Raportoare : Fauzaya TALHAOUI, președinta Consiliului provinciei Antwerpen Document de referință : Scrisoarea ministrei adjuncte a afacerilor europene a Republicii Cipru, Marilena Raouna, din 29/10/2025 – Adonis oficial ref 2025/3330

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR (COR)

I.   OBSERVAȚII INTRODUCTIVE

1.

subliniază că promovarea stării de bine a copiilor și eradicarea sărăciei în rândul copiilor sunt obiective fundamentale ale Uniunii Europene, ferm ancorate în articolul 3 alineatul (3) din TUE, la articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale, în Pilonul european al drepturilor sociale și în Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului;

2.

salută angajamentul ferm al Președinției cipriote a Consiliului Uniunii Europene față de drepturile și starea de bine a copiilor, în special accentul pus de aceasta pe combaterea sărăciei în rândul copiilor și pe promovarea Garanției europene pentru copii;

3.

sprijină prioritățile Președinției cipriote de a combate sărăcia în rândul copiilor, de a îmbunătăți accesul la educație și îngrijire timpurie de înaltă calitate și la prețuri accesibile, de a spori starea de bine digitală și siguranța online a copiilor și de a consolida protecția împotriva violenței, abuzului și exploatării, atât online, cât și offline;

4.

constată cu îngrijorare că, în pofida eforturilor semnificative, sărăcia în rândul copiilor în UE rămâne larg răspândită și, în unele cazuri, se agravează: aproape unul din patru copii – 19,5 milioane în 2024 – este expus riscului de sărăcie sau de excluziune socială;

5.

subliniază că copiii reprezintă aproape o cincime din populația UE și că, deși sunt cetățeni cu drepturi depline, rămân printre grupurile cele mai expuse sărăciei și excluziunii sociale din cauza unor circumstanțe independente de voința lor, fără a dispune de autonomia necesară pentru a depăși sărăcia și excluziunea pe cont propriu; evidențiază, în acest context, că este important să se asigure implicarea copiilor și adolescenților în elaborarea și luarea deciziilor privind politicile care îi afectează;

6.

reafirmă validitatea paradigmei de investiții sociale, reamintind că inegalitățile în ceea ce privește șansele de reușită în viață sunt modelate, în mare măsură, în prima fază a copilăriei și în mediul familial în care se naște și crește copilul, fiind transmise de la o generație la alta; recunoaște că familiile sunt piatra de temelie a societății și mediul primordial în care copiii se dezvoltă, se simt protejați și primesc sprijin emoțional; evidențiază nevoia de a investi în familii prin politici de sprijin stabile și previzibile; remarcă, în acest context, rolul central al școlilor în promovarea egalității de șanse prin educație; subliniază că politicile privind starea de bine a copiilor trebuie înțelese ca investiții sociale pe termen lung și că investițiile timpurii în securitatea veniturilor, servicii de calitate și medii familiale favorabile, alături de participarea copiilor, sunt esențiale pentru a întrerupe ciclurile intergeneraționale ale sărăciei și inegalității și pentru a promova condiții inițiale mai echitabile;

7.

subliniază că Pilonul european al drepturilor sociale, Strategia UE privind drepturile copilului și Garanția europeană pentru copii oferă împreună un cadru juridic și operațional cuprinzător pentru a asigura accesul copiilor la educație, asistență medicală, nutriție, locuințe și servicii de îngrijire timpurie, cu sprijinul finanțării și al mecanismelor de coordonare ale FSE +;

8.

consideră că promovarea stării de bine a copiilor are o rentabilitate socială semnificativă prin consolidarea capitalului uman, promovarea egalității de șanse și construirea unui model de bunăstare mai durabil, bazat pe o creștere economică mai incluzivă și mai echitabilă;

9.

subliniază importanța inițiativelor complementare ale UE, inclusiv a măsurilor de protejare a copiilor împotriva violenței, traficului și abuzurilor – și în mediile digitale – precum și a Strategiei europene privind serviciile de îngrijire și a acțiunilor recente ale UE de îmbunătățire a accesului la locuințe adecvate și la prețuri accesibile, inclusiv a eforturilor de combatere a lipsei de adăpost;

10.

solicită o abordare preventivă care să se concentreze pe promovarea stării de bine, prevenirea riscurilor și intervenția timpurie, recunoscând că sprijinirea eficace a creșterii copiilor și a dezvoltării copiilor depinde de politici publice coordonate și de o responsabilitate colectivă partajată la nivelul societății și al autorităților publice;

11.

