1)

Articolul 5 din Directiva2008/115/CE (1) trebuie interpretat în sensul că autoritatea administrativă care adoptă o decizie de returnare împotriva unui resortisant al unei țări terțe după ce o altă autoritate i-a retras acestuia protecția internațională și a constatat cu această ocazie că în țara sa de origine nu există riscul serios de a ajunge într-o situație sau de a fi supus unui tratament contrar articolului 4 din Carta drepturilor fundamentale și că, prin urmare, articolul 19 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale nu se opune îndepărtării și instanța care asigură controlul acestei decizii de returnare sunt obligate, independent de constatarea făcută cu ocazia retragerii protecției internaționale, să reexamineze temeinic dacă articolul 4 și articolul 19 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale se opun îndepărtării în țara de origine?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, autoritatea administrativă care adoptă decizia de returnare și instanța care asigură controlul sunt obligate în temeiul articolului 5 din Directiva 2008/115/CE ca, într-o situație precum cea descrisă în cadrul primei întrebări, să examineze dacă, după ce s-a constatat, cu ocazia retragerii protecției internaționale, că articolul 4 și articolul 19 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale nu se opun îndepărtării, împrejurările care au intervenit ori care s-au schimbat sau alte chestiuni neavute în vedere la momentul constatării menționate fac ca dispozițiile evocate ale Cartei drepturilor fundamentale să se opună îndepărtării în țara de origine?

3)

În cazul în care răspunsul la a doua întrebare este afirmativ în ceea ce privește chestiunile neavute în vedere până la acel moment și care nu se bazează pe împrejurări noi sau care s-au schimbat, prezintă relevanță faptul că resortisantul țării terțe ar fi putut să invoce aceste chestiuni în fața autorității care i-a retras protecția internațională, dar nu a făcut-o?