1)

Principiile – care fac parte integrantă din dreptul Uniunii – ale dreptului la bună administrare consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) și ale dreptului la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil consacrat la articolul 47 din cartă, precum și principiul securității juridice enunțat în preambulul Tratatului UE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unor dispoziții legislative naționale – și anume celor ale articolului 127 alineatul 5 litera b) și ale articolului 127 alineatul 6 din Az adóigazgatási rendtartásról szóló 2017. évi CLI. törvény (Legea nr. CLI din 2017 privind procedura administrativă în materie fiscală; denumită în continuare „Legea privind procedura fiscală”) – și practicii naționale de interpretare și de aplicare a acestor dispoziții, potrivit cărora, atunci când autoritatea fiscală de gradul al doilea decide să ia ea însăși măsuri pentru a completa situația de fapt constatată și dispune, în acest context, ca autoritatea fiscală de prim grad să desfășoare – fără a se pronunța pe fond – procedura necesară în acest scop, aceasta solicită persoanei impozabile să declare dacă dorește să își completeze contestația și îi acordă în acest scop un termen de 5 zile lucrătoare, având în vedere că nici Legea privind procedura fiscală, nici vreo altă dispoziție de procedură fiscală nu cunoaște și nu reglementează noțiunea de „completare a contestației”, că Legea privind procedura fiscală nu stabilește termenul pentru depunerea unei asemenea completări a contestației și că termenul de 5 zile lucrătoare pentru depunerea acesteia a fost stabilit de autoritatea fiscală de prim grad după bunul plac și în mod discreționar?

2)

Principiile – care fac parte integrantă din dreptul Uniunii – ale dreptului la bună administrare consacrat la articolul 41 din cartă și ale dreptului la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil consacrat la articolul 47 din cartă, precum și principiul securității juridice enunțat în preambulul Tratatului UE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unui regim în care articolul 127 alineatul 5 litera b) și articolul 127 alineatul 6 din Legea privind procedura fiscală nu prevăd comunicarea către persoana impozabilă a deciziei intermediare a autorității fiscale de gradul al doilea prin care se dispune completarea situației de fapt constatate, în care această lege nu conține nici dispoziții care să stabilească drepturile și posibilitățile de care beneficiază persoana impozabilă în contextul completării situației de fapt constatate, precum și prin intermediul cărei proceduri și în ce termen aceasta își poate exercita drepturile respective și în care legea menționată nu precizează nici competențele și obligațiile autorităților fiscale?

3)

Principiile – care fac parte integrantă din dreptul Uniunii – ale dreptului la bună administrare consacrat la articolul 41 din cartă și ale dreptului la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil consacrat la articolul 47 din cartă, precum și dreptul de a fi ascultat recunoscut persoanei impozabile și principiul egalității armelor trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări și unei practici naționale potrivit cărora administrația fiscală acordă persoanei impozabile doar un termen de 5 zile lucrătoare pentru a prezenta (prin intermediul unei „completări a contestației”) observațiile sale în cadrul procedurii de completare a situației de fapt constatate, în timp ce, potrivit articolului 127 alineatul 6 din Legea privind procedura fiscală, termenul pentru procedura de completare a situației de fapt constatate este de 90 de zile, durata acestei proceduri nefiind, de altfel, luată în considerare în cadrul termenului de 60 de zile pentru desfășurarea căii de atac?