—

având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2011 (1),

—

având în vedere Conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2011 [COM(2012) 436 – C7-0224/2012] (2),

—

având în vedere Raportul Comisiei privind acțiunile întreprinse în urma descărcării de gestiune pentru exercițiul financiar 2010 [COM(2012) 585] și documentele de lucru ale serviciilor Comisiei care însoțesc raportul în cauză [SWD(2012) 340 și SWD(2012) 330],

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 iunie 2012 intitulată „Sinteza realizărilor Comisiei în materie de gestiune în 2011” [COM(2012) 281],

—

având în vedere Raportul anual al Comisiei către autoritatea care acordă descărcarea de gestiune privind auditurile interne efectuate în 2011 [COM(2012) 563] și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește raportul în cauză [SWD(2012) 283],

—

având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2011, însoțit de răspunsurile instituțiilor (3) (denumit în continuare „Raportul anual”), precum și rapoartele speciale ale Curții de Conturi,

—

având în vedere Declarația de asigurare (4) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul financiar 2011 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Recomandarea Consiliului din 12 februarie 2013 privind descărcarea de gestiune care trebuie acordată Comisiei cu privire la execuția bugetară pentru exercițiul financiar 2011 (05752/2013 – C7-0038/2013),

—

având în vedere Recomandarea Consiliului din 12 februarie 2013 privind descărcarea de gestiune care trebuie acordată agențiilor executive cu privire la execuția bugetară pentru exercițiul financiar 2011 (05754/2013 – C7-0039/2013),

—

având în vedere articolele 317, 318 și 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolul 106a din Tratatul Euratom,

—

având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (5), în special articolele 55, 145, 146 și 147,

—

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (6), în special articolele 62, 164, 165 și 166,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini în gestionarea programelor comunitare (7), în special articolul 14 alineatele (2) și (3),

—

având în vedere articolul 76 și anexa VI la Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizele celorlalte comisii interesate (A7-0116/2013),

A.

întrucât Europa se confruntă cu o criză financiară și economică, pe lângă criza de încredere în instituțiile sale, situație care obligă Parlamentul să fie deosebit de riguros atunci când examinează conturile Comisiei;

B.

întrucât, pentru a optsprezecea oară consecutiv, Curtea de Conturi nu a fost în măsură să emită o declarație de asigurare fără rezerve cu privire la legalitatea și regularitatea plăților;

C.

întrucât statele membre negociază în prezent un nou cadru financiar multianual (CFM) pentru 2014-2020;

D.

întrucât, în situația în care resursele sunt limitate din cauza crizei economice și financiare, consideră că este nevoie de așa-numita „solidaritate inteligentă” – utilizarea fondurilor Uniunii pentru punerea în aplicare a reformelor, respectarea disciplinei financiare și asigurarea stabilității politice și economice;

E.

întrucât, în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Comisia poartă responsabilitatea finală pentru execuția bugetului Uniunii, în timp ce statele membre au obligația de a coopera loial cu Comisia pentru a asigura utilizarea creditelor în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare;

F.

întrucât, potrivit articolului 287 din TFUE, „Curtea de Conturi prezintă Parlamentului European și Consiliului o declarație de asigurare referitoare la veridicitatea conturilor, precum și la legalitatea operațiunilor și înregistrarea acestora în conturi […]”;

G.

întrucât auditurile performanței, care analizează în ce măsură cheltuielile au atins obiectivele urmărite, devin tot mai importante;

H.

întrucât deficiențele sistemului vamal impun un echilibru mai bun între reducerea controalelor și intensificarea controalelor ex post;

I.

întrucât gestiunea realizată de Comisie ar trebui prezentată cu justețe, pentru a consolida încrederea publicului în instituții;

J.

întrucât Strategia Europa 2020 pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă este o strategie globală ce include activități desfășurate de aproape toate serviciile Comisiei responsabile pentru politicile interne; întrucât 2011 a fost primul exercițiu complet în cursul căruia a fost aplicată strategia;

K.

întrucât dialogul interinstituțional prevăzut la articolul 318 din TFUE ar trebui să ofere ocazia de a stimula o nouă cultură a performanței în cadrul Comisiei;

L.

întrucât Comisia pentru control bugetar ar trebui implicată în viitor mai mult în monitorizarea cheltuielilor Comisiei; se așteaptă la o cooperare mai strânsă cu Curtea de Conturi pentru a formula propuneri ample privind îmbunătățirea eficienței procedurilor de audit;

M.

întrucât competențele și resursele Comisiei pentru control bugetar aferente procedurii de descărcare de gestiune ar trebui examinate și prezentate în detaliu în cadrul unui raport din proprie inițiativă,

1.

invită Comisia să prezinte Parlamentului, în vederea acordării descărcării de gestiune, un plan de acțiune pentru îndeplinirea următoarelor acțiuni prioritare:

Comunicarea Comisiei privind protecția bugetului Uniunii

Indicele de eroare în cazul gestiunii partajate

Solicită Comisiei:

DG AGRI

DG REGIO

Indicele de eroare în cazul gestiunii centralizate

DG Cercetare

Raportul de evaluare (articolul 318 din TFUE) și utilizarea sporită a auditurilor performanței

Veniturile și resursele proprii tradiționale

Pentru a proteja în mod adecvat interesele financiare ale Uniunii și pentru a oferi Uniunii suficiente resurse proprii pentru creștere, Comisia ar trebui:

2.

este alarmat de amploarea activităților financiare offshore, revelată de recentul scandal „Offshore Leaks”; solicită Comisiei să ia măsuri urgente pentru a elimina aceste posibilități ca mii de miliarde de euro să fie deturnați din circuitul financiar normal în scopul principal de a evita plata impozitelor și de a ascunde fondurile ilegale de autoritățile fiscale din statele membre;

3.

sugerează insistent Comisiei să ia măsuri prin care să garanteze că toate activitățile bancare privind înființarea structurilor offshore și consilierea legată de acestea sunt scoase în afara legii și că nicio bancă din Uniunea Europeană implicată în acest gen de activități nu va primi și nu poate primi finanțare europeană prin niciun sistem și că nu va beneficia de măsuri naționale de sprijin;

4.

așteaptă să primească din partea Comisiei, în termen de două luni, proiecte de propuneri legislative prin care să se pună capăt practicii utilizării paradisurilor fiscale de către persoane fizice, întreprinderi și chiar instituții publice;

5.

salută măsurile luate de Comisie ca urmare a cererii Parlamentului de a se asigura un grad mai mare al transparenței în legătură cu instrumentele de inginerie financiară (IIF), în special prin introducerea obligativității raportării de către statele membre cu privire la aspectele financiare și cele legate de punerea în aplicare a legislației aplicabile (13); remarcă faptul că Raportul de sinteză privind progresele realizate în finanțarea și utilizarea IIF, anunțat de Comisie în Raportul său privind acțiunile întreprinse în urma descărcării de gestiune pentru exercițiul financiar 2010 [COM(2012) 585], a fost transmis Parlamentului la timp; constată, de asemenea, că acest raport conține o descriere a IIF și informații privind modalitățile de utilizare a acestora, identifică entitățile care le utilizează și sumele plătite ca asistență către IIF și de către acestea;

6.

constată că valoarea fondurilor structurale executate prin IIF a continuat să crească în perioada 2007-2013, în special pentru instrumentele destinate întreprinderilor; atrage atenția asupra faptului că, în cazul a peste 90 % din sumele efectiv plătite, beneficiarii finali au fost întreprinderi; solicită Comisiei să precizeze procentul din sumele efectiv plătite care a ajuns la întreprinderi cu adevărat private, și nu la întreprinderi cu o participație majoritară publică;

7.

ia act cu îngrijorare de faptul că IIF pentru dezvoltare urbană și eficiență energetică și energii regenerabile reprezintă doar 17 % din sumele plătite către toate IIF la sfârșitul lui 2011 și, în plus, fluxul destinat unor proiecte urbane concrete rămâne scăzut;

8.

împărtășește concluziile trase de Comisie în urma raportului de sinteză menționat anterior în ceea ce privește rapoartele statelor membre, și anume:

9.

constată că Comisia a solicitat unui grup de experți (14) să elaboreze un raport privind utilizarea FEDER în sprijinul IIF; consideră că acesta este un prim pas și își exprimă îngrijorarea că această analiză a rețelei de experți în materie de evaluare relevă o serie de probleme grave, cum ar fi lipsa de elemente pe baza cărora să se stabilească dacă amploarea sprijinului corespunde insuficienței de fonduri sub formă de împrumuturi și capital de pe piață, lipsa de elemente pe baza cărora să se evalueze dacă valoarea fondurilor de capital de risc create cu sprijinul FEDER este suficient de mare pentru a fi viabilă, lipsa de date privind costurile instituirii și utilizării IIF pentru granturile nerambursabile, precum și complexitatea reglementărilor și incertitudinea privind interpretarea lor;

10.

solicită Comisiei să ia măsuri concrete pentru a îmbunătăți semnificativ utilizarea IIF, cu scopul de a asigura o mai bună protecție a intereselor financiare ale Uniunii;

11.

reiterează invitația adresată Comisiei de a evalua obiectiv și critic experiențele cu IIF din cadrul politicii de coeziune din perioada de programare 2007-2013, de a face o evaluare a riscurilor analizând separat diverse IIF, luând în considerare și structura de risc a beneficiarilor IIF, și de a prezenta Parlamentului un raport anual, în timp util pentru procedura corespunzătoare de descărcare de gestiune, privind utilizarea IIF în statele membre, incluzând indicatori comparabili referitori la eficacitatea, eficiența și economia IIF, precum și privind modul în care Comisia coordonează, asigură consecvența și reduce riscurile de suprapunere între diversele domenii de politică;

12.

regretă faptul că Comisia ignoră permanent cererea Parlamentului, adresată de mult timp, ca rapoartele anuale de activitate ale direcției sale generale corespunzătoare să fie semnate și de comisarul responsabil; observă totuși că raportul de sinteză este adoptat de Colegiul comisarilor și conține o declarație specifică privind responsabilitatea finală a Comisiei pentru gestionarea ordonatorilor săi de credite pe baza asigurărilor date și a rezervelor emise de aceștia în rapoartele lor anuale de activitate; consideră, prin urmare, că, atunci când a adoptat raportul de sinteză, Colegiul a luat act de problemele din fiecare direcție generală și poate fi considerat răspunzător;

13.

solicită Comisiei să îmbunătățească în continuare calitatea și comparabilitatea rapoartelor anuale de activitate;

14.

salută faptul că Comisia i-a permis Parlamentului accesul la rezumatele anuale ale statelor membre; regretă totuși că doar 17 state membre au permis Comisiei acest lucru; solicită Comisiei să comunice acțiunile și măsurile pe care le va întreprinde pentru a determina și celelalte 10 state membre să își dea acordul;

15.

salută noua dispoziție din Regulamentul financiar (UE, Euratom) nr. 966/2012 privind regularizarea periodică a prefinanțării; încurajează Comisia să depună în continuare eforturi pentru a da curs recomandărilor Curții de Conturi cu privire la datele și metodele contabile relevante;

16.

recunoaște că propunerile Comisiei pentru perioada de programare 2014-2020 corespundeau în mare măsură preocupărilor exprimate de Parlament în Rezoluția care însoțea decizia privind descărcarea de gestiune pentru 2008 (15), printre care introducerea unor corecții financiare nete pentru statele membre și proceduri și condiții uniforme pentru întreruperea sau suspendarea plăților; constată că propunerile respective clarifică, de asemenea, anumite norme de eligibilitate și interzic în mod clar autorităților de gestiune să selecteze proiecte deja finalizate fizic sau realizate integral înainte de depunerea cererii de finanțare (așa-numitele „proiecte retrospective”);

17.

solicită Comisiei să examineze posibilitatea instituirii unui sistem de corecție pentru domeniile de cheltuieli susceptibile de a genera erori, în care valoarea materială totală a erorilor din anul n va fi dedusă parțial sau integral din rambursările anuale solicitate de organizațiile de acreditare, în funcție de gravitatea neregulilor;

18.

reamintește că, în conformitate cu articolul 287 din TFUE, „Curtea de Conturi prezintă Parlamentului European și Consiliului o declarație de asigurare referitoare la veridicitatea conturilor, precum și la legalitatea operațiunilor și înregistrarea acestora în conturi (…)”;

19.

reamintește că, deși formulează un aviz cu privire la fiabilitatea conturilor, Curtea de Conturi emite trei avize cu privire la legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente conturilor; consideră că aceste avize multiple nu facilitează sarcina deputaților din Parlamentul European de a aprecia modul în care bugetul a fost executat de Comisie;

20.

atrage atenția asupra faptului că Curtea de Conturi calculează, pe baza auditurilor sale, indicele de eroare cel mai probabil, care a fost în 2011 de 3,9 % pentru plăți; subliniază că, pe baza standardelor internaționale de audit, Curtea de Conturi stabilește pragul de semnificație pentru indicele de eroare general acceptabil la 2 % și că, dacă indicele de eroare cel mai probabil depășește acest prag, Curtea va emite o opinie contrară;

21.

subliniază că, potrivit normelor internaționale de audit, auditorul extern trebuie să stabilească pragul de semnificație în mod independent;

22.

subliniază faptul că erorile ar trebui separate de fraude și consideră că, în cea mai mare parte a cazurilor, erorile sunt cauzate de greșeli administrative, determinate în special de complexitatea normelor europene și naționale, care pot fi corectate; reamintește, însă, Comisiei că indicele de eroare actual este totuși inacceptabil de ridicat și că Parlamentul nu tolerează niciun fel de erori;

23.

subliniază, de asemenea, că indicele de eroare în sine nu reprezintă o imagine globală a eficacității politicilor Uniunii; consideră, prin urmare, că, pe lângă auditurile de conformitate, ar trebui realizate audituri ale performanței care să evalueze caracterul economic, eficiența și eficacitatea instrumentelor din cadrul politicilor Uniunii; atrage atenția asupra faptului că instituția supremă de audit din Statele Unite ale Americii (U.S. Government Accountability Office) se concentrează mai mult pe audituri ale performanței, nu pe audituri de conformitate;

24.

remarcă faptul că există unele divergențe între punctul de vedere al Curții de Conturi și cel al Comisiei cu privire la modul în care ar trebui calculate erorile, în special cu privire la includerea sau excluderea prefinanțării, prelucrarea erorilor cuantificabile și necuantificabile și modul în care recuperările și corecțiile financiare ar trebui incluse în evaluarea globală a impactului financiar produs de erori și a capacității de corecție a sistemelor; consideră că aceste abordări diferite reflectă rolurile diferite ale celor două instituții, și anume rolul de auditor, pe de o parte, și rolul de administrator, pe de altă parte; solicită Curții de Conturi să analizeze posibilitatea separării, în următorul său raport anual, a acestor două categorii de indici de eroare diferite și contestate și să aprecieze, pentru fiecare sector, politicile/rezultatele legate de recuperările și corecțiile financiare;

25.

înțelege că, în timp, cunoștințele și metodologiile pot evolua; insistă totuși asupra faptului că rezultatele auditurilor trebuie să fie comparabile pentru a-i permite Parlamentului să facă o analiză politică pentru o perioadă mai lungă;

26.

solicită ca, în conformitate cu articolul 287 alineatul (3) din TFUE, să se intensifice cooperarea dintre instituțiile naționale de control și Curtea de Conturi Europeană în ceea ce privește controlul gestiunii partajate;

27.

propune să se examineze posibilitatea eliberării, de către instituțiile naționale de control, în calitate de auditori externi independenți și cu respectarea normelor internaționale de audit, a unor atestări naționale de audit privind gestiunea fondurilor Uniunii, aceste atestări ar urma să fie transmise guvernelor statelor membre pentru ca acestea să le prezinte în cursul procesului de descărcare de gestiune, conform unei proceduri interinstituționale adecvate care urmează să fie stabilită;

28.

salută faptul că conturile anuale ale Uniunii pentru exercițiul financiar 2011 prezintă cu fidelitate, sub toate aspectele semnificative, poziția Uniunii la 31 decembrie 2011, precum și rezultatele operațiunilor sale și fluxurile sale de numerar pentru exercițiul încheiat la acea dată;

29.

constată cu satisfacție că veniturile subiacente conturilor pentru exercițiul încheiat la 31 decembrie 2011 sunt, sub toate aspectele semnificative, conforme cu legile și reglementările în vigoare;

30.

constată cu satisfacție că angajamentele subiacente conturilor pentru exercițiul încheiat la 31 decembrie 2011 sunt, sub toate aspectele semnificative, conforme cu legile și reglementările în vigoare;

31.

regretă profund că plățile rămân afectate de un nivel semnificativ de eroare;

32.

înțelege că baza pentru opinia contrară a Curții de Conturi constă în observația potrivit căreia sistemele de supraveghere și control sunt doar parțial eficace și, prin urmare, plățile sunt afectate de un indice de eroare cel mai probabil de 3,9 %;

33.

constată cu îngrijorare că grupurile de politici „Agricultura: susținerea pieței și sprijinul direct”, „Dezvoltarea rurală, mediul, pescuitul și sănătatea”, „Politica regională, energia și transporturile”, „Ocuparea forței de muncă și afacerile sociale și cercetarea și alte politici interne” sunt afectate de un nivel semnificativ de eroare;

34.

reamintește că, pentru 2010, indicele de eroare cel mai probabil aferent plăților a fost estimat la 3,7 %, iar pentru 2009 la 3,3 %; este consternat de această creștere, întrucât inversează tendința pozitivă manifestată în 2007, 2008 și 2009; solicită, prin urmare, Comisiei să ia măsurile necesare pentru a crea o tendință constant descrescătoare a indicelui de eroare; subliniază că Parlamentul consideră că „realizarea acestui obiectiv reprezintă o componentă esențială a valorificării pe deplin a cheltuielilor UE în viitor și pentru evoluția către o DAS pozitivă” (16);

35.

consideră că această evoluție a fost cauzată în special de creșterea indicelui de eroare cel mai probabil în agricultură și este îngrijorat în special de nivelul înalt al indicelui de eroare din domeniul dezvoltării rurale, în care indicele de eroare cel mai probabil consemnat a fost de 7,7 %;

36.

solicită Curții de Conturi să își axeze rapoartele speciale pe domenii specifice de politică mai mult decât a făcut-o anterior, pentru a înlesni comparațiile cu perioadele din trecut;

37.

își exprimă regretul cu privire la faptul că Consiliul refuză în continuare să coopereze cu Parlamentul în ceea ce privește descărcarea de gestiune a Consiliului; consideră că acest lucru lipsește Comisia pentru control bugetar de multe instrumente și că, eventual, această comisie va fi nevoită să depună la Comisia Europeană întrebările și solicitările sale de informații cu privire la bugetul Consiliului;

38.

observă că Consiliul recomandă acordarea descărcării de gestiune pentru Comisie cu privire la execuția bugetului general al Uniunii pentru exercițiul financiar 2011; observă că Țările de Jos, Suedia și Regatul Unit au votat împotriva acordării Comisiei a descărcării de gestiune pentru execuția bugetului Uniunii în exercițiul financiar 2011; ia act de observațiile acestor țări, potrivit cărora:

39.

constată, în acest context, numărul ridicat al rezervelor exprimate de Comisie cu privire la sistemele de gestiune și control ale FEDER/Fondului de coeziune din, printre altele, Țările de Jos și Regatul Unit pentru perioada 2007-2013; încurajează Consiliul să tragă concluzii din observațiile Țărilor de Jos, Suediei și Regatului Unit prin organizarea unei evaluări inter pares a gestiunii financiare și a calității rezultatelor din fiecare stat membru;

40.

subliniază că, în temeiul articolului 317 din TFUE, răspunderea finală pentru execuția bugetului Uniunii îi revine Comisiei; evidențiază faptul că, atunci când Comisia execută bugetul în gestiune partajată, sarcinile de execuție sunt delegate statelor membre în conformitate cu articolul 53b din Regulamentul financiar (CE, Euratom) nr. 1605/2002;

41.

remarcă, în acest context, că responsabilitatea directorilor generali are o importanță fundamentală în actualul sistem utilizat de Comisie pentru gestionarea fondurilor Uniunii și subliniază că este important ca performanțele în domeniul gestiunii să fie reflectate în mod corect în rapoartele anuale de activitate respective;

42.

reamintește propunerea formulată de Parlament în cadrul rezoluției privind procedura de descărcare de gestiune pentru 2010 privind instituirea, în cadrul Comisiei care va deține mandatul în 2014-2019, a unui post separat de comisar pentru control bugetar;

43.

consideră că statele membre sunt pe deplin conștiente de obligațiile care le revin în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană și în conformitate cu principiul cooperării loiale de a asista Uniunea în mod activ și eficace în îndeplinirea sarcinilor ce decurg din tratate;

44.

insistă, în acest context, asupra importanței articolului 53b din Regulamentul financiar (CE, Euratom) nr. 1605/2002, care prevede că, atunci când execută bugetul, statele membre trebuie să ia toate măsurile necesare, inclusiv legislative, de reglementare și administrative, pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii; subliniază, în acest sens, că articolul 59 alineatul (2) din noul Regulament financiar (UE, Euratom) nr. 966/2012 prevede, în plus, că aceste măsuri ar trebui să includă (a) garantarea faptului că măsurile finanțate de la buget sunt aplicate corect și eficient, în conformitate cu normele sectoriale aplicabile, și (b) prevenirea, detectarea și remedierea neregulilor și a fraudelor;

45.

remarcă faptul că actualul sistem nu asigură deplina transparență a beneficiarilor sprijinului acordat prin FEDER/Fondul de coeziune; în actualul cadru, Comisia pune la dispoziție un portal cu acces la listele de beneficiari disponibile pe site-urile de internet naționale, care sunt doar în limba națională respectivă și fără a se baza pe criterii comune; dorește ca viitorul regulament ce vizează instrumentele structurale să asigure punerea la dispoziție de către statele membre a datelor privind beneficiarii finali ai fondurilor FEDER/FC care să fie publicate pe site-ul internet oficial al Comisiei în una dintre cele trei limbi de lucru ale Uniunii, pe baza unui set comun de criterii care să permită comparația și depistarea erorilor;

46.

atrage atenția asupra unor diferențe importante între statele membre în ceea ce privește performanța administrativă în gestionarea partajată a veniturilor și cheltuielilor, în special în ceea ce privește depistarea neregulilor, a fraudelor și a erorilor, precum și monitorizarea financiară atât a domeniului vamal, cât și a cheltuielilor realizate din fondurile Uniunii; constată că, în prezent, Comisia monitorizează performanța administrativă post factum și de la caz la caz, fără a efectua, prin urmare, o analiză suficientă a tendințelor prin care să identifice domeniile de risc; solicită Comisiei să aplice metoda analizei tendințelor pentru a identifica riscurile financiare și a adopta măsuri prin care să fie îmbunătățită performanța administrativă a statelor membre;

47.

salută faptul că, în conformitate cu articolul 59 alineatele (3), (4) și (5) din noul Regulament financiar (UE, Euratom) nr. 966/2012, autoritățile de gestiune din statele membre vor trebui să prezinte Comisiei anual conturile lor, însoțite de o declarație de gestiune, de un rezumat anual al rapoartelor finale de audit și al controalelor realizate și de un aviz al unui organism independent de audit;

48.

