Recurs introdus la 14 august 2025 de ABLV Bank AS, în lichidare, împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) pronunțate la 4 iunie 2025 în cauza T-100/23, ABLV Bank/BCE

(Cauza C-550/25 P)

(C/2025/6296)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: ABLV Bank AS, în lichidare (reprezentant: O. Behrends, Rechtsanwalt)

Cealaltă parte din procedură: Banca Centrală Europeană (BCE)

Concluziile

Recurenta solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—	anularea Deciziei LS/CL/2022/261 a BCE din 8 decembrie 2022 de respingere a cererii sale de acces la documente în temeiul articolului 263 TFUE

—	obligarea BCE la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă și a cheltuielilor de judecată aferente prezentului recurs și;

—	în măsura în care Curtea de Justiție nu este în măsură să se pronunțe pe fond, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă 12 motive.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât a permis BCE să reinterpreteze unilateral și să restrângă întinderea unei cereri de acces la documente contrar formulării explicite a cererii.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept (sau, în cazul în care se consideră că este vorba de o constatare în fapt, a denaturat în mod vădit faptele) prin faptul că a considerat că lista de documente furnizată de BCE recurentei era completă. În plus, Tribunalul a denaturat în mod vădit probele, nu a examinat motivul recurentei și nu a motivat suficient respingerea pertinenței anexei C.2 la replică.

În al treilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a furnizat o motivare insuficientă atunci când a considerat că anumite părți ale cererii recurentei de acces la documente nu erau suficient de precise în sensul articolului 6 alineatul (1) din Decizia 2004/258/CE a BCE din 4 martie 2004 privind accesul public la documentele BCE (1).

În al patrulea rând, Tribunalul a omis să răspundă la motivul recurentei potrivit căruia BCE nu este îndreptățită să suspende unilateral o cerere de acces la documente atunci când urmărește să obțină clarificări de la un solicitant. În plus, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a constatat că BCE a asistat recurenta în sensul articolului 6 alineatul (2) din Decizia 2004/258.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept când a permis BCE să trimită recurenta la site-ul internet al Financial Crimes Enforcement Network (FinCEN), cu încălcarea articolului 9 alineatul (2) din Decizia 2004/258.

Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept când a statuat că BCE nu și-a încălcat obligația de motivare a refuzului său de a divulga documentele 3, 4 și 9.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept reținând că BCE este îndreptățită să invoce articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul privind MUS (2) și articolul 53 alineatul (1) din Directiva 2013/36 (3) cu privire la obligațiile de confidențialitate. În plus, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât a acordat BCE o marjă largă de apreciere în temeiul criteriilor enunțate în Hotărârea Baumeister (4).

Al optulea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că documentele 3, 4 și 9 sunt confidențiale în conformitate cu criteriile enunțate în Hotărârea Baumeister.

Al nouălea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât a statuat că BCE nu era obligată, contrar articolului 4 alineatul (4) din Decizia 2004/258, să consulte terții cu privire la aspectul dacă putea să divulge documentele 3, 4, 7, 8 și 9.

Al zecelea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat că BCE nu și-a încălcat obligația de motivare în ceea ce privește refuzul său de a divulga documentele 5, 6, 7 și 8.

Al unsprezecelea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept când a statuat că BCE s-a întemeiat în mod corect pe articolul 4 alineatul (3) din Decizia 2004/258 pentru a-și justifica refuzul de a divulga documentele 5, 6, 7 și 8. În plus, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a impus BCE să facă distincția între documentele pregătitoare referitoare la procesele decizionale în curs de desfășurare și cele care nu mai aveau nicio legătură cu chestiuni de actualitate sau curente.

Al doisprezecelea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că BCE nu a omis să acorde recurentei accesul la dosar și a interpretat astfel în mod eronat articolele 41 și 42 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și în special articolul 41 alineatul (2) litera (b) din cartă.

---

(1)   JO 2004, L 80, p. 42, Ediție specială, 10/vol. 5, p. 229.

(2)  Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO 2013, L 287, p. 63).

(3)  Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO 2013, L 176, p. 338).

(4)  Hotărârea din 19 iunie 2018, Baumeister (C-15/16, EU:C:2018:464).