Raportori : Joe HEALY

Piroska KÁLLAY

Arnold PUECH d’ALISSAC

Consilieri	Amaryllis BLIN (consilieră pentru raportorul Grupului I) Atilla KUNSZABO (consilier pentru raportoarea Grupului II)
	Kevin KINSELLA (consilier pentru raportorul Grupului III)
Sesizare	Sesizarea Comitetului de către Președinția poloneză a Consiliului UE 6.9.2024
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în secțiune	29.1.2025
Data adoptării în sesiunea plenară	27.2.2025
Sesiunea plenară nr.	594
Rezultatul votului (pentru/împotrivă/abțineri)	186/0/1

1.   Concluzii și recomandări

CESE formulează următoarele recomandări:

1.1.

să fie dezvoltate și puse în aplicare instrumente pe termen scurt și lung în sprijinul veniturilor fermierilor, care să fie o garanție împotriva volatilității, în cadrul PAC și în afara acesteia;

1.2.

la nivelul UE, să se lucreze la modelul de asigurare a parteneriatelor public-privat, completând instrumentele PAC, și să se răspundă nevoilor tuturor fermierilor, ținând seama de dimensiunea și specializarea fermelor;

1.3.

să se examineze posibilitățile, beneficiile și barierele în calea dezvoltării unor pârghii inovatoare, cum ar fi un instrument de asigurare parametrică și de stabilizare a veniturilor, și să revizuiască reglementările care definesc calculul mediei trunchiate pentru a elimina cei doi ani cei mai nefavorabili din ultimii cinci ani;

1.4.

să fie incluse elemente anticiclice în instrumentele PAC după 2027, pentru a reacționa la presiunea semnificativă pe care o suferă sectorul agricol din cauza piețelor, deseori prin prețuri scăzute sau cu fluctuații foarte mari;

1.5.

să se îmbunătățească și să se promoveze la nivelul statelor membre utilizarea procentului de 3 % din plățile directe care poate fi utilizat drept contribuție pentru fermieri la instrumentul de gestionare a riscurilor; Demersul ar trebui să îmbunătățească fondurile mutuale agricole în cazul inițiativelor privind riscurile pentru sănătate și mediu;

1.6.

la nivelul UE, reformarea și creșterea semnificativă a rezervei pentru situații de criză în sectorul agricol, ca instrument european coerent de gestionare a crizelor;

1.7.

sprijinirea capacității de investiții a agricultorilor prin instrumente financiare simple, adaptate și nebirocratice, în legătură cu produse financiare oferite de bănci, dar și cu altele (granturi, fonduri de investiții, cereri de exprimare a interesului, cereri de proiecte etc.);

1.8.

să fie luată în considerare extinderea Directivei privind practicile comerciale neloiale (PCN) pentru a interzice vânzarea la prețuri inferioare costurilor, interzicând cumpărătorilor să cumpere la prețuri inferioare costurilor, în mod similar cu legislația spaniolă privind lanțul alimentar, după analiza atentă a efectelor acestei interdicții asupra tuturor operatorilor din lanțul alimentar;

1.9.

să se înființeze un centru digital al UE pentru a raporta prețurile, costurile și marjele pieței de-a lungul întregului lanț alimentar;

1.10.

să se instituie o nouă politică a UE care să le permită agricultorilor să negocieze în mod colectiv prețurile;

1.11.

să fie sporit sprijinul pentru cooperative și costurile de înființare și operaționale pentru organizațiile de producători;

1.12.

să fie protejate, consolidate și mai bine direcționate plățile directe către fermierii activi în cadrul următoarei PAC;

1.13.

reamintește că producătorii primari au nevoie de ajutor suplimentar în tranziția către o producție neutră din punct de vedere climatic, fie prin intermediul PAC, fie prin intermediul altor bugete, de exemplu printr-o contribuție la sustenabilitatea pentru tranziție;

1.14.

să se restabilească bugetul PAC la un nivel de 0,5 % din PIB-ul UE în următorul cadru financiar multianual (CFM) pentru a îndeplini cerințele societății UE și a menține ambițiile esențiale, cum ar fi securitatea și suveranitatea alimentară a UE, venituri agricole rezonabile și viabile, obiective privind schimbările climatice, biodiversitate și alte servicii publice neplătite de piață;

1.15.

să se garanteze că sistemele și țările de producție alimentară eficiente din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon sunt încurajate și sprijinite să continue producția de alimente, pentru a reduce la minimum emisiile și a evita relocarea emisiilor de carbon;

1.16.

să se asigure echivalența standardelor în producția de alimente în toate acordurile comerciale;

1.17.

să se simplifice normele privind subvențiile PAC și să se reducă sarcina administrativă pentru fermieri, în special în ceea ce privește cererile de diverse autorizații;

1.18.

să se promoveze guvernanța participativă sectorială, inclusiv prin instituirea unui Consiliu european pentru politica alimentară și prin consolidarea dialogului social în sectorul agroalimentar;

1.19.

să se permită o tranziție verde și justă a agriculturii europene prin stimularea unor practici de producție mai durabile, inclusiv a accesului la forță de muncă sezonieră (1) și la energie verde la prețuri accesibile, fără a cauza dezavantaje concurențiale;

1.20.

să fie protejați fermierii împotriva expunerii la dezavantaje concurențiale cauzate de acordurile comerciale internaționale cu țări terțe care creează condiții dezechilibrate.

1.21.

Cercetarea agricolă de înaltă calitate și investițiile în educație pot contribui la abordarea provocărilor cu care se confruntă sectorul agricol și pot spori competitivitatea sa. Ca atare, este esențial să se majoreze în mod semnificativ finanțarea pentru cercetarea agricolă în bugetul politicii de cercetare a UE.