solicită Comisiei Europene să aloce cel puțin 20 de miliarde EUR în următorul cadru financiar multianual (CFM) pentru a sprijini punerea în aplicare a Garanției europene pentru copii, cu un accent special pe consolidarea capacităților autorităților locale și regionale; subliniază că progresele înregistrate în ceea ce privește Garanția pentru copii nu trebuie subminate de realocarea de fonduri în favoarea altor programe ale UE și invită Președinția cipriotă să sprijine acest obiectiv;

12.

solicită un Fond social european Plus (FSE+) puternic, clar identificabil și bine finanțat, ca principal instrument al Uniunii pentru investiții în oameni, incluziune socială și combaterea sărăciei; subliniază că un FSE+ distinct și recognoscibil în cadrul politicii de coeziune este esențial pentru a proteja coeziunea socială și teritorială, pentru a asigura gestiunea partajată și pentru a permite investiții sociale bazate pe realitatea zonei din partea autorităților locale și regionale în următorul CFM;

13.

constată că, deși s-au înregistrat unele progrese, ratele sărăciei în rândul copiilor rămân constant ridicate și inegale la nivelul Uniunii; invită Comisia Europeană, Parlamentul European și Președinția cipriotă să ia notă de faptul că obiectivul stabilit de Pilonul european al drepturilor sociale de a scoate 5 milioane de copii din sărăcie până în 2030 nu este pe cale să fie realizat, subliniind necesitatea unor eforturi reînnoite și consolidate;

14.

subliniază că obiectivele la nivelul UE sunt credibile numai dacă sunt însoțite de angajamente clare și realiste în materie de investiții, care să reflecte nevoile de pe teren;

15.

reiterează mesajele din avizele anterioare ale CoR privind starea de bine a copiilor, subliniind necesitatea de a trece de la atenuarea sărăciei în rândul copiilor la eradicarea acesteia prin resurse adecvate, abordări integrate și o guvernanță puternică pe mai multe niveluri, care să capaciteze autoritățile locale și regionale, să consolideze participarea copiilor și să îmbunătățească calitatea vieții acestora; subliniază, în acest context, că este important să se acorde prioritate abordărilor preventive în detrimentul reacțiilor corective, în scopul de a reduce în mod durabil sărăcia în rândul copiilor și efectele sale pe termen lung prin utilizarea eficientă a resurselor, politici integrate și o guvernanță solidă pe mai multe niveluri, bazată pe responsabilitate, pe cooperare între autoritățile locale și regionale și pe o înțelegere a circumstanțelor locale;

II.   SĂRĂCIA ÎN RÂNDUL COPIILOR CA PROVOCARE MULTIDIMENSIONALĂ ȘI TERITORIALĂ

16.

îndeamnă la recunoașterea sărăciei în rândul copiilor ca fenomen multidimensional, care necesită un set mai larg de răspunsuri politice, dincolo de măsurile bazate numai pe venit și care este strâns legat de condițiile de locuit, de accesul la educația și îngrijirea timpurie, de inegalitățile în materie de sănătate – din motive legate de gen, origine etnică sau națională, orientare sexuală (în special la adolescenți), handicap, migrație și/sau situații economice –, de insecuritatea alimentară, de excluziunea digitală și de obstacolele din calea participării la viața socială și comunitară; subliniază că este esențial ca strategia de reducere a sărăciei în rândul copiilor să se concentreze asupra familiilor, deoarece copiii trăiesc într-un microsistem familial de care starea lor de bine depinde în cea mai mare măsură; subliniază, totodată, că toate politicile privind starea de bine a copiilor și alocațiile pentru copii ar trebui dezvoltate, puse în aplicare și evaluate din perspectiva drepturilor copiilor, protejând în mod prioritar interesul superior al acestora și recunoscând copiii și adolescenții ca cetățeni activi care se bucură de drepturi;

17.

subliniază că sărăcia în rândul copiilor este distribuită inegal între statele membre, regiuni și comunitățile locale și în interiorul acestora; aceasta afectează în mod deosebit cartierele urbane defavorizate, zonele rurale, zonele îndepărtate și insule, regiunile în curs de depopulare și teritoriile expuse șocurilor economice;

18.

subliniază că autoritățile locale și regionale sunt adesea primele care detectează formele emergente de sărăcie în rândul copiilor și constituie parteneri-cheie pentru copii și familiile lor; subliniază că acestea ar trebui să fie implicate în mod sistematic în elaborarea, punerea în aplicare și monitorizarea măsurilor legate de copii, inclusiv a planurilor de acțiune naționale privind Garanția pentru copii și a primei strategii a UE de combatere a sărăciei, care urmează a fi prezentată;

