|
Jurnalul Ofícial |
RO Seria C |
|
C/2026/1694 |
13.3.2026 |
Publicarea comunicării unei modificări standard aprobate a caietului de sarcini al unei indicații geografice, în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din Regulamentul delegat (UE) 2025/27 al Comisiei (1)
(C/2026/1694)
COMUNICARE PRIVIND APROBAREA UNEI MODIFICĂRI STANDARD
[Articolul 24 din Regulamentul (UE) 2024/1143]
„Lucca”
Număr de referință UE: PDO-IT-0199-AM01 – 16.12.2025
1. Denumirea produsului
„Lucca”
2. Tipul indicației geografice
|
☑ |
DOP |
|
☐ |
IGP |
|
☐ |
IG |
3. Sectorul
|
☑ |
Produse agricole |
|
☐ |
Vinuri |
|
☐ |
Băuturi spirtoase |
4. Țara căreia îi aparține aria geografică
Italia
5. Autoritatea din statul membru care comunică modificarea standard
Nume
Ministerul Agriculturii, Suveranității Alimentare și Pădurilor
6. Calificarea drept modificare standard
Modificările sunt standard deoarece nu includ modificarea denumirii sau a utilizării denumirii, nu riscă să anuleze legătura și nu implică restricții suplimentare în legătură cu comercializarea produsului.
7. Descrierea modificării (modificărilor) standard aprobate
Titlu
Modificarea articolului 1 din caietul de sarcini
Descriere
A fost eliminată referirea la Regulamentul (CEE) 2081/92, care nu mai este în vigoare.
Formularea:
„Denumirea de origine protejată «Lucca» este rezervată uleiului de măsline extravirgin care îndeplinește condițiile și cerințele prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 și indicate în prezentul caiet de sarcini.”
a fost modificată după cum urmează:
„Denumirea de origine protejată «Lucca» este rezervată uleiului de măsline extravirgin care îndeplinește condițiile și cerințele prevăzute în prezentul caiet de sarcini.”.
|
☐ |
Modificarea vizează documentul unic. |
Titlu
Modificarea articolului 6 din caietul de sarcini al produsului și a punctului 4.2 din documentul unic, în ceea ce privește descrierea produsului
Descriere
|
— |
Au fost ușor modificați parametrii referitori la acizi. |
|
— |
A fost ușor revizuită descrierea caracteristicilor vizuale și organoleptice. |
|
— |
În locul polifenolilor, au fost introduși parametrii referitori la biofenoli și tocoferoli. |
Formularea:
„caracteristici organoleptice:
|
|
ulei de culoare galbenă, cu nuanțe de verde mai mult sau mai puțin intense; |
|
|
gust fructat de măsline, de la lejer la mediu, cu preponderență dulce și cu senzații de picant și de amar legate de intensitatea gustului fructat perceput; |
|
|
punctajul minim la testul efectuat de comisia de testare: minimum 7. |
Caracteristici chimico-fizice:
|
|
aciditate maximă, în acid oleic: 0,5 %; |
|
|
indice de peroxid: maximum 12; |
|
|
acid palmitic 9-14 %; |
|
|
acid palmitoleic 0,4-1,2 %; |
|
|
acid stearic 0,5-3 %; |
|
|
acid oleic > 72; |
|
|
acid linoleic 5-9 % |
|
|
acid linolenic < 0,9 %; |
|
|
polifenoli totali: minimum 100 mg/litru; |
|
|
tocoferoli totali: minimum 90 mg/litru. |
Analizele chimico-fizice și organoleptice trebuie să fie efectuate prin metodele prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 2568/91, cu modificările și completările ulterioare.”
a fost modificată după cum urmează:
„Caracteristici vizuale și organoleptice:
|
|
ulei de o culoare care variază de la galben la verde, cu nuanțe mai mult sau mai puțin intense; |
|
|
gust fructat de măsline, de la lejer la mediu, dulce și/sau cu senzații de picant și de amar legate de intensitatea atributului fructat perceput; |
|
|
evaluare în cadrul testelor permise de legislația în vigoare și efectuate de comisia de degustare. |
Caracteristici chimico-fizice:
|
|
aciditate maximă, în acid oleic: 0,5 %; |
|
|
indice de peroxid: maximum 12; |
|
|
acid palmitic 9-16 %; |
|
|
acid palmitoleic 0,4-1,5 %; |
|
|
acid stearic 0,5-3 %; |
|
|
acid oleic > 70; |
|
|
acid linoleic 5-10 %; |
|
|
acid linolenic < 1,0 %; |
|
|
biofenoli: ≥ 100 mg/kg; |
|
|
tocoferoli: ≥ 90 mg/kg.” |
|
☑ |
Modificarea vizează documentul unic. |
Titlu
Modificarea articolului 2 din caietul de sarcini al produsului și a punctului 4.7 din documentul unic, în ceea ce privește delimitarea ariei geografice
Descriere
|
— |
A fost extinsă puțin aria geografică, deoarece elementele puțin precise utilizate pentru delimitare, precum șanțurile, pâraiele, drumurile agricole etc., au fost înlocuite cu granițele administrative ale comunelor. |
Formularea:
„Articolul 2.
Aria de producție
Aria de producție a denumirii de origine protejate «Lucca» cuprinde următoarele comune: Capannori, Lucca, Montecarlo, Altopascio, Porcari, Villa Basilica, din zona Piana di Lucca; comunele Camaiore, Massarosa, Viareggio, Forte dei Marmi, Pietrasanta, Seravezza și Stazzema, din zona Versilia; comunele Bagni di Lucca, Borgo a Mozzano, Pescaglia, Barga, Coreglia Antelminelli și Minucciano, din zona Media Valle și Garfagnana.