1.22.

Este important să se mențină o producție agricolă dinamică în întreaga Europă, inclusiv în regiunile sale mai puțin propice agriculturii. Este vorba de o parte vitală a securității aprovizionării europene, care trebuie să rămână unul din principiile fundamentale ale politicii agricole comune a UE.

1.23.

Existența în UE a unor zone rurale dinamice, prospere, accesibile și reziliente este esențială din perspectiva unei agriculturi de succes. Ca atare, este important ca dezvoltarea rurală să rămână un obiectiv important în cadrul politicii agricole comune și să se aloce fonduri suficiente pentru dezvoltarea rurală.

2.   Introducere

2.1.

Acest aviz exploratoriu, solicitat de Președinția poloneză, completează avizele anterioare, în special avizul pe tema Promovarea unor sisteme alimentare durabile și reziliente în vremuri de adâncire a crizelor, elaborat la solicitarea Președinției ungare.

2.2.

Președinția poloneză intenționează să ofere o serie de instrumente și chei pentru a-i sprijini pe fermieri în perioade de criză, pentru a le asigura veniturile și pentru a le îmbunătăți puterea de negociere și punerea în aplicare a cadrului legislativ al UE. Președinția subliniază necesitatea de a consolida măsurile existente de gestionare a crizelor pentru a face față efectelor situațiilor de criză din ce în ce mai frecvente, cum ar fi condițiile meteorologice extreme, instabilitatea geopolitică și tensiunile de pe piețele internaționale. De asemenea, este necesar să se pună accentul pe politica agricolă comună, evaluând eficiența acesteia în ceea ce privește bugetul, instrumentele de sprijin pentru venit și cerințele Pactului verde, în lumina noilor provocări și crize.

2.3.

Exemple practice din diverse țări au fost citate și examinate pentru a evidenția modul în care UE ar putea adopta și pune în aplicare inițiative de politică existente și noi într-o serie de domenii care ar contribui la sprijinirea veniturilor fermelor și la îmbunătățirea puterii de negociere a fermierilor în cadrul lanțului alimentar. CESE propune Comisiei Europene să examineze modul în care aceste propuneri ar putea fi adoptate și puse în aplicare în cadrul pieței unice.

3.   Instrumente pentru sprijinirea fermierilor în perioadele de criză

3.1.

Toată lumea este de acord că veniturile producătorilor europeni trebuie menținute și garantate, într-un context în care producția agricolă este intrinsec incertă. Randamentul, calitatea produselor și prețurile pot fi afectate de mai mulți factori: schimbările climatice, care se reflectă în extinderea fenomenelor extreme, ceea ce face ca randamentele agricole să fie mai volatile; aspectele legate de mediu și sănătate; tendințele pieței agricole; tensiunile comerciale și evenimentele geopolitice.

3.2.

În acest context, CESE recomandă elaborarea și punerea în aplicare a unor instrumente care să sprijine veniturile fermierilor, asigurându-le împotriva volatilității, în condițiile unor riscuri tot mai mari, mai frecvente și mai grave. Deși majoritatea instrumentelor au ca scop să acopere riscurile climatice, CESE consideră că este important să fie subliniată importanța unor instrumente care să acopere și riscurile de piață, al căror impact poate fi la fel de mare. În timp ce anumite modele sunt concepute pentru a răspunde provocărilor pe termen scurt prin oferirea unui răspuns rapid la șocuri, altele sunt concepute pentru a răspunde provocărilor pe termen lung, consolidând capacitatea de reziliență a fermierilor. Pentru CESE, este esențial să se asigure coerența între aceste două dimensiuni complementare la nivel european.

3.3.

CESE subliniază că aceste scheme de sprijin pentru venit au și un rol în sprijinirea producătorilor europeni pentru a-și dezvolta practicile agricole în conformitate cu noile provocări de pe piață, sociale, de mediu și climatice și reamintește importanța combinării performanțelor economice cu cele de mediu. CESE consideră că este esențial ca riscurile să nu fie suportate exclusiv de producător, ci să fie repartizate de-a lungul întregului lanț alimentar.

Sisteme de asigurare concepute pentru a oferi sprijin împotriva dezastrelor climatice și de mediu

3.4.

La nivel mondial, utilizarea sistemului de asigurări private în agricultură este inegal repartizată între țări. Din piața mondială de 30 de miliarde USD, America de Nord reprezintă 10 miliarde USD, China 10 miliarde USD, iar India 5 miliarde USD. În Europa, piața asigurărilor este mai mică, cu 0,7 miliarde USD în cazul Spaniei și 0,6 miliarde USD pentru Franța și Italia. În majoritatea acestor țări, primele sunt puternic subvenționate de guverne, în conformitate cu creșterea puternică a riscurilor din ultimii 15 ani (2).

3.5.

La nivel european, în ceea ce privește gestionarea riscurilor agricole, fiecare model este unic și adaptat la situațiile naționale specifice. CESE subliniază eficacitatea sistemului spaniol, creat la sfârșitul anilor ’70, care constituie până în prezent principalul instrument de politică publică agricolă al țării și care, în plus, a inspirat puternic reforma asigurărilor culturilor din Franța în 2022.

3.6.

Sistemul spaniol este transversal și se adaptează la o mare varietate de zone și clime, ceea ce îl face competitiv și eficient. Se bazează pe un parteneriat public-privat, sub forma unui aranjament hibrid: riscurile sunt transferate către companiile de asigurări private, fermierii plătesc o parte din prime, iar statul acoperă restul costurilor (3) .

3.7.

