce privește ambalajele de ouă produse pe teritoriul lor, statele membre pot solicita lipirea etichetelor în așa fel încât acestea să se rupă la deschiderea ambalajelor.

Articolul 13

Menționarea datei de valabilitate minime

Data de valabilitate minimă menționată la articolul 3 alineatul (1) punctul 5 din Directiva 2000/13/CE nu poate depăși 28 de zile de la ouat. Atunci când se indică perioada de ouat, data de valabilitate minimă se stabilește începând cu prima zi a respectivei perioade.

Articolul 14

Ambalaje pe care figurează mențiunea „extra”

(1)   Mențiunile „extra” sau „extra proaspăt” pot fi utilizate drept indicații suplimentare de calitate pe ambalajele care conțin ouă din categoria A, până la a noua zi de la ouat.

(2)   Atunci când se utilizează indicațiile menționate la alineatul (1), data ouatului și perioada de nouă zile figurează pe ambalaj în mod vizibil cu ușurință și perfect lizibil.

Articolul 15

Indicarea modului de nutriție a găinilor ouătoare

În cazul unei indicații a modului de nutriție a găinilor ouătoare, se aplică următoarele cerințe minime:

(a)	se autorizează menționarea cerealelor ca parte componentă a furajelor numai în cazul în care acestea au o pondere de cel puțin 60 % în formula prezentată, din care cel mult 15 % subproduse de cereale;

(b)

fără a aduce atingere ponderii minime de 60 % menționate la litera (a), atunci când se menționează o anumită cereală, aceasta trebuie să aibă o pondere de cel puțin 30 % din formula alimentară utilizată. În cazul menționării specifice a mai multor cereale, fiecare dintre acestea trebuie să aibă o pondere de cel puțin 5 % din formula alimentară.

Articolul 16

Informații care trebuie comunicate cu privire la vânzarea ouălor în vrac

În ceea ce privește ouăle vândute în vrac, trebuie comunicate consumatorului următoarele informații, vizibile cu ușurință și perfect lizibile:

(a)	categoria de calitate;

(b)	categoria de greutate, în conformitate cu articolul 4;

(c)	o referire la metoda de creștere, echivalentă cu cea menționată la articolul 12 alineatul (2);

(d)	o explicație a semnificației codului producătorului;

(e)	data de valabilitate minimă.

Articolul 17

Calitatea ambalajelor

Fără a aduce atingere cerințelor menționate în capitolul X din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 852/2004, ambalajele trebuie să fie rezistente la șoc, uscate, curate și în stare bună, fabricate din materiale care protejează oul de mirosuri străine și de riscul alterării calității.

Articolul 18

Ouă industriale

Ouăle industriale sunt comercializate în recipiente prevăzute cu o bandă sau o etichetă roșie.

Pe banda sau eticheta în cauză figurează:

(a)	numele și adresa operatorului căruia îi sunt destinate ouăle;

(b)	numele și adresa operatorului care a expediat ouăle;

(c)	mențiunea „ouă industriale” în litere majuscule de 2 cm înălțime, precum și mențiunea „impropriu pentru consumul uman” în litere de cel puțin 8 mm înălțime.

Articolul 19

Reambalare

Ouăle din categoria A care au fost ambalate nu pot fi reambalate decât de centrele de ambalare. Fiecare ambalaj conține doar ouă dintr-un singur lot.

Articolul 20

Registre care trebuie ținute de către producători

(1)   Producătorii înregistrează informații cu privire la metodele de creștere, precizând pentru fiecare dintre acestea:

(a)	data instalării, vârsta în momentul instalării și numărul de găini ouătoare;

(b)	data și numărul de tăieri de găini efectuate;

(c)	producția zilnică de ouă;

(d)	numărul și/sau greutatea ouălor vândute sau livrate zilnic prin alte metode;

(e)	numele si adresele cumpărătorilor.

(2)   Atunci când se indică metoda de nutriție în conformitate cu articolul 15 din prezentul regulament, fără a aduce atingere cerințelor menționate în partea A.III din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 852/2004, producătorii înregistrează următoarele informații, precizând pentru fiecare metodă utilizată:

(a)	cantitatea și tipul de furaje furnizate și/sau amestecate pe loc;

(b)	data livrării furajelor.

(3)   Atunci când, în același loc de producție, se practică diferite moduri de creștere, informațiile prevăzute la alineatele (1) și (2) sunt defalcate pe coteț de păsări.

(4)   În sensul prezentului articol, în loc să țină registre de vânzări sau de livrări, producătorii pot să păstreze facturile și bonurile de livrare în dosare care să poarte mențiunile prevăzute la alineatele (1) și (2).

Articolul 21

Registre care trebuie ținute de către unitățile de colectare

(1)   Unitățile de colectare înregistrează separat, pe mod de creștere și pe zi:

(a)	cantitățile de ouă colectate, defalcate pe producător, numele, adresa și codul producătorului, data sau perioada ouatului;

(b)	cantitățile de ouă livrate centrelor de ambalare corespunzătoare, defalcate pe producător, numele, adresa și codul centrului de ambalare, data sau perioada ouatului.

(2)   În sensul prezentului articol, în loc să țină registre de vânzări sau de livrări, unitățile de colectare pot să păstreze facturile și bonurile de livrare în dosare care să poarte mențiunile prevăzute la alineatul (1).

Articolul 22

Registre care trebuie ținute de către centrele de ambalare

(1)   Centrele de ambalare înregistrează separat, pe mod de creștere și pe zi:

(a)	cantitățile de ouă neclasificate pe care le primesc, defalcate pe producător, numele, adresa și codul producătorului, data sau perioada ouatului;

(b)	după clasificarea ouălor, cantitățile pentru fiecare categorie de calitate și greutate;

(c)	cantitățile de ouă clasificate primite de la alte centre de ambalare, codul acestor centre de ambalare și data de valabilitate minimă;

(d)	cantitățile de ouă neclasificate livrate altor centre de ambalare, defalcate pe producător, codul acestor centre de ambalare și data sau perioada ouatului;

(e)	numărul și/sau greutatea ouălor livrate, defalcate pe categorie de calitate și greutate, data ambalării în cazul ouălor din categoria B sau data de valabilitate minimă în cazul ouălor din categoria A, precum și defalcarea pe cumpărător, numele și adresa acestuia din urmă.

Centrele de ambalare își actualizează săptămânal stocul fizic.

(2)   Atunci când pe ouăle din categoria A și pe ambalajele acestora figurează o mențiune a modului de nutriție a găinilor ouătoare în conformitate cu articolul 15, centrele de ambalare care utilizează asemenea indicații țin registre separate ale acestora, în conformitate cu alineatul (1).

(3)   În sensul prezentului articol, în loc să țină registre de vânzări sau de livrări, centrele de ambalare pot să păstreze facturile și bonurile de livrare în dosare care să poarte mențiunile prevăzute la alineatele (1) și (2).

Articolul 23

Perioada de păstrare a registrelor

Registrele și dosarele menționate la articolul 7 alineatul (2) și la articolele 20, 21 și 22 trebuie păstrate timp de cel puțin douăsprezece luni de la data creării.

