P10_TA(2025)0090

Un buget pe termen lung revizuit pentru Uniune într-o lume în schimbare

Rezoluția Parlamentului European din 7 mai 2025 referitoare la un buget pe termen lung revizuit pentru Uniune într-o lume în schimbare (2024/2051(INI))

(C/2026/575)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolele 311, 312, 323 și 324 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului din 17 decembrie 2020 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027 (1) și declarațiile comune asupra cărora au convenit Parlamentul European, Consiliul și Comisia în acest context, precum și declarațiile unilaterale aferente,

—	având în vedere Decizia (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului din 14 decembrie 2020 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene și de abrogare a Deciziei 2014/335/UE, Euratom (2),

—	având în vedere propunerea modificată a Comisiei din 23 iunie 2023 de decizie a Consiliului de modificare a Deciziei (UE, Euratom) 2020/2053 privind sistemul de resurse proprii al Uniunii Europene (COM(2023)0331),

—

având în vedere Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii (3) (AII),

—	având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2024/2509 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 septembrie 2024 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (reformare) (4) (denumit în continuare „Regulamentul financiar”),

—	având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2092 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2020 privind un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii (5) (Regulamentul privind condiționalitatea),

—	având în vedere rezoluția sa din 27 februarie 2024 referitoare la proiectul de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) 2020/2093 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027 (6),

—	având în vedere rezoluția sa din 10 mai 2023 referitoare la resursele proprii: un nou început pentru finanțele UE, un nou început pentru Europa (7),

—	având în vedere rezoluția sa din 15 decembrie 2022 referitoare la extinderea cadrului financiar multianual 2021-2027: un buget al UE rezilient, adaptat noilor provocări (8),

—	având în vedere poziția sa din 16 decembrie 2020 referitoare la proiectul de regulament al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027 (9),

—	având în vedere Proclamația interinstituțională privind Pilonul european al drepturilor sociale din 13 decembrie 2017 (10) și Planul de acțiune al Comisiei din 4 martie 2021 privind punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale (COM(2021)0102),

—	având în vedere acordul adoptat la cea de a 15-a Conferință a părților la Convenția privind diversitatea biologică (COP 51) din Montreal din 19 decembrie 2022 (Cadrul mondial pentru biodiversitate de la Kunming-Montreal),

—	având în vedere acordul adoptat la cea de a 21-a Conferință a părților la CCONUSC (COP 21) de la Paris din 12 decembrie 2015 (denumit în continuare „Acordul de la Paris”),

—	având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite,

—	având în vedere raportul din 30 octombrie 2024 al lui Sauli Niinistö intitulat „Un nivel mai mare de siguranță împreună – Consolidarea disponibilității și pregătirii în domeniul apărării civile și militare a Europei” (denumit în continuare „raportul Niinistö”),

—	având în vedere raportul lui Mario Draghi din 9 septembrie 2024 intitulat „Viitorul competitivității europene” (denumit în continuare „raportul Draghi”),

—	având în vedere raportul din 4 septembrie 2024 privind rezultatele dialogului strategic despre viitorul agriculturii UE, intitulat „O perspectivă comună pentru agricultură și alimentație în Europa”,

—	având în vedere raportul lui Enrico Letta din 17 aprilie 2024 intitulat „Mult mai mult decât o piață – viteză, securitate, solidaritate: capacitarea pieței unice pentru a asigura tuturor cetățenilor UE prosperitate și un viitor sustenabil” (denumit în continuare „raportul Letta”),

—	având în vedere raportul din 20 februarie 2024 al Grupului la nivel înalt privind viitorul politicii de coeziune intitulat „Construirea unui viitor sustenabil împreună – coeziune pentru o Europă competitivă și favorabilă incluziunii”,

—	având în vedere Declarația de la Budapesta privind noul pact pentru competitivitatea europeană,

—	având în vedere comunicarea comună din 26 martie 2025 intitulată „Strategia privind o uniune a pregătirii pentru situații de criză” (JOIN(2025)0130),

—	având în vedere Cartea albă comună din 19 martie 2025 privind viitorul apărării europene 2030 (JOIN(2025)0120),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 7 martie 2025 intitulată „O foaie de parcurs privind drepturile femeilor” (COM(2025)0097),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 26 februarie 2025 intitulată „Pactul pentru o industrie curată: o foaie de parcurs comună pentru competitivitate și decarbonizare” (COM(2025)0085),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 19 februarie 2025 intitulată „Viziunea pentru agricultură și sectorul alimentar” (COM(2025)0075),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 11 februarie 2025 intitulată „Calea către următorul cadru financiar multianual” (COM(2025)0046),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 29 ianuarie 2025 intitulată „O Busolă pentru competitivitatea UE” (COM(2025)0030),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 9 decembrie 2021 intitulată „Construirea unei economii în serviciul cetățenilor: un plan de acțiune pentru economia socială” (COM(2021)0778),

—	având în vedere concluziile Consiliului European din 20 martie 2025, din 6 martie 2025 și din 19 decembrie 2024,

—	având în vedere orientările politice din 18 iulie 2024 pentru viitoarea Comisie Europeană 2024-2029,

—	având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 20 noiembrie 2024 intitulat „Bugetul UE și politicile locale: propuneri de noi mecanisme de concepere și punere în aplicare în CFM post-2027” (11),

—	având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere avizele Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru control bugetar, Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru mediu, climă și siguranță alimentară, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru transport și turism, Comisiei pentru dezvoltare regională, Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, Comisiei pentru cultură și educație, Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, Comisiei pentru afaceri constituționale și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A10-0076/2025),

A.	întrucât, în conformitate cu articolul 311 din TFUE, Uniunea trebuie să își asigure mijloacele necesare pentru atingerea obiectivelor sale și pentru realizarea politicilor sale;

întrucât bugetul Uniunii este în primul rând un instrument de investiții prin care se pot realiza economii de scară ce nu pot fi realizate la nivelul statelor membre și se pot susține bunuri publice europene, în special prin proiecte transfrontaliere; întrucât toate cheltuielile din bugetul Uniunii trebuie să ofere o valoare adăugată europeană și beneficii nete vizibile în comparație cu cheltuielile de la nivel național sau subnațional, atrăgând rezultate reale și durabile;

întrucât cheltuielile din bugetul Uniunii, dacă sunt direcționate în mod eficace, aliniate la prioritățile politice ale Uniunii și coordonate mai bine cu cheltuielile de la nivel național, contribuie la evitarea fragmentării pieței unice, la promovarea convergenței ascendente, la reducerea inegalităților și la stimularea impactului global al investițiilor publice; întrucât investițiile publice sunt esențiale ca un catalizator al investițiilor private în sectoarele în care piața nu poate atrage investițiile necesare de una singură;

întrucât instrumentul de redresare NextGenerationEU (NGEU) creat în urma pandemiei de COVID-19 a permis să se dispună de o capacitate de investiții suplimentară considerabilă în valoare de 750 de miliarde EUR la prețurile din 2018 – depășind limitele bugetului Uniunii, care se ridică la 1,1 % din venitul național brut (VNB) al UE-27 –, determinând o redresare rapidă și revenirea la creștere economică și sprijinind tranziția verde și pe cea digitală; întrucât NGEU nu va fi în vigoare după 2027;

E.	întrucât în 2022 statele membre au cheltuit în medie 1,4 % din produsul intern brut (PIB) pentru ajutoare de stat – substanțial mai mult decât contribuția lor la bugetul Uniunii –, peste jumătate din aceste ajutoare neavând legătură cu crizele;

întrucât bugetul Uniunii, consolidat de NGEU și de împrumuturile acordate prin instrumentul SURE, a avut un rol esențial în atenuarea impactului economic și social al crizei provocate de pandemia de COVID-19 și în răspunsul la efectele războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei; întrucât bugetul Uniunii este în continuare insuficient dotat, în ceea ce privește dimensiunea, structura și normele, pentru a-și îndeplini pe deplin rolul de adaptare la evoluția nevoilor de cheltuieli, de abordare a șocurilor, de răspuns la crize și de punere în practică a principiului solidarității și pentru a-i da Uniunii posibilitatea de a-și îndeplini obiectivele, așa cum prevăd tratatele;

G.	întrucât oamenii așteaptă pe bună dreptate mai mult de la Uniunea și de la bugetul său, printre care și capacitatea de a răspunde prompt și cu eficacitate la nevoile care evoluează încontinuu și de a le oferi ajutorul necesar, mai ales în vremuri de criză;

H.	întrucât de la adoptarea actualului cadru financiar multianual (CFM), contextul politic, economic și social s-a schimbat enorm, combinând provocările structurale subiacente pentru Uniune și conducând la o revizuire substanțială a CFM în 2024;

întrucât contextul în care Comisia își va pregăti propunerile pentru CFM post-2027 este foarte dificil, ordinea mondială și geopolitică stabilită schimbându-se rapid și radical, războaiele la scară largă revenind în imediata vecinătate a UE, într-un peisaj economic și social foarte complicat și pe fondul unei crize exacerbate a climei și a biodiversității; întrucât, după cum a explicat Comisia, statu-quo-ul nu este o opțiune, iar bugetul Uniunii va trebui să se schimbe în consecință;

întrucât administrația SUA a decis să retragă această țară din rolul său postbelic la nivel mondial de a garanta pacea și securitatea, de a-și asuma rolului de lider al guvernanței globale în cadrul ordinii internaționale multilaterale bazate pe norme și de a acorda ajutor umanitar și ajutor pentru dezvoltare, esențial pentru persoanele care au cea mai mare nevoie de ajutor din întreaga lume; întrucât Uniunea va trebui deci să facă mai multe eforturi pentru a umple o parte din golul pe care SUA par să îl lase în urmă, ceea ce impune cerințe bugetare suplimentare;

întrucât Uniunea s-a angajat să ia toate măsurile necesare pentru a atinge neutralitatea climatică până cel târziu în 2050 și pentru a proteja natura și a inversa declinul biodiversității; întrucât realizarea cadrului de politici stabilit pentru atingerea acestui obiectiv va necesita investiții substanțiale; întrucât bugetul Uniunii va trebui să joace un rol esențial în furnizarea și stimularea acestor investiții;

întrucât pentru a compensa deficiențele bugetare au existat numeroase soluții alternative care fac bugetul mai opac, lăsând publicul în incertitudine cu privire la volumul real al cheltuielilor Uniunii, subminând previzibilitatea pe termen lung a investițiilor care trebuie făcute din buget și nu numai principiul unității bugetare, ci și rolul de legiuitor și de autoritate bugetară și care acordă descărcarea de gestiune al Parlamentului și rolul său de tragere la răspundere a executivului;