19.

subliniază că sărăcia în rândul copiilor este un rezultat atât al situației lor familiale, cât și al contextului mai larg al comunității lor; subliniază, prin urmare, importanța acordării unui sprijin global familiilor, în special acelora care se confruntă cu vulnerabilități multiple, pentru a garanta că drepturile copiilor și coeziunea socială sunt transpuse în realitate la nivel local și regional; recunoaște, prin urmare, rolul fundamental al familiilor ca mediu principal pentru protecția, îngrijirea și dezvoltarea copiilor și subliniază necesitatea unor politici publice care să asigure sprijin pentru creșterea copiilor pe baza prevenirii, a responsabilității partajate și a coeziunii;

III.   ROLUL SISTEMELOR DE ALOCAȚII PENTRU COPII ÎN PROMOVAREA BUNĂSTĂRII COPIILOR

20.

recunoaște că sistemele de alocații pentru copii reprezintă o piatră de temelie a protecției sociale pentru familii, jucând un rol esențial în reducerea sărăciei monetare, în stabilizarea veniturilor gospodăriilor și în sprijinirea dezvoltării copiilor;

21.

invită statele membre ca, cu sprijinul Comisiei Europene, să garanteze sisteme universale de alocații pentru copii care să ofere un sprijin pentru venit adecvat, stabil și previzibil, să fie compatibile cu alte sisteme de sprijin pentru venit și să reflecte costurile reale ale vieții;

22.

subliniază că este important să se combine alocațiile universale pentru copii cu un sprijin suplimentar specific pentru copiii aflați în situații vulnerabile, inclusiv pentru cei din gospodăriile monoparentale, copiii cu dizabilități, copiii din familiile numeroase, copiii romi, copiii proveniți din minorități etnice, în special din cea romă, și din familii de migranți sau de refugiați, copiii care se confruntă cu insecuritatea locativă și copiii instituționalizați, abordându-se totodată discriminarea structurală și obstacolele intersecționale care îngrădesc accesul egal la prestații și servicii, pentru a garanta că toți copiii își pot exercita efectiv drepturile și pot beneficia de șanse egale;

23.

subliniază legătura puternică dintre sărăcia în rândul copiilor și participarea părinților pe piața forței de muncă, în special în ceea ce le privește pe femei și pe părinții unici susținători ai familiilor monoparentale; subliniază importanța locurilor de muncă de calitate, a politicilor privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată și a accesibilității educației și îngrijirii timpurii, precum și a educației nonformale, ca instrumente de prevenire a sărăciei în rândul copiilor;

24.

solicită statelor membre să garanteze că prestațiile de protecție socială în ansamblu, și nu doar cele specifice copiilor și familiilor, țin seama în mod corespunzător de prezența copiilor în gospodării și că își consolidează efectul de protecție pe care îl au pentru familiile cu copii;

IV.   GARANȚIA EUROPEANĂ PENTRU COPII ȘI GUVERNANȚA PE MAI MULTE NIVELURI

25.

subliniază că alocațiile pentru copii nu pot eradica singure sărăcia în rândul copiilor, și că ele trebuie integrate într-un cadru global de acțiune politică care să garanteze accesul efectiv la servicii esențiale, în conformitate cu Garanția europeană pentru copii;

26.

subliniază necesitatea unei coordonări mai strânse între sprijinul pentru venit și furnizarea de servicii, astfel încât alocațiile pentru copii să acționeze mai degrabă ca facilitatori ai accesului la servicii decât ca înlocuitori ai furnizării acestor servicii de către administrațiile publice;

27.

reafirmă rolul determinant pe care îl joacă accesul egal și abordabil ca preț la educația și îngrijirea de calitate a copiilor preșcolari în promovarea incluziunii sociale, în reducerea inegalităților și în combaterea sărăciei educaționale de la cea mai fragedă vârstă; subliniază importanța primelor 1 000 de zile de viață pentru o dezvoltare sănătoasă și pentru starea de bine a copiilor, evidențiind, totodată, că accesul continuu la educație și îngrijire timpurie de calitate pe tot parcursul copilăriei timpurii este esențial pentru dezvoltarea cognitivă, pentru starea de bine, pentru rezultate educaționale și pentru o viitoare participare activă a copiilor în societate; subliniază că copilăria timpurie reprezintă o etapă critică pentru dezvoltare și că politicile publice ar trebui să asigure o combinație adecvată de ajutoare de venit, servicii accesibile de educație și îngrijire timpurie și măsuri de sprijin familial începând cu perioada sarcinii, pentru a preveni inegalitățile și a întrerupe cercurile vicioase intergeneraționale ale sărăciei și excluziunii;

