COMUNICARE A COMISIEI

privind interpretarea și punerea în aplicare a anumitor dispoziții juridice din Regulamentul delegat privind taxonomia UE în domeniul mediului, din Regulamentul delegat privind taxonomia UE în domeniul climei și din Regulamentul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia UE

(C/2025/1373)

În Planul de acțiune privind finanțarea creșterii durabile (1), adoptat în martie 2018, Comisia s-a angajat să stabilească un sistem clar de clasificare la nivelul UE – taxonomia UE – pentru activități economice durabile, în scopul de a crea un limbaj comun pentru toți actorii din sistemul financiar. Regulamentul privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile („Regulamentul privind taxonomia”) (2) (i) a creat un sistem unificat de clasificare la nivelul UE a activităților economice durabile din punctul de vedere al mediului și (ii) a stabilit cerințe de transparență pentru anumite întreprinderi nefinanciare și financiare în ceea ce privește activitățile respective.

În iunie 2021, Comisia a adoptat Regulamentul delegat privind taxonomia UE în domeniul climei (3), care stabilește o listă de criterii tehnice de examinare („CTE-uri”) pentru anumite activități economice considerate drept activități care contribuie în mod substanțial la îndeplinirea obiectivelor de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea, fără a aduce prejudicii semnificative vreunui alt obiectiv de mediu. Regulamentul delegat privind taxonomia UE în domeniul climei a fost publicat în Jurnalul Oficial și este în vigoare de la 1 ianuarie 2022. Acesta a fost modificat pentru prima dată la 9 martie 2022 prin Regulamentul delegat complementar privind taxonomia (4).

În iunie 2023, Comisia a adoptat Regulamentul delegat privind taxonomia UE în domeniul mediului (5), care stabilește CTE-urile pentru activitățile economice care pot aduce o contribuție substanțială la îndeplinirea celorlalte patru obiective de mediu în temeiul Regulamentului privind taxonomia (utilizarea durabilă și protecția resurselor de apă și a celor marine, tranziția către o economie circulară, prevenirea și controlul poluării și protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor), fără a aduce prejudicii semnificative vreunui alt obiectiv de mediu. În plus, modificările aduse Regulamentului delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia UE (6) au luat în considerare cele patru obiective de mediu care nu sunt legate de climă în furnizarea de informații de către întreprinderi. De asemenea, Comisia a modificat Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei (7) prin adăugarea mai multor activități economice pentru obiectivele de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea.

În urma examinării de către Parlamentul European și Consiliu, Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului și modificările aduse Regulamentului delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia și Regulamentului delegat privind taxonomia în domeniul climei au fost publicate în Jurnalul Oficial la 21 noiembrie 2023. Acestea au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2024.

Prezenta comunicare conține clarificări de ordin tehnic ca răspuns la întrebările frecvente referitoare la CTE-urile prevăzute în Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei (inclusiv în modificările aduse Regulamentului delegat privind taxonomia în domeniul climei) și în Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului, precum și la obligațiile de furnizare de informații pentru obiectivele de mediu care nu sunt legate de climă prevăzute în modificările aduse Regulamentului delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia (8).

Axându-se pe întrebări de ordin tehnic privind criteriile și activitățile incluse în Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului și pe întrebările suplimentare primite referitoare la activitățile incluse în Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei, prezenta comunicare completează comunicările anterioare ale Comisiei publicate până în prezent cu privire la taxonomia UE și la actele sale delegate, și anume:

—	Comunicarea Comisiei privind interpretarea anumitor dispoziții juridice din Actul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul articolului 8 din Regulamentul privind taxonomia UE în ceea ce privește raportarea activităților economice și a activelor eligibile (2022/C 385/01) (9);

—

Comunicarea Comisiei privind interpretarea și punerea în aplicare a anumitor dispoziții juridice din Actul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul articolului 8 din Regulamentul privind taxonomia UE în ceea ce privește raportarea activităților economice și a activelor eligibile din punctul de vedere al taxonomiei și aliniate la taxonomie (a doua comunicare a Comisiei) (10);

—

Comunicarea Comisiei privind interpretarea și punerea în aplicare a anumitor dispoziții juridice din Actul delegat privind taxonomia UE privind clima prin care sunt stabilite criteriile tehnice de examinare pentru activitățile economice care contribuie în mod substanțial la atenuarea schimbărilor climatice sau la adaptarea la schimbările climatice și care nu aduc prejudicii semnificative altui obiectiv de mediu (11);

—	Comunicarea Comisiei referitoare la interpretarea și punerea în aplicare a anumitor dispoziții legale ale Regulamentului privind taxonomia UE și la legăturile cu Regulamentul privind publicarea de informații privind finanțarea durabilă (2023/C 211/01) (12);

—

Scopul prezentei comunicări este de a facilita aplicarea efectivă a acestor regulamente. Aceasta nu abordează numeroasele întrebări și propuneri legate de raționamentul și dovezile care au stat la baza alegerii criteriilor. Cu privire la aceste aspecte, Comisia subliniază că evaluarea impactului care însoțește Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei (14), precum și documentul de lucru al serviciilor Comisiei (15) care a însoțit Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului și modificările aduse Regulamentului delegat privind taxonomia în domeniul climei conțin explicații suplimentare cu privire la elaborarea acestor regulamente, în special cu privire la raționamentul și echilibrul dintre cerințele Regulamentului privind taxonomia pentru stabilirea CTE-urilor.

Comisia poate actualiza aceste întrebări frecvente după cum este oportun.

Scopul prezentei comunicări este de a ajuta părțile interesate să respecte cerințele de reglementare într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor și de a se asigura că informațiile raportate sunt comparabile și utile pentru extinderea finanțării durabile.

O prioritate o reprezintă facilitarea utilizării cadrului taxonomiei atât de către întreprinderile financiare, cât și de către cele nefinanciare. Astfel cum se prevede în comunicarea intitulată „Un cadru privind finanțarea durabilă care funcționează în practică”, inclusă în pachetul privind finanțarea durabilă din iunie 2023 (16) și astfel cum se recomandă în declarația Eurogrupului din martie 2024 (17), Comisia urmărește să faciliteze raportarea și să diminueze costurile pentru întreprinderi prin:

—	intensificarea eforturilor de sprijinire a utilizatorilor taxonomiei în ceea ce privește interpretarea și conformitatea cu CTE-urile prevăzute în actele delegate privind taxonomia și de explorare a unor soluții digitale pentru raportare;

—	elaborarea unor posibile ajustări pentru a îmbunătăți ușurința utilizării anumitor CTE-uri (inclusiv a criteriilor aferente principiului DNSH);

—	furnizarea de sprijin personalizat autorităților naționale competente prin intermediul Instrumentului de sprijin tehnic (18), inclusiv în ceea ce privește punerea în aplicare a CTE-urilor aferente taxonomiei și reducerea sarcinii de reglementare.