Teritoriul este delimitat astfel:
|
1) |
Zona Piana di Lucca De la punctul de intersecție cu drumul național 439 Lucca-Pescia, se merge în direcția Pistoia, în apropiere de Corte Nardi, se continuă de-a lungul graniței provinciale, în direcție sud-est, până se ajunge la cota 54 m deasupra nivelului mării, imediat după Colle della Gherardesca. De la cota 54 m se continuă spre sud-est, pe strada care trece pe la Colle Seghieri, până la intersecția cu drumul spre Montecarlo, de-a lungul căruia se continuă pentru aproximativ 500 m, după care urmează o cotitură spre sud-est de-a lungul străzii care, după localitatea Corte Mazzini, se încrucișează cu linia feroviară, pe care o urmează spre sud până la Ponte Canneto, continuând apoi întâi spre sud, apoi spre vest, până la întâlnirea cu râul San Gallo, în localitatea Badia Pozzeveri, de unde se urcă spre nord de-a lungul cursului de apă, până se ajunge la drumul Altopascio-Porcari, care este urmat spre vest până la Corte La Pineta, de unde se continuă spre nord. Se continuă pe drumul care, pe lângă dealuri, ajunge la Corte Di Galante. De la Corte Di Galante, este urmat, în direcție nordică, drumul de vecinătate, de-a lungul cursului de apă, afluent stâng al râului Leccio, trecând pe la cotele 63 m, 75 m și 92 m deasupra nivelului mării. De la cota 92 m deasupra nivelului mării, se continuă spre nord până se ajunge la localitatea Cantina Carrara, la cota 38 m deasupra nivelului mării, apoi se continuă spre sud-vest, până la Corte Mencarini, de unde se continuă spre sud, de-a lungul drumului care este paralel cu râul Leccio și care, trecând pe la poalele dealurilor, ajunge la localitatea Porcari, pe care o traversează, continuând pentru a intra, la cota 20 m deasupra nivelului mării, pe drumul secundar care trece prin localitățile Palazzo Rossi, Corte Matteoni, Villa Bottini, urmând apoi respectivul drum provincial și poalele dealurilor. Se intră, pentru o scurtă bucată, pe drumul Borgonuovo-Gragnano, se urmează cursul râului Ralla, până sub casa Maionchi, de la care, după o întoarcere spre vest sub casa Cesaretti, se ajunge, la cota 30 m deasupra nivelului mării, la drumul Borgonuovo-Camigliano, care este urmat până la cota 55 m deasupra nivelului mării. Se coboară spre vest, urmând poalele dealurilor, până la cota 39 m deasupra nivelului mării, apoi este urmat drumul care duce la Rimortoli, continuând spre nord, pentru o distanță scurtă, de-a lungul drumului Rimortoli-Segromigno, până la cota 41 m deasupra nivelului mării, se ajunge la localitatea Fornoli, se urmează drumul până la cota 48 m deasupra nivelului mării, până se ajunge în centru, care este traversat, se continuă pe lângă marginea parcului Villa Reale, apoi se urmează drumul care duce la așezarea S. Gemignano, trecând prin S. Pancrazio, până la satul Sesto di Moriano; se traversează râul Serchio în apropierea podului de cale ferată; din satul Sesto, coborând spre sud, se urmează pentru o scurtă bucată drumul comunal care leagă satul Sesto de drumul provincial din dreapta râului Serchio, se traversează Ponte a Moriano și se continuă, de-a lungul dealului, trecând prin așezările San Michele di Moriano, San Lorenzo, San Quirico di Moriano și S. Arlascio, până la Villa Boccella. Din această localitate, linia de demarcare se îndreaptă spre vest către cota 24 m deasupra nivelului mării și apoi urmează drumul care trece prin Villa Barsanti, pe sub seminarul arhiepiscopiei, și se îndreaptă spre sud către Villa Sardi, ajungând la localitatea Tre Cancelli, deasupra cotei 24 m deasupra nivelului mării. De acolo, urmează, pentru o scurtă bucată, drumul Lucca-Camaiore, deviind de la acesta în drumul comunal de la poalele dealurilor care trece prin Pino și care se alătură drumului Lucca-Camaiore lângă Ponte del Giglio, continuând de-a lungul unui tronson până la intersecția cu drumul spre Fornace la cotele 51 m și 50 m deasupra nivelului mării, ajungând la localitățile Frantoio și Villa Fonna și, urmând drumul care duce la Mutigliano, la cotele 33 m și 31 m deasupra nivelului mării, la localitatea Villa Orsetti. De acolo, urmează drumul care trece pe la cotele 44 m și 43 m deasupra nivelului mării, până întâlnește drumul care duce de la Monte S. Quirico la S. Alessio, drum pe care îl urmează pe o distanță scurtă și apoi urcă pe drumul care, din acest sat, urmează dealurile, trecând pe sub localitățile Corte Pistelli, Villa Albertini, Corte Buchignani, Boscarecci, Corte Santini și Corte Lanizzi, sub Fornace, la cota 26 m deasupra nivelului mării, până ajunge la drumul care duce la Certosa. Urmează acest drum până la Farneta, iar apoi o ia spre sud, trecând pe la cotele 57 m și 41 m deasupra nivelului mării, până ajunge la Corte Donatore; traversează drumul național 439 în apropiere de Corte Puccetti, urmează șanțul Canabbia până la intersecția sa cu A 11/12, apoi, la cota 48 m deasupra nivelului mării, ajunge la Corte Padrone, apoi la cota 41 m deasupra nivelului mării și, spre est, la Corte Santone, Villa Liana și spre sud, până la școala din Nozzano. De la școala din Nozzano, continuă spre vest până la Balbano, în dreptul liniei feroviare Lucca-Viareggio, pe care o urmează spre est până la gara din Nozzano, apoi continuă spre sud-est, la granița cu provincia Pisa, pe care o urmează până la intersectarea acestei granițe cu A-11, pe care o urmează până la Ponte sul Canale Ozzeri, continuă de-a lungul canalului până la Villa Poschi, pentru a urma apoi drumul către Zoppino, Vicopelago și San Michele in Escheto, până la drumul