Articolul 24

Controlul operatorilor

(1)   In afară de controalele prin sondaj, operatorii sunt supuși controalelor cu o frecvență care trebuie stabilită de serviciile de inspecție pe baza unei analize a riscurilor, astfel cum este precizat la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006, luând in considerare cel puțin:

(a)	rezultatele controalelor anterioare;

(b)	complexitatea debușeelor de comercializare a ouălor;

(c)	gradul de segmentare a unității de producție sau de ambalare;

(d)	cantitatea de ouă produse sau ambalate;

(e)	orice schimbări semnificative față de anii anteriori survenite cu privire la tipul de ouă produse sau prelucrate sau cu privire la metoda de comercializare.

(2)   Controalele se realizează în mod regulat și nu sunt anunțate. Registrele menționate la articolele 20, 21 și 22 trebuie puse la dispoziția serviciilor de inspecție, la prima cerere a acestora în acest sens.

Articolul 25

Decizii privind cazurile de neconformitate

(1)   În cazul unei neconformități cu prezentul regulament, constatate de serviciile de inspecție în urma controalelor efectuate în temeiul articolului 24, deciziile acestor servicii pot fi luate numai cu privire la întregul lot care a fost verificat.

(2)   Atunci când lotul verificat nu este considerat conform cu prezentul regulament, serviciul de inspecție interzice comercializarea sau, în cazul în care lotul provine dintr-o țară terță, importul acestuia, sub rezerva prezentării unei dovezi de punere în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

(3)   Serviciul de inspecție care a efectuat controlul verifică dacă lotul respins a fost pus în conformitate cu prezentul regulament sau dacă această operațiune este în curs de desfășurare.

Articolul 26

Toleranța pentru defectele de calitate

(1)   Se admit următoarele toleranțe cu ocazia efectuării controlului unor loturi de ouă din categoria A:

(a)	la centrul de ambalare, chiar înainte de expediere: 5 % din ouă prezintă defecte de calitate;

(b)	în celelalte etape de comercializare: 7 % din ouă prezintă defecte de calitate.

(2)   Nu se admite nicio toleranță pentru înălțimea camerei de aer a ouălor comercializate cu mențiunea „extra” sau „extra proaspăt”, cu ocazia controlului efectuat la ambalare sau la import.

(3)   Procentele menționate la alineatul (1) se dublează atunci când lotul controlat conține mai puțin de 180 de ouă.

Articolul 27

Toleranța pentru greutatea ouălor

(1)   Cu excepția cazului prevăzut la articolul 4 alineatul (3), la controlul loturilor de ouă din categoria A se aplică o toleranță pentru greutatea unitară a ouălor. Un asemenea lot poate să conțină cel mult 10 % de ouă din categoriile de greutate apropiate de cea marcată pe ambalaj, dar nu mai mult de 5 % din categoria de greutate imediat inferioară.

(2)   Procentele menționate la alineatul (1) se dublează atunci când lotul controlat conține mai puțin de 180 de ouă.

Articolul 28

Toleranța pentru marcarea ouălor

La controlul loturilor și al ambalajelor se admite o toleranță de 20 % de ouă purtând marcaje ilizibile.

Articolul 29

Ouă destinate exportului către țările terțe

Ouăle ambalate și destinate exportului pot să corespundă altor cerințe decât cele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1028/2006 și de prezentul regulament, în ceea ce privește calitatea, marcarea, etichetarea sau alte cerințe suplimentare.

Articolul 30

Ouă de import

(1)   Orice evaluare a echivalenței normelor, astfel cum este prevăzută la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006, include o evaluare a respectării efective de către operatorii din țările terțe în cauză a cerințelor prevăzute în prezentul regulament. Aceasta este actualizată în mod regulat.

Comisia publică rezultatele evaluării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)   Ouăle importate din țări terțe sunt marcate în mod clar și lizibil în țara de origine, în conformitate cu codul de țară ISO 3166.

(3)   Ambalajele care conțin ouă importate din țări care nu prezintă suficiente garanții cu privire la echivalența normelor, astfel cum este prevăzut la articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1028/2006, poartă pe partea exterioară, în mod vizibil cu ușurință și lizibil, indicații privind:

(a)	țara de origine;

(b)	metoda de creștere considerată „neconformă cu standardul CE”.

Articolul 31

Raportare

Până la data de 1 aprilie a fiecărui an, statele membre informează Comisia pe cale electronică cu privire la numărul de locuri de producție de care dispun, defalcate pe metode de creștere, precizând capacitatea maximă a fiecărei exploatații, exprimată prin numărul de păsări prezente în același timp.

Articolul 32

Notificarea infracțiunilor

În termen de cinci zile lucrătoare, statele membre informează Comisia pe cale electronică cu privire la orice infracțiune – sau suspiciune foarte serioasă în acest sens – constatată de serviciile de inspecție și care ar putea afecta comerțul intracomunitar din sectorul ouălor. Se consideră că aceste schimburi comerciale sunt perturbate în special în cazul unor infracțiuni grave comise de operatorii care produc sau comercializează ouă destinate vânzării într-un alt stat membru.

Articolul 33

Excepții acordate departamentelor franceze de peste mări

(1)   Prin derogare de la articolul 2 alineatul (3), ouăle destinate comerțului cu amănuntul în departamentele franceze de peste mări pot fi expediate către acestea în stare refrigerată. În acest caz, data de vânzare recomandată poate fi prelungită până la 33 de zile.

(2)   În cazul menționat la alineatul (1) din prezentul articol, pe lângă cerințele prevăzute la articolele 12 și 16, pe partea exterioară a ambalajului trebuie să figureze mențiunea „ouă refrigerate”, precum și informații privind refrigerarea.

Marca distinctivă pentru „ouă refrigerate” este un triunghi echilateral cu latura de cel puțin 10 mm.

Articolul 34

Excepții acordate anumitor regiuni din Finlanda

Ouăle vândute direct de către producător punctelor de vânzare cu amănuntul din regiunile enunțate în anexa III sunt exceptate de la cerințele Regulamentului (CE) nr. 1028/2006 și de la cele ale prezentului regulament. Cu toate acestea, metoda de creștere trebuie identificată în mod corespunzător în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) și cu articolul 16 litera (c) din prezentul regulament.

Articolul 35

Evaluarea practicilor referitoare la anumite sisteme de etichetare voluntară

Până cel târziu la 31 decembrie 2009, Comisia evaluează modul de aplicare a sistemului de etichetare voluntară în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) ultimul paragraf, în scopul introducerii obligativității acestuia, după caz.

Articolul 36

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 2295/2003 se abrogă cu efect de la 1 iulie 2007.

Trimiterile la regulamentul abrogat se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa IV.

Articolul 37

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 iulie 2007.

Articolul 33 se aplică până la 30 iunie 2009.

---

(1)  JO L 186, 7.7.2006, p. 1.

(2)  JO L 340, 24.12.2003, p. 16. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2001/2006 (JO L 379, 28.12.2006, p. 39).

(3)  JO L 139, 30.4.2004, p. 1.

(4)  JO L 139, 30.4.2004, p. 55. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului (JO L 363, 20.12.2006, p. 1).

(5)  Jurnalul AESA (2005) 269, 1-39.

