Raportor:

Angelo PAGLIARA

Consilier	Simone D'ALESSANDRO (pentru raportor)
Decizia Adunării Plenare	23.1.2025
Temei juridic	Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru piața unică, producție și consum
Data adoptării în secțiune	2.9.2025
Data adoptării în sesiunea plenară	18.9.2025
Sesiunea plenară nr.	599
Rezultatul votului (pentru/împotrivă/ abțineri)	134/0/2

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE reiterează că întărirea capacităților de apărare ale Uniunii Europene trebuie să respecte valorile fundamentale ale UE, care au ca element central coeziunea economică, socială și teritorială, așa cum este prevăzut la articolul 3 din TUE. O politică de apărare eficientă este posibilă doar dacă este integrată într-un proiect european ce vizează bunăstarea cetățenilor.

1.2.

CESE consideră că, referitor la profilul de securitate, UE trebuie să adopte o politică de apărare comună, în cadrul unei politici externe și de securitate comune, și să construiască un pilon european puternic de apărare, depășind modelele naționale și fragmentarea în consecință a cheltuielilor. Măsurile legislative și financiare necesare în acest scop trebuie adoptate urgent și într-un cadru comun, ținând seama, de asemenea, de riscurile cu care se confruntă țările europene care se învecinează cu Rusia și Belarus.

1.3.

CESE solicită adoptarea unei abordări integrate privind securitatea europeană, care să includă nu doar cerințe militare, ci și aspecte sociale, industriale, ecologice și sanitare. Reziliența Uniunii se bazează în fapt pe sisteme publice solide și pe încrederea cetățenilor. Bunăstarea cetățenilor europeni în contextul geopolitic actual nu poate fi asigurată fără un nivel adecvat de capabilități de apărare și de pregătire a societății. Reziliența reală se bazează pe capacitatea de a răspunde agresiunii externe și pe forța sistemelor publice de a-i proteja pe cetățeni în toate aspectele vieții lor.

1.4.

CESE subliniază că trebuie consolidată urgent piața unică prin depășirea fragmentării pieței de apărare, promovând o politică industrială europeană comună, care să consolideze competitivitatea industriei, cu respectarea principiilor de transparență, eficiență și sustenabilitate. Comitetul solicită, de asemenea, să se adopte instrumente specifice de finanțare comună;

1.5.

CESE recomandă ca investițiile în apărare să fie orientate către consolidarea bazei industriale și tehnologice de apărare europene (EDTIB), implicând activ partenerii sociali și întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) ca actori-cheie în sectoarele teritoriale. Este esențial să se promoveze mâna de lucru calificată și să se prevină practicile dăunătoare de dumping sau delocalizare, astfel încât să se asigure efecte pozitive pe scară largă în structura de producție europeană.

1.6.

CESE consideră ca fiind esențială garantarea unei coordonări adecvate între instrumentele de finanțare europene și cadrul fiscal al Uniunii, stabilind reguli care să permită excluderea investițiilor strategice din calculul deficitului, inclusiv a celor din domeniul apărării, prin intermediul unor clauze de salvgardare fiscală corelate cu obiectivele Uniunii.

1.7.

Comitetul invită Comisia și statele membre să garanteze transparența deplină cu privire la originea, destinația și guvernanța fondurilor destinate apărării, astfel încât creșterea cheltuielilor să nu aibă loc în detrimentul altor obiective fundamentale ale Uniunii, al serviciilor publice și al sistemului de sănătate.

1.8.

CESE încurajează instituirea unui Observator interinstituțional pentru securitate integrată (care să implice CESE, CoR, CE și PE), având sarcina de a monitoriza impactul politicilor europene de apărare la nivel teritorial și de a colecta sistematic date despre percepția publică și despre gradul de încredere în rândul cetățenilor.

2.   Observații generale

2.1.

Invadarea pe scară largă a Ucrainei de către Rusia în februarie 2022 și evenimentele geopolitice din ultimele luni au determinat instituțiile europene să pună în centrul agendei politice tema apărării europene. Războiul a evidențiat dependența Europei de sprijinul SUA pentru a-și asigura apărarea, scoțând în același timp la iveală neajunsurile legate de capacitățile sale. În același timp, incertitudinea îngrijorătoare în relațiile transatlantice a scos în evidență cum se confruntă Uniunea, în mod dramatic, cu nevoia de a înfrunta urgent și substanțial o multitudine de provocări și potențiale amenințări în domeniul militar, comercial, tehnologic și al achizițiilor. În acest context, ar trebui să se acorde atenție deosebită statelor membre ale UE care se învecinează cu Rusia și Belarus, deoarece acestea sunt cele mai expuse în mod direct crizelor imediate și amenințărilor hibride.