Prin răspunsurile la întrebările frecvente din prezenta comunicare se clarifică dispozițiile existente din legislația aplicabilă. Ele nu extind în niciun fel drepturile și obligațiile care decurg dintr-o astfel de legislație și nici nu introduc cerințe suplimentare pentru întreprinderile vizate sau autoritățile competente. Întrebările frecvente sunt menite doar să sprijine întreprinderile financiare și nefinanciare în punerea în aplicare a dispozițiilor juridice relevante. Numai Curtea de Justiție a Uniunii Europene are competența să interpreteze cu autoritate dreptul UE. Opiniile exprimate în prezenta comunicare nu pot aduce atingere poziției pe care Comisia ar putea să o adopte în fața instanțelor UE și a instanțelor naționale.

Cuprins

Termeni relevanți și lista instrumentelor legislative aplicabile

SECȚIUNEA I

Întrebări generale

SECȚIUNEA II

Întrebări legate de obiectivul de atenuare a schimbărilor climatice (anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei)

Industria prelucrătoare

Energia

Transporturile

Activitățile de construcție și activitățile imobiliare

Informarea și comunicarea

SECȚIUNEA III

Întrebări legate de obiectivul de adaptare la schimbările climatice (anexa II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei)

Energia

Furnizarea apei, lucrări de canalizare, activități de gestionare a deșeurilor și de depoluare

Transporturile

Gestionarea riscului de dezastre

SECȚIUNEA IV

Întrebări legate de obiectivul privind resursele de apă și cele marine (anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului)

Întrebări generale

Alimentarea cu apă, lucrări de canalizare, activități de gestionare a deșeurilor și de depoluare

SECȚIUNEA V

Întrebări legate de obiectivul tranziției către o economie circulară (anexa II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului)

Industria prelucrătoare

Furnizarea apei, lucrări de canalizare, activități de gestionare a deșeurilor și de decontaminare

Activitățile de construcție și activitățile imobiliare

Informare și comunicare

Servicii

SECȚIUNEA VI

Întrebări legate de obiectivul prevenirii și controlului poluării (anexa III la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului)

Furnizarea apei, lucrări de canalizare, activități de gestionare a deșeurilor și de decontaminare

SECȚIUNEA VII

Întrebări legate de obiectivul privind biodiversitatea și ecosistemele (anexa IV la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului)

Activități de protecție și refacere a mediului

Activități de cazare

SECȚIUNEA VIII

Întrebări legate de criteriile generice aferente principiului DNSH

Criterii generice aferente principiului DNSH pentru adaptarea la schimbările climatice

Criterii generice aferente principiului DNSH pentru prevenirea și controlul poluării

Criterii generice aferente principiului DNSH pentru protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor

SECȚIUNEA IX

Întrebări legate de Regulamentul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia

TERMENI RELEVANȚI ȘI LISTA INSTRUMENTELOR LEGISLATIVE APLICABILE

Termen/instrument	Explicație/referință
Directiva contabilă	Directiva 2013/34/UE (19)
ARC	Certificat de evaluare a navigabilității
BAT	Cele mai bune tehnici disponibile
BREF	Document de referință privind cele mai bune tehnici disponibile
B2B	De la întreprindere la întreprindere (Business-to-Business)
CapEx	Cheltuieli de capital
ICP privind CapEx	Indicatorul-cheie de performanță privind cheltuielile de capital, astfel cum este menționat la secțiunea 1.1.2. din anexa I la Regulamentul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia
Comunicarea C(2024) 1995 a Comisiei	Comunicarea Comisiei intitulată „Criterii și principii orientative pentru conceptul de utilizare esențială din legislația UE privind substanțele chimice” (20)
Regulamentul (UE) 2023/1464	Regulamentul (UE) 2023/1464 al Comisiei în ceea ce privește formaldehida și agenții eliberatori de formaldehidă (21)
CJUE	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
Regulamentul CLP	Regulamentul privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor (22)
Inventarul C&E	Inventarul de clasificare și etichetare al Agenției Europene pentru Produse Chimice (23)
CofA	Certificat de navigabilitate
CORSIA	Schema de compensare și de reducere a emisiilor de carbon pentru aviația internațională
RPC	Regulamentul privind produsele pentru construcții (24)
ERCV	Evaluarea riscurilor climatice și a vulnerabilității
CSDDD	Directiva privind diligența necesară a întreprinderilor în materie de durabilitate (25)
CSRD	Directiva privind raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea (26)
Directiva 2004/35/CE	Directiva 2004/35/CE privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului (27)
Directiva 2009/125/CE	Directiva 2009/125/CE de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (28)
Directiva 2016/797	Directiva (UE) 2016/797 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Uniunea Europeană (29)
Regulamentul delegat privind obligația furnizării de informații	Regulamentul delegat (UE) 2021/2178 al Comisiei (30)
Principiul DNSH	Principiul de „a nu aduce prejudicii semnificative”
TDW	Tonaj deadweight
EAF	Cuptoare cu arc electric
ECHA	Agenția Europeană pentru Produse Chimice
EEDI	Indicele nominal de eficiență energetică
EEXI	Indicele de eficiență energetică al unei nave existente
EIM	Evaluarea impactului asupra mediului
Directiva EIM	Directiva 2011/92/UE (31)
Activități de facilitare	Activitățile economice menționate la articolul 16 din Regulamentul privind taxonomia
Directiva privind performanța energetică a clădirilor din 2018 (DPEC)	Directiva (UE) 2018/844 (32)
Directiva privind performanța energetică a clădirilor din 2024 (DPEC)	Directiva (UE) 2024/1275 (33)
EPC	Certificat de performanță energetică
EPREL	Registrul european al produselor pentru etichetarea energetică
ERS	Sisteme rutiere electrice
ESDAC	Centrul european de date privind solul
ESRS	Standardele europene de raportare privind durabilitatea, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul delegat (UE) 2023/2772 al Comisiei (34)
EU ETS	Schema UE de comercializare a certificatelor de emisii
Taxonomia UE	Un sistem unificat de clasificare la nivelul UE a activităților economice durabile din punctul de vedere al mediului, instituit prin Regulamentul privind taxonomia și prin actele sale delegate (35)
Criterii generice aferente principiului DNSH pentru protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor	Criteriile generice aferente principiului DNSH incluse în apendicele D la anexele I și II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei și în apendicele D la anexele I, II și III la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului
Criterii generice aferente principiului DNSH pentru adaptarea la schimbările climatice	Criterii generice aferente principiului de „a nu aduce prejudicii semnificative” pentru adaptarea la schimbările climatice incluse în apendicele A la anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei și în apendicele A la anexele I, II, III și IV la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului
Emisii de GES	Emisii de gaze cu efect de seră
GRR	Rata de înlocuire globală
Directiva Habitate	Directiva 92/43/CEE a Consiliului (36)
HVAC	Încălzire, ventilație și climatizare
AIEA	Agenția Internațională pentru Energie Atomică
OACI	Organizația Aviației Civile Internaționale
DEI	Directiva privind emisiile industriale (37)
Regulamentul (UE) 2024/1244	privind Portalul emisiilor industriale (38)
Fondul pentru inovare	Regulamentul delegat (UE) 2019/856 al Comisiei (39)
UICN	Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii și a Resurselor Naturale
Indicatori -cheie de performanță (ICP)	Indicatorii-cheie de performanță utilizați de întreprinderi și menționați în anexa relevantă la Regulamentul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia
ECV	Evaluarea ciclului de viață
Fondul pentru modernizare	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1001 al Comisiei (40)
NACE	Clasificarea statistică a activităților economice în Comunitatea Europeană (Nomenclature statistique des Activités économiques dans la Communauté Européenne)
NFRD	Directiva privind prezentarea de informații nefinanciare (41)
NZEB	Clădire al cărei consum de energie este aproape egal cu zero
OEM	Producător de echipamente originale
OpEx	Cheltuieli de exploatare
ICP OpEx	Indicatorul-cheie de performanță pentru cheltuielile de exploatare menționat la secțiunea 1.1.3. din anexa I la Regulamentul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia
PED	Cerere de energie primară
Regulamentul POP	Regulamentul privind poluanții organici persistenți (42)
CER	Comitetul pentru evaluarea riscurilor din cadrul Agenției Europene pentru Produse Chimice
Regulamentul REACH	Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (43)
Regulamentul ReFuelEU în domeniul aviației	Regulamentul (UE) 2023/2405 (44)
Directiva privind energia din surse regenerabile	Directiva (UE) 2023/2413 (45)
RO	Osmoza inversă
Directiva RoHS	Directiva 2011/65/UE (46)
MRR	Mecanismul de redresare și reziliență (47)
SAF	Combustibili de aviație durabili
CASE	Comitetul pentru analiză socioeconomică al Agenției Europene pentru Produse Chimice
SFDR	Regulamentul privind publicarea de informații privind finanțarea durabilă (48)
Fondul social pentru climă	Regulamentul (UE) 2023/955 (49)
Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei	Regulamentul delegat (UE) 2021/2139 al Comisiei (50)
Regulamentul delegat complementar privind taxonomia în domeniul climei	Regulamentul delegat (UE) 2022/1214 al Comisiei (51)
Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului	Regulamentul delegat (UE) 2023/2486 al Comisiei (52)
Activitate economică aliniată la taxonomie	O activitate economică, astfel cum este definită la articolul 1 punctul 2 din Regulamentul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia
Activitate economică eligibilă din punctul de vedere al taxonomiei	O activitate economică, astfel cum este definită la articolul 1 punctul 5 din Regulamentul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia
Activitate economică neeligibilă din punctul de vedere al taxonomiei	O activitate economică, astfel cum este definită la articolul 1 punctul 6 din Regulamentul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia
Regulamentul privind taxonomia	Regulamentul (UE) 2020/852 (53)
Criterii tehnice de examinare (CTE)	Criteriile tehnice de examinare prevăzute în Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei și în Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului
A treia comunicare a Comisiei	Comunicare a Comisiei privind interpretarea și punerea în aplicare a anumitor dispoziții juridice din Actul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul articolului 8 din Regulamentul privind taxonomia UE în ceea ce privește raportarea activităților economice și a activelor eligibile din punctul de vedere al taxonomiei și aliniate la taxonomie (54)
ICP privind cifra de afaceri	Indicatorul-cheie de performanță pentru cifra de afaceri menționat la secțiunea 1.1.1. din anexa I la Regulamentul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia
Directiva-cadru privind deșeurile	Directiva 2008/98/CE (55)
Directiva-cadru privind apa	Directiva 2000/60/CE (56)
Directiva DEEE	Directiva 2012/19/UE (57)

SECȚIUNEA I Întrebări generale

1. Cum ar trebui interpretat articolul 18 din Regulamentul privind taxonomia (garanții minime) în lumina actualizării din iunie 2023 a Orientărilor OCDE pentru întreprinderile multinaționale?

În temeiul articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul privind taxonomia, întreprinderile ale căror activități economice sunt considerate aliniate la taxonomie trebuie să fi instituit proceduri pentru a asigura alinierea la standardele de conduită responsabilă în afaceri prevăzute în Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale și la Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului.

Cu excepția cazului în care se prevede altfel, trimiterile generice la Orientările OCDE și la Principiile directoare ale ONU cuprinse la articolul 18 din Regulamentul privind taxonomia sunt dinamice, ceea ce înseamnă că, atunci când actele respective se modifică, se înțelege că trimiterea în cauză vizează versiunea modificată a acestora. Pentru întreprinderile care intră în domeniul de aplicare al Directivei privind diligența necesară a întreprinderilor în materie de durabilitate (CSDDD) după data aplicării acesteia și pentru orice alte întreprinderi care respectă în mod voluntar dispozițiile acesteia, respectarea deplină a CSDDD ar trebui, în mod normal, să echivaleze cu respectarea standardelor relevante cuprinse în Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale sau a Principiilor directoare ale ONU.

Pentru orientări suplimentare privind aplicarea garanțiilor minime în temeiul Regulamentului privind taxonomia UE, vă rugăm să consultați Comunicarea Comisiei referitoare la interpretarea și punerea în aplicare a anumitor dispoziții legale ale Regulamentului privind taxonomia UE și la legăturile cu Regulamentul privind publicarea de informații privind finanțarea durabilă (SFDR) (58).

2. Care este relația dintre criteriile aferente principiului DNSH din taxonomia UE și modul în care principiul DNSH este aplicat în contextul fondurilor publice, cum ar fi Mecanismul de redresare și reziliență (59) și InvestEU (60) ?

Principiul DNSH joacă un rol diferit în ceea ce privește taxonomia UE și alte instrumente de finanțare publică, cum ar fi Mecanismul de redresare și reziliență (MRR) sau InvestEU.

Taxonomia UE este un instrument de transparență pentru finanțarea privată, care stabilește o clasificare a activităților durabile din punctul de vedere al mediului în vederea promovării investițiilor durabile din punctul de vedere al mediului. În temeiul articolului 3 din Regulamentul privind taxonomia, pentru a fi considerate „durabile din punctul de vedere al mediului”, activitățile economice trebuie:

—	să „contribuie în mod substanțial” la unul dintre cele șase obiective de mediu;

—	să „nu prejudici[eze] în mod semnificativ” niciunul dintre celelalte obiective de mediu;

—	să fie efectuate în conformitate cu garanțiile (sociale) minime prevăzute la articolul 18 din Regulamentul privind taxonomia și

—	să respecte criteriile tehnice de examinare.