își exprimă convingerea că declarațiile de mai sus, împreună cu o dezbatere autocritică în Consiliu, care ar trebui inițiată și care a lipsit până în prezent, și o evaluare inter pares echitabilă, onestă și deschisă între statele membre ar conduce la o execuție mai eficace și mai eficientă a bugetului, ar îmbunătăți rezultatele politicilor, programelor și proiectelor și ar contribui la întărirea solidarității dintre statele membre și la eliminarea neîncrederii reciproce, ceea ce ar fi de preferat unei reduceri bugetare operate în detrimentul redresării economice și al încrederii cetățenilor Uniunii într-o Europă comună;

49.

salută faptul că statele membre pot să publice, la nivelul adecvat, informațiile menționate și, în plus, să furnizeze declarații semnate la un nivel adecvat pe baza acelor informații; solicită Comisiei să acorde asistență statelor membre în elaborarea declarațiilor de gestiune opționale prevăzute la articolul 59 alineatul (5) din noul Regulament financiar (UE, Euratom) nr. 966/2012 promovând cele mai bune practici; insistă că Parlamentul ar trebui să primească atât declarațiile de gestiune, cât și declarațiile opționale;

50.

observă că serviciile Comisiei ar trebui să ofere statelor membre orientări pentru elaborarea unor rezumate anuale pertinente; observă că, pentru aceasta, ar trebui standardizate forma și conținutul informațiilor privind programele operaționale din cadrul gestiunii partajate; rezumatele anuale ar trebui puse la dispoziția Parlamentului și în alte limbi decât limba statului membru respectiv, sporind astfel gradul de transparență și de răspundere;

51.

remarcă totuși că nici Curtea de Conturi, nici Comisia nu consideră că rezumatele anuale reprezintă o sursă valoroasă de informații în această etapă pentru evaluarea conformității și a performanțelor beneficiarilor; își reiterează cererea adresată Comisiei de a analiza punctele tari și punctele slabe ale sistemelor naționale de control pe baza rezumatelor anuale primite; consideră că această situație este inacceptabilă și solicită Comisiei să întreprindă imediat măsuri pentru a garanta că următoarele rezumate anuale vor fi utile în evaluarea performanței beneficiarilor;

52.

subliniază că rezumatele anuale puse la dispoziție de statele membre „în forma lor actuală nu par să ofere o valoare adăugată semnificativă” și că „elementele legate de conformitate din actualul rezumat anual nu fac decât să repete informațiile ușor de găsit în alte surse” (17); îndeamnă, așadar, toate statele membre să sporească gradul de utilitate al rezumatelor lor anuale prin includerea unei analize globale a rezultatelor și a unei declarații de asigurare la nivel global, pentru a-și demonstra angajamentul față de buna gestiune financiară a fondurilor Uniunii și față de transparență; îndeamnă în special Austria, Belgia, Germania, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburgul, Malta, Țările de Jos, Polonia și Spania să urmeze fără întârziere exemplul celor 15 state membre care au inclus „o declarație de asigurare la nivel global” în rezumatele lor anuale pentru acțiunile structurale din cadrul Fondului social european (FSE) și al FEDER (18), pentru a permite Comisiei pentru control bugetar să folosească aceste informații în cadrul procedurii de descărcare de gestiune pe 2012; solicită statelor membre care nu vor prezenta această declarație la timp să prezinte o declarație detaliată în care să explice motivele;

53.

solicită statelor membre să emită declarații naționale de gestiune la nivelul politic adecvat și solicită Comisiei să elaboreze un model pentru aceste declarații;

54.

invită Comisia să elaboreze, în scurt timp, în cooperare cu statele membre, un model pentru declarațiile naționale de gestiune pentru ca acestea să devină mai utile și mai comparabile; invită Comisia să își exprime deschis opinia cu privire la aceste declarații; consideră că aceste declarații ar trebui, printre altele, să ateste criteriile (cum ar fi, de exemplu, prezentarea fidelă și corectă a conturilor, eficacitatea sistemelor de gestiune și control și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente) și să specifice amploarea rezervelor din declarațiile de asigurare și a clauzelor de exonerare de răspundere; invită Comisia să prezinte propuneri privind reducerea sarcinilor legate de controale pentru statele membre sau regiunile care au constant rezultate bune potrivit rapoartelor anuale ale Curții de Conturi și propriilor declarații de gestiune; consideră că Curtea de Conturi și Comisia ar trebui să fie în măsură să țină seama, în activitatea lor de audit, de elementele esențiale ale declarațiilor naționale de gestiune;

55.

ia act de informațiile prezentate în următorul tabel comparativ referitor la cele două inițiative legate de contribuțiile statelor membre la îmbunătățirea eficacității gestiuni partajate:

Tabel comparativ

56.

constată că numărul total de rezerve exprimate de directorii generali din cadrul Comisiei în rapoartele lor anuale de activitate a crescut de la 17 în 2010 la 27 în 2011 și că impactul financiar total estimat al rezervelor a crescut la 1 959 de milioane EUR, ceea ce reprezintă 1,5 % din plățile efectuate în 2011 (2010: 423 de milioane EUR, respectiv 0,3 %);

57.

este preocupat de faptul că aceste evoluții reflectă un risc ridicat de erori în anumite domenii, cum ar fi dezvoltarea rurală, coeziunea și PC7, lucru recunoscut de directorii generali ai Comisiei și coroborat de rezultatele auditului Curții de Conturi;

58.

ia act de orientările oferite de Secretarul General al Comisiei și de directorul general al DG Buget celorlalți directori generali și șefilor de servicii din Comisie cu privire la modalitatea de calculare a indicelui de eroare reziduală, fapt care a condus la îmbunătățirea unora dintre rapoartele anuale de activitate, așa cum a arătat Curtea de Conturi;

59.

regretă totuși deficiențele constatate de Curtea de Conturi în orientările respective și în modul în care au fost puse în aplicare, în special în ceea ce privește indicele de eroare reziduală; solicită insistent Comisiei să își adapteze orientările în consecință, aceasta fiind o prioritate stringentă;

60.

recunoaște progresele înregistrate de Comisie în determinarea măsurii în care operațiunile sunt în continuare afectate de erori, dar observă cu dezamăgire că Curtea de Conturi a conchis că indicele de eroare reziduală nu este deocamdată un indicator fiabil;

61.

încurajează Comisia să își îmbunătățească rezultatele prin publicarea unor date mai exacte și mai fiabile cu privire la recuperări și corecțiile financiare și să prezinte informații care să confrunte, în măsura posibilului, următoarele elemente: exercițiul în cursul căruia se efectuează plata în cauză, exercițiul în cursul căruia se depistează eroarea conexă și exercițiul în cursul căruia recuperarea sau corecția financiară respectivă este prezentată în notele la conturi (19);

62.

salută raportul Comisiei privind corecțiile financiare, inclusiv privind suma recuperată efectiv care a fost returnată la buget la închiderea perioadei 2000-2006 în domeniul politicii regionale, raport care să arate impactul corecțiilor financiare asupra indicelui global de eroare pentru perioada de programare 2000-2006, realizate în cursul acestei perioade de programare și la închiderea ei;

63.

solicită Comisiei să extindă această practică de raportare și la alte politici gestionate prin programe multianuale;

64.

recomandă, în conformitate cu opiniile exprimate de Curtea de Conturi, să se stabilească o legătură clară între sumele incluse în rapoartele anuale de activitate, în special pentru calcularea indicelui de eroare reziduală, și informațiile privind recuperările/corecțiile financiare prezentate în conturi;

65.

observă că Comisia este în măsură să prezinte o imagine de ansamblu a corecțiilor erorilor și neregulilor realizate în 2011, în special în legătură cu partea din buget care este executată în gestiune partajată (20);

66.

sugerează Comisiei să le solicite directorilor generali să colecteze sistematic aceste date și să le includă în rapoartele lor anuale de activitate;

67.

solicită Comisiei să emită, în timp util pentru procedura de descărcare de gestiune respectivă, comunicări anuale adresate Parlamentului, Consiliului și Curții de Conturi în care să enumere, defalcate pe țări și pe programe, corecțiile financiare și recuperările colectate, pentru a-și demonstra rezultatele în ceea ce privește protecția bugetului Uniunii; în acest sens, solicită Comisiei să realizeze un clasament al performanțelor;

68.

observă cu îngrijorare că nota 6 menționată anterior, anexată la conturile consolidate, include doar corecțiile financiare și recuperările realizate la nivelul Uniunii și că informațiile privind retragerile, recuperările și recuperările nefinalizate realizate de statele membre în legătură cu fondurile structurale nu sunt făcute publice din motive de fiabilitate, „având în vedere faptul că există încă îndoieli în ceea ce privește calitatea și exhaustivitatea datelor prezentate de unele state membre și/sau pentru unele programe”; solicită Comisiei să dea publicității în fiecare an, în cuprinsul unui comunicat, toate sumele corectate în anul precedent prin intermediul corecțiilor financiare și al recuperărilor pentru toate modelele de gestiune, la nivelul Uniunii și pentru fiecare stat membru;

69.

se arată îngrijorat de faptul că Comisia însăși confirmă, în nota 6 menționată anterior, evaluarea Curții de Conturi privind lipsa de fiabilitate a sistemelor de supraveghere și control ale statelor membre și regretă profund că acest lucru ar putea afecta fiabilitatea luărilor de poziție ale Comisiei; solicită Comisiei să se asigure că datele comunicate de statele membre sunt complete și pe deplin fiabile;

70.

reamintește, în acest context, că, prin adoptarea raportului de sinteză pe baza declarațiilor de asigurare și a rezervelor exprimate de directorii generali și șefii de servicii în rapoartele lor anuale de activitate, Comisia își asumă întreaga responsabilitate politică pentru gestionarea bugetului Uniunii (21);

71.

salută îmbunătățirile aduse avizului general emis de auditorul intern al Comisiei, care vizează și raportul de sinteză, dar remarcă faptul că avizul favorabil emis de auditorul intern se bazează în special pe asigurările date de conducerea Comisiei în rapoartele anuale de activitate;

72.

își reiterează, prin urmare, solicitarea adresată anterior Comisiei de a elabora rapoarte anuale de activitate fiabile și obiective;

73.

observă că cele două domenii de politici care sunt susceptibile de a fi afectate de cei mai ridicați indici de eroare (dezvoltarea rurală, mediul, pescuitul și sănătatea, de pe o parte, și politica regională, energia și transportul, pe de altă parte) fac, în cea mai mare parte, obiectul gestiunii partajate și regretă că indicii de eroare cei mai probabili estimați se ridică la 7,7 % și, respectiv, 6 %;

74.

subliniază că președintele Curții de Conturi a remarcat că „autoritățile naționale gestionează prima linie de apărare – și ce mai importantă – în protejarea intereselor financiare ale cetățenilor UE și este necesar un angajament mai ferm din partea autorităților naționale față de gestiunea și controlul fondurilor UE” (22); subliniază în acest context responsabilitatea partajată a statelor membre pentru o gestionare mai bună a fondurilor; consideră, de asemenea, că participarea activă a parlamentelor naționale, prin intermediul comisiilor corespunzătoare pentru supravegherea utilizării banilor contribuabililor europeni în statele membre (urmând exemplul Comisiei pentru control bugetar a Parlamentului), nu numai la nivel de monitorizare politică și de specialitate, ci și în procesul de programare a noii politici de coeziune, ar duce la diminuarea indicelui de eroare și la un grad mai mare de transparență și de legitimitate democratică ale proceselor de absorbție a fondurilor europene;

75.

este îngrijorat de faptul că, în cazul a 62 % dintre operațiunile auditate în cadrul politicii regionale care au fost afectate de eroare și în cazul a 76 % dintre operațiunile auditate în cadrul FSE, autoritățile statelor membre dispuneau de informații suficiente pentru a depista și a corecta cel puțin o parte din erori înainte de a solicita rambursarea de către Comisie și că, în domeniul dezvoltării rurale, Curtea de Conturi a constatat că controalele la fața locului nu au fost realizate întotdeauna în mod corespunzător; solicită, așadar, statelor membre și Comisiei să consolideze de urgență controalele de nivel primar pentru a trata acest nivel de gestiune defectuoasă inacceptabil de ridicat;

76.

solicită Consiliului și Coreper să garanteze includerea, în mod regulat, a sistemelor naționale de control, în particular, și a responsabilității comune a statelor membre pentru eficientizarea cheltuielilor, în general, pe agenda reuniunilor de miniștri ale formațiunii competente a Consiliului, ca puncte specifice, precum și discutarea acestor aspecte în prezența Comisiei;

77.

invită Curtea de Conturi să prezinte, în temeiul articolului 287 alineatul (4) al doilea paragraf din TFUE, un aviz privind independența autorităților naționale de audit în cadrul gestiunii partajate;

78.

constată că numeroase erori provin din aplicarea incorectă a normelor naționale (în mod specific, în ceea ce privește erorile din cadrul FSE din 2011, cazurile de încălcare a normelor naționale au contribuit în proporție de 86 % la indicele de eroare), iar erorile privind eligibilitatea (în special în legătură cu beneficiarii de subvenții) și încălcarea normelor privind achizițiile publice (îndeosebi în raport cu fondurile partajate și cu cele gestionate indirect) sunt cele două surse principale de erori;

79.

salută, în acest sens, propunerea adoptată de Comisie la 20 decembrie 2011 referitoare la o directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind achizițiile publice [COM(2011) 896], deoarece obiectivul acestei propuneri este simplificarea normele și conferirea acestora a unui grad sport de flexibilitate pentru a crește eficiența cheltuielilor publice; observă totuși că normele naționale privind achizițiile publice ar trebui și ele simplificate în conformitate cu legislația Uniunii;

80.

regretă faptul că erorile pot proveni și din adăugarea la normele Uniunii a unor norme naționale care sunt inutil de complexe și, prin urmare, dificil de pus în aplicare și de verificat chiar de statele membre, creând totodată o sarcină suplimentară și artificială pentru beneficiari (suprareglementare);

81.

observă că aceste norme nu numai sporesc inutil indicii de eroare, deoarece toate încălcările vor fi considerate erori în gestiunea bugetului Uniunii, deși statele membre sunt cele responsabile pentru aceste norme nejustificat de complexe, ci ar putea duce și la emiterea de cereri de recuperare de către Comisie;

82.

îndeamnă statele membre să identifice și să raporteze Parlamentului, coordonându-și acțiunile cu Comisia și consultându-se cu Curtea de Conturi, normele naționale inutil de complexe, pentru a le simplifica; constată că, în acest sens, ar trebui examinată mai detaliat posibilitatea de a se elabora documente-tip de ofertare pentru procedurile de achiziții publice;

83.

solicită Comisiei ca, atunci când are cunoștință de apariția unor cazuri de încălcare a legislației în materie bugetară și de concurență în statele membre (în special în ceea ce privește atribuirea contractelor de achiziții publice), să realizeze o monitorizare mai atentă și să impună condiții mai stricte, iar în caz de îndoială să suspende imediat finanțarea de la fondurile structurale până la respectarea normelor, garantând astfel utilizarea fondurilor în conformitate cu legislația Uniunii;

84.

încurajează serviciile Comisiei să lanseze un plan de acțiune pilot, așa cum a făcut DG EMPL în domeniile de politică cu un risc de eroare ridicat, destinat să identifice domeniile principale în care simplificarea ar putea contribui la reducerea indicelui de eroare la nivelul beneficiarilor;

85.

îndeamnă Comisia să elaboreze instrumente suplimentare care să faciliteze procesul de consultare cu beneficiarii și să le consolideze reacțiile directe transmise autorităților naționale, în conformitate cu eforturile de simplificare a normelor naționale și de reducere a indicelui de eroare;

86.

cere încă o dată Comisiei să numească statele membre responsabile pentru erorile cuantificabile cumulate care au fost identificate; respinge argumentul conform căruia constrângerile impuse Curții de Conturi de metoda sa de eșantionare statistică împiedică efectiv Curtea să numească statele membre cu indicele de eroare cel mai ridicat; solicită din nou Curții de Conturi să compare constatările auditului său cu cele ale Comisiei pentru a identifica statele membre sau regiunile cele mai afectate de nivelul și/sau incidența erorilor;

87.

constată intrarea în vigoare a Mecanismului european de stabilitate, dar regretă crearea acestui mecanism în afara cadrului instituțional al Uniunii, ceea ce împiedică orice control democratic, politic și bugetar din partea instituțiilor Uniunii, în special din partea Parlamentului; subliniază că înființarea acestor mecanisme în afara instituțiilor Uniunii reprezintă un regres în evoluția Uniunii, în principal în detrimentul Parlamentului, al Curții de Conturi și al Curții de Justiție a Uniunii Europene; consideră că este de importanță esențială ca MES să fie discutat cel puțin o dată pe an în cadrul unei dezbateri plenare în prezența Consiliului și a Comisiei, pe baza raportului anual întocmit de Consiliul de audit al MES;

88.

solicită Comisiei să prezinte informații privind strategiile de combatere a fraudelor și să evalueze aceste strategii instituite în iunie 2011 în cadrul fiecărei direcții generale în urma adoptării noii strategii a Comisiei de combatere a fraudelor [COM(2011) 376] și a Planului intern de acțiune [SEC(2011) 787] pentru punerea în aplicare a acesteia;

89.

solicită Comisiei să prezinte informații cu privire la modul în care intenționează să îmbunătățească cât mai rapid cu putință dispoziția privind introducerea unei gestiuni proactive a potențialelor conflicte de interese și a situațiilor de „ușă turnantă”;

90.

solicită Comisiei să prezinte informații cu privire la modul în care a pus în aplicare articolul 5 alineatul (3) din Convenția-cadru a OMS pentru controlul tutunului și cum intenționează să îmbunătățească și să clarifice normele în vigoare;

91.

solicită Comisiei să prezinte Parlamentului, cât mai curând posibil, o privire generală asupra tuturor documentelor (publice și de altă natură) și a tuturor persoanelor implicate în negocierea celor patru acorduri de cooperare cu industria produselor din tutun;

92.

ia act de faptul că Uniunea este parte semnatară a Convenției-cadru a OMS pentru controlul tutunului (CCCT); consideră că punerea în aplicare a articolului 5 alineatul (3) reprezintă o obligație juridică pentru Uniune; solicită Comisiei să prezinte informații cu privire la modul în care au fost puse în aplicare în Uniune și în instituțiile sale dispozițiile articolului 5 alineatul (3), având în vedere în special următoarele aspecte: măsura în care punerea în aplicare respectă orientările stabilite de OMS la articolul 5 alineatul (3); cum și de ce s-a îndepărtat Comisia de la respectivele orientări;

93.

salută nivelul ridicat de execuție bugetară, și anume 99,3 % din creditele de angajament (la fel ca în 2010) și 98,6 % din creditele de plată (2010: 96,6 %) și reducerea excedentului global de la 4,5 miliarde EUR în 2010 la 1,5 miliarde EUR în 2011;

94.

este preocupat de creșterea numărului de cereri de plată din partea statelor membre spre sfârșitul exercițiului în ceea ce privește FSE, FEDER și Fondul de coeziune, deoarece acest lucru nu permite Comisiei să ceară autorității bugetare să adopte un buget rectificativ în timp util pentru a majora creditele de plată în vederea onorării cererilor primite; solicită, așadar, Comisiei să îndemne statele membre să transmită majoritatea cererilor cât mai devreme posibil;

95.

avertizează cu privire la concentrarea unei proporții considerabile de plăți în luna decembrie, ceea ce poate avea un efect negativ asupra eficacității sistemelor de supraveghere și control și poate duce la creșterea riscului de eroare;

96.

este îngrijorat cu privire la creșterea semnificativă a angajamentelor bugetare restante de la 13 miliarde EUR în 2010 la 207 miliarde EUR, cea mai mare parte în cadrul politicii de coeziune, pentru perioada de programare 2007-2013;

97.

insistă ca în exercițiile următoare să fie puse la dispoziție suficiente credite de plată de la bun început;

98.

constată că, potrivit Raportului anual al Curții de Conturi, calcularea veniturilor nu a fost afectată de un nivel semnificativ de eroare; este preocupat totuși de faptul că, în ceea ce privește resursele proprii tradiționale (RPT), auditul Curții de Conturi nu poate include importurile nedeclarate sau cele care nu au făcut obiectul controlului vamal, iar Raportul anual nu prezintă, prin urmare, o estimare a pierderilor înregistrate de bugetul Uniunii în această privință; propune Curții de Conturi să emită un raport special privind importurile nedeclarate, bazat pe un sondaj efectuat în cel puțin 10 state membre, și să-și adapteze programul de lucru pentru 2013 în consecință;

99.

este de părere că auditul performanței realizat de Curtea de Conturi în domeniul veniturilor are o valoare deosebită și încurajează Curtea de Conturi să aloce mai multe resurse acestui domeniu; regretă că Raportul anual, pe care se axează o mare parte din activitatea Curții de Conturi, oferă totuși puține informații privind situația reală a colectării eficiente a veniturilor; solicită Curții de Conturi să pună mai mult accentul, în Raportul său anual, pe auditul veniturilor, pentru a prezenta o imagine cuprinzătoare a eficacității sistemului de colectare a veniturilor din statele membre și a consecințelor funcționării sale necorespunzătoare;

100.

reamintește că Parlamentul monitorizează situația colectării resurselor proprii în raportul său din proprie inițiativă referitor la protecția intereselor financiare ale Uniunii, care este elaborat anual pe baza unui raport al Comisiei;

101.

este profund preocupat de concluzia Curții de Conturi potrivit căreia există în continuare deficiențe la nivelul supravegherii vamale de la nivel național și că, prin urmare, nu este sigur că resursele proprii tradiționale înregistrate sunt complete și corecte; consideră inacceptabil faptul că controlul procedurilor vamale nu funcționează în mod corespunzător în statele membre; reamintește că funcționarea corectă a procedurilor vamale are consecințe directe asupra calculării taxei pe valoarea adăugată; este profund îngrijorat de constatarea Curții de Conturi din Raportul său special nr. 13/2011 potrivit căreia doar aplicarea regimului vamal 42 (23) a reprezentat în 2009 pierderi extrapolate de aproximativ 2 200 de milioane EUR (24) în cele șapte state membre auditate, reprezentând 29 % din TVA-ul aplicabil teoretic pentru valoarea impozabilă a tuturor importurilor realizate în temeiul regimului vamal 42 în 2009 în cele șapte state membre;

102.

subliniază concluzia Curții de Conturi din Raportul special nr. 13/2011: „Evaziunea în materie de TVA afectează interesele financiare ale statelor membre și are un impact asupra bugetului UE întrucât conduce la colectarea unei sume mai mici în contul resurselor proprii bazate pe TVA. Această pierdere este compensată prin resursele proprii bazate pe VNB, având ca efect distorsionarea contribuțiilor individuale ale statelor membre la bugetul UE. Mai mult, frauda fiscală subminează buna funcționare a pieței interne și constituie un obstacol în calea unei concurențe loiale” (25);

103.

subliniază că constatările Curții de Conturi din Raportul special nr. 13/2011 au fost coroborate de concluziile misiunii de informare a Comisiei pentru control bugetar a Parlamentului desfășurate în 19 și 20 septembrie 2012 în porturile Rotterdam și Anvers; subliniază că Uniunea este un bloc comercial major și că porturile europene mari atrag numeroase nave; observă că, din cauza presiunilor logistice, aceste porturi se bazează pe procedurile prevăzute în regulamentele vamale și că operatorii economici autorizați joacă un rol din ce în ce mai important; observă totuși că Rotterdam, de exemplu, cel mai mare port european, a oferit importatorilor un grad ridicat de proceduri vamale simplificate în comparație cu alte porturi mari din Uniune; subliniază că simplificarea procedurilor vamale trebuie să includă o abordare politică corespunzătoare și eficace bazată pe riscuri, care să evite denaturarea concurenței și că procedurile simplificate ar trebui să fie controlate periodic cu eficacitate de Comisie și de statele membre; observă că reducerea controalelor ar putea aduce avantaje economice majore unui port; subliniază faptul că orice controale nejustificat de reduse pot prejudicia grav interesele financiare ale Uniunii și ale statelor membre;

104.

ia act de măsurile luate de Comisie ca urmare a Raportului special nr. 13/2011 al Curții de Conturi; regretă totuși că, potrivit primului Raport de activitate al Eurofisc pe 2011, publicat în mai 2012, principalele constatări și observații din raportul special respectiv sunt încă valabile; dorește să fie informat, înainte de septembrie 2013, cu privire la progresele înregistrate;

105.

este preocupat serios mai ales de constatarea din domeniul de lucru 3 potrivit căreia, în majoritatea statelor membre, administrațiile fiscale nu au acces direct la informațiile vamale, verificarea încrucișată automată cu informațiile fiscale nefiind, așadar, posibilă;

106.

regretă că Comisia nu a dat curs Recomandării nr. 6 din Raportul special nr. 13/2011, prin care se solicita modificarea Directivei privind TVA-ul astfel încât livrările intracomunitare subsecvente importurilor realizate sub regimul vamal în cauză să poată fi identificate separat în declarațiile recapitulative privind TVA-ul ale operatorilor; observă că acest lucru ar permite reconcilierea efectivă a informațiilor vamale cu cele fiscale în statul membru de import; solicită informații privind motivele pentru care nu s-a luat această măsură;

107.

regretă faptul că Consiliul nu a dat curs recomandării Curții de Conturi de a modifica Directiva privind TVA-ul pentru a introduce obligația importatorului (sau a reprezentantului său fiscal) de a răspunde în solidar pentru pierderea de TVA din statul membru de destinație în situația în care acesta nu depune, în timp util, o declarație recapitulativă completă privind TVA-ul;

108.

solicită Comisiei să își intensifice eforturile pentru a remedia situația punerii în aplicare a recomandărilor Curții de Conturi din Raportul special nr. 13/2011;

109.

regretă incapacitatea Comisiei și a statelor membre de a asigura punerea în aplicare la timp a Codului vamal modernizat (CVM), care ar fi trebuit să devină aplicabil cel târziu la 24 iunie 2013; subliniază că orice întârzieri suplimentare vor împiedica protejarea corespunzătoare a intereselor financiare ale statelor membre și, în consecință, ale Uniunii înseși; subliniază că, potrivit Comisiei, această situație este cauzată, în mare măsură, de faptul că statele membre nu pot ajunge la un acord privind metodologia informatică cea mai potrivită și dispun de resurse umane și financiare limitate; este preocupat de întârzierea de către Comisie și statele membre a acestei reforme extrem de importante, în condițiile în care colectarea resurselor proprii este nesatisfăcătoare;