2.2.

Uniunea Europeană are un istoric de tentative eșuate de integrare în domeniul apărării, începând cu Comunitatea Europeană de Apărare (CEA), în 1954. Prezentul aviz își propune să contribuie la dezbaterea europeană, pornind de la premisa că, dat fiind contextul geopolitic, se impune o acțiune hotărâtă în direcția consolidării unui sistem de apărare comun, însă totodată provocarea constă în identificarea modalității de a investi în apărarea comună, venind în completarea pieței unice, fără a compromite coeziunea socială și investițiile pentru bunăstarea cetățenilor europeni și asigurând respectarea Tratatelor.

2.3.

Articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) subliniază că Uniunea urmărește să promoveze bunăstarea cetățenilor săi, coeziunea economică și socială și dezvoltarea echilibrată și armonioasă a statelor membre. În acest sens, politica europeană de apărare trebuie să integreze aceste aspecte și să sprijine realizarea acestor obiective, astfel încât să asigure o viață pașnică și sigură cetățenilor UE.

2.4.

În contextul prezentului aviz, CESE se înscrie într-o serie de alte documente deja adoptate și în curs de elaborare de către Comisie în domeniul apărării și securității, în special o serie de avize care abordează această temă în profunzime și structurat (1). Aceste avize oferă un cadru cuprinzător și coerent asupra rolului apărării în construirea unei suveranități europene care să fie în concordanță cu valorile de pace, democrație și justiție socială.

2.5.

Capacitatea Uniunii de a-și consolida apărarea comună și de a face față provocărilor geopolitice și industriale are o strânsă legătură cu consolidarea integrării europene. CESE invită Comisia și Consiliul să exploreze toate mecanismele prevăzute în Tratate pentru a activa, în cel mai scurt timp posibil, un proces de reformă instituțională și a finaliza procesul de integrare.

2.6.

Dezbaterile politice și divizările în interiorul Uniunii, alături de propunerile recente ale Comisiei în domeniul apărării, demonstrează că echilibrul dintre cheltuielile pentru apărare și investițiile sociale este esențial. O Uniune mai puternică din punct de vedere militar trebuie să fie și mai echitabilă, mai coezivă și mai rezilientă pentru cetățenii săi.

3.   Observații specifice

3.1.

Raportul Draghi (2) evidențiază că, în perioada 2022-2023, 78 % din cheltuielile militare europene au fost direcționate către furnizori din afara UE, din care 63 % către Statele Unite. Această dependență limitează autonomia strategică a UE, crescând riscurile geopolitice și vulnerabilizând securitatea europeană în fața alegerilor industriale și politice ale actorilor terți. De asemenea, fragmentarea achizițiilor între statele membre împiedică crearea unei piețe unice a apărării, lăsând industria europeană într-o poziție subordonată față de marile puteri globale și împiedicând stabilirea unor standarde comune necesare pentru interoperabilitate și eficiență industrială.

3.2.

Lipsa de coordonare a achizițiilor pentru apărare denaturează piața internă, favorizează industriile din afara Europei și limitează creșterea producției și a cercetării în Europa. Potrivit Observatorului finanțelor publice italiene, totalul cheltuielilor militare ale UE a fost în 2024 semnificativ superior celui al Rusiei în termeni de paritate a puterii de cumpărare (PPP) (3); totuși, lipsa unei strategii comune a statelor membre le reduce eficacitatea generală. Fragmentarea producției și a achizițiilor împiedică utilizarea strategică a resurselor, făcând sectorul european al apărării mai puțin competitiv în raport cu cel rus, care este mai centralizat. În acest context, lipsa standardizării cerințelor tehnice și a sistemelor de arme reprezintă un obstacol concret în calea interoperabilității, a eficienței logistice și a reducerii costurilor (în această privință este la fel de important să se asigure alinierea la standardele NATO). Pentru a reduce această dependență și a consolida autonomia strategică a UE, este nevoie în primul rând să se accelereze finalizarea pieței unice în domeniul apărării, prin armonizarea legislației, prin investiții în cercetare și dezvoltare, prin îmbunătățirea interoperabilității între sistemele naționale și prin instituirea unui mecanism stabil de achiziții publice în comun, care să le permită statelor membre să favorizeze furnizorii europeni, evitând dispersarea resurselor.