Cerințele generale referitoare la principiul DNSH în temeiul Regulamentului privind taxonomia sunt prevăzute la articolul 17. Criteriile specifice aferente principiului DNSH pentru fiecare activitate economică sunt specificate în actele delegate privind taxonomia.

În același timp, principiul DNSH se aplică unui număr tot mai mare de fonduri publice care vizează Spațiul Economic European, inclusiv Mecanismului de redresare și reziliență, Fondului pentru modernizare, Fondului pentru inovare și Fondului social pentru climă. Deși criteriile aferente principiului DNSH prevăzute în actele delegate privind taxonomia reprezintă o referință utilă pentru operaționalizarea principiului DNSH, modul în care principiul DNSH este pus în aplicare în diferite instrumente de finanțare publică ale UE este reglementat de legislația specifică de instituire a acestor instrumente și nu de Regulamentul privind taxonomia UE. În plus, fondurile UE finanțează o gamă mai largă de activități cu mai multe obiective de politică ce nu se limitează la durabilitatea mediului (de exemplu, coeziune, digitalizare, modernizare și justiție socială). Sensul principiului DNSH în acest context este de a se asigura că fondurile UE nu sunt acordate pentru activități cu un impact negativ semnificativ asupra mediului sau care împiedică realizarea obiectivelor de mediu ale UE.

Prezenta comunicare a Comisiei nu se referă la principiul DNSH aplicabil fondurilor publice. Fondurile UE și normele privind ajutoarele de stat stabilesc ele însele în ce măsură se aplică principiul DNSH.

3. Cum ar trebui interpretate Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei și Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului atunci când CTE-urile se referă la cerințe specifice prevăzute în legislația UE în domeniul mediului, dar nu se referă la exceptări de la aceste cerințe care sunt permise în alt mod în legislația UE în domeniul mediului?

Trimiterile la cerințe specifice din legislația UE în domeniul mediului ar trebui evaluate de la caz la caz, având în vedere în special:

—	dacă CTE-urile se referă la o anumită dispoziție care prevede exceptarea și

—	dacă exceptările sunt permise sau excluse în mod explicit.

Atunci când CTE-urile sunt formulate într-un mod care permite utilizarea exceptărilor, aceste exceptări sunt aplicabile. În cazul în care formularea nu permite utilizarea exceptărilor, acestea nu sunt aplicabile.

4. Descrierile activităților de servicii (secțiunea 5 din anexa II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului) prevăd că „[a]ctivitatea economică se referă la produsele care sunt fabricate prin activități economice încadrate la codurile NACE (...)”. Cum ar trebui interpretată această trimitere?

Considerentul 6 din Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei clarifică faptul că trimiterile la codurile NACE ar trebui înțelese ca fiind orientative și nu ar trebui să prevaleze asupra definiției specifice a activității furnizate în descriere.

În plus, Comunicarea 2022/C 385/01 a Comisiei a clarificat în răspunsul său la întrebarea frecventă nr. 6 că se pot utiliza codurile NACE pentru identificarea activităților eligibile din punctul de vedere al taxonomiei, dar că numai descrierea specifică a activității din Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei stabilește domeniul exact de aplicare al activităților incluse în acesta. Codurile NACE menționate la sfârșitul descrierii activității [formulate după cum urmează: „activitățile economice din această categorie ar putea fi asociate cu (...)”] au un rol orientativ.

În cazul activităților din sectorul serviciilor (secțiunile 5.1-5.6 din anexa II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului), trimiterile la codurile NACE sunt incluse în descrierea specifică a activității. În acest caz particular, serviciile respective se referă la produse fabricate prin activități economice clasificate la coduri NACE specifice. Aceste trimiteri la codurile NACE nu sunt doar orientative, deoarece definesc categoriile specifice de produse la care se referă activitățile de servicii (61). În acest caz specific, trimiterile la codurile NACE definesc domeniul de aplicare al activității eligibile din punctul de vedere al taxonomiei.

5. Criteriile aferente principiului DNSH prevăzute în actele delegate privind taxonomia sunt mai detaliate decât cerințele Standardelor europene de raportare privind durabilitatea (ESRS)? Pot fi utilizate informațiile furnizate în conformitate cu ESRS (de exemplu, în conformitate cu ESRS E3 sau ESRS E4) pentru a demonstra respectarea criteriilor aferente principiului DNSH?

Respectarea criteriilor aferente principiului DNSH prevăzute în actele delegate privind taxonomia reprezintă un aspect separat de cerințele de raportare tematică ce decurg din ESRS.

Cerințele de raportare în conformitate cu standardele tematice ESRS sunt menite să asigure transparența în ceea ce privește impactul întreprinderii asupra aspectelor legate de durabilitate și modul în care aspectele de durabilitate afectează dezvoltarea, performanța și poziția întreprinderii. ESRS stabilesc metodologii de raportare, însă nu stabilesc niciun prag de performanță specific.

În schimb, taxonomia UE stabilește o clasificare a activităților durabile din punctul de vedere al mediului. În temeiul Regulamentului privind taxonomia, acestea trebuie să „contribuie în mod substanțial” la unul dintre cele șase obiective de mediu și, în același timp, să „nu prejudici[eze] în mod semnificativ” niciunul dintre celelalte obiective de mediu. Criteriile aferente principiului DNSH pentru fiecare activitate sunt prevăzute în actele delegate privind taxonomia, care stabilesc praguri cantitative sau calitative specifice pe care întreprinderile trebuie să le respecte pentru a demonstra alinierea la taxonomie a activității respective. Raționamentul care stă la baza acestei abordări este de a furniza informații și transparență cu privire la performanța de mediu a activităților economice aliniate la taxonomie.

Prin urmare, o simplă trimitere la informațiile furnizate în conformitate cu ESRS nu este suficientă pentru a demonstra respectarea criteriilor aferente principiului DNSH. Cu toate acestea, datele utilizate în raportarea în conformitate cu ESRS vor fi, în multe cazuri, utile pentru evaluarea respectării criteriile aferente principiului DNSH (și, de asemenea, a criteriilor privind contribuția substanțială).

6. Cum pot operatorii să efectueze o evaluare comparativă a emisiilor de GES pe durata ciclului de viață în contextul taxonomiei UE?

Criteriile privind contribuția substanțială pentru mai multe activități de producție și activități în domeniul energie incluse în Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei (62) impun operatorilor să efectueze o evaluare comparativă a emisiilor de GES pe durata ciclului de viață.

