|
Jurnalul Ofícial |
RO Seria C |
|
C/2025/4576 |
25.8.2025 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Sofiyski rayonen sad (Bulgaria) la 23 mai 2025 – „Profi Credit Bulgaria” EOOD, „Banka DSK” AD, „EOS Matrix” EOOD
(Cauza C-349/25, Banka DSK ș.a.)
(C/2025/4576)
Limba de procedură: bulgara
Instanța de trimitere
Sofiyski rayonen sad
Părțile din procedura principală
Petente în procedurile de somație de plată: „Profi Credit Bulgaria” EOOD, „Banka DSK” AD, „EOS Matrix” EOOD
Întrebările preliminare
|
1) |
Articolul 23 din Directiva 2008/48/CE (1) privind contractele de credit pentru consumatori, precum și articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE (2) din 5 aprilie 1993 privind contractele de credit pentru consumatori se opun unei jurisprudențe naționale potrivit căreia instanța nu poate să verifice în cadrul unei proceduri unilaterale de somație de plată în care debitorul nu este parte corectitudinea dobânzii anuale efective indicate într-un contract de credit pentru consumatori, prin folosirea unor metode aritmetice, pentru a stabili dacă prin această metodă se ajunge la un rezultat apropiat de costurile preconizate ce rezultă din înmulțirea valorii creditului cu rata dobânzii anuale efective, ajustată procentual în funcție de durata contractului? |
|
2) |
Articolul 23 din Directiva 2008/48/CE privind contractele de credit pentru consumatori, precum și articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii se opun unei jurisprudențe naționale potrivit căreia se aplică dreptul național care permite executarea provizorie împotriva consumatorului pentru o sumă din datorie pe baza unui extras din registrul de operațiuni al creditorului înainte ca consumatorul să aibă posibilitatea să facă opoziție la actul de executare și în lipsa posibilității unei alte verificări a corectitudinii cuantumului creanței din extrasul [prezentat] înainte de emiterea mandatului de executare, deși instanța națională anulează contractul de credit pentru consumatori pe care se întemeiază creanța din cauza stabilirii în mod greșit a cuantumului costurilor prevăzute în contract, a indicării greșite a dobânzii anuale efective și a neconcordanțelor din planul de rambursare (erori de calcul)? |
|
3) |
Articolul 23 din Directiva 2008/48/CE privind contractele de credit pentru consumatori, precum și articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, astfel cum au fost interpretate de Curte la punctele 47 și 48 din Hotărârea Profi Credit Bulgaria (C-170/21 (3)), se opun unei jurisprudențe naționale potrivit căreia se compensează numai creanțele imputate de creditor asupra capitalului, deși creditorul petent dintr-o procedură unilaterală de somație de plată, în care nu participă debitorul, a recunoscut că a primit, în cadrul unui contract de credit pentru consumatori, plăți cu titlu de remunerație, întemeiate parțial și pe clauze abuzive, iar instanțele naționale au apreciat că contractul este nul în ansamblul său și că consumatorul este obligat să ramburseze numai suma netă primită, fără compensarea deplină a plăților efectuate de debitor pe baza clauzelor nule cu valoarea netă a creditului (capitalul) primită potrivit contractului și în pofida existenței unei dispoziții naționale speciale care este interpretată de unele instanțe în sensul că instanța poate să acționeze din oficiu, în condițiile în care plățile făcute în temeiul părții nule a contractului de credit sunt considerate ca fiind valabil făcute în vederea stingerii obligațiilor reprezentând rambursarea capitalului, în timp ce, pe de altă parte, în cazurile în care consumatorul nu a plătit creditorului restul obligației reprezentând rambursarea capitalului instanțele naționale recunosc fără rezerve creditorului, în pofida nulității contractului, în temeiul unei alte dispoziții naționale similare, care prevede o excepție de la dispozițiile generale de procedură, dreptul de a obține împotriva consumatorului o hotărâre pentru rambursarea capitalului rămas, fără a fi nevoit să formuleze o nouă cerere (și o parte din jurisprudență nu este de acord cu această reglementare în ceea ce privește compensarea de către debitor)? |
|
4) |
Articolul 23 din Directiva 2008/48/CE privind contractele de credit pentru consumatori, precum și articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii se opun unei jurisprudențe naționale potrivit căreia într-o procedură jurisdicțională unilaterală, în care creditorul este obligat să prezinte textul contractului de credit pentru consumatori și anexele la acesta și în care a declarat că au fost făcute plăți în temeiul contractului, fără a indica cuantumul exact al acestor plăți, limitându-se la a indica restul creanței neplătite, este suficient să se indice componentele contractului pe care se bazează o anumită creanță, pentru a proceda la executarea silită a consumatorului, dacă acesta din urmă nu face opoziție în termenul prevăzut de lege, fără ca instanța să examineze dacă plata recunoscută și al cărei cuantum nu a fost indicat a fost primită pentru sume datorate în temeiul contractului pe baza unor clauze abuzive sau nule sau care constituie baza pentru calcularea eronată a dobânzii anuale efective? |
|
5) |
Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretate în sensul că în cazul în care instanța națională este sesizată într-o procedură unilaterală cu o cerere de emitere a unei somații de plată pe baza unui contract încheiat cu un consumator care prevede plăți regulate conform unui anumit plan (calendar) și în cazul în care creanța invocată în fața instanței naționale nu corespunde cuantumului întregii datorii dintr-un contract încheiat cu un consumator este necesar să se invoce ca temei al creanței anumite împrejurări care dovedesc cuantumul creanței în raport cu planul de rambursare convenit, precum de exemplu data scadenței ratei ce trebuie recunoscută, natura prestației sau a bunului primit drept contraprestație pentru această sumă (dacă este vorba de exemplu despre un preț, o rată, despre dobânzi sau despre o taxă), precum și cuantumul ratei concrete, considerându-se că consumatorul trebuie să aprecieze el însuși dacă datorează creanța numai pe baza indicațiilor creditorului din fața instanței, iar dacă nu formulează opoziție, instanța națională este obligată să emită un titlu executoriu pentru creanțele creditorului? |
(1) Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO 2008, L 133, p. 66).
(2) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).
(3) ECLI:EU:C:2022:518.
ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2025/4576/oj
ISSN 1977-1029 (electronic edition)