Cu toate acestea, există un obstacol în calea adoptării cu succes a sistemelor de asigurare: necesitatea de a schimba metoda utilizată pentru a determina referințele istorice de randament. Acumularea pericolelor climatice determină scăderea randamentelor medii și, prin urmare, stabilirea unor valori de referință scăzute. Regulamentul care definește media trunchiată și trienală (4) este supranațional și depinde de UE, dar și de OMC (5). Ca atare, CESE recomandă lansarea cât mai rapidă a unei consultări a OMC pe această temă, pentru a propune un nou calcul al randamentului mediu pe trei ani, eliminând cei doi ani mai nefavorabili și menținându-i pe ceilalți trei din ultimii cinci ani.

Sisteme de asigurare concepute pentru a acoperi tensiunile de pe piață

3.8.

Pentru a depăși limitările asigurării convenționale și a-i proteja pe fermieri împotriva volatilității pieței pe termen scurt, CESE subliniază avantajele asigurării parametrice. Pe baza unui indice (precipitații, rata de proteine etc.), atunci când un prag este depășit pe scala indicelui, compensarea se declanșează automat. Aceasta oferă viteză, transparență și prețuri mai echitabile datorită unei modelări mai rafinate a riscurilor, dar rămâne complexă, necesită zece ani de date înregistrate și este adesea costisitoare. CESE solicită ca acesta să fie dezvoltat pentru fermieri și adaptat lor.

3.9.

În 2014, proiectul de lege privind agricultura din SUA a pus capăt ajutorului decuplat, îndreptându-se, în schimb, către ajutoare anticiclice (6). Acest sistem combină ajutorul pentru asigurarea culturilor acordat de guvernul federal (85 % din principalele suprafețe cultivate sunt asigurate) și ajutorul anticiclic bazat pe o medie trunchiată. Dacă prețul de piață preconizat la momentul însămânțării este scăzut, asigurarea nu va proteja în mod eficient veniturile agricole la momentul recoltării, în timp ce ajutorul anticiclic poate garanta un preț, vânzări și chiar o marjă pe termen lung. În perioada 2019-2023, în SUA, ajutorul de criză a mobilizat un buget de 77 de miliarde EUR (7).

3.10.

CESE reiterează importanța unei producții alimentare puternice, reziliente și durabile în Europa, capabilă să facă față crizelor viitoare, ceea ce ar fi imposibil de realizat prin externalizarea producției sale. CESE consideră că această pregătire pentru viitor nu poate fi realizată doar printr-o abordare bazată pe piață. CESE consideră că trecerea la o abordare anticiclică poate sprijini autonomia strategică a Europei. Aceasta este însoțită de constituirea de rezerve strategice și esențiale pentru: (1) a acoperi nevoile alimentare de bază ale populației europene, (2) a asigura aprovizionarea industrială printr-un nivel ridicat de producție și (3) a sprijini țările învecinate în cazul unei crize economice/geopolitice (de exemplu, Ucraina). Din aceste motive, CESE sugerează Comisiei să ia în considerare includerea de elemente anticiclice în instrumentele PAC după 2027, pentru a reacționa la presiunea semnificativă pe care o suferă sectorul agricol din cauza piețelor, deseori prin prețuri scăzute sau cu fluctuații foarte mari.

3.11.

În cele din urmă, CESE sprijină crearea unui fond de prevenire ca „instrument de stabilizare a veniturilor” (8), care a fost încercat în Italia și Franța. Acest fond mutual poate compensa pierderile grave de venit cauzate de riscurile de pe piețe (cursuri de schimb, prețurile factorilor de producție). El completează alte scheme și poate fi finanțat în mod colectiv de fermieri, de operatorii din aval, de regiunile statelor membre și de Europa. În Italia (9), el poate fi finanțat în proporție de până la 70 % din fonduri publice (PAC/FEADR și/sau fonduri naționale).

PAC: necesitatea de a consolida instrumentele de gestionare a riscurilor și crizelor

3.12.

CESE reiterează că este important să se garanteze că sistemele de asigurare completează instrumentele PAC și consolidează instrumentele sale de gestionare a crizelor. Deși plățile directe oferă un prim nivel de stabilizare a veniturilor, acestea nu sunt concepute pentru a răspunde la crizele bruște climatice sau legate de piață. PAC oferă un anumit nivel de sprijin pentru asigurările climatice și instrumentele de stabilizare a veniturilor, însă punerea lor în aplicare a fost prea modestă și inegală în UE. În perioada 2014-2017, doar 380 de milioane EUR au fost plătite prin PAC pentru a sprijini instrumentele de gestionare a riscurilor, adică mai puțin de 1 % din bugetul PAC (10).

3.13.

Articolul 19 din PAC stipulează că „un stat membru poate decide ca până la 3 % din plățile directe care urmează să fie efectuate către un fermier să fie destinate contribuției fermierului respectiv la un instrument de gestionare a riscurilor”, însă această posibilitate este rar utilizată de statele membre. CESE consideră că este important să se îmbunătățească și să se promoveze utilizarea acestei pârghii de către statele membre, pentru a consolida punerea în aplicare a anumitor instrumente, în special crearea de fonduri mutuale.

3.14.

Pe de altă parte, Dialogul strategic privind viitorul agriculturii UE (11), lansat în ianuarie 2024, recomandă reformarea rezervei actuale pentru agricultură pentru a viza mai bine riscurile excepționale și catastrofale. Potrivit Farm Europe, acest fond, cu un capital estimat de două miliarde de euro, este în concordanță cu necesitatea de a dezvolta noi modalități practice de gestionare a riscurilor, menținând în același timp un nivel suficient de finanțare directă. Până în prezent, PAC reformată include o nouă rezervă financiară de cel puțin 450 de milioane EUR pe an. Pentru CESE, rezerva pentru agricultură ar trebui majorată semnificativ, pentru a asigura instrumente eficace de sprijinire a prețurilor și de gestionare a crizelor (12).