(6)  JO L 109, 6.5.2000, p. 29. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/142/CE a Comisiei (JO L 368, 23.12.2006, p. 110).

(7)  JO L 31, 1.2.2002, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 575/2006 al Comisiei (JO L 100, 8.4.2006, p. 3).

(8)  JO L 173, 6.7.1990, p. 5. Regulament abrogat prin Regulamentul (CE) nr. 1028/2006, cu efect de la 1 iulie 2007.

(9)  JO L 203, 3.8.1999, p. 53. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1).

(10)  JO L 30, 31.1.2002, p. 44.

(11)  JO L 198, 22.7.1991, p. 1.

---

---

---

---

---

24.5.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 132/21

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 558/2007 AL COMISIEI

din 23 mai 2007

privind deschiderea și administrarea unui contingent tarifar pentru importul de masculi tineri din specia bovină pentru îngrășare

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1254/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței în sectorul cărnii de vită și mânzat (1), în special articolul 32 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Lista CXL a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) impune Comunității deschiderea unui contingent tarifar anual pentru importul a 169 000 capete de masculi tineri din specia bovină pentru îngrășare. Cu toate acestea, ca urmare a negocierilor care au condus la Acordul sub forma unui schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și Statele Unite, în conformitate cu articolul XXIV alineatul (6) și cu articolul XXVIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) din 1994 (2), aprobat prin Decizia 2006/333/CE a Consiliului (3), Comunitatea s-a angajat să includă în lista de angajamente pentru toate statele membre o ajustare a acestui contingent tarifar de import la 24 070 de capete.

(2)	Este necesar să se stabilească normele detaliate pentru deschiderea și administrarea acestui contingent tarifar de import pentru perioada cuprinsă între 1 iulie și 30 iunie din anul următor.

(3)

În conformitate cu articolul 29 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1254/1999, importurile în Comunitate trebuie gestionate pe bază de licențe de import. Cu toate acestea, acest contingent poate fi gestionat prin atribuirea, într-o primă fază, de drepturi de import și prin eliberarea de licențe de import într-o fază ulterioară, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1301/2006 al Comisiei din 31 august 2006 de stabilire a normelor comune pentru administrarea contingentelor tarifare de import pentru produsele agricole gestionate printr-un sistem de licențe de import (4). Astfel, operatorii care au obținut drepturi de import pot decide, în cursul perioadei contingentare, momentul la care doresc să solicite licențe de import, în funcție de fluxurile lor comerciale reale. În orice caz, Regulamentul (CE) nr. 1301/2006 limitează perioada de valabilitate a licențelor până în ultima zi a perioadei de aplicare a contingentului tarifar de import.

(4)

Este necesar să se stabilească modalitățile de prezentare a cererilor de licențe, precum și elementele care trebuie menționate în cereri și în licențe după caz, prin completări sau derogări de la anumite dispoziții din Regulamentul (CE) nr. 1445/95 al Comisiei din 26 iunie 1995 privind normele de aplicare a regimului licențelor de import și export în sectorul cărnii de vită și mânzat și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2377/80 (5) și din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 al Comisiei din 9 iunie 2000 de stabilire a normelor comune de aplicare a regimului de licențe de import, de export și de certificate de fixare în avans pentru produsele agricole (6).

(5)

Regulamentul (CE) nr. 1301/2006 stabilește în special dispoziții detaliate privind cererile de drepturi de import, statutul solicitanților și eliberarea de licențe de import. Dispozițiile din regulament trebuie să se aplice, începând de la 1 iulie 2007, licențelor de import eliberate în conformitate cu acesta, fără a aduce atingere condițiilor suplimentare prevăzute în regulament.

(6)

În scopul prevenirii acțiunilor speculative, cantitățile disponibile în cadrul contingentului trebuie puse la dispoziția operatorilor care sunt în măsură să demonstreze faptul că sunt implicați în activități de import a unor cantități semnificative din țări terțe. Ținând cont de acest aspect, cât și în scopul asigurării unei gestionări eficiente, este necesar să li se solicite comercianților în cauză să fi importat minim 50 de capete în timpul fiecăreia dintre cele două perioade de referință menționate la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1301/2006, având în vedere că importul unui lot de 50 de animale poate fi considerat rentabil din punct de vedere comercial. În plus, din motive administrative, statelor membre trebuie să li se permită să accepte copii certificate ale documentelor care atestă schimburile comerciale cu țări terțe.

(7)	Tot în scopul prevenirii activităților speculative, trebuie stabilită o garanție pentru drepturile de import, licențele de import trebuie să fie netransmisibile, iar aceste licențe trebuie eliberate comercianților numai pentru cantitățile pentru care li s-au atribuit drepturi de import.

(8)

Pentru a determina operatorii să solicite licențe de import pentru toate drepturile de import atribuite, trebuie stabilit că depunerea unei cereri de licență pentru cantitățile atribuite constituie, în ceea ce privește garanția pentru drepturile de import, o cerință principală în sensul Regulamentului (CEE) nr. 2220/85 al Comisiei din 22 iulie 1985 de stabilire a normelor comune de aplicare a regimului de garanții pentru produsele agricole (7).

(9)

Experiența arată că, pentru o bună administrare a contingentelor, titularii licențelor trebuie să fie importatori reali. Acești importatori trebuie, așadar, să participe activ la achiziționarea, transportul și importul animalelor respective. Furnizarea de dovezi care să ateste aceste activități trebuie să constituie, prin urmare, o cerință principală în ceea ce privește garanția pentru drepturile de import, în sensul Regulamentului (CEE) nr. 2220/85.

(10)	Aplicarea acestui contingent tarifar necesită controale efective cu privire la destinația animalelor importate. Prin urmare, animalele trebuie îngrășate în statul membru care a acordat drepturile de import.

(11)

Trebuie constituită o garanție pentru a se asigura că animalele sunt îngrășate o perioadă de cel puțin o sută douăzeci de zile în unitățile de producție desemnate. Cuantumul garanției trebuie să acopere diferența dintre drepturile vamale prevăzute în Tariful Vamal Comun și drepturile vamale reduse aplicabile la data punerii în liberă circulație a respectivelor animale.

(12)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a cărnii de vită și mânzat,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)   Pentru perioada 1 iulie-30 iunie din anul următor („perioada contingentului tarifar de import”) se deschide un contingent tarifar de 24 070 de capete de masculi tineri din specia bovină pentru îngrășare în Comunitate, clasificați la codurile NC 0102 90 05, 0102 90 29 sau 0102 90 49.

Contingentul tarifar are numărul de ordine 09.4005.

(2)   Dreptul vamal de import care se aplică în cadrul contingentului tarifar menționat la alineatul (1) se ridică la 16 % ad valorem plus 582 EUR per tonă de greutate netă.

Rata dreptului vamal prevăzută la primul paragraf se aplică cu condiția ca animalele importate să fie îngrășate timp de cel puțin o sută douăzeci de zile în statul membru care a eliberat licența de import.

Articolul 2

(1)   Contingentul menționat la articolul 1 alineatul (1) se administrează prin atribuirea de drepturi de import într-o primă etapă și prin eliberarea de licențe de import într-o etapă ulterioară.