Limitele sistemului și scenariul (scenariile) de referință pentru efectuarea analizei și a comparației ar trebui definite (și justificate suficient). Scenariul (scenariile) de referință ar trebui să se refere la situația (situațiile), produsul (produsele), procesul (procesele) și/sau amplasamentul (amplasamentele) reprezentativ(ă) (reprezentative) în care ar urma să funcționeze tehnologia studiată (și cea mai performantă alternativă disponibilă pe piață). Scenariul (scenariile) de referință poate (pot) fi, de asemenea, bazat (bazate) pe rezultatele medii obținute în scenarii alternative posibile. Variabilitatea potențială a rezultatelor pentru anumite ipoteze principale ar trebui analizată și evaluată prin intermediul unei analize de sensibilitate.

7. Care ar trebui să fie frecvența verificării de către o parte terță? Ar trebui efectuată o verificare de către o parte terță în fiecare an, în special în cazul în care criteriile tehnice de examinare impun verificarea de către o parte terță a emisiilor de GES pe durata ciclului de viață?

Ar trebui să se facă distincție între asigurarea oferită de către o parte terță în ceea ce privește informațiile furnizate în temeiul dispozițiilor privind taxonomia (în contextul cerințelor CSRD privind asigurarea) și verificarea respectării cerințelor specifice prevăzute în criteriile tehnice de examinare pentru anumite activități. Informațiile furnizate în temeiul dispozițiilor privind taxonomia fac obiectul unui exercițiu anual de asigurare în conformitate cu normele referitoare la asigurarea raportării privind durabilitatea în temeiul Directivei privind raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea.

Pentru verificarea de către o parte terță a respectării criteriilor specifice prevăzute în actele delegate privind taxonomia, CTE-urile prevăd o frecvență specifică de verificare pentru anumite activități.

De exemplu, pentru activitățile forestiere sau pentru „Refacerea zonelor umede” (prevăzute în secțiunile 1.1-1.4 și 2.1 din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei), CTE-urile impun o verificare în termen de doi ani de la începerea activității și, ulterior, la fiecare 10 ani. Pentru „Prelucrările de date, administrarea paginilor web și activitățile asociate” (secțiunea 8.1 din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei), verificarea este necesară cel puțin o dată la trei ani. Pentru „Hoteluri, cazări de vacanță, terenuri de camping și cazări similare” (secțiunea 2.1 din anexa IV la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului), verificarea trebuie efectuată o dată la cinci ani. Pentru activitățile energetice legate de utilizarea combustibililor gazoși fosili din secțiunile 4.29, 4.30 și 4.31 din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei, CTE-urile de la punctul 1 litera (b) din secțiunea privind „contribuția substanțială la atenuarea schimbărilor climatice” impun o verificare anuală.

Pentru activitățile în cazul cărora verificarea de către o parte terță este prevăzută fără a se stabili o frecvență specifică, verificarea respectivă ar trebui să aibă loc în mod regulat, dar nu neapărat în fiecare an. O nouă verificare de către o parte terță ar trebui, în orice caz, să aibă loc ori de câte ori există modificări semnificative ale informațiilor care fac obiectul verificării. În special, în ceea ce privește cuantificarea emisiilor de GES pe durata ciclului de viață, întreprinderea raportoare ar trebui să actualizeze o evaluare a ciclului de viață atunci când au loc modificări semnificative în inventarul emisiilor de GES (inclusiv, dar fără a se limita la modificări ale limitelor produsului, ale fluxurilor de materiale și de energie, ale calității datelor și ale metodelor de alocare sau de reciclare) și să însoțească aceste evaluări actualizate ale ciclului de viață cu o verificare efectuată de o parte terță independentă.

8. Un laborator intern acreditat s-ar califica drept parte terță independentă în scopul verificării de către o parte terță?

Un laborator intern nu poate fi considerat o parte terță independentă în scopul verificării de către o parte terță, întrucât face parte din entitatea proprie a întreprinderii și, prin urmare, nu este nici independent, nici parte terță în ceea ce privește verificarea necesară. O entitate care efectuează verificarea de către o parte terță nu ar trebui să fie aceeași cu entitatea care a furnizat unei entități raportoare serviciul de cuantificare a emisiilor de GES pe durata ciclului de viață.

9. O întreprindere ar trebui să efectueze anual o evaluare a respectării CTE-urilor în scopul raportării? De exemplu, o întreprindere se poate baza pe evaluarea auditată din anul (anii) anterior (anteriori) a alinierii la taxonomie pentru aceeași activitate economică?

Evaluarea alinierii activităților economice la taxonomie ar trebui efectuată anual în scopul raportării.

Astfel cum se menționează la întrebarea frecventă nr. 36 din cea de a treia comunicare a Comisiei (C/2024/7494), întreprinderile pot reutiliza documente justificative valabile (inclusiv din anii de raportare anteriori) în evaluarea alinierii la taxonomie a activităților lor economice.

În acest spirit, în cazul în care sistemele interne de monitorizare și conformitate indică faptul că nu a existat nicio modificare semnificativă a impactului activităților economice asupra mediului (de exemplu, ca urmare a modificărilor procesului de producție, ale aprovizionării cu materiale și energie sau ale localizării geografice a activității) și dacă nu există nicio modificare a cerințelor legale aplicabile activității respective care să afecteze rezultatul evaluării alinierii la taxonomie a activității respective, întreprinderea raportoare s-ar putea baza pe evaluarea alinierii la taxonomie a activității respective din anul (anii) anterior (anteriori).

SECȚIUNEA II Întrebări legate de obiectivul de atenuare a schimbărilor climatice (anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei)

Industria prelucrătoare

Secțiunea 3.5. „Fabricarea de echipamente pentru eficiența energetică a clădirilor” din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei

10. Componentele (de exemplu, compresoarele sau schimbătoarele de căldură) intră sub incidența secțiunii 3.5. „Fabricarea de echipamente pentru eficiența energetică a clădirilor” dacă acestea sunt indispensabile și aduc o contribuție substanțială la funcționarea echipamentelor pentru eficiența energetică?

Criteriul privind contribuția substanțială din secțiunea 3.5. din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei enumeră produsele și componentele-cheie ale acestora cu o posibilă contribuție substanțială în cadrul acestei activități. „Componente-cheie” înseamnă componentele produselor enumerate ale căror proprietăți sunt esențiale pentru asigurarea performanței globale a acestor produse în ceea ce privește contribuția lor la atenuarea schimbărilor climatice. Pompele de căldură și schimbătoarele de căldură pentru încălzirea centralizată sunt menționate în mod specific. Compresoarele care se califică drept componente-cheie sunt, de asemenea, fac obiectul acestei activități dacă îndeplinesc CTE-urile.

Secțiunea 3.9. „Fabricarea fierului și oțelului” din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei

11. Care este domeniul de aplicare al secțiunii 3.9. „Fabricarea fierului și oțelului”? De exemplu, fabricarea țevilor de oțel fără sudură face obiectul acestei activități, având în vedere că nu există criterii specifice pentru etapa respectivă a procesului? Fabricarea de aliaje speciale face obiectul acestei activități?