Fondurile mutuale

3.15.

CESE reiterează că este important ca riscurile pentru sănătate care afectează producția agricolă să fie considerate un adevărat risc colectiv, mai degrabă decât un risc individual, cu potențial de impact asupra societății și economiei. CESE subliniază și importanța măsurilor de prevenire, esențiale pentru a evita răspândirea unui focar și pierderea controlului asupra sa, situații care sunt, de asemenea, mult mai costisitoare decât prevenția. CESE propune ca UE să aibă în vedere și să conceapă dezvoltarea la nivelul statelor membre a unor fonduri mutuale agricole naționale pentru riscurile sanitare și de mediu, după modelul Fonds national Agricole de mutualisation du risque sanitaire et environnemental (FMSE) din Franța. Model unic în Europa de gestionare a riscurilor, FMSE a devenit un instrument esențial în Franța pentru sprijinirea politicilor de sănătate a animalelor și plantelor. El vizează atât aspecte legate de sănătate, cât și de mediu și este finanțat de fermieri, de stat și de UE.

3.16.

FMSE poate interveni și în cadrul programelor de sănătate de interes colectiv. Sprijinite și conduse de profesioniști, aceste programe pot fi puse în aplicare pentru a promova prevenția, anchetele și combaterea bolilor și dăunătorilor. Ele includ un diagnostic al contextului de sănătate, detalii privind acțiunile preconizate și mecanisme legate de costuri și finanțare. Acțiunea poate fi finanțată printr-o contribuție a membrilor, cu posibilitatea de finanțare din partea statului și/sau a autorităților locale.

Instrumente financiare furnizate de PAC și de bănci

3.17.

Accesul la finanțare este o condiție esențială pentru a asigura adaptarea sectorului agricol la schimbările climatice și reziliența acestuia, răspunzând în același timp provocării ce ține de reînnoirea generațiilor la scară europeană. CESE recomandă să se sprijine capacitatea de investiții a fermierilor cu ajutorul unor instrumente financiare simple, nebirocratice. În primul rând, CESE subliniază că instrumentele financiare cu gestiune partajată din cadrul instrumentelor voluntare și flexibile ale PAC (FEADR, FEDR, FSE+) pot îmbunătăți accesul fermierilor la finanțare prin împrumuturi, garanții și capital, care pot oferi condiții mai bune decât piața (rate ale dobânzii mai mici, garanții mai bune etc.).

3.18.

În ce privește instrumentele financiare furnizate de bănci, în Franța, unele dintre acestea creează instrumente inovatoare în sprijinul capacității de investiții a fermierilor, cum ar fi „creditele-pilot” și „împrumuturile cu dobândă zero” oferite de Crédit Agricole.

3.19.

Împrumuturile-pilot oferă o mai mare flexibilitate în ce privește finanțarea, deoarece permit unui fermier aflat în dificultate să moduleze contractual valoarea ratelor sale bancare până la un maximum de 30 %. O altă modalitate permite suspendarea rambursării împrumutului pentru o perioadă de maximum 12 luni, prin intermediul a două tehnici bancare: o amânare a plăților după trecerea primului an sau o creștere a plăților lunare fără modificarea duratei împrumutului. Pe de altă parte, împrumuturile cu dobândă zero sunt concepute pentru a atenua problemele de flux de numerar și pentru a facilita finanțarea, în special în vederea înființării. Pentru împrumuturile de cel puțin 150 000 EUR, un împrumut cu dobândă zero poate acoperi suma de 50 000 EUR.

3.20.

Tinerii fermieri încă se confruntă cu obstacole semnificative în ceea ce privește obținerea finanțării necesare pentru demararea și susținerea unei afaceri în domeniul agricol. În general, băncile ezită să acorde împrumuturi tinerilor care se lansează în acest domeniu, mai ales pentru că acest tip de investiție implică multe riscuri, iar randamentul este adesea îndepărtat în timp și nu suficient de substanțial pentru a fi foarte atractiv.

3.21.

La rândul său, Crédit Mutuel Alliance Fédérale a creat un împrumut pentru instalații agricole, cu o rată subvenționată de 2 %, rezervat liderilor de proiect care se angajează în agricultura ale cărei practici, în cadrul PAC 2023-2027, sunt recunoscute ca având o contribuție la tranziția agroecologică. Această entitate oferă, de asemenea, subvenții specifice pentru diagnosticele și certificările de mediu.

3.22.

CESE subliniază și sprijină mai multe recomandări din cadrul Dialogului strategic privind viitorul agriculturii UE (13), care pun în evidență importanța 1) stabilirii unor indicatori ai tranziției și a unor criterii de referință clare, într-un cadru de reglementare coerent și simplificat (o activitate bancară trebuie să ia în considerare dimensiunea pe termen lung a agriculturii și a investițiilor sale, ceea ce necesită definirea unor traiectorii de tranziție clare și realizabile, susținute de date fiabile); 2) consolidării cooperării dintre actorii financiari publici (BEI, FEI, BPI) și privați din statele membre ale UE; 3) analizării posibilității de a crea un nou cadru, care să țină seama mai bine de riscurile asociate tranzițiilor și 4) promovării accesului la asigurările agricole. În acest scop, este necesar să se lanseze un dialog între Comisie și societățile de asigurări.

4.   Instrumente de asigurare a veniturilor fermierilor și de îmbunătățire a puterii lor de negociere

4.1.

