24.4.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 106/1

(1)

La data de 22 ianuarie 2001, Consiliul a impus prin Regulamentul (CE) nr. 132/2001 (2) o taxă antidumping definitivă („măsurile existente”) de 33,25 EUR pe tonă la importurile de azotat de amoniu („AA”) care se încadrează la codurile NC 3102 30 90 și 3102 40 90 și care provin, printre altele, din Ucraina. Ancheta care a condus la aceste măsuri va fi denumită „ancheta inițială”.

(2)

La data de 17 mai 2004, în urma unei reexaminări intermediare parțiale, prin Regulamentul (CE) nr. 993/2004 (3) Consiliul a exonerat de taxele antidumping impuse prin Regulamentul (CE) nr. 132/2001 importurile în Comunitate ale produsului în cauză fabricat de societăți ale căror angajamente sunt acceptate de către Comisie. Prin Regulamentul (CE) nr. 1001/2004 al Comisiei (4), angajamentele au fost acceptate pentru perioada până la 20 mai 2005. Scopul acestor angajamente era de a ține seama de anumite consecințe ale extinderii Uniunii Europene la 25 de state membre.

(3)

Prin Regulamentul (CE) nr. 945/2005, în urma unei reexaminări intermediare care s-a limitat la definirea produsului în cauză, Consiliul a decis că definiția produsului în cauză ar trebui să fie clarificată și că măsurile în vigoare ar trebui să se aplice produsului în cauză atunci când este încorporat în alte îngrășăminte, proporțional cu conținutul lor de azotat de amoniu, alături de alte substanțe și nutrienți periferici.

(4)

La data de 25 octombrie 2005, a fost introdusă o cerere de reexaminare în temeiul expirării măsurilor, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, în urma publicării unui aviz de expirare iminentă la data de 5 mai 2005 (5). Această cerere a fost introdusă de Asociația europeană a producătorilor de îngrășăminte (EFMA) („reclamantul”) în numele producătorilor reprezentând un procent considerabil, în acest caz, mai mult de 50 % din producția totală de AA a Comunității.

(5)

Reclamantul a susținut și a oferit elemente de probă prima facie suficiente, cum că există probabilitatea unei reapariții a dumpingului și a prejudiciilor aduse industriei comunitare referitor la importurile de AA originar din Ucraina („țara în cauză”).

(6)

În urma consultării comitetului consultativ și a stabilirii faptului că există elemente de probă suficiente pentru inițierea unei reexaminări în temeiul expirării, Comisia a anunțat, printr-un aviz de deschidere publicat la 25 ianuarie 2006 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (6), deschiderea unei reexaminări a măsurilor care urmează să expire în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(7)

Ancheta privind continuarea sau reapariția dumpingului a cuprins perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2005 („perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”). Analiza tendințelor importante pentru evaluarea probabilității continuării sau reapariției prejudiciului a cuprins perioada cuprinsă între anul 2002 și sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare („perioada în cauză”).

(8)

Comisia a informat în mod oficial producătorii-exportatori, importatorii și utilizatorii despre care se știe că ar fi interesați, precum și asociațiile lor, reprezentanții țării exportatoare, reclamantul și producătorii din cadrul Comunității în legătură cu inițierea reexaminării măsurilor care urmează să expire. Părților interesate li s-a dat ocazia de a-și face cunoscute opiniile în scris și de a solicita o audiere în termenul menționat în avizul de deschidere.

(9)

S-a acordat dreptul la o audiere tuturor părților interesate care au solicitat acest lucru și au arătat că existau motive speciale pentru care ar trebui să fie audiate.

(10)

Având în vedere numărul mare al producătorilor și al importatorilor din cadrul Comunității, s-a considerat necesar, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, să se analizeze dacă este necesară utilizarea unor eșantioane reprezentative. Pentru a permite Comisiei să ia o decizie privind necesitatea reală a eșantionării și, dacă da, să selecteze un eșantion, părților de mai sus li s-a solicitat, în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, să se facă cunoscute în termen de 15 zile de la deschiderea anchetei și să furnizeze Comisiei informațiile solicitate în avizul de deschidere.

(11)

În urma analizării informațiilor prezentate și având în vedere faptul că zece producători comunitari și-au exprimat dorința de a coopera, s-a decis că utilizarea de eșantioane este necesară în ceea ce privește producătorii comunitari. Doar un singur importator a furnizat informațiile solicitate în avizul de deschidere și și-a manifestat dorința de a coopera în continuare cu serviciile Comisiei. Cu toate acestea, acest importator își avea sediul în afara Comunității și nu importa produsul în cauză pe piața comunitară în cursul PAR. În consecință, s-a decis că prelevarea de probe nu este necesară pentru importatori.

(12)

Zece producători comunitari au completat corespunzător formularul privind eșantionarea în termenul fixat și au acceptat în mod oficial să coopereze în continuare în cadrul anchetei. În ceea ce privește cei zece producători comunitari, Comisia a selectat, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, un eșantion în baza celui mai mare volum reprezentativ de producție și vânzări de AA din Comunitate care poate fi studiat în mod convenabil în timpul disponibil. Cei patru producători comunitari care au constituit eșantionul reprezentau 76 % din producția totală din industria comunitară, așa cum se definește la considerentul 51 de mai jos, în cursul PAR, în timp ce cei zece producători comunitari menționați mai sus reprezentau 70 % din producția comunitară totală în cursul PAR.

(13)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, părțile interesate au fost consultate cu privire la eșantionul selectat și nu au ridicat obiecții în legătură cu aceasta.

(14)

S-au trimis chestionare celor patru producători comunitari care au constituit eșantionul și tuturor producătorilor-exportatori cunoscuți.

(15)

S-au primit răspunsuri la chestionare de la cei patru producători comunitari reprezentând eșantionul și de la trei producători, dintre care doi producători-exportatori, în țara în cauză, precum și de la un comerciant din același domeniu.

(16)

Mai mult, un producător din țara analoagă a oferit un răspuns complet la chestionar.

(17)

Comisia a cercetat și a verificat toate informațiile apreciate ca fiind necesare în scopul stabilirii reapariției probabile a dumpingului și a prejudiciilor rezultate și a interesului comunitar. S-a procedat la o verificare la fața locului în incintele următoarelor societăți:

(18)

Produsul în cauză constă în îngrășăminte solide cu un conținut de azotat de amoniu depășind 80 % din greutate, originar din Ucraina și care se încadrează la codurile NC 3102 30 90, 3102 40 90, ex 3102 29 00, ex 3102 60 00, ex 3102 90 00, ex 3105 10 00, ex 3105 20 10, ex 3105 51 00, ex 3105 59 00 și ex 3105 90 91. Azotatul de amoniu („AA”) este un îngrășământ solid pe bază de azot folosit frecvent în agricultură. Este produs din amoniac și acid azotic, iar conținutul său de azot depășește 28 % din greutate sub formă de granule sau microgranule.

(19)

Ar trebui să se observe că destinația produsului în cauză a fost precizată în Regulamentul (CE) nr. 945/2005.

(20)

Așa cum s-a stabilit în ancheta inițială, această anchetă de reexaminare a confirmat faptul că AA este un produs de bază, iar calitatea sa și caracteristicile sale fizice de bază sunt identice, oricare ar fi țara sa de origine. S-a constatat că produsul în cauză și produsele fabricate și vândute de producătorii-exportatori pe piața lor internă și unor țări terțe, precum și cele fabricate și vândute de producătorii comunitari pe piața comunitară și de către producătorul din țara analoagă pe piața internă din țara analoagă prezintă aceleași caracteristici fizice și chimice de bază și, în esență, aceleași întrebuințări, considerându-se astfel că sunt produse similare, în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(21)

Trei producători ucraineni ai produsului în cauză au cooperat în cadrul anchetei. Doi dintre producătorii cooperanți au exportat produsul în cauză în cursul PAR. Există cel puțin un producător cunoscut al produsului în cauză în Ucraina care nu a cooperat.

(22)

Compararea datelor privind exporturile pe teritoriul comunitar asigurate de producătorii-exportatori și volumul total al importurilor conform datelor puse la dispoziție de Eurostat a indicat faptul că cei doi producători-exportatori dețineau în jur de 60 % din totalul importurilor comunitare din Ucraina în cursul PAR. Cu toate acestea, se putea stabili că marea majoritate a restului de 40 % din importurile de produs în cauză a fost facturată în luna decembrie a anului 2004 (și, în consecință, ele nu au fost raportate de producătorii cooperanți), dar au pătruns pe teritoriul comunitar în cursul PAR (și au fost astfel incluse în statistica importurilor). În schimb, exporturile facturate în decembrie 2005 care au pătruns pe teritoriul comunitar în luna ianuarie 2006 erau nesemnificative. Având în vedere această situație, concluzia a fost că 85-90 % din totalul importurilor comunitare din Ucraina în cursul PAR au fost realizate de producători cooperanți. Prin urmare, nivelul cooperării este ridicat.