Criteriul privind contribuția substanțială de la litera (b) se referă la „oțel nealiat obținut în cuptoare cu arc electric sau oțel înalt aliat obținut în cuptoare cu arc electric, astfel cum se prevede în Regulamentul delegat (UE) 2019/331 al Comisiei”. În plus, litera (a) stabilește praguri numerice pentru diferite etape ale procesului prin trimitere la referințele pentru produse din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/447. Anexa respectivă prevede că, „[î]n sensul prezentei anexe, se aplică definiția produselor incluse și definiția proceselor și emisiilor incluse (limitele sistemului) prevăzute în anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2019/331”.

Prin urmare, activitățile economice prevăzute în secțiunea 3.9 din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei vizează fabricarea produselor corespunzătoare și procesele (limitele sistemului) prevăzute în anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2019/331. Având în vedere că fabricarea țevilor de oțel fără sudură sau a aliajelor speciale nu fac obiectul anexei I la Regulamentul delegat (UE) 2019/331, activitățile respective nu fac obiectul secțiunii 3.9.

Cu toate acestea, în cazul în care (i) întreprinderea raportoare produce oțel nealiat (obținut în cuptoare cu arc electric) sau oțel înalt aliat obținut în cuptoare cu arc electric [astfel cum este definit în Regulamentul delegat (UE) 2019/331 al Comisiei] ca produse intermediare și (ii) acestea sunt utilizate la fabricarea produsului final (de exemplu, la fabricarea țevilor de oțel fără sudură), atunci activitatea intermediară ar putea fi raportată în temeiul secțiunii 1.2.3.1 litera (b) din anexa I la Regulamentul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia în legătură cu activitățile „desfășurate pentru consumul intern propriu al întreprinderilor nefinanciare”.

Întrebările frecvente nr. 21 și 29 din Comunicarea Comisiei din 20 octombrie 2023 sunt, de asemenea, relevante pentru informațiile furnizate în temeiul dispozițiilor privind taxonomia de către întreprinderile care obțin o cifră de afaceri din produse care nu sunt eligibile din punctul de vedere al taxonomiei, utilizând în același timp producția obținută în cadrul proceselor proprii de producție din amonte care rezultă din activități economice eligibile din punctul de vedere al taxonomiei.

Secțiunea 3.10. „Fabricarea hidrogenului” din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei

12. Cerința privind emisiile de GES pe durata ciclului de viață la care se face trimitere în criteriile privind contribuția substanțială din secțiunea 3.10. „Fabricarea hidrogenului” vizează numai hidrogenul ca lanț valoric al combustibililor sau și alte utilizări finale? În cazul în care sunt vizate alte utilizări finale, dar acestea nu fac obiectul Directivei privind energia din surse regenerabile la care se referă în prezent criteriile privind contribuția substanțială aferente acestei activități, cum ar trebui evaluate emisiile de GES pe durata ciclului de viață pentru alte utilizări finale?

Dispozițiile Directivei privind energia din surse regenerabile, ale Regulamentului delegat (UE) 2023/1185 al Comisiei și ale viitorului act delegat privind combustibilii cu emisii scăzute de carbon vizează utilizarea hidrogenului drept combustibil. Cu toate acestea, criteriile stabilite în secțiunea 3.10 pot fi aplicate și atunci când hidrogenul este utilizat ca materie primă chimică. Secțiunea 3.10. se referă în mod clar la un prag (63), care poate fi utilizat ca referință indiferent de utilizarea finală a moleculei.

Secțiunea 3.10. se referă la metodologia specificată în actele delegate adoptate în temeiul Directivei privind energia din surse regenerabile și la metodologia ISO ca fiind opțiuni la fel de valabile. Pentru a asigura consecvența și coerența raportării, ar trebui să se acorde prioritate metodologiei specificate în actele delegate în temeiul Directivei privind energia din surse regenerabile.

Secțiunea 3.12. „Fabricarea carbonatului de sodiu” din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei

13. Pentru secțiunea 3.12. „Fabricarea carbonatului de sodiu”, ar trebui ca un producător de carbonat de sodiu care produce, de asemenea, bicarbonat de sodiu (care este carbonat de sodiu prelucrat) să atribuie o parte din cifra sa de afaceri, CapEx sau OpEx bicarbonatului de sodiu și să o includă în indicatorii-cheie de performanță raportați pentru secțiunea 3.12?

Secțiunea 3.12. vizează fabricarea carbonatului de sodiu (sodă calcinată, carbonat de sodiu, sare disodică de acid carbonic). Fabricarea bicarbonatului de sodiu nu este inclusă în descrierea activității și, prin urmare, ar trebui să fie considerată neeligibilă din punctul de vedere al taxonomiei. Cu toate acestea, producția de carbonat de sodiu ar putea fi raportată în temeiul secțiunii 1.2.3.1 litera (b) din anexa I la Regulamentul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia în legătură cu activitățile „desfășurate pentru consumul intern propriu al întreprinderilor nefinanciare”. Întrebările frecvente nr. 21 și 29 din Comunicarea Comisiei din 20 octombrie 2023 sunt, de asemenea, relevante pentru informațiile furnizate în temeiul dispozițiilor privind taxonomia de către întreprinderile care obțin o cifră de afaceri din produse care nu sunt eligibile din punctul de vedere al taxonomiei, utilizând în același timp producția obținută în cadrul proceselor proprii de producție din amonte care rezultă din activități economice eligibile din punctul de vedere al taxonomiei.

14. Pentru secțiunea 3.12. „Fabricarea carbonatului de sodiu”, în cazurile în care carbonatul de sodiu și alte produse (de exemplu, bicarbonatul de sodiu și clorura de calciu) sunt fabricate în aceeași instalație, cum ar trebui operatorul să atribuie CapEx și OpEx fiecăruia dintre aceste produse?

Întreprinderile raportoare ar trebui să pună în aplicare un sistem pentru a atribui în mod obiectiv cheltuielile alocate producției fiecărui produs de bază în parte. Întreprinderile raportoare ar trebui să utilizeze un indicator nefinanciar care să prevadă o alocare exactă a CapEx pentru o activitate aliniată la taxonomie (a se vedea răspunsul la întrebarea frecventă nr. 30 din Comunicarea C/2023/305 a Comisiei). În cazul în care se utilizează un singur utilaj/activ pentru a produce două sau mai multe produse eligibile din punctul de vedere al taxonomiei, atunci întreprinderea respectivă nu poate contabiliza cheltuielile cu utilajul/activul respectiv de mai multe ori.