3.3.

UE are nevoie de un cadru solid de apărare, capabil să facă față nu doar crizelor imediate, ci și provocărilor pe termen lung. Acest lucru necesită o bază industrială solidă, capabilă să susțină dezvoltarea tehnologică, să asigure autonomia strategică și să garanteze că investițiile au impact pozitiv asupra creșterii economice și a ocupării forței de muncă. În lipsa unei politici industriale clare, planurile de apărare riscă să fie ineficiente. CESE subliniază necesitatea de a consolida investițiile în politicile industriale, chiar și prin crearea unui fond suveran european capabil să finanțeze proiecte strategice comune.

3.4.

De asemenea, o strategie industrială europeană a apărării trebuie să implice, în manieră structurată, CESE și Comitetul Regiunilor, promovând crearea de lanțuri de producție teritoriale reziliente. Potențialul reconversiei industriale în termeni de forță de muncă se poate concretiza prin locuri de muncă stabile și de calitate doar dacă se evită relocările și practicile de dumping social, garantând condiții echitabile și incluzive pentru toți actorii economici europeni.

3.5.

CESE consideră că măsurile legislative și financiare necesare pentru consolidarea apărării europene trebuie adoptate într-un cadru comunitar. Un sistem de finanțări cu bază comună, bazat pe coordonarea cheltuielilor și pe optimizarea resurselor, ar permite creșterea pieței interne, evitarea risipei și maximizarea eficienței investițiilor, reducând în același timp dependența de furnizorii din afara Europei. Cele mai recente previziuni macroeconomice arată că doar cheltuielile pentru apărare nu pot produce efecte structurale semnificative asupra economiei. Din acest motiv, impactul lor trebuie încadrat într-o strategie mai amplă, care să includă investiții publice coordonate în sectorul social și în cel industrial (4).

3.6.

Într-un deceniu, cheltuielile militare în Europa au crescut în medie cu 50 %, de la 145 de miliarde EUR în 2014 la 215 miliarde EUR în 2023 (5). CESE subliniază că consolidarea capacităților de apărare ale UE reprezintă, de asemenea, o oportunitate de a relansa baza industrială și tehnologică a Europei. Unele analize, inclusiv Raportul Draghi și previziunile economice ale Comisiei Europene din primăvara anului 2025, sugerează că creșterea coordonată a cheltuielilor pentru apărare ar putea contribui la creșterea PIB-ului, la crearea de locuri de muncă și la inovare. De exemplu, o simulare care utilizează modelul QUEST estimează că creșterea treptată a cheltuielilor pentru apărare ale statelor membre cu până la 1,5 % din PIB până în 2028 ar putea spori PIB-ul UE cu aproximativ 0,5 % până la sfârșitul perioadei respective, cu o creștere paralelă de aproximativ 2 puncte procentuale a ponderii datoriei în PIB. Cu toate acestea, eficacitatea acestor cheltuieli nu este automată: impactul său depinde în mare măsură de gradul de coordonare industrială și de dezvoltarea unei piețe interne integrate a apărării. În absența unei strategii comune, multiplicatorul economic al cheltuielilor pentru apărare riscă să rămână scăzut, în special din cauza ponderii ridicate a importurilor din afara UE, astfel cum reiese din analizele recente intrări-ieșiri. Standardele comune, interoperabilitatea și mecanismele de achiziții publice comune sunt esențiale pentru a garanta că investițiile în domeniul apărării generează beneficii de durată și contribuie semnificativ la autonomia strategică a UE.

3.7.

Investițiile în sectorul apărării trebuie încadrate într-o strategie de consolidare a lanțurilor de producție continentale, de stimulare a inovării și de atragere a competențelor calificate. O coordonare industrială sporită la nivel european – standarde comune, interoperabilitate și achiziții publice comune – ar putea contribui la creșterea multiplicatorului economic al cheltuielilor pentru apărare, care – în caz contrar – riscă să rămână limitat din cauza ponderii ridicate a importurilor din afara UE, astfel cum au demonstrat studiile recente bazate pe analize intrări-ieșiri (6). Dezvoltarea unei piețe interne integrate a apărării este, prin urmare, o prioritate pentru sprijinirea autonomiei strategice a Uniunii.