întrucât Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept și respectării drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților; întrucât nerespectarea acestor valori subminează coeziunea Uniunii, erodează drepturile cetățenilor UE și slăbește încrederea reciprocă între statele membre,

insistă asupra ideii că într-o lume aflată în schimbare rapidă, în care oamenii așteaptă pe bună dreptate mai mult de la Uniune și de la bugetul său și în care Uniunea face față tot mai multor crize, următorul CFM trebuie dotat cu resurse mai mari în comparație cu perioada 2021-2027, îndepărtându-se de nivelul autoimpus, restrictiv din punct de vedere istoric, de 1 % din VNB;

subliniază că următorul CFM trebuie să se axeze pe finanțarea bunurilor publice europene cu o valoare adăugată vizibilă în raport cu cheltuielile naționale; accentuează că este nevoie de sinergii mai mari și de o mai bună coordonare între cheltuielile Uniunii și cele naționale; evidențiază că cheltuielile vor trebui să facă față unor probleme majore, cum ar fi revenirea războiului la scară largă în vecinătatea imediată a Uniunii, un context economic și social extrem de complicat, un decalaj de competitivitate și agravarea crizei climatice și a biodiversității;

consideră că abordarea „un plan național pentru fiecare stat membru”, astfel cum este prevăzută de Comisie, cu Mecanismul de redresare și reziliență ca model, nu poate constitui baza pentru cheltuielile cu gestiune partajată post-2027; subliniază că modul în care sunt concepute cheltuielile cu gestiune partajată în cadrul următorului CFM trebuie să protejeze în totalitate rolul de legiuitor, cel de autoritate bugetară și cel de autoritate care acordă descărcarea de gestiune ale Parlamentului și să fie conceput și pus în practică printr-o colaborare strânsă cu autoritățile regionale și locale și cu toate părțile interesate relevante;

cere ca următorul CFM să susțină în continuare coeziunea economică, socială și teritorială, pentru a contribui la unificarea Uniunii, la aprofundarea pieței unice, la promovarea convergenței și la reducerea inegalităților, a sărăciei și a excluziunii sociale;

consideră că ideea unui Fond global pentru competitivitate, care să combine programele existente, așa cum prevede Comisia, nu este adecvată scopului; reliefează că fondul ar trebui în schimb să fie un instrument nou, care să profite de un set de instrumente de finanțare bazat pe învățămintele trase din InvestEU și din Fondul pentru inovare și care să completeze programele existente de mare succes;

accentuează că, mai ales având în vedere retragerea SUA din rolul său de garant mondial al păcii și securității, este evident nevoie să se progreseze către o veritabilă uniune a apărării, următorul CFM sprijinind o abordare cuprinzătoare în materie de securitate printr-o creștere a investițiilor; subliniază că cheltuielile pentru apărare nu se pot face în detrimentul investițiilor pe termen lung în coeziunea economică, socială și teritorială a Uniunii și nici nu pot determina reducerea acestora;

cere o simplificare reală pentru beneficiarii finali prin evitarea programelor cu obiective suprapuse, criterii de eligibilitate divergente și norme diferite care reglementează dispozițiile orizontale; subliniază că simplificarea nu poate însemna o mai mare marjă de manevră pentru Comisie fără un sistem de control și echilibru necesar și, prin urmare, trebuie realizată cu respectarea deplină a echilibrului instituțional prevăzut în tratate;

insistă pentru o capacitate integrată mai mare de răspuns în situații de criză în următorul CFM și pentru marje suficiente la fiecare rubrică; consideră că pe lângă previzibilitatea investițiilor, programele de cheltuieli ar trebui să păstreze o rezervă de flexibilitate integrată substanțială, alocarea pentru obiective de politică specifice urmând să fie decisă de autoritatea bugetară; subliniază că flexibilitatea ajutorului umanitar ar trebui să fie limitată; consideră că CFM post-2027 ar trebui să includă două instrumente speciale – unul consacrat asigurării solidarității în caz de dezastre naturale și unul pentru răspunsul general la situații de criză;

subliniază că respectarea valorilor Uniunii și a drepturilor fundamentale este o condiție prealabilă esențială pentru accesul la fondurile UE; insistă ca bugetul Uniunii să fie protejat de utilizarea abuzivă, de fraude și de încălcările principiului statului de drept și solicită o legătură mai strânsă între statul de drept și bugetul Uniunii după 2027;

10.

reliefează că rambursarea împrumuturilor din NGEU nu trebuie să pună în pericol finanțarea politicilor și priorităților UE; evidențiază deci că toate costurile legate de împrumuturile garantate de bugetul Uniunii sau de marja de manevră bugetară trebuie tratate separat de creditele pentru programele UE în cadrul viitoarei arhitecturi a CFM;

11.

invită Consiliul să adopte de urgență noile resurse proprii pentru a face posibilă rambursarea sustenabilă a împrumuturilor din NGEU; subliniază că pentru nevoile mai mari ale Uniunii în materie de cheltuieli este esențial să existe noi resurse proprii veritabile, care să depășească AII; consideră că ar trebui cercetate toate instrumentele și mijloacele prin care se pot furniza Uniunii resursele necesare și consideră în acest sens că împrumuturile comune reprezintă o opțiune viabilă pentru a se asigura că Uniunea dispune de resurse suficiente pentru a răspunde la crizele acute de la nivelul Uniunii, cum ar fi criza actuală în domeniul securității și apărării;

12.

este pregătit să colaboreze în mod constructiv cu Consiliul și Comisia pentru a oferi un buget pe termen lung care să răspundă nevoilor Uniunii; accentuează că CFM post-2027 nu este alcătuit într-un moment obișnuit („business as usual”) și își ia în serios rolul instituțional, consacrat în tratate; insistă că va aproba doar un buget pe termen lung adecvat scopului pentru Uniune într-o lume în schimbare și solicită adoptarea rapidă a CFM pentru a permite punerea în aplicare la timp a programelor de cheltuieli începând cu 1 ianuarie 2028;

Un buget pe termen lung cu o orientare nouă a cheltuielilor

13.

consideră că, având în vedere provocările structurale cu care se confruntă Uniunea, CFM post-2027 ar trebui să își ajusteze orientarea cheltuielilor pentru a se asigura că Uniunea își poate îndeplini obiectivele strategice de politică, astfel cum se detaliază mai jos;

Competitivitate, autonomie strategică, coeziune socială, economică și teritorială și reziliență

14.

este convins că stimularea competitivității, decarbonizarea economiei și consolidarea capacității de inovare a Uniunii sunt priorități centrale pentru CFM post-2027 și sunt vitale pentru a asigura o creștere pe termen lung, sustenabilă și favorabilă incluziunii și o economie și o societate prospere și mai reziliente;

15.

consideră că Uniunea trebuie să dezvolte un cadru de competitivitate în conformitate cu propriile sale valori și obiective politice și că competitivitatea trebuie să favorizeze nu doar creșterea economică, ci și coeziunea economică, socială și teritorială și sustenabilitatea din punctul de vedere al mediului, astfel cum s-a subliniat în rapoartele Draghi și Letta;

16.

subliniază că, astfel cum se precizează în rapoartele Letta și Draghi, economia europeană și modelul social european sunt supuse unei presiuni intense, deficitul de productivitate, competitivitate și competențe având efecte de domino asupra calității locurilor de muncă și asupra nivelului de trai al europenilor care se confruntă deja cu prețuri ridicate la locuințe, energie și alimente; este preocupat de faptul că lipsa oportunităților de angajare și costurile ridicate ale vieții cresc riscul unui exod al creierelor în afara Europei;

17.

subliniază că Draghi plasează deficitul anual de investiții în materie de inovare și infrastructură la 750-800 de miliarde EUR pe an între 2025 și 2030; subliniază că bugetul Uniunii trebuie să joace un rol vital, dar nu poate acoperi singur acest deficit și că cea mai mare parte a eforturilor va trebui să provină din sectorul privat și evidențiază, prin urmare, necesitatea de a exploata sinergiile dintre investițiile publice și cele private, în special prin simplificarea și armonizarea arhitecturii investițiilor UE;

18.

subliniază că bugetul Uniunii trebuie să fie atent coordonat cu cheltuielile naționale, pentru a asigura complementaritatea, și că acesta trebuie conceput astfel încât să poată mobiliza și reduce riscurile asociate cu investițiile private în mod eficace, permițând întreprinderilor nou-înființate și IMM-urilor să aibă acces mai ușor la fonduri; solicită, prin urmare, ca programele precum InvestEU, care asigură adiționalitatea și urmează o abordare bazată pe piață și pe cerere, să fie consolidate în mod semnificativ în următorul CFM; consideră că instrumentele financiare și garanțiile bugetare constituie o utilizare eficace a resurselor, pentru a asigura realizarea unor obiective de politică critice ale Uniunii și solicită simplificarea acestora;

19.

insistă asupra faptului că trebuie depuse mai multe eforturi pentru a maximiza potențialul rolului îndeplinit de Grupul Băncii Europene de Investiții (BEI) – împreună cu alte instituții financiare internaționale și naționale – în acordarea de împrumuturi și reducerea gradului de risc al domeniilor strategice de politică, cum ar fi clima și, mai recent, proiectele din domeniul securității și al apărării; solicită creșterea apetitului pentru risc și a ambiției Grupului BEI de a atrage investiții, pe baza unei poziții solide de capital, precum și un parteneriat consolidat pentru investiții, cu scopul de a se asigura că fiecare euro cheltuit la nivelul Uniunii este utilizat în modul cel mai eficace;

20.

evidențiază că finanțarea pentru cercetare și inovare, inclusiv sprijinul pentru cercetarea fundamentală, ar trebui majorată în mod semnificativ, ar trebui să se concentreze asupra priorităților strategice ale Uniunii și ar trebui să fie determinată în continuare de principiul excelenței, rămânând un mecanism bazat pe merit; consideră că ar trebui să existe resurse suficiente în CFM, precum și la nivel național pentru a finanța toate proiectele de înaltă calitate pe parcursul întregului ciclu de inovare și pentru a atinge ținta privind alocarea a 3 % din PIB pentru cheltuielile destinate cercetării și dezvoltării până în 2030;

21.

subliniază că următorul CFM, pe baza actualului Mecanism pentru interconectarea Europei (MIE), ar trebui să includă o finanțare mult mai mare, gestionată în mod direct, pentru infrastructura energetică, de transport și digitală, acordând prioritate conexiunilor transfrontaliere și legăturilor naționale cu valoare adăugată europeană; consideră că o astfel de infrastructură este o condiție prealabilă absolută pentru aprofundarea cu succes a pieței unice și pentru consolidarea rezilienței Uniunii în contextul unei ordini geopolitice în schimbare;

22.

subliniază că un sector spațial sigur și robust este esențial pentru autonomia și suveranitatea Uniunii și, prin urmare, are nevoie de investiții susținute;

23.

subliniază că o economie mai competitivă, mai productivă și mai favorabilă incluziunii sociale contribuie la crearea de locuri de muncă de înaltă calitate și bine plătite, îmbunătățind astfel nivelul de trai al oamenilor; evidențiază că, prin programe precum Fondul social european+ și Erasmus+, bugetul Uniunii poate juca un rol important în sprijinirea sistemelor de educație și formare, consolidând incluziunea socială, sporind adaptabilitatea forței de muncă prin recalificare și perfecționare și pregătind astfel oamenii pentru ocuparea unui loc de muncă într-o economie modernă;