(23)

Totalul importurilor produsului în cauză din Ucraina a fost redus, adică mai puțin de 1 % în raport cu piața comunitară în ansamblu.

(24)

Întrucât Ucraina nu era considerată încă o țară cu economie de piață la data introducerii cererii de reexaminare în temeiul expirării (7), a fost necesară stabilirea valorii normale în baza datelor obținute de la un producător dintr-o țară terță cu economie de piață, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază. În avizul de deschidere, SUA și România erau privite ca țări analoage adecvate. Trebuie reamintit că, în ancheta inițială, Polonia era selectată ca țară analoagă. Întrucât Polonia a aderat la Uniunea Europeană în mai 2004, această selecție nu mai este posibilă. Tuturor părților interesate li s-a oferit posibilitatea să facă comentarii privind selectarea SUA și a României ca țări analoage.

(25)

Cu toate acestea, analiza realizată ulterior publicării avizului de deschidere a indicat faptul că piața românească de AA era dominată de importurile din Ucraina și Rusia, în timp ce producătorii români erau foarte mult orientați spre export, vânzările pe piața lor internă fiind nesemnificative. Având în vedere această situație, concluzia a fost că, drept consecință a structurii menționate mai sus a pieței sale interne, România nu poate fi considerată alegerea cea mai potrivită pentru țara analoagă.

(26)

Un singur producător cooperant a făcut anumite comentarii. Acest producător cooperant a propus Algeria ca o opțiune mai viabilă, dat fiind accesul acesteia la principala materie primă, gazul. În acest sens, ar trebui să subliniem faptul că, indiferent dacă o țară deține perimetre de exploatare de gaze naturale sau nu, acest lucru nu constituie un element-cheie pentru selectarea țării analoage. Este mult mai important ca prețurile gazului să reflecte valoarea de pe piață. Existența unui dublu preț pentru gaz în Algeria este o dovadă clară că această cerință nu este respectată și, în consecință, Algeria devine o alegere mai puțin potrivită pentru țara analoagă. Se constată în continuare că atât SUA, cât și Ucraina sunt producători și importatori neți de gaze naturale, în timp ce Algeria este exportator net de gaze naturale. În această privință, SUA se aseamănă mai mult cu Ucraina decât Algeria.

(27)

S-a afirmat în continuare că SUA nu ar constitui o alegere potrivită pentru țara analoagă, întrucât s-au confruntat cu prețuri interne exorbitante la gazele naturale în cursul perioadei de anchetă. În această privință, trebuie să menționăm că, deși au existat prețuri foarte mari la gaze în cel de-al patrulea trimestru al perioadei de anchetă ca urmare a unor dezastre naturale, aceasta este o situație care poate fi remediată cu ușurință, așa cum se arată la considerentul 35 de mai jos.

(28)

Alegerea SUA a fost de asemenea contestată în ceea ce privește procesul de producție. S-a afirmat că procesul de producție din Algeria este mai asemănător celui din Ucraina. Cu toate acestea, producătorul nu a reușit să-și argumenteze afirmația.

(29)

În plus, s-a afirmat că Algeria are un nivel al producției, al consumului și al cererii de consum mai apropiat celui din Ucraina. Potrivit informațiilor disponibile, atât producția algeriană (8), cât și consumul intern (9) sunt nesemnificative. Pe de altă parte, atât Ucraina, cât și SUA au o producție semnificativă și piețe interne vaste.

(30)

În ceea ce privește SUA, în ciuda existenței unor măsuri antidumping în vigoare privind importurile de AA originare din țara în cauză, s-a constatat că piața de aici este una deschisă, competitivă, unde un număr semnificativ de producători interni trebuie să facă față unui nivel considerabil de concurență cu importurile străine originare din alte țări terțe. În plus, producătorii din SUA prezintă vânzări interne reprezentative și au același acces la materiile prime ca și producătorii ucraineni.

(31)

Prin urmare, ancheta a stabilit că SUA ar trebui să servească drept țară analoagă adecvată. În consecință, calculele s-au bazat pe informațiile verificate puse la dispoziție de unicul producător cooperant din SUA care a oferit un răspuns complet la chestionar.

(32)

Întrucât Ucraina nu era considerată încă o țară cu economie de piață în momentul depunerii cererii de reexaminare în temeiul expirării măsurilor, valoarea normală pentru Ucraina trebuia să fie stabilită în baza datelor obținute de la un producător din SUA, așa cum se descrie la considerentul 31 de mai sus.

(33)

Reprezentativitatea vânzărilor interne ale unicului producător cooperant al produsului similar în țara analoagă a fost evaluată pe baza exporturilor realizate de cei doi producători-exportatori cooperanți pe teritoriul comunitar. Trebuie constatat că doar un tip de produs era exportat pe teritoriul comunitar. În consecință, nu s-a realizat nicio analiză după tipul produsului.

(34)

Vânzările interne ale unicului producător cooperant al produsului similar în țara analoagă au fost considerate drept reprezentative, întrucât ele depășeau considerabil volumele de AA exportat pe teritoriul comunitar de către cei doi producători-exportatori ucraineni cooperanți.

(35)

Pentru a stabili dacă vânzările interne ale producătorului din SUA erau realizate în cursul normal al comerțului, prețurile interne de vânzare au fost comparate cu costurile de producție. În momentul evaluării costurilor de producție ale producătorului din SUA, s-a constatat că ele au avut de suferit în cel de-al patrulea trimestru ca urmare a unor dezastre naturale. Potrivit informațiilor publicate de același producător, „uraganele care au avut loc în Golful american în cursul celui de-al treilea trimestru au provocat pagube piețelor de gaze naturale și au influențat în mod negativ producția celui de-al patrulea trimestru și producția întregului an  (10)”. Într-adevăr, prețurile cotate la gaz în SUA (11) s-au dublat între lunile august (12) și octombrie (13), când uraganele care au avut loc în această perioadă, Katrina (23-31 august 2005) și Rita (17-26 septembrie 2005), au lovit coasta Golfului american. Întrucât gazul natural reprezintă principalul element de cost în producerea AA, efectul era semnificativ și ar fi condus la o valoare normală înaltă artificial construită. În consecință, s-a luat decizia de a se stabili costul producției pentru cel de-al patrulea trimestru al anului 2005 pe baza mediei prețurilor la gaz plătite de producător în cursul primelor trei trimestre ale anului 2005.

(36)

Având în vedere cele de mai sus, s-a constatat că marea majoritate a vânzărilor interne aducea profit și, în consecință, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețurilor interne de vânzare către primul client independent intern. Întrucât producătorii-exportatori ucraineni exportau doar un singur tip de produs pe teritoriul comunitar în cursul PAR, analiza a fost limitată la acest tip de produs.

(37)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, prețul de export a fost stabilit prin raportare la prețul plătit efectiv sau de plătit pentru produsul în cauză în momentul vânzării la export către Comunitate. Toate vânzările provenite de la producători-exportatori cooperanți erau făcute direct către clienți independenți din Comunitate.

(38)

Valoarea normală și prețul de export au fost comparate pe baza ex-works. Pentru o comparație echitabilă, s-a ținut seama, sub formă de ajustări, de diferențele constatate la factorii care afectează comparabilitatea prețurilor în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Prin urmare, s-au făcut ajustări în cazul diferențelor existente în transport, manipulare, încărcare și costuri auxiliare, credit și comisioane, în cazul în care acest lucru era posibil și existau date verificate în acest sens.

(39)

Întrucât Ucraina nu este considerată o economie de piață adecvată scopului prezentei anchete, s-a stabilit o marjă de dumping la nivel național pe baza unei comparații între o valoare normală medie și un preț mediu de export, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază. Așa cum se arată la considerentul 22 de mai sus, nivelul de cooperare era ridicat.

(40)

Comparația de mai sus a indicat faptul că dumpingul (în jur de 30-40 %) a avut loc în cursul PAR la un nivel ușor mai redus decât în cursul anchetei inițiale. Cu toate acestea, ținând cont de exporturile ucrainene limitate pe teritoriul comunitar în cursul perioadei de anchetă, principalul obiectiv al acestei analize a vizat probabilitatea continuării sau reapariției dumpingului.

(41)

Cei trei producători cooperanți au menținut producția stabilă în perioada în cauză. Capacitatea de producție în aceeași perioadă a rămas, de asemenea, stabilă. Aceștia au un surplus de capacitate de aproximativ 600 000-700 000 de tone (8-10 % din consumul comunitar) pentru a spori exporturile pe piața comunitară cu volume semnificative în eventualitatea anulării măsurilor. În plus, există cel puțin un alt producător ucrainean cunoscut al produsului în cauză care nu a participat la această anchetă. Deși surplusul de capacitate al acestui producător care nu a participat la anchetă nu este cunoscut, nu este exclus ca și acesta să fie unul important, întrucât cei trei producători cooperanți aveau, în medie, un surplus de capacitate de 30 %.