național 12 Abetone-Brennero, pe care îl urmează până la S. Lorenzo a Vaccoli, la cota 27 deasupra nivelului mării, de unde o ia spre est, trecând pe la cota [sic] deasupra nivelului mării, urmează drumul comunal care duce la San Pietro, traversează șanțul Guappero și, în direcție nord-est, ajunge la cotele 23 m, 24 m și 17 deasupra nivelului mării. De la cota 17 m deasupra nivelului mării, mai întâi, pentru o distanță scurtă, spre est, iar apoi spre sud-est, parcurge drumul comunal care, de la San Pietro, duce la Vorno, până la intersecția cu drumul care duce la Badia di Cantignano, de unde continuă spre Guamo. În dreptul Villa Politi, la cota 28 m deasupra nivelului mării, continuând spre Villa Pierotti, urmează drumul care ajunge în centrul Guamo și, de acolo, continuă spre est, urmând drumul comunal care, trecând pe lângă Padule di Massa Macinaia și trecând de S. Quirico, râul S. Quirico și Villa Moscheni, duce, în dreptul San Leonardo in Treponzio, la drumul național 439 Sarzanese Valdera. Urmează același drum în direcția Lucca până la Ponte alle Luche și apoi, spre nord-est, continuă de-a lungul dealului, spre Colognora, Corte Forcone, centrala pentru lapte «Coop. CAPLAC di San Ginese» și continuă spre sud până la localitatea Porto. Se îndreaptă apoi spre vest, către Collina, până la gara San Ginese și continuă de-a lungul fostei linii de cale ferată Lucca-Pontedera până la granița cu provincia Pisa. Urmează această graniță până la cotele 429 m și 356 m deasupra nivelului mării și apoi urmează drumul care de la San Bucolino duce pe Monte Serra; de acolo, spre nord, pe la poalele Cima Sassabodda, trecând pe la cotele 526 m și 458 m deasupra nivelului mării, trece de Rio Sassabodda și urmează coasta formațiunii geologice numite «Cipollino», pe la cota 547 m deasupra nivelului mării, până ajunge la râul Visona di Compito la cota 450 m deasupra nivelului mării. Continuă spre nord, trecând pe la cota 546 m deasupra nivelului mării, pe Costa di Borgoguone la cotele 385-428 m deasupra nivelului mării, până la drumul care, de la Vorno, duce pe Monte Serra. Urmează drumul respectiv până la șanțul Fossaceca și, urmând curba de nivel de la cota 500 m deasupra nivelului mării, ajunge la șanțul Vorno, pe care îl urmează până când atinge din nou curba de nivel de la cota 500 m deasupra nivelului mării lângă Monte di Carrara; apoi continuă de-a lungul Monte Le Corna și Monte di San Pantaleone până mai la vale de Monte Pian di Conserva și apoi de-a lungul graniței cu provincia Pisa, pe care o urmează, trecând de Villa Orsini, până la granița dintre comunele Lucca și Viareggio. Zona Villa Basilica Linia de demarcare pornește din satul Valgiano și, spre est, ajunge la râul Cartiera, pe care îl urmează până la cota 456 m deasupra nivelului mării, de unde ajunge, pe o potecă, la cota 432 m deasupra nivelului mării, de unde urcă de-a lungul râului, spre sud, până la cota 589 m deasupra nivelului mării, iar apoi, tot pe potecă, ajunge la localitatea Campo Grande, la cota 554 m deasupra nivelului mării, după care ajunge la cotele 385 m și 412 m deasupra nivelului mării, până ajunge la localitatea Gelli, de unde urmează poteca până la râul Rimogno. Urcă de-a lungul torentului și urmează primul afluent din stânga până la localitatea Crocicchiura, urmează drumul care, de la vila Basilica, ajunge la Romitorio spre vale; la a doua serpentină părăsește drumul și urmează poteca până la râu, coboară de-a lungul râului până la locuința aflată la cota 563 m deasupra nivelului mării, apoi de la Casa delle streghe continuă de-a lungul cotelor 524 m, 467 m și 482 m deasupra nivelului mării până la drumul care, de la Pariana, merge spre platoul Pizzorne. De la Pariana, ajunge la cimitir și urmează râul Torbola, apoi urmează curba de nivel de la cota 600 m deasupra nivelului mării, până la localitatea Uccelliera; de acolo, urmează poteca spre Colle di Capannori, pe la cotele 636 m și 568 m deasupra nivelului mării, în Castagnora, și, de acolo, urmează drumul Boveglio-Colognora până la cimitirul Colognora. Ajunge la așezare și continuă spre Rio dei Balzo, apoi coboară de-a lungul acestui râu și urmează poteca până la granița provincială din localitatea Nardi (punctul 1). |
|
(2) |
Zona Versilia În nord-vest, linia de demarcare pornește de la punctul de intersecție dintre Via Aurelia și granița provincială cu Massa Carrara, urmează această graniță de la mare spre munți până la localitatea Bellegra, de unde urmează curba de nivel de la cota 600 m deasupra nivelului mării până la creasta Monte Cerreta, care servește drept linie de separare între valea Serra și versantul orientat spre sud. Apoi, ajunge la creasta Monte Canala la cota 432 m deasupra nivelului mării, continuând până la localitatea La Rocca, la cota 170 m deasupra nivelului mării. Apoi coboară până la cota 100 m deasupra nivelului mării. Apoi urmează curba de nivel de la cota 100 m deasupra nivelului mării și râul Serra spre izvor până la Canale di Rota. Continuă de-a lungul râului Serra până la canalul S. Michele, urcând de-a lungul lui până la cota 300 m, după care parcurge curba de nivel de la cota 300 m deasupra nivelului mării până ajunge la Botro di Rimone. Urcă până la cota 600 m deasupra nivelului mării, apoi urmează curba de nivel spre sud, ajungând pe versanții Muntelui Cavallo și Muntelui Castellaccio, până la canalul Basali, coboară de-a lungul acestui Canal până la canalul Giardino, continuă de-a lungul acestuia până la canalul Rio, ajungând la cota 600 m deasupra nivelului