24.

insistă asupra faptului că bugetul Uniunii ar trebui să sprijine în continuare sectoare economice importante și generatoare de locuri de muncă în care Uniunea este deja lider mondial, cum ar fi turismul și sectoarele culturale și creative; subliniază necesitatea unei finanțări specifice pentru turism în cadrul bugetului Uniunii pentru perioada de după 2027, inclusiv pentru punerea în aplicare a Strategiei UE pentru turismul sustenabil; subliniază importanța programului „Europa creativă” pentru a contribui la diversitatea și competitivitatea Europei și pentru a sprijini societățile dinamice;

25.

subliniază că, pentru a concura cu alți actori majori la nivel mondial, economia europeană trebuie, de asemenea, să devină mai competitivă și mai rezilientă în ceea ce privește oferta, investind mai mult în autonomia strategică deschisă a Uniunii printr-o politică industrială consolidată și prin concentrarea asupra sectoarelor strategice, a eficienței din punctul de vedere al utilizării resurselor și a tehnologiilor critice cu scopul de a reduce dependența de țările terțe;

26.

consideră că, având în vedere cele menționate mai sus, ideea unui fond umbrelă pentru competitivitate care să absoarbă programele existente, astfel cum se prevede de către Comisie, nu este adecvată scopului; subliniază că fondul ar trebui, în schimb, să fie un nou instrument care să profite de un set de instrumente de finanțare, având drept fundament lecțiile învățate în urma punerii în aplicare a InvestEU și a Fondului pentru inovare; reamintește că, în conformitate cu articolul 182 din TFUE, Uniunea trebuie să adopte un program-cadru pentru cercetare;

27.

ia act de faptul că, în comunicarea Comisiei privind Busola pentru competitivitate, Comisia susține că ar trebui instituit un nou instrument de coordonare a competitivității pentru a alinia mai bine politicile industriale și de cercetare și investițiile între nivelul UE și nivelul național; ia act de faptul că noul instrument propus este avut în vedere ca parte a unui „mecanism de coordonare nou, simplificat”, conceput „pentru a consolida legătura dintre coordonarea generală a politicilor și bugetul UE”; insistă asupra faptului că Parlamentul trebuie să joace un rol decizional deplin în ambele mecanisme;

28.

evidențiază că securitatea alimentară este o componentă vitală a autonomiei strategice și că următorul CFM trebuie să sprijine în continuare competitivitatea și reziliența sectoarelor agriculturii și pescuitului din Uniune, inclusiv micii fermieri și pescari și pescarii și fermierii tineri, și să ajute sectoarele să protejeze mai bine clima și biodiversitatea, precum și mările și oceanele; accentuează că o politică agricolă comună modernă și simplificată este esențială pentru creșterea productivității prin progresul tehnic, pentru asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru fermieri și pentru garantarea securității alimentare și a producției de alimente sănătoase, de înaltă calitate și la prețuri accesibile pentru populația europeană, promovând reînnoirea generațiilor și asigurând viabilitatea zonelor rurale;

29.

subliniază că sectorul agricol este deosebit de vulnerabil la șocurile inflaționiste care afectează puterea de cumpărare a fermierilor; solicită un buget majorat și specific pentru PAC în următorul CFM, protejându-l de posibile reduceri, pentru a-i menține integritatea și caracterul său comun, precum și corelarea și interconectarea dintre primul și al doilea pilon și, prin urmare, se opune ideii de a integra PAC într-un fond unic pentru fiecare stat membru; solicită explorarea, după caz, a unor surse de finanțare specifice suplimentare, inclusiv în afara PAC, pentru a face față dezastrelor naturale și a oferi stimulente fermierilor și silvicultorilor în scopul de a contribui la atenuarea schimbărilor climatice, la refacerea biodiversității și la protecția naturii, fără măsuri care să aducă un regres al producției agricole a UE;

30.

evidențiază că noile provocări globale cu care se confruntă fermierii din UE, inclusiv situația geopolitică actuală, schimbările climatice și creșterea prețurilor factorilor de producție, necesită o alocare financiară solidă în următoarea PAC; reliefează că, pentru a adresa aceste provocări, ținând seama de lecțiile învățate în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19, și pentru a evita reducerea fondurilor acordate fermierilor, trebuie să fie majorat urgent bugetul PAC în următorul CFM și să fie indexat în funcție de inflație prin reevaluarea anuală; remarcă, în acest sens, că plățile directe în forma actuală generează o valoare adăugată clară a UE și ar trebui să consolideze în continuare securitatea veniturilor, producția și protecția împotriva volatilității prețurilor, ajutând mai bine persoanele implicate activ în producția agricolă și în furnizarea de bunuri publice, respectând în același timp standardele sociale și de mediu ale UE realiste și echilibrate; solicită o distribuire echitabilă și eficientă a sprijinului PAC în interiorul statelor membre și între acestea; solicită continuarea și consolidarea măsurilor care mențin producția în zonele vulnerabile și garantează viabilitatea comunităților rurale și caracterul adecvat al infrastructurii publice, mai ales pentru digitalizare, în special prin intermediul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală, și implicarea reînnoită a autorităților locale și regionale în gestionarea acestor măsuri; relevă că trebuie să fie majorată și reformată rezerva pentru agricultură pentru a răspunde în mod eficace și rapid crizelor viitoare cu care va trebui să se confrunte sectorul agricol european și trebuie să fie create noi instrumente de gestionare a riscurilor naturale, de piață și sanitare, cum ar fi un sistem de reasigurare al UE în scopul de a atenua mai bine efectele crizelor viitoare și a asigura o mai mare stabilitate pentru fermieri; evidențiază că trebuie găsite soluții specifice pentru fermierii din Europa de Est, care sunt cei mai afectați de efectele în cascadă ale războiului purtat de Rusia împotriva Ucrainei, cum ar fi prețurile ridicate ale factorilor de producție, inflația și perturbările pieței; îndeamnă Comisia să continue să instituie cadrul financiar și juridic necesar pentru lanțul de aprovizionare cu alimente pentru a consolida poziția agricultorilor și a combate mai bine practicile comerciale neloiale; invită Comisia să sprijine fermierii din UE prin promovarea produselor agroalimentare în interiorul și în afara Uniunii printr-o politică de promovare dinamică și mai puternică a UE; regretă reducerile de finanțare aplicate programului de promovare a produselor agricole cu ocazia revizuirii actualului CFM; evidențiază ca următorul CFM trebuie să includă fonduri dedicate pentru agroturism, antreprenoriat feminin, formare profesională și inovare tehnologică în agricultură;

31.

reamintește că coeziunea socială, economică și teritorială este o piatră de temelie a integrării europene și este vitală pentru a conferi coeziune Uniunii și pentru a aprofunda piața unică; reafirmă, în acest context, importanța procesului de convergență; subliniază că o politică de coeziune modernizată trebuie să urmeze o abordare descentralizată, bazată pe realitatea locală, pe guvernanța pe mai multe niveluri și pe principiul gestiunii partajate și al parteneriatului, implicând pe deplin autoritățile locale și regionale și părțile interesate relevante, precum și garantând faptul că resursele sunt direcționate acolo unde este cea mai mare nevoie de ele pentru a reduce disparitățile dintre regiuni;

32.

subliniază că finanțarea politicii de coeziune trebuie să abordeze principalele provocări cu care se confruntă Uniunea, cum ar fi schimbările demografice și depopularea, și să vizeze regiunile și persoanele care au cea mai mare nevoie de sprijin; solicită, în plus, îmbunătățirea accesului la fondurile UE pentru orașe, regiuni și autoritățile urbane; reamintește că, în temeiul articolului 349 din TFUE, Uniunea trebuie să pună în aplicare măsuri specifice pentru regiunile ultraperiferice și subliniază, prin urmare, necesitatea unui sprijin continuu și specific pentru aceste regiuni în următorul CFM, inclusiv prin intermediul unui program consolidat de opțiuni legate în mod specific de depărtare și insularitate (POSEI);

33.

reamintește importanța dimensiunii sociale a Uniunii Europene și a promovării punerii în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale, a planului său de acțiune și a obiectivelor sale principale; evidențiază că bugetul Uniunii ar trebui, prin urmare, să joace un rol esențial în reducerea inegalităților, a sărăciei și a excluziunii sociale, inclusiv prin sprijinirea copiilor, a familiilor și a grupurilor vulnerabile; subliniază că aproximativ 20 de milioane de copii din Uniune sunt expuși riscului de sărăcie și de excluziune socială; subliniază că combaterea sărăciei în rândul copiilor la nivelul Uniunii necesită măsuri finanțate în mod corespunzător, cuprinzătoare și integrate, împreună cu punerea eficientă în aplicare a Garanției europene pentru copii la nivel național; evidențiază că Parlamentul a solicitat în mod constant un buget specific în cadrul FSE+ pentru a sprijini Garanția pentru copii ca pilon central al strategiei UE de combatere a sărăciei;

34.

accentuează, în această privință, faptul că criza locuințelor la nivelul UE afectează milioane de familii și tineri; subliniază necesitatea unui sprijin sporit pentru locuințe prin intermediul bugetului Uniunii, în special prin intermediul politicii de coeziune, precum și prin alte surse de finanțare, cum ar fi Grupul BEI și băncile naționale de promovare; recunoaște că, deși finanțarea din partea Uniunii nu poate rezolva singură criza locuințelor, aceasta poate juca un rol esențial în finanțarea măsurilor urgente și în completarea eforturilor mai ample de la nivel național și de la nivelul Uniunii de îmbunătățire a accesibilității locuințelor și de sporire a eficienței energetice a fondului locativ;

35.

subliniază că războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei a avut consecințe economice și sociale substanțiale, în special în statele membre care se învecinează cu Rusia și Belarus; insistă ca următorul CFM să ofere sprijin acestor regiuni;

Tranziția verde și tranziția digitală

36.

accentuează că tranziția verde și cea digitală sunt indisolubil legate de competitivitate, de modernizarea economiei și de reziliența societății și că acestea ar trebui să îndeplinească rolul de catalizatori pentru o economie orientată spre viitor și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor; insistă, prin urmare, asupra faptului că CFM post-2027 trebuie să continue să sprijine și să accelereze în continuare dubla tranziție;

37.

reamintește că bugetul Uniunii contribuie în mod esențial la realizarea neutralității climatice până în 2050, inclusiv prin sprijinirea obiectivelor pentru 2030 și 2040; subliniază că tranziția va necesita decarbonizarea economiei, în special prin implementarea unor tehnologii curate, a unei infrastructuri energetice și de transport îmbunătățite și a unor locuințe mai eficiente din punct de vedere energetic; ia act de faptul că, potrivit estimărilor Comisiei, este nevoie de investiții suplimentare pentru a atinge neutralitatea climatică până în 2050, situate la 1,5 % din PIB pe an comparativ cu deceniul 2011-2020, și că, deși decalajul nu poate fi acoperit numai prin bugetul Uniunii, acesta trebuie să rămână un contribuitor esențial; solicită, prin urmare, creșterea sprijinului gestionat direct pentru protecția mediului și a biodiversității și pentru acțiunile climatice, pe baza actualului program LIFE;