(42)

Vânzările interne realizate de cei trei producători cooperanți în decursul perioadei în cauză reprezentau, în medie, 30-40 % din capacitatea de producție. În consecință, se pare că este destul de dificil ca piața internă ucraineană să absoarbă cea mai mare parte din acest surplus de capacitate de producție și, prin urmare, este probabil ca orice creștere a producției să fie exportată.

(43)

De aceea, în absența unor măsuri antidumping, o parte considerabilă din acest surplus de capacitate ar putea fi exportată pe teritoriul comunitar.

(44)

O analiză a prețurilor de export ale producătorilor ucraineni cooperanți către țări terțe a arătat că aceste vânzări, comparate la nivel de graniță ucraineană DAF/FOB, au atins, în medie, prețuri cu 20-30 % mai reduse decât prețurile de vânzare către Comunitate în cursul PAR. În plus, vânzările interne au atins prețuri cu 20-30 % mai reduse decât prețurile de vânzare către Comunitate. Astfel, din informațiile privind PAR reiese că ar exista un interes ca exporturile către țări terțe să fie redirecționate către Comunitate, în eventualitatea anulării măsurilor, pentru a beneficia de prețuri mai mari și de marje mai bune.

(45)

Cu toate acestea, s-a constatat că prețurile ucrainene de import la gazele naturale au crescut semnificativ de la PAR. Întrucât gazele naturale constituie principalul element de cost în producerea AA, nu este exclus ca producătorii ucraineni să fie nevoiți să crească prețurile lor de export către țări terțe, reducând astfel în mod semnificativ sau eliminând diferențele de preț dintre vânzările către țări terțe și vânzările către Comunitate la considerentul 44 de mai sus. Datele preliminare (14) indică într-adevăr diminuarea acestor diferențe.

(46)

Ancheta a indicat faptul că doi dintre producătorii cooperanți și-au continuat practicile de dumping în ciuda măsurilor în vigoare. În plus, nu poate fi exclusă redirecționarea cantităților vândute în prezent în țări terțe către teritoriul comunitar.

(47)

Mai mult, media ponderată a prețurilor de export practicate de producătorii-exportatori cooperanți este în mod considerabil mai scăzută decât nivelul prețului dominant în Comunitate. Acest fapt, alături de surplusul de capacitate semnificativ, reprezintă un stimulent pentru producătorii-exportatori din Ucraina în vederea orientării către piața comunitară la prețuri de dumping, în eventualitatea anulării măsurilor.

(48)

Pe teritoriul comunitar, produsul similar este fabricat de 14 producători a căror producție reprezintă producția totală comunitară a produsului similar în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(49)

Trebuie constatat că, față de ancheta inițială, societățile „Hydro Agri” au fost redenumite „Yara”. Cinci din cele 14 societăți au fost integrate în industria comunitară ca urmare a extinderii Uniunii Europene în anul 2004.

(50)

Din cei 14 producători comunitari, zece societăți au participat la anchetă, toate fiind menționate în cererea de reexaminare. Ceilalți patru producători (denumiți în continuare „alți producători comunitari”) s-au făcut cunoscuți în timp util și au trimis informațiile solicitate în scopul eșantionării. Cu toate acestea, ei nu și-au manifestat dorința de a colabora în continuare. Prin urmare, următorii zece producători au fost de acord să coopereze în cadrul anchetei:

(51)

Întrucât acești zece producători comunitari reprezentau 70 % din producția comunitară totală în cursul perioadei de anchetă, se consideră astfel că cei zece producători comunitari menționați mai sus reprezintă un procent important din producția comunitară totală a produsului similar. De aceea, se consideră că ei constituie industria comunitară în sensul articolului 4 alineatul (1) și articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază și vor fi denumiți în continuare „industria comunitară”.

(52)

Așa cum s-a indicat la considerentele 11 și 14 de mai sus, a fost selectat un eșantion constituit din patru societăți. Toți producătorii comunitari care au constituit eșantionul au colaborat și au trimis chestionarele completate în termenul fixat. Mai mult, ceilalți șase producători care au participat la anchetă au furnizat în mod corespunzător anumite date de ordin general pentru analiza prejudiciilor.

(53)

Consumul comunitar vizibil a fost stabilit pe baza volumelor vânzărilor înregistrate de industria comunitară pe piața comunitară, a volumelor vânzărilor înregistrate de alți producători comunitari pe piața comunitară și a datelor furnizate de Eurostat privind toate importurile realizate de UE. Având în vedere extinderea Uniunii Europene în anul 2004, pentru a se asigura claritatea și consecvența analizei, consumul a fost stabilit pe baza pieței din UE-25 pe perioada în cauză.

(54)

În perioada cuprinsă între 2002 și PAR, consumul comunitar a scăzut ușor cu 1 %. Creșterea cu 4 % înregistrată în anul 2003 a încetat în anul 2004 indicând o anumită stabilizare, în timp ce o nouă scădere (– 1 %) înregistrată în cursul PAR indică o tendință ușor descendentă.

(55)

Volumele, cotele de piață și prețurile medii ale importurilor originare din Ucraina au crescut, așa cum se poate vedea mai jos. Următoarele tendințe în materie de cantitate și preț se bazează pe datele furnizate de Eurostat.

(56)

Volumul importurilor originare din Ucraina a scăzut în mod regulat în perioada în cauză. Cota lor de piață a scăzut în egală măsură de la 2,7 % în anul 2002 la 0,8 % în cursul PAR. Prețurile au evoluat pozitiv de la 88 la 122 EUR/tonă în perioada în cauză. Această evoluție reflectă condițiile favorabile de piață descrise la considerentul 73 de mai jos.

(57)

Pentru a calcula nivelul subcotării de preț în cursul PAR, prețurile franco fabrică din industria comunitară oferite unor clienți neînrudiți au fost comparate cu prețurile de import CIF la granița comunitară ale unor producători-exportatori cooperanți din țara în cauză, ajustate corespunzător pentru a reflecta un preț franco vămuit. Comparația a indicat faptul că importurile din Ucraina subcotau prețurile din industria comunitară cu 10 până la 15 %.

(58)

Volumul importurilor din alte țări terțe în perioada în cauză este prezentat în tabelul de mai jos. Următoarele tendințe în materie de cantitate și preț sunt, de asemenea, bazate pe datele furnizate de Eurostat.

(59)

În primul rând, trebuie observat că toate țările menționate mai sus și-au redus volumul exporturilor începând cu anul 2002 și până în PAR, cu excepția Georgiei, care a înregistrat o creștere moderată a cotei sale comunitare de piață de la 1,1 % în anul 2002 la 2 % în cursul PAR. În ceea ce privește prețurile de export, toate țările menționate mai sus au exportat produse pe teritoriul comunitar la prețuri mai mari decât prețurile din industria comunitară în perioada în cauză și, în unele cazuri, pe tot parcursul perioadei analizate, cu excepția Rusiei și a României. În cazul importurilor originare din Rusia, începând cu luna aprilie a anului 2002, prin Regulamentul (CE) nr. 658/2002 (15), acestea sunt supuse unei taxe antidumping de 47,07 EUR pe tonă. În această privință, trebuie observat că prețurile de import erau consecvent mai scăzute decât cele din Ucraina în cursul perioadei în cauză, cu excepția PAR. În ceea ce privește prețurile românești, acestea erau mai scăzute decât prețurile din industria comunitară, dar volumul exportului a scăzut de la 187 mii de tone în anul 2002 la 111 mii de tone în PAR, reprezentând o reducere de la o cotă scăzută de piață de 2,4 % în anul 2002 la 1,5 % în PAR.

(60)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia a analizat toți factorii și indicii economici pertinenți care influențează situația industriei comunitare.

(61)

S-a constatat că trei dintre producătorii cooperanți din industria comunitară foloseau produsul similar pentru procesarea sa ulterioară în vederea obținerii unor produse de îngrășământ amestecațe sau sintetice, acestea fiind îngrășăminte procesate în aval pe bază de azot conținând, pe lângă azot, fosfor solubil în apă sau/și potasiu solubil în apă, care reprezintă restul de nutrienți principali din îngrășământ. Aceste produse, cu un conținut de azotat de amoniu de mai puțin de 80 % din greutate, nu concurează pe piață cu produsul similar.

(62)

Astfel de transferuri captive interne ale producției de AA nu pătrund pe piața deschisă și astfel nu intră în competiție directă cu importurile produsului în cauză. În consecință, s-a analizat dacă și în ce măsură utilizarea ulterioară a producției de produs similar din industria comunitară trebuia să fie luată în calcul în cadrul analizei. Întrucât ancheta a arătat că utilizarea captivă reprezintă un procent nesemnificativ din producția industriei comunitare, adică de până la 2 %, nu s-a considerat necesar să se distingă piața liberă și piața captivă. Cu toate acestea, pentru a se asigura claritate și transparență, volumele de AA produse de industria comunitară și utilizate ca transferuri captive sunt menționate la considerentul 64 de mai jos.