Noile legi privind lanțul alimentar din Spania, care depășesc sfera practicilor comerciale neloiale din UE, determină o îmbunătățire semnificativă în funcționarea lanțului alimentar. Legea spaniolă interzice vânzarea sub costul de producție și impune fiecărei verigi din lanțul alimentar să acopere costurile de producție. În plus, toate tranzacțiile de peste 1 000 EUR trebuie să fie însoțite de un contract scris, iar toate contractele trebuie să fie înregistrate într-un registru digital. Agenția de Informare și Control Alimentar (AICA) colectează plângerile, monitorizează conformitatea și publică sancțiunile pentru încălcări. În plus, există un Observator al lanțului, care este responsabil de analiza costurilor și a prețurilor. Amenzile pentru încălcări ale legislației sunt publicate atunci când au fost epuizate toate căile de atac posibile pentru a evita prejudicierea reputației pentru presupuse practici neloiale despre care se dovedește, la sfârșit, că nu au fost comise.

4.2.

Un element-cheie al legislației spaniole privind lanțul alimentar este interzicerea vânzării sub costul de producție. Acest lucru se realizează interzicând cumpărătorului să cumpere în pierdere sau sub costurile de producție ale operatorului anterior. Stabilirea costului de producție pentru diferite produse, soiuri, calibre, rase de animale și sectoare este o provocare și nu a fost încă abordată de legislația spaniolă.

4.3.

CESE consideră că modelele spaniol și francez trebuie analizate în profunzime pentru a vedea dacă abordează în mod eficient problemele majore din lanțul alimentar și, mai ales, dacă consolidează poziția fermierilor și asigură prețuri echitabile de-a lungul lanțului alimentar. Pe baza sugestiilor dialogului strategic pentru viitorul agriculturii UE, CESE invită Comisia să evalueze impactul acestor reglementări naționale ale prețurilor agricole asupra poziției fermierilor și a altor actori din cadrul lanțului, asupra competitivității lor, supra concurenței de-a lungul lanțului de aprovizionare și asupra consumatorilor.

4.4.

CESE propune Comisiei să studieze posibilele efecte asupra competitivității operatorilor din lanțul alimentar și asupra securității juridice a extinderii Directivei privind practicile comerciale neloiale pentru a prevedea o interdicție la nivelul întregii UE privind vânzarea sub costul de producție (14). Aceasta ar asigura prețuri mai echitabile și viabile și ar permite producătorilor primari să dobândească un venit rezonabil de pe piață și să acopere costurile suplimentare determinate de reglementări și de standardele mai ridicate cerute de UE, dar efectele asupra întregului lanț de aprovizionare cu alimente, inclusiv a consumatorilor, ar trebui evaluate în profunzime. Dispoziția ar fi în conformitate cu obiectivul stabilit în Dialogul strategic privind viitorul agriculturii UE, conform căruia agricultura trebuie să își obțină principalul venit de pe piață, iar metodele de producție ar trebui să fie durabile (15).

4.5.

O abordare mai cuprinzătoare a contractelor durabile pentru lanțul de aprovizionare este exemplul voluntar promovat în Italia de Coldiretti, care adoptă o abordare integrată mai amplă, la nivelul întregului sistem, a lanțului valoric de la producător la consumator. Acest model promovează transparența și bunele relații comerciale de-a lungul lanțului, ceea ce, în schimb, consolidează rentabilitatea și garantează un preț minim pentru fermier.

4.6.

Cunoașterea adevăratelor costuri de producție, prețuri și marje la nivelul tuturor elementelor lanțului alimentar este esențială pentru transparență, pentru punerea în aplicare a Directivei privind practicile comerciale neloiale și pentru instrumentele privind criza pieței. CESE salută propunerea Comisiei de a înființa un observator pentru costuri de producție, marje și practici comerciale în lanțul alimentar (16).

4.7.

CESE propune Comisiei să-și îmbunătățească centrul digital deja existent pentru colectarea prețurilor și a marjelor de piață de-a lungul întregului lanț alimentar, cu respectarea confidențialității și a normelor UE în materie de concurență și luând în considerare alte exemple internaționale, cum ar fi Serviciul de comercializare a produselor agricole din SUA (17).

4.8.

Consolidarea poziției fermierilor în structuri de tipul unor organizații de producători, de cooperative și interprofesionale, în vederea creșterii puterii lor de negociere în cadrul lanțului alimentar, este esențială pentru a asigura prețuri mai echitabile și venituri viabile pentru producătorii primari. Fermierii individuali se află în situația de a accepta prețurile ca atare, având o putere de negociere limitată atunci când își vând produsele unor procesatori sau comercianți cu amănuntul mult mai mari, cu excepția acelor fermieri care lucrează prin cooperative sau organizații de producători.

4.9.

Legea Egalim (18) din Franța este unul dintre exemple, care urmărește să asigure relații comerciale mai echilibrate în lanțul alimentar agricol prin prețuri mai echitabile pentru fermieri. De asemenea, legea urmărește promovarea alimentelor sustenabile și de înaltă calitate. Legea urmărește și să consolideze poziția fermierilor în cadrul negocierilor comerciale prin inversarea procesului de construire a prețurilor, permițând producătorilor primari, prin intermediul organismelor lor reprezentative, să negocieze contracte cu cumpărătorii pe baza costurilor de producție.

4.10.