38.

subliniază că industria va avea un rol central în tranziția către zero emisii nete și în instituirea uniunii energetice și că va fi nevoie de sprijin pentru a ajuta unele sectoare industriale și pe lucrătorii lor să se adapteze; subliniază importanța unei tranziții juste, care nu trebuie să lase pe nimeni în urmă, necesitând, printre altele, investiții în regiuni care depind în mare măsură de combustibilii fosili și un sprijin sporit pentru gospodăriile vulnerabile, în special prin intermediul Mecanismului pentru o tranziție justă și al Fondului social pentru climă;

39.

evidențiază tranziția tehnologică profundă în curs de desfășurare, în care noile tehnologii, cum ar fi inteligența artificială și informatica cuantică, creează oportunități în ceea ce privește potențialul economic și poziția de lider în acest domeniu a Uniunii, aducând totodată îmbunătățiri vieții cetățenilor, dar, în același timp, pun probleme de fiabilitate, etică și suveranitate; subliniază că următorul CFM trebuie să sprijine cercetarea cu privire la aceste tehnologii digitale, precum și dezvoltarea și punerea în aplicare sigură a acestora, și să ajute oamenii să dobândească cunoștințele și competențele de care au nevoie pentru a lucra cu ele și a le utiliza;

Securitate, apărare și pregătire

40.

reamintește că pacea și securitatea reprezintă fundamentul prosperității, al modelului social și al competitivității Uniunii, precum și un pilon vital al poziției geopolitice a Uniunii; reamintește că următorul CFM trebuie să sprijine o abordare cuprinzătoare în materie de securitate, prin realizarea unor investiții mult mai mari în protejarea Uniunii împotriva numeroaselor amenințări cu care se confruntă;

41.

subliniază că, după cum reiese clar din raportul Niinistö, amenințările multiple se combină pentru a spori instabilitatea și vulnerabilitatea Uniunii, un rol de frunte având în acest context fragmentarea ordinii mondiale, amenințarea la adresa securității reprezentată de Rusia și Belarus, tensiunile tot mai mari la nivel mondial, actorii internaționali ostili, globalizarea rețelelor infracționale, campaniile hibride – care includ atacuri cibernetice, manipularea informațiilor de către actori străini, dezinformarea, ingerințele și instrumentalizarea migrației – fenomenelor meteorologice extreme din ce în ce mai frecvente și mai intense ca urmare a schimbărilor climatice, precum și amenințările la adresa sănătății;

42.

subliniază că Uniunea a jucat un rol vital în realizarea unei păci durabile pe teritoriul său și trebuie să continue să facă acest lucru, adaptându-se la realitatea războiului de la porțile sale și la necesitatea de a consolida în mod considerabil infrastructura, capabilitățile și gradul de pregătire pentru apărare, inclusiv prin intermediul bugetului UE, depășind cu mult alocarea actuală de mai puțin de 2 % din CFM;

43.

constată că capabilitățile europene de apărare sunt afectate de un deficit de investiții care a persistat timp de decenii și că, potrivit Comisiei, deficitul de cheltuieli pentru apărare se ridică în prezent la 500 de miliarde EUR pentru următorul deceniu; subliniază că bugetul Uniunii nu poate acoperi singur această lacună, dar are un rol important de jucat, în cooperare cu bugetele naționale și punând accentul pe o valoare adăugată europeană clară; consideră că bugetul Uniunii și împrumuturile prin intermediul Grupului BEI pot contribui la stimularea investițiilor în apărare; subliniază că cheltuielile pentru apărare nu pot fi în detrimentul cheltuielilor sociale și de mediu și nici nu ar trebui să ducă la reducerea finanțării pentru politicile tradiționale ale Uniunii care și-au dovedit utilitatea de-a lungul timpului;

44.

subliniază meritele programelor și instrumentelor din domeniul apărării instituite în actualul CFM, care au consolidat cercetarea, producția și achizițiile comune în domeniul apărării, oferind o bază valoroasă pe care să se bazeze în continuare politica și investițiile Uniunii;

45.

evidențiază că, având în vedere situația geopolitică, există o nevoie clară de a acționa și de a progresa către o veritabilă uniune a apărării, în coordonare cu NATO și în deplină conformitate cu angajamentele de neutralitate ale statelor membre individuale; este de acord, în această privință, cu analiza Comisiei potrivit căreia următorul CFM trebuie să ofere un cadru cuprinzător și solid în sprijinul apărării UE;

46.

subliniază importanța unei baze industriale și tehnologice de apărare europene competitive și reziliente; consideră că sporirea investițiilor comune la nivelul UE în domeniul apărării în următorul CFM, susținută de o structură de guvernanță clară și transparentă, poate contribui la evitarea suprapunerilor, la generarea de economii de scară și, prin urmare, la economii semnificative pentru statele membre, la reducerea fragmentării și la asigurarea interoperabilității echipamentelor și a sistemelor; subliniază importanța tehnologiei în sistemele moderne de apărare și, prin urmare, a investițiilor în cercetare, apărare cibernetică și securitate cibernetică și în produse cu dublă utilizare; subliniază necesitatea de a acorda sprijin direct industriei de apărare din Uniune, consolidând astfel autonomia strategică, creând locuri de muncă de înaltă calificare de calitate, stimulând inovarea și creând oportunități transfrontaliere pentru instituțiile UE, inclusiv pentru IMM-uri;

47.

subliniază importanța creșterii sprijinului bugetar pentru mobilitatea militară, care modernizează infrastructura pentru scopuri militare și civile cu dublă utilizare, făcând posibilă deplasarea într-un termen scurt a echipamentului și a personalului militar și contribuind astfel la capabilitățile de apărare ale Uniunii și la securitatea colectivă; accentuează, în acest context, importanța finanțării rețelelor transeuropene de transport, pentru a facilita adaptarea acestora la dubla utilizare;

48.

evidențiază că Uniunea trebuie să majoreze finanțarea pentru pregătire la toate nivelurile; este alarmat de impactul tot mai mare al catastrofelor naturale, care sunt adesea rezultatul schimbărilor climatice și se pot produce, prin urmare, cu o frecvență și o intensitate mai mari în viitor; relevă faptul că, potrivit raportului din 2024 intitulat „Evaluarea europeană a riscurilor climatice”, pierderile economice cumulate cauzate de dezastre ar putea ajunge la aproximativ 1,4 % din PIB-ul UE;

49.

subliniază, prin urmare, că, pe lângă eforturile de atenuare a schimbărilor climatice prin tranziția verde, sunt necesare investiții semnificative pentru adaptarea la schimbările climatice, în special pentru a preveni și a reduce impactul dezastrelor naturale și al fenomenelor meteorologice grave; consideră că sprijinul în acest scop, spre exemplu prin intermediul actualului mecanism de protecție civilă al Uniunii, ar trebui să fie majorat în mod semnificativ în următorul CFM și ar trebui să fie disponibil rapid autorităților locale și regionale, care sunt foarte des în prima linie a răspunsurilor în situații de criză;

50.

evidențiază că măsurile de reconstrucție și redresare în urma dezastrelor naturale trebuie să se bazeze pe abordarea de „a reconstrui mai bine” și să acorde prioritate soluțiilor bazate pe natură; subliniază rolul important pe care îl joacă securitatea și gestionarea sustenabilă a apei și reziliența hidrică ca parte a strategiei globale de pregătire a Uniunii;

51.

reamintește că pandemia de COVID-19 a afectat foarte grav economia și societatea la nivel mondial și că o lecție esențială din această experiență este că este necesar să se acorde prioritate investițiilor în prevenirea amenințărilor la adresa sănătății, pregătirea pentru aceste amenințări și răspunsul la acestea, în cercetarea medicală și prevenirea bolilor, în accesul la medicamente esențiale, în infrastructura de sănătate, în sănătatea fizică și mintală și în reziliența și accesibilitatea sistemelor de sănătate publică din Uniune; reamintește că autonomia strategică în domeniul sănătății este esențială pentru a asigura pregătirea Uniunii în acest domeniu;

52.

consideră că următorul CFM trebuie să se bazeze pe activitatea desfășurată în actuala perioadă de programare, garantând faptul că sunt efectuate investițiile necesare pentru a edifica o adevărată uniune europeană a sănătății, care oferă beneficii tuturor cetățenilor;

53.

subliniază că, odată cu evoluțiile tehnologice, a devenit mai ușor pentru actorii străini răuvoitori și oportuniști să răspândească dezinformarea, să încurajeze discursul instigator la ură în mediul online, să intervină în alegeri și să comită atacuri cibernetice împotriva intereselor Uniunii; insistă asupra faptului că următorul CFM trebuie să investească în capacități sporite în materie de securitate cibernetică și să doteze Uniunea cu mijloacele necesare pentru a contracara războiul hibrid în diversele sale forme;

54.

accentuează faptul că mass-media liberă, independentă și pluralistă constituie o componentă fundamentală a rezilienței Europei, protejând nu numai fluxul liber de informații, ci și mentalitatea democratică, gândirea critică și luarea de decizii în cunoștință de cauză; subliniază importanța creșterii investițiilor în jurnalismul independent și de investigație, inițiativele de verificare a informațiilor, educația digitală și mediatică și gândirea critică, ca un scut împotriva dezinformării și a acțiunilor străine de manipulare a informațiilor și ingerințelor electorale, ca parte a inițiativei privind scutul european pentru democrație, garantând astfel reziliența democratică; subliniază, așadar, necesitatea unui sprijin bugetar continuu din partea Uniunii pentru inițiativele din aceste domenii;

55.

subliniază importanța continuării finanțării, în următorul CFM, pentru protecția eficace a frontierelor externe ale UE; accentuează necesitatea de a combate rețelele infracționale transnaționale și de a proteja mai bine victimele rețelelor de trafic de persoane, precum și de a consolida reziliența și capacitățile de răspuns pentru a face față atacurilor hibride și instrumentalizării migrației de către țări terțe sau actori nestatali ostili; accentuează, în special, necesitatea de a sprijini statele membre din prima linie în scopul de a securiza frontierele externe ale UE;

56.

subliniază că reziliența și pregătirea UE sunt indisolubil legate de cele ale partenerilor săi regionali și globali; evidențiază că o consolidare a capacității partenerilor de a preveni, a rezista sau a răspunde în mod eficace la fenomenele meteorologice extreme, crizele sanitare, campaniile hibride, atacurile cibernetice sau conflictele armate reduce și riscul de efecte de propagare pentru Europa;

Acțiunea externă și extinderea

57.