(63)

Când se recurge la utilizarea unui eșantion reprezentativ, în conformitate cu practicile stabilite, anumiți indicatori ai prejudiciului (producție, capacitate de producție, stocuri, vânzări, cotă de piață, creștere economică și ocuparea pieței muncii) sunt analizați pentru industria comunitară per ansamblu (denumită „I.C.” în tabelele anexate), în timp ce acei indicatori ai prejudiciului referitori la rezultatele obținute de societăți individuale, de exemplu, prețuri, costuri de producție, rentabilitate, salarii, investiții, randamentul capitalului investit, fluxul de lichidități, capacitatea de a mobiliza fonduri, sunt analizați pe baza informațiilor colectate la nivelul producătorilor comunitari care constituie eșantionul (denumiți „P.E.” în tabelele anexate).

(64)

Producția industriei comunitare a crescut cu 7 % în intervalul cuprins între 2002 și PAR, adică de la un nivel de aproximativ 5,1 milioane de tone în anul 2002 la un nivel de aproximativ 5,4 milioane de tone în cadrul PAR. În ceea ce privește producția utilizată pentru transferuri captive, aceasta rămâne practic stabilă și foarte scăzută în perioada în cauză, indicând astfel că ea nu poate influența concluziile privind prejudiciul din industria comunitară.

(65)

Capacitatea de producție a rămas practic stabilă în perioada în cauză. În vederea creșterii producției, utilizarea rezultată a capacității a crescut de la un nivel de 52 % în anul 2002 la unul de 56 % în PAR. Așa cum s-a observat deja în ancheta inițială, utilizarea capacității pentru acest tip de producție și industrie poate fi afectată de producția de alte produse care pot fi produse cu același echipament de producție și, în consecință, are mai puțină importanță ca indice al prejudiciului.

(66)

Nivelul stocurilor finale ale industriei comunitare a scăzut cu zece procente din 2002 până în PAR. Scăderea bruscă înregistrată în 2003 și 2004 a fost provocată de o creștere a vânzărilor, în special a exporturilor din industria comunitară (a se vedea considerentul de mai jos), și mai puțin a volumelor producției.

(67)

Vânzările realizate de industria comunitară pe piața comunitară au crescut cu 13 % între 2002 și PAR. Această dezvoltare trebuie privită pe fondul unui consum ușor scăzut înregistrat pe piața comunitară.

(68)

Cota de piață deținută de industria comunitară a crescut între 2002 și PAR. Mai precis, industria comunitară a câștigat mai mult de 8 procente de cotă de piață în perioada în cauză.

(69)

Industria comunitară și-a mărit cota de piață pe o piață ușor scăzută în decursul perioadei în cauză.

(70)

Nivelul ocupării pieței muncii din industria comunitară a scăzut cu 5 % între 2002 și PAR, odată cu creșterea producției, reflectând astfel preocuparea industriei de a-și spori în permanență productivitatea și competitivitatea.

(71)

Producția anuală pe persoană angajată în industria comunitară a crescut substanțial între 2002 și PAR, indicând astfel impactul pozitiv pe care îl au locurile reduse de muncă și creșterea producției în industria comunitară.

(72)

În ceea ce privește impactul dimensiunii marjei reale de dumping asupra industriei comunitare, având în vedere volumul mic din prezent al importurilor originare din Ucraina, se consideră că acest impact nu este unul semnificativ, iar indicatorul nu prezintă importanță.

(73)

Prețurile medii nete de vânzare ale producătorilor din industria comunitară care au constituit eșantionul reprezentativ au crescut semnificativ în anul 2004 și în PAR, reflectând condițiile favorabile dominante de pe piața internațională a azotatului de amoniu în cursul aceleiași perioade.

(74)

Între 2002 și PAR, salariul mediu pe angajat a crescut cu 9 %, așa cum indică tabelul de mai jos. Având în vedere rata inflației și locurile de muncă reduse per ansamblu, această creștere a salariilor este considerată a fi moderată.

(75)

Investițiile anuale în produsul similar realizate de cei patru producători care au constituit eșantionul reprezentativ s-au dezvoltat în mod pozitiv în perioada în cauză, și anume au crescut cu 69 %, deși au prezentat unele fluctuații. Aceste investiții vizau în principal modernizarea utilajelor. Acest lucru indică eforturile industriei comunitare de a-și îmbunătăți în permanență productivitatea și competitivitatea. Rezultatele sunt vizibile în evoluția productivității, care a crescut semnificativ (a se vedea considerentul 71 de mai sus) în cursul aceleiași perioade.

(76)

Rentabilitatea producătorilor comunitari care au constituit eșantionul reprezentativ indică o ameliorare progresivă, în special începând cu anul 2003, și care a atins nivelul de 8,2 % în PAR. În această privință, se poate observa că, în ancheta inițială, se stabilise o marjă a profitului de 8 % care poate fi atinsă în absența unui dumping prejudiciabil. Randamentul investițiilor, exprimat ca reprezentând profitul în procente din valoarea contabilă netă a investiției, a urmat în linii mari tendința de rentabilitate pe parcursul întregii perioade în cauză.

(77)

Fluxul de lichidități a crescut cu 13 procente în decursul perioadei în cauză. Această dezvoltare este asociată cu dezvoltarea rentabilității per ansamblu în decursul perioadei în cauză.

(78)

Ancheta nu a evidențiat dificultăți întâlnite de producătorii comunitari care au constituit eșantionul reprezentativ în a mobiliza capitaluri. În această privință, trebuie observat că, întrucât mai multe dintre aceste societăți fac parte din mari corporații, ele finanțează activitățile lor în cadrul corporației de care aparțin fie prin planuri de atragere de capital, fie prin intermediul unor împrumuturi în cadrul aceluiași grup acordate de societățile-mamă.

(79)

Între 2002 și PAR, toți indicatorii privind prejudiciul au evoluat în mod pozitiv: volumul producției din industria comunitară a crescut, prețurile unitare de vânzare și volumul vânzărilor din industria comunitară au crescut, iar rentabilitatea s-a ameliorat considerabil și a fost corelată cu prețurile. Randamentul investițiilor și fluxul de lichidități au evoluat, de asemenea, în mod pozitiv. Salariile au înregistrat o evoluție moderată, iar industria comunitară a continuat să investească.

(80)

În plus, cota de piață a Comunității a crescut cu 9 % pe o piață ușor scăzută. Productivitatea a crescut, de asemenea, considerabil, reflectând evoluția pozitivă a producției și eforturile industriei comunitare de a o îmbunătăți prin investiții.

(81)

Per ansamblu, situația industriei comunitare s-a ameliorat semnificativ comparativ cu situația sa anterioară impunerii măsurilor antidumping la importurile de AA din țara în cauză în anul 2001. Prin urmare, măsurile au avut un impact pozitiv vizibil asupra situației economice a industriei comunitare.

(82)

Concluzia este, așadar, că situația industriei comunitare s-a ameliorat treptat în perioada în cauză, în comparație cu perioada anterioară impunerii măsurilor.

(83)

Întrucât nu există o continuare a prejudiciului material provocat de importurile originare din țara în cauză, analiza s-a axat pe probabilitatea reapariției prejudiciului. În această privință, au fost analizați doi parametri principali: (i) volumele posibile de export și prețurile practicate de țara în cauză și (ii) efectul acestor volume și al prețurilor estimate din țara în cauză asupra industriei comunitare.

(84)

Așa cum se arată la considerentul 41, se cunoaște existența unui surplus de capacitate de aproximativ 600-700 mii de tone aparținând producătorilor ucraineni cooperanți, reprezentând 8-10 % din piața comunitară. Acest surplus de capacitate indică faptul că producătorii ucraineni au posibilitatea de a-și spori producția actuală și, în consecință, exporturile lor de AA.

(85)

În plus, având în vedere piața internă relativ redusă, producătorii ucraineni depind foarte mult de exporturile către țări terțe. Astfel cum se demonstrează în tabelul de mai jos, exporturile ucrainene către țări terțe în anul 2005 erau de aproximativ 847 mii de tone per total, reprezentând aproximativ 11 % din piața comunitară.

(86)

Așa cum se poate observa în tabel, Ucraina și-a sporit volumul exportat de AA către țări terțe din 2004 până în 2005. Aceste exporturi au fost realizate la prețuri în mod semnificativ mai scăzute decât exporturile către Comunitate.