15. Cheltuielile de capital pentru proiectele de creștere a eficienței energetice a procesului de producție a carbonatului ar trebui alocate secțiunii 3.12. „Fabricarea carbonatului de sodiu” sau ar trebui separate și alocate secțiunii 7.3. „Instalarea, întreținerea și repararea echipamentelor pentru eficiența energetică”?

CapEx care vizează creșterea eficienței energetice a procesului de producție în sine (și anume în cazul în care se intenționează ca procesul de producție, cum ar fi procesul de producție a carbonatului de sodiu, să respecte CTE-urile), ar trebui raportate în cadrul activității de producție corespunzătoare: secțiunea 3.12. „Fabricarea carbonatului de sodiu”. Cu toate acestea, CapEx care vizează creșterea eficienței energetice a clădirilor ar trebui raportate în secțiunea 7.3. „Instalarea, întreținerea și repararea echipamentelor pentru eficiența energetică”. Nu se permite dubla contabilizare.

Secțiunea 3.17. „Fabricarea materialelor plastice în forme primare” din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei

16. Criteriile privind contribuția substanțială din secțiunea 3.17. „Fabricarea materialelor plastice în forme primare” se referă, la litera (a), la „materialele plastice în forme primare [care] sunt fabricate integral prin reciclarea mecanică a deșeurilor de plastic”. Ce înseamnă materiale plastice „fabricate integral” în acest context?

În acest context, termenul „fabricate integral” înseamnă că materialele plastice sunt fabricate în proporție de 100 % din deșeuri de plastic reciclate mecanic.

Secțiunea 3.18. „Fabricarea de componente auto și de mobilitate” din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei

17. Pentru a fi eligibile din punctul de vedere al taxonomiei în temeiul secțiunii 3.18. „Fabricarea de componente auto și de mobilitate”, o componentă auto trebuie să fie o piesă esențială în furnizarea și îmbunătățirea performanței de mediu a unui vehicul cu emisii zero sau trebuie doar să facă parte dintr-un vehicul cu emisii zero, fără a juca un rol esențial în îmbunătățirea performanței de mediu?

Nu toate componentele unui vehicul cu emisii zero sunt incluse automat în secțiunea 3.18, ci numai cele care sunt piese esențiale necesare pentru performanța de mediu a vehiculului cu emisii zero în cauză.

Considerentul 9 din actul de modificare a Regulamentului delegat privind taxonomia în domeniul climei oferă orientări suplimentare în legătură cu această întrebare. Acesta enumeră, în scopuri orientative, componentele care pot fi considerate componente de facilitare.

Considerentul 9 prevede că „[a]r trebui incluse criterii tehnice de examinare pentru componentele care sunt decisive pentru performanța de mediu. Pentru vehicule, printre acestea se numără, în special, controlere, transformatoare, motoare electrice, porturi de încărcare și încărcătoare, convertizoare de curent continuu/continuu, invertoare de putere, alternatoare, regulatoare, sisteme de frânare recuperativă, frâne cu tehnologii de reducere a rezistenței la înaintare, sisteme de gestionare termică, sisteme de transmisie, sisteme de stocare și alimentare cu hidrogen, dispozitive electronice atunci când sunt necesare pentru funcționarea grupurilor motopropulsoare, sisteme de transmisie, sisteme de suspensie «de cea mai bună clasă» care conduc la îmbunătățiri ale eficienței energetice, orice dispozitive auxiliare atunci când acestea sunt necesare pentru vehiculele cu emisii scăzute de dioxid de carbon și atunci când acestea sunt mult mai eficiente din punct de vedere energetic decât soluțiile alternative, sisteme aerodinamice active pentru vehiculele cu emisii scăzute de dioxid de carbon care reduc rezistența aerului și remorci care încorporează tehnologii de economisire a energiei, cum ar fi o combinație de frânare recuperativă sau îmbunătățiri aerodinamice. Pentru transportul feroviar, printre acestea se numără, în special, elementele constitutive feroviare, astfel cum sunt prevăzute în anexa I la Directiva (UE) 2016/797 a Parlamentului European și a Consiliului (5) ”.

Secțiunea 3.20. „Fabricarea, instalarea și întreținerea echipamentelor electrice de înaltă, medie și joasă tensiune pentru transportul și distribuția de energie electrică, care au ca rezultat sau permit o contribuție substanțială la atenuarea schimbărilor climatice” din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei

18. Cum pot demonstra operatorii respectarea criteriului privind contribuția substanțială de la punctul 2 litera (a) din secțiunea 3.20. „Fabricarea, instalarea și întreținerea echipamentelor electrice de înaltă, medie și joasă tensiune pentru transportul și distribuția de energie electrică, care au ca rezultat sau permit o contribuție substanțială la atenuarea schimbărilor climatice”, care se referă la „infrastructura destinată creării unei conexiuni directe sau extinderii unei conexiuni directe existente între o stație electrică sau o rețea și o instalație de producere a energiei electrice care are o intensitate a emisiilor de gaze cu efect de seră mai mare de 100 g CO2e/kWh, măsurată pe întreaga durată a ciclului de viață”.

Acest criteriu reflectă criteriul din secțiunea 4.9. „Transportul și distribuția energiei electrice” din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei. Producția (produsele și serviciile) aferentă activității din secțiunea 3.20 este achiziționată de întreprinderi care desfășoară activități în construcția și exploatarea rețelelor electrice (și anume activitatea din secțiunea 4.9.) și este inclusă în evaluarea, din punctul de vedere al taxonomiei, a cheltuielilor (CapEx sau OpEx) ale întreprinderilor respective. Activitatea din secțiunea 3.20 facilitează activitatea din secțiunea 4.9. „Transportul și distribuția energiei electrice” și, prin urmare, nu poate viza o activitate care este exclusă în mod explicit de CTE-uri în cadrul activității din secțiunea 4.9.

O întreprindere raportoare care desfășoară activitatea prevăzută în secțiunea 3.20 ar trebui să efectueze evaluarea legată de obligația de diligență în ceea ce privește clienții săi care desfășoară activitatea prevăzută în secțiunea 4.9 pentru a stabili dacă aceștia utilizează sau nu producția aferentă activității desfășurate în temeiul secțiunii 3.20 pentru a crea o conexiune directă sau pentru a extinde o conexiune directă existentă între o stație electrică sau o rețea și o instalație de producere a energiei electrice care are o intensitate a emisiilor de gaze cu efect de seră mai mare de 100 g CO2e/kWh (măsurată pe întreaga durată a ciclului de viață).

19. Criteriul privind contribuția substanțială de la litera (b) din secțiunea 3.20. „Fabricarea, instalarea și întreținerea echipamentelor electrice de înaltă, medie și joasă tensiune pentru transportul și distribuția de energie electrică, care au ca rezultat sau permit o contribuție substanțială la atenuarea schimbărilor climatice” se referă la „dispozitive de conexiune pentru fire și cabluri electrice și electronice purtătoare și nepurtătoare de curent pentru transport și distribuție pentru conectarea circuitelor electrice”. Sunt incluse în acest caz dispozitivele de conexiune pentru fire și cabluri electrice și electronice, barele colectoare, comutatoarele și prizele de curent de joasă tensiune?