28.

atrage atenția asupra vulnerabilității tot mai mari a adolescenților și solicită abordări locale integrate care să combine educația, sănătatea mintală, serviciile pentru tineret, sportul și orientarea profesională;

29.

subliniază că prevenirea părăsirii timpurii a școlii constituie unul dintre instrumentele cele mai eficace de îmbunătățire a perspectivelor de viață ale copiilor și tinerilor și evidențiază că neparticiparea prelungită la sistemul de învățământ crește semnificativ riscul de excluziune socială, de șomaj pe termen lung și de comportamente de risc; invită autoritățile locale și regionale să dezvolte răspunsuri adaptate la realitățile teritoriale, bazate pe cooperarea dintre instituțiile de învățământ, serviciile sociale, serviciile de ocupare a forței de muncă și organizațiile de tineret;

30.

reiterează rolul central al Garanției europene pentru copii și solicită consolidarea punerii sale în aplicare printr-o guvernanță îmbunătățită pe mai multe niveluri, o monitorizare teritorială și o cooperare mai strânsă între instituțiile UE, statele membre și autoritățile locale și regionale;

31.

invită statele membre să asigure implicarea sistematică a autorităților locale și regionale în toate etapele planurilor de acțiune naționale privind Garanția pentru copii, în conformitate cu principiile subsidiarității și guvernanței pe mai multe niveluri, precum și promovarea participării copiilor, în special prin intermediul consiliilor sau al organismelor participative similare;

32.

încurajează continuarea punerii în aplicare a unor planuri de acțiune locale integrate privind Garanția pentru copii, care să promoveze cooperarea transsectorială între serviciile sociale, de sănătate, de educație, locative și de ocupare a forței de muncă, în parteneriat cu organizații ale societății civile și din sectorul terțiar și, după caz, cu alte părți interesate relevante, garantându-se, în același timp, că autoritățile publice rămân principalele responsabile pentru furnizarea și coordonarea serviciilor;

V.   ACCESIBILITATE, MONITORIZARE ȘI FINANȚARE

33.

atrage atenția asupra barierelor persistente în calea accesului la alocațiile pentru copii și la servicii, printre care se numără complexitatea administrativă, lipsa de informații, barierele lingvistice și stigmatizarea, care afectează în special familiile cele mai vulnerabile;

34.

îndeamnă să fie promovate mecanisme stabile de participare a copiilor și adolescenților la elaborarea, punerea în aplicare și evaluarea politicilor privind starea de bine a copiilor și alocațiile pentru copii, adaptate în funcție de vârsta minorilor, gradul lor de maturitate și diversitatea mediilor din care provin aceștia;

35.

subliniază necesitatea unor cadre de monitorizare solide și comparabile pentru a evalua eficacitatea și adoptarea sistemelor de alocații pentru copii și a Garanției pentru copii, care să implice autoritățile locale și regionale și să utilizeze indicatori ce depășesc sărăcia veniturilor, reflectând deprivarea materială, accesul la servicii și rezultatele în materie de stare de bine a copiilor;

36.

subliniază necesitatea de a consolida guvernanța pe mai multe niveluri și intervenția de proximitate, prin asigurarea de resurse stabile, capacități tehnice suficiente și posibilități de adaptare teritorială pentru autoritățile locale și regionale, în scopul de a garanta accesul efectiv la prestații și servicii;

37.

încurajează utilizarea platformelor existente ale UE destinate autorităților locale și regionale, inclusiv a Agendei urbane a UE, a URBACT și a Pactului rural, pentru a sprijini schimbul de bune practici și parteneriatele privind punerea în aplicare a Garanției pentru copii;

38.

își manifestă angajamentul față de inovare și evaluarea impactului;

VI.   UN COORDONATOR AL GARANȚIEI UE PENTRU COPII ȘI UN INDICATOR PRIVIND COPIII

39.

invită Comisia Europeană, în strânsă cooperare cu Parlamentul European și cu Comitetul Regiunilor, să consolideze guvernanța Garanției europene pentru copii prin atribuirea unui mandat specific de coordonare la nivel politic unui comisar sau unui vicepreședinte executiv, cu responsabilități clare de supraveghere a punerii sale în aplicare și de asigurare a coordonării transsectoriale între domeniile politice relevante. De asemenea, solicită instituirea unui mecanism interinstituțional specific de coordonare care să reunească Comisia, Parlamentul European, Comitetul Regiunilor și Președinția Consiliului, cu scopul de a asigura o conducere politică puternică, de a îmbunătăți coordonarea între nivelurile de guvernanță și de a sprijini punerea în aplicare coerentă și reproducerea soluțiilor eficace bazate pe realitatea zonei pentru copiii din întreaga Uniune;