(87)

În contextul menționat anterior, piața comunitară se dovedește atractivă pentru producătorii-exportatori ucraineni în materie de prețuri, comparativ cu toate celelalte piețe de export. Din acest motiv, se așteaptă ca o parte considerabilă a volumelor de export către țările terțe să fie direcționată către piața comunitară, în eventualitatea în care măsurile antidumping vor fi lăsate să expire, în ciuda informațiilor privind diminuarea diferențelor de preț dintre vânzările către țări terțe și vânzările către Comunitate, menționată la considerentul 45 de mai sus. Apropierea geografică relativă a pieței comunitare, comparativ cu alte piețe de export, face piața comunitară și mai atractivă și poate conduce, în consecință, la redirecționarea exporturilor actuale către țări terțe ale producătorilor ucraineni.

(88)

Având în vedere actuala poziție slabă pe piață a produselor ucrainene în CE, exportatorii ucraineni ar trebui să recâștige cota de piață pierdută sau să își lărgească baza de clienți, fiind probabil ca aceștia să acționeze pentru a atinge aceste obiective practicând prețuri de dumping, astfel cum s-a stabilit în cursul PAR.

(89)

Reclamantul a afirmat că profitul industriei comunitare a fost foarte scăzut în decursul perioadei în cauză și că doar în cursul PAR acesta a atins o cotă de 8 %. Acesta a declarat, de asemenea, că o industrie cu un capital intensiv ca cea a îngrășămintelor nu poate supraviețui pe termen lung, și anume să mențină și să reînnoiască capitalul și toate operațiunile, la o asemenea rată a profitului. În acest sens, trebuie remarcat faptul că rata de 8 % a profitului care nu aduce prejudicii, stabilită în ancheta inițială, a fost considerată un profit normal pe care acest tip de industrie se așteaptă să-l atingă în absența unui dumping care aduce prejudicii. Cu toate acestea, s-a stabilit, de asemenea, în cadrul anchetei inițiale, că rentabilitatea a scăzut până la – 12,4 %, datorită dumpingului prejudiciabil practicat, inter alia, de Ucraina. Astfel, în eventualitatea anulării măsurilor, există riscul grav al reducerii rentabilității cu mult sub nivelul neprejudiciabil.

(90)

Trebuie observat faptul că aproximativ 80 % din totalul exporturilor ucrainene către piața comunitară în cursul PAR au fost realizate în baza unui angajament în materie de preț. Cu toate acestea, prețurile erau cu 20-25 % peste nivelul prețului minim de import din cadrul acestui angajament. Se impune totuși observația că angajamentul a fost supus unei limitări cantitative și că, în consecință, nu a fost posibil să se ajungă la o concluzie generală privind comportamentul probabil în materie de prețuri al exportatorilor în absența unei astfel de limitări cantitative.

(91)

Pe baza celor menționate anterior, există probabilitatea ca volume semnificative de AA produs în Ucraina să fie redirecționate către piața comunitară la prețuri de dumping care să conducă la subcotarea prețurilor din industria comunitară, în eventualitatea expirării măsurilor.

(92)

Având în vedere probabilitatea stabilită anterior privind creșterea substanțială a volumelor de export din Ucraina către piața comunitară la prețuri de dumping și care conduc la subcotare, industria comunitară va trebui să își reducă în mod semnificativ prețurile de vânzare pentru a-și păstra clienții, în special în condițiile în care AA reprezintă un produs de bază volatil al cărui preț poate fi influențat considerabil de un volum de import la prețuri de dumping care subcotează prețurile din industria comunitară. În consecință, profiturile vor scădea puternic, având în vedere faptul că îmbunătățirea actuală a randamentului industriei comunitare se datorează prețurilor de vânzare care reflectă în principal condițiile favorabile de piață dominante în mod special în cursul anului 2004 și al PAR.

(93)

În ceea ce privește condițiile favorabile de piață din cursul ultimilor doi ani ai perioadei în cauză, trebuie precizat că acestea au avut un rol important în păstrarea nivelului ridicat al prețurilor, alături de măsurile antidumping în vigoare. În decursul acestei perioade, echilibrul dintre cerere și ofertă pe plan mondial a condus, într-adevăr, la creșterea prețurilor pentru toate tipurile de îngrășăminte pe bază de azot. AA este, asemenea celorlalte tipuri de îngrășăminte pe bază de azot, un produs de bază al cărui preț este influențat de numeroși factori, cum ar fi impactul considerabil al prețului la gaz volatil, care este cel mai important element de cost, sau condițiile meteorologice, recoltele și nivelurile stocurilor de semințe, care conduc la diminuarea sau creșterea cererii. În ceea ce privește piața comunitară, se preconizează că cererea pentru îngrășămintele pe bază de azot va scădea în următorii ani (17). Prin urmare, menținerea unor prețuri ridicate depinde de o ofertă solidă, care, conform anchetei, este foarte puțin probabil să existe, datorită surplusului de capacitate de export al țării în cauză și probabilității ca aceasta să își redirecționeze către Comunitate o parte din exporturile sale destinate țărilor terțe în cursul PAR, în eventualitatea expirării măsurilor. Având în vedere faptul că practicile ucrainene în materie de prețuri au condus la subcotarea în mod semnificativ a prețurilor industriei comunitare, creșterea probabilă a volumelor de import din Ucraina va obliga industria comunitară fie să reducă considerabil prețurile, implicit profitul, fie să piardă o cotă de piață semnificativă și astfel să-și reducă veniturile, fie amândouă. Procesul eficient de restructurare a industriei comunitare ar putea contrabalansa doar parțial o probabilă depreciere a prețurilor, iar întregul proces de redresare ar fi pus în pericol. Prin urmare, anularea măsurilor ar putea conduce la deteriorarea randamentului general al industriei comunitare.

(94)

Pe baza celor de mai sus, concluzia este că, în eventualitatea anulării măsurilor, exporturile din țara în cauză vor fi semnificative și la prețuri de dumping care vor subcota prețurile din industria comunitară. Este foarte probabil ca acest fapt să introducă pe piață o tendință de depreciere a prețurilor, cu un impact negativ preconizat asupra situației economice a industriei comunitare. În mod special, aceasta va opri redresarea financiară la care s-a ajuns în 2004 și în PAR, conducând la reapariția probabilă a prejudiciului.

(95)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, s-a examinat dacă menținerea măsurilor antidumping existente contravine interesului Comunității în ansamblu. Determinarea interesului Comunității s-a bazat pe evaluarea tuturor intereselor diferite vizate.

(96)

Este necesar a reaminti că, în ancheta inițială, s-a considerat că instituirea măsurilor nu este contrară interesului Comunității. Mai mult, faptul că ancheta actuală este o anchetă de reexaminare, adică analizează o situație în care măsurile antidumping sunt deja în vigoare, permite evaluarea oricărui impact negativ anormal asupra părților vizate de către actualele măsuri antidumping.

(97)

Pe această bază, s-a examinat dacă, în ciuda concluziilor privind probabilitatea unei reapariții a dumpingului prejudiciabil, există motive incontestabile care ar putea conduce la concluzia conform căreia menținerea măsurilor în acest caz special nu este în interesul Comunității.

(98)

Industria comunitară s-a dovedit o industrie viabilă din punct de vedere structural. Acest fapt a fost confirmat de dezvoltarea pozitivă a situației sale economice după impunerea măsurilor antidumping în 2001. În mod special, industria comunitară a înregistrat un profit îmbunătățit între 2002 și PAR și s-a restructurat eficient.

(99)

Se poate aștepta, așadar, ca industria comunitară să continue să profite de pe urma măsurilor impuse în prezent și să își continue redresarea prin menținerea și stabilizarea rentabilității sale. În eventualitatea în care măsurile nu vor fi menținute, este probabil ca importurile sporite la prețuri de dumping provenind din țara în cauză să prejudicieze industria comunitară prin exercitarea unei presiuni asupra prețurilor de vânzare, ceea ce ar pune în pericol situația financiară pozitivă din prezent a industriei comunitare.

(100)

Astfel cum s-a menționat la considerentul 11 de mai sus, un singur importator și-a exprimat dorința de a face parte din eșantionul reprezentativ și a oferit informațiile generale solicitate în chestionarul privind eșantionarea. Cu toate acestea, importatorul respectiv nu a realizat importuri în PAR.

(101)

Se reamintește că, în cursul anchetei inițiale, s-a stabilit că măsurile impuse nu au avut un impact semnificativ în măsura în care s-au realizat în continuare importuri, chiar dacă la prețuri neprejudiciabile, și în măsura în care se importă, de regulă, nu numai AA, ci, în mare măsură, și alte tipuri de îngrășăminte. Tendința descendentă a importurilor din țara vizată în cursul perioadei în cauză conduce la concluzia că anumiți importatori ar fi putut simți urmările negative ale impunerii măsurilor, astfel cum este indicat la considerentul 52 din Regulamentul (CE) nr. 1629/2000 al Comisiei (18). Cu toate acestea, în absența cooperării importatorilor și, astfel, a oricăror elemente de probă concludente care să permită evaluarea oricăror urmări negative semnificative, s-a concluzionat că impunerea măsurilor pare să fi avut un impact general limitat asupra majorității importatorilor/operatorilor comerciali.