110.

solicită Comisiei să evalueze costul amânării aplicării integrale a CVM, cuantificând consecințele bugetare ale acestei amânări;

111.

atrage atenția asupra unui studiu comandat de Parlament, intitulat „Implementation of the Modernised Customs Code” („Punerea în aplicare a Codului vamal modernizat”) (26), din care reiese că, în cazul cel mai fericit, CVM (care se va numi Codul vamal al Uniunii dacă propunerea de reformare a Comisiei va fi adoptată) ar putea intra în vigoare în decembrie 2017; reamintește Comisiei că Uniunea are competențe exclusive în domeniul uniunii vamale și că ar trebui, așadar, să asigure conformarea statelor membre la obligațiile care le revin; în consecință, solicită Comisiei să își intensifice eforturile pentru a garanta punerea în aplicare a CVM cât mai curând posibil și, în orice caz, pentru a evita ipoteza cea mai pesimistă indicată în studiu, și anume martie 2033;

112.

regretă blocarea de către Consiliu a două inițiative importante menite să combată frauda în materie de TVA, și anume Propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește un mecanism de reacție rapidă împotriva fraudelor în materie de TVA [COM(2012) 428] și Propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE cu privire la aplicarea opțională și temporară a mecanismului de taxare inversă în legătură cu furnizarea anumitor bunuri și servicii care prezintă risc de fraudă [COM(2009) 511];

113.

salută faptul că Eurofisc, o structură operațională comună care permite statelor membre să reacționeze rapid la fraudele transfrontaliere în materie de TVA, a devenit pe deplin operațională; ia act de faptul că în februarie 2011 a fost creat un domeniu de activitate specific pentru schimbul de informații referitoare la tranzacțiile frauduloase folosind regimul vamal 42;

114.

solicită Comisiei să își consolideze coordonarea cu statele membre pentru a colecta date sigure privind decalajul dintre informațiile vamale și cele referitoare la TVA din țările respective și să informeze regulat Parlamentul în această privință;

115.

salută Planul de acțiune al Comisiei în vederea consolidării luptei împotriva fraudei și a evaziunii fiscale [COM(2012) 722]; salută în special propunerea Comisiei de înființare a unui mecanism de reacție rapidă și subliniază că acesta ar permite statelor membre să combată mai rapid și mai eficient fraudele în materie de TVA; subliniază că, potrivit unor estimări, costul potențial al evaziunii fiscale și al evitării plății impozitelor se ridică, pentru statele membre ale UE, la circa 1 000 de miliarde EUR anual, în timp ce, comparativ, totalul creditelor de angajament din bugetul Uniunii pe 2011 s-a ridicat doar la 142,5 miliarde EUR;

116.

regretă creșterea indicelui de eroare la 4 % în domeniul de politică „Agricultură și dezvoltare rurală”, care cuprinde cheltuielile Fondului european de garantare agricolă (FEGA), ale Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și ale domeniilor de politică mediu, pescuit și sănătate;

117.

reamintește că înrăutățirea situației din agricultură și, mai ales, din domeniul dezvoltării rurale este cauza principală a creșterii indicelui de eroare celui mai probabil în cazul tuturor plăților din exercițiul financiar 2011;

118.

observă că, deși 0,2 % din indicele de eroare a fost generat de o modificare a metodologiei Curții de Conturi referitoare la încălcările cerințelor de ecocondiționalitate, indicele de eroare pentru domeniul de politică agricultură în ansamblul său a crescut în termeni reali cu 1,5 % între 2010 și 2011: de la 2,3 % în 2010 la 3,8 % în 2011 (27);

119.

ia act de abordarea Curții de Conturi, care a inclus pentru prima dată încălcările cerințelor de ecocondiționalitate în calculul indicelui de eroare, deoarece „obligațiile referitoare la ecocondiționalitate sunt cerințe legale de fond care trebuie îndeplinite de toți beneficiarii de ajutoare directe și care reprezintă condițiile de bază și, în multe cazuri, singurele condiții ce trebuie respectate pentru a se justifica plata cuantumului total al plăților directe” (28); solicită Curții de Conturi, în acest context, să ofere explicații și justificări mai detaliate privind modificarea metodologiei sale; solicită Comisiei și Curții de Conturi să se pună de acord cu privire la o metodologie coerentă care să facă posibilă o mai bună comparare a rezultatelor anuale în materie de execuție a bugetului;

120.

constată că Curtea de Conturi își limitează auditul doar la anumite cerințe legale în materie de gestionare și la cerințele privind bunele condiții agricole și de mediu și că „indicele de eroare trebuie utilizat cu mare grijă și nu trebuie considerat drept evaluarea globală a respectării de către fermieri a obligațiilor în materie de ecocondiționalitate” (29);

121.

observă că este responsabilitatea statelor membre să definească „bunele condiții agricole și de mediu” și suprafața căreia li se aplică; critică ferm faptul că beneficiari care adesea nu sunt fermieri primesc plăți directe; consideră că în acest caz este vorba despre o alocare incorectă a unor fonduri care ar putea fi economisite;

122.

ia act de faptul că statele membre au recuperat de la beneficiari 172,7 milioane EUR în cursul exercițiului financiar 2011 și că suma totală rămasă de recuperat de la beneficiari la sfârșitul exercițiului era de 1 206,9 milioane EUR, din care 458 de milioane EUR au fost facturate statelor membre drept cheltuieli pentru FEGA conform regulii 50/50; ia act de faptul că în jur de 25,7 milioane EUR vor fi suportate de bugetul Uniunii pentru cazurile raportate ca fiind nerecuperabile în cursul exercițiului financiar 2011; ia act de faptul că DG AGRI a lichidat toate cazurile de recuperări nerealizate datând din 2006 sau 2002 prin Decizia 2011/272/UE (30) din 29 aprilie 2011 și că, în urma aplicării regulii 50/50, suma de 27,8 milioane EUR a fost facturată statelor membre, iar suma de 29,2 milioane EUR a fost suportată de bugetul Uniunii din motive de imposibilitate a recuperării;

123.

salută prezentarea de către Curtea de Conturi, pentru prima dată, a două evaluări specifice: privind susținerea pieței și sprijinul direct, pe de o parte, și privind dezvoltarea rurală, pe de altă parte, și consideră că această prezentare oferă o imagine mai bună a fiecărui domeniu de politică; solicită totuși Curții de Conturi să prezinte indicele de eroare pentru domeniul dezvoltare rurală separat de mediu, pescuit și sănătate, și nu agregat;

124.

salută registrul cu informații privind beneficiarii din statele membre ai plăților din cadrul politicii agricole comune; consideră că acest instrument este un pas înainte important în direcția unei transparențe sporite în sectorul agricol; reamintește totuși că, în conformitate cu hotărârea Curții Europene de Justiție din 9 noiembrie 2010 de invalidare a legislației în cazul persoanelor fizice (31), Regulamentul (CE) nr. 259/2008 al Comisiei (32) a fost modificat, obligația de a publica informații despre beneficiarii plăților din cadrul CAP fiind limitată la persoanele juridice; ia act de propunerea Comisiei referitoare la noi norme în materie de transparență, adoptată la 25 septembrie 2012, prin care statele membre sunt obligate să publice date privind toți beneficiarii, inclusiv persoanele fizice, cu excepția beneficiarilor al căror ajutor anual nu depășește un anumit prag minim, ținând cont de obiecțiile formulate în hotărârea Curții de Justiție, în special de cele referitoare la problemele în materie de protecție a datelor;

125.

ia act de practica actuală în cazul gestionării fondurilor SAPARD, și anume de faptul că fondurile sunt doar în mod excepțional recuperate integral în cazul în care comportamentul fraudulos pentru o parte din proiect a creat în mod artificial condiții în lipsa cărora beneficiarul nu ar fi obținut deloc sprijin pentru proiect; este îngrijorat de practica actuală recomandată de Comisie Agenției SAPARD, potrivit căreia un proiect din care o parte a fost afectată de un comportament fraudulos poate fi considerat eligibil pentru finanțare dacă proiectul nu este considerat artificial, mai precis în cazul în care costurile tuturor elementelor afectate nu depășesc 50 % din costurile totale ale întregului proiect; este îngrijorat în special de faptul că această practică nu descurajează comportamentele frauduloase;

126.

regretă că plățile din FEGA au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare în 2011, indicele de eroare cel mai probabil fiind estimat de Curtea de Conturi la 2,9 %, precum și constatarea potrivit căreia sistemele de control auditate de Curtea de Conturi în Austria, Finlanda, Ungaria, Italia și Spania au fost doar parțial eficace în ceea ce privește asigurarea legalității și regularității plăților;

127.

observă că erorile cele mai frecvente privind exactitatea sunt legate de supradeclararea suprafețelor, care, în majoritatea cazurilor, este mai mică de 5 % la nivel individual, și regretă faptul că erorile mai substanțiale se referă la cazuri în care eligibilitatea pășunilor permanente a fost evaluată și înregistrată în mod greșit în Sistemul de identificare a parcelelor agricole (LPIS – Land Parcel Identification System);

128.

susține recomandarea Curții de Conturi de a asigura evaluarea corectă a eligibilității pășunilor permanente (33);

129.

ia act cu dezamăgire de constatarea Curții de Conturi potrivit căreia eficacitatea Sistemului integrat de administrare și control (IACS) este afectată negativ de inexactitatea unor date înregistrate în diversele baze de date, precum și de gestionarea administrativă incorectă a cererilor de către agențiile de plăți din unele state membre; reamintește Comisiei că introducerea IACS a condus la scăderea numărului de erori și solicită Comisiei să remedieze fără întârziere această situație folosind, atunci când este necesar, suspendarea și întreruperea finanțărilor;

130.

este preocupat de faptul că Comisia, în raportul său anual de activitate, și-a menținut rezervele legate de sistemele IACS din Bulgaria și Portugalia din cauza unor deficiențe grave; subliniază faptul că, dată fiind importanța IACS pentru gestiunea și controlul cheltuielilor agricole, deficiențele grave în instituirea și funcționarea acestui sistem generează riscuri pentru reputația Comisiei, chiar dacă impactul financiar nu depășește pragul de semnificație;

131.

regretă că unele deficiențe sistematice din cadrul sistemelor de gestiune și control observate și raportate în exercițiile precedente nu au fost remediate: clasificarea incorectă a utilizării terenurilor, supradeclararea terenurilor eligibile în LPIS sau aplicarea incorectă a conceptului de „eroare evidentă”;

132.

regretă deficiențele constate de Curtea de Conturi cu ocazia măsurătorilor efectuate la fața locului; insistă asupra faptului că inspecțiile la fața locului ar trebui să aibă calitatea necesară pentru a identifica în mod corect suprafața eligibilă (34);

133.

regretă calitatea insuficientă a activității desfășurate de organismele de certificare auditate de Curtea de Conturi în cadrul noii proceduri voluntare de consolidare a asigurării;

134.

solicită Comisiei să ia toate măsurile necesare pentru ca agențiile de plăți să remedieze deficiențele depistate în cadrul sistemului lor de gestiune și control; insistă ca structura și calitatea activității organismelor de certificare să fie îmbunătățită pentru a asigura evaluarea fiabilă a legalității și regularității operațiunilor din cadrul agențiilor de plăți; solicită Comisiei să investigheze dacă este posibil să coopereze cu persoane private pentru a verifica standardele de ecocondiționalitate și a reduce sarcinile administrative;

135.

regretă că plățile din sectorul de politică „Dezvoltare rurală, mediu, pescuit și sănătate” au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare în 2011, indicele de eroare cel mai probabil fiind estimat de Curtea de Conturi la 7,7 %, precum și faptul că sistemele de supraveghere și de control au fost doar parțial eficace;

136.

observă că, în cea mai mare parte, indicele de eroare cel mai probabil vizează eligibilitatea măsurilor care nu sunt legate de suprafață, precum modernizarea exploatațiilor agricole și înființarea unor servicii de bază pentru economia și populația rurală, parțial ca urmare a normelor și condițiilor de eligibilitate adesea complexe;

137.

este îngrijorat de faptul că s-au depistat multe erori în situațiile în care beneficiarii erau organisme publice, precum municipalități sau chiar agenția de plăți (35) și că erorile respective erau legate de aspecte precum declararea de TVA neeligibil sau încălcarea normelor privind achizițiile publice; solicită, așadar, Comisiei și statelor membre să asigure o mai bună respectare a normelor existente;

138.

își reafirmă regretul cu privire la faptul că Comisia aplică metodologii diferite pentru a cuantifica erorile în materie de achiziții publice în domeniile de politică „Agricultură” și „Coeziune”, niciuna dintre metodologii nefiind, în plus, în concordanță cu metodologia Curții de Conturi și solicită Comisiei și Curții de Conturi să armonizeze de urgență modul în care sunt tratate erorile în materie de achiziții publice din aceste două domenii de politică (36);

139.

ia act de problemele semnificative evidențiate de Curtea de Conturi referitoare la respectarea cerințelor de ecocondiționalitate privind identificarea și înregistrarea animalelor (37); solicită statelor membre să îmbunătățească calitatea controalelor pe parcursul anului fără a impune beneficiarilor o povară administrativă suplimentară;

140.

regretă deficiențele identificate de Curtea de Conturi în privința sistemelor de supraveghere și control ale statelor membre pentru domeniul „Dezvoltare rurală” și faptul că toate cele trei elemente auditate au înregistrat deficiențe: sistemele administrative și de control destinate să asigure corectitudinea plăților, sistemele de control bazate pe controale fizice la fața locului și sistemele destinate să asigure punerea în aplicare și controlul ecocondiționalității;

141.

solicită Comisiei ca, la stabilirea strategiei de audit a DG AGRI din cadrul procedurii de verificare și validare a conturilor, să ia în considerare constatările formulate de Curtea de Conturi;

142.

este îngrijorat în mod deosebit cu privire la luările de poziție ale DG AGRI, deoarece Raportul anual de activitate nu oferă nicio explicație privind motivul pentru care indicele de eroare reziduală aferent dezvoltării rurale a crescut semnificativ față de exercițiul precedent (38);

143.

observă că, potrivit Curții de Conturi, indicele de eroare reziduală raportat de DG AGRI este mult mai mic decât cel constatat de Curtea de Conturi deoarece „se bazează pe cifrele raportate de statele membre pentru 2010 și, astfel cum s-a constatat în auditul Curții, statele membre nu detectează sau nu raportează toate cheltuielile neeligibile din cauza unor deficiențe la nivelul controalelor realizate asupra agențiilor de plăți” (39);

144.

este preocupat în mod deosebit de faptul că DG AGRI consideră că, în general, statele membre își îmbunătățesc sistemele de gestiune și control ale cheltuielilor din domeniul rural (40), în timp ce auditul Curții de Conturi indică faptul că sistemele de supraveghere și control din Danemarca, Finlanda, Ungaria, Italia și Spania nu au fost eficace sau au fost doar parțial eficace (41); este de părere că, în condițiile unei divergențe atât de mari între evaluarea Comisiei și cea a Curții de Conturi, este foarte greu ca autoritatea care acordă descărcarea de gestiune să tragă concluzii obiective; insistă asupra efectuării de schimburi de informații între Curtea de Conturi și Comisie pentru a facilita realizarea unei evaluări retrospective coordonate privind perioadele anterioare pentru a asigura crearea unei baze de date fiabile pentru comparațiile viitoare; este convins de utilitatea reuniunilor tripartite ale Curții de Conturi, Comisiei și reprezentanților statelor membre în cauză dacă se urmărește o analiză comună;

145.

solicită, așadar, Comisiei să ia măsurile necesare pentru a reduce indicele de eroare din domeniul dezvoltării rurale și salută înființarea de către DG AGRI a unui grup de lucru pentru a evalua cauzele fundamentale ale erorilor constatate în domeniul dezvoltării rurale și a concepe acțiuni corective pentru perioada de programare actuală și cele viitoare;

146.

solicită, cu toate acestea, Comisiei să elaboreze un plan de acțiune pentru a reduce indicele de eroare nu numai prin acordarea de consiliere și asistență statelor membre prin exemple de bune practici, ci și printr-o monitorizare sporită a implementării programelor și utilizarea mai eficace de sancțiuni precum întreruperea și suspendarea plăților, mai ales în domeniul dezvoltării rurale, atunci când este necesar;

147.

solicită Comisiei să continue îmbunătățirea controlului de calitate al criteriilor de acreditare pentru agențiile de plați și organismele de certificare;

148.

susține întru totul recomandările Curții de Conturi ca normele și condițiile din domeniul dezvoltării rurale să fie simplificate în continuare, iar statele membre să asigure o mai bună respectare a normelor existente;

149.

își manifestă îngrijorarea, în acest context, cu privire la prezentarea politicilor de mediu și de sănătate împreună cu dezvoltarea rurală și pescuitul în Raportul anual al Curții de Conturi privind execuția bugetului Uniunii, întrucât se afirmă că plățile până la sfârșitul exercițiului au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare; observă că această concluzie vizează doar domeniul dezvoltării rurale; solicită Curții de Conturi să aibă în vedere pentru viitor un alt mod de prezentare, care să țină cont de rezultatele bune înregistrate în domeniile de competență ale Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară din cadrul Parlamentului;

150.

consideră că ratele globale de execuție a liniilor bugetare pentru mediu, schimbări climatice, sănătate publică și siguranță alimentară sunt satisfăcătoare; subliniază că 2011 a fost primul exercițiu bugetar căruia i s-a aplicat procedura bugetară completă prevăzută în TFUE; reamintește din nou că doar 0,76 % din bugetul Uniunii este dedicat instrumentelor de politică care intră în sfera de competență a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, având în vedere valoarea adăugată clară a Uniunii din aceste domenii și sprijinul cetățenilor europeni pentru politicile Uniunii din domeniul mediului și al schimbărilor climatice;

151.

subliniază faptul că rata globală de execuție s-a ridicat la 99,92 % în domeniul mediului și al politicilor climatice; remarcă, în continuare, că execuția plăților s-a ridicat la nivelul de 88,05 %; constată că acesta a fost primul exercițiu în care execuția liniilor bugetare pentru mediu și schimbări climatice a fost realizată de DG ENV și de nou-creata DG CLIMA, care a devenit autonomă din punct de vedere bugetar în 2011;

152.

se declară satisfăcut de rata de execuție de 99,82 % a bugetului operațional al LIFE+, demonstrând astfel necesitatea și acceptarea unui instrument unic destinat exclusiv protecției mediului; constată că, în 2011, 267 179 828 EUR au fost dedicate proiectelor din statele membre, 8 997 284 EUR au sprijinit activitățile operaționale ale ONG-urilor, 46 817 919 EUR au fost utilizate pentru măsuri menite să sprijine rolul Comisiei de inițiere și monitorizare a elaborării politicilor și a legislației și 17 589 277 EUR au fost utilizate pentru sprijin administrativ; intenționează să monitorizeze și pe viitor alocarea fondurilor LIFE + pe cele trei direcții de utilizare;

153.

ia act de faptul că rata plăților aferente acțiunilor LIFE + desfășurate sub responsabilitatea DG CLIMA a fost în primul exercițiu de doar 58,23 %; ia act de faptul că această rată scăzută de utilizare a fost cauzată de atitudinea prea optimistă față de pregătirea bugetului 2011, sumele solicitate fiind prea mari; constată, de asemenea, că regularizarea finală a plăților a fost solicitată de-abia în 2012; subliniază faptul că au fost transferate credite de plată neutilizate către alte linii bugetare în contextul exercițiului global de transfer ce are loc anual în noiembrie; a luat la cunoștință că, în 2011, creditele de plată respective au fost utilizate pentru a acoperi deficitele de la liniile bugetare aferente politicii de coeziune;

154.

consideră satisfăcător progresul înregistrat în implementarea a cinci proiecte-pilot și a două acțiuni pregătitoare, ridicându-se în total la 11 765 508 EUR; este conștient de faptul că execuția acestor acțiuni poate fi împovărătoare pentru Comisie, din cauza sumelor mici disponibile comparativ cu procedurile necesare pentru execuție (plan de acțiune, cereri de oferte); îndeamnă Comisia să se concentreze în viitor pe proiecte-pilot și pe acțiuni pregătitoare cu o veritabilă valoare adăugată pentru Uniune;

155.

ia act de rata de execuție de 95,1 % a capitolului 17 04 din buget – Siguranța alimentelor și a hranei pentru animale, sănătatea și bunăstarea animalelor și domeniul fitosanitar; ia act de faptul că nu a fost necesară o execuție integrală, date fiind costurile pentru vaccinarea împotriva bolii limbii albastre mai reduse decât previziunile statelor membre, schimbarea de politică în anumite state membre în favoarea programelor voluntare finanțate de fermieri și scăderea numărului de cazuri de ESB; ia act de creșterea ratei de execuție a creditelor de plată la 98,1 % față de 90,5 % în 2010; încurajează Comisia să-și îmbunătățească cooperarea cu statele membre pentru a obține date statistice optime și cât se poate de precise privind previziunile din acest domeniu;

156.

ia act de Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Curtea de Conturi privind conturile anuale ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2011; ia act de Raportul anual al Curții de Conturi privind exercițiul financiar 2011; consideră că domeniul afacerilor maritime și al pescuitului nu beneficiază de o atenție suficientă în aceste documente;

157.

își exprimă mulțumirea cu privire la faptul că execuția titlului 11 din buget a fost în general satisfăcătoare, cu o rată de execuție de 97 % pentru creditele de angajament și de 95 % pentru creditele de plată; constată, de asemenea, că Curtea de Conturi nu a făcut observații semnificative la Raportul anual de activitate al DG MARE;

158.

invită Curtea de Conturi să prezinte indicele de eroare pentru pescuit separat de mediu, dezvoltarea rurală și sănătate, și nu în mod agregat;

159.

reamintește că în 2010 nu s-a procedat la o monitorizare suficientă a capturilor înregistrate în temeiul unor acorduri de parteneriat în domeniul pescuitului, ceea ce a condus la plăți suplimentare pentru acoperirea capturilor care au depășit cotele negociate; salută, prin urmare, acțiunile întreprinse de DG MARE pentru a îmbunătăți monitorizarea capturilor înregistrate în temeiul unor acorduri de parteneriat în domeniul pescuitului, ceea ce va preîntâmpina, în principiu, reapariția acestei probleme semnalate de Curtea de Conturi; constată că capturile excesive din 2010 au fost deduse din cota pe 2011;

160.

îndeamnă din nou Curtea de Conturi să prevadă, în programul său de lucru, un audit privind dimensiunea externă a politicii comune în domeniul pescuitului;

161.

ia act de rezervele menționate în Raportul anual de activitate al DG MARE cu privire la Fondul european pentru pescuit (FEP), ca urmare a Raportului special nr. 12/2011 al Curții de Conturi, referitor la investițiile făcute la bord în temeiul articolului 25 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 (42), care au sporit capacitatea de pescuit a navelor; ia act de colaborarea dintre DG MARE și statele membre pentru rezolvarea problemelor identificate prin revizuirea proiectelor finanțate din FEP în temeiul acestei dispoziții cu scopul de a se elimina cheltuielile neeligibile;

162.

pune sub semnul întrebării modalitățile tehnice de evaluare care au condus la declararea anumitor cheltuieli prevăzute la articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 ca fiind neeligibile pe motiv că ar spori capacitatea, deși cheltuielile respective vizau, de fapt, modernizarea activității de pescuit; invită Comisia să propună o nouă definiție a capacității, în special pentru a evita acest tip de reinterpretare în viitor;

163.

își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la utilizarea de fonduri publice pentru creșterea capacității de pescuit a navelor, crescând astfel capacitatea deja excesivă a flotei de pescuit europene;

164.

ia act de a doua rezervă menționată în Raportul anual de activitate al DG MARE referitoare la gestiunea și controlul utilizării FEP în Republica Cehă, Finlanda, Italia, Țările de Jos, România, Slovacia, Spania și Suedia;

165.

consideră că, în viitor, raportul anual al Curții de Conturi ar trebui să cuprindă o defalcare separată a cifrelor referitoare la DG MARE pentru a spori transparența și că ar trebui crescut numărul testelor pentru a asigura o mai mare acuratețe generală pe baza eșantionului;

166.