40.

invită Comisia Europeană să introducă un „indicator privind copiii” în cadrul bugetelor UE și ale statelor membre, pentru a îmbunătăți transparența, urmărirea și monitorizarea cheltuielilor legate de copii și a consolida responsabilitatea pentru angajamentele publice în favoarea stării de bine a copiilor; subliniază că un astfel de mecanism ar trebui să se bazeze pe activitatea cuprinzătoare de monitorizare desfășurată de Comitetul pentru protecție socială și de subgrupul său pentru indicatori în contextul actualizării cadrului Garanției europene pentru copii, să asigure coerența cu cadrul de convergență socială din cadrul semestrului european și să consolideze dimensiunea teritorială a raportării, astfel încât mecanismele de monitorizare și responsabilitate să ajungă efectiv la nivel regional și local, unde sunt furnizate servicii pentru copii și unde investițiile publice au cel mai mare impact;

41.

subliniază că reziliența și securitatea socială ar trebui considerate priorități care se consolidează reciproc și că copiii sunt adesea cei mai afectați de crizele economice, sanitare, climatice și geopolitice;

42.

atrage atenția că multe regiuni ale Europei se confruntă cu provocări demografice și subliniază că sustenabilitatea socială și economică pe termen lung a Europei este strâns legată de starea de bine, de drepturile și de condițiile de viață ale copiilor și familiilor; subliniază că încrederea tinerilor în viitor și în propria lor capacitate de a face alegeri în viață, inclusiv de a fonda o familie, depinde de accesul la servicii publice de calitate, la locuințe la prețuri accesibile, la locuri de muncă de calitate și la medii sociale incluzive; evidențiază că consolidarea politicilor privind starea de bine a copiilor și sprijinul acordat familiilor reprezintă un element-cheie al abordării bazate pe investiții sociale, contribuind la coeziunea socială, la egalitatea de șanse și la dezvoltarea teritorială durabilă;

43.

solicită ca starea de bine a copiilor și investițiile sociale să devină componente integrante ale agendei europene privind pregătirea și reziliența, sprijinite de date fiabile și defalcate și de consolidarea specifică a capacităților autorităților locale și regionale;

44.

subliniază că prin sisteme de alocații pentru copii bine concepute și previzibile se poate contribui la stabilitatea socială și economică în perioade de criză și invită statele membre să țină seama de acest rol stabilizator atunci când își evaluează și își adaptează sistemele de asistență pentru familii, în conformitate cu capacitățile bugetare de care dispun;

45.

invită Comisia Europeană să se asigure că viitoarea strategie a UE pentru combaterea sărăciei plasează copiii în centrul său, instituind Garanția europeană pentru copii ca unul dintre pilonii săi centrali, stabilind ținte clare și măsurabile pentru reducerea sărăciei în rândul copiilor și asigurând acțiuni coordonate în toate domeniile politice relevante. Solicită, de asemenea, o alocare specifică a resurselor Fondului social european Plus pentru a combate sărăcia și excluziunea socială în rândul copiilor, ancorând astfel Garanția pentru copii ca prioritate strategică în următorul cadru financiar multianual și consolidând guvernanța pe mai multe niveluri prin implicarea deplină a autorităților locale și regionale în elaborarea, punerea în aplicare și monitorizarea măsurilor conexe;

46.

invită Comisia Europeană să includă în semestrul european o abordare cuprinzătoare a drepturilor copilului, evaluând sistematic implementarea Garanției europene pentru copii – inclusiv planurile naționale de acțiune, caracterul adecvat al finanțării și rezultatele specifice – și integrând în recomandările specifice fiecărei țări adresate statelor membre aceste elemente, în conformitate cu cadrul de convergență socială. De asemenea, solicită ca Comitetul pentru protecție socială să efectueze în 2026 revizuirea cincinală prevăzută în Recomandarea (UE) 2021/1004 (1) a Consiliului de instituire a Garanției europene pentru copii, pentru a oferi o evaluare cuprinzătoare a progreselor înregistrate de statele membre, a disparităților teritoriale și a lacunelor în materie de punere în aplicare și pentru a asigura o monitorizare structurată, transparență și responsabilitate în cadrul de monitorizare și raportare al semestrului;

---

(1)  Recomandarea (UE) 2021/1004 a Consiliului din 14 iunie 2021 de instituire a unei Garanții europene pentru copii (JO L 223, 22.6.2021, p. 14).