1.

Articolul 47 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1974/2006 (1) trebuie interpretat în sensul că printre cazurile de „forță majoră sau de împrejurări excepționale” se numără și cazul în care beneficiarul ajutorului pierde dreptul de utilizare a activelor din fondul funciar al statului pe care le-a luat în arendă din cauza faptului că după asumarea unui angajament multianual a intrat în vigoare o modificare a legii prin care s-a introdus o nouă cerință pentru utilizarea acestor suprafețe de către beneficiar, deși a luat toate măsurile posibile, fără sacrificii excesive, pentru a corela contractul de arendă respectiv cu noua cerință introdusă?

2.

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: autoritățile administrative și instanțele naționale care au tras concluzii contrare în fapt și în drept și au considerat astfel că beneficiarul nu este exonerat de obligația de rambursare a ajutorului primit au săvârșit o încălcare vădită a dreptului Uniunii? Pentru răspunsul la această întrebare este relevant faptul că jurisprudența instanței supreme în cauze similare este contradictorie?

3.

Poate exista o încălcare vădită a dreptului Uniunii în cazul în care instanța care se pronunță asupra despăgubirilor constată că instanța națională care a pronunțat o hotărâre definitivă a apreciat eronat faptele și probele, iar această apreciere eronată a determinat din punctul de vedere al faptelor o concluzie complet eronată în ceea ce privește faptul cel mai important din perspectivă juridică? Într-o procedură precum cea din litigiul principal este permis ca instanța care se pronunță asupra despăgubirilor să verifice corectitudinea hotărârii judecătorești definitive și modul în care au fost apreciate faptele și probele pe care s-au bazat concluziile de fapt și de drept ale instanței naționale care a pronunțat hotărârea care a generat pretinsele prejudicii?

4.

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: raportat la considerentul (5) al Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 (2) și la principiul securității juridice, există in concreto o încălcare vădită a dreptului Uniunii, săvârșită de instanța națională care a pronunțat o hotărârea definitivă și care a respins solicitarea de formulare a unei cereri de decizie preliminară pentru interpretarea articolului 2 alineatul (2) din acest regulament?

5.

Există o încălcare gravă a dreptului Uniunii în cazul în care, cu ocazia adoptării unui act normativ național de rang inferior legii, prin care se transpune o prevedere a dreptului Uniunii care cuprinde o enumerare neexhaustivă a cazurilor de forță majoră sau de circumstanțe excepționale, autoritatea administrativă [a preluat] numai o parte din cazurile enumerate neexhaustiv de dispoziția dreptului Uniunii?

6.

În cazul unui răspuns afirmativ la cincea întrebare: există o legătură directă între această încălcare și prejudiciul cauzat în speță beneficiarului, dacă prejudiciul a fost cauzat indirect de interpretarea actului normativ de rang inferior legii de către alte autorități administrative și instanțe?