îndeamnă statele membre să ia toate măsurile necesare pentru a rezolva problemele identificate și, astfel, pentru a permite eliminarea rezervelor existente;

167.

regretă că indicele de eroare cel mai probabil din acest domeniu de cheltuieli a fost estimat de Curtea de Conturi la 6 %, valoare inacceptabil de ridicată; observă că acest indice de eroare este mai mic decât cele raportate de Curtea de Conturi pentru perioada 2006-2008, datorită consolidării dispozițiilor privind controlul și politicii stricte de întreruperi/suspendări atunci când au fost identificate deficiențe, în conformitate cu Planul de acțiune al Comisiei din 2008;

168.

este preocupat de faptul că, pentru 62 % din operațiunile din cadrul politicii regionale care au fost afectate de erori, autoritățile statelor membre dispuneau de informații suficiente pentru a depista și a corecta cel puțin o parte dintre erori înainte de certificarea cheltuielilor în vederea transmiterii lor către Comisie; solicită, așadar, Comisiei să îndemne statele membre să își îmbunătățească sistemele de gestiune și control pentru a depista și a corecta erorile la nivel național; consideră că acest lucru este impus de principiul bunei gestiuni financiare (o utilizare mai bună a fondurilor); subliniază că în cazul sistemelor naționale de gestiune și control cu deficiențe trebuie să se aplice corecții nete;

169.

ia act de evaluarea de către Curtea de Conturi a activității unui număr de șapte autorități de audit regionale și naționale din șapte state membre diferite și de constatarea Curții potrivit căreia autoritățile de audit din Grecia, Ungaria, Letonia și Portugalia au fost eficace, cele din Italia (Sicilia) și România parțial eficace, iar autoritatea de audit din Republica Cehă a fost ineficace;

170.

solicită Comisiei să folosească toate instrumentele disponibile în următoarea perioadă de programare 2014-2020, după cum se subliniază în propunerea Comisiei [COM(2011) 615/2], în special prin intermediul actelor delegate și al actelor de punere în aplicare, pentru a stabili condițiile pe care autoritățile naționale de audit trebuie să le îndeplinească și pentru a adopta modele pentru strategia de audit, opinia de audit, raportul anual de control, precum și pentru metodologia de eșantionare;

171.

regretă faptul că, în conformitate cu Raportul anual de activitate pe 2011 al DG REGIO, țările cu cel mai mare risc de plăți incorecte pentru perioada de programare 2007-2013 sunt Republica Cehă (11,4 %), România (11,2 %) și Italia (8,6 %);

172.

ia act de faptul că în 2011 DG REGIO a constatat deficiențe grave în cinci state membre: Franța, Austria, Italia, România și Republica Cehă; constată că, în timp ce dificultățile din Franța și Austria au fost identificate de autoritățile naționale de audit, deficiențele din Italia, România și Republica Cehă au fost în esență legate de arhitectura sistemelor de gestiune și control;

173.

salută inițiativa comisiei sale competente de a-i invita la Parlamentul European pe miniștrii de resort din statele membre cu sistemele de control cele mai slabe pentru a explica măsurile luate de țara respectivă cu scopul de a remedia situația; în acest context, își exprimă aprecierea pentru contribuția ministrului de finanțe adjunct ceh în cursul discuțiilor cu comisia competentă; consideră prezența sa în cadrul comisiei drept un prim pas în direcția asumării de către statele membre a unei responsabilități sporite pentru gestionarea fondurilor UE; salută, în acest context, primele contacte cu autoritățile române și cu parlamentul italian;

174.

ia act de numărul rezervelor (121 de programe) formulate de direcțiile generale ale Comisiei și de sumele care prezintă riscuri, care se ridică, potrivit comisarului, la 1 600 de milioane EUR; salută totodată faptul că această creștere se datorează în principal unei abordări mai stricte aplicate de Comisie, inclusiv unei reguli generale potrivit căreia programele fac obiectul unei rezerve atunci când riscul rezidual cumulativ este de 2 %;

175.

ia act de numărul mare de rezerve ale Comisiei legate de sistemele de gestiune și control pentru FEDER/Fondul de coeziune pentru perioada 2007-2013 din următoarele state membre: Austria, Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Lituania, Țările de Jos, Polonia, România, Slovenia, Slovacia, Spania și Regatul Unit, datorate unor probleme semnificative legate de funcționarea eficace a sistemelor de gestiune și control;

176.

ia act de rezervele Comisiei privind perioada 2000-2006 referitoare la sistemele de gestiune și control ale Fondului de coeziune din Ungaria și Spania și referitoare la chestiuni nerezolvate din cadrul FEDER în etapa închiderii conturilor în Spania, Germania, Irlanda și Italia și cu privire la programele transfrontaliere, toate datorate unor motive legate de reputație;

177.

observă cu îngrijorare că IMM-urile sunt subreprezentate în ceea ce privește primirea fondurilor comparativ cu întreprinderile mari; invită Comisia și statele membre să se asigure că normele privind eligibilitatea, obligațiile contabile și punerea în aplicare a acestora nu fac imposibilă participarea IMM-urilor;

178.

este de părere că punerea în aplicare rapidă a unei legislații eficace în materie de libertate a informațiilor pe teritoriul Uniunii este imperativă, la fel cum este și publicarea sistematică, proactivă și centralizată a datelor și documentelor, în special în legătură cu politica regională;

179.

subliniază că procedurile de achiziții publice și normele privind eligibilitatea sunt deosebit de vulnerabile la apariția de erori;

180.

recunoaște că este important ca autoritățile de gestiune să dispună de personal adecvat; solicită statelor membre să acorde atenție acestei cerințe pentru a respecta obligațiile care le revin în conformitate cu articolul 53b alineatul (2) din Regulamentul financiar (CE, Euratom) nr. 1605/2002 de a lua toate măsurile necesare pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii atunci când execută bugetul;

181.

atrage atenția asupra faptului că cuantificarea erorilor ar putea da naștere unui tratament diferit: observă că, în timp ce Curtea de Conturi examinează conformitatea, adică verifică dacă normele au fost respectate sau nu, Comisia ține cont de impactul financiar al unei erori, iar corecțiile financiare pot varia în consecință;

182.

subliniază că, adesea, la baza erorilor se află un set complex de norme; este de acord, așadar, cu abordarea Comisiei care vizează simplificarea; avertizează cu privire la riscul care poate apărea în cazul în care reglementările naționale suplimentare sporesc sarcina administrativă (suprareglementarea, norme complicate privind eligibilitatea);

183.

salută mecanismele de corecție ale Comisiei care abordează corespunzător erorile și deficiențele depistate în cursul unei perioade multianuale și la închidere; observă că, în cursul exercițiului 2012, s-au înregistrat plăți blocate în cazul unei treimi din programele FEDER, ca urmare a celor 121 de rezerve formulate în 2011, DG REGIO a întrerupt termenele de plată în cazul a 63 de programe, a emis 115 scrisori de avertizare și a inițiat proceduri de suspendare în cazul a 60 dintre aceste programe;

184.

reamintește că corecțiile financiare nu ar trebui să servească doar ca amendă și că aplicarea lor ar trebui să aibă un impact pozitiv asupra îmbunătățirii pe termen lung a sistemelor de gestiune și control, precum și asupra reapariției erorilor;

185.

este preocupat de constatările Curții de Conturi potrivit cărora nu există nicio garanție că mecanismele de corecție financiară reușesc să compenseze în mod adecvat erorile detectate pentru toate programele operaționale și că sunt rezolvate toate problemele semnificative; remarcă, de asemenea, că Curtea de Conturi nu a găsit elemente care să demonstreze că mecanismele de corecție financiară generează îmbunătățiri pe termen lung ale sistemelor care să prevină reapariția erorilor detectate; face trimitere în această privință în mod specific la Raportul special nr. 3/2012 (43), punctele 83 și 84; solicită, așadar, Comisiei să prezinte o evaluare cuprinzătoare a corecțiilor financiare efectuate și a impactului lor asupra sistemelor în ceea ce privește evitarea reapariției acelorași erori (a celor de natură sistemică, în particular) în viitor; solicită Comisiei să informeze Parlamentul cu privire la concluziile sale până la sfârșitul lui 2013; invită Comisia să utilizeze toate constatările relevante în următoarea perioadă de programare (2014-2020) și să prezinte propuneri de modificare a reglementărilor, după caz;

186.

ia act cu satisfacție de eforturile continue ale Comisiei de consolidare și, în același timp, de simplificare a dispozițiilor privind controlul din domeniul politicii de coeziune; este de părere că măsurile propuse pentru perioada de programare 2014-2020, cum ar fi condiționalitățile ex ante specifice, declarațiile anuale de asigurare de gestiune, certificarea conturilor anuale, opiniile de audit sau regulile mai stricte pentru înlocuirea cheltuielilor neeligibile, ar trebui să contribuie într-o măsură mai mare la reducerea nivelului de eroare; sprijină orientarea sporită spre rezultate și concentrarea tematică a politicii de coeziune, care ar trebui să asigure o valoare adăugată ridicată a operațiunilor cofinanțate;

187.

solicită ca plățile din cadrul fondurilor structurale să fie supuse unei monitorizări mai stricte în ceea ce privește condiționalitatea, astfel încât să se garanteze respectarea în toate statele membre a normelor referitoare la utilizarea fondurilor structurale;

188.

solicită Comisiei să asiste statele membre în elaborarea de rapoarte de audit cuprinzătoare, utile și comparabile, care să includă un capitol despre modul în care fondurile UE au ajutat țările respective să atingă obiectivele Strategiei Europa 2020, atât la nivel național, și cât și la nivel regional, având în vedere potențialul individual de dezvoltare al fiecărei regiuni și posibila sa transformare într-un centru de creștere economică;

189.

în acest context, atrage atenția Comisiei și statelor membre asupra faptului că, potrivit obiectivelor Strategiei Europa 2020, programele operaționale ar trebui concepute într-o măsură din ce în ce mai mare astfel încât subobiectivele să fie specifice, măsurabile, realizabile, relevante și încadrate în timp și astfel încât, în consecință, programele să poată face obiectul auditului performanței; observă că instituirea unui sistem comun de indicatori de rezultate și de impact ar contribui la evaluarea progresului realizat în cadrul diferitelor programe din punctul de vedere al eficacității și eficienței, și nu numai în ceea ce privește execuția lor financiară;

190.

reamintește statelor membre că, din cauza termenelor stricte de execuție a proiectelor, este necesar să existe un portofoliu de proiecte bine gândite, în special pentru proiectele mari de infrastructură, pentru a demara execuția lor la începutul următoarei perioade de programare (2014-2020);

191.

împărtășește opinia Curții de Conturi potrivit căreia Comisia ar trebui să consolideze în continuare actualul sistem de sancționare (întrerupere, suspendare, corecții financiare) prin reducerea posibilității de a înlocui cheltuielile neeligibile cu alte cheltuieli în cursul următoarei perioade de programare, creând astfel un stimulent suplimentar pentru ca statele membre să depisteze și să corecteze erorile într-un stadiu timpuriu;

192.

solicită Comisiei ca, în consultare cu Curtea de Conturi, să stabilească un sistem transparent care să permită, pe de o parte, să se țină cont de corecțiile financiare anuale, dar, pe de altă parte, și de corecțiile financiare de pe toată durata unei perioade de programare;

193.

solicită Comisiei să ofere asistență statelor membre pentru a asigura o eficacitate sporită a controalelor de nivel primar și a autorităților naționale de audit prin schimbul de bune practici și o cooperare mai strânsă între Comisie, Curtea de Conturi și autoritățile naționale (reuniuni tripartite); în plus, consideră că autoritățile naționale de audit s-ar putea concentra mai mult pe urmărirea rezultatelor obținute și pe eficacitatea absorbției fondurilor Uniunii, mai curând decât să aplice exclusiv o abordare cantitativă, indiferent de obiectivele finale ale proiectelor;

194.

solicită Comisiei să înceapă pregătirea unui manual cu cele mai bune practici din actuala perioadă de programare, în care să cuprindă rezultate practice, efectele obținute și lecțiile învățate, pentru a optimiza procesul de absorbție și pentru a reduce indicele de eroare; observă că de acest manual ar urma să profite viitorii beneficiari potențiali din următoarea perioadă de programare (2014-2020), inclusiv Croația, precum și țările candidate și potențial candidate pentru aderarea la UE;

195.

ia act de faptul că, la examinarea execuției bugetului aferent exercițiului 2011, la fel ca în exercițiul precedent, Curtea de Conturi s-a concentrat în special asupra politicii de coeziune și asupra politicii energetice, mai degrabă decât asupra politicii din domeniul transporturilor; subliniază că politicile din domeniul transporturilor vizează dezvoltarea pieței interne, creșterea concurenței, inovarea și integrarea rețelelor de transport;

196.

observă că reducerea volumului creditelor cu 51 de milioane EUR efectuată în 2011 la linia „Cooperare – Transport – Întreprinderea comună Clean Sky” s-a datorat revizuirii abordării politicii industriale, iar reducerea volumului creditelor de plată cu 60 de milioane EUR pentru proiectele de interes comun din cadrul rețelelor transeuropene de transport a fost efectuată din considerente de timp și pentru a permite utilizarea integrală a creditelor reportate din 2010; recunoaște că reducerea fluxurilor de numerar ale Întreprinderii comune SESAR a fost conformă cu recomandarea Curții de Conturi;

197.

este dezamăgit de faptul că, în urma ratei scăzute de utilizare în 2010 a creditelor de plată aferente siguranței transporturilor și a solicitării adresate Comisiei de a furniza explicații în legătură cu această utilizare insuficientă, nu a primit informații detaliate referitoare la nivelul creditelor și rata lor de utilizare în 2011;

198.

observă că natura proiectelor din domeniul transporturilor duce adesea la concentrarea unei proporții semnificative a plăților într-o perioadă limitată, în special spre finalul exercițiului, și își exprimă îngrijorarea în legătură cu posibilul impact negativ al acestei concentrări asupra demersului de audit;

199.

observă că indicele de eroare cel mai probabil din acest domeniu de cheltuieli a fost estimat de Curtea de Conturi la 2,2 % și că rezultatele auditului efectuat de Curtea de Conturi indică deficiențe în special în cadrul „controalelor de nivel primar” cu privire la cheltuieli, care intră sub responsabilitatea autorităților de gestiune și a organismelor intermediare din statele membre;

200.

constată că, în 2011, în cadrul Raportului său anual de activitate, directorul general a formulat rezerve cu privire la programele operaționale din Belgia, Republica Cehă, Germania, Italia, Spania, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Regatul Unit;

201.

observă cu satisfacție că indicele de eroare cel mai probabil este apropiat de pragul de semnificație, demonstrând că o aplicare consecventă a întreruperii, a suspendării și a corecțiilor financiare a avut un efect pozitiv asupra indicelui de eroare global;

202.

este preocupat de faptul că, pentru 76 % din operațiunile din cadrul politicii regionale care au fost afectate de eroare, autoritățile statelor membre dispuneau de informații suficiente pentru a depista și a corecta cel puțin o parte dintre erori înainte de certificarea cheltuielilor în vederea transmiterii lor către Comisie;

203.

subliniază că este sarcina autorităților naționale de audit să dezvolte „autocontrolul intern” necesar al normelor și al măsurilor pentru a putea să depisteze și să corecteze erorile comise la „nivel primar”;

204.

ia act de numărul rezervelor (24 de programe) formulate în 2011 de DG Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune (EMPL) din cadrul Comisiei, corespunzând unui cuantum de 57,7 milioane EUR; constată, în plus, că au fost întrerupte temporar plăți în cuantum de 911 milioane EUR, aferente unui număr de 21 de programe; salută abordarea mai strictă aplicată de Comisie, inclusiv regula generală potrivit căreia programele fac obiectul unei rezerve atunci când riscul rezidual cumulativ este de 2 %;

205.

salută faptul că, în 2011 pentru prima dată, domeniul ocupării forței de muncă și al afacerilor sociale a fost selectat și evaluat separat de capitolul politicii de coeziune; salută indicele de eroare mai scăzut pentru acest domeniu de politică, care este de 2,2 % în comparație cu o medie de 3,9 % pentru toate domeniile de politică; constată totuși că au fost rambursate costuri neeligibile;

206.

reamintește necesitatea de a monitoriza și a măsura performanța instrumentelor financiare în raport cu obiectivele politicilor – obiectivele Strategiei Europa 2020 – pentru a putea identifica deficiențele și a realiza progrese; solicită ca informațiile și datele privind performanța să fie disponibile anual; este de părere că, în contextul actualei crize economice și financiare, nevoia de date bazate pe criterii multiple privind performanța în cazul intervențiilor FSE este esențială;

207.

regretă că, în pofida consolidării liniilor bugetare aferente FSE prin intermediul unor transferuri de la alte linii bugetare și al bugetului rectificativ, nu s-au putut efectua către beneficiari plăți restante în valoare de 2,7 miliarde EUR din cauza creditelor de plată insuficiente; invită Comisia să propună și Consiliul să aprobe credite de plată corecte în procedura bugetară anuală pentru evitarea incertitudinii și a unei sarcini procedurale inutile asupra autorității bugetare, precum și pentru efectuarea la timp a plăților către beneficiari;

208.

salută faptul că, în ceea ce privește FSE, s-a adăugat o sumă de 3,25 milioane EUR la linia aferentă asistenței tehnice operaționale pentru mobilizarea de expertiză specifică și pentru a sprijini direct punerea în aplicare a unui program operațional al FSE pentru Grecia;

209.

subliniază că eficacitatea și calitatea activității instituțiilor de audit ale FSE trebuie să fie îmbunătățite;

210.

ia act de faptul că ponderea cheltuielilor aferente componentei privind ocuparea forței de muncă a programului Progress este ceva mai scăzută decât ponderea pe care o are componenta respectivă în cadrul programului; în urma concluziilor raportului de evaluare (44), consideră că cheltuielile aferente consilierii, cercetării și analizei politice, precum și dezbaterii politice privind ocuparea forței de muncă ar trebui să crească;

211.

își reiterează solicitarea de a asigura, în vederea execuției, o evoluție ordonată a totalului creditelor de plată în raport cu creditele de angajament, pentru a se evita orice evoluție anormală a angajamentelor restante (RAL) (65 % din volumul total al Fondului de coeziune la sfârșitul exercițiului 2011);

212.

observă că Curtea de Conturi a detectat rambursarea de costuri neeligibile în 13 % dintre cele 180 de operațiuni auditate în cazul FSE și că aceste erori reprezintă 77 % din totalul erorilor cuantificabile, contribuind în proporție de aproximativ 73 % la indicele de eroare estimat pentru acest grup de politici;

213.

este îngrijorat profund de faptul că o proporție de 86 % din indicele de eroare calculat de Curtea de Conturi la nivelul Uniunii în cazul FSE decurge din aplicarea incorectă a normelor naționale, de la greșeli ale funcționarilor și norme inutil de complexe (suprareglementare) până la controale de nivel primar insuficiente;

214.

este de părere că mecanismele de corecție ale Comisiei abordează corespunzător erorile și deficiențele depistate în cursul unei perioade multianuale și la închidere; constată că, până în noiembrie 2012, Comisia a adoptat, pe lângă măsurile luate în 2011, două decizii de suspendare și 34 de decizii de întrerupere, acestea din urmă reprezentând un cuantum de 153 de milioane EUR; constată, de asemenea, că Comisia a impus corecții financiare în valoare de 153 de milioane EUR până în noiembrie 2012;

215.

constată că statele membre trebuie să transmită trei documente de închidere: o declarație certificată a cheltuielilor finale, inclusiv o cerere de efectuare a plății finale, un raport final privind punerea în aplicare și o declarație privind lichidarea asistenței; pentru perioada de programare menționată sunt vizate 239 de programe operaționale;

216.

constată că până la sfârșitul lunii octombrie 2012 au fost închise 149 de programe (62 %); observă că mai erau deschise credite de angajament în valoare de 1 889 de milioane EUR;

217.

salută dezvoltarea de către DG EMPL și DG REGIO a unor instrumente informatice inteligente pentru prevenirea, depistarea și investigarea fraudelor, cum ar fi instrumentul de evaluare a riscurilor ARACHNE; subliniază că în Belgia, Portugalia și Ungaria fost efectuat un exercițiu-pilot care a condus la perfecționarea instrumentului inițial de evaluare a riscurilor cu module capabile să îmbogățească datele cu informații publice externe; subliniază faptul că instrumentul ARACHNE va fi finalizat în primăvara anului 2013, iar până la sfârșitul anului 2013 toate statele membre îl vor putea folosi pe bază voluntară;

218.

solicită Comisiei să asiste statele membre în elaborarea de rapoarte de audit cuprinzătoare, utile și comparabile, care să includă un capitol despre modul în care fondurile Uniunii au ajutat statul membru respectiv să atingă obiectivele Strategiei Europa 2020;

219.

în acest context, atrage atenția Comisiei și statelor membre asupra faptului că, potrivit obiectivelor Strategiei Europa 2020, programele operaționale ar trebui concepute într-o măsură din ce în ce mai mare astfel încât subobiectivele lor să fie specifice, măsurabile, realizabile, relevante și încadrate în timp și astfel încât, în consecință, programele să poată face obiectul auditului performanței;

220.

împărtășește opinia Curții de Conturi potrivit căreia Comisia ar trebui să consolideze în continuare actualul sistem de sancționare (întrerupere, suspendare, corecții financiare) prin reducerea posibilității de a înlocui cheltuielile neeligibile cu alte cheltuieli în cursul următoarei perioade de programare, creând astfel un stimulent suplimentar pentru ca statele membre să depisteze și să corecteze erorile într-un stadiu timpuriu;

221.

solicită Comisiei și Curții de Conturi să stabilească un sistem transparent care să permită, pe de o parte, să se țină cont de corecțiile financiare anuale, dar, pe de altă parte, și de corecțiile financiare de pe toată durata unei perioade de programare;

222.

solicită Comisiei să ofere asistență statelor membre pentru a asigura o eficacitate sporită a controalelor de nivel primar și a autorităților naționale de audit prin schimbul de bune practici și o cooperare mai strânsă între Comisie, Curte și autoritățile naționale (reuniuni tripartite); salută reuniunile tripartite și le consideră un element important al procesului contradictoriu menit să consolideze cooperarea dintre părți cu scopul de a asigura depistarea și corectarea mai eficace a erorilor, mai ales în privința FSE;

223.

este de acord cu Comisia că ar trebui acordată o atenție deosebită următoarelor aspecte:

224.

ia act cu îngrijorare de Raportul intermediar al Comisiei cu privire la progresele realizate de România în cadrul mecanismului de cooperare și de verificare, în special din perspectiva capacității României de a proteja interesele financiare ale Uniunii; este preocupat de evaluarea din raport potrivit căreia au fost realizate doar progrese limitate în prevenirea și sancționarea corupției în materie de achiziții publice; subliniază importanța sugestiei din raport ca Guvernul să numească noi șefi ai Parchetului și Direcției Naționale Anticorupție (DNA); solicită Comisiei să insiste în mod ferm și hotărât pe lângă Guvernul României pentru ca recomandările sale să fie puse în aplicare și clarificate; în fine, așteaptă din partea Comisiei o serie de măsuri, elaborate în cooperare cu autoritățile române, menite să îmbunătățească integritatea sistemului judiciar din România;

225.

ia act cu îngrijorare de Raportul Comisiei cu privire la progresele realizate de Bulgaria în cadrul mecanismului de cooperare și de verificare, în care se afirmă că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a demonstra rezultate tangibile în sectoarele monitorizate; solicită punerea efectivă în aplicare a cadrului legislativ și instituțional stabilit; ia act cu îngrijorare de afirmația din raport potrivit căreia Consiliul Suprem de Justiție (CSJ) nu s-a folosit de noile competențe care i-au fost acordate în acest scop, și anume de a gestiona și de a conduce cu eficacitate sectorul judiciar pe calea unui proces de reformă cuprinzător; salută eforturile depuse de guvernul bulgar de a acorda CSJ un nou mandat pentru a implementa reforme fundamentale prin intermediul următoarelor noi norme: audieri publice ale candidaților pentru CSJ, criterii clare privind calificările lor profesionale și studiile și o viziune privind eficiența, răspunderea și integritatea sistemului judiciar; constată faptul că noile structuri specializate înființate ilustrează angajamentul de a adapta actualele structuri pentru a lupta mai eficient împotriva crimei organizate; cu toate acestea, constată că raportul sugerează că aceste noi instrumente nu au dat încă rezultatele așteptate cu privire la cazuri importante; observă cu deosebită îngrijorare că anchetele în presupusele cazuri de corupție și de abuz în funcție de care sunt acuzați magistrați au avut un răspuns extrem de slab din partea justiției, precum și că o aplicare necorespunzătoare a legislației în materie de achiziții publice ar putea reprezenta o sursă importantă de corupție, încălcări grave ale normelor Uniunii privind achizițiile publice, o furnizare neadecvată de bunuri publice cu valoare adăugată europeană și risipirea fondurilor publice ale Uniunii; salută legea modificată privind achizițiile publice în care se prevede controlul ex ante al procedurilor de ofertare pentru a garanta buna utilizare a resurselor publice; solicită Comisiei să insiste în mod ferm și hotărât pe lângă Guvernul Bulgariei pentru ca recomandările sale să fie puse în aplicare; în fine, așteaptă din partea Comisiei o serie de măsuri, elaborate în cooperare cu autoritățile judiciare din Bulgaria, menite să îmbunătățească integritatea sistemului judiciar din Bulgaria;

226.

ia act de faptul că Guvernul ceh a pus în aplicare un plan de acțiune în 2012; ia act cu îngrijorare de centralizarea activităților de audit sub competența principalei autorități de audit din cadrul Ministerului de Finanțe ceh, deoarece Curtea de Conturi a declarat că această autoritate de audit este ineficace; solicită Comisiei să informeze autoritatea care acordă descărcarea de gestiune cu privire la ajustările referitoare la personalul autorității de audit, pe baza analizei Guvernului ceh, astfel cum se prevede în planul de acțiune;

227.

ia act de faptul că Comisia nu a aplicat nicio corecție din cauza ineficacității sistemului de audit din Republica Cehă; observă totuși că Comisia a aplicat corecții în cazul anumitor programe operaționale, în principal din cauza deficiențelor de funcționare a sistemelor de gestiune și control (erori în cadrul achizițiilor publice și al selectării operațiunilor); constată că corecțiile aplicate pot fi alocate altor proiecte; este preocupat de informațiile raportate inițial de Curtea de Conturi care sugerează că Ministerul ceh al Finanțelor s-a folosit de rolul său de autoritate de audit și de certificare pentru a influența indicele final de eroare; solicită Comisiei să informeze în detaliu Parlamentul cu privire la această problemă; solicită Comisiei să elaboreze, în cooperare cu Guvernul ceh, un plan de acțiune care să atace în profunzime deficiențele din sistemul de audit și să monitorizeze punerea sa în aplicare;

228.

subliniază că, în conformitate cu articolul 8 din TFUE, promovarea egalității dintre bărbați și femei este un principiu fundamental al Uniunii; își reiterează, prin urmare, solicitarea privind includerea dimensiunii de gen în procesul de elaborare a bugetului de către toate părțile implicate în procedura bugetară a Uniunii; invită, prin urmare, Curtea de Conturi să evalueze execuția bugetului Uniunii din punctul de vedere al egalității de gen, atunci când este cazul;

229.

regretă că Raportul anual nu conține observații ale Curții de Conturi sau vreun răspuns din partea Comisiei în ceea ce privește cheltuielile legate de promovarea egalității dintre femei și bărbați;

230.

ia act de numeroasele observații ale Curții de Conturi, precum și de răspunsurile Comisiei privind capitolul referitor la ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, principalul domeniul de politici care vizează egalitatea de gen; solicită Curții de Conturi să furnizeze detalii specifice în cazul în care observațiile se referă la cheltuieli vizând egalitatea de gen;

231.

