1)

Dispozițiile dreptului Uniunii, în special articolele 21 și 45 TFUE, trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări a unui stat membru care, în baza de impozitare a impozitului pe veniturile persoanelor fizice cu titlu de plusvalori latente din patrimoniul personal, perceput ca urmare a transferului rezidenței fiscale a unei persoane într-un alt stat (denumit în continuare „impozitul pe plusvalorile latente”) include creșterea valorii unui activ survenită într-o perioadă în care persoana în cauză nu era rezidentă în statul membru respectiv?

2)

Dispozițiile dreptului Uniunii, în special articolele 21 și 45 TFUE, trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări a unui stat membru care, în scopul determinării bazei de impozitare a impozitului pe plusvalorile latente, impune să se ia în considerare numai plusvalorile generate de activele a căror valoare a crescut, excluzând din baza de impozitare a acestui impozit pierderile generate de activele a căror valoare a scăzut?

3)

Dispozițiile dreptului Uniunii, în special articolele 21 și 45 TFUE, trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări a unui stat membru care prevede că schimbarea rezidenței fiscale a unei persoane fizice supuse impozitului pe plusvalorile latente determină recuperarea imediată a acestui impozit, eventual cu eșalonarea plății pe o perioadă de cel mult 5 ani (calculată de la sfârșitul exercițiului fiscal), în locul amânării plății până la momentul cesiunii fiecărui activ?