1)

Poate pârâtul, odată ce a fost inițiată o procedură în constatarea încălcării drepturilor conferite de marcă, să depună la EUIPO o cerere de revocare sau de declarare a nulității, în temeiul articolului 132 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (1), în cazul în care ar fi putut să introducă la instanța competentă în domeniul mărcilor Uniunii Europene o cerere reconvențională cu același obiect, astfel cum permit articolul 58 alineatul (1), articolul 59 alineatul (1), articolul 60 alineatul (1), articolul 124 litera (d) și articolul 128 din regulamentul menționat, precum și articolul 17 alineatul (2) și articolele 41 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene?

2)

În cazul în care nu a introdus o cerere reconvențională într-o procedură în constatarea încălcării drepturilor conferite de marcă, poate pârâtul, în temeiul articolului 132 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene, să depună la EUIPO o cerere de revocare și de declarare a nulității cu efect suspensiv asupra procedurii judiciare până la momentul în care decizia privind această cerere devine definitivă?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare, până la ce moment al procedurii judiciare poate pârâtul să depună o cerere de revocare sau de declarare a nulității la EUIPO și să provoace astfel suspendarea procedurii judiciare?