își reiterează apelul de a depune eforturi suplimentare pentru a elabora statistici defalcate pe gen care să permită monitorizarea adecvată a modului în care alocările bugetare afectează oportunitățile economice și sociale ale femeilor și bărbaților, statistici ce pot fi incluse în rapoartele privind execuția bugetului; subliniază că noul cadru financiar multianual oferă ocazia de a elabora și a introduce astfel de statistici, precum și de a include dimensiunea de gen în procesul de elaborare a bugetului ca instrument de bună guvernanță;

232.

subliniază că resursele Uniunii trebuie gestionate în conformitate cu principiile transparenței și bunei guvernanțe; ia act de constatarea Curții de Conturi potrivit căreia plățile aferente exercițiului financiar 2011 din cadrul rubricii 4 din buget nu sunt afectate de un nivel semnificativ de eroare, spre deosebire de plățile intermediare și finale, care sunt afectate; constată, de asemenea, că nu toate erorile au fost cuantificabile;

233.

reamintește specificul finanțării asistenței externe acordate de Uniune, care, deși trebuie să se supună acelorași norme și cerințe de control ca și restul bugetului Uniunii, este pusă în practică de persoane și entități din afara Uniunii, uneori în condiții dificile, fiind necesar totodată să rămână reactivă și flexibilă pentru a se adapta la situațiile de criză și a răspunde nevoilor;

234.

sprijină toate recomandările Curții de Conturi referitoare la capitolul „Relații externe, ajutor și extindere”, mai ales pe cele referitoare la Direcția Generală a Serviciului Instrumente de Politică Externă (FPI), precum și îmbunătățirile necesare pe care direcția menționată trebuie să le aducă gestionării bugetului aferent politicii externe și de securitate comune;

235.

subliniază necesitatea unei mai mari transparențe în gestionarea fondurilor alocate misiunilor de observare a alegerilor; solicită Comisiei să transmită autorității bugetare, pentru fiecare exercițiu financiar, un raport care să includă costurile suportate pentru fiecare misiune și să detalieze toate posturile bugetare, inclusiv costurile aferente prestatorilor externi de servicii;

236.

atrage atenția asupra necesității de a reutiliza materialele disponibile pentru misiunile de observare a alegerilor (mobilă, computere etc.) în cadrul altor misiuni electorale sau de către delegațiile Uniunii pentru a le valorifica la maximum;

237.

salută elaborarea de către Comisie a unui cadru îmbunătățit de gestionare a riscurilor în ceea ce privește sprijinul bugetar (care este pe deplin aplicabil de la 1 ianuarie 2013), ca parte a noilor orientări privind sprijinul bugetar, ca urmare a unei recomandări esențiale formulate de Curtea de Conturi;

238.

ia act, cu toate acestea, în ceea ce privește sprijinul bugetar, de rezervele și avertismentele emise de Curtea de Conturi cu privire la riscurile inerente de nereguli, fraude și corupție; își reafirmă convingerea fermă că, deși rămâne o cale importantă de asistență externă, sprijinul bugetar trebuie să facă obiectul unor condiții prealabile deosebit de stricte de ordin politic, juridic și în ceea ce privește auditul.

239.

salută rezultatele raportului de evaluare privind eficacitatea ajutorului Uniunii distribuit prin intermediul organizațiilor societății civile (OSC); atrage atenția asupra uneia dintre principalele recomandări ale raportului, referitoare la reducerea impactului negativ pe care îl au procedurile laborioase asupra eficacității programelor puse în aplicare de OSC și salută faptul că sunt create noi opțiuni pentru a simplifica accesul la finanțare;

240.

salută faptul că vizibilitatea proiectelor Uniunii reprezintă pentru Comisie un element esențial al implementării cu succes a acestor proiecte, precum și faptul că s-a introdus obligativitatea elaborării unui plan de comunicare pentru fiecare proiect;

241.

constată cu satisfacție că indicele anual de eroare estimat de Curtea de Conturi pentru ajutorul extern din cadrul bugetului Uniunii s-a situat sub pragul de semnificație timp de două exerciții consecutive; este preocupat totuși de faptul că plățile intermediare și finale au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare și că frecvența globală a erorilor detectate de Curte în ceea ce privește plățile a fost mai ridicată decât în cele două exerciții precedente (33 % în 2011, față de 23 % în 2010 și 22 % în 2009);

242.

este preocupat de faptul că, încă o dată, s-a constatat că sistemele de supraveghere și de control ale EuropeAid și ale DG ECHO sunt doar parțial eficace; subliniază în special necesitatea de a ameliora aceste sisteme în cadrul delegațiilor; invită Comisia să rezerve suficiente resurse care să permită personalului delegațiilor să își desfășoare activitățile de monitorizare și de supraveghere la timp și în mod satisfăcător; salută prezentarea, în iulie 2011, a noii versiuni a Raportului semestrial privind gestionarea asistenței externe, care are drept scop să consolideze legăturile în materie de răspundere dintre delegații și sediul EuropeAid;

243.

își reiterează preocuparea în legătură cu frecvența ridicată a erorilor de introducere a datelor în sistemul informatic pentru gestionarea ajutorului extern (CRIS), care poate compromite fiabilitatea datelor utilizate pentru elaborarea conturilor anuale; invită Comisia să continue să investească în îmbunătățirea calității datelor și în dezvoltarea funcționalităților CRIS, în special prin corelarea constatărilor auditurilor cu recuperarea fondurilor (45);

244.

așteaptă primele rezultate ale noii metodologii folosite de Comisie pentru calcularea indicelui de eroare reziduală, care urmează să fie aplicată pentru prima dată de toate direcțiile responsabile de relațiile externe în exercițiul financiar 2012;

245.

își exprimă, alături de Curtea de Conturi, profunda îngrijorare în ceea ce privește caracterul inadecvat al resurselor de personal pentru gestiunea ajutorului, în special în cadrul unității de audit intern a DG EuropeAid și al delegațiilor, precum și în ceea ce privește potențialele efecte negative asupra gestiunii ajutorului ale ritmului ridicat de înlocuire a agenților contractuali angajați la sediul central și ale reorganizării efectuate de Comisie la mijlocul anului 2011; solicită Consiliului, în calitatea sa de componentă a autorității bugetare, să își asume responsabilitatea de a asigura în continuare posibilitatea gestionării ajutorului în conformitate cu cele mai înalte standarde în următorii ani;

246.

constată că, în 2011, primul an întreg de funcționare a Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), s-a creat o separare între personalul Comisiei și cel al SEAE din delegații în ceea ce privește afectarea și finanțarea acestuia; este preocupat de faptul că, în 2011, cel puțin 43 de persoane-an repartizate DG EuropeAid au îndeplinit atribuții în beneficiul SEAE, ceea ce a însemnat o depășire a limitelor de flexibilitate definite în acordurile de lucru negociate de cele două organizații; îndeamnă SEAE și Comisia să respecte pe deplin acordurile de lucru, garantând în special faptul că personalul DG EuropeAid se concentrează pe asigurarea unei gestiuni adecvate a ajutorului, pentru a nu pune în pericol buna gestiune financiară a asistenței Uniunii;

247.

subliniază că sporirea preconizată a personalului DG EuropeAid din țările învecinate nu ar trebui realizată prin reducerea sau transferul personalului care gestionează ajutorul Uniunii pentru țările cel mai puțin dezvoltate și alte țări cu venituri reduse din alte regiuni; consideră că, dacă apar nevoi suplimentare, acestea trebuie satisfăcute mai curând prin angajarea de personal adițional;

248.

îndeamnă Comisia și SEAE să se concentreze într-o mai mare măsură asupra evaluării rezultatelor și a impactului în elaborarea noilor programe de cheltuieli incluse în viitorul cadru financiar multianual (CFM) pentru perioada 2014-2020, inclusiv prin utilizarea unor indicatori predefiniți, specifici fiecărei țări, clari, transparenți și măsurabili, care să fie adaptați la particularitățile și obiectivele fiecărui instrument; sprijină recomandarea Curții de Conturi conform căreia Comisia ar trebui să definească obiective de politică pentru a demonstra cu mai multă claritate modul în care asigură o valoare adăugată a Uniunii în următoarea perioadă de programare; își reafirmă solicitarea de a asocia toate părțile interesate relevante, inclusiv societatea civilă și autoritățile locale din țările partenere, la etapa de evaluare a asistenței acordate de Uniune;

249.

este preocupat de diferența dintre metodologiile aplicate de Curtea de Conturi pentru a calcula, pe de o parte, indicele de eroare aferent operațiunilor din domeniul „Relații externe, ajutor și extindere” din bugetul general și, pe de altă parte, indicele de eroare aferent plăților din FED; ia act de decizia Curții de Conturi de a-și alinia metodologiile începând din 2012 pentru a prezenta Parlamentului o imagine uniformă a activităților din domeniul acțiunii externe a Uniunii;

250.

în urma înființării SEAE, solicită o repartizare și coordonare clară a rolurilor și responsabilităților Comisiei și ale SEAE în ceea ce privește programarea și execuția bugetului în țările terțe;

251.

solicită Comisiei să raporteze înainte de iulie 2013 cu privire la numărul de ONG-uri la care contribuie Uniunea, dar care nu au alte venituri decât finanțarea de la agențiile guvernamentale;

252.

solicită o prezentare detaliată a modului în care a fost alocată finanțarea acordată Libiei; solicită să fie informat dacă subdelegarea conferită ambasadorului Uniunii în Libia a fost revocată;

253.

în vederea unei lecturi mai ușoare, solicită Comisiei să utilizeze un sistem de „semafoare” în rapoartele intermediare pentru a indica aspectele care s-au îmbunătățit și cele care s-a înrăutățit de la un an la altul;

254.

constată cu îngrijorare că indicatorii de performanță privind sprijinul bugetar acordat Republicii Haiti nu au fost publicați; solicită Comisiei să publice acești indicatori și evaluările respective ale rezultatelor obținute de Guvernul haitian pentru a se califica pentru sprijin bugetar;

255.

constată că noile criterii pentru acordarea de sprijin bugetar sunt stabilite în politica Comisiei intitulată „Abordarea viitoare a sprijinului bugetar al UE destinat țărilor terțe”; invită Comisia ca, începând din 2013, să aplice în mod transparent aceste criterii sprijinului bugetar acordat Guvernului haitian;

256.

regretă profund faptul că, în ciuda promisiunilor, Comisia nu a publicat încă lista proiectelor finanțate de Uniune în Haiti; invită Comisia să publice această listă fără întârziere și să evalueze viabilitatea acestor proiecte pe o perioadă de cinci ani;

257.

solicită Comisiei să efectueze în 2013 prima evaluare a impactului global produs de programul de asistență al Uniunii în Haiti, evaluare care a fost deja amânată, și să prezinte autorității care acordă descărcarea de gestiune un raport privind rezultatele evaluării;

258.

este preocupat de constatările Curții de Conturi incluse în Raportul special nr. 1/2012, intitulat „Eficacitatea ajutorului pentru dezvoltare în domeniul securității alimentare acordat de Uniunea Europeană în Africa Subsahariană” și în Raportul special nr. 13/2012 intitulat „Asistența pentru dezvoltare acordată de Uniunea Europeană în domeniul alimentării cu apă potabilă și în cel al accesului la instalații sanitare de bază în Africa Subsahariană”, care ridică îndoieli cu privire la sustenabilitatea ajutorului acordat de Uniune; salută recomandările Curții de Conturi incluse în rapoartele menționate și îndeamnă Comisia să le ia în considerare pentru a spori la maximum beneficiile generate de cheltuielile Uniunii destinate dezvoltării;

259.

salută crearea, în temeiul noului Regulament financiar (UE, Euratom) nr. 966/2012, a fondurilor fiduciare ale Uniunii, care vor crește vizibilitatea acțiunilor Uniunii și vor permite un control mai strict asupra lanțului de distribuție a fondurilor Uniunii; solicită Comisiei să informeze Parlamentul cu privire la eficacitatea acestor fonduri;

260.

este preocupat de faptul că implementarea programelor-cadru de cercetare se face în cadrul gestiunii centralizate directe și al gestiunii centralizate indirecte, fiind implicate șase direcții generale ale Comisiei și două agenții executive; observă că, în plus, anumite părți ale bugetului sunt executate în cadrul gestiunii centralizate indirecte de către întreprinderile comune și Banca Europeană de Investiții;

261.

regretă faptul că, din cauza numărului mare de servicii ale Comisiei implicate în acest domeniu de politică, procesul decizional și alocarea responsabilităților sunt opace; solicită Comisiei să revizuiască distribuirea portofoliilor comisarilor pentru a reflecta mai bine distribuirea competențelor în rândul comisiilor Parlamentului, aceasta fiind o practică larg răspândită în statele membre;

262.

este preocupat de întârzierea procesului de dezafectare a centralei nucleare Ignalina din Lituania din cauza conflictelor dintre autorități și contractanți; salută și susține decizia de suspendare a ajutorului financiar acordat acestui proiect de către Comisie și de către comunitatea internațională de donatori, în concordanță cu recomandările Comisiei pentru control bugetar a Parlamentului, până la soluționarea conflictului;

263.

este profund preocupat de deficitul actual de informații viabile privind sumele necesare pentru a finaliza procesul de dezafectare; ia act de faptul că în cadrul acestui proces sunt necesare în continuare sume considerabile și regretă faptul că statele membre nu au reușit să instituie mecanismele necesare pentru a asigura această finanțare suplimentară; reamintește și subliniază faptul că responsabilitatea finală pentru închiderea în siguranță a centralelor nucleare aparține statului membru în care este situată centrala; observă că nerespectarea acestei obligații pune în pericol cetățenii Uniunii;

264.

observă că Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) a comandat efectuarea unor rapoarte de specialitate de către experți suedezi (SKB), printre alții, rapoarte care au confirmat că containerele pentru stocarea elementelor combustibile, fabricate de GNS, sunt sigure; constată cu îngrijorare că această documentație referitoare la containerele pentru elementele combustibile, disponibilă de mult timp, nu a fost transmisă Autorității de Aprobare din Lituania; observă că, atât timp cât elementele combustibile nu sunt stocate în containere, centrala nucleară de la Ignalina trebuie administrată ca și cum s-ar afla în funcțiune, ceea ce înseamnă că cei aproximativ 2 000 de salariați trebuie să fie finanțați în continuare de Uniune; solicită Comisiei să nu accepte din partea Guvernului lituanian nicio justificare care ar duce din nou la amânarea autorizației și a proiectului; solicită Comisiei să stabilească un calendar strict și să amenințe cu aplicarea de sancțiuni în cazul nerespectării acestuia;

265.

solicită Bulgariei, Lituaniei și Slovaciei să întocmească planuri de dezafectare, inclusiv pachete financiare detaliate, și să explice modul în care va fi finanțată închiderea centralelor nucleare;

266.

observă că indicele de eroare cel mai probabil din acest domeniu de cheltuieli, care face în principal obiectul gestiunii centralizate, a fost estimat de Curtea de Conturi la 3 % în 2011, fiind de peste două ori mai mare decât în 2010 (1,4 %);

267.

observă că principalul risc de nereguli îl constituie faptul că beneficiarii pot supraestima costurile eligibile, acest risc fiind amplificat de complexitatea normelor privind calcularea costurilor respective; în plus, în anumite domenii, organismele de implementare aplică normele în mod diferit; alte surse de eroare sunt costurile neeligibile legate de personal și costurile legate de activități comerciale; regretă că Comisia nu a reacționat la timp;

268.

consideră inacceptabile deficiențele constatate de Curtea de Conturi în activitatea auditorilor independenți care certifică declarațiile de cheltuieli ale beneficiarilor: Curtea de Conturi a identificat erori în 25 din 31 de cazuri în care auditorul independent exprimase o opinie fără rezerve; este îngrijorat de o astfel de lipsă manifestă de profesionalism;

269.

este mulțumit totuși de faptul că Curtea de Conturi consideră că auditurile ex post au fost eficace;

270.

regretă constatarea Curții de Conturi potrivit căreia sistemele de supraveghere și control din Programul-cadru pentru competitivitate și inovare (CIP) – Programul de sprijin pentru politica în domeniul TIC sunt ineficace; solicită Comisiei să asigure fără întârziere buna funcționare a acestor sisteme de supraveghere și control;

271.

ia act de concluziile Curții de Conturi, potrivit cărora plățile aferente exercițiului încheiat la 31 decembrie 2011 pentru cercetare și alte politici interne au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare, iar sistemele de supraveghere și control examinate pentru cercetare și alte politici interne au fost doar parțial eficace; regretă că raportul Curții de Conturi nu furnizează informații detaliate privind cheltuielile din domeniul libertății, securității și justiției;

272.

subliniază importanța deosebită a capitolului 18 02, „Solidaritate – Frontiere externe, politica în materie de vize și libera circulație a persoanelor”, pentru securitatea și economia Uniunii; invită Comisia să își îmbunătățească planificarea bugetară;

273.

ia act de rezervele exprimate de Direcția Generală Afaceri Interne din cadrul Comisiei în Raportul său anual de activitate din 2011 în ceea ce privește riscurile la adresa reputației sale cauzate de întârzierile înregistrate în punerea în aplicare a SIS II; ia act de riscul financiar care rezultă din indicele de eroare reziduală din rândul granturilor neauditate din cadrul programelor financiare „Prevenirea, capacitatea de reacție și gestionarea consecințelor terorismului și ale altor riscuri legate de securitate” și „Prevenirea și combaterea infracționalității”; invită Comisia să aplice măsurile corective anunțate;

274.

recunoaște că numărul participanților la cel de Al șaptelea program-cadru (PC7) a scăzut semnificativ, aproape la 20 000, și că lipsa de experiență combinată cu un set complex de norme poate duce la erori; încurajează Comisia să ofere în continuare îndrumare și feedback participanților;

275.

consideră de neînțeles faptul că auditorii beneficiarilor prezintă certificate greșite privind declarațiile financiare; consideră că Comisia trebuie să se axeze pe oferirea de consiliere privind calificările profesionale ale auditorilor privați și pe furnizarea de expertiză suplimentară;

276.

ia act de exemplele date de Curtea de Conturi în ceea ce privește erorile din declarațiile privind costurile de personal și costurile indirecte; observă că propunerea privind programul Orizont 2020 a introdus simplificări semnificative ale normelor privind aceste categorii de costuri; consideră că aceste simplificări sunt esențiale dacă se dorește o reducere semnificativă a indicelui de eroare;

277.

recunoaște faptul că, atunci când verifică procedurile de control ex ante, Comisia se străduiește să mențină un echilibru între o aprobare rapidă și control;

278.

observă, de asemenea, că, în cadrul strategiei de audit al PC7 au fost auditați beneficiarii unui procentaj de 48 % din bugetul aferent programului;

279.

ia act, de asemenea, de utilizarea de către Comisie a procedurii de extrapolare simplificate pentru corecții, bazată pe rate forfetare, ceea ce ar putea accelera procesul de recuperare dacă beneficiarii cooperează pe deplin;

280.

îndeamnă Comisia să amelioreze cooperarea dintre toate direcțiile generale și alte organisme implicate și să crească transparența repartizării sarcinilor, a procedurilor decizionale și a alocării responsabilității;

281.

susține întru totul recomandările Curții de Conturi

282.

invită Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură (EACEA) să revizuiască indicatorii financiari unilaterali și inadecvați stabiliți pentru a evalua situația financiară a beneficiarilor și a decide nivelul tranșelor de finanțare, punând chiar în pericol proiectele selectate prin neefectuarea plății uzuale a primelor tranșe și așteptând până la finalizarea proiectului și prezentarea raportului cu privire la acesta; reamintește EACEA că monitorizarea și controlul eficiente ale proiectelor includ o evaluare realistă a mediului întreprinderilor mici și mijlocii și al organizațiilor foarte mici;

283.

este îngrijorat de erorile semnificative din cadrul operațiunilor subiacente ale EACEA în contextul Programului de învățare pe tot parcursul vieții (2007-2013), constatate prin controale ex post; observă că aceste erori sunt cauzate în principal de lipsa de documente justificative adecvate din partea beneficiarilor și de nerespectarea regulilor de eligibilitate; încurajează EACEA să își îmbunătățească în continuare sistemele de control, să le adapteze la diferitele tipuri de beneficiari și să-i sensibilizeze pe aceștia cu privire la obligațiile lor financiare și la controale;

284.

salută îmbunătățirile aduse sistemelor de gestiune și control ale agențiilor naționale și ale autorităților naționale, precum și faptul că indicele de eroare pentru execuția programelor de către agențiile naționale a scăzut în 2011 la 1 %, fiind semnificativ mai mic decât în exercițiile precedente;

285.

regretă că, pentru al patrulea exercițiu consecutiv, Direcția Generală Comunicare din cadrul Comisiei are încă menționată o rezervă în Raportul anual de activitate în ceea ce privește nerespectarea legislației referitoare la drepturile de autor, în pofida planului de acțiune adoptat în 2009;

286.

ia act de acțiunile reușite pe care Comisia le-a întreprins în domeniul sportului; cu toate acestea, invită Comisia să fie mai ambițioasă cu instrumentele și bugetul de care dispune, cu scopul de a se pregăti pentru programul sportiv din 2014;

287.

solicită Comisiei să nu mai ramburseze cheltuielile de deplasare ale consilierilor comisarilor a căror activitate nu a produs rezultate tangibile până când se va putea dovedi valoarea adăugată a muncii lor;

288.

ia act cu îngrijorare de constatările Curții de Conturi potrivit cărora, în 15 dintre cele 28 de cazuri auditate, informațiile disponibile la Oficiul de Administrare și Plată a Drepturilor Individuale (PMO) referitoare la situația personală și familială a membrilor personalului nu erau actualizate; sugerează Comisiei să dea curs recomandării Curții de Conturi de a solicita personalului să prezinte la intervale corespunzătoare documente care să le ateste situația personală și să instituie un sistem pentru monitorizarea la timp a acestor documente;

289.

solicită Comisiei să realizeze un studiu aprofundat care să analizeze, pe de o parte, diferențele dintre funcționarii publici și personalul angajat în serviciile externe ale Uniunii și ale statelor membre care își desfășoară activitatea în același loc în ceea ce privește calificările necesare, privilegiile acordate, condițiile de muncă, indemnizațiile, zilele de concediu și remunerațiile și, pe de altă parte, să determine dacă diferențele menționate justifică diferențele de remunerare dintre funcționarii publici naționali delegați și cei ai Uniunii, ținând cont de sistemul de impozitare aplicabil și comparând cazuri cu situații familiale standard;

290.

ia act cu îngrijorare de faptul că Comisia nu poate oferi o imagine de ansamblu completă a costurilor suportate anual cu angajarea personalului extern și a agenților temporari; solicită ca aceste costuri să fie monitorizate sistematic și făcute publice;

291.

solicită Comisiei să utilizeze într-o măsură mai mare tehnologiile disponibile, precum teleconferințele și munca la distanță, pentru a reduce cheltuielile cu imobilele și deplasările; solicită Comisiei să estimeze economiile financiare eventuale care ar putea fi realizate printr-o utilizare sporită a acestor tehnologii și să prezinte Parlamentului rezultatele estimării până în septembrie 2013;

292.

solicită instituirea unei baze de date interinstituționale pentru studii pentru a evita multiplicarea finanțării acelorași chestiuni și pentru a obține un schimb de rezultate;

293.

a fost informat de către Comitetul de supraveghere al OLAF cu privire la încălcări ale drepturilor fundamentale în timpul investigațiilor OLAF; își exprimă îngrijorarea deosebită cu privire la informațiile primite în această privință și solicită transparență totală în ceea ce privește astfel de incidente, indiferent de identitatea persoanei (persoanelor) implicate;

294.

ia act de numeroasele tentative de tăinuire a clarificării acuzațiilor aduse cu privire la metodele de investigare ale OLAF; consideră aceste practici drept neconforme și solicită o clarificare detaliată a acestor acuzații;

295.

