1)

Într-o situație precum cea de față, în care decizia de returnare menționează trei posibile state de returnare, iar în momentul adoptării deciziei de returnare era (încă) neclar în care stat se va întoarce străinul, trebuie efectuată o apreciere în raport cu principiul nereturnării în momentul adoptării deciziei de returnare? Judecătorul însărcinat cu luarea în custodie publică poate să evalueze din oficiu acest aspect ca o cerință specifică a deciziei de returnare, chiar dacă nu i s-a înaintat nicio cale de atac împotriva respectivei decizii de returnare?

2)

Într-o situație precum cea de față, în care decizia de returnare menționează trei posibile state de returnare, iar în momentul luării în custodie publică era (încă) neclar în ce țară trebuie să se întoarcă străinul, trebuie efectuată o apreciere în raport cu principiul nereturnării la momentul impunerii măsurii de luare în custodie publică, deși luarea în custodie publică are ca scop facilitarea returnării respectivului străin, între altele prin menținerea disponibilității acestuia pentru determinarea cetățeniei sau a originii sale și, prin urmare, a țării în care străinul trebuie să se întoarcă? În cazul unui răspuns afirmativ, aprecierea în raport cu principiul nereturnării trebuie să privească toate statele de returnare menționate în decizia de returnare?

3)

În cazul unor răspunsuri negative la prima și la a doua întrebare, efectuarea unei aprecieri în raport cu principiul nereturnării se poate amâna, într-o situație precum cea de față, până când este clar care este țara în care străinul trebuie să se întoarcă, de exemplu atunci când cetățenia sa a fost confirmată de autoritățile statului respectiv sau atunci când străinul însuși a făcut dovada cetățeniei sale?