(102)

Nu este disponibilă nicio informație certă care să indice faptul că menținerea măsurilor va avea un efect negativ semnificativ asupra importatorilor sau operatorilor comerciali.

(103)

Utilizatorii de azotat de amoniu sunt agricultorii din cadrul Comunității. În cursul anchetei inițiale s-a concluzionat că, având în vedere efectul scăzut asupra agricultorilor al costului azotatului de amoniu, aceștia nu ar fi afectați în mod semnificativ de orice creștere a costurilor pentru acest produs. Faptul că niciun utilizator sau nicio asociație a utilizatorilor nu a furnizat, în cadrul anchetei privind reexaminarea, nicio informație contrară concluziei menționate anterior tinde să confirme că: (i) AA reprezintă o parte foarte redusă din totalul costurilor de producție ale agricultorilor; (ii) măsurile în vigoare în prezent nu au avut niciun efect negativ considerabil asupra situației economice a acestora; și (iii) prelungirea aplicării măsurilor nu va afecta în mod defavorabil interesele financiare ale agricultorilor.

(104)

Având în vedere cele menționate mai sus, se concluzionează că nu există motive incontestabile împotriva menținerii actualelor măsuri antidumping.

(105)

Toate părțile au fost informate cu privire la datele și considerentele esențiale în baza cărora se intenționează recomandarea menținerii măsurilor existente. Ulterior prezentei divulgări a faptelor, părților li s-a acordat un termen pentru a-și prezenta observațiile.

(106)

Ca urmare a celor de mai sus, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, măsurile antidumping privind importurile de AA originare din Ucraina ar trebui menținute. Se reamintește că aceste măsuri constau în drepturi specifice.

(107)

Astfel cum se menționează la considerentul 45, prețurile ucrainene de import la gazele naturale au crescut semnificativ după PAR și sunt susceptibile să se alinieze treptat prețurilor internaționale în următorii ani. Mai mult, astfel cum se explică la considerentul 32, concluziile privind existența dumpingului s-au bazat pe o valoare normală stabilită în baza datelor obținute de la un producător dintr-o țară terță cu economie de piață. În urma introducerii cererii de reexaminare a măsurilor care urmează să expire, Ucraina a obținut statutul de țară cu economie de piață. În consecință și ținând seama de faptul că gazul natural reprezintă principalul element de cost în producerea azotatului de amoniu, este posibil ca, în eventualitatea în care dumpingul va fi reexaminat ulterior pe baza datelor furnizate de exportatorii ucraineni privind valoarea normală, concluziile să difere de cele la care s-a ajuns în urma reexaminării prezente. De asemenea, efectele potențial prejudiciabile ale dumpingului reexaminat vor fi afectate, în egală măsură, de impactul asupra prețurilor de export al creșterilor costurilor de producție cauzate de evoluția prețurilor la gaz pe plan intern. În consecință, este prudent ca menținerea măsurilor să fie limitată la o perioadă de doi ani, fără a aduce atingere celorlalte dispoziții de la articolul 11 din regulamentul de bază,

24.4.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 106/20

(1)

Regulamentul (CE) nr. 3223/94 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a sumelor forfetare la import din țările terțe, pentru produsele și termenele menționate în anexa acestuia.

(2)

În conformitate cu criteriile menționate anterior, sumele forfetare la import trebuie stabilite la nivelurile prevăzute în anexa la prezentul regulament,

24.4.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 106/22

(1)

Regulamentul (CE) nr. 41/2007 stabilește pentru anul 2007 posibilitățile de pescuit și condițiile asociate pentru anumite stocuri de pește și grupuri de stocuri de pește, aplicabile în apele comunitare și, pentru navele comunitare, în apele unde există limitări privind capturile de pește.

(2)

În urma consultărilor care au avut loc la 18 ianuarie 2007 între Comunitate, Insulele Feroe, Islanda, Norvegia și Federația Rusă s-a ajuns la un acord privind posibilitățile de pescuit în ceea ce privește stocurile de hering atlantico-scandinav (heringul norvegian care depune icre primăvara) în Atlanticul de Nord-Est. Limita globală a capturilor pentru anul 2007 este fixată la un nivel de 1 280 000 tone conform consultanței științifice date de Consiliul Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime (ICES). Acest acord trebuie implementat în legislația comunitară.

(3)

Se recomandă, prin urmare, modificarea în consecință a Regulamentului (CE) nr. 41/2007,

24.4.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 106/24

(1)

Regulamentul (CE) nr. 577/97 al Comisiei din 1 aprilie 1997 de stabilire a unor anumite norme de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2991/94 al Consiliului de stabilire a standardelor pentru grăsimile tartinabile și a Regulamentului (CEE) nr. 1898/87 al Consiliului privind protecția denumirilor laptelui și produselor lactate folosite pentru comercializare (3) a fost modificat de mai multe ori în mod substanțial (4). Este necesar, din motive de claritate și de raționalizare, să se codifice regulamentul menționat.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 2991/94 prevede că denumirile de vânzare ale produselor menționate la articolul 1 trebuie să fie cele indicate în anexă. Există excepții de la această regulă. Regula nu se aplică în special denumirilor de produse a căror natură exactă este clară din utilizarea tradițională și/sau denumirilor care sunt în mod clar utilizate pentru a descrie o caracteristică calitativă a produsului. Trebuie să se stabilească anumite norme de aplicare a acestei dispoziții.

(3)

Trebuie să fie respectate dispozițiile articolului 1 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2991/94 care stipulează că regulamentul în cauză trebuie să fie aplicat fără a aduce atingere în special dispozițiilor Regulamentului (CEE) nr. 1898/87. Scopul celor două regulamente este în principiu același, și anume să se evite derutarea consumatorului cu privire la adevărata natură a produselor în cauză. Pentru a asigura consecvența legislației comunitare, normele de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 2991/94 și (CEE) nr. 1898/87 privind utilizarea denumirii „unt” trebuie stabilite într-un singur text.

(4)

Pentru a identifica clar domeniul de aplicare a derogărilor la care se face referire în Regulamentul (CE) nr. 2991/94, trebuie alcătuită o listă exhaustivă a denumirilor în cauză, împreună cu descrierea produselor la care se referă acestea.

(5)

Primul criteriu al derogării prevăzute la articolul 2 alineatul (2) al treilea paragraf prima liniuță din Regulamentul (CE) nr. 2991/94 se referă la caracterul tradițional al denumirii. Un asemenea caracter tradițional poate fi considerat ca fiind demonstrat dacă denumirea a fost utilizată pentru o perioadă anterioară datei de 9 aprilie 1997 și cel puțin egală cu perioada atribuită în mod normal unei generații. Derogarea trebuie să fie limitată la acele produse a căror denumire a fost într-adevăr folosită și caracterul tradițional nu s-a pierdut.

(6)

Al doilea criteriu al acestei derogări se raportează la utilizarea denumirilor menționate în anexa la Regulamentul (CE) nr. 2991/94 pentru a descrie o trăsătură caracteristică a produselor comercializate. În acest caz, excepția se raportează în mod logic la produsele care nu sunt menționate ca atare în anexa respectivă.

(7)

Derogarea în cauză trebuie limitată la produsele care erau comercializate la data de 9 aprilie 1997. Statele membre înaintaseră Comisiei înainte de această dată lista produselor pe care le considerau ca îndeplinind criteriile derogării în cauză pe teritoriul lor.

(8)

Decizia 88/566/CEE a Comisiei din 28 octombrie 1988 de stabilire a produselor menționate la articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (CEE) nr. 1898/87 al Consiliului (5) include deja excepții cu privire la denumirea „unt”. Trebuie să se țină cont de acestea.

(9)

În lista comunitară prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 2991/94, denumirile produselor în cauză trebuie menționate numai în limba comunitară în care sunt utilizate aceste denumiri.

(10)

Denumirile de pe etichetele produselor alimentare care conțin ingredientele produselor definite în anexa la Regulamentul (CE) nr. 2991/94 sau ale produselor concentrate definite la articolul 2 alineatul (2) al treilea paragraf a doua liniuță din regulamentul în cauză pot face referire la denumirile corespunzătoare menționate în anexa menționată, cu condiția să fie respectate dispozițiile Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora (6). Nu este necesar ca în lista excepțiilor menționate mai sus să se menționeze asemenea produse alimentare.

(11)

Având în vedere actualele condiții tehnice, orice obligație de a indica conținutul exact de grăsimi, fără nicio toleranță, ar implica dificultăți tehnice considerabile. În consecință, trebuie stabilite anumite norme speciale în această privință.