își exprimă îngrijorarea cu privire la criticile exprimate în principal în publicații științifice cu privire la metodele utilizate de Eurobarometru în sondajele sale și invită Comisia să prezinte un aviz detaliat cu privire la aceste critici;

296.

salută prezentarea de către Curtea de Conturi, pentru a doua oară, a unui raport privind „obținerea de rezultate pornind de la buget”; solicită Curții de Conturi să își extindă evaluarea și la alte servicii ale Comisiei, în special DG EMPL, DG MARE și Secretariatul General;

297.

constată că Raportul privind evaluarea finanțelor Uniunii pe baza rezultatelor obținute [COM(2012) 675] a fost adoptat de Comisie la 21 noiembrie 2012, astfel încât Parlamentul și Curtea de Conturi au avut puțin timp la dispoziție pentru a-l analiza și a răspunde; își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a prezenta raportul de evaluare în cadrul comisiei competente și în plen odată cu prezentarea Raportului anual al Curții de Conturi;

298.

consideră că s-au înregistrat progrese în cazul raportului de evaluare privind exercițiul financiar 2011, raportul conținând o serie de informații referitoare la performanță care au devenit disponibile în 2011 pentru fondurile de la toate rubricile bugetare principale și rezumând rezultatele evaluării anumitor programe financiare pentru fiecare rubrică bugetară;

299.

regretă totuși că raportul conține doar rezumate ale diverselor evaluări ale unor diferite programe, acoperind perioade de timp diferite, fără nicio evaluare cuprinzătoare a rezultatelor obținute de Comisie în 2011 în aplicarea politicilor sale;

300.

împărtășește opinia Curții de Conturi (46) potrivit căreia raportul de evaluare nu prezintă dovezi suficiente și informații fiabile privind rezultatele politicilor Uniunii și, prin urmare, nu poate juca rolul care îi revine în cadrul procedurii de descărcare de gestiune;

301.

constată cu satisfacție că unele evaluări au contribuit la îmbunătățirea impactului final al programelor; încurajează Comisia să țină cont de principalele constatări ale acestor evaluări atunci când își elaborează politicile;

302.

solicită Comisiei să informeze anual autoritatea bugetară cu privire la evoluția conturilor din afara bugetului Uniunii, inclusiv cu privire la evoluția fluxului de numerar și la scopul fiecărui cont;

303.

atrage atenția asupra faptului că rezumatele prezentate pentru fiecare rubrică bugetară conform structurii cadrului financiar multianual 2007-2013 nu constituie în sine o evaluare a finanțelor Uniunii;

304.

consideră că, din cauza structurii raportului, care constă în diverse evaluări sintetice alcătuite din evaluări intermediare, la jumătatea perioadei, ex post și finale, este dificil să se tragă concluzii substanțiale în privința performanței;

305.

observă că, potrivit Comisiei înseși, evaluările privind impactul programelor vizează de obicei fonduri angajate cu cel puțin trei până la cinci ani înainte; insistă să primească o evaluare axată pe performanța constatată în exercițiul financiar precedent, și anume măsurile luate anual pentru realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020, în conformitate deplină cu articolul 318 din TFUE;

306.

solicită Comisiei să extindă sfera de aplicare a evaluării sale și să elaboreze o metodologie bazată pe rentabilitatea reală menită să măsoare rezultatele obținute în urmărirea obiectivelor sale politice, pe baza fondurilor și membrilor personalului destinați realizării obiectivelor respective;

307.

solicită Comisiei să garanteze că evaluările sunt desfășurate independent; remarcă faptul că rapoartele care rezultă ar trebui aduse cât mai curând posibil la cunoștința comisiilor competente ale Parlamentului;

308.

solicită Comisiei să conceapă, în timp util pentru procedura de descărcare de gestiune 2012, un sistem de informare privind gestiunea și performanța, inclusiv structura și rolul raportului de evaluare, ținând cont de recomandările Parlamentului formulate la punctele 327 și 328 din prezenta rezoluție și să-l prezinte autorității care acordă descărcarea de gestiune;

309.

solicită Comisiei, în acest scop, să instituie un sistem fiabil de colectare de date privind performanța, pentru a identifica rezultatele și impacturile atunci când apar (47);

310.

salută îmbunătățirile constatate de Curtea de Conturi în ceea ce privește autoevaluarea performanței de către Comisie în rapoartele sale anuale de activitate, mai ales în ceea ce privește raportarea realizărilor în materie de politici din prima parte a rapoartelor respective;

311.

regretă totuși că numărul limitat de obiective generale și de indicatori de impact pe care trebuie să le definească direcțiile generale rămân afectate de deficiențe, utilitatea lor fiind limitată (48);

312.

regretă, de asemenea, faptul că majoritatea nivelurilor-țintă și a indicatorilor aferenți întregii perioade 2007-2013 nu sunt însoțiți de repere sau indicatori intermediari; insistă, în acest context, asupra necesității ca indicatorilor de impact să li se asocieze termene-limită și niveluri-țintă cuantificabile;

313.

este îngrijorat de faptul că direcțiile generale ale Comisiei nu au stabilit și nu au raportat obiective pentru activitățile operaționale legate de economie, inclusiv costul resurselor utilizate sau eficiența și relația dintre resursele utilizate, realizări și rezultate;

314.

reamintește Comisiei normele privind rotația personalului de conducere în cadrul administrației Comisiei; confirmă necesitatea acestor norme pentru a asigura transparența și a evita monopolizarea informației; invită Comisia să pună acest principiu în practică în toate situațiile și subliniază importanța rolului exemplificator și a asumării responsabilității la cel mai înalt nivel;

315.

regretă, de asemenea, că descrierea realizărilor în materie de politici din prima parte a rapoartelor anuale de activitate nu este orientată suficient asupra rezultatelor și că analiza Curții de Conturi asupra planului de gestiune și a rapoartelor anuale de activitate nu a indicat niciun progres semnificativ în acest domeniu;

316.

insistă asupra necesității de a asigura coerența între obiectivele, indicatorii și nivelurile-țintă prevăzute în planul de gestiune și cele raportate în rapoartele anuale de activitate;

317.

insistă și asupra necesității de a explica, în raportul anual de activitate, motivele pentru care performanța obținută nu a atins obiectivul sau nivelul-țintă relevant;

318.

observă că, potrivit punctelor 10.17 și 10.18 din Raportul anual al Curții de Conturi, precizia evaluării realizate de DG AGRI și DG REGIO depinde în mare parte de calitatea datelor transmise de statele membre; încurajează serviciile Comisiei să emită orientări privind introducerea datelor și să ia în considerare posibilitatea de a oferi statelor membre stimulente pentru a transmite date de calitate privind performanța;

319.

observă că, potrivit rapoartelor anuale de activitate ale Secretarului General al Comisiei, directorii generali din cadrul acesteia „au aliniat” obiectivele generale și specifice din planurile lor de gestiune la Strategia Europa 2020 pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă;

320.

reamintește că Strategia Europa 2020 (49), lansată de președintele Barroso în 2010, este principalul proiect al Comisiei, fiind destinat să asigure o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii; observă că această strategie se axează pe cinci obiective ambițioase, măsurate prin ținte cantitative în domeniile ocupării forței de muncă, inovării, educației, sărăciei și climei/energiei;

321.

observă că Eurostat trebuie să asigure sprijinul statistic pentru strategie, în particular prin producerea și furnizarea de date statistice relevante și prin asigurarea unor standarde de calitate ridicată a datelor respective;

322.

constată că Eurostat din nou nu a tratat informațiile sensibile în mod corespunzător, de exemplu în cazul datelor referitoare la Grecia; invită Comisia să întreprindă controale mai stricte ale calității și să obțină garanții din partea oficiului Eurostat privind prezentarea corectă a datelor statistice; solicită să fie elaborat un raport pe această temă până în martie 2014;

323.

insistă asupra necesității de a consolida credibilitatea sistemului statistic european; salută recomandările formulate în această privință de Curtea de Conturi în Raportul special nr. 12/2012 referitoare la „progresul către un sistem statistic european care să garanteze existența independenței profesionale, alocarea unor resurse suficiente și utilizarea unor mecanisme solide de supraveghere, inclusiv a sancțiunilor în cazul nerespectării standardelor de calitate” (50);

324.

subliniază că Strategia Uniunii pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă nu se bazează pe activități desfășurate de fiecare direcție generală, ci cuprinde șapte inițiative emblematice transversale puse în aplicare de fiecare dată de mai multe direcții generale, ceea ce generează provocări în privința coordonării și cooperării din cadrul Comisiei;

325.

constată că coordonarea dintre serviciile Comisiei în cadrul inițiativelor emblematice a luat diverse forme de consultare între servicii, uneori informale (51); regretă totuși faptul că cele nouă grupuri de comisari instituite de președintele Barroso în aprilie 2010 s-au întâlnit doar în rare ocazii (52), acest mod nou de coordonare fiind astfel insuficient utilizat în 2011; regretă, de asemenea, faptul că nu s-a instituit niciun mecanism specific pentru a asigura o coordonare satisfăcătoare a punerii în aplicare a inițiativelor emblematice;

326.

regretă faptul că lansarea, în 2010, a Strategiei Europa 2020 nu a coincis cu noua perioadă de programare 2014-2020, precum și faptul că acest lucru va cauza anumite întârzieri în punerea în aplicare a strategiei în cazurile în care statele membre nu au reușit să își adapteze programele finanțate la nivel național și la nivelul Uniunii pentru creștere durabilă, inteligentă și favorabilă incluziunii;

327.

solicită tuturor serviciilor Comisiei implicate în Strategia Europa 2020 să definească în planurile lor de gestiune un număr limitat de ținte simple care să îndeplinească cerințele Curții de Conturi în materie de relevanță, compatibilitate și fiabilitate, pentru a măsura anual în rapoartele lor de activitate performanța Comisiei în ceea ce privește punerea în aplicare a strategiei;

328.

solicită Comisiei să modifice fundamental structura raportului său de evaluare prevăzut la articolul 318 din TFUE, separând politicile interne de cele externe și concentrându-se, în secțiunea referitoare la politicile interne, asupra Strategiei Europa 2020 în calitatea sa de politică economică, socială, de creștere economică și de ocupare a forței de muncă a Uniunii; insistă asupra necesității de a acorda o atenție deosebită progreselor înregistrate în realizarea inițiativelor emblematice;

329.

susține concluziile principale formulate de Curtea de Conturi cu privire la rezultatele auditurilor sale în materie de performanță:

330.

ia act cu satisfacție de sistemul instituit de Comisie pentru a da curs tuturor recomandărilor formulate în rapoartele speciale ale Curții de Conturi privind auditul performanței (a se vedea Raportul special nr. 19/2012 (53)); solicită Comisiei să consolideze acest sistem pentru a da curs rapid și eficace recomandărilor Curții de Conturi și ale autorității care acordă descărcarea de gestiune;

331.

salută elaborarea de către Comisia sa pentru control bugetar a unor documente de lucru sau rapoarte separate referitoare la fiecare raport special al Curții de Conturi, ale căror constatări pot fi consultate într-un document separat (54);

332.

este de părere că aprecierea politică a constatărilor din rapoartele speciale ar trebui să facă parte integrantă din procedura de descărcare de gestiune;

333.

salută, așadar, consultările în curs dintre Comisia sa pentru control bugetar, Conferința președinților de comisie și Conferința președinților cu scopul de a identifica modalitatea cea mai potrivită prin care să se țină cont de constatările din rapoartele speciale, pentru a beneficia la maximum de activitatea de audit a Curții de Conturi;

334.

solicită organelor sale să găsească o soluție viabilă și durabilă la timp pentru procedura de descărcare de gestiune aferentă exercițiului financiar 2012.

—

având în vedere bugetul general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2011 (1),

—

având în vedere Conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2011 [COM(2012) 436 – C7-0224/2012] (2),

—

având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2011, însoțit de răspunsurile instituțiilor (3) și rapoartele speciale ale Curții de Conturi,

—

având în vedere Declarația de asigurare (4) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul financiar 2011 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Decizia sa din 17 aprilie 2013 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2011, secțiunea III – Comisia (5) și Rezoluția sa conținând observațiile care fac parte integrantă din decizia respectivă,

—

având în vedere rapoartele speciale ale Curții de Conturi întocmite în temeiul articolului 287 alineatul (4) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Recomandarea Consiliului din 12 februarie 2013 privind descărcarea de gestiune care trebuie acordată Comisiei cu privire la execuția bugetară a bugetului general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2011 (05752/2013 – C7-0038/2013),

—

având în vedere articolele 317, 318 și 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolul 106a din Tratatul Euratom,

—

având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (6), în special articolele 55, 145, 146 și 147,

—

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (7), în special articolele 62, 164, 165 și 166,

—

având în vedere articolul 76 și anexa VI la Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A7-0096/2013),

A.

întrucât, în temeiul articolului 17 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Comisia execută bugetul și gestionează programe, iar în temeiul articolului 317 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia face acest lucru în cooperare cu statele membre pe propria răspundere, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare;

B.

întrucât rapoartele speciale ale Curții de Conturi oferă informații privind unele motive de îngrijorare legate de execuția fondurilor, utile Parlamentului pentru exercitarea rolului său de autoritate care acordă descărcarea de gestiune;

C.

întrucât observațiile sale privind rapoartele speciale ale Curții de Conturi fac parte integrantă din Decizia Parlamentului din 17 aprilie 2013 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2011, secțiunea III – Comisia, menționată anterior.

1.

salută raportul Curții de Conturi și ia act de evaluarea sa critică a măsurilor întreprinse atât de Comisie, cât și de statele membre;

2.

subliniază faptul că obiectivul proclamat al politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) este promovarea pescuitului sustenabil, ceea ce presupune viabilitatea pe termen lung a sectorului pescuitului și atingerea unui echilibru între resursele halieutice și capacitatea flotei de pescuit, pentru a se evita exploatarea excesivă a efectivelor de pește;

3.

constată că, în ciuda faptului că reducerea supracapacității de pescuit a constituit o temă recurentă a reformelor anterioare ale PCP și a fost tratată în rapoartele speciale ale Curții de Conturi nr. 3/1993 și nr. 7/2007, măsurile costisitoare întreprinse până în prezent pentru a reduce supracapacitatea de pescuit prin adaptarea flotei de pescuit la resursele halieutice nu și-au atins obiectivul;

4.

recunoaște că, începând din 1995, s-a constatat o tendință de reducere a capturilor halieutice în UE, iar potrivit cărții verzi a Comisiei privind reforma politicii comune în domeniul pescuitului din 22 aprilie 2009 [COM(2009) 163], această reducere se datorează în mare parte pescuitului excesiv și face parte dintr-un cerc vicios cauzat de un exces al capacității de pescuit și de randamentul economic scăzut al flotei de pescuit;

5.

este îngrijorat de faptul că, după ultima reformă a PCP din 2002, capturile halieutice au scăzut cu 1 000 000 de tone, iar numărul locurilor de muncă din sectorul pescuitului a scăzut de la 421 000 la 351 000;

6.

ia act de faptul că, deși nu există o definiție oficială a noțiunii de supracapacitate, scăderea capturilor și dispariția de locuri de muncă cauzate de stocurile pescuite în mod excesiv demonstrează existența de facto a supracapacității; solicită Comisiei, prin urmare, să definească noțiunea de supracapacitate și să aibă în vedere măsuri mai semnificative și mai solide pentru a facilita acțiunile care au drept scop armonizarea capacității de pescuit cu posibilitățile de pescuit;

7.

consideră că este esențială întocmirea urgentă de către Comisie a unui raport care să cuprindă datele privind supracapacitatea existentă în Uniune, defalcată pe zone de pescuit și pe țări;

8.

este îngrijorat, în plus, de faptul că plafoanele stabilite pentru capacitatea flotelor în vederea limitării mărimii flotelor de pescuit nu mai sunt pertinente, deoarece mărimea reală a flotei se situează cu mult sub plafoanele stabilite și chiar ar putea fi cu 200 000 de tone mai mare fără a încălca normele; subliniază, în același timp, că, datorită progreselor tehnologice, capacitatea de pescuit a flotelor a crescut în medie cu 3 % pe an în ultimii zece ani;

9.

observă că, în cadrul PCP, capacitatea navelor se măsoară în unități de putere (kilowați) și de mărime (tonaj brut), însă aceste unități de măsură nu țin seama de progresul tehnologic care a influențat metodele de pescuit, ceea ce complică stabilirea unor obiective adecvate pentru reducerea capacității; constată că Comisia dorește să mențină acești parametri statici până la sfârșitul lui 2015;

10.

solicită Comisiei să impună statelor membre obligația de a-și actualiza corect registrele flotei și să stabilească pentru statele membre obligația de a raporta cu privire la eforturile depuse în vederea armonizării capacității de pescuit cu posibilitățile de pescuit;

11.

constată că, în ceea ce privește reducerea capacității de pescuit, noua propunere a Comisiei privind PCP pornește de la o abordare nouă, bazată pe piață (sisteme de acordare a drepturilor de pescuit transferabile), întrucât Comisia a ajuns la concluzia că aceste sisteme pot juca un rol pozitiv în reducerea supracapacității de pescuit;

12.

își exprimă preocuparea în legătură cu descoperirea unor deficiențe în normele referitoare la tratamentul drepturilor de pescuit atunci când navele de pescuit sunt casate cu ajutorul fondurilor publice și în legătură cu faptul că nu s-au stabilit criterii clare și eficace pentru selecția navelor; consideră că programele de casare au fost implementate parțial în mod defectuos, cu situații în care banii contribuabililor au fost folosiți pentru casarea unor nave deja inactive sau au fost folosiți indirect chiar pentru construirea de nave noi; constată, în același timp, că unele state membre au avut programe de casare care și-au îndeplinit scopul; subliniază, prin urmare, că, pentru a evita abuzurile, sunt necesare măsuri stricte atunci când se recurge la programe de casare ca mod de a reduce supracapacitatea;

13.

regretă faptul că investițiile realizate la bordul navelor de pescuit finanțate de la Fondul european pentru pescuit (FEP) ar putea conduce la consolidarea capacității de pescuit a unor nave; consideră că nota interpretativă pregătită de Comisie și transmisă statelor membre în urma raportului special al Curții de Conturi privind capacitatea de pescuit a navelor, în care Curtea de Conturi a solicitat autorităților naționale să aplice controale mai stricte înainte de a adopta decizii cu privire la finanțarea de proiecte de investiții la bordul navelor, este insuficientă;

14.

constată că, potrivit punctului 36 din Raportul special nr. 12/2011, deși până la finele anului 2010 execuția FEP în ceea ce privește cheltuielile certificate de statele membre a fost de 645 de milioane EUR, respectiv 15 % din suma disponibilă pentru perioada 2007-2013, cea mai mare parte din această sumă a fost declarată în 2010, iar la 31 decembrie 2010 Comisia nu plătise încă 292 de milioane EUR din cauza adoptării cu întârziere a Regulamentului (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului din 27 iulie 2006 privind Fondul european pentru pescuit (8) și a complexității pe care o presupune faza inițială a instituirii sistemelor de control și gestiune de către statele membre; constată că plățile intermediare certificate efectuate de statele membre până la finele lui decembrie 2011 au reprezentat 28 % (1 188 de milioane EUR) din suma globală alocată FEP și salută faptul că ritmul de absorbție a FEP se accelerează în prezent;

15.

recomandă statelor membre să ia măsuri pentru

16.

invită Comisia să stabilească plafoane efective pentru capacitatea flotelor de pescuit;

17.

consideră că este necesară o reformă a PCP pentru ca aplicarea sa și gestiunea programelor și măsurilor din cadrul acestei politici să se desfășoare la nivel de regiuni;

18.

susține recomandările Curții de Conturi conform cărora:

19.

consideră, de asemenea, că, având în vedere criticile formulate de Curtea de Conturi, devine clar faptul că FEP și PCP reprezintă în prezent un mod ineficient de utilizare a resurselor noastre comune și salută, așadar, faptul că sistemul va fi revizuit în întregime în viitorul apropiat; subliniază că, în procesul de restructurare a acestor programe, este important să se acorde atenție mai ales domeniilor din cadrul politicii în domeniul pescuitului care pot fi tratate în mod optim la nivelul Uniunii, cum ar fi aspectele de mediu, în loc să se concentreze atenția asupra diferitor tipuri de sisteme ineficace de subvenționare;

20.

salută Raportul special nr. 13/2011 al Curții de Conturi;

21.

reamintește că perceperea corectă a taxei pe valoare adăugată (TVA) afectează în mod direct atât economiile statelor membre, cât și bugetul UE, întrucât frauda fiscală, îndeosebi frauda în materie de TVA, conduce la pierderi enorme la bugetul UE și pentru economiile statelor membre, contribuind la înrăutățirea crizei datoriei publice; subliniază că frauda în materie de TVA este estimată la costuri anuale de circa 1 400 de milioane EUR;

22.

consideră că, mai ales în actualul context economic, accentul ar trebui pus pe sisteme mai eficiente și mai echitabile de colectare a veniturilor; subliniază că îmbunătățirea acestor sisteme ar trebui să constituie prioritatea fundamentală a Uniunii și a tuturor statelor membre, în special a celor care se confruntă cu cele mai grave dificultăți economice;

23.

reamintește că, conform unui studiu comandat de Comisie, diferența medie estimată dintre încasările teoretice de TVA și încasările efective de TVA în Uniune este de 12 %; atrage atenția mai ales asupra faptului că această diferență a atins niveluri alarmante de 30 % și 22 % în Grecia și, respectiv, în Italia, statele membre ce se confruntă cu cea mai dificilă criză a datoriilor;

24.

subliniază că, pe lângă evaziunea fiscală și pierderile cauzate de falimente, diferența dintre încasările TVA este atribuibilă și fraudei, normelor lipsite de transparență, sistemelor incoerente de control și neaplicării sau aplicării doar parțiale a legislației Uniunii în statele membre, și că pierderile de TVA, de miliarde de EUR, sunt în general compensate prin adoptarea de măsuri de austeritate ce afectează cetățenii Uniunii și sunt suportate tocmai de cei ale căror venituri sunt bine justificate și licite;

25.

se declară profund îngrijorat de constatările Curții de Conturi, mai ales de cea potrivit căreia doar aplicarea regimului vamal 42 (9) a reprezentat în 2009 pierderi extrapolate de aproximativ 2 200 de milioane EUR în cele șapte state membre auditate de Curtea de Conturi, adică echivalentul a 29 % din TVA-ul teoretic aplicabil pentru valoarea impozabilă a tuturor importurilor realizate în temeiul regimului vamal 42 în 2009 în respectivele state membre;

26.

subliniază cu îngrijorare constatarea Curții de Conturi că prezentul cadru de reglementare al Uniunii nu asigură gestionarea uniformă și corespunzătoare a acestei scutiri de TVA de către autoritățile vamale ale statelor membre și că acest cadru nu garantează întotdeauna transmiterea informațiilor privind aceste tranzacții către autoritățile vamale din statul membru de destinație, contribuind la vulnerabilitatea sistemului în fața abuzurilor comise de rețele de crimă organizată și de evazioniști, conducând astfel la grave dezavantaje competitive pentru comercianții de bună credință;

27.

atrage atenția asupra constatării Curții de Conturi că autoritățile vamale din statele membre auditate nu asigură nici validitatea și exhaustivitatea datelor și nici îndeplinirea altor condiții pentru aplicarea scutirii;

28.

se declară îngrijorat de faptul că Curtea de Conturi a constatat grave deficiențe de control în cadrul procedurilor vamale simplificate, care constituie 70 % din totalul procedurilor vamale, mai ales audituri de slabă calitate sau prost documentate și recurgerea la tehnici de procesare automată a datelor pentru efectuarea de verificări în cadrul procedurilor simplificate care sunt puțin utile; subliniază că aceste deficiențe au condus la pierderi nejustificate la bugetul Uniunii și că efectuarea corectă a vămuirii are un efect direct asupra calculării TVA; regretă faptul că Comisia nu a întreprins măsuri adecvate pentru a remedia aceste aspecte pe parcursul ultimilor 10 ani, ascunzându-se în spatele reglementărilor ce, pe hârtie, păreau corespunzătoare;

29.

constată cu regret faptul că, de la introducerea sa, modelul de percepere a TVA-ului a rămas neschimbat; consideră că acesta este învechit, având în vedere numeroasele schimbări care au fost aduse mediului tehnologic și economic;

30.