insistă asupra faptului că, în contextul creșterii instabilității globale, Uniunea trebuie să continue să colaboreze în mod constructiv cu țările terțe și să sprijine pacea și prevenirea conflictelor, stabilitatea, prosperitatea, securitatea, drepturile omului, statul de drept, egalitatea, democrația și dezvoltarea durabilă la nivel mondial, în conformitate cu valorile sale de responsabilitate mondială și cu angajamentele sale internaționale;

58.

regretă faptul că acțiunea externă din actualul CFM a fost subfinanțată, ceea ce a dus la recurgerea semnificativă la instrumente speciale și la majorări substanțiale în cadrul revizuirii la jumătatea perioadei; constată, în special, că finanțarea ajutorului umanitar a fost extrem de inadecvată, ceea ce a determinat utilizarea sistematică a Rezervei pentru ajutoare de urgență;

59.

subliniază că retragerea SUA din rolul său mondial de după război de garantare a păcii, a securității și a democrației, de a fi lider în guvernanța mondială în ordinea internațională multilaterală bazată pe norme și de a furniza asistență umanitară și de dezvoltare esențială persoanelor din întreaga lume care au cea mai mare nevoie de ajutor va lăsa un gol enorm și că Uniunea are o responsabilitate și un interes strategic imens de a contribui la acoperirea acestui gol; invită Comisia să răspundă consecințelor retragerii SUA cel târziu în propunerea sa pentru CFM post-2027;

60.

subliniază că următorul CFM trebuie să abordeze în continuare cele mai presante provocări globale, de la combaterea schimbărilor climatice până la acordarea de ajutor în caz de dezastre naturale, prevenirea și soluționarea conflictelor violente și garantarea securității mondiale, asigurarea securității alimentare la nivel mondial, îmbunătățirea sistemelor de sănătate și de educație, reducerea sărăciei și a inegalităților, promovarea democrației, a drepturilor omului, a statului de drept și a justiției sociale și stimularea competitivității și a securității lanțurilor de aprovizionare globale, cu respectarea deplină a principiului coerenței politicilor în favoarea dezvoltării; evidențiază, în special, nevoia de sprijin pentru vecinătatea sudică și estică a Uniunii;

61.

subliniază că, în special având în vedere reducerile drastice ale bugetului USAID, bugetul trebuie să susțină rolul Uniunii de principal furnizor de ajutor pentru dezvoltare și de finanțare a combaterii schimbărilor climatice la nivel mondial, în conformitate cu obligațiile și angajamentele globale ale Uniunii; reamintește, în acest sens, că Uniunea și statele sale membre s-au angajat colectiv să aloce 0,7 % din VNB asistenței oficiale pentru dezvoltare și că reducerea sărăciei trebuie să rămână obiectivul său principal; insistă că bugetul trebuie să sprijine în continuare Uniunea în eforturile sale de a apăra ordinea internațională bazată pe norme, democrația, multilateralismul, drepturile omului și valorile fundamentale;

62.

insistă că, având în vedere amploarea fără precedent a crizelor umanitare, provocările globale din ce în ce mai mari și incertitudinea în ceea ce privește asistența acordată de SUA în cadrul actualei administrații, finanțarea ajutorului umanitar trebuie majorată în mod semnificativ, iar utilizarea sa trebuie să continue să se bazeze exclusiv pe nevoi și să respecte principiile neutralității, independenței și imparțialității; evidențiază că natura ajutorului umanitar bazată pe nevoi necesită o finanțare rezervată, furnizată prin intermediul unui program de cheltuieli de sine stătător, distinct de alte finanțări pentru acțiuni externe; subliniază, de asemenea, că furnizarea eficace a ajutorului umanitar depinde de previzibilitate printr-o alocare anuală de referință suficientă;

63.

evidențiază că ajutorul umanitar, prin însăși natura sa, necesită o flexibilitate și o capacitate de răspuns considerabile; consideră, prin urmare, că, pe lângă o cifră de referință adecvată, ajutorul umanitar va necesita o flexibilitate semnificativă în conceperea sa, pentru a permite un răspuns eficace la crizele din ce în ce mai mari;

64.

evidențiază că, într-un context în care actorii globali utilizează din ce în ce mai mult interdependența comercială ca mijloc de constrângere economică, Uniunea trebuie să își consolideze capacitatea de a-și proteja și promova propriile interese strategice, de a dezvolta instrumente mai solide pentru a contracara constrângerea și de a asigura o reciprocitate reală în parteneriatele sale; subliniază că o astfel de abordare necesită alocarea strategică a finanțării externe pentru a sprijini, de exemplu, parteneriatele economice, de securitate și energetice care se aliniază la valorile și interesele strategice ale Uniunii;

65.

consideră că extinderea reprezintă o oportunitate de a consolida Uniunea ca putere geopolitică și că următorul CFM este esențial în scopul de a pregăti Uniunea pentru extindere și țările candidate pentru aderare; reamintește că stabilitatea, securitatea și reziliența democratică a țărilor candidate sunt indisolubil legate de cele ale UE și necesită investiții strategice susținute, legate de reforme, pentru a sprijini convergența acestora cu standardele Uniunii; accentuează rolul important pe care cetățenii și organizațiile societății civile îl joacă în procesul de extindere;

66.

indică necesitatea unui sprijin orientat strategic pentru preaderare și pentru creștere și investiții; consideră că asistența pentru preaderare pentru perioada de după 2027 ar trebui acordată atât sub formă de subvenții, cât și sub formă de împrumuturi; consideră, în acest context, că viitorul cadru ar trebui să permită mecanisme de finanțare inovatoare, precum și împrumuturi acordate țărilor candidate, sprijinite de marja de manevră bugetară (diferența dintre resursele proprii și plafoanele CFM);

67.

subliniază că sprijinul financiar trebuie să fie condiționat de punerea în aplicare a unor reforme aliniate la acquis-ul și politicile Uniunii și de respectarea valorilor Uniunii; evidențiază, în acest sens, necesitatea unui model solid de administrare care să asigure responsabilitatea, supravegherea și controlul parlamentar și o arhitectură solidă și eficace de luptă împotriva fraudei;

68.

reafirmă sprijinul său deplin pentru ucraineni în lupta lor pentru libertate și democrație și regretă suferința teribilă și consecințele războiului de agresiune neprovocat și nejustificat al Rusiei; salută decizia de a acorda Ucrainei și Republicii Moldova învecinate statutul de țară candidată și insistă asupra necesității de a mobiliza fondurile necesare pentru a sprijini procesele lor de aderare;

69.

subliniază că sprijinul pentru preaderare acordat Ucrainei trebuie să fie distinct și suplimentar față de asistența financiară pentru stabilitate macroeconomică, reconstrucție și redresare postbelică, unde nevoile sunt mult mai considerabile și necesită un efort internațional concertat, din care sprijinul din bugetul Uniunii ar trebui să fie o parte importantă;

70.

este convins că clauza de revizuire obligatorie existentă în cazul extinderii ar trebui menținută în următorul cadru și că pachetele financiare naționale nu ar trebui să fie afectate; subliniază că următorul CFM va trebui, de asemenea, să instituie măsuri tranzitorii și de introducere treptată adecvate pentru domeniile-cheie de cheltuieli, cum ar fi coeziunea și agricultura, pe baza unei evaluări atente a impactului asupra diferitelor sectoare;

Drepturile fundamentale, valorile Uniunii și statul de drept

71.

accentuează importanța bugetului și a programelor Uniunii precum Erasmus+ și „Cetățeni, egalitate, drepturi și valori” pentru a promova și proteja democrația și valorile Uniunii, a susține patrimoniul cultural comun al Uniunii și integrarea europeană, a consolida implicarea cetățenilor, educația civică și participarea tinerilor, precum și pentru a proteja și promova drepturile fundamentale consacrate în Carta drepturilor fundamentale și în statul de drept; solicită, în acest sens, să se majoreze finanțarea pentru Erasmus + în următorul CFM; subliniază importanța independenței sistemului de justiție, a bunei funcționări a instituțiilor naționale, a dezoligarhizării, a sprijinului solid și, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din TUE, a unui dialog activ cu societatea civilă, care este vital pentru a promova un spațiu civic activ, a garanta responsabilitatea și transparența și a informa factorii de decizie cu privire la cele mai bune practici de pe teren;

72.

subliniază în această privință că, pentru reformarea Regulamentului financiar, este necesar ca, în execuția bugetului, Comisia și statele membre să asigure conformitatea cu Carta drepturilor fundamentale și să respecte valorile pe care se întemeiază Uniunea, consacrate la articolul 2 din TUE; se așteaptă ca Comisia să se asigure că propunerile pentru următorul CFM, inclusiv pentru programele de cheltuieli, sunt aliniate la reformarea Regulamentului financiar;

73.

subliniază că instabilitatea din regiunile învecinate și nu numai, sărăcia, tendințele de bază în dezvoltarea economică, transformările demografice și schimbările climatice continuă să genereze fluxuri de migrație către Uniune, punând o presiune semnificativă asupra sistemelor de azil și migrație; accentuează că CFM post-2027 trebuie să sprijine punerea în aplicare deplină și rapidă a Pactului Uniunii privind azilul și migrația, precum și politici eficace de returnare și readmisie, în conformitate cu drepturile fundamentale și cu valorile UE, inclusiv cu principiul solidarității și al distribuirii echitabile a responsabilității; subliniază, în plus, că, în conformitate cu pactul, UE trebuie să urmărească o cooperare consolidată și parteneriate reciproc avantajoase cu țările terțe privind migrația, cu un control parlamentar adecvat, și că o astfel de cooperare trebuie să respecte dreptul UE și dreptul internațional;

74.

subliniază că respectarea valorilor Uniunii și a drepturilor fundamentale este o condiție prealabilă esențială pentru accesul la fondurile UE; subliniază importanța unor legături puternice între respectarea statului de drept și accesul la fondurile UE în cadrul actualului CFM; consideră că protejarea intereselor financiare ale Uniunii depinde de respectarea statului de drept la nivel național; salută, în special, impactul pozitiv al Regulamentului privind condiționalitatea legată de statul de drept asupra protejării intereselor financiare ale Uniunii în cazurile de încălcări sistemice și persistente ale statului de drept; invită Comisia și Consiliul să aplice regulamentul în mod strict, consecvent și fără întârzieri nejustificate ori de câte ori este necesar; evidențiază că deciziile de suspendare sau de reducere a finanțării Uniunii pentru încălcări ale statului de drept trebuie să se bazeze pe criterii obiective și să nu fie ghidate de alte considerente și nici să fie rezultatul negocierilor;

75.

subliniază că este necesară o legătură mai puternică între statul de drept și bugetul Uniunii pentru perioada de după 2027 și salută angajamentul Comisiei de a consolida legăturile dintre recomandările din raportul anual privind statul de drept și accesul la fonduri prin intermediul bugetului; invită Comisia să prezinte, în raportul anual privind statul de drept începând cu 2025, măsura în care deficiențele identificate în regimurile privind statul de drept ar putea prezenta un risc pentru bugetul Uniunii; salută, de asemenea, legătura dintre respectarea valorilor Uniunii și execuția bugetului și invită Comisia să monitorizeze în mod activ respectarea uniformă a acestui principiu de către statele membre și să ia măsuri rapide în cazul neconformităților;