Produsele electrice de joasă tensiune (inclusiv barele colectoare, comutatoarele și prizele de curent) fac obiectul literei (c) a criteriilor privind contribuția substanțială și nu al literei (b).

20. Criteriile privind contribuția substanțială din secțiunea 3.20. „Fabricarea, instalarea și întreținerea echipamentelor electrice de înaltă, medie și joasă tensiune pentru transportul și distribuția de energie electrică, care au ca rezultat sau permit o contribuție substanțială la atenuarea schimbărilor climatice” se referă la dispozitive „conectabile”. Sunt vizate în acest caz dispozitivele care pot fi conectate pentru informații direcționate către un sistem superior de control/monitorizare/gestionare?

Termenul „conectabil” trebuie înțeles ca vizând dispozitivele care pot fi controlabile de la distanță și/sau pot transfera informații către un sistem de control.

21. Criteriul privind contribuția substanțială de la punctul 1 litera (c) subpunctul (i) din secțiunea 3.20. „Fabricarea, instalarea și întreținerea echipamentelor electrice de înaltă, medie și joasă tensiune pentru transportul și distribuția de energie electrică, care au ca rezultat sau permit o contribuție substanțială la atenuarea schimbărilor climatice” menționează întrerupătoarele, dar nu menționează în mod explicit alte dispozitive de protecție de joasă tensiune (de exemplu, siguranțele fuzibile, care au o funcție similară cu cea a întrerupătoarelor). Aceste produse sunt, de asemenea, luate în considerare în secțiunea 3.20?

Siguranțele fuzibile nu sunt enumerate și, prin urmare, nu sunt eligibile în cadrul acestei activități.

22. Ce se înțelege prin „centre de comandă”, astfel cum se menționează în criteriul privind contribuția substanțială de la punctul 1 litera (c) subpunctul (i) din secțiunea 3.20. „Fabricarea, instalarea și întreținerea echipamentelor electrice de înaltă, medie și joasă tensiune pentru transportul și distribuția de energie electrică, care au ca rezultat sau permit o contribuție substanțială la atenuarea schimbărilor climatice”? Se limitează la centrele de control automatizate pentru gestionarea sarcinii electrice și componentele principale ale acestora?

Acest termen se referă la „centre de comandă” care asigură o mai mare controlabilitate a sistemului de energie electrică și contribuie la creșterea ponderii energiei din surse regenerabile sau îmbunătățesc eficiența energetică.

Energia

Secțiunea 4.1. „Producerea de energie electrică folosind tehnologia solară fotovoltaică” din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei

23. Sunt eligibile activitățile economice care implică doar primele etape ale proiectelor din domeniul energiei din surse regenerabile înainte de „construirea” efectivă în temeiul secțiunii 4.1. „Producerea de energie electrică folosind tehnologia solară fotovoltaică”?

Secțiunea 4.1 din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei vizează „Construirea sau exploatarea instalațiilor de producere a energiei electrice care produc energie electrică folosind tehnologia solară fotovoltaică”. Prin urmare, numai activitățile de construcție sau de exploatare a instalațiilor de producere a energiei electrice care folosesc tehnologie fotovoltaică ar trebui să fie considerate eligibile din punctul de vedere al taxonomiei. Ar trebui să se considere că întreprinderile care suportă cea mai mare parte a riscurilor economice și a beneficiilor rezultate din construirea, deținerea sau exploatarea instalațiilor de producere a energiei electrice care folosesc tehnologia fotovoltaică desfășoară activitatea 4.1. Această activitate nu vizează servicii de cercetare de piață sau de consultanță (de exemplu, amplasarea și evaluarea amplasamentului înainte de faza efectivă de construcție) sau servicii de gestionare a proiectului furnizate contra cost. Cu toate acestea, anumite activități din primele etape ale proiectului ar putea fi eligibile în cadrul altor activități (de exemplu, în secțiunea 9.1. „Cercetarea, dezvoltarea și inovarea apropiate de piață”).

Secțiunea 4.5. „Producerea de energie electrică din hidroenergie” din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei

24. Criteriile privind contribuția substanțială din secțiunea 4.5. „Producerea de energie electrică din hidroenergie” prevăd că „[a]ctivitatea respectă unul dintre criteriile de mai jos [...] (b) densitatea de putere a instalației de producere a energiei electrice este mai mare de 5 W/m2 ”. Ce se consideră „rezervor artificial” pentru realizarea calculului? La realizarea calcului, ar trebui să se utilizeze numai suprafața de apă adiacentă barajului rezervorului artificial de apă unde este situată centrala hidroelectrică și capacitatea instalată a centralei electrice sprijinite? Sau ar trebui însumate toate suprafețele de apă aferente rezervoarelor artificiale situate în amontele unei anumite centrale electrice de-a lungul întregului curs al râului și capacitățile instalate ale tuturor centralelor hidroelectrice din avalul suprafețelor de apă aferente rezervoarelor artificiale de-a lungul întregului curs al râului?

Densitatea de putere se calculează ca raportul dintre puterea instalată (care este un parametru de proiectare) și suprafața rezervorului care furnizează apă centralei hidroelectrice. Suprafața rezervorului este variabilă (depinde de nivelul apei), astfel că suprafața care trebuie utilizată pentru a calcula densitatea de putere este suprafața care corespunde puterii instalate (numărătorul din cadrul raportului). Aceasta este, în general, suprafața în condițiile în care rezervorul este umplut până la punctul său de exploatare proiectat (valoarea la care generează o putere egală cu puterea instalată).

Rezervoarele (și anume suprafața acestor rezervoare) utilizate pentru calcul trebuie să fie doar acele rezervoare care contribuie efectiv (și anume furnizează apă) la funcționarea centralei hidroelectrice la care se referă puterea instalată. Aceasta înseamnă că nu toate rezervoarele din amonte ar trebui incluse în calcul, cu excepția cazului în care toate contribuie la funcționarea centralei hidroelectrice respective. De exemplu, în cazul în care o centrală hidroelectrică utilizează mai multe rezervoare, ar trebui utilizate toate rezervoarele care contribuie la funcționarea acesteia, chiar dacă se află la distanță de centrala electrică (nu toate centralele hidroelectrice sunt construite direct în avalul imediat al unui baraj). Fiecare proiect trebuie să definească rezervoarele care contribuie la funcționarea centralei hidroelectrice. În general, un singur rezervor furnizează apă unei centrale hidroelectrice, însă unele proiecte mai complexe sunt alimentate de mai multe rezervoare.

Un alt