(2)   Se aplică dispozițiile Regulamentelor (CE) nr. 1445/95, (CE) nr. 1291/2000 și (CE) nr. 1301/2006, în cazul în care prezentul regulament nu prevede altfel.

Articolul 3

(1)   În scopul aplicării articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 1301/2006, solicitanții furnizează dovada importului a cel puțin 50 de animale clasificate la codul NC 0102 90 în fiecare dintre cele două perioade de referință specificate la articolul menționat și a faptului că au fost responsabili din punct de vedere comercial și logistic de achiziționarea, transportul și efectuarea formalităților pentru punerea în liberă circulație a respectivelor animale.

Dovada îndeplinirii acestor condiții se furnizează în mod exclusiv prin:

(a)	copii ale documentelor menționate la articolul 5 paragraful al doilea din Regulamentul (CE) nr. 1301/2006, certificate conforme cu originalul de către autoritatea competentă;

(b)

originalul facturii comerciale sau o copie certificată conformă, completată pe numele titularului licenței de către vânzător sau reprezentantul acestuia, amândoi stabiliți în țara terță exportatoare, precum și dovada plății efectuate de către titularul licenței sau a deschiderii de către acesta din urmă a unui acreditiv documentar irevocabil în favoarea vânzătorului;

(c)	scrisoarea de transport sau, după caz, documentul de transport rutier sau aerian, întocmit pe numele titularului licenței, pentru animalele respective.

(2)   O societate înființată prin fuzionarea unor societăți care au efectuat, separat, importuri de referință care îndeplinesc cerința cantității minime menționate la alineatul (1) primul paragraf, poate utiliza aceste importuri de referință drept dovadă a schimburilor comerciale.

Articolul 4

(1)   Cererile de drepturi de import se depun cel mai târziu la ora 13:00, ora Bruxelles-ului, la data de 1 iunie înaintea perioadei contingentului tarifar de import vizat.

(2)   Odată cu solicitarea de drepturi de import, se depune pe lângă autoritatea competentă o garanție pentru aceste drepturi în cuantum de 3 EUR pe cap de animal.

(3)   Cel mai târziu la ora 16:00, ora Bruxelles-ului, în cea de-a cincea zi lucrătoare după încheierea perioadei de depunere a cererilor, statele membre notifică Comisiei cantitățile totale pentru care au fost depuse aceste cereri.

Articolul 5

(1)   Drepturile de import se acordă începând cu cea de-a șaptea zi lucrătoare și cel mai târziu în cea de-a șaisprezecea zi lucrătoare după încheierea perioadei de notificare menționate la articolul 4 alineatul (3).

(2)   În cazul în care coeficientul de atribuire menționat la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1301/2006 are ca rezultat acordarea de mai puține drepturi de import decât cele solicitate, garanția constituită în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) se eliberează în mod proporțional fără întârziere.

Articolul 6

(1)   Punerea în liberă circulație a cantităților acordate în cadrul contingentului menționat la articolul 1 alineatul (1) este condiționată de prezentarea unei licențe de import.

(2)   Cererile de licențe de import acoperă întreaga cantitate atribuită. Această obligație constituie o cerință principală în sensul articolului 20 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2220/85.

Articolul 7

(1)   Cererile de licențe de import pot fi depuse numai în statul membru în care au fost solicitate și obținute drepturile de import în cadrul contingentului menționat la articolul 1 alineatul (1).

Fiecare licență de import eliberată conduce la o reducere corespunzătoare a drepturilor de import obținute și la eliberarea proporțională fără întârziere a garanției constituite în conformitate cu articolul 4 alineatul (2).

(2)   Licențele de import se eliberează în urma primirii cererii depuse pe numele operatorului care a obținut drepturile de import și de către acesta.

(3)   Cererea de licență și licența de import conțin următoarele mențiuni:

(a)	la rubrica 8, țara de origine;

(b)	la rubrica 16, unul sau mai multe dintre următoarele coduri NC: 0102 90 05, 0102 90 29 sau 0102 90 49;

(c)	la rubrica 20, numărul de ordine al contingentului (09.4005) și una dintre mențiunile prevăzute în anexa I.

Articolul 8

(1)   Prin derogare de la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000, drepturile conferite de licențele de import eliberate în conformitate cu prezentul regulament nu sunt transferabile.

(2)   Acordarea licenței de import este condiționată de constituirea unei garanții de 12 EUR pe cap de animal, pe care solicitantul o constituie odată cu depunerea cererii de licență.

(3)   Prin derogare de la dispozițiile din titlul III secțiunea 4 din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000, garanția menționată la alineatul (2) nu poate fi eliberată atât timp cât nu a fost furnizată dovada că titularul licenței a avut responsabilitatea comercială și logistică a achiziționării, a transportului și a vămuirii în vederea punerii în liberă circulație a animalelor respective, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul regulament.

Articolul 9

(1)   La momentul punerii în liberă circulație, importatorul trebuie să furnizeze dovada:

(a)	că s-a angajat în scris să comunice în termen de o lună autorității competente a statului membru exploatația sau exploatațiile agricole în care vor fi îngrășate bovinele tinere;

(b)

că a constituit, pe lângă autoritatea competentă a statului membru, o garanție a cărei valoare este stabilită în anexa II pentru fiecare cod NC eligibil. Îngrășarea pentru o perioadă minimă de o sută douăzeci de zile de la data acceptării declarației vamale de punere în liberă circulație a animalelor importate în respectivul stat membru este o cerință principală în sensul articolului 20 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2220/85.

(2)   Cu excepția cazurilor de forță majoră, garanția menționată la alineatul (1) litera (b) se eliberează numai în cazul în care autorității competente a statului membru i se furnizează dovada că bovinele tinere:

(a)	au fost îngrășate în exploatația (exploatațiile) indicată(e) în conformitate cu alineatul (1);

(b)	nu au fost sacrificate înainte de expirarea termenului de o sută douăzeci de zile de la data importului; sau

(c)	au fost sacrificate înainte de expirarea acestei perioade din motive de sănătate sau au murit ca urmare a unei boli sau a unui accident.

Garanția se eliberează imediat după furnizarea uneia dintre aceste dovezi.

Cu toate acestea, în cazul în care termenul menționat la alineatul (1) litera (a) nu a fost respectat, valoarea garanției care trebuie eliberată se reduce cu:

—

15 %; și

—	2 % din suma care rămâne pentru fiecare zi de depășire.

Sumele care nu au fost eliberate rămân executate.

(3)   În cazul în care dovada menționată la alineatul (2) nu este furnizată în cele o sută optzeci de zile ulterioare datei importului, garanția se execută.

Cu toate acestea, în cazul în care dovada nu a fost furnizată în cele o sută optzeci de zile prevăzute la primul paragraf, ci în cele șase luni ulterioare acestei perioade, suma executată, diminuată cu 15 % din valoarea garanției, se rambursează.

Articolul 10

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 160, 26.6.1999, p. 21. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1913/2005 (JO L 307, 25.11.2005, p. 2).

(2)  JO L 124, 11.5.2006, p. 15.

(3)  JO L 124, 11.5.2006, p. 13.