CESE propune Comisiei să prevadă un nou model de politici care să recunoască și să consolideze în mod oficial poziția de negociere a sectorului agricol în cadrul lanțului alimentar, prin aderarea la cooperative, sucursale și organizații de producători. În plus, CESE propune instituirea unei proceduri de soluționare a litigiilor (19). CESE salută propunerea Comisiei de modificare a Regulamentului privind OCP, care impune statelor membre să prevadă un mecanism de mediere pentru ca părțile să soluționeze litigiile privind încheierea contractelor scrise, dar consideră că un mecanism decizional este esențial. Prin negocierea prețurilor prin intermediul cooperativelor și a organizațiilor de producători, costurile suplimentare ale standardelor ridicate ale UE în materie de mediu, muncă și bunăstare a animalelor pot fi incluse în contractele de preț (20).

4.11.

În UE există 22 000 de cooperative agricole deținute de 7 milioane de fermieri (21). Consolidarea poziției cooperativelor și creșterea sprijinului pentru înființarea și funcționarea organizațiilor de producători vor contribui, de asemenea, la îmbunătățirea puterii de negociere a fermierilor în lanțul alimentar.

4.12.

Dezvoltarea în continuare a mecanismelor de stabilire a prețurilor contractelor, de stabilire în viitor a prețurilor și de acoperire a riscurilor poate juca un rol pozitiv în reducerea riscurilor și în creșterea certitudinii în ce privește prețurile echitabile și veniturile viabile pentru fermieri.

4.13.

Printre instrumentele care pot contribui la creșterea puterii de negociere și a veniturilor fermelor se mai numără: — crearea de spațiu la raft pentru produsele locale în supermarketuri, pentru a sprijini lanțul scurt de aprovizionare și produsele locale; — se propune ca UE să investigheze impactul mărcilor comerciale asupra scăderii prețurilor și a transferării unor costuri mai mari către furnizorii primari; — distribuitoare automate în ferme, care să permită vânzările directe; — TVA redus pentru a favoriza produsele agroalimentare la scară mică și sustenabile; — sprijin public pentru sisteme sănătoase și durabile între producători și consumatori.

4.14.

Parteneriatele dintre orașe și zonele rurale privind sustenabilitatea alimentară pot contribui la creșterea veniturilor fermierilor, cum ar fi inițiativele programelor ICLEI ale autorităților locale (22). Accesul, participarea și oportunitatea sunt dimensiunile esențiale. Ar trebui încurajate și promovate modele bazate pe lanțuri scurte de aprovizionare cu alimente, pe biodistricte și pe agricultura sprijinită de comunitate. Printre exemplele importante de progrese în acest domeniu se numără legislația italiană obligatorie privind achizițiile publice durabile pentru produse alimentare și de catering și abordarea privind comerțul echitabil aplicată în orașul Gent.

4.15.

CESE reamintește că producătorii primari au nevoie de ajutor suplimentar în tranziția către o producție neutră din punct de vedere climatic (23). Există diverse posibilități în acest sens, de exemplu cerând contribuabililor din UE să-și aducă contribuția suplimentară echitabilă pentru un serviciu de mediu viabil care altfel nu ar fi furnizat sau prin introducerea unei contribuții la durabilitatea pentru tranziție, care – desigur – nu va fi finanțată în totalitate de următoarea PAC. În plus, CESE consideră că piețele ar trebui să stimuleze și să finanțeze și durabilitatea, astfel încât costurile suplimentare să nu fie imputate producătorului primar, care este veriga cea mai slabă din lanț.

4.16.

Educația alimentară este esențială pentru a permite consumatorilor să facă alegeri sănătoase și sustenabile în materie de consum alimentar. Ar trebui să se acorde prioritate programelor de educație alimentară în școli, axate pe asigurarea unei alimentații bazate pe știință, a educației și alfabetizării în domeniul siguranței alimentare, precum și pe clarificarea a ceea ce se înțelege prin produse locale și sezoniere și a modului în care se pot lua decizii de cumpărare responsabile. Este necesar, de asemenea, să existe o etichetare a alimentelor transparentă, fiabilă, cuprinzătoare, comparabilă și bazată pe date științifice la nivelul întregii UE. Pentru a sublinia rolul consumatorilor și nevoile pieței în sprijinirea produselor agricultorilor europeni, este esențial să se examineze preferințele consumatorilor, în special așteptările și cerințele de etichetare a acestor produse alimentare. Aici intră identificarea calităților care ar trebui evidențiate, a unor strategii de comercializare eficiente pentru astfel de produse și a unor practici de etichetare adecvate. De asemenea, ar fi necesară identificarea segmentelor de consum și a caracteristicilor specifice fiecărei țări. Acest lucru ar putea implica efectuarea unui sondaj exploratoriu la nivelul UE, bazat pe o abordare calitativă și pe un chestionar adresat consumatorilor, care să identifice nevoile specifice fiecărei țări și segmentele de consumatori. Ar trebui cartografiate cele mai bune practici existente pentru modelele de afaceri bazate pe lanțuri scurte de aprovizionare cu alimente în UE și identificate segmentele de consum care ar putea fi implicate în astfel de inițiative (de exemplu, biodistricte (24), agricultura sprijinită de comunitate și contractele cu lanțuri scurte de aprovizionare (25)).

4.17.

În conformitate cu articolul 39 din Tratatul de la Roma, un obiectiv esențial al PAC este asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru fermieri. Veniturile agricole din UE sunt cu aproximativ 40 % mai mici decât veniturile neagricole (26). Plățile directe sunt cel mai important instrument al PAC de sprijinire a veniturilor fermelor. În perioada 2017-2021, ponderea medie în UE a plăților directe în venitul fermelor a fost de 23 %.

4.18.