76.

solicită consolidarea unui set solid de instrumente privind statul de drept, pe baza dispozițiilor actuale privind condiționalitatea din cadrul Mecanismului de redresare și reziliență (MRR), a condițiilor favorizante orizontale din Regulamentul privind dispozițiile comune și a dispozițiilor relevante ale Regulamentului financiar, și insistă că setul de instrumente ar trebui să acopere întregul buget al Uniunii; subliniază necesitatea unei mai mari transparențe și coerențe în ceea ce privește aplicarea instrumentelor de protecție a statului de drept și a întăririi rolului Parlamentului în aplicarea și controlul acestor măsuri; insistă, de asemenea, asupra necesității de a asigura coerența între instrumente atunci când se evaluează încălcările statului de drept în statele membre;

77.

reamintește că regulamentul privind condiționalitatea legată de statul de drept prevede că destinatarii finali nu ar trebui să fie privați de beneficiile fondurilor UE în cazul în care se aplică sancțiuni guvernului lor; consideră că, până în prezent, această dispoziție nu a fost eficace și subliniază importanța aplicării unei abordări bazate pe o condiționalitate inteligentă, astfel încât beneficiarii să nu fie penalizați din cauza acțiunilor guvernului lor; invită Comisia, în conformitate cu intenția sa declarată în orientările politice, să propună măsuri specifice pentru a se asigura că autoritățile locale și regionale, societatea civilă și alți beneficiari pot beneficia în continuare de finanțare din partea Uniunii în cazurile de încălcare a statului de drept de către guvernele naționale, fără a slăbi aplicarea regulamentului și menținând obligația statelor membre de a plăti în temeiul dreptului Uniunii;

Un buget pe termen lung care să integreze obiectivele de politică ale Uniunii

78.

subliniază că, pentru ca bugetul pe termen lung să fie aliniat pe deplin la obiectivele strategice ale Uniunii, obiectivele-cheie trebuie să fie integrate în buget printr-un set de principii orizontale, pe baza învățămintelor desprinse din actualul CFM și MRR;

79.

reamintește că punerea în aplicare a principiilor orizontale nu ar trebui să conducă la o sarcină administrativă excesivă pentru beneficiari și ar trebui să respecte principiul proporționalității; solicită dezvoltarea de soluții inovatoare și recurgerea la instrumente de raportare automată, inclusiv la inteligența artificială, pentru a obține o colectare mai eficientă a datelor;

80.

subliniază, prin urmare, că următorul CFM trebuie să garanteze că, în toate domeniile, programele de cheltuieli urmăresc obiective în materie de climă și biodiversitate, promovează și protejează drepturile și egalitatea de șanse pentru toți, inclusiv egalitatea de gen, sprijină competitivitatea și consolidează pregătirea Uniunii împotriva amenințărilor;

81.

subliniază că o integrare eficace se realizează cel mai bine printr-un set de măsuri, în primul rând prin elaborarea de politici, proiecte și reglementări, evaluări aprofundate ale impactului și o monitorizare solidă a cheltuielilor și, în cazuri specifice, a obiectivelor în materie de cheltuieli, pe baza datelor pertinente și disponibile; salută îmbunătățirile semnificative ale raportării performanțelor din CFM actual, care permit un control mult mai bun al impactului cheltuielilor UE, și solicită ca acestea să fie dezvoltate în continuare în următoarea perioadă de programare;

82.

salută elaborarea unei metodologii de urmărire a cheltuielilor bazate pe gen și consideră că, pentru a îmbunătăți metodologia, în următorul CFM ar trebui aplicate lecțiile învățate, în special în ceea ce privește colectarea de date defalcate în funcție de gen, monitorizarea punerii în aplicare, precum și impactul și sarcina administrativă; invită Comisia să analizeze posibilitatea de a integra dimensiunea de gen în buget în următorul CFM; subliniază, în aceeași ordine de idei, că trebuie îmbunătățite semnificativ metodologiile de integrare a aspectelor legate de climă și biodiversitate pentru a avansa spre măsurarea impactului;

83.

regretă că Comisia nu a efectuat în mod sistematic evaluări aprofundate ale impactului, cum ar fi evaluări ale impactului din perspectiva genului, pentru toată legislația care implică cheltuieli prin buget și insistă ca această situație să se schimbe;

84.

își exprimă satisfacția cu privire la faptul că se preconizează că obiectivul de integrare a aspectelor legate de climă de 30 % va fi depășit în actualul CFM; regretă, cu toate acestea, că Uniunea nu este pe drumul cel bun pentru a îndeplini obiectivul de a aloca 10 % din cheltuieli în favoarea biodiversității până în 2026; consideră că obiectivele din AII au reprezentat totuși un factor major în stimularea cheltuielilor legate de climă și biodiversitate; invită Comisia să adapteze obiectivele în materie de cheltuieli care contribuie în mod pozitiv la climă și biodiversitate, în conformitate cu ambițiile de politică ale Uniunii în acest sens, ținând seama de nevoile de investiții pentru aceste ambiții politice;

85.

subliniază, de asemenea, că bugetul Uniunii ar trebui executat în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul financiar, prin urmare, fără a aduce prejudicii semnificative (12) obiectivelor specificate, respectând condițiile de muncă și de angajare aplicabile și ținând seama de principiul egalității de gen;

86.

salută angajamentul Comisiei de a elimina treptat din următorul CFM toate subvențiile pentru combustibilii fosili și pe cele dăunătoare mediului; se așteaptă ca Comisia să își prezinte foaia de parcurs planificată în acest sens în cadrul propunerii sale pentru următorul CFM;

Un buget pe termen lung cu o administrație eficientă în serviciul europenilor

87.

subliniază că politicile Uniunii trebuie să fie susținute de o administrație funcțională; insistă ca, după 2027, să se aloce resurse financiare și de personal suficiente încă de la început, astfel încât instituțiile, organele, agențiile descentralizate ale Uniunii și Parchetul European să fie în măsură să asigure o elaborare eficace și eficientă a politicilor și o punere în aplicare și asigurare a respectării legislației de înaltă calitate, să furnizeze asistență tehnică, să continue să atragă cele mai calificate persoane din toate statele membre, asigurând astfel echilibrul geografic, precum și să dispună de o marjă de manevră pentru a se adapta la circumstanțele în schimbare;

88.

regretă că capacitatea Uniunii de a pune în aplicare în mod eficace politica și de a-și proteja interesele financiare în cadrul actualului CFM a fost subminată de resursele administrative limitate și de aplicarea dogmatică a unei politici de personal stabil, în pofida creșterii cererilor și a responsabilităților; subliniază, de exemplu, lipsa de personal suficient pentru a pune în aplicare și a asigura respectarea în mod corespunzător a Regulamentului privind serviciile digitale (13) și a Regulamentului privind piețele digitale (14), subminându-se astfel eficacitatea legislației și atrage atenția asupra redistribuirilor repetate de personal de la programe către agențiile descentralizate pentru a acoperi nevoile de personal; insistă ca nivelurile de personal să fie determinate printr-o evaluare obiectivă a nevoilor atunci când legislația este propusă și adoptată definitiv și să fie luate în considerare în planificarea cheltuielilor administrative încă de la început;

89.

evidențiază că Comisia a încercat, într-o anumită măsură, să își eludeze propria sa politică de personal stabil, mărind numărul personalului repartizat programelor și mecanismelor și care, așadar, nu este acoperit de plafonul cheltuielilor administrative; evidențiază, cu toate acestea, că o astfel de abordare nu face decât să ascundă problema și, în final, poate submina capacitatea operațională a programelor; insistă, prin urmare, că responsabilitățile suplimentare necesită cheltuieli administrative și nu trebuie să erodeze pachetele financiare ale programelor;

90.

subliniază că investițiile inițiale în infrastructuri informatice interoperabile și securizate și în capacități de extragere a datelor pot genera, de asemenea, economii de costuri pe termen mai lung și pot îmbunătăți substanțial punerea în aplicare a politicilor și urmărirea cheltuielilor;

91.

recunoaște că, în absența oricărui mecanism de corecție în actualul CFM, inflația ridicată a condus la creșterea considerabilă a costurilor legale, impunând recurgerea într-o mare măsură la instrumente speciale pentru a acoperi deficitul; regretă că Consiliul a ales să nu adopte propunerea Comisiei de creștere a plafonului pentru cheltuielile administrative în revizuirea CFM, erodând astfel și mai mult instrumentele speciale;

Un buget pe termen lung mai simplu și mai transparent

92.

subliniază că următorul CFM trebuie conceput astfel încât să simplifice viața tuturor beneficiarilor, reducând birocrația inutilă; subliniază că pentru simplificare, este necesar ca normele și cerințele de raportare să fie armonizate ori de câte ori este posibil, inclusiv, după caz, să se asigure coerența între normele aplicabile la nivel european, național și regional; subliniază, în acest sens, că este nevoie de un veritabil ghișeu unic ușor de utilizat pentru finanțarea din partea UE și de o procedură simplificată de depunere a cererilor, concepută în consultare cu părțile interesate relevante; subliniază, de asemenea, că următorul CFM trebuie pus în aplicare cât mai aproape de oameni;

93.

solicită o simplificare reală în cazul în care există obiective care se suprapun, criterii de admisibilitate divergente și norme diferite care reglementează dispoziții orizontale care ar trebui să fie uniforme între programe; consideră că evaluarea programelor de cheltuieli care ar trebui incluse în următorul CFM trebuie să se bazeze pe aspectele de mai sus și pe necesitatea de a concentra cheltuielile pe obiective de politică clar identificate, cu valoare adăugată europeană clară, și pe logica de intervenție politică a fiecărui program; subliniază că reducerea numărului de programe nu este un scop în sine;

94.

subliniază că simplificarea nu poate însemna o mai mare marjă de manevră pentru Comisie fără un sistem de control și echilibru necesar și, prin urmare, trebuie realizată cu respectarea deplină a echilibrului instituțional prevăzut în tratate;

95.

insistă că simplificarea nu poate fi în detrimentul calității elaborării și punerii în aplicare a programelor și că, prin urmare, un buget mai simplu trebuie să fie, de asemenea, un buget mai transparent, care să permită o mai bună responsabilitate, verificare și un control mai bun al cheltuielilor și să reducă riscurile dublei finanțări, utilizării abuzive și fraudelor; subliniază că orice reducere a fondurilor programelor trebuie compensată printr-o defalcare mult mai detaliată a bugetului pe linii bugetare, spre deosebire de unele fuziuni de programe din actualul CFM, cum ar fi Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – „Europa globală” (IVCDCI – Europa globală), care este un exemplu ce nu trebuie urmat; solicită, prin urmare, o defalcare suficient de detaliată pe linii bugetare pentru a permite autorității bugetare să exercite în mod adecvat obligația de responsabilitate și a garanta că procesul de luare a deciziilor în cadrul procedurii bugetare anuale și în cursul execuției bugetare are sens;

96.

reamintește că transparența este esențială pentru a păstra încrederea cetățenilor și că frauda și utilizarea abuzivă a fondurilor sunt extrem de dăunătoare pentru această încredere; subliniază, prin urmare, că este necesar ca Parlamentul să fie în măsură să controleze cheltuielile și să evalueze dacă se poate acorda descărcarea de gestiune; insistă că o responsabilizare adecvată necesită un audit solid al tuturor cheltuielilor bugetare bazat pe aplicarea unei piste de audit unice; invită Comisia să doteze toate instrumentele de finanțare pentru CFM post-2027 de mecanisme antifraudă armonizate și eficiente care să asigure protecția bugetului Uniunii;

97.