(4)  JO L 238, 1.9.2006, p. 13. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 289/2007 (JO L 78, 17.3.2007, p. 17).

(5)  JO L 143, 27.6.1995, p. 35. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1965/2006 (JO L 408, 30.12.2006, p. 27).

(6)  JO L 152, 24.6.2000, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1913/2006 (JO L 365, 21.12.2006, p. 52).

(7)  JO L 205, 3.8.1985, p. 5. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1913/2006.

---

---

---

24.5.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 132/27

---

REGULAMENT (CE) NR. 559/2007 AL COMISIEI

din 23 mai 2007

de stabilire a coeficientului de atribuire pentru eliberarea de licențe aplicat în perioada 14-18 mai 2007 produselor de import din zahăr în cadrul contingentelor tarifare și al acordurilor preferențiale

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 318/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului (1),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 950/2006 al Comisiei din 28 iunie 2006 de stabilire a normelor de aplicare, pentru anii de comercializare 2006-2007, 2007-2008 și 2008-2009, privind importul și rafinarea produselor din zahăr în cadrul anumitor contingente tarifare și acorduri preferențiale (2), în special articolul 5 alineatul (3),

întrucât:

(1)

Cererile de licențe de import au fost depuse la autoritatea competentă în săptămâna 14-18 mai 2007, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 950/2006 sau Regulamentul (CE) nr. 1832/2006 al Comisiei din 13 decembrie 2006 de stabilire a unor măsuri tranzitorii în sectorul zahărului în vederea aderării Bulgariei și a României (3) pentru o cantitate totală mai mare sau egală cu cantitatea disponibilă pentru numărul de ordine 09.4346 (2006-2007).

(2)	În aceste condiții, Comisia trebuie să stabilească un coeficient de atribuire pentru a elibera licențe proporțional cu cantitatea disponibilă și să informeze statele membre că limita stabilită a fost atinsă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Licențele se vor elibera în limitele cantitative stabilite în anexa la prezentul regulament pentru cererile de licențe de import depuse în perioada 14-18 mai 2007 în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 950/2006 sau cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1832/2006.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 58, 28.2.2006, p. 1.

(2)  JO L 178, 1.7.2006, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2006/2006 (JO L 379, 28.12.2006, p. 95).

(3)  JO L 354, 14.12.2006, p. 8.

---

---

24.5.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 132/31

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 560/2007 AL COMISIEI

din 23 mai 2007

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2001 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului în ceea ce privește comerțul cu produse vitivinicole cu țările terțe

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței vitivinicole (1), în special articolul 63 alineatul (8),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 63 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, în măsura necesară pentru a permite exportul produselor prevăzute la articolul 1 alineatul (2) literele (a) și (b) din regulamentul respectiv pe baza prețurilor pe piața mondială pentru produsele respective și în limitele acordurilor încheiate în conformitate cu articolul 300 din tratat, diferența dintre aceste prețuri și prețurile comunitare poate fi suplinită printr-o restituire la export.

(2)

Restituirile la export pot fi stabilite pentru a suplini decalajul concurențial dintre exporturile comunitare și cele ale unei țări terțe. Exporturile comunitare către anumite destinații apropiate și către țări terțe care aplică produselor comunitare un tratament preferențial la import se află în prezent într-o poziție concurențială extrem de favorabilă. Prin urmare, restituirile la exporturile către destinațiile respective trebuie eliminate.

(3)	Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 883/2001 al Comisiei (2) ar trebui modificat în consecință.

(4)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului de gestionare a vinului,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 883/2001 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 179, 14.7.1999, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 (JO L 363, 20.12.2006, p. 1).

(2)  JO L 128, 10.5.2001, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2016/2006 (JO L 384, 29.12.2006, p. 38).

---

---

24.5.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 132/33

---

DECIZIA CONSILIULUI

din 7 mai 2007

de numire a unui membru titular leton și a doi supleanți letoni în cadrul Comitetului Regiunilor

(2007/350/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 263,

având în vedere propunerile Guvernului leton,

întrucât:

(1)	La 24 ianuarie 2006, Consiliul a adoptat Decizia 2006/116/CE (1) de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada 26 ianuarie 2006-25 ianuarie 2010.

(2)

Ca urmare a încheierii mandatului domnului Uldis AUGULIS, devine vacant un loc de membru în cadrul Comitetului Regiunilor. Ca urmare a numirii domnului Aleksandrs LIELMEŽS în calitate de membru, devine vacant un loc de supleant în cadrul Comitetului Regiunilor. Ca urmare a încheierii mandatului domnului Gunārs LAICĀNS, devine vacant un loc de supleant în cadrul Comitetului Regiunilor,

DECIDE:

Articolul 1

Se numesc în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada restantă a mandatului, respectiv până la 25 ianuarie 2010:

(a)	în calitate de membru: — domnul Aleksandrs LIELMEŽS, în locul domnului Uldis AUGULIS; și

(b)	în calitate de supleanți: — doamna Ligita GINTERE, Chairman of Jaunpils Local Municipality, în locul domnului Aleksandrs LIELMEŽS; — domnul Jānis NEIMANIS, Chairman of Grobiņa Town Municipality, în locul domnului Gunārs LAICĀNS.

Articolul 2

Prezenta decizie produce efecte de la data adoptării.

---

(1)  JO L 56, 25.2.2006, p. 75.

---

24.5.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 132/34

---

DECIZIA CONSILIULUI

din 7 mai 2007

de numire a unui supleant austriac în cadrul Comitetului Regiunilor

(2007/351/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 263,

având în vedere propunerea Guvernului austriac,

întrucât:

(1)	La data de 24 ianuarie 2006, Consiliul a adoptat Decizia 2006/116/CE de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada 26 ianuarie 2006-25 ianuarie 2010 (1).

(2)	Ca urmare a încheierii mandatului domnului Andreas SCHIEDER, a devenit vacant un post de supleant în cadrul Comitetului Regiunilor,

DECIDE:

Articolul 1

Doamna Elisabeth VITOUCH, Gemeinderätin der Stadt Wien, este numită supleant în cadrul Comitetului Regiunilor, înlocuindu-l de domnul Andreas SCHIEDER pentru perioada rămasă a mandatului, respectiv până la 25 ianuarie 2010.

Articolul 2

Prezenta decizie produce efecte de la data adoptării sale.

---

(1)  JO L 56, 25.2.2006, p. 75.

---

24.5.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 132/35

---

DECIZIA CONSILIULUI

din 14 mai 2007

de numire a unui director adjunct al Europol

(2007/352/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Convenția privind înființarea unui Oficiu European de Poliție (Convenția Europol) (1), în special articolul 29 alineatul (2),

acționând în calitate de autoritate învestită cu competența numirii directorului adjunct al Europol,

având în vedere avizul Consiliului de administrație,

întrucât:

(1)	Datorită expirării mandatului unui director adjunct al Europol, este necesară numirea unui director adjunct.

(2)	Statutul angajaților, aplicabil salariaților Europol (2), în special apendicele 8, stabilește dispoziții speciale privind procedura de selecție a directorului sau a directorului adjunct al Europol.

