—

anularea deciziei din 15 octombrie 2024 adoptată de Europol, prin care a fost respinsă cererea din 19 iunie 2024, formulată în temeiul articolului 90 alineatul (1) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene și din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, având ca obiect menținerea în funcție pentru încă un an;

—

anularea deciziei din 25 martie 2025 adoptată de Management Board Complaints Committee, prin care s-a respins calea de atac din 9 decembrie 2024, formulată în temeiul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene și din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene;

—

repararea prejudiciului patrimonial în valoare de 248 621,28 euro la care se adaugă prejudiciul moral cauzat de stresul și de situația de incertitudine generate de prezenta procedură, estimat ex aequo et bono la suma de 2 000 de euro, la care se adaugă dobânzi și reevaluări monetare de la data dobândirii dreptului până la data plății efective;

—

obligarea Europol la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv este întemeiat pe excepția de nelegalitate în temeiul articolului 277 TFUE. Încălcarea legii sub aspectul încălcării unor principii superioare de drept (articolele 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale, articolul 1d din Statut și Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (1)).

În această privință, reclamantul invocă o excepție de nelegalitate a articolului 6 din Decizia EDOC #1363704v2 adoptată de Europol, întrucât aceasta exclude agenții temporari care sunt deja titulari ai unui al doilea contract de la beneficiul prelungirii duratei contractului până la 10 ani. Această excludere încalcă principiile egalității și nediscriminării consacrate la articolele 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale, la articolul 1d din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, în Directiva 1999/70/CE și în RACA (Regimul aplicabil celorlalți agenți). Pentru aceleași motive, reclamantul solicită anularea directă a deciziilor individuale. Diferența de tratament afectează agenții aflați într-o situație similară sau comparabilă, care sunt dezavantajați din punct de vedere economic și în ceea ce privește securitatea socială, fără o justificare obiectivă și rezonabilă. Cei care beneficiază de prelungirea contractului se bucură, de fapt, de salarii și reevaluări mai avantajoase decât cele naționale, inclusiv datorită scutirilor fiscale prevăzute de Protocolul nr. 7.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea normelor privind succesiunea legilor în timp. Eroare de drept. Succesiunea legilor în timp impune ca noile norme cu caracter general și abstract să se aplice și situațiilor juridice născute sub imperiul unei legi anterioare, ale cărei efecte continuă să se producă la momentul intrării în vigoare a noii legi. Contractul reclamantului producea încă efecte la data de 21 martie 2024, atunci când a intrat în vigoare decizia cu caracter general și abstract, motiv pentru care aceasta ar fi trebuit să producă efecte asupra contractului.