3.8.

Datele ultimului raport asupra condițiilor de trai în 2024 prezintă o deteriorare generală: 19,1 % din familiile europene întâmpină dificultăți în acoperirea cheltuielilor zilnice (16,8 % în 2020); numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială a crescut la 16,5 % (de la 14,3 % în 2019); inegalitatea veniturilor a crescut de la 28,7 % la 29,6 %; rata deprivării materiale și sociale severe a crescut în ultima perioadă de la 6,7 % la 6,8 %; proporția familiilor care nu reușesc să acopere cheltuielile neprevăzute este de 33,5 % (de la 30,2 % în 2020). Speranța de viață a scăzut de la 81,3 ani în 2019 la 80,1 în 2023 (7). Această înrăutățire este confirmată și de sondajul Eurobarometru 2024 al Parlamentului, conform căruia principalele preocupări ale cetățenilor europeni sunt: creșterea prețurilor și a costului vieții (42 %) și situația economică (41 %). Aceste date evidențiază deteriorarea condițiilor sociale care, dacă nu este combătută, riscă să pună în pericol tocmai bazele securității europene.

3.9.

Consolidarea sistemului de sănătate european ar trebui concepută ca un pilon al sistemului de apărare european. Cele mai recente rapoarte disponibile arată că în sistemele naționale de sănătate persistă probleme structurale: lipsa personalului, infrastructură deficitară și inegalități legate de accesul la servicii (8). CESE consideră că, în contextul geopolitic actual, necesitatea de a consolida investițiile în domeniul sănătății este incompatibilă cu Pactul de stabilitate și de creștere actual, ceea ce reprezintă un obstacol în atingerea obiectivelor de securitate și reziliență socială ale Uniunii.

3.10.

În momente de criză, este fundamental ca instituțiile să fie sprijinite de populația europeană și de societatea civilă. CESE invită Comisia să exploreze posibilitatea de a institui un observator interinstituțional alcătuit din CESE, CoR, CE și PE, cu sarcina specifică de a monitoriza percepția în teritoriu asupra deciziilor instituțiilor europene și de a promova un concept de apărare comun european, care să integreze dimensiunile sociale, economice și sanitare. Transparența, responsabilitatea democratică și implicarea civică sunt condiții esențiale pentru consolidarea încrederii cetățenilor în instituțiile europene. În absența încrederii, chiar și cele mai avansate politici de securitate riscă să își piardă eficacitatea și legitimitatea. Observatorul ar trebui să contribuie la monitorizarea nu doar a impactului în teritoriu, ci și a încrederii publice și a percepției sociale asupra alegerilor europene în domeniul apărării.

3.11.

CESE subliniază că securitatea europeană se bazează pe o abordare integrată, în care capacitățile de apărare se alătură puterii pașnice a UE: cooperare, diplomație, promovarea dezvoltării și a stabilității. Păstrarea și consolidarea acestui echilibru sunt esențiale pentru ca Uniunea să aibă un rol credibil și autonom pe scena mondială.

---

(1)   JO C 100, 16.3.2023, p. 132; JO C, C/2024/4663, 9.8.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/4663/oj; JO C, C/2024/4662, 9.8.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/4662/oj; JO C, C/2025/2013, 30.4.2025, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2025/2013/oj; JO C, C/2024/2489, 23.4.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/2489/oj; JO C, C/2024/4056, 12.7.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/4056/oj; JO C 486, 21.12.2022, p. 168; JO C, C/2025/5162, 28.10.2025, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2025/5162/oj.

(2)   Raportul Draghi privind competitivitatea UE.

(3)   Facciamo chiarezza: nel 2024 la spesa militare europea eccedeva quella russa del 58 %.

(4)   Comisia Europeană (2025), The economic impact of higher defence spending, capitolul special din previziunile economice din primăvara anului 2025.

(5)  Stamegna, M., Bonaiuti, C., Maranzano, P., & Pianta, M. (2024). The economic impact of arms spending in Germany, Italy, and Spain. Peace Economics, Peace Science and Public Policy, 30(4), 393-422.

(6)  Stamegna, M., Bonaiuti, C., Maranzano, P., & Pianta, M. (2024). The economic impact of arms spending in Germany, Italy, and Spain. Peace Economics, Peace Science and Public Policy, 30(4), 393-422.

(7)   Key figures on European living conditions – 2024 edition.

(8)   Key figures on European living conditions – 2024 edition.