mării, urmează curba de nivel de la cota 600 m deasupra nivelului mării, trecând mai sus de Terrinca și Levigliani, apoi traversează canalul Volte, se întoarce în jurul Muntelui Alto, trece pe deasupra localităților Retignano și Pruno, traversează canalul Capriola sub Muntele Forato, traversează canalul Versilia, se întoarce în jurul Muntelui Procinto, traversează așezările Pomezzana și Farnocchia, se întoarce în jurul munților Lieto, Ornato, Anchiana și Gabberi, continuă mai sus de localitatea Bollogno, în jurul munților Ciurlaglia, Prana și Pedona, până întâlnește râul Lucese, pe al cărui curs îl urmează spre mare pentru o scurtă porțiune, pentru a reveni la ruta descrisă în Media Valle, adiacentă așezării Torcigliano. Repornește de la granița cu provincia Pisa până la punctul în care granița respectivă se intersectează cu drumul comunal către Quiesa, pe care îl urmează, trecând prin centrul localității Massaciuccoli, până la întâlnirea cu linia de cale ferată Lucca-Viareggio în localitatea Quiesa. Continuă de-a lungul liniei de cale ferată Lucca-Viareggio în direcția Viareggio până la Portovecchio. De acolo, urmează traseul de drenaj de la Massarosa la Il Garage. De acolo, urmează celălalt traseu de drenaj care de acolo ajunge la strada Sarzanese. Urmează această stradă până la Ponte dell’Abbaccattoio, înainte de centrul localității Pietrasanta. Urmează Via del Castagno până la întâlnirea cu Via Aurelia, pe care o urmează pe o distanță scurtă până la Via Apua, pe care o urmează în direcția mării până ajunge la autostrada Sestri Levante-Livorno. Urmează această autostradă până la întâlnirea cu drumul provincial Marina, de-a lungul căruia urcă spre Querceta până ajunge la râul Versilia, pe care îl urmează până ajunge la Via Aurelia, pe care o parcurge spre nord-vest până la granița cu provincia Massa Carrara. |
|
3) |
Zona Media Valle Zona centrală. Din localitatea Ponte di Campia, se urcă spre nord, de-a lungul graniței comunale, până la poteca care duce de la Treppignana la Battosi (Tenuta de «il Ciocco»); de acolo, urmând drumul către Sommocolonia, continuă de-a lungul drumului comunal către Ponte di Castagnana; după ce trece de bifurcarea cu drumul către Montebono, urmează poteca spre localitatea Canteo și continuă spre Gragnana și apoi spre Piastra, urmează drumul către Renaio spre vale, trece peste podul peste torentul Lopporetta, urmează poteca ce duce la localitatea Colletto, la cota 595 m deasupra nivelului mării, apoi urmează drumul spre Pegnana, la vale, până la bifurcarea cu drumul către Tiglio Basso. Din această localitate, urmează drumul care ajunge în centrele Tiglio Basso, Coreglia Antelminelli, Gromignana și Lucignana, pentru a coborî apoi de-a lungul drumului comunal până la drumul național 445. Urmează drumul național spre Castelnuovo Garfagnana, iar din satul Ghivizzano urmează drumul spre Ghivizzano Alto și de acolo continuă spre cimitir și apoi de-a lungul potecii care urcă de-a lungul Rio Secco până la localitatea Colle. De acolo, continuă de-a lungul străzii până la drumul provincial către Coreglia Antelminelli, pe care îl urmează în direcția Coreglia până la prima serpentină. De aici, urmează drumul spre localitatea Burica Curchi și continuă de-a lungul potecii care trece de torentul Ania, până la localitatea Seggio, apoi urmează drumul până ajunge la localitățile Corte, Solco și Loppia (Chisa). De la Loppia, urmează drumul provincial către Barga și apoi drumul provincial către Castelvecchio Pascoli, până la localitatea Ponte di Campia, pe granița comunală. Zona de est. Se urmează drumul care, de la S. Pancrazio, ajunge la S. Gemignano, până la drumul național 12 din Brennero (dincolo de trecerea la nivel). Apoi, continuă de-a lungul aceluiași drum național către Bagni di Lucca, până la kilometrul 53 din localitatea Ponte a Diana, unde părăsește drumul și urmează poteca până la localitățile Cima del Colle și Madonna di Mirocchio, apoi urmează drumul către Benabbio până la poteca spre S. Trinità, apoi o ia către localitatea La Motta, sub dealul Colle di Cerbaia, până la torentul Bugliesima, de unde urmează torentul până la drumul către Lucignano. Trecând de bifurcarea cu drumul către Pizzorne, urmează poteca de pe versantul drept, coborând în valea torentului Pizzorna, până la localitatea Fabbriche, apoi urmează poteca de-a lungul cotelor 440 m și 497 m deasupra nivelului mării, până la localitățile Madonna di Serra și Rio Particelle, apoi urmează poteca de-a lungul cotelor 502 m, 552 m, 420 m, 398 m și 302 m deasupra nivelului mării până la localitatea Madonna della Selva, pentru a ajunge la cota 344 m deasupra nivelului mării, Colle dei Burroni de-a lungul potecii spre piața Brancoli, drumul către Ombreglio, de unde urmează drumul către Ponte Molinaccio, apoi urmează poteca spre Deccio, Tramonte și Castellaccio, până la torentul Fraga, apoi urmează drumul în aval până la localitatea Matraia Colle și continuă spre localitatea Zazzera și de-a lungul potecii, la întâlnirea cu torentul Rio Caprio, urmează drumul care duce de la Matraia la Valgiano până la așezarea Valgiano (se continuă apoi până la Piana di Lucca). Zona de vest. Urmează drumul provincial Ludovica de la așezarea Ponte a Moriano până la Piano della Rocca, de unde urmează poteca (fostul drum comunal) care duce la localitatea Rocca (Chiesa degli Alpini), continuă spre cimitir și continuă de-a lungul potecii până la localitatea Londigiana, până la intersecția cu drumul Oneta-Cune. Urmează drumul până la așezarea Cune și urmează apoi