1)

Articolul 2, articolul 6 alineatele (1) și (3) și articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană coroborate cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că nu este o instanță judecătorească independentă și imparțială, constituită în prealabil prin lege și care asigură o protecție jurisdicțională efectivă o instanță de prim grad de jurisdicție a unui stat membru al Uniunii Europene care judecă în complet de judecător unic, al cărui membru a fost desemnat să examineze o cauză cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor de drept național privind stabilirea repartizării sarcinilor, care determină repartizarea judecătorilor în camere ale unei instanței, întinderea obligațiilor acestora și modul în care participă la repartizarea cauzelor, precum și cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor de drept național privind repartizarea cauzelor, compunerea și modificarea completelor de judecată?

2)

Articolul 2, articolul 6 alineatele (1) și (3) și articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană coroborate cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun aplicării unor dispoziții de drept național precum articolul 55 alineatul 4 a doua teză din ustawa z dnia 27 lipca 2001 – Prawo o ustroju sądów powszechnych (Legea din 27 iulie 2001 – Legea privind organizarea instanțelor de drept comun) (text consolidat în Dz.U. din 2020, poziția 2072, cu modificările ulterioare), în măsura în care aceste dispoziții interzic instanței de al doilea grad de jurisdicție să constate, în temeiul articolului 439 alineatul 1 punctul 2 din ustawy z dnia 6 czerwca 1997 – Kodeks postępowania karnego (Legea din 6 iunie 1997 – Legea privind Codul de procedură penală) (text consolidat în Dz.U. din 2022, poziția 1375, cu modificările ulterioare), o neregularitate în compunerea instanței de prim grad de jurisdicție într-o cauză cu care este sesizată, din cauză că această compunere este contrară legii, este efectuată în mod necorespunzător sau că din aceasta face parte o persoană neautorizată sau se află în incapacitate să statueze, ca sancțiune juridică ce garantează protecția jurisdicțională efectivă atunci când un judecător fost desemnat să examineze o cauză cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor de drept național privind stabilirea repartizării sarcinilor, care determină repartizarea judecătorilor în camere ale unei instanței, întinderea obligațiilor acestora și modul în care participă la repartizarea cauzelor, precum și cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor de drept național privind repartizarea cauzelor, precum și desemnarea și modificarea completelor de judecată?

3)

Articolul 2, articolul 6 alineatele (1) și (3) și articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană coroborate cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun aplicării unei reglementări naționale precum articolul 22a alineatul 5 din ustawy z dnia 27 lipca 2001 – Prawo o ustroju sądów powszechnych (Legea din 27 iulie 2001 – Legea privind organizarea instanțelor judecătorești de drept comun) (text consolidat în Dz.U. din 2020, punctul 2072, cu modificările ulterioare), în măsura în care aceste dispoziții permit judecătorului să formuleze o cale de atac împotriva modificării repartizării activităților numai în fața Krajowej Radzie Sądownictwa (Consiliul Național al Magistraturii), astfel cum este constituit potrivit dispozițiilor prevăzute de ustawa z dnia 8 grudnia 2017 o zmianie ustawy o Krajowej Radzie Sądownictwa oraz niektórych innych ustaw (Legea din 8 decembrie 2017 de modificare a Legii privind Consiliul Național al Magistraturii și a altor legi) (Dz.U. din 2018, poziția 3), împiedicând în același timp un judecător să formuleze o asemenea cale de atac împotriva modificării repartizării sarcinilor în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituită în prealabil prin lege?

4)

Articolul 2, articolul 6 alineatele (1) și (3) și articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană, coroborate cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că nu este o instanță independentă și imparțială, constituită în prealabil prin lege și care asigură justițiabililor o protecție jurisdicțională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii Europene, o instanță compusă dintr-un judecător care, prin decizia președintelui instanței, a fost transferat de la o cameră a unei instanței care se pronunță în cauze potrivit specializării judecătorului respectiv la o cameră a unei instanțe care se pronunță în cauze care nu corespund specializării acelui judecător, deși acest judecător nu și-a dat acordul pentru acest transfer și nu a avut în prealabil posibilitatea să conteste decizia de transfer în fața unei instanțe judecătorești imparțiale și independente, în cadrul unei proceduri care îndeplinește cerințele care decurg din articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene?

5)

Articolul 2, articolul 6 alineatele (1) și (3) și articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană coroborate cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că nu este o instanță judecătorească independentă și imparțială, constituită în prealabil prin lege și care asigură protecție jurisdicțională efectivă o instanță de prim grad de jurisdicție a unui stat membru al Uniunii Europene, în complet de judecător unic, care are obligația, potrivit unei decizii a președintelui acelei instanțe, să soluționeze o cauză cu încălcarea dispozițiilor de drept național cu rang de lege și cu încălcarea deciziilor unei autorități a unui stat membru al Uniunii Europene care este împuternicită, în temeiul dreptului național, să judece căile de atac formulate de judecători împotriva modificărilor privind repartizarea sarcinilor?