(12)

Regulamentul (CE) nr. 2991/94 și Regulamentul (CEE) nr. 1898/87 se referă la produsele compuse a căror parte principală este untul. Prin urmare, aceste produse trebuie avute în vedere în mod consecvent, respectându-se abordarea prevăzută la articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 1898/87. Domeniul de aplicare a articolului 2 alineatul (3) menționat mai sus trebuie definit mai clar în ceea ce privește produsele complexe a căror parte principală este untul, prin stabilirea unui criteriu obiectiv necesar pentru a determina dacă o parte principală a produselor compuse este într-adevăr untul și dacă denumirea „unt” este astfel justificată. Cel mai potrivit criteriu pare să fie un conținut minim de 75 % grăsime din lapte în produsul final.

(13)

Articolul 2 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 2991/94 prevede că denumirile produselor prezentate în anexa la regulamentul menționat trebuie să fie rezervate produselor care îndeplinesc criteriile stabilite în anexa menționată; prin urmare, mărcile comerciale care utilizează aceste denumiri pot fi folosite în continuare numai pentru produsele care îndeplinesc aceste criterii.

(14)

Condițiile comerciale reale vor arăta dacă va fi sau nu nevoie să se stabilească la o dată ulterioară măsuri în ceea ce privește produsele complexe ale căror principale ingrediente sunt margarina sau grăsimile complexe.

(15)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetelor de gestionare interesate,

(a)

conținutul mediu de grăsimi trebuie exprimat fără zecimale;

(b)

conținutul mediu în grăsimi poate să fie diferit de procentajul declarat cu cel mult o unitate procentuală. Eșantioanele individuale pot fi diferite de procentajul declarat cu cel mult două unități procentuale;

(c)

în toate situațiile, conținutul mediu în grăsimi trebuie să se încadreze în limitele stabilite în anexa la Regulamentul (CE) nr. 2991/94.

24.4.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 106/30

(1)

Regulamentul (CE) nr. 2273/2002 al Comisiei (2) stabilește dispozițiile privind înregistrarea prețurilor pe piețele reprezentative ale statelor membre pentru diferite categorii de bovine. Anexele la regulamentul menționat cuprind normele privind informațiile care trebuie furnizate pentru evidența prețurilor fiecărei categorii de bovine.

(2)

La cererea Irlandei, anexele I și II la Regulamentul (CE) nr. 2273/2002 ar trebui să fie parțial revizuite ca urmare a evoluției condițiilor de comercializare a vitelor în statul membru respectiv, garantând astfel că evidența prețurilor continuă să se bazeze pe piețe reprezentative.

(3)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 2273/2002 ar trebui modificat în consecință.

(4)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a cărnii de vită și de mânzat,

1.

La anexa I partea E, punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„1.   Piețe reprezentative

Minimum 2 piețe”.

2.

La anexa II partea D, punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„1.   Piețe reprezentative

Minimum 2 piețe”.

24.4.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 106/31

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1260/2001 al Consiliului din 19 iunie 2001 privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului (2) a fost abrogat și înlocuit cu Regulamentul (CE) nr. 318/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului (3). Pentru a ține seama de această evoluție, ar trebui modificate mai multe dispoziții ale Regulamentului (CE) nr. 1043/2005 (4) care mai conțin trimiteri la Regulamentul (CE) nr. 1260/2001.

(2)

Articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1043/2005 prevede produsele de bază cărora le sunt asimilate anumite produse agricole și produse rezultate din prelucrarea produselor de bază, cu scopul de a acorda restituiri la export în conformitate cu regulamentul menționat.

(3)

Produsele care sunt asimilate laptelui praf integral (grupul de produse nr. 3) sunt prevăzute în articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1043/2005. Cu toate acestea, articolul 3 alineatul (4) al doilea paragraf permite autorității competente, la cererea părții interesate, să asimileze, în momentul stabilirii restituirilor de acordat, produsele prevăzute în alineatul menționat unei combinații de lapte praf degresat (grupul de produse nr. 2), în ceea ce privește partea negrasă a conținutului de substanță uscată al acestora, sau untului (grupul de produse nr. 6), în ceea ce privește conținutul de grăsimi lactate al acestora.

(4)

Scăderea rapidă a cuantumurilor restituirilor pentru laptele praf integral și laptele praf degresat în raport cu cuantumul restituirilor aplicabile pentru unt dă naștere unor perspective conform cărora agenții economici vor apela tot mai mult la dispozițiile articolului 3 alineatul (4) al doilea paragraf pentru a solicita restituiri în ceea ce privește conținutul de grăsimi lactate al produselor care, în mod normal, ar fi fost asimilate laptelui praf integral. Această perspectivă riscă să determine plata unei restituiri mai mari în cazul produselor agricole exportate sub formă de mărfuri neincluse în anexa I decât cele care s-ar aplica în cazul unor astfel de produse exportate fără a fi prelucrate ulterior și, prin urmare, nu este în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței în sectorul laptelui și produselor lactate (5), în special articolul 31 alineatul (1) al doilea paragraf.

(5)

Prin urmare, ar trebui eliminat articolul 3 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1043/2005, fără a aduce atingere posibilei introduceri a unei măsuri similare în cazul în care riscul în cauză încetează să mai existe. Cu toate acestea, în condițiile în care Regulamentul (CE) nr. 61/2007 al Comisiei din 25 ianuarie 2007 de stabilire a restituirilor la export pentru lapte și produse lactate (6) a redus la zero, începând cu data de 26 ianuarie 2007, cuantumul restituirilor la export pentru laptele praf integral, anumite state membre ar fi putut deja considera neadecvat să accepte de la agenții economici noi cereri de a beneficia de derogarea prevăzută la articolul 3 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1043/2005. În vederea armonizării răspunsurilor statelor membre la cererile primite după 26 ianuarie 2007, ar trebui stabilită o dată precisă după care statele membre nu ar trebui să mai accepte noi cereri de asimilare în conformitate cu dispoziția respectivă.

(6)

Articolul 43 din Regulamentul (CE) nr. 1043/2005 prevede că cererile de restituire la export, cu excepția operațiunilor de ajutor alimentar, sunt valabile numai dacă se constituie o garanție egală cu 25 % din suma solicitată. Garanția respectivă se constituie cu scopul de a asigura că titularul certificatului de restituire solicită restituiri pentru exporturi efectuate pe durata de valabilitate a certificatului de restituire, pentru o sumă egală cu suma pentru care s-a eliberat certificatul. Cuantumul garanției a fost stabilit într-un moment în care numărul cererilor de certificate era mult mai mare decât suma care putea fi acordată. În urma reducerii actuale a cuantumurilor restituirilor acordate pentru produsele agricole exportate sub formă de mărfuri neincluse în anexa I, numărul cererilor de certificate a scăzut considerabil. În aceste condiții, a scăzut probabilitatea ca agenții economici să depună cereri din motive speculative. Ar trebui redus cuantumul garanției în mod corespunzător.

(7)

Anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 1043/2005 conține mențiuni în douăzeci și una din cele douăzeci și trei de limbi ale Comunității. Anexa respectivă ar trebui să conțină aceleași mențiuni în celelalte două limbi, și anume în irlandeză și malteză.

(8)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1043/2005 ar trebui modificat în consecință.

(9)

Comitetul de gestionare a problemelor orizontale privind schimburile de produse agricole transformate neincluse în anexa I nu a emis un aviz în termenul stabilit de președinte,

1.

Articolul 1, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

2.

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

3.

La articolul 43 primul paragraf, „25 %” se înlocuiește cu „15 %”.

4.

La articolul 44 alineatul (4) primul paragraf, „25 %” se înlocuiește cu „15 %”.

5.

La anexa II, nota de subsol 4 privind coloana 6, „Zahăr, melasă sau izoglucoză”, se înlocuiește cu următorul text:

6.

La anexa III, la descrierea codului NC 2905 43 00 Manitol, primul alineat se înlocuiește cu următorul text:

„Obținut din zaharoză care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 318/2006”.

7.

Anexa VIII se modifică după cum urmează:

24.4.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 106/34

(1)

Regulamentele (CE) nr. 451/2000 (2) și (CE) nr. 703/2001 (3) ale Comisiei stabilesc normele detaliate de aplicare a fazei a doua din programul de lucru, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, precum și o listă de substanțe active care urmează să fie evaluate în ceea ce privește posibila lor includere în anexa I la Directiva 91/441/CEE. Această listă cuprinde dimetoat, dimetomorf, glufosinat, metribuzin, fosmet și propamocarb.