îndeamnă Comisia și statele membre să monitorizeze și să reacționeze eficace la actualele și noile evoluții în domeniul fraudării și solicită Comisiei să informeze Comisia pentru control bugetar, până în septembrie 2013, cu privire la măsurile permanente și temporare luate referitor la regimul vamal 42 nu doar de Uniune, ci și la nivel național, precum și la efectul acestora asupra numărului de cazuri de fraudă; ia act de Cartea verde a Comisiei privind viitorul taxei pe valoarea adăugată – Spre un sistem de TVA mai simplu, mai solid și mai eficient [COM(2010) 695] și solicită elaborarea de propuneri concrete cu privire la reforma TVA;

31.

solicită Comisiei să îndemne statele membre să își simplifice legislația în materie de TVA, să introducă un formular standard pentru notificarea autorităților fiscale cu privire la aplicarea TVA și să stabilească o procedură adecvată și uniformă de gestionare a cazurilor de scutire de TVA de către autoritățile vamale din statele membre, precum și să se asigure că aceste texte sunt mai ușor disponibile, traduse cel puțin în engleză, franceză și germană;

32.

regretă amânarea intrării în vigoare a Codului vamal modernizat așa cum prevăzuse Comisia în propunerea sa de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al uniunii [COM(2012) 64] și consideră că noua dată propusă, 31 decembrie 2020, este inacceptabilă; reamintește că Regulamentul (CE) nr. 450/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului vamal comunitar (Codul vamal modernizat) (10) prevedea ca acesta să intre în vigoare la 24 iunie 2013 și îndeamnă Comisia și statele membre să ia măsurile necesare pentru accelerarea procesului de pregătire;

33.

sugerează cu fermitate statelor membre să participe la domeniul de lucru 3 al Eurofisc privind tranzacțiile frauduloase din regimul vamal 42;

34.

sprijină propunerea Comisiei pentru o directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, cu privire la evaziunea fiscală legată de import și de alte tranzacții transfrontaliere [COM(2008) 805], care vizează introducerea răspunderii comune a comercianților în tranzacțiile care au loc în interiorul Uniunii, importatorii fiind răspunzători solidar și indivizibil pentru cazurile în care raportarea falsă, incompletă sau cu întârziere a unei tranzacții către autoritatea responsabilă pentru TVA a condus la pierderi de TVA și fiind supuși unor sancțiuni adecvate;

35.

subliniază importanța unei cooperări mai intense și rapide între statele membre, a unei monitorizări mai bune a schimburilor de informații și a unor contacte mai directe între administrațiile fiscale locale și birourile vamale, inclusiv prin intermediul sistemului online de schimb de informații în materie de TVA (VIES), pentru a se asigura o asistență reciprocă eficace între statele membre;

36.

recomandă statelor membre să asigure fără întârziere accesul online al autorităților lor vamale la numerele de identificare de TVA conținute în VIES, pentru a le permite să își îndeplinească obligația de a verifica numerele colectate în declarațiile vamale; solicită Comisiei să informeze lunar comisiile competente ale Parlamentului și Curtea de Conturi cu privire la evoluția acțiunilor de prevenire a fraudelor din cadrul regimului vamal 42 în toate statele membre;

37.

solicită Comisiei să creeze un sistem care să combine asistența în domeniul vămii și cooperarea administrativă în materie de TVA pentru a asigura o circulație eficace a informațiilor, astfel încât autoritățile relevante dintr-un domeniu să fie informate periodic despre acțiunile din celălalt domeniu; consideră că acest lucru ar îmbunătăți eficacitatea și rapiditatea cooperării dintre autoritățile competente și ale aplicării TVA-ului în statul membru de destinație;

38.

subliniază rolul e-guvernării de a îmbunătăți transparența și de a combate frauda și corupția, protejând, astfel, fondurile publice; subliniază faptul că Uniunea se află în urma partenerilor săi industriali, printre altele din cauza lipsei interoperabilității sistemelor (11); subliniază că Uniunea trebuie să-și întețească eforturile înspre atingerea unui nou nivel de e-guvernare;

39.

subliniază că tranzacțiile documentate electronic, ce nu au loc în numerar, fac mult mai dificilă participarea la economia subterană și că pare să existe o corelație puternică între proporția de plăți electronice dintr-o țară și economia sa subterană (12); încurajează statele membre să își reducă pragurile pentru plățile obligatorii, altele decât cele în numerar;

40.

susține recomandările Curții de Conturi, în special următoarele:

invită Comisia să prezinte semestrial un raport cu privire la modul și momentul punerii în aplicare a acestor recomandări;

41.

salută Raportul special nr. 14/2011 al Curții de Conturi și aprobă concluziile acesteia, în special constatarea că „la nivel global, asistența de preaderare acordată de UE Croației aduce o contribuție semnificativă la progresul înregistrat de Croația în consolidarea capacității sale administrative pentru gestionarea unei finanțări sporite din partea UE după aderare”; salută rolul semnificativ și pozitiv al asistenței pentru preaderare în procesul de pregătire a autorităților croate pentru gestionarea politicilor de coeziune și dezvoltare rurală în perioada postaderare;

42.

regretă faptul că raportul Curții de Conturi nu cuprinde suficiente informații în ceea ce privește nivelul de erori sau fraude, măsurile de urmărire, inclusiv de natură judiciară dacă este necesar, precum și evaluarea performanțelor;

43.

subliniază totuși concluzia Curții de Conturi că „până în prezent, această asistență a reușit însă doar parțial să își atingă obiectivele și sunt în continuare necesare progrese la nivelul consolidării capacității în mai multe domenii-cheie, atât înainte, cât și după aderare”; ia act de constatarea Curții de Conturi conform căreia „în ceea ce privește majoritatea domeniilor care beneficiază de asistența de preaderare, Comisia nu consideră încă suficientă capacitatea Croației, astfel încât să o poată autoriza să implementeze asistența fără a fi necesare controalele ex ante ale Comisiei” și că „în pofida unor progrese înregistrate recent, capacitatea de derulare a procedurilor de achiziții și lupta împotriva corupției reprezintă două domenii în care există o nevoie clară de consolidare a sprijinului acordat autorităților croate”;

44.

își exprimă preocuparea, având în vedere unele cazuri de lipsă de pregătire din partea administrațiilor și a instituțiilor, precum și tranziția de la finanțarea din fonduri de preaderare către finanțarea din fonduri structurale în procesele anterioare de aderare la Uniune, față de modul în care ar putea fi evitate riscuri similare pentru Croația;

45.

este preocupat de faptul că, pe lângă atenția deosebită acordată de Curtea de Conturi alinierii legislației, vor fi necesare o monitorizare continuă și adoptarea de măsuri pentru a aborda:

46.

susține recomandările Curții de Conturi și, în special, invită Comisia și autoritățile croate să coopereze îndeaproape pentru a spori nivelul de prioritate acordat consolidării capacității de organizare a procedurilor de achiziții publice prin implementarea de planuri de formare la locul de muncă și în afara acestuia, pentru a adopta măsuri mai importante pentru a răspunde nevoilor de consolidare a capacității la nivel regional și local, pentru a dezvolta în continuare evaluarea eficacității proiectelor, a crea un portofoliu de proiecte mature care să aibă capacitatea de a absorbi integral finanțarea sporită disponibilă după aderare, precum și pentru a adopta măsuri în ceea ce privește programele de dezvoltare rurală și a consolida măsurile anticorupție;

47.

susține recomandarea transmisă Comisiei de către Curtea de Conturi de a ține cont de experiența dobândită în urma acordării asistenței de preaderare Croației în cadrul procesului de acordare a asistenței de preaderare altor țări, atunci când va fi cazul;

48.

salută evaluarea Comisiei cuprinsă în raportul său de monitorizare din 24 aprilie 2012 cu privire la pregătirile de aderare a Croației, în care se menționează că „în general, pregătirile Croației pentru aderarea la UE sunt pe drumul cel bun. Croația a atins un nivel considerabil de aliniere legislativă la acquis. Au fost înregistrate progrese suplimentare de la raportul intermediar din 2011 și de la ultima actualizare a tabelelor de monitorizare din toamna anului 2011. Cu toate acestea, Comisia a identificat un număr limitat de aspecte în care sunt necesare eforturi suplimentare” (13);

49.

constată că un număr de chestiuni restante trebuie să fie abordate în mai multe capitole din acquis; în special, trebuie să se acorde atenție alinierii legislative a legislației secundare privind achizițiile publice, mai ales în ceea ce privește achizițiile publice din domeniul apărării și, de asemenea, punerii în aplicare corespunzătoare a legislației recent adoptate, mai ales la nivel local, având în vedere și gestionarea viitoare a fondurilor structurale;

50.

constată, de asemenea, că sunt necesare eforturi permanente în domeniul controlului financiar pentru a îmbunătăți funcționarea generală a controlului intern al finanțelor publice și a auditului extern la nivel central și local, precum și în domeniul dispozițiilor financiare și bugetare, în care este necesar să se continue consolidarea capacității pentru a coordona în mod eficace sistemul general de resurse proprii după aderare și pentru a accelera modernizarea strategiei de control vamal, acordând mai multă atenție controalelor ulterioare vămuirii;

51.

subliniază faptul că sunt necesare eforturi susținute în anumite domenii, în special în agricultură și dezvoltarea rurală, în care trebuie să se acorde atenție continuării alinierii legislative și consolidării capacității administrative în privința plăților directe și a dezvoltării rurale;

52.

este preocupat de absorbția scăzută a fondurilor Sapard și IPARD – anumite sectoare sunt în mod special subreprezentate în ceea ce privește implementarea măsurii 1 (investiții în exploatațiile agricole), mai ales sectorul laptelui, sectorul serelor și sectorul fructelor și legumelor; consideră că acest fapt indică deficiențe serioase la nivelul capacității și al gradului de pregătire a acestor sectoare în vederea absorbției fondurilor UE în viitor;

53.

ia act de întârzierile înregistrate în implementarea asistenței pentru preaderare; salută progresele realizate în abordarea acestei probleme și solicită Comisiei și autorităților croate să continue să îmbunătățească viteza de implementare a asistenței, în special prin sprijinirea procesului de consolidare a capacităților; subliniază că întărirea capacităților în cadrul asistenței pentru preaderare ar trebui să vizeze instituțiile centrale, precum și structurile regionale și locale; își exprimă preocuparea cu privire la faptul că, în cazul Croației, acordarea unei atenții insuficiente acestora din urmă poate avea ca rezultat lipsa capacității și a experienței administrative adecvate pentru implementarea asistenței Uniunii;

54.

reamintește că scopul asistenței pentru preaderare este, printre altele, acela de a stimula capacitatea statelor candidate de a absorbi în viitor fondurile UE într-un mod eficace și transparent; salută astfel noile strategii utilizate de Comisie în planificarea asistenței pentru preaderare acordată Croației, precum crearea de legături între proiectele specifice de consolidare a capacităților și negocierile de aderare, permițând crearea unor programe operaționale multianuale;

55.

solicită Comisiei să eficientizeze la maximum potențialul de învățare la nivel instituțional și de creare de capacități în statele candidate și potențial candidate, în special prin alinierea în continuare a procedurilor asistenței pentru preaderare la cele utilizate în fondurile structurale, Fondul social european și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală.

56.

constată totodată că, în ceea ce privește politica regională și coordonarea instrumentelor structurale, sunt necesare eforturi susținute suplimentare în vederea aplicării eficace a planurilor de consolidare a capacității administrative pentru a implementa viitoarea politică de coeziune și pentru a dezvolta o rezervă de proiecte mature;

57.

invită autoritățile croate să ia măsuri pentru rezolvarea chestiunilor menționate mai sus și invită Comisia să transmită un raport referitor la progresul înregistrat de Croația în rezolvarea acestor aspecte, precum și a altor chestiuni restante;

58.

salută progresele înregistrate de Croația în consolidarea capacității sale instituționale și administrative și în consolidarea gestiunii asistenței pentru preaderare;

59.

salută înființarea în decembrie 2011 a Ministerului croat pentru Dezvoltare Regională și Fonduri UE, precum și faptul că ministrul pentru dezvoltare regională și fonduri UE a fost numit, de asemenea, viceprim-ministru, fapt care demonstrează angajamentul noului guvern față de dezvoltarea regională și utilizarea fondurilor Uniunii;

60.

constată faptul că Croația a depus eforturi considerabile pentru introducerea unui sistem de bună gestiune financiară și control, care ar trebui să conducă la eliminarea prevăzută a controalelor ex ante în a doua jumătate a anului 2012; subliniază totuși că este nevoie de acțiuni susținute suplimentare având în vedere că, în majoritatea domeniilor, Comisia nu a autorizat încă Croația să pună în aplicare asistența pentru preaderare fără verificări ex ante;

61.

salută faptul că noua lege privind achizițiile publice a intrat în vigoare în ianuarie 2012, asigurând o transparență sporită, precum și faptul că în 2011 s-a realizat proiectul de înfrățire parțială din cadrul IPA 2008, intitulat „Consolidarea capacităților pentru remedierea neregulilor în procedurile de achiziții publice”, care a inclus, printre altele, acțiuni de sensibilizare;

62.

îndeamnă Comisia și autoritățile croate să acorde prioritate creării unor capacități robuste privind achizițiile publice; subliniază, în acest context, că lupta împotriva corupției joacă un rol central în întregul proces de aderare, iar neaplicarea măsurilor preventive împotriva corupției va împiedica absorbția asistenței Uniunii în viitor;

63.

subliniază că dezafectarea centralelor nucleare este o problemă care va căpăta o importanță din ce în ce mai mare în anii următori, deoarece o treime dintre cele 133 de reactoare în funcțiune în 14 state membre vor fi dezafectate până în 2025 (14);

64.

solicită Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru industrie, cercetare și energie să țină seama de constatările Comisiei pentru control bugetar atunci când se va negocia cadrul financiar multianual (2014-2020);

65.

subliniază faptul că, în rezumat, constatările Curții de Conturi sunt următoarele:

66.

în plus, constată că schema de finanțare propusă de Comisie nu a făcut obiectul unei evaluări ex ante detaliate;

67.

constată că situația descrisă în raportul Curții de Conturi se referă la perioada de până la sfârșitul anului 2010 și că, ulterior acestei date, Comisia a luat un număr de inițiative;

68.

ia act de faptul că obiectivul general al Uniunii în domeniul energiei nucleare este sporirea la maximum a siguranței nucleare;

69.

ia act de avizul Comisiei în care se menționează instituirea unui cadru procedural care stabilește obiective specifice, definește roluri și responsabilități și definește clar cerințele de raportare și supraveghere (16);

70.

ia act de răspunsul Comisiei în care se explică faptul că evaluarea nevoilor a făcut parte din evaluarea de impact [SEC(2011) 1387] realizată în 2011; constată că evaluarea de impact s-a referit la progresele realizate până în prezent, la provocările rămase și la situația generală a finanțării;

71.

reamintește că în tratatele de aderare a Bulgariei și Slovaciei se stabilesc ca limită pentru acordarea de asistență financiară din partea Uniunii anul 2009, respectiv anul 2006;

72.

salută propunerea de regulament al Consiliului privind sprijinul din partea Uniunii acordat programelor de asistență pentru dezafectare nucleară din Bulgaria, Lituania și Slovacia [COM(2011) 783], care se bazează pe consultarea extensivă cu părțile interesate, cu statele membre în cauză – Bulgaria, Lituania și Slovacia – și cu grupuri de experți legate de dezafectare; salută faptul că constatările cuprinse în rezoluția Parlamentului din 5 aprilie 2011 (17), precum și concluzia și recomandările auditului de performanță privind dezafectarea, realizat de Curtea de Conturi în 2011, au fost folosite drept contribuții;

73.

observă faptul că experții au solicitat un plan de dezafectare solid și complet, ca bază pentru continuarea execuției ajutorului de la Uniune, inclusiv estimări de cost complete până la finalizarea dezafectării; consideră că ar trebui să se prezinte indicații clare despre cofinanțarea națională, precum și despre modul de a asigura această finanțare națională pe termen lung;

74.

ia act cu satisfacție de faptul că etapele-cheie, așa cum sunt definite în evaluarea de impact a Comisiei (18), au fost sprijinite în mod explicit de către părțile interesate, la fel și direcționarea sprijinului acordat de Uniune pentru realizarea etapelor importante cu cea mai mare valoare adăugată la nivelul Uniunii; constată că, încă de la început, ar trebui să se aibă în vedere procedurile de asigurare a conformității și de monitorizare îndeaproape a costurilor;

75.

reamintește și subliniază angajamentele reciproce asumate de Uniune și de Bulgaria, Slovacia și Lituania cu privire la dezafectarea a patru unități ale centralei nucleare de la Kozlodui, a unităților 1 și 2 ale centralei nucleare Bohunice V1 și a unităților 1 și 2 ale centralei nucleare de la Ignalina;

76.

deplânge faptul că, în cazul centralei nucleare Ignalina, proiecte foarte relevante, cum ar fi B1 și B234 au înregistrat întârzieri semnificative din cauza litigiilor tehnice și comerciale, care au produs prejudicii economice ample și întreruperi în cadrul procesului de dezafectare;

77.

consideră că foaia de parcurs cu soluții tehnice convenite care a fost adoptată în iulie 2012 de centrala nucleară Ignalina și NUKEM/GNS reprezintă un important pas înainte în procesul de depășire a impasului privind instalația B1 de stocare intermediară a combustibilului uzat;

78.

deplânge faptul că raportul detaliat privind progresele înregistrate în punerea în aplicare a foii de parcurs, așteptat pe 5 octombrie 2012, nu a fost publicat la termenul prevăzut;

79.

salută progresele înregistrate în privința unora dintre aspectele vizate de foaia de parcurs, cum ar fi validarea recipientelor și măsurile de îmbunătățire referitoare la macarale;

80.

rămâne totuși îngrijorat că nu s-a ajuns încă la un acord în ceea ce privește chestiunile pendinte, cum ar fi problema amortizoarelor și manipularea scurgerilor și a combustibilului deteriorat, ceea ce împiedică, prin urmare, punerea în aplicare rapidă a foii de parcurs menționate mai sus;

81.

îndeamnă ambele părți implicate să încheie un acord rapid și în timp util cu privire la toate problemele rămase;

82.

sprijină concluziile misiunii de informare a Comisiei pentru control bugetar efectuate în Lituania în perioada 10-12 iulie 2012 și, în acest privință, consideră că asistența financiară a Uniunii ar trebui să fie suspendată până la ajungerea la un acord în cazul proiectelor B1 și B234;

83.

sprijină propunerea Comisiei de alocare suplimentară a 230 de milioane EUR pentru centrala nucleară Ignalina pentru perioada 2014-2017; reiterează faptul că fondurile ar trebui alocate doar dacă au fost îndeplinite condițiile ex ante prevăzute în propunerea de regulament al Consiliului menționată mai sus; consideră că asistența financiară din partea Uniunii ar trebui convenită după această dată;

84.

insistă ca activitatea de dezafectare să fie planificată într-un mod sigur și eficient care să permită eliberarea rapidă a autorizației de dezafectare, conform calendarelor indicate în respectivele planuri de dezafectare;

85.

solicită Comisiei să trimită Parlamentului o estimare a finanțării necesare pentru dezafectarea ireversibilă și completă a celor trei centrale nucleare;

86.

reamintește faptul că doar autoritățile naționale de reglementare în domeniul nuclear pot elibera autorizații pentru dezafectare persoanelor juridice, în strictă conformitate cu legislația națională aplicabilă;

87.

invită guvernul Lituaniei să înființeze o echipă independentă de management al proiectelor pentru proiectele B1 și B234; observă că ar trebui instituit și un management independent al proiectelor implementate de centrala nucleară Ignalina, astfel cum a propus Biroul Național de Audit din Lituania;

88.

cere, în cazul în care acest lucru nu a fost încă realizat, stabilirea unui termen clar, neechivoc pentru achiziționarea autorizațiilor pentru dezafectare;

89.

ia act cu îngrijorare de întârzierile în construirea și finalizarea instalațiilor intermediare de stocare a combustibilului uzat întrucât, în lipsa unor astfel de instalații, barele de combustibil nuclear nu pot fi îndepărtate; observă că, în ceea ce privește centrala nucleară de la Ignalina, îndepărtarea și stocarea intermediară în condiții de siguranță a barelor de combustibil nuclear de la unitatea 2 trebuie să fie o prioritate;

90.

solicită ca litigiile legate de interpretările diferite ale tratatelor și de atribuirile de contracte, precum și actualele litigii tehnice și comerciale dintre centrala nucleară Ignalina și contractantul principal pentru cele două proiecte să facă obiectul unei proceduri de arbitraj; observă că orice asistență financiară suplimentară din partea Uniunii ar trebui să fie suspendată până la soluționarea litigiului; invită Comisia să prezinte Parlamentului un raport anual privind situația la momentul respectiv;

91.

este profund îngrijorat de faptul că, potrivit estimării Curții de Conturi, lipsesc fonduri necesare pentru finalizarea proiectelor de dezafectare în sumă de 2 500 milioane EUR; acest lucru creează astfel o lacună financiară considerabilă;

92.

invită Comisia să coopereze cu guvernele Bulgariei, Lituaniei și Slovaciei și să accelereze progresele în dezafectarea centralelor nucleare punând la dispoziție fonduri suficiente până în 2017 sau, după caz, 2020; invită Comisia, de asemenea, să stabilească obiective ambițioase de punere în aplicare și să monitorizeze progresele în direcția acestor obiective; consideră că trebuie aplicate sancțiuni pentru neîndeplinirea obiectivelor respective; solicită prezentarea unui raport anual către Parlament cu privire la progresele realizate;

93.

constată că, de la debutul dezafectării centralelor nucleare din Lituania, Slovacia și Bulgaria, responsabilitatea și obligațiile statelor participante la procesul de dezafectare nu au fost clar definite; constată că povara asupra statelor membre care își închid centralele nucleare, provenită din responsabilitatea pentru întregul proces de dezafectare, a fost disproporționată pentru statele membre;

94.

salută faptul că propunerea de regulament al Consiliului menționată mai sus [COM(2011) 783] nu stabilește doar obiective generale, ci și obiective specifice, măsurabile, realizabile, relevante și precizate în timp pentru cele trei state membre; ia act de faptul că obiectivele și indicatorii de performanță care se vor stabili în continuare vor fi definiți la nivel de proiect, în cadrul măsurilor de punere în aplicare și în programele anuale de activitate;

95.

consideră că, în propunerea de regulament al Consiliului, temeiul juridic pentru acordarea de fonduri suplimentare pentru programul Ignalina ar trebui să fie Protocolul nr. 4 la actul de aderare, nu articolul 203 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice;

96.

salută faptul că, cel târziu la finele anului 2015, Comisia va realiza un raport de evaluare privind realizarea obiectivelor în cazul tuturor măsurilor, la nivelul rezultatelor și al impactului, eficiența utilizării resurselor și valoarea adăugată europeană, în vederea unei decizii de modificare sau suspendare a măsurilor; solicită Comisiei să îi pună la dispoziție o copie a raportului de evaluare;

97.

solicită Băncii Europene de Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) să pună la dispoziția Parlamentului rapoartele sale privind implementarea proiectelor în Bulgaria, Lituania și Slovacia;

98.

solicită Comisiei și Curții de Conturi să evalueze valoarea adăugată a cooperării cu BERD și capacitatea acesteia de a acționa ca gestionar de fonduri, dat fiind faptul că Uniunea furnizează 96 % din finanțare;

99.

solicită Comisiei să întocmească un raport privind procesul de dezafectare care are loc în cele trei țări; solicită Comisiei să întocmească un raport privind procesul de dezafectare a centralei nucleare de la Greifswald, pentru a stabili cele mai bune practici tehnice și organizatorice, creând astfel o referință pentru viitoare proiecte de dezafectare;

100.