își reafirmă poziția pe care o menține de mult timp potrivit căreia toate cheltuielile de la nivelul UE ar trebui să fie incluse în sfera de competență a autorității bugetare, asigurând astfel transparența, controlul democratic și protecția intereselor financiare ale Uniunii; solicită, prin urmare, includerea integrală în buget a instrumentelor extrabugetare (parțial), cum ar fi Fondul pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice, Fondul pentru inovare și Fondul pentru modernizare sau succesorii acestora;

Un buget pe termen lung mai flexibil și mai receptiv în caz de crize și șocuri

98.

subliniază că, în mod tradițional, printre elementele cu care a fost conceput CFM nu au figurat răspunsul la criză sau flexibilitatea, principala sa menire fiind să asigure previzibilitatea investițiilor pe termen mediu; subliniază că, într-un context politic, de securitate, economic și social în schimbare rapidă, o astfel de abordare nu mai stă în picioare; insistă pe ideea că în următorul CFM trebuie asigurată o capacitate integrată suficientă de răspuns la situații de criză;

99.

subliniază că actualul CFM a fost afectat de o lipsă de flexibilitate și de incapacitatea de a se adapta la evoluția priorităților în materie de cheltuieli; consideră că următorul CFM trebuie să găsească un echilibru mai bun între previzibilitatea investițiilor și flexibilitate pentru a ajusta orientarea cheltuielilor; accentuează că cheltuielile în anumite domenii necesită o mai mare stabilitate decât în altele în care flexibilitatea este mai valoroasă; subliniază că redistribuirile recurente nu constituie o modalitate viabilă de finanțare a priorităților Uniunii, deoarece dăunează investițiilor și pun în pericol realizarea obiectivelor de politică convenite;

100.

consideră că, deși alocă o parte semnificativă a finanțării obiectivelor în avans, programele de cheltuieli ar trebui să păstreze o rezervă de flexibilitate integrată substanțială, alocarea pentru obiective de politică specifice urmând să fie decisă de autoritatea bugetară; ia act de faptul că rezerva pentru provocările și prioritățile emergente a IVCDCI – Europa globală oferă un model de astfel de rezervă de flexibilitate, dar că procesul decizional necesar pentru mobilizarea sa nu trebuie reprodus în viitorul CFM; subliniază că colegiuitorii trebuie să dispună de competențe de control mai ample și mai ușor de aplicat în stabilirea priorităților și obiectivelor de politică și că se simte nevoia unei defalcări bugetare detaliate, astfel încât autoritatea bugetară să aibă datele necesare pentru a lua decizii judicioase și bine fundamentate;

101.

subliniază că CFM trebuie să dispună de marje suficiente la fiecare rubrică pentru ca pe parcursul perioadei de programare să poată fi convenite și introduse noi instrumente sau obiective de cheltuieli fără a eroda finanțarea pentru alte obiective de politică și pentru obiective strategice pe termen lung sau fără a consuma din capacitatea de răspuns în situații de criză;

102.

subliniază că posibilitatea de a efectua transferuri bugetare în temeiul Regulamentului financiar oferă deja flexibilitate pentru adaptarea la evoluția nevoilor de cheltuieli în cursul execuției bugetului; subliniază că, în temeiul normelor actuale, Comisia are o libertate semnificativă de a transfera sume considerabile între domeniile de politică fără aprobarea autorității bugetare, ceea ce limitează orice tip de control; de aceea, solicită modificarea normelor astfel încât să se introducă un cuantum maxim, pe lângă un procent maxim pentru fiecare linie bugetară, pentru transferurile fără aprobare; consideră că, pentru transferurile de la alte instituții ale Uniunii în afară de Comisie, care pot fi contestate de Parlament sau de Consiliu printr-o obiecție justificată corespunzător, introducerea unui prag sub care aceste transferuri ar urma să fie exceptate de la această procedură ar putea fi o măsură utilă de simplificare;

103.

reamintește că pe actualul CFM s-a pus și mai multă presiune din cauza nivelurilor ridicate ale inflației, într-un context în care se aplică un deflator anual de 2 % la prețurile din 2018, reducând valoarea reală a bugetului și diminuându-i capacitatea operațională și administrativă; consideră, prin urmare, că viitorul buget ar trebui să dispună de o capacitate de răspuns suficientă pentru a permite adaptarea bugetului la șocurile inflaționiste;

104.

pledează pentru o reformă din temelii a instrumentelor speciale existente pentru a consolida capacitatea de răspuns la situații de criză și pentru a asigura o reacție eficientă și promptă printr-o mobilizare mai rapidă; subliniază că instrumentele actuale sunt nu doar inadecvate ca mărime, cât și limitate de rigiditatea excesivă, mai multe instrumente fiind efectiv înregimentate în categorii rigide în funcție de tipul de criză; subliniază că consolidarea capacității de răspuns în situații de criză va oferi garanția că fondurile politicii de coeziune nu sunt utilizate în acest scop și, drept urmare, pot fi utilizate pentru obiectivele lor de investiții planificate;

105.

consideră că CFM post-2027 ar trebui să includă doar două instrumente speciale – unul consacrat măsurilor de solidaritate în caz de dezastre naturale (succesorul actualei Rezerve europene pentru solidaritate) și unul de uz general pentru răspunsul la situații de criză și pentru a răspunde oricăror nevoi neprevăzute și priorități emergente, inclusiv în situațiile în care sumele din instrumentul special pentru dezastre naturale sunt insuficiente (succesorul Instrumentului de flexibilitate); insistă asupra faptului că ambele instrumente speciale ar trebui să fie finanțate adecvat de la început și să poată reporta pe termen nelimitat sumele necheltuite pe parcursul perioadei CFM; consideră că toate celelalte instrumente speciale pot fi fie lichidate, fie integrate în cele două instrumente speciale sau în programe existente;

106.

solicită ca viitorul instrument de flexibilitate să fie concentrat masiv la începutul perioadei și să fie alimentat ulterior printr-o serie de surse suplimentare de finanțare: marjele necheltuite din exercițiile anterioare (la fel ca în cazul actualului instrument de marjă unic), excedentul anual din exercițiul precedent, un mecanism bazat pe amenzi, după modelul actualului articol 5 din Regulamentul privind CFM, sumele restituite de la instrumente financiare și creditele dezangajate; subliniază că următorul CFM ar trebui conceput astfel încât să nu trebuiască să se apeleze la viitoarele instrumente speciale pentru a acoperi rambursarea datoriilor;

107.

subliniază că, pentru reutilizarea excedentului, a sumelor restituite de la instrumente financiare și provizionarea excedentului și a dezangajărilor, ar fi necesare modificări ale Regulamentului financiar;

108.

subliniază că, cu resurse inițiale suficiente și astfel de modalități de reutilizare a fondurilor neutilizate, bugetul ar avea o capacitate de răspuns mult mai mare, fără a afecta previzibilitatea contribuțiilor naționale bazate pe VNB; insistă asupra faptului că este mai puțin probabil ca un CFM dotat cu o mai mare flexibilitate și capacitate de răspuns să necesite o revizuire substanțială la jumătatea perioadei;

Un buget pe termen lung care este mai axat pe rezultate

109.

evidențiază că, pentru a maximiza impactul, este imperativ ca cheltuielile din următorul CFM să fie aliniate mult mai riguros la obiectivele de politică strategică ale Uniunii și să fie coordonate mai bine cu cheltuielile de la nivel național; subliniază că, la rândul său, consultarea cu autoritățile regionale și locale este esențială pentru a facilita accesul la finanțare și pentru a avea siguranța că sprijinul Uniunii răspunde nevoilor reale ale destinatarilor finali și aduce beneficii concrete oamenilor; subliniază că este important să se acorde autorităților de punere în aplicare asistență tehnică pentru a asigura punerea în aplicare la timp, adiționalitatea și, implicit, impactul maxim al investițiilor;

110.

subliniază că, pentru a sprijini buna coordonare între cheltuielile unionale și naționale, Comisia are în vedere un „mecanism de coordonare nou, flexibil”, conceput „astfel încât să întărească legătura dintre coordonarea generală a politicilor și bugetul UE”; insistă pe ideea că Parlamentul trebuie să joace un rol decizional neîngrădit în orice mecanism de coordonare sau de gestiune;

111.

consideră că MRR, cu accentul pe care îl pune pe performanță și pe legăturile dintre reforme și investiții și sprijinul bugetar, a contribuit la stimularea unor investiții și reforme naționale care altfel nu ar fi avut loc;

112.

subliniază că MRR poate contribui la furnizarea de informații despre execuția cheltuielilor Uniunii în gestiune partajată; cu toate acestea, reamintește că MRR a fost creat în contextul foarte special al pandemiei de COVID-19 și, prin urmare, nu poate fi copiat întocmai pentru viitoarele programe de investiții;

113.

subliniază că cheltuielile în gestiune partajată din următorul CFM trebuie să implice autoritățile regionale și locale și toate părțile interesate relevante, de la concepere până la darea în folosință, printr-o abordare bazată pe guvernanța localizată pe mai multe niveluri și în conformitate cu o versiune îmbunătățită a principiului parteneriatului, să asigure dimensiunea europeană transfrontalieră a proiectelor de investiții și să se concentreze mai degrabă pe rezultate și impact decât pe performanțe prin stabilirea de indicatori de performanță măsurabili, asigurând disponibilitatea datelor relevante și contribuind la conceperea și ajustarea programelor;

114.

subliniază că modul în care sunt concepute cheltuielile cu gestiune partajată în următorul CFM trebuie să păstreze intact rolul Parlamentului de legiuitor, de autoritate bugetară și de autoritate care acordă descărcarea de gestiune și prerogativa sa de a trage la răspundere executivul, instaurând mecanisme stricte de răspundere de gestiune și garantând transparența deplină în raport cu destinatarii finali sau grupurile de destinatari finali ai fondurilor Uniunii cu ajutorul unui sistem interoperabil prin care să se poată urmări efectiv fluxurile de numerar și stadiul proiectelor;

115.

consideră că abordarea prevăzută de Comisie „un plan național pentru fiecare stat membru” nu se împacă cu principiile enunțate mai sus și nu poate constitui baza pentru cheltuielile cu gestiune partajată post-2027; în acest sens, reamintește că Uniunea este obligată, în temeiul articolului 175 din TFUE, să ofere sprijin prin instrumente pentru cheltuieli agricole, regionale și sociale;

