Acțiune introdusă la 25 mai 2026 – UD/Comisia

(Cauza T-317/26)

(C/2026/3674)

Limba de procedură: engleza

Părți

Reclamant: UD (reprezentant: A. A. Tomkowiak, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Comisiei din 6 decembrie 2021 și, în măsura în care este necesar, respingerea tacită a reclamației din 15 octombrie 2025;

—

în plus sau cu titlu subsidiar, declararea inaplicabilității Deciziei C (2004) 1318 în temeiul articolului 277 TFUE în măsura în care aceasta este interpretată în sensul că exclude evaluarea amenajărilor rezonabile pentru un funcționar a cărui indemnizație de invaliditate este menținută sau revizuită și care ar putea fi reintegrat pe post cu unele amenajări;

—	obligarea Comisiei la plata sumei de 145 000 de euro pentru prejudiciul material și a sumei de 120 000 de euro pentru prejudiciul moral, sau a sumelor pe care Tribunalul le consideră echitabile și juste, plus dobânzi, sub rezerva evitării dublei despăgubiri; și

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

Primul motiv, întemeiat pe o bază medico-administrativă nelegală și nefiabilă, cu încălcarea articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), a dreptului de a fi ascultat, a dreptului la bună administrare și a garanțiilor care însoțesc procedurile de declarare a invalidității:

—

reclamantul susține că concluziile Comisiei pentru invaliditate nu pot fi considerate definitive. Concluzia din 2021 în sensul existenței inaptitudinii a fost legată de o limitare funcțională legată de locul de muncă, în timp ce locul de muncă subiacent și premisele instituționale erau verificabile în mod obiectiv, dar nu au fost verificate înainte de a fi utilizate pentru a justifica inaptitudinea și pentru a construi o narațiune privind o tulburare de personalitate stigmatizantă;

—

anamneza conținea afirmații factuale atribuite reclamantului, pe care acesta nu a avut ocazia să le verifice sau să le corecteze înainte de adoptarea concluziilor; ulterior, accesul la dosar a fost restricționat. Procesul-verbal de diagnostic nu era convergent, diagnosticul diferențial era incomplet și inversat, iar reexaminarea periodică din 2024, efectuată în temeiul articolului 15 din anexa VIII la Statutul funcționarilor, confirma utilizarea în continuare a unor premise denaturate sau neverificate.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 1d din statut, a articolelor 21 și 26 din cartă și pe nerespectarea cadrului Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap:

—

reclamantul susține că „temerile” („craintes”), extinse ulterior la acuzații privind mediul profesional și la „dosare juridice” („dossiers juridiques”), au evidențiat o limitare funcțională pe termen lung care interacționează cu obstacole identificabile privind locul de muncă, atitudinea și instituția. Comisia avea obligația de a verifica și de a elimina aceste bariere prin măsuri de amenajări rezonabile înainte de excludere;

—

în schimb, Comisia a pus capăt funcțiilor reclamantului și a declarat ulterior că amenajările rezonabile ar putea fi discutate numai după reintegrare pe post, creând astfel un cerc vicios de excludere. Aceasta nu a identificat funcțiile esențiale, nu a evaluat amenajările sau schimbarea repartizării, nu a adoptat măsuri de eliminare a obstacolelor sau nu a demonstrat sarcina disproporționată. Cu titlu subsidiar, Decizia C (2004) 1318 este nelegală dacă este interpretată în sensul că exclude funcționarii care ar putea fi reintegrați pe post cu amenajări.

Al treilea motiv, întemeiat pe tratamentul degradant, pe hărțuirea morală și pe încălcarea demnității și integrității mintale, cu încălcarea articolelor 1 și 3 din cartă, a articolului 12a din Statutul funcționarilor și a obligației de solicitudine:

—

Reclamantul susține că diagnosticul de „tulburare de personalitate de tip paranoic” („trouble de personnalité de type interprétatif”) a fost o etichetare psihiatrică stigmatizantă, cu consecințe asupra angajării. Aceasta a fost introdusă și menținută într-un lanț medico-administrativ care a condus la încetarea funcțiilor, la accesul restricționat la dosar și la excluderea profesională continuă;

—

eticheta a fost menținută în ciuda neconcordanței diagnosticului, a recunoașterii ulterioare că același ansamblu factual necesita verificare și a cererilor de rectificare sau de restricționare a prelucrării. Întemeierea continuă pe aceasta a subminat demnitatea, integritatea psihică, credibilitatea și perspectivele de reintegrare ale reclamantului.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 11 și 47 din cartă și pe un abuz de putere:

—

reclamantul susține că opiniile și comunicările sale privind conduita instituției, prejudecățile de la locul de muncă, tratarea de către Oficiul de investigație și de disciplină al Comisiei („IDOC”), difuzarea de materiale care îi afectează reputația și defăimarea au fost medicalizate de medicul consultant al Comisiei Europene ca informații psihiatrice, încălcându-i-se astfel libertatea de exprimare. Criticile aduse comportamentului autorităților publice care îl afecta au fost tratate ca fiind „de interpretare” la nivel clinic, fără o verificare prealabilă, fără constatarea unui abuz și fără garanții de proporționalitate;

—

Atribuirea unui caracter patologic a subminat încrederea în evaluarea psihiatrică și a influențat reevaluarea din 2024: răspunsul structurat al reclamantului la aspecte cărora li s-a atribuit un caracter patologic a fost caracterizat la rândul său ca fiind „procese” („procès”), „dosare juridice” („dossiers juridiques”) și persistență a „temelor de interpretare” („thèmes interprétatifs”). Același mecanism a avut un efect disuasiv asupra căilor de atac întemeiate pe articolul 47 din cartă, întrucât căile de atac necesare pentru a apăra reputația și a elimina obstacolele au fost considerate relevante pentru existența incapacității. În subsidiar, acest lucru a constituit un abuz de putere.