(2)

Efectele acestor substanțe active asupra sănătății umane și asupra mediului pentru o serie de utilizări propuse de notificator au fost evaluate în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Regulamentele (CE) nr. 451/2000 și (CE) nr. 703/2001. În plus, aceste regulamente desemnează statele membre raportoare care trebuie să prezinte rapoarte de evaluare pertinente și recomandări Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 451/2000. Pentru dimetoat, statul membru raportor a fost Regatul Unit și toate informațiile pertinente au fost prezentate la 4 august 2004. Pentru dimetomorf și metribuzin, statul membru raportor a fost Germania și toate informațiile pertinente au fost prezentate la 11 iunie 2004 și, respectiv, la 23 august 2004. Pentru glufosinat, statul membru raportor a fost Suedia și toate informațiile pertinente au fost prezentate la 3 ianuarie 2003. Pentru fosmet, statul membru raportor a fost Spania și toate informațiile pertinente au fost prezentate la 23 august 2004. Pentru propamocarb, statul membru raportor a fost Irlanda și toate informațiile pertinente au fost prezentate la 5 octombrie 2004.

(3)

Rapoartele de evaluare au fost verificate de statele membre și EFSA și prezentate Comisiei la 14 martie 2005 pentru glufosinat, la 12 mai 2006 pentru fosmet și propamocarb, la 23 iunie 2006 pentru dimetoat și dimetomorf, la 28 iulie 2006 pentru metribuzin sub formă de rapoarte științifice EFSA (4). Aceste rapoarte au fost evaluate de statele membre și de Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și au fost finalizate la 24 noiembrie 2006 sub formă de rapoarte de evaluare ale Comisiei cu privire la dimetoat, dimetomorf, glufosinat, metribuzin, fosmet și propamocarb.

(4)

În urma diferitelor examinări efectuate, a rezultat că este de așteptat ca produsele de protecție a plantelor care conțin dimetoat, dimetomorf, glufosinat, metribuzin, fosmet și propamocarb să îndeplinească, în general, cerințele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 91/414/CEE, în special în ceea ce privește utilizările care au fost examinate și prezentate în detaliu în rapoartele de evaluare ale Comisiei. În consecință, este oportună includerea acestor substanțe active în anexa I, pentru a se asigura faptul că autorizațiile pentru produsele de protecție a plantelor care conțin aceste substanțe active pot fi acordate în toate statele membre în conformitate cu prevederile Directivei 91/414/CEE.

(5)

Fără a aduce atingere acestei concluzii, este oportun să se obțină informații suplimentare asupra unor puncte specifice cu privire la dimetoat, glufosinat, metribuzin și fosmet. Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 91/414/CEE prevede că includerea unei substanțe în anexa I poate fi supusă anumitor condiții. Prin urmare, este oportun să se solicite ca substanțele active dimetoat, glufosinat, metribuzin și fosmet să fie supuse unor teste suplimentare pentru confirmarea evaluării riscului în privința anumitor aspecte și ca aceste studii să fie prezentate de notificatori.

(6)

Ar trebui permisă trecerea unei perioade rezonabile înainte ca o substanță activă să fie inclusă în anexă, pentru a permite statelor membre și părților interesate să se pregătească pentru a face față noilor cerințe care rezultă din această includere.

(7)

Fără a aduce atingere obligațiilor definite de Directiva 91/414/CEE ca fiind o consecință a includerii unei substanțe active în anexa I, statelor membre ar trebui să li se aloce o perioadă de șase luni după includere pentru revizuirea autorizațiilor pentru produse de protecție a plantelor care conțin dimetoat, dimetomorf, glufosinat, metribuzin, fosmet și propamocarb, astfel încât să se asigure că sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute de Directiva 91/414/CEE, în special de articolul 13, precum și condițiile relevante precizate în anexa I. Statele membre ar trebui să modifice, să înlocuiască sau să retragă autorizațiile existente, după caz, în conformitate cu dispozițiile Directivei 91/414/CEE. Prin derogare de la termenul limită de mai sus, ar trebui alocată o perioadă mai lungă pentru trimiterea și evaluarea dosarului complet pentru anexa III al fiecărui produs de protecție a plantelor, pentru fiecare utilizare prevăzută, în conformitate cu principiile uniforme prevăzute în Directiva 91/414/CEE.

(8)

Experiența obținută din includerile anterioare în anexa I la Directiva 91/414/CEE a substanțelor active evaluate în cadrul Regulamentului (CEE) nr. 3600/92 al Comisiei (5) a arătat că pot apărea dificultăți în interpretarea obligațiilor pe care le au titularii autorizațiilor existente cu privire la accesul la date. Pentru evitarea unor dificultăți suplimentare, este prin urmare necesar să fie clarificate obligațiile statelor membre, în special obligația de a verifica dacă titularul unei autorizații demonstrează ca are acces la un dosar care îndeplinește cerințele din anexa II la Directiva 91/414/CEE. Totuși, această clarificare nu impune nicio nouă obligație statelor membre sau titularilor autorizațiilor comparativ cu directivele care au fost adoptate până acum pentru modificarea anexei I.

(9)

În consecință, este oportun ca Directiva 91/414/CEE să fie modificată în acest sens.

(10)

Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

(a)

modifică sau retrag autorizația până la 30 septembrie 2011 cel mai târziu, în cazul unui produs care conține ca unică substanță activă dimetoat, dimetomorf, glufosinat, metribuzin, fosmet și propamocarb, după caz;

(b)

în cazul unui produs care conține dimetoat, dimetomorf, glufosinat, metribuzin, fosmet și propamocarb ca una din substanțele active, după caz, modifică sau retrag autorizația până la 30 septembrie 2011 sau până la data stabilită pentru o asemenea modificare sau retragere în respectiva directivă sau respectivele directive prin care a fost adăugată substanța sau substanțele în cauză la anexa I la Directiva 91/414/CEE, oricare dintre acestea este mai recentă.

24.4.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 106/43

(1)

Acordul de cooperare științifică și tehnologică între Comunitatea Europeană și guvernul Republicii Coreea a fost semnat în numele Comunității la data de 22 noiembrie 2006, sub rezerva eventualei încheieri a acestuia la o dată ulterioară, în conformitate cu Decizia Consiliului privind semnarea Acordului de cooperare științifică și tehnologică între Comunitatea Europeană și guvernul Republicii Coreea (2).

(2)

Acordul trebuie să fie aprobat,

24.4.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 106/51

(1)

La 19 aprilie 2007, Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului. Articolul 15 alineatul (2) din regulamentul respectiv prevede stabilirea, reanalizarea și modificarea de către Consiliu a listei de persoane, entități și organisme menționate la articolul 7 alineatul (2) din respectivul regulament.

(2)

Consiliul a stabilit că anumite persoane, entități și organisme îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 și că, în consecință, acestea ar trebui să fie incluse în lista de la anexa V a respectivului regulament din motive individuale și specifice prevăzute de acesta,

24.4.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 106/55

(1)

Articolul 5 din Regulamentul (CEE) nr. 729/70 și articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1258/1999, precum și articolul 8 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 1663/95 al Comisiei din 7 iulie 1995 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 729/70 privind procedura de închidere a conturilor FEOGA, secțiunea „Garantare” (3) prevăd începerea de către Comisie a verificărilor necesare, comunicarea rezultatelor verificărilor către statele membre, luarea la cunoștință a observațiilor formulate de acestea, convocarea unor discuții bilaterale pentru a se ajunge la un acord cu statele membre interesate și comunicarea oficială a concluziilor sale către acestea.

(2)

Statele membre au avut posibilitatea de a solicita deschiderea unei proceduri de conciliere. În anumite cazuri această posibilitate a fost utilizată, iar raportul emis în urma acestei proceduri a fost examinat de către Comisie.

(3)

Articolele 2 și 3 din Regulamentul (CEE) nr. 729/70, precum și articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 prevăd că nu pot fi finanțate decât restituirile la export către țările terțe și intervențiile destinate regularizării piețelor agricole, acordate, respectiv întreprinse, în conformitate cu normele comunitare în cadrul organizării comune a piețelor agricole.

(4)

Verificările efectuate, rezultatele discuțiilor bilaterale și procedurile de conciliere au demonstrat că o parte din cheltuielile declarate de statele membre nu îndeplinesc aceste condiții și, prin urmare, nu pot fi finanțate de FEOGA, secțiunea „Garantare”.

(5)

Trebuie indicate sumele care nu au fost recunoscute ca fiind de competența FEOGA, secțiunea „Garantare”, sume care nu au nicio incidență asupra cheltuielilor efectuate anterior, pe parcursul celor 24 de luni care au precedat comunicarea scrisă a Comisiei către statele membre privind rezultatele verificărilor.

(6)

Pentru cazurile vizate de prezenta decizie, evaluarea sumelor care trebuie excluse, în temeiul nonconformității acestor cheltuieli cu normele comunitare, a fost comunicată statelor membre de către Comisie în cadrul unui raport de sinteză.

(7)

Prezenta decizie nu aduce atingere consecințelor financiare de care Comisia ar putea beneficia în urma sentințelor Curții de Justiție în procesele aflate pe rol în instanță la 25 ianuarie 2007 și care vizează materii ce fac obiectul acesteia,