CESE consideră că plățile directe în cadrul PAC sunt indispensabile pentru sprijinirea veniturilor fermelor din UE și trebuie protejate și consolidate în cadrul următoarei reforme a PAC (27). CESE consideră că plățile directe ar trebui să fie mai bine orientate către fermierii activi. CESE consideră, de asemenea, că plățile directe substanțiale sunt esențiale pentru menținerea modelului exploatațiilor agricole familiale din UE și a rolului multifuncțional al agriculturii în UE.

4.19.

Cheltuielile PAC ca procent din cheltuielile UE au scăzut dramatic, de la 73 % în 1980 la doar 23,6 % în 2022 (28). În comparație cu 1990, când reprezenta 0,54 % din venitul național brut al UE, se preconizează că costul bugetar al PAC a scăzut la 0,32 % pentru perioada 2021-2027 (29). Pentru ca bugetul actual al PAC pentru perioada 2021-2027 să aibă aceeași valoare ca la stabilirea sa în 2020, acesta ar trebui să crească la 481 de miliarde EUR. Până în 2034, sfârșitul următorului CFM, pentru a-și menține valoarea din 2020, se estimează că ar trebui să crească cu 166 miliarde EUR față de bugetul pentru perioada 2021-2027 (30).

4.20.

Pentru a-și îndeplini ambițiile și obiectivele suplimentare existente și noi, conform cerințelor societății UE, CESE propune ca bugetul PAC să fie restabilit la un nivel de 0,5 % din PIB-ul UE. Un sistem alimentar al UE rezilient și durabil, sprijinit de un buget solid al PAC, este pe deplin justificat și aduce beneficii majore societății UE, inclusiv: — Protejarea securității alimentare și a suveranității alimentare a UE; — Asigurarea unei aprovizionări stabile cu alimente de înaltă calitate și la prețuri accesibile; — Menținerea zonelor rurale și a economiilor rurale prin agricultură, locuri de muncă în sectorul agroalimentar și sectoare conexe, cum ar fi turismul; — Protejarea fermelor familiale, pentru a obține un venit rezonabil și viabil; — Atingerea obiectivelor privind schimbările climatice; — Protejarea biodiversității; — Refacerea naturii; — Menținerea peisajelor; — Realizarea sechestrării carbonului; — Asigurarea unor standarde ridicate de bunăstare a animalelor; — Reducerea utilizării pesticidelor și îngrășămintelor; — Menținerea sănătății solului și a biodiversității; — Încurajarea tinerilor să se lanseze în agricultură și menținerea numărului de fermieri; — Furnizarea unor servicii publice care nu sunt plătite de piață.

4.21.

CESE consideră că reciprocitatea în ce privește echivalența între standarde și condițiile de concurență echitabile în producția agricolă și standardele de durabilitate trebuie să fie consacrate în toate discuțiile și acordurile UE în materie de politici comerciale (31). Acordurile comerciale dezechilibrate și care nu respectă standardele de producție și de durabilitate ale UE, cum ar fi acordul Mercosur, subminează credibilitatea și provoacă relocarea emisiilor de dioxid de carbon și nu ar trebui sprijinite.

4.22.

CESE consideră că aderarea diferitelor țări este posibilă numai dacă bugetul PAC este majorat și dacă sunt abordate provocările cu care se confruntă sectorul agroalimentar, inclusiv costurile de producție mai scăzute ale unora dintre nou-veniți (32).

4.23.

CESE sprijină crearea unui fond pentru o tranziție justă în sectorul agroalimentar (33), în afara PAC, care să ofere sprijin pentru investiții sub formă de împrumuturi și granturi fermierilor și sectorului agroalimentar pe perioada tranziției. Tinerii fermieri sunt cei care își permit cel mai puțin să pună în aplicare agricultura durabilă și, prin urmare, ar trebui să beneficieze de sprijinul cel mai substanțial.

5.   Instrumente pentru o mai bună punere în aplicare a cadrului legislativ al UE (guvernanță, comunicare și finanțare)

5.1.

Fermierii europeni furnizează bunuri publice de bază pentru toți cetățenii europeni, garantând securitatea alimentară: suveranitatea alimentară și securitatea alimentară garantate pe termen lung ar trebui, prin urmare, cu siguranță, să facă parte din autonomia strategică a Uniunii Europene. Interesele fermierilor trebuie readuse în centrul procesului de elaborare a politicilor.

5.2.

Ar trebui să se acorde atenție deosebită simplificării în continuare a normelor noului model de acordare a subvențiilor din cadrul PAC și pentru a le face mai favorabile fermierilor. În acest sens, sunt esențiale diferite dezbateri politice privind diferite sectoare agricole, axate pe nevoile lor specifice: tranziția verde nu va funcționa fără fermieri și fără implicarea acestora.

5.3.

Fermierii au nevoie de stimulente pentru a participa la tranziția verde și pentru a adopta și a se adapta la practici de producție mai durabile. Adoptarea standardelor de durabilitate ar trebui să le sporească fermierilor europeni competitivitatea pe piață. Trebuie găsit un echilibru între stabilitatea veniturilor fermierilor, atenuarea schimbărilor climatice și competitivitate, pentru ca punerea în aplicare să fie mai ușoară pentru toate părțile interesate. Această abordare ar trebui promovată de-a lungul întregului lanț alimentar, întrucât Pactul verde a fost pus în aplicare doar la partea de producție. Pactul verde trebuie să fie pus în aplicare mai uniform în cadrul lanțului alimentar, iar echilibrul care pare să se fi perturbat între competitivitate și durabilitate trebuie restabilit. Un cadru legislativ clar și transparent pentru sistemele alimentare durabile este încă necesar pentru a face față provocărilor.

5.4.

