1)

Articolul 14 alineatul (3) litera (b) din Directiva (UE) 2015/2302 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind pachetele de servicii de călătorie și serviciile de călătorie asociate, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2011/83/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 90/314/CEE a Consiliului coroborat cu articolul 4 din această directivă

trebuie interpretat în sensul că

se opune unei dispoziții de drept național care prevede că, atunci când neconformitatea pachetelor de servicii de călătorie este imputabilă unei părți terțe care nu are legătură cu prestarea acestor servicii și este imprevizibilă sau inevitabilă, organizatorul de călătorii trebuie să demonstreze că această neconformitate este cauzată de culpa terțului respectiv pentru a se putea exonera de răspundere față de călător.

2)

Articolul 14 alineatul (1) din Directiva (UE) 2015/2302

trebuie interpretat în sensul că,

chiar dacă un călător a beneficiat de o parte din serviciile prestate de un organizator de călătorii, reducerea corespunzătoare a prețului la care acest călător are dreptul în cazul unei neconformități a acestor servicii poate corespunde unei rambursări integrale a prețului pachetului de servicii de călătorie în cauză atunci când această neconformitate este atât de gravă încât, având în vedere obiectul său, acest pachet de servicii de călătorie nu mai prezintă în mod obiectiv interes pentru călătorul menționat.

3)

Articolul 14 alineatele (1) și (2) din Directiva (UE) 2015/2302

trebuie interpretat în sensul că

dreptul de a beneficia de o reducere corespunzătoare a prețului pentru orice perioadă în care a existat o neconformitate și dreptul de a primi despăgubiri pentru orice prejudiciu suferit ca urmare a unei neconformități, prevăzute în această dispoziție, au ca obiect restabilirea echilibrului contractual dintre organizatorii de călătorii și călători, iar nu sancționarea acestor organizatori.

4)

Articolul 3 punctul 12 din Directiva (UE) 2015/2302

trebuie interpretat în sensul că

situațiile care rezultă din adoptarea unor acte de putere publică, precum demolarea unei infrastructuri turistice în executarea unei decizii a unei autorități publice, nu intră în sfera noțiunii de „circumstanțe inevitabile și extraordinare”, în sensul acestei dispoziții, atunci când actele respective au fost adoptate în urma unei proceduri care a permis persoanelor interesate, precum organizatorul de călătorii în cauză sau eventualii săi furnizori de servicii de călătorie, să aibă cunoștință de acestea în timp util înainte de executarea lor.