(3)	Consiliul de administrație a înaintat Consiliului o listă scurtă cu solicitanții eligibili pentru numire, alături de dosarul complet al fiecăruia dintre solicitanți, precum și de lista completă a solicitanților.

(4)	Pe baza tuturor informațiilor relevante furnizate de Consiliul de administrație, Consiliul dorește să numească solicitantul care, conform Consiliului, întrunește toate condițiile aferente postului vacant de director adjunct,

DECIDE:

Articolul 1

Dl Eugenio ORLANDI este numit prin prezenta în postul de director adjunct al Europol de la 1 august 2007 până la 31 iulie 2011.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO C 316, 27.11.1995, p. 2.

(2)  A se vedea Actul Consiliului din 3 decembrie 1998 de stabilire a statutului angajaților, aplicabil salariaților Europol (JO C 26, 30.1.1999, p. 23), astfel cum a fost modificat prin Actul Consiliului din 19 decembrie 2002 (JO C 24, 31.1.2003, p. 1).

---

24.5.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 132/36

---

DECIZIA AUTORITĂȚII DE SUPRAVEGHERE A AELS

NR. 394/06/COL

din 13 decembrie 2006

de aprobare a programului actualizat prezentat de Norvegia în vederea retragerii tuturor peștilor din crescătoriile norvegiene infectate cu anemia infecțioasă a somonului (AIS)

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE A AELS,

AVÂND ÎN VEDERE Acordul privind Spațiul Economic European (denumit în continuare Acordul SEE), în special articolul 109 și Protocolul 1 la acesta,

AVÂND ÎN VEDERE Acordul între statele AELS privind stabilirea unei Autorități de supraveghere și a unei Curți de Justiție, în special articolul (5) alineatul (2) litera (d) și Protocolul 1 la acesta,

AVÂND ÎN VEDERE actul menționat în anexa I capitolul I punctul 3.1.7 la Acordul SEE, Directiva 93/53/CEE a Consiliului din 24 iunie 1993 de stabilire a unor măsuri comunitare minime pentru controlul anumitor boli ale peștilor, astfel cum a fost modificată, astfel cum a fost adaptat de Protocolul 1 la Acordul SEE, în special articolul 6 litera (a) prima liniuță din acest act,

AVÂND ÎN VEDERE Decizia Autorității de supraveghere a AELS nr. 196/04/COL din 14 iulie 2004 de autorizare a membrului însărcinat cu libera circulație a bunurilor de a lua anumite decizii și măsuri, în special punctul 1 al acesteia,

ÎNTRUCÂT articolul 6 litera (a) prima liniuță din act prevede că, pentru a lupta contra unui focar de anemie infecțioasă a somonului (AIS), este necesar ca toți peștii dintr-o crescătorie infectată să fie retrași conform unui program stabilit de serviciul oficial și aprobat de Autoritatea de supraveghere a AELS (denumită în continuare „Autoritatea”),

ÎNTRUCÂT actul menționat la anexa I capitolul 1 punctul 3.2.29 la Acordul SEE, respectiv Decizia 2003/466/CE a Comisiei din 13 iunie 2003 de stabilire a criteriilor de zonare și a măsurilor de monitorizare oficială care trebuie să fie adoptate ca urmare a suspectării sau confirmării prezenței anemiei infecțioase a somonului (AIS), prevede planurile de eșantionare și metodele de diagnosticare pentru depistarea și confirmarea AIS, precum și criteriile de zonare și măsurile de monitorizare oficială care trebuie să fie adoptate ca urmare a suspectării sau confirmării prezenței AIS,

ÎNTRUCÂT Autoritatea, prin Decizia sa nr. 226/04/COL din 9 septembrie 2004 a aprobat programul prezentat de Norvegia pentru retragerea tuturor peștilor din crescătoriile norvegiene infectate cu AIS,

ÎNTRUCÂT Norvegia, prin scrisoarea sa din 21 martie 2006, a solicitat aprobarea de către Autoritate a anumitor modificări la programul său de retragere a tuturor peștilor din crescătoriile norvegiene infectate cu anemia infecțioasă a somonului, astfel cum a fost aprobat prin Decizia nr. 226/04/COL a Autorității din 9 septembrie 2004,

ÎNTRUCÂT Autoritatea de supraveghere a AELS, în strânsă cooperare cu Comisia Comunităților Europene, a examinat modificările propuse la programul prezentat de Norvegia ținând cont de probele științifice și tehnice disponibile în prezent,

ÎNTRUCÂT retragerea peștilor este realizată astfel încât scopul este de a preveni propagarea suplimentară a bolii în alte crescătorii și în populațiile sălbatice sensibile la această infecție,

ÎNTRUCÂT retragerea peștilor trebuie să se bazeze pe o analiză de la caz la caz a riscurilor privind propagarea suplimentară a bolii, inclusiv a gravității focarului și a altor elemente care influențează riscurile și trebuie să ia în considerare experiența practică și probele științifice actuale,

ÎNTRUCÂT examinarea constată că modificările propuse programului norvegian întrunesc cerințele unui asemenea program și, în consecință, urmează a fi aprobate,

ÎNTRUCÂT Autoritatea de supraveghere a AELS, prin Decizia nr. 314/06/COL, a sesizat cazul Comitetului veterinar al AELS care asistă Autoritatea de Supraveghere a AELS,

ÎNTRUCÂT Comitetul veterinar al AELS care asistă Autoritatea de supraveghere a AELS propune, și în scopul garantării certitudinii juridice, se consideră necesar să se introducă în prezenta decizie un nou punct care să indice abrogarea Deciziei nr. 226/04/COL a Autorității din 9 septembrie 2004,

ÎNTRUCÂT măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului veterinar al AELS care asistă Autoritatea de supraveghere a AELS,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

1.	Programul actualizat prezentat de Norvegia în vederea retragerii tuturor peștilor din crescătoriile norvegiene infectate cu anemia infecțioasă a somonului (AIS) este aprobat.

2.	Decizia Autorității de supraveghere a AELS nr. 226/04/COL din 9 septembrie 2004 privind aprobarea programului prezentat de Norvegia în vederea retragerii tuturor peștilor din crescătoriile norvegiene infectate cu anemia infecțioasă a somonului (AIS) este abrogat.

