1)

Articolul 2 punctul 7 din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului

trebuie interpretat în sensul că

faptul că un consumator este asistat, anterior încheierii sau cu ocazia încheierii unui contract între acest consumator și un comerciant, de un alt comerciant ales de consumator, care a inițiat încheierea contactului între consumator și primul comerciant și care a exercitat o influență asupra unor elemente esențiale ale conținutului acestui contract, nu este relevant pentru a califica contractul menționat drept „contract la distanță” în sensul acestei dispoziții.

2)

Articolul 2 punctul 7 din Directiva 2011/83

trebuie interpretat în sensul că,

atunci când părțile la un contract care nu poate fi calificat drept „contract la distanță” în sensul acestei dispoziții încheie, utilizând exclusiv mijloace de comunicare la distanță, un act adițional la acest contract având ca obiect prestații suplimentare de o importanță secundară în raport cu prestațiile prevăzute în contractul menționat, acest act adițional constituie un „contract la distanță” în sensul dispoziției menționate, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile pe care le prevede această dispoziție.

3)

Directiva 2011/83

trebuie interpretată în sensul că,

în cazul în care un consumator s-a retras dintr-un contract la distanță la sfârșitul perioadei de retragere, astfel cum a fost prelungită în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din această directivă și la un moment în care prestațiile care fac obiectul acestui contract și care nu erau de natură a putea fi restituite fuseseră deja furnizate, comerciantul poate susține în mod valabil că acest consumator a exercitat dreptul de retragere într-un mod abuziv din cauza propriului comportament dacă din ansamblul împrejurărilor reiese că, pe de o parte, faptul că consumatorul își exercită dreptul de retragere nu corespunde obiectivelor urmărite de această directivă cu privire la informarea consumatorului și siguranța lui în tranzacțiile cu comerciantul și, pe de altă parte, consumatorul urmărește, prin comportamentul său, să obțină în mod abuziv un avantaj în detrimentul comerciantului.