salută raportul Curții de Conturi și concluzia sa generală conform căreia ajutorul pentru dezvoltare în domeniul securității alimentare acordat de Uniune în Africa Subsahariană este în cea mai mare parte eficace și aduce o contribuție importantă la atingerea securității alimentare în țările partenere în care securitatea și sustenabilitatea sectorului agricol nu sunt încă garantate; cu toate acestea, menționează că, în conformitate cu raportul Curții de Conturi, se mai pot aduce îmbunătățiri semnificative în mai multe domenii;

101.

ia act cu satisfacție de constatarea Curții de Conturi conform căreia, acolo unde securitatea alimentară este inclusă în strategia privind Fondul european de dezvoltare (FED), ajutorul pentru dezvoltare acordat de Uniune este deosebit de relevant pentru nevoile și prioritățile Africii Subsahariene și că Comisia a concentrat ajutorul pentru dezvoltare din partea Uniunii asupra țărilor care au cel mai mare număr de persoane malnutrite;

102.

este de acord cu Curtea de Conturi în ceea ce privește necesitatea de a acorda o atenție sporită securității alimentare în cadrul asistenței pentru dezvoltare a Uniunii;

103.

regretă faptul că în cadrul celui de Al zecelea FED securitatea alimentară, agricultura și dezvoltarea rurală au fost selectate drept sector central pentru mai puține țări partenere decât în cadrul celui de Al nouălea FED și că unele țări care se confruntă cu insecuritate alimentară au primit un ajutor de dezvoltare redus din partea Uniunii în acest domeniu sau nu l-au primit deloc; este de acord cu observațiile Curții de Conturi conform cărora această evoluție este în discordanță cu situația critică în ceea ce privește atingerea Obiectivului de dezvoltare al mileniului 1 (eradicarea sărăciei extreme și a foametei) și cu prioritatea crescută pe care se preconiza că trebuie să o acorde FED securității alimentare; solicită Comisiei și statelor membre să acorde o atenție sporită acestui domeniu atunci când elaborează documentele de strategie de țară pentru FED și să aloce mai multe fonduri în acest sens;

104.

sprijină recomandarea Curții de Conturi privind evaluarea structurată a situației securității alimentare în fiecare țară și examinarea sistematică a posibilităților de a acorda un sprijin relevant din partea Uniunii în cursul programării de către Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și Comisie a ajutorului Uniunii pentru dezvoltare; invită Direcția Generală Dezvoltare și Cooperare din cadrul Comisiei – EuropeAid să asigure integrarea datelor și a analizelor de la birourile locale ale Direcției Generale Ajutor Umanitar și Protecție Civilă și din alte surse și să contribuie la asigurarea disponibilității unor sisteme eficace de avertizare timpurie privind insecuritatea alimentară; solicită, de asemenea, SEAE să contribuie la asigurarea creării unor capacități guvernamentale corespunzătoare de gestionare sustenabilă a acestor sisteme, precum și la asigurarea aplicării unor strategii de prevenire, promovând reziliența celor mai vulnerabili;

105.

remarcă faptul că, după criza alimentară din 2008, care a afectat în mod sever multe țări din Africa Subsahariană, prețurile la alimente au revenit treptat la nivelurile anterioare, existând probabilitatea ca volatilitatea și speculația să continue; invită Comisia să elaboreze strategii de reacție la diferite situații de urgență, prezentând orice propunere relevantă în acest sens; invită Comisia să ia, de asemenea, act de faptul că prețurile în creștere treptată ale produselor alimentare reprezintă o parte a unei tendințe ascendente marcate, pe termen lung, mai degrabă decât un fenomen pe termen scurt și, în consecință, este nevoie de o strategie generală pe termen lung legată direct de obiectivele de dezvoltare mai largi; solicită includerea în cadrul financiar multianual 2014-2020 a unui nou mecanism privind produsele alimentare sau a unui mecanism comparabil care să asigure capacitatea Uniunii de a răspunde rapid la noi crize alimentare folosind fonduri similare, dată fiind imprevizibilitatea unor noi crize alimentare și volatilitatea crescută a prețurilor produselor alimentare; consideră că speculațiile financiare exacerbează volatilitatea prețurilor la alimente și că este necesar, așadar, să se adopte măsuri eficace împotriva acestor speculații, inclusiv reglementarea și controlul piețelor de instrumente derivate;

106.

regretă că, în pofida unei creșteri economice puternice, un sfert din populația din Africa Subsahariană suferă încă de malnutriție; subliniază că regiunea dispune de tehnologia, cunoștințele și resursele naturale necesare pentru a schimba această situație; subliniază că pacea, democrația și stabilitatea politică sunt esențiale având în vedere că accesul la terenuri și piețe, drepturile de proprietate intelectuală și educația vor permite sporirea influenței și a responsabilității guvernelor și autorităților publice;

107.

ia act de lacunele evidențiate de Curtea de Conturi în coordonarea utilizării resurselor alocate în cadrul FED și al liniei bugetare „securitate alimentară” pentru perioada 1996-2006; invită Comisia să armonizeze obiectivele celor două instrumente pentru ca acestea să poată fi complementare și ca fondurile să fie utilizate în modul cel mai eficient posibil;

108.

consideră că Comisia ar trebui să țină seama în mod sistematic de situația securității alimentare și de insecuritatea alimentară cronică, în special atunci când pune în aplicare politica de dezvoltare a Uniunii;

109.

subliniază că este important să se consolideze legătura dintre ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare pentru a asigura eficacitatea ajutorului; reafirmă că este important să se aloce o cotă-parte adecvată din ajutorul Uniunii pentru dezvoltarea teritoriilor de peste mări (ODA) către sectorul agricol; regretă faptul că, începând cu anii 1980, s-a înregistrat o scădere dramatică a nivelului de ajutor pentru dezvoltare alocat agriculturii și solicită Comisiei să acorde prioritate agriculturii în cadrul ajutorului său pentru dezvoltare, incluzând acordarea de ajutor către agricultori pentru accesarea piețelor; subliniază că ajutorul pentru dezvoltare face parte dintr-un mecanism mai amplu în care comerțul, transferul de fonduri și alte surse de venit sunt în prezent mai importante decât ansamblul plăților ODA acordate majorității țărilor în curs de dezvoltare și că politica agricolă comună împiedică relațiile comerciale libere și echitabile cu piețele emergente;

110.

subliniază că întregul lanț alimentar, de la producător la consumator, trebuie să fie analizat pentru a spori reziliența sectorului agricol; consideră că angajamentele politice pe termen lung luate de guverne în Africa Subsahariană sunt necesare pentru a reduce vulnerabilitatea sectorului agricol; atrage atenția asupra faptului că subvențiile temporare sub formă de semințe rezistente în condiții meteorologice extreme pot constitui un dispozitiv de siguranță pentru agricultorii la scară mică și familii, care, altfel, ar fi grav afectați; subliniază importanța sistemelor de alertă timpurie și a activităților preventive în ceea ce privește igiena, semințele și hrana pentru animale; regretă faptul că violența și insecuritatea sunt un obstacol în calea unei securități alimentare viitoare;

111.

subliniază nevoia de a se pune din nou accentul asupra politicii alimentare dincolo de ajutorul alimentar, asupra cooperării dintre donatori și dintre donator și beneficiar printr-un parteneriat local consolidat la nivel european și mondial, precum și asupra rolului crucial al țărilor partenere pentru a asigura îndeplinirea cerințelor de bază pentru progrese semnificative în acest sector, cum ar fi pacea internă și investițiile în infrastructura rurală; subliniază în plus că dezvoltarea socială și economică pe termen lung necesită surse de venit sustenabile, diferite de ajutorul acordat; consideră că relații comerciale libere și echitabile între Europa și țările în curs de dezvoltare, care să respecte principiile Organizației Mondiale a Comerțului, sunt esențiale pentru consolidarea securității alimentare și accelerarea dezvoltării umane în Africa Subsahariană;

112.

este de acord cu observațiile Curții de Conturi potrivit cărora o perioadă mai lungă de aplicare a Mecanismului pentru produsele alimentare (2008-2010) ar fi fost mai potrivită, date fiind obiectivele sale și decalajul de finanțare existent între sfârșitul perioadei de programare și următoarea perioadă de programare pentru FED (din 2014); subliniază importanța asigurării continuității ajutorului, dată fiind volatilitatea continuă și nivelul ridicat al prețurilor la bunurile de larg consum; subliniază necesitatea de a asigura, în strânsă cooperare cu Programul alimentar mondial, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură și Fondul Internațional pentru Dezvoltarea Agricolă, complementaritate și sinergie între programele Uniunii de securitate alimentară și programele acestor instituții și ale altor donatori internaționali;

113.

este profund preocupat de constatarea Curții de Conturi potrivit căreia alimentația a fost neglijată și consideră că acest fapt este îngrijorător, deoarece malnutriția are consecințe extrem de grave, în special dacă apare în timpul sarcinii sau în primii doi ani de viață, putând cauza daune ireversibile; atrage atenția asupra faptului că malnutriția este un obstacol în calea dezvoltării umane, provocând daune ireversibile indivizilor și pierderi economice și sociale importante țărilor; salută hotărârea Comisiei, exprimată în Comunicarea sa privind un cadru de politică al UE în vederea sprijinirii țărilor în curs de dezvoltare în eforturile acestora de a răspunde provocărilor pe care le ridică securitatea alimentară [COM(2010) 127], de a integra în programele Uniunii o dimensiune privind nutriția; repetă apelul adresat Comisiei de a prezenta o comunicare specială privind această dimensiune și de a integra în politica sa de dezvoltare strategii raționale și multisectoriale privind nutriția; subliniază că una dintre intervențiile cele mai importante și mai rentabile constă în emanciparea femeilor, un demers amplu care permite familiilor să acorde prioritate îngrijirii medicale și nutriției copiilor;

114.

ia act de constatarea Curții de Conturi potrivit căreia intervențiile Uniunii sunt în general bine concepute și reușesc să obțină majoritatea rezultatelor preconizate, dar regretă faptul că calitatea obiectivelor a fost variabilă și dificil de măsurat în lipsa unor indicatori de performanță și că sustenabilitatea rezultatelor este problematică în jumătate dintre intervențiile auditate; solicită Comisiei să stabilească obiective mai realiste și măsurabile pentru intervenții și să îmbunătățească definiția lor în cadrul programelor de sprijin bugetar general, în care ar trebui să se acorde o atenție deosebită încurajării antreprenoriatului în rândul populației tinere aflate în creștere și abordării problemei discriminării femeilor în sectorul agricol;

115.

este în continuare convins de importanța pe care o are, pentru securitatea alimentară, aducerea în prim-plan a aspectelor nutriționale ale asistenței pentru dezvoltare și solicită Comisiei să furnizeze un raport scris cu privire la progresele înregistrate în acest sens până în primăvara anului 2013;

116.

constată că impactul global al măsurilor adoptate de Uniune în domeniul securității alimentare este determinat, de asemenea, de politicile Uniunii în domeniile agriculturii, pescuitului, energiei și comerțului; subliniază nevoia de a garanta coerența politicilor în favoarea dezvoltării, în conformitate cu articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și faptul că aceste politici ar trebui să respecte și să ilustreze principiul de „a nu cauza prejudicii”;

117.

este de acord cu opinia Curții de Conturi potrivit căreia Comisia ar trebui să se străduiască să sprijine mai bine sustenabilitatea financiară a programelor agricole și a celor de prestații sociale;

118.

salută Raportul special nr. 2/2012, care se concentrează asupra măsurilor de inginerie financiară cofinanțate de Fondul european de dezvoltare regională (FEDER) în perioadele de programare 2000-2006 și 2007-2013; constată că Raportul special nr. 2/2012 prezintă informații cu privire la eficacitatea și eficiența măsurilor de inginerie financiară cofinanțate de FEDER și se bazează pe auditarea unui eșantion de proiecte realizate în Regatul Unit, Germania, Slovacia, Ungaria și Portugalia;

119.

consideră că un astfel de raport de audit ar fi foarte util și la sfârșitul perioadei de programare 2007-2013, permițând formularea unor concluzii suplimentare privind performanța instrumentelor financiare cofinanțate de FEDER în vederea sprijinirii întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri); consideră în același timp că redactarea unui astfel de raport la sfârșitul perioadei respective va oferi posibilitatea evitării greșelilor făcute, ducând implicit la creșterea eficacității și eficienței viitoarelor măsuri de inginerie financiară cofinanțate de FEDER;

120.

subliniază faptul că IMM-urile constituie piatra de temelie a economiei Uniunii, creând locuri de muncă, favorizând inovarea și generând venituri; constată totuși că IMM-urile pot suferi de un deficit de finanțare, care se traduce prin imposibilitatea de a avea acces la tipul și la volumul de finanțare de care au nevoie la un moment dat;

121.

recunoaște că, într-o perioadă de constrângeri fiscale și de reducere a capacității de împrumut a sectorului privat, IMM-urile și în special microîntreprinderile au fost cele mai afectate și astfel acestea ar trebui să beneficieze de un sprijin consolidat din partea Uniunii pentru a continua să genereze locuri de muncă, inovare și creștere economică; observă că ar trebui acordată o atenție deosebită IMM-urilor care contribuie la dezvoltarea durabilă la nivel local și că politica de coeziune, reprezentând principalul instrument de investiții pentru convergență și dezvoltare durabilă al Uniunii în ansamblul ei, constituie unul dintre cele două canale principale de sprijin ale UE pentru IMM-uri; subliniază, prin urmare, că utilizarea instrumentelor financiare în cadrul politicii de coeziune pentru sprijinirea IMM-urilor ar trebui consolidată în viitor, întrucât în acest mod se poate garanta reînnoirea fondurilor, se pot promova parteneriatele public-private și se poate obține un efect de multiplicare la nivelul bugetului Uniunii;

122.

reamintește faptul că, pentru încurajarea spiritului antreprenorial, Uniunea implementează politica privind întreprinderile și politica de coeziune utilizând, în principal, granturi, însă apelând din ce în ce mai mult la instrumente financiare în cadrul FEDER; constată că instrumentele financiare sunt instrumente rambursabile și reînnoibile, de care pot beneficia astfel mai multe valuri succesive de IMM-uri;

123.

recunoaște faptul că, pentru implementarea programelor de punere la dispoziție a accesului la finanțare, este necesară implicarea activă a intermediarilor financiari, care convertesc fondurile publice în instrumente financiare destinate IMM-urilor; constată că finanțarea publică se poate completa cu fonduri suplimentare furnizate de sectorul privat, astfel majorându-se suma totală disponibilă pentru realizarea de investiții în IMM-uri; constată că această activitate este, în general, definită drept efect de pârghie sau efect multiplicator;

124.

subliniază faptul că limitarea accesului la finanțare a condus la o scădere a numărului de întreprinderi nou-înființate și astfel rolul pe care instrumentele financiare cofinanțate de către FEDER îl joacă în stimularea antreprenoriatului este din ce în ce mai important;

125.

reamintește faptul că auditul Curții de Conturi s-a concentrat asupra măsurilor de inginerie financiară cofinanțate de FEDER în perioadele de programare 2000-2006 și 2007-2013, precum și faptul că rezultatele auditului se bazează pe verificarea directă a unui eșantion de proiecte și pe examinarea sistemelor de gestionare, de monitorizare și informaționale ale Comisiei și ale statelor membre;

126.

ia act de faptul că auditul Curții de Conturi s-a concentrat pe trei tipuri principale de instrumente financiare: participare la capital, împrumuturi și garanții; constată că toate acestea constituie instrumente eligibile pentru cofinanțare din partea FEDER, dar trebuie să respecte normele Uniunii și naționale privind eligibilitatea; reamintește că auditul a avut drept principal obiectiv să evalueze dacă fondurile FEDER acordate pentru măsuri de inginerie financiară destinate IMM-urilor au fost cheltuite într-un mod eficient și eficace;

127.

salută constatările și recomandările Curții de Conturi cu privire la analiza deficitului de finanțare; constată că în propunerea legislativă (19) privind următoarea perioadă de programare această analiză capătă un caracter obligatoriu și îmbracă forma unei evaluări ex ante; solicită Comisiei să introducă cerințe relevante, inclusiv criterii de evaluare cuantificabile, referitoare la rolul și aplicarea evaluării ex ante în reglementările pertinente, în corpul actului de bază; consideră că și problema dispozițiilor reînnoibile ar trebui să fie abordată în propunerea legislativă privind următoarea perioadă de programare;

128.

constată că regulamentele privind fondurile structurale autorizează recurgerea la un tratament preferențial al sectorului privat în defavoarea sectorului public; invită Comisia să prezinte o justificare corespunzătoare pentru această poziție privilegiată, având în vedere că acest tratament ar putea limita capacitatea de a relua în posesie fondurile excedentare și posibilitatea de a le aloca altor IMM-uri;

129.

este preocupat de faptul că Curtea de Conturi a constatat că eficacitatea și eficiența măsurilor au fost diminuate de următoarele deficiențe importante:

130.

reamintește, de asemenea, că, în avizul său referitor la instrumentele financiare inovatoare în contextul următorului cadru financiar multianual (20), Comisia pentru dezvoltare regională din cadrul Parlamentului a solicitat să se garanteze fără întârziere claritatea, simplitatea și transparența cadrului legislativ referitor la instrumentele financiare, precum și trimiteri juridice coerente pentru definițiile instrumentelor financiare;

131.

constată cu îngrijorare că rapoartele anuale anterioare privind punerea în aplicare, comitetele de supraveghere și indicatorii programelor operaționale au fost considerate neadecvate sau necorespunzătoare pentru obiectivele și scopurile instrumentelor financiare; salută evoluțiile înregistrate în activitatea de raportare și monitorizare a programului JEREMIE;

132.

regretă faptul că, la nivelul fondurilor de participare, Curtea de Conturi nu a constatat o participare importantă din partea sectorului privat, situație valabilă atât pentru perioada de programare 2000-2006, cât și pentru perioada de programare 2007-2013; este surprins că, în general, nu există prevederi explicite cu privire la efectul multiplicator în acordurile de finanțare încheiate între autoritățile de management și intermediarii financiari, cu excepția cazului anumitor fonduri de investiții prin plasament în acțiuni, care impuneau coinvestitorilor privați prevederi obligatorii privind efectul multiplicator;

133.

sprijină solicitarea Curții de Conturi privind o definiție mai clară a conceptului de efect multiplicator în cadrul instrumentelor financiare; subliniază totuși că, având în vedere presiunea exercitată pentru a obține un randament mai accentuat, este important să se reamintească faptul că instrumentele financiare utilizate în cadrul politicii de coeziune finanțează în general proiecte în regiuni mai puțin dezvoltate și în regiuni care se confruntă cu dificultăți economice, cu scopul de a ameliora situațiile de eșec al pieței și de investiții suboptime, așadar instrumentele financiare din cadrul politicii de coeziune nu se concentrează doar asupra profitabilității pe termen scurt, ci și asupra maximizării beneficiilor socioeconomice, în special la scară regională și locală; subliniază că guvernanța pe mai multe niveluri și gestiunea partajată în elaborarea și punerea în funcțiune a programelor reprezintă conceptele fundamentale ale politicii de coeziune care permit autorităților regionale și naționale să se implice în planificarea și implementarea programelor; subliniază, prin urmare, că cadrul legislativ trebuie să mențină un anumit nivel de flexibilitate și în ceea ce privește definițiile și cerințele referitoare la efectul multiplicator;

134.

recunoaște potențialul instrumentelor de inginerie financiară inovatoare pentru strângerea de capital și creșterea investițiilor, spre deosebire de granturi, percepute în mod consecvent de către beneficiarii lor a fi excesiv de împovărătoare și birocratice; subliniază că instrumentele de inginerie financiară ar putea juca un rol important în îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 prin atragerea de fonduri de la alți investitori în domenii de mare interes pentru Uniune;

135.

constată, de asemenea, că în cazul instrumentelor de participare la capital și al instrumentelor de împrumut, Curtea de Conturi a constatat că efectul multiplicator obținut nu a fost unul semnificativ și că a fost chiar mai scăzut decât nivelurile de referință utilizate ca bază de comparație; constată cu satisfacție că, în schimb, în cazul instrumentelor de garantare, efectul multiplicator a fost mai ridicat;

136.

invită Comisia să ia măsuri, fără întârziere, cu privire la constatările Curții de Conturi; consideră că este deosebit de important ca, în viitor, FEDER să poată atrage mai multe investiții private, pe măsura contribuțiilor publice;

137.

își exprimă îngrijorarea cu privire la întârzierile frecvente în obținerea de finanțare de către IMM-urile din statele membre; invită Comisia și autoritățile de management să evite întârzierile în furnizarea accesului la finanțare IMM-urilor legate mai curând de cauze de ordin administrativ, juridic, organizatoric sau strategic; regretă faptul că, din punctul de vedere al autorităților de management, această situație face ca alternativa – de a utiliza banii sub formă de granturi pentru IMM-uri – să devină mai atractivă;

138.

îndeamnă Comisia să prezinte cât mai curând posibil o propunere generală, care să ofere clarificări cu privire la problemele cauzate de seria actuală de definiții ale IMM-urilor, care variază în Uniune în funcție de diferite scopuri și obiective, precum și posibilele modalități de remediere a situației;

139.

regretă faptul că, în anumite cazuri, informațiile privind costurile de administrare suportate de IMM-uri nu au existat sau nu au fost fiabile; invită autoritățile competente să îmbunătățească situația actuală și să furnizeze în viitor toate informațiile relevante; recunoaște că ar trebui să se facă distincția în ceea ce privește costurile instrumentelor de inginerie financiară (respectiv costurile de gestionare a fondului de participare JEREMIE și costurile de gestionare ale intermediarilor financiari) și costurile suportate de IMM-uri;

140.

regretă faptul că, în anumite cazuri, intermediarii financiari desemnați de autoritățile de management din statele respective au impus IMM-urilor plata costurilor de refinanțare și de procesare; subliniază faptul că costurile de refinanțare și de procesare ar trebui să constituie cheltuieli obișnuite de funcționare ale intermediarilor financiari;

141.

subliniază importanța simplificării procedurilor administrative în ceea ce privește accesul la finanțare și reducerea cerințelor privind cofinanțarea;

142.

este preocupat de faptul că orientările furnizate de Comisie nu stabilesc termeni și condiții în așa fel încât să se prevină situația în care IMM-urilor li se impune plata unor costuri care nu sunt bazate pe expunerea la riscul de IMM asumat sau pe serviciul furnizat de intermediarii financiari;

143.

recomandă Comisiei, ținând cont de complexitatea care caracterizează, în egală măsură, instrumentele financiare, gestiunea partajată și normele privind ajutoarele de stat și fondurile structurale, să îmbunătățească sistemele de comunicare și de monitorizare dintre Comisie, autoritățile de management și beneficiari (intermediarii financiari) și să furnizeze, având în vedere noile dispoziții ale cadrului de reglementare privind perioada 2007-2013, orientări și îndrumări mai bune;

144.

sprijină recomandarea Curții de Conturi, potrivit căreia Comisia ar trebui să pună la dispoziție un sistem de monitorizare și de evaluare fiabil și solid din punct de vedere tehnic, care să fie specific instrumentelor financiare; invită Comisia să respecte, totodată, recomandarea Curții de Conturi în ceea ce privește acordul cu statele membre referitor la un număr mic de indicatori măsurabili, pertinenți, specifici și uniformi care să fie aplicați rezultatelor instrumentelor financiare și care ar consolida atât procesele de monitorizare, cât și de audit;

145.

constată că fragmentarea teritorială și masa critică insuficientă afectează atractivitatea instrumentelor financiare și impun anumite condiții financiare și posibile costuri de gestionare la un nivel relativ ridicat; constată că aceste caracteristici ale FEDER au constituit un obstacol pentru buna gestiune financiară a instrumentelor financiare de-a lungul diverselor perioade de programare care stau la baza acordării de sprijin IMM-urilor prin FEDER;

146.

regretă faptul că, în cursul procesului de alocare a fondurilor din programele operaționale, autoritățile publice care nu sunt în mod normal familiarizate cu modalitățile de finanțare a IMM-urilor au alocat fondurilor contribuții publice într-un mod care a făcut ca, de multe ori, dimensiunea acestor fonduri să nu atingă o masă critică; insistă asupra faptului că la baza acestei situații se regăsește natura diferită a programelor operaționale tematice, cu numeroase obiective economice, de mediu, sociale și teritoriale;

147.

consideră că, atunci când propun măsuri de inginerie financiară, autoritățile de management ar trebui să se asigure că propunerea lor este justificată în mod corespunzător printr-o analiză de înaltă calitate a deficitului de finanțare a IMM-urilor, bazată pe o metodologie standardizată și acceptată de comun acord; este de acord cu faptul că Comisia ar trebui să verifice dacă acestea sunt coerente cu analiza deficitului de finanțare a IMM-urilor și ar trebui să se asigure că această analiză este de calitate suficientă, înainte de a aproba programele operaționale, inclusiv măsurile de inginerie financiară;