3.	Prezenta decizie intră în vigoare la 13 decembrie 2006.

4.	Prezenta decizie se adresează Norvegiei.

5.	Versiunea în limba engleză a prezentei decizii este cea autentică.

---

24.5.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 132/38

---

DECIZIA AUTORITĂȚII DE SUPRAVEGHERE A AELS

NR. 28/07/COL

din 19 februarie 2007

privind statutul oficial de indemne de tuberculoză bovină, bruceloză bovină și leucoză bovină enzootică al efectivelor de bovine din Norvegia

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE A AELS,

AVÂND ÎN VEDERE Acordul privind Spațiul Economic European (denumit în continuare Acordul SEE), în special articolul 109 și Protocolul 1,

AVÂND ÎN VEDERE Acordul între statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție, în special articolul 5 alineatul (2) litera (d) și Protocolul 1,

AVÂND ÎN VEDERE actul vizat la anexa I, punctul 4.1.1 din capitolul 1 al anexei I la Acordul SEE, Directiva 64/432/CEE din 26 iunie 1964 a Consiliului privind problemele de inspecție veterinară care afectează schimburile intracomunitare cu bovine și porcine (1), astfel cum a fost modificat și adaptat la Acordul SEE prin Protocolul 1, și în special anexa A capitolul I secțiunea 4, anexa A capitolul II secțiunea 7 și anexa D capitolul I secțiunea E la acest act,

AVÂND ÎN VEDERE Decizia Autorității de supraveghere a AELS nr. 24/07/COL din 14 februarie 2007, prin care membrul competent al colegiului este însărcinat cu adoptarea deciziei cu privire la statutul oficial de indemne de tuberculoză, bruceloză și leucoză bovină enzootică pentru efectivele de bovine din Norvegia, în cazul în care proiectul de decizie este în conformitate cu opinia Comitetului veterinar al AELS (CVA),

ÎNTRUCÂT Directiva 64/432/CEE prevede că statele membre SEE AELS sau anumite părți sau regiuni din statele membre pot fi declarate oficial indemne de tuberculoză, bruceloză și leucoză bovină enzootică pentru efectivele de bovine, sub rezerva respectării anumitor condiții enunțate în actul menționat mai sus,

ÎNTRUCÂT, prin scrisoarea din 29 iunie 2004, Norvegia a prezentat Autorității de supraveghere a AELS documentația relevantă privind leucoza bovină enzootică, în conformitate cu anexa D capitolul I secțiunea E și articolul 8 din Directiva 64/432/CEE,

ÎNTRUCÂT, prin scrisorile din 14 februarie 2005, 13 decembrie 2005 și 26 octombrie 2006, Norvegia a prezentat Autorității informații actualizate privind leucoza enzootică bovină, astfel cum i-a fost solicitat de către Autoritate în urma discuțiilor cu Comisia Europeană,

ÎNTRUCÂT Autoritatea de supraveghere a AELS, în strânsă colaborare cu Comisia Europeană, a examinat toată documentația prezentată de Norvegia, iar această analiză demonstrează că regimul privind leucoza bovină enzootică înaintat de Norvegia îndeplinește condițiile necesare prevăzute de Directiva 64/432/CEE,

ÎNTRUCÂT este prin urmare necesar ca Norvegia să fie declarată în mod oficial indemnă de leucoză enzootică bovină,

ÎNTRUCÂT prin Deciziile nr. 66/94/COL și 67/94/COL ale Autorității de supraveghere a AELS din 27 iunie 1994, Norvegia a fost declarată indemnă de bruceloză bovină și tuberculoză bovină cu privire la efectivele de bovine, cu condiția îndeplinirii anumitor cerințe,

ÎNTRUCÂT Deciziile nr. 66/94/COL și 67/94/COL au fost înlocuite, în consecință, prin Deciziile nr. 227/96/COL și 225/96/COL ale Autorității de supraveghere a AELS din 4 decembrie 1996,

ÎNTRUCÂT, din motive de claritate, statutul privind bolile tuberculoză, bruceloză și leucoză enzootică bovină, al efectivelor bovine din Norvegia, trebuie stabilit în cadrul aceleiași decizii,

ÎNTRUCÂT, în consecință, Deciziile nr. 225/96/COL și 227/96/COL ale Autorității de supraveghere a AELS trebuie să fie înlocuite cu prezenta decizie,

ÎNTRUCÂT măsurile stabilite în prezenta decizie sunt conforme cu opinia Comitetului veterinar al AELS de pe lângă Autoritatea de supraveghere a AELS,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

1.	În conformitate cu Directiva 64/432/CEE, Norvegia este declarată oficial ca indemnă de tuberculoză, bruceloză și leucoză enzootică bovină privind efectivele de bovine.

2.	Prezenta decizie se adresează Norvegiei.

3.	În conformitate cu articolul 109 alineatul (2) din Acordul SEE, este necesar ca Autoritatea de supraveghere a AELS să înainteze prezenta decizie și orice alte modificări eventuale Comisiei Europene.

4.	Deciziile nr. 227/96/COL și 225/96/COL ale Autorității de supraveghere a AELS din 4 decembrie 1996 se înlocuiesc prin prezenta decizie.

5.	Prezenta decizie intră în vigoare la 19 februarie 2007.

6.	Versiunea în limba engleză a prezentei decizii este cea autentică.

---

(1)  JO 121, 29.7.1964, p. 1977/64.

---

24.5.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 132/40

---

DECIZIA AUTORITĂȚII DE SUPRAVEGHERE A AELS

NR. 29/07/COL

din 19 februarie 2007

privind aprobarea planului de vaccinare preventivă a păsărilor din grădinile zoologice împotriva gripei aviare cu patogenitate ridicată prezentat de Norvegia

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE A AELS,

AVÂND ÎN VEDERE Acordul privind Spațiul Economic European, în special articolul 109 alineatul (1) și Protocolul 1,

AVÂND ÎN VEDERE Acordul dintre statele AELS privind instituirea unei Autorități de supraveghere și a unei Curți de Justiție, în special articolul 5 alineatul (2) litera (d) și Protocolul 1,

AVÂND ÎN VEDERE actul menționat la punctul 3.1.5a din capitolul I al anexei I la Acordul SEE, Directiva 2005/94/CE a Consiliului din 20 decembrie 2005 privind măsurile comunitare de combatere a influenței aviare și de abrogare a Directivei 92/40/CEE (1), astfel cum a fost adaptată la Acordul SEE prin Protocolul 1, în special articolele 56 alineatul (2) și 57 alineatul (2),

AVÂND ÎN VEDERE actul aplicabil Norvegiei în conformitate cu procedurile menționate în articolul 3 litera (b) din partea introductivă din capitolul I al anexei I la Acordul SEE, Decizia 2006/474/CE a Comisiei din 6 iulie 2006 referitoare la măsuri de prevenire a răspândirii influenței aviare cauzate de subtipul H5N1 al virusului influenței A cu patogenitate ridicată la păsările din grădinile zoologice și organismele, institutele sau centrele oficial desemnate din statele membre și de abrogare a Deciziei 2005/744/CE (2),

AVÂND ÎN VEDERE Decizia Autorității de supraveghere a AELS nr. 22/07/COL din 14 februarie 2007, prin care membrul competent al Colegiului este însărcinat cu adoptarea deciziei în cazul în care proiectul de decizie este în conformitate cu opinia Comitetului veterinar al AELS (CVA),

ÎNTRUCÂT gripa aviară este o boală virală infecțioasă la păsări și păsări de curte, cauzând mortalitate și perturbări care pot atinge rapid proporții epizootice care pot prezenta o amenințare gravă pentru sănătatea animală și publică și care pot diminua semnificativ rentabilitatea aviculturii,

ÎNTRUCÂT, din cauza captivității, păsările din grădinile zoologice și organismele, institutele sau centrele desemnate oficial nu pot, în mod normal, să vină în contact cu păsările de curte sau alte păsări în captivitate și, în consecință, nu implică niciun risc de contaminare pentru păsările de curte sau alte păsări în captivitate și având în vedere valoarea păsărilor din grădinile zoologice, vaccinarea preventivă a unor astfel de păsări poate reprezenta o măsură preventivă suplimentară corespunzătoare,