Cooperarea, dialogul profesional și o mai bună comunicare între sistemele alimentare sunt esențiale. Având în vedere nevoia urgentă de schimbări în materie de guvernanță, CESE a solicitat crearea unui Consiliu european pentru politica alimentară (34), pentru a realiza o abordare mai integrată și mai participativă a elaborării politicilor alimentare. CESE salută anunțul privind dialogul strategic al Consiliului european pentru agricultură și alimentație (EBAF), care este foarte asemănător cu consiliul pe care l-a propus. Comisia ar trebui să ia act de faptul că CESE, în calitate de „casă” a societății civile organizate, este pregătit să ofere un spațiu de reuniune pentru EBAF.

Consolidarea dialogului social deschis în sectorul agroalimentar

5.5.

În ceea ce privește condiționalitatea socială (35) și orientările de politică ale OIM (36) privind promovarea muncii decente în sectorul agroalimentar, promovarea unui dialog tripartit transparent care să implice lucrătorii, angajatorii și reprezentanții guvernului reprezintă un punct de plecare esențial.

5.6.

Eliminarea barierelor legislative sau administrative care îi pot împiedica pe lucrătorii și angajatorii din sectorul agroalimentar să formeze organizații la alegerea lor sau să se alăture acestora, precum și abordarea provocărilor care împiedică participarea acestora la procesele de dialog social la toate nivelurile sunt esențiale pentru a se asigura că vocea lor colectivă este auzită în cadrul acestor procese, deoarece nu se poate lua nicio decizie privind fermierii fără implicarea acestora.

5.7.

Rolul partenerilor sociali prin intermediul dialogului social ar trebui să fie integrat mai eficient în PAC, eventual prin alocarea de fonduri pentru sprijinirea activității lor în aceste domenii. De asemenea, este important să se garanteze că lucrătorii sunt informați corespunzător cu privire la drepturile lor. Punerea în aplicare cu succes a condiționalității sociale necesită alinierea și angajamentul deplin atât al UE, cât și al partenerilor sociali de la nivel național față de obiectivele stabilite.

---

(1)  Colectarea de date privind situația protecției sociale a lucrătorilor sezonieri din sectoarele agricol și alimentar din statele membre ale UE după pandemia de COVID-19.

(2)   Ailleurs dans le monde, ça se passe comment?(Care este situația în alte părți ale lumii?) – Pleinchamp.

(3)   Acoperirea riscurilor în agricultură și asigurările agricole.

(4)  Până în prezent, media pe trei ani se bazează pe ultimii cinci ani, excluzând valorile cele mai mari și cele mai mici.

(5)  Acordul de la Marrakesh din 1994, a doua anexă, punctul 7.a, OMC.

(6)   Les aides contracycliques américaines, plus efficaces que les prix planchers? / Agriculture Stratégies.

(7)   1-Explosion-du-budget-du-farm-bill.pdf.

(8)   ISR.

(9)   L’Italie a mis en place un ISR pour sécuriser le revenu des betteraviers.

(10)   New European agriculture crisis fund (Un nou fond european de criză pentru agricultură).

(11)   Dialogul strategic privind viitorul agriculturii UE.

(12)   JO C, C/2025/117, 10.1.2025, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2025/117/oj.

(13)   Dialogul strategic privind viitorul agriculturii UE (Comisia Europeană).

(14)   JO C 440, 6.12.2018, p. 165 și JO C 517, 22.12.2021, p. 38.

(15)   Dialogul strategic privind viitorul agriculturii UE.

(16)   JO C, C/2025/117, 10.1.2025, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2025/117/oj.

(17)   JO C, C/2025/117, 10.1.2025, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2025/117/oj.

(18)  Egalim 3: Echilibrarea relațiilor comerciale dintre sectorul agroalimentar și marii comercianți cu amănuntul.

(19)   JO C, C/2025/117, 10.1.2025, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2025/117/oj.

(20)   Dialogul strategic privind viitorul agriculturii UE.

(21)   Policy Areas Copa Cogeca.

(22)   Equity served: How local governments can ensure a just transition for sustainable food systems.

(23)   JO C, C/2024/2099, 26.3.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/2099/oj.

(24)   Biodistrictele sau ecoregiunile, care includ întregul ecosistem ecologic cu toate părțile interesate, au potențialul de a crea mai multe beneficii sociale și economice în investiții pentru comunitate și, în special, pentru fermieri. Printre bunele exemple de astfel de inițiative se numără studiile de caz Cilento și ICLEI din Bergamo (biodistricte care aprovizionează școli).

(25)  În Italia au fost lansate numeroase inițiative. De exemplu, un model alternativ de a cumpăra grâu: „Grani Antichi di Montespertoli” (Toscana); Brutăria Calzolari (Emilia-Romagna) – ambele fac parte din comunitatea „Slow Food” și determină o remunerație echitabilă pentru fermieri.

(26)   PAC pe scurt.

(27)   JO C, C/2024/2099, 26.3.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/2099/oj.

(28)   JO C, C/2024/2099, 26.3.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/2099/oj.

(29)   Finanțarea PAC: fapte și cifre.

(30)  Sursă: FarmEurope.

(31)   JO C 517, 22.12.2021, p. 38.

(32)   JO C, C/2024/6021, 23.10.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/6021/oj.

(33)   JO C, C/2024/6878, 28.11.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/6878/oj.

(34)   JO C 293, 18.8.2023, p. 1.

(35)  Conceptul de bază al condiționalității sociale: fermierii care nu respectă standardele de bază în muncă riscă o reducere a subvențiilor acordate în cadrul PAC. Statele membre au termen până la 1 ianuarie 2025 pentru a pune în aplicare noile norme privind condiționalitatea.

(36)   Proiect de orientări de politică pentru promovarea muncii decente în sectorul agroalimentar (ilo.org).