Un buget pe termen lung care gestionează sustenabil datoriile

116.

reamintește că Parlamentul se opune ferm ideii de a supune rambursarea costurilor datoriei pentru NGEU unui plafon la o rubrică din CFM, având în vedere că aceste costuri sunt supuse condițiilor de piață, influențate de factori externi și, prin urmare, inerent volatile, și că rambursarea costurilor datoriei este o obligație juridică nediscreționară; subliniază că introducerea de noi resurse proprii este necesară și pentru ca generațiile viitoare să nu fie nevoite să suporte povara datoriilor din trecut;

117.

regretă că, cu arhitectura existentă și în pofida declarației comune făcute de cele trei instituții ca parte a acordului privind CFM din 2020, potrivit căreia cheltuielile suportate pentru a acoperi costurile de finanțare ale NGEU „urmăresc să nu ia resurse de la programe și fonduri”, finanțarea pentru unele programe vitale ale Uniunii și resursele disponibile pentru instrumentele speciale, chiar și după revizuirea CFM, au intrat de facto în concurență cu rambursarea costurilor datoriei pentru NGEU în contextul creșterii abrupte a inflației și al majorării ratelor dobânzii; reamintește că presiunea pe buget determinată de costurile datoriei pentru NGEU a fost un factor-cheie în tăierile de fonduri la unele programe emblematice la revizuirea CFM;

118.

subliniază că deocamdată din bugetul Uniunii a trebuit rambursată numai dobânda aferentă NGEU și că, din 2028 încolo, din buget va trebui rambursat și capitalul; subliniază că potrivit Comisiei din 2028 încolo costurile totale cu rambursarea capitalului și a dobânzilor aferente împrumuturilor pentru NGEU vor fi de cam 25-30 de miliarde EUR pe an, adică echivalentul a 15-20 % din creditele de plată din bugetul pe 2025;

119.

recunoaște că, deși costurile îndatorării NGEU vor fi mai stabile în următoarea perioadă a CFM deoarece obligațiunile vor fi deja emise, profilul exact de rambursare va avea un impact asupra nivelului dobânzii și, prin urmare, asupra gradului de volatilitate; atrage atenția deci că toate costurile legate de împrumuturile garantate de bugetul Uniunii sau de marja de manevră bugetară trebuie tratate separat de creditele pentru programele UE din arhitectura CFM;

120.

subliniază, în această privință, că se cere tot mai insistent ca bugetul Uniunii să servească drept garanție pentru sprijinul vital acordat de Uniune sub formă de asistență macrofinanciară și pentru riscurile asociate; subliniază că, în caz de incapacitate de plată sau de retragere a garanțiilor naționale, bugetul Uniunii este cel care subscrie în cele din urmă toate împrumuturile de asistență macrofinanciară și, ca urmare, suportă pasive contingente semnificative și inerent imprevizibile, în special în raport cu Ucraina;

121.

invită, așadar, Comisia să conceapă o arhitectură solidă și durabilă care să permită gestionarea sustenabilă a tuturor costurilor și obligațiilor nediscreționare, păstrând intacte programele Uniunii, precum și flexibilitatea și capacitatea de răspuns a bugetului;

Un buget pe termen lung care să dispună de resurse adecvate și să fie finanțat în mod sustenabil

122.

subliniază că, cum s-a descris mai sus, nevoile bugetare pentru perioada de după 2027 vor fi semnificativ mai mari decât sumele alocate CFM 2021-2027 și că, în plus, bugetul va trebui să acopere costurile cu împrumuturile și rambursarea datoriilor; insistă, prin urmare, ca următorul CFM să fie dotat cu resurse simțitor mai mari față de perioada 2021-2027, lăsând în urmă nivelul autoimpus și restrictiv din perspectivă istorică de 1 % din VNB, care a împiedicat Uniunea să își satisfacă ambițiile, lăsând-o în incapacitatea de a răspunde crizelor și de a se adapta la nevoi emergente;

123.

consideră că ar trebui explorate toate instrumentele și mijloacele pentru a pune la dispoziția Uniunii aceste resurse, în conformitate cu prioritățile sale și cu nevoile identificate; consideră în acest sens că împrumuturile comune prin emiterea de euroobligațiuni reprezintă o opțiune viabilă pentru a oferi Uniunii resurse suficiente pentru a răspunde la crize acute panunionale, ca criza actuală în domeniul securității și apărării;

124.

reamintește că este nevoie de venituri sustenabile și reziliente la bugetul Uniunii; ține să remarce foaia de parcurs obligatorie din punct de vedere juridic pentru introducerea de noi resurse proprii în AII, în care Parlamentul, Consiliul și Comisia s-au angajat să introducă suficiente resurse proprii noi pentru a acoperi cel puțin rambursarea datoriei NGEU; subliniază că, în general, coșul de noi resurse proprii ar trebui să fie echitabil, corelat cu obiective politice mai ample ale Uniunii și convenit la timp și cu un volum suficient pentru a răspunde nevoilor bugetare mai mari;

125.

reamintește sprijinul său pentru propunerea modificată a Comisiei privind sistemul de resurse proprii; este profund îngrijorat de faptul că în Consiliu se bate pasul pe loc în chestiunea sistemului de resurse proprii; roagă Consiliul să adopte de urgență această propunere; îndeamnă Comisia să nu precupețească niciun efort și să susțină procesul de adoptare;

126.

invită, de asemenea, Comisia să depună în continuare eforturi pentru a identifica și alte resurse proprii inovatoare și cu adevărat proprii și alte surse de venit, pe lângă cele specificate în AII; subliniază că noile resurse proprii sunt esențiale nu doar pentru a permite rambursarea împrumuturilor contractate pentru NGEU, ci și pentru a dota Uniunea cu mijloacele necesare ca să își acopere necesarul mai mare de cheltuieli;

127.

invită Comisia să elaboreze un buget modernizat cu un accent reînnoit pe cheltuieli, determinat de nevoia de echitate, de o mai mare simplificare, de reducerea sarcinii administrative și de mai multă transparență, inclusiv în ceea ce privește veniturile; subliniază că reducerile și corecțiile existente expiră automat la sfârșitul actualului CFM;

128.

este de acord cu decizia, înscrisă în versiunea reformată a Regulamentului financiar, de a trata ca venit negativ orice dobândă sau altă taxă datorată unei terțe părți în legătură cu cuantumurile amenzilor sau ale altor penalități ori sancțiuni care sunt anulate sau reduse de Curtea de Justiție; reamintește că această soluție se încheie la 31 decembrie 2027; invită Comisia să propună o soluție definitivă pentru următorul CFM, care să realizeze același obiectiv de a evita orice impact asupra părții de cheltuieli a bugetului;

Un buget pe termen lung bazat pe o strânsă cooperare interinstituțională

129.

subliniază că Parlamentul are de gând să își exercite la maximum prerogativele de legiuitor, autoritate bugetară și autoritate care acordă descărcarea de gestiune conferite de tratate;

130.

reamintește că cerința unei cooperări interinstituționale strânse între Comisie, Consiliu și Parlament, de la primele etape de elaborare până la adoptarea finală a CFM, este consacrată în tratate și detaliată în AII;

131.

scoate în evidență angajamentul Parlamentului de a-și juca pe deplin rolul pe parcursul întregului proces; consideră că elaborarea CFM ar trebui să fie de la bază la vârf și să se bazeze pe implicarea amplă a părților interesate; subliniază, de asemenea, că cele trei instituții trebuie să poarte între ele un dialog strategic în perioada premergătoare propunerilor privind CFM;

132.

invită Comisia să propună încă de la început modalități practice de cooperare și negocieri veritabile; subliniază, în special, că este important să se convoace reuniuni între cei trei președinți, în conformitate cu articolul 324 din TFUE, ori de câte ori aceștia pot face lucrurile să avanseze, și cere insistent Comisiei să dea curs cererilor Parlamentului de a organiza astfel de reuniuni; reamintește Comisiei că are obligația de a furniza Parlamentului informații despre actele de bază legate de CFM în aceleași condiții ca și Consiliului, întrucât aceste instituții sunt cele două componente ale autorității bugetare și colegiuitori;

133.

reamintește că AII prevede răspicat că Parlamentul, Consiliul și Comisia „urmăresc să stabilească modalități specifice de cooperare și dialog”; subliniază că dispozițiile privind cooperarea prevăzute în AII, inclusiv reuniunile periodice dintre Parlament și Consiliu, reprezintă un minim absolut și că este nevoie de mult mai mult pentru a concretiza principiul prevăzut la articolul 312 alineatul (5) din TFUE de a lua „orice măsură necesară pentru a netezi calea către adoptarea unui nou CFM”; invită, prin urmare, președințiile succesive ale Consiliului să respecte nu numai litera, ci și spiritul tratatelor;

134.

reamintește că adoptarea tardivă a regulamentului privind CFM și a legislației aferente pentru perioadele 2014-2020 și 2021-2027 a dus la întârzieri serioase, din cauza cărora nu s-au putut implementa corespunzător programele UE; de aceea cere insistent să se depună toate eforturile pentru ca viitorul pachet CFM să poată fi adoptat la timp;

135.

se așteaptă ca, în cadrul pachetului de propuneri privind CFM, Comisia să prezinte un nou AII care să reflecte realitățile noului buget, inclusiv în ce privește gestionarea pasivelor contingente; subliniază că modificările Regulamentului financiar necesare pentru alinierea la noul CFM ar trebui să intre în vigoare în același timp cu Regulamentul privind CFM;

° °

136.

încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 433 I, 22.12.2020, p. 11, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2020/2093/oj.

(2) JO L 424, 15.12.2020, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/2020/2053/oj.

(3) JO L 433 I, 22.12.2020, p. 28, ELI: http://data.europa.eu/eli/agree_interinstit/2020/1222/oj.

(4) JO L, 2024/2509, 26.9.2024, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/2509/oj.

(5) JO L 433 I, 22.12.2020, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2020/2092/oj.

(6) JO C, C/2024/6751, 26.11.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/6751/oj.

(7) JO C, C/2023/1067, 15.12.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2023/1067/oj.

(8) JO C 177, 17.5.2023, p. 115.

(9) JO C 445, 29.10.2021, p. 240.

(10) JO C 428, 13.12.2017, p. 10.

(11) JO C, C/2025/279, 24.1.2025, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2025/279/oj.

(12) Articolul 9 din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088 (JO L 198, 22.6.2020, p. 13, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2020/852/oj).

(13) Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale și de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale) (JO L 277, 27.10.2022, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2022/2065/oj).

(14) Regulamentul (UE) 2022/1925 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2022 privind piețe contestabile și echitabile în sectorul digital și de modificare a Directivelor (UE) 2019/1937 și (UE) 2020/1828 (Regulamentul privind piețele digitale) (JO L 265, 12.10.2022, p. 1), ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2022/1925/oj).