ÎNTRUCÂT Directiva 2005/94/CE stabilește normele privind introducerea vaccinării preventive împotriva gripei aviare, inter alia, a păsărilor în captivitate, precum păsările din grădinile zoologice și solicită statelor AELS membre ale SEE să transmită spre aprobare Autorității de supraveghere a AELS planurile pentru vaccinarea preventivă a păsărilor de curte sau a altor păsări aflate în captivitate,

ÎNTRUCÂT Decizia 2006/474/CE prevede anumite cerințe referitoare la măsurile de biosecuritate pentru prevenirea gripei aviare cu patogenitate ridicată cauzată de subtipul H5N1 al virusului gripei aviare A la păsările din grădinile zoologice și organismele, institutele și centrele desemnate oficial în statele AELS membre ale SEE pentru protejarea faunei sălbatice și conservarea biodiversității,

ÎNTRUCÂT Decizia 2006/474/CE prevede, de asemenea, norme referitoare la vaccinarea preventivă a păsărilor din grădinile zoologice și organismele, institutele și centrele desemnate oficial pe care statele AELS membre ale SEE trebuie să le respecte în cazul în care consideră necesară vaccinarea unor astfel de păsări, precum și transmiterea de către statele AELS membre ale SEE către Autoritatea de supraveghere a AELS a planurilor privind vaccinarea păsărilor aflate în grădini zoologice,

ÎNTRUCÂT Autoritatea de supraveghere a AELS, în strânsă colaborare cu Comisia Europeană, a examinat planurile de vaccinare preventivă împotriva gripei aviare transmise de Norvegia în conformitate cu Directiva 2005/94/CE și Decizia 2006/474/CE și prin urmare, trebuie aprobate,

ÎNTRUCÂT măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu opinia Comitetului veterinar al AELS de pe lângă Autoritatea de supraveghere a AELS,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

1.	Planul pentru vaccinarea preventivă a păsărilor din grădinile zoologice împotriva gripei aviare cu patogenitate ridicată transmis de către Norvegia la 15 mai 2006 în conformitate cu articolul 56 alineatul (2) din Directiva 2005/94/CE și articolul 4 din Decizia 2006/474/CE se aprobă prin prezenta.

2.	În conformitate cu articolul 109 alineatul (2) din Acordul SEE, Autoritatea de supraveghere a AELS transmite Comisiei Europene planul pentru vaccinarea preventivă înaintat de Norvegia și orice modificări eventuale.

3.	Prezenta decizie intră în vigoare la 19 februarie 2007.

4.	Versiunea în limba engleză a prezentei decizii este cea autentică.

---

(1)  JO L 10, 14.1.2006, p. 16.

(2)  JO L 187, 8.7.2006, p. 37.

---

24.5.2007

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 132/42

---

DECIZIA AUTORITĂȚII DE SUPRAVEGHERE A AELS

NR. 30/07/COL

din 19 februarie 2007

privind programul național norvegian de combatere a scrapiei și garanțiile suplimentare referitoare la schimburile comerciale intracomunitare și importurile în Norvegia

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE A AELS,

AVÂND ÎN VEDERE Acordul privind Spațiul Economic European (SEE), în special articolul 109 și Protocolul 1,

AVÂND ÎN VEDERE Acordul dintre statele AELS privind instituirea unei Autorități de supraveghere și a unei Curți de Justiție, în special articolul 5 alineatul (2) litera (d) și Protocolul 1,

AVÂND ÎN VEDERE actul menționat la punctul 7.1.12 din capitolul I al anexei I la Acordul SEE, Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (1), astfel cum a fost modificat și adaptat la Acordul SEE prin Protocolul 1,

AVÂND ÎN VEDERE actul menționat la punctul 7.2.27 din capitolul I la anexa I din Acordul SEE, Regulamentul (CE) nr. 546/2006 al Comisiei din 31 martie 2006 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește programele naționale de combatere a scrapiei și garanțiile suplimentare, de derogare de la anumite cerințe ale Deciziei 2003/100/CE și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1874/2003 (2), astfel cum a fost adaptat la Acordul SEE prin Protocolul 1,

AVÂND ÎN VEDERE Decizia Autorității de supraveghere a AELS nr. 21/07/COL din 14 februarie 2007 prin care membrul competent al colegiului este însărcinat cu adoptarea deciziei cu privire la programul național norvegian de combatere a scrapiei și garanțiile suplimentare referitoare la schimburile comerciale și importurile în Norvegia în cazul în care proiectul de decizie este în conformitate cu opinia Comitetului veterinar al AELS (CVA),

ÎNTRUCÂT Regulamentul (CE) nr. 999/2001 prevede aprobarea programelor naționale de combatere a scrapiei ale statelor AELS membre ale SEE în cazul în care acestea îndeplinesc anumite criterii prevăzute în regulamentul respectiv,

ÎNTRUCÂT Regulamentul (CE) nr. 546/2006 al Comisiei stabilește garanțiile suplimentare referitoare la schimburile comerciale intracomunitare și restricțiile oficiale de circulație privind exploatațiile de ovine și caprine pentru statele AELS membre ale SEE ale căror programe naționale de combatere a scrapiei au fost aprobate de Autoritatea de supraveghere a AELS,

ÎNTRUCÂT, prin scrisoarea din 14 februarie 2006, Norvegia a înaintat Autorității de supraveghere a AELS un program național de combatere a scrapiei, iar la 20 noiembrie 2006, în urma dezbaterilor în cadrul „reuniunii pachet” de la Oslo, Autorității de supraveghere a AELS i-au fost transmise anumite modificări referitoare la programul respectiv, precum și informații detaliate pentru clarificarea domeniului de aplicare al programului,

ÎNTRUCÂT Autoritatea de supraveghere a AELS, în strânsă colaborare cu Comisia Europeană, a examinat programul național de combatere a scrapiei propus de Norvegia, iar această analiză demonstrează că programul norvegian îndeplinește condițiile de aprobare,

ÎNTRUCÂT programul național de combatere a scrapiei înaintat de Norvegia trebuie aprobat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 999/2001 și Regulamentul (CE) nr. 546/2006,

ÎNTRUCÂT măsurile stabilite în prezenta decizie sunt conforme cu opinia Comitetului veterinar al AELS de pe lângă Autoritatea de supraveghere a AELS,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

1.	Programul național norvegian de combatere a scrapiei și garanțiile suplimentare referitoare la schimburile comerciale intracomunitare și importurile în Norvegia din 14 februarie 2006 și 20 noiembrie 2006 se aprobă prin prezenta.

2.

În conformitate cu prevederile articolului 109 alineatul (2) din Acordul SEE, Autoritatea de supraveghere a AELS trebuie să înainteze Comisiei Europene programul național de combatere a scrapiei și garanțiile suplimentare referitoare la schimburile comerciale intracomunitare și importurile în Norvegia și orice alte modificări eventuale.

3.	Prezenta decizie intră în vigoare la 19 februarie 2007.

4.	Versiunea în limba engleză a prezentei decizii este cea autentică.

---

(1)  JO L 147, 31.5.2001, p. 1.

(2)  JO L 94, 1.4.2006, p. 28.

---