poteca până la localitățile Alla Volta, Colle delle Coste și Colle Belvedere, până ajunge la așezarea Dezza; continuă de-a lungul potecii care urcă de-a lungul torentului Dezza, ajunge la localitățile Bestuolico, Ripa și Carraia, urmează drumul către Colognora până la intersecție și apoi coboară de-a lungul potecii către localitățile Ansana, Gello, S. Rocco și Alle Pianacce, întâlnindu-se cu drumul provincial în localitatea Vergana; apoi urmează drumul provincial până la așezarea Piegaio, apoi urmează drumul către Fiano-Loppeglia și, de la Fiano, în direcția Chiesina di Foce, de-a lungul drumului, apoi urmează poteca spre Bozzano, până la localitatea Capannaccia, de sub Monte Primo, și ajunge la așezare la cota 643 m deasupra nivelului mării, apoi urmează poteca în direcția Anticiana și, înainte de așezarea respectivă, urcă până la torent, pe care îl urmează până la cota 484 m deasupra nivelului mării. Urmează poteca spre localitatea Ferrandino-Gombitelli, continuă de-a lungul drumului către Torcigliano, până la podul peste râul Lucense, de unde urcă de-a lungul afluentului din dreapta până la cota 600 m deasupra nivelului mării, unde ajunge la zona Versilia. |
|
4) |
Zona Garfagnana. De la granița provincială, ajunge la drumul Montefiore-Pugliano, pe care îl urmează până la Pugliano și apoi continuă până la Antognano, unde urmează poteca spre Fosso del Martellino. Dincolo de șanț, continuă spre Sermezzano până la Croce, apoi continuă spre localitatea La Maulina, ajunge la Fosso del Fiatone, la cota 544 m deasupra nivelului mării, continuă spre localitățile Il Poggione și Fosso della Scolosa și urmează șanțul până la granița provincială.” |
a fost modificată după cum urmează:
„Aria de producție a denumirii de origine protejate «Lucca» cuprinde următoarele comune: Capannori, Lucca, Montecarlo, Altopascio, Porcari, Villa Basilica, din zona Piana di Lucca;
comunele Camaiore, Massarosa, Viareggio, Forte dei Marmi, Pietrasanta, Seravezza și Stazzema, din zona Versilia;
comunele Bagni di Lucca, Borgo a Mozzano, Pescaglia, Barga, Coreglia Antelminelli și Minucciano, din zona Media Valle și Garfagnana.”.
|
☑ |
Modificarea vizează documentul unic. |
Titlu
Modificarea vizează articolul 4 din caietul de sarcini al produsului, în ceea ce privește metoda de obținere
Descriere
În partea A) Tehnici de cultivare
|
— |
A fost eliminată obligația referitoare la tăiere. |
|
— |
Combaterea organizată a fost înlocuită cu combaterea integrată a dăunătorilor prevăzută în lege. |
Formularea:
|
„(1) |
tăierea: cu o frecvență de cel puțin o dată la doi ani, primăvara; |
|
(2) |
îngrășăminte: organice și minerale; |
|
(3) |
gestionarea solului: înierbare: lucrări superficiale ale terenului: erbicidarea este admisă doar în situațiile de cultivare (terase, parte excesiv de înclinate) care fac imposibilă utilizarea utilajelor pentru cosirile, mărunțirile sau lucrările superficiale periodice ale terenului. Pe suprafețele respective sunt permise tratamentele cu erbicidele de contact într-o singură aplicare sau în mai multe aplicări cu microdoze aplicate pe dăunători în primele stadii de dezvoltare; |
|
(4) |
combaterea dăunătorilor: stabilirea tratamentelor, mai ales în ceea ce privește Bactrocera Oleae, cu aplicarea programelor de combatere organizată stabilite de consorțiu în temeiul normelor regionale.” |
a fost modificată după cum urmează:
|
„A) |
Tehnici de cultivare:
|
|
☐ |
Modificarea vizează documentul unic. |
Titlu
Modificarea articolului 5 din caietul de sarcini al produsului, în ceea ce privește metoda de obținere
Descriere
În partea B) Indicații privind recolta
|
— |
A fost ușor majorată producția maximă în cazul măslinilor care nu sunt în monocultură. |
|
— |
S-a stabilit, fără excepții, că randamentul maxim în ulei nu poate depăși 19,00 %. |
|
— |
A fost eliminată precizarea că măslinele trebuie conservate în lăzi de plastic. |
Formularea:
„Producția maximă de măsline per hectar, per campanie de producție, a livezilor de măslini destinate producției uleiului indicat la articolul 2 trebuie să fie următoarea: 70 de chintale de măsline/ha, în cazul livezilor de măslini cultivați intensiv în monocultură; 20 kg de măsline per plantă în celelalte cazuri. Randamentul maxim al măslinelor în ulei, per campanie de producție, în cazul livezilor de măslini înscrise în registrul denumirii de origine protejate «Lucca» este stabilit anual de organismul de control competent, cu avizul consorțiului de protejare, și, oricum, nu poate depăși 19,00 %. Transportul măslinelor trebuie să se realizeze astfel încât să se asigure perfecta conservare a fructelor.
Măslinele recoltate trebuie conservate, până la etapa măcinării, în recipiente rigide și aerisite (lăzi de plastic), în spații răcoroase și aerisite.”
a fost modificată după cum urmează:
„Producția maximă de măsline per hectar, per campanie de producție, a livezilor de măslini destinate producției uleiului indicat la articolul 2 trebuie să fie următoarea:
70 de chintale de măsline/ha, în cazul livezilor de măslini cultivați intensiv în monocultură; 30 kg de măsline per plantă în celelalte cazuri.
Randamentul maxim al măslinelor în ulei, per campanie de producție, în cazul livezilor de măslini înscrise în registrul denumirii de origine protejate «Lucca», nu poate depăși 19,00 %.
Transportul măslinelor trebuie să se realizeze astfel încât să se asigure conservarea fructelor.
Măslinele recoltate trebuie conservate, până la etapa măcinării, în recipiente rigide și aerisite, în spații răcoroase și aerisite.
Măslinele trebuie măcinate în termen de maximum 2 zile de la recoltare.”.
|
☐ |
Modificarea vizează documentul unic. |
Titlu
Modificarea articolului 5, în ceea ce privește modalitatea de obținere a uleiului
Descriere
|
— |
Au fost eliminate durata maximă a malaxării și temperaturile aferente. |
Textul eliminat este următorul:
„Trebuie să fie respectate indicațiile referitoare la durata maximă a malaxării și la temperatura aferentă, stabilite la 50 de minute și, respectiv, la 28 de grade Celsius. Dacă măslinele sunt foarte uscate, se poate folosi apă pentru diluare, la o temperatură de maximum 20 de grade Celsius.”.
|
☐ |
Modificarea vizează documentul unic. |
Titlu
Modificarea vizează punctul 4.6 din documentul unic, în ceea ce privește normele specifice referitoare la etichetare.
Descriere
În documentul unic, punctul respectiv conține puțin text, drept care s-a decis alinierea lui la conținutul caietului de sarcini al produsului.
Formularea:
„Pe lângă indicațiile prevăzute de normele referitoare la etichetare, pe etichete trebuie să figureze, cu caractere clare și indelebile, denumirea de origine protejată «Lucca». Pe etichetă trebuie să figureze, de asemenea, logoul specific și univoc, care trebuie utilizat împreună cu denumirea de origine protejată.
Logoul are forma unui cerc cu margini neregulate, asemănător unui sigiliu de ceară, cu dimensiuni reale totale de 2 × 2 cm, de culoare verde închis, astfel cum este prezentat în caietul de sarcini al produsului.”
a fost modificată după cum urmează:
„Este interzisă adăugarea la denumirea de origine protejată «Lucca» a oricărei mențiuni suplimentare diferite de cea prevăzută de legislația în vigoare și de prezentul caiet de sarcini, inclusiv a mențiunilor: «tipo» (tip), «gusto» (gust), «uso» (utilizare), «selezionato» (selecționat), «scelto» (ales) sau alte mențiuni similare, precum și a mențiunilor care se referă la unități geografice diferite de cele prevăzute în mod expres în prezentul caiet de sarcini.
Cu toate acestea, este permisă utilizarea indicațiilor care fac trimitere la nume, denumiri de societăți sau mărci private, cu condiția să nu aibă un sens laudativ, să nu inducă în eroare cumpărătorul și să figureze cu caractere care au dimensiuni înjumătățite față de cele utilizate pentru DOP.
Pe recipientele care conțin uleiul de măsline extravirgin cu DOP sau pe etichetele aplicate pe recipientele respective trebuie să figureze, cu caractere clare și indelebile, următoarele mențiuni:
|
(a) |
denumirea de origine protejată sub care este comercializat uleiul, urmată imediat, dedesubt, de mențiunea «Denominazione di Origine Protetta»; |
|
(b) |
numele și prenumele producătorului sau denumirea comercială și adresa unității care a efectuat ambalarea; |
|
(c) |
cantitatea de produs conținută efectiv în recipient, exprimată în conformitate cu dispozițiile în vigoare; |
|
(d) |
mențiunea «olio confezionato dal produttore all'origine» (ulei ambalat de producător la origine), dacă îmbutelierea a fost efectuată de producător, sau «olio imbottigliato nella zona di produzione» (ulei îmbuteliat în aria de producție), dacă îmbutelierea a fost efectuată de terți; |
|
(e) |
campania sau anul de producție a uleiului. |
Pe etichetă trebuie să figureze, de asemenea, logoul specific și univoc, care trebuie utilizat împreună cu denumirea de origine protejată.”.
|
☑ |
Modificarea vizează documentul unic. |
Titlu
Modificarea vizează articolul referitor la etichetare din caietul de sarcini al produsului, în special specificațiile referitoare la logoul denumirii.
Descriere
|
— |
În caietul de sarcini al produsului, articolul referitor la etichetare conținea și specificațiile grafice referitoare la logoul denumirii și la modul în care acesta poate fi modificat în scopul diverselor utilizări. Pentru ca textul să fie mai ușor de citit, s-a decis introducerea informațiilor respective într-un articol specific al caietului de sarcini, intitulat „Logoul”. |
Singura modificare adusă textului a fost înlocuirea cuvântului „marchio” (marcaj) cu cuvântul mai corect, „logo”.
Textul este următorul:
„Logoul
Logoul are forma unui cerc cu margini neregulate, asemănător unui sigiliu de ceară, cu dimensiuni reale totale de 2 × 2 cm, de culoare verde închis (Pantone 364 cvc). În interior, cu superimprimare, se află primele două cercuri concentrice, cu diametre de 17,1 mm și de 17 mm, ambele de culoare maro (Pantone 161 cvc), în interiorul cărora, pe un fond de culoare verde deschis, obținut cu o nuanțare de 15 % cu Pantone 363 cvc, figurează mențiunea «Olio extra vergine di oliva Denominazione di Origine Protetta», iar mai la interior sunt supraimprimate încă două centre concentrice, cu diametre de 12 mm și respectiv, de 11,8 mm, de culoare maro (Pantone 161 cvc).
În interiorul ultimelor două cercuri, într-o poziție centrală în cadrul desenului, figurează reprezentarea unei străvechi prese pentru ulei, tipărită cu maro (Pantone 161 cvc), cu mențiunea «Lucca» pe un fond de culoare galben deschis (Pantone 1205 cvc). Supraimprimat peste toate celelalte culori, într-o culoare asemănătoare culorii aurului (Pantone 104 cvc), drept culoare de tipar finală, figurează imaginea uleiului care se scurge din presă în timpul presării. Ca opțiune, este prevăzută înlocuirea culorii asemănătoare celei a aurului (Pantone 104 cvc) cu aplicarea de pulbere de aur, pentru a se obține un efect de aur mai evident, sau cu aplicarea unei foițe de aur la cald pe desenul care reprezintă scurgerea uleiului, pentru a se obține un efect metalic lucios și strălucitor.
Acest logo trebuie reprodus în mărimea sa reală de 2 × 2 cm, pentru a fi aplicat apoi pe sticlele sau recipientele cu ulei de măsline extravirgin cu denumirea de origine protejată «Lucca» sau trebuie reprodus, mărit în mod corespunzător, pentru toate celelalte utilizări, dacă acestea sunt în coerență cu protejarea denumirii.
În ceea ce privește dimensiunile minime, logoul poate fi adaptat în mod proporțional pentru diversele nevoi de utilizare, fiind reduse, dacă este necesar, dimensiunile minime.”
|
☐ |
Modificarea vizează documentul unic. |
Titlu
În caietul de sarcini al produsului a fost introdus un articol referitor la dovada originii.
Descriere
|
— |
A fost introdus un articol referitor la dovada originii, care lipsea din caietul de sarcini al produsului. |
Textul articolului introdus este următorul:
„Dovada originii
Toate etapele procesului de producție sunt monitorizate, pentru fiecare înregistrându-se intrările și ieșirile. În acest mod și, de asemenea, prin înscrierea în liste create în acest scop și gestionate de organismul de control a parcelelor din cadastru utilizate pentru producție, a fermierilor, a prelucrătorilor, e eventualilor intermediari și a ambalatorilor, precum și prin declararea către organismul de control a cantităților produse, se garantează trasabilitatea produsului. Toate persoanele, fizice sau juridice, înscrise în listele respective sunt supuse controalelor efectuate de organismul de control, în conformitate cu dispozițiile din caietul de sarcini al produsului și cu planul de control aferent.”.
|
☐ |
Modificarea vizează documentul unic. |
DOCUMENT UNIC
Denumirile de origine și indicațiile geografice ale produselor agricole
„Lucca”
Număr de referință UE: PDO-IT-0199-AM01 – 16.12.2025
1. Denumirea (denumirile)
„Lucca”
2. Tipul indicației geografice
|
☑ |
DOP |
|
☐ |
IGP |
|
☐ |
IG |
3. Țara căreia îi aparține aria geografică delimitată
Italia
4. Descrierea produsului agricol
4.1. Clasificarea produsului agricol prin poziția și codul din Nomenclatura combinată, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/1143
15 - GRĂSIMI ȘI ULEIURI DE ORIGINE ANIMALĂ, VEGETALĂ SAU MICROBIANĂ ȘI PRODUSE ALE DISOCIERII ACESTORA; GRĂSIMI ALIMENTARE PRELUCRATE; CEARĂ DE ORIGINE ANIMALĂ SAU VEGETALĂ
4.2. Descrierea produsului agricol căruia i se aplică denumirea înregistrată
La momentul comercializării, uleiul cu DOP „Lucca” trebuie să prezinte următoarele caracteristici:
|
|
Caracteristici vizuale și organoleptice: |
|
|
ulei de o culoare care variază de la galben la verde, cu nuanțe mai mult sau mai puțin intense; |
|
|
gust fructat de măsline, de la lejer la mediu, dulce și/sau cu senzații de picant și de amar legate de intensitatea atributului fructat perceput; |
|
|
evaluare la testul efectuat de comisia de degustare: niveluri permise de legislația în vigoare. |
Caracteristici chimico-fizice:
|
|
aciditate maximă, în acid oleic: 0,5 %; |
|
|
indice de peroxid: maximum 12; |
|
|
acid palmitic 9-16 %; |
|
|
acid palmitoleic 0,4-1,5 %; |
|
|
acid stearic 0,5-3 %; |
|
|
acid oleic > 70; |
|
|
acid linoleic 5-10 %; |
|
|
acid linolenic < 1,0 %; |
|
|
biofenoli: ≥ 100 mg/kg; |
|
|
tocoferoli: ≥ 90 mg/kg. |
4.3. Derogări de la aprovizionarea cu hrană pentru animale (doar în cazul produselor de origine animală care poartă o denumire de origine protejată) și restricții privind aprovizionarea cu materii prime (doar în cazul produselor prelucrate care poartă o indicație geografică protejată)
Denumirea de origine protejată „Lucca” este rezervată uleiului de măsline extravirgin obținut din măsline din următoarele soiuri, cultivate în aria geografică delimitată:
|
1) |
Frantoio sau Frantoiano sau Frantoiana - în proporție maximă de 90 %; |
|
2) |
Leccino - în proporție maximă de 30 %; |
|
3) |
Alte soiuri - în proporție maximă de 15 %. |
4.4. Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată
Aria de producție a măslinelor și prelucrarea acestora.
4.5. Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc. produsului agricol la care se referă denumirea înregistrată
Uleiul de măsline extravirgin cu denumirea de origine protejată „Lucca” poate fi comercializat în recipiente cu o capacitate de maximum 5 litri.
Operațiunile de îmbuteliere sunt realizate pe teritoriul delimitat. Motivele pentru care și operațiunea de îmbuteliere este efectuată în aria geografică delimitată țin de necesitatea menținerii caracteristicilor deosebite și a calității uleiului „Lucca”, garantându-se că organismul extern de control își efectuează controalele sub supravegherea producătorilor interesați. Pentru aceștia din urmă, denumirea de origine protejată are o importanță decisivă și oferă, conform obiectivelor și orientării regulamentului în cauză, o ocazie de completare a veniturilor. În plus, acest proces a fost întotdeauna realizat cu metode tradiționale în aria geografică delimitată.
4.6. Norme specifice privind etichetarea produsului agricol la care se referă denumirea înregistrată
Este interzisă adăugarea la denumirea de origine protejată „Lucca” a oricărei mențiuni suplimentare diferite de cea prevăzută de legislația în vigoare și de prezentul caiet de sarcini, inclusiv a mențiunilor: „tipo” (tip), „gusto” (gust), „uso” (utilizare), „selezionato” (selecționat), „scelto” (ales) sau alte mențiuni similare, precum și a mențiunilor care se referă la unități geografice diferite de cele prevăzute în mod expres în prezentul caiet de sarcini.
Cu toate acestea, este permisă utilizarea indicațiilor care fac trimitere la nume, denumiri de societăți sau mărci private, cu condiția să nu aibă un sens laudativ, să nu inducă în eroare cumpărătorul și să figureze cu caractere care au dimensiuni înjumătățite față de cele utilizate pentru DOP.
Pe recipientele care conțin uleiul de măsline extravirgin cu DOP sau pe etichetele aplicate pe recipientele respective trebuie să figureze, cu caractere clare și indelebile, următoarele mențiuni:
|
(a) |
denumirea de origine protejată sub care este comercializat uleiul, urmată imediat, dedesubt, de mențiunea „Denominazione di Origine Protetta”; |
|
(b) |
numele și prenumele producătorului sau denumirea comercială și adresa unității care a efectuat ambalarea; |
|
(c) |
cantitatea de produs conținută efectiv în recipient, exprimată în conformitate cu dispozițiile în vigoare; |
|
(d) |
mențiunea „olio confezionato dal produttore all'origine” (ulei ambalat de producător la origine), dacă îmbutelierea a fost efectuată de producător, sau „olio imbottigliato nella zona di produzione” (ulei îmbuteliat în aria de producție), dacă îmbutelierea a fost efectuată de terți; |
|
(e) |
campania sau anul de producție a uleiului. |
Pe etichetă trebuie să figureze, de asemenea, logoul specific și univoc, care trebuie utilizat împreună cu denumirea de origine protejată.
Acest logo trebuie reprodus în mărimea sa reală de 2 × 2 cm, pentru a fi aplicat apoi pe sticlele sau recipientele cu ulei de măsline extravirgin cu denumirea de origine protejată „Lucca” sau trebuie reprodus, mărit în mod corespunzător, pentru toate celelalte utilizări, dacă acestea sunt în coerență cu protejarea denumirii.
În ceea ce privește dimensiunile minime, logoul poate fi adaptat în mod proporțional pentru diversele nevoi de utilizare, fiind reduse, dacă este necesar, dimensiunile minime.
Aceste mențiuni pot figura pe etichetă cu condiția ca dimensiunile lor, în special în ceea ce privește înălțimea, să nu le depășească pe cele ale denumirii „Lucca”.
5. Delimitarea concisă a ariei geografice
Aria de producție a denumirii de origine protejate „Lucca” cuprinde următoarele comune: Capannori, Lucca, Montecarlo, Altopascio, Porcari, Villa Basilica, din zona Piana di Lucca;
comunele Camaiore, Massarosa, Viareggio, Forte dei Marmi, Pietrasanta, Seravezza și Stazzema, din zona Versilia;
comunele Bagni di Lucca, Borgo a Mozzano, Pescaglia, Barga, Coreglia Antelminelli și Minucciano, din zona Media Valle și Garfagnana.
6. Legătura cu aria geografică
Rezumatul legăturii
Per ansamblu, aria geografică delimitată este omogenă în ceea ce privește condițiile pedologice, climatice și structurale. Teritoriul în cauză este caracterizat de terenuri sărace, aflate în pantă și, uneori, pe terase, cu niveluri de înclinare atât de accentuate încât dau impresia că abia se sprijină pe versanții Munților Apenini și ai Alpilor Apuani, situație unică pe teritoriul Toscanei. Natura geologică, eocenă, este diversă, și prezintă procentaje semnificative de roci Galestro și Alberese și de calcar.
În ceea ce privește factorii climatici și particularitățile aferente, precipitațiile sunt un element constant al climei, fiind optime și caracteristice pentru cultivarea măslinilor în această arie, pentru dezvoltarea corectă și favorabilă a livezilor de măslini din aria delimitată. Într-adevăr, dacă, pe de o parte, dificultatea structurală și a accesului la terenuri nu permite realizarea unor instalații de irigație, pe de altă parte, nivelul bun al precipitațiilor (valorile medii ale precipitațiilor sunt cuprinse între minimum 1 058 mm și maximum 2 008 mm) permite menținerea culturilor de măslini și determină caracteristicile produsului local. Pentru teritoriul provinciei Lucca, măslinul și uleiul sunt, dintotdeauna, importante nu doar pentru economie, ci și pentru stilul de viață și obiceiurile sociale. Diverse mărturii istorice leagă viața socio-culturală a acestor teritorii de cultivarea acestei specii. Existența acestui raport este demonstrată de diversele norme care, de-a lungul timpului, deja din perioada anilor 1000-1200, au reglementat producția și comercializarea uleiului de măsline.
Printre diversele documente care demonstrează toate acestea și care ilustrează raportul dintre calitate și producție și deci controlul provenienței uleiului „Lucca”, carta din 1241 (arhiva de stat DPIL spedale din 24 ianuarie 1241) este un exemplu clar și stabilește vânzarea a 22 de livre de ulei care ar fi trebuit să se reducă la 15 livre în cazul în care calitatea măslinelor nu ar fi fost corespunzătoare producției anuale, restul cantității urmând să fie plătit în anul următor.
Caracteristicile tipice ale uleiului „Lucca” și calitățile organoleptice ale acestuia au devenit evidente odată cu trecerea timpului și cu introducerea „Offizio sopra l'olio”, din 1594, prin care se reglementau, de către un organism responsabil cu economia publică, licențele de export pentru fiecare ulei, în funcție de fructele recoltate, stabilind chiar și prețul pentru vânzarea cu amănuntul, aceasta fiind o modalitate de disciplinare a pieței.
S-a ținut dintotdeauna seama în mod adecvat și de aspectele legate de producție, dat fiind că și Accademia dei Georgofili, care, deja din anii 1800, realiza experimente științifice, s-a ocupat cu divulgarea rezultatelor cercetărilor efectuate în privința celor mai comune boli care afectează măslinul.
Trimitere electronică (URL) la publicarea caietului de sarcini
(1) Regulamentul delegat (UE) 2025/27 al Comisiei din 30 octombrie 2024 de completare a Regulamentului (UE) 2024/1143 al Parlamentului European și al Consiliului cu norme privind înregistrarea și protecția indicațiilor geografice, a specialităților tradiționale garantate și a mențiunilor facultative de calitate, precum și de abrogare a Regulamentului delegat (UE) nr. 664/2014 (JO L, 2025/27, 15.1.2025, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_del/2025/27/oj).
ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2026/1694/oj
ISSN 1977-1029 (electronic edition)