Hotărârea Curții (Camera a doua) din 5 februarie 2026 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad Sofia-grad – Bulgaria) – NP/Predsedatel na Darzhavna agentsia za bezhantsite

(Cauza C-718/24 (1) , Aleb (2) )

(Trimitere preliminară - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Politica privind azilul - Directiva 2013/32/UE - Proceduri comune de acordare și de retragere a protecției internaționale - Articolul 33 - Motive de inadmisibilitate - Articolul 38 - Conceptul de „țară terță sigură” - Condiții de punere în aplicare - Legătura dintre solicitant și țara terță în cauză - Criterii - Metode de apreciere - Articolul 46 - Dreptul la o cale de atac efectivă - Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene)

(C/2026/1759)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Sofia-grad

Părțile din procedura principală

Reclamant în procedura principală: NP

Pârât în procedura principală: Predsedatel na Darzhavna agentsia za bezhantsite

Dispozitivul

Articolul 33 alineatul (2) litera (c) și articolul 38 din Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale

trebuie interpretate în sensul că:

—	motivul de inadmisibilitate prevăzut la articolul 33 alineatul (2) litera (c) din această directivă nu trebuie aplicat în mod necesar cu ocazia examinării pe fond a unei cereri de protecție internațională;

—

o cerere examinată pe fond poate fi respinsă ca inadmisibilă pentru motivul că o țară terță este considerată o țară terță sigură pentru solicitant, chiar și atunci când autoritatea competentă a constatat că acest solicitant îndeplinește condițiile pentru acordarea protecției internaționale prevăzute de Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate. În schimb, o astfel de cerere nu poate fi respinsă ca nefondată sau chiar vădit nefondată decât în condițiile enunțate la articolul 32 din Directiva 2013/32 și, în orice caz, nu poate fi respinsă ca nefondată în temeiul motivului de inadmisibilitate prevăzut la articolul 33 alineatul (2) litera (c) din această din urmă directivă.

Articolul 38 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2013/32

trebuie interpretat în sensul că

statele membre trebuie să prevadă în dreptul lor intern criterii care permit să se considere că există o legătură între solicitantul de protecție internațională și țara terță în cauză, precizându-se că această legătură trebuie să fie suficientă pentru a face rezonabilă deplasarea solicitantului respectiv către această țară.

Articolul 38 alineatul (2) literele (b) și (c) din Directiva 2013/32

trebuie interpretat în sensul că

autoritatea decizională poate aplica conceptul de „țară terță sigură” pe baza unor informații care provin din surse accesibile publicului și a unei decizii a puterii executive care întocmește o listă a țărilor terțe sigure, cu condiția ca dreptul intern să definească și metodologia aplicabilă pentru a aprecia, de la caz la caz, în funcție de circumstanțele particulare ale solicitantului de protecție internațională, dacă țara terță în cauză îndeplinește condițiile pentru a fi considerată sigură pentru acest solicitant, precum și posibilitatea solicitantului respectiv de a contesta existența unei legături, în sensul articolului 38 alineatul (2) litera (a) din această directivă.

Articolul 38 alineatul (2) litera (c), precum și articolul 46 alineatele (1) și (3) din Directiva 2013/32, citite în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

trebuie interpretate în sensul că

instanța națională sesizată cu o cale de atac împotriva unei decizii de respingere a unei cereri de protecție internațională în temeiul motivului de inadmisibilitate referitor la țara terță sigură, prevăzut la articolul 33 alineatul (2) litera (c) din această directivă, trebuie să verifice existența unei legături, în sensul articolului 38 alineatul (2) litera (a) din directiva menționată, între solicitant și țara terță în cauză, și aceasta chiar dacă dreptul său național nu îi acordă o astfel de competență.

(1) JO C, C/2025/381.

(2) Numele prezentei cauze este un nume fictiv. El nu corespunde numelui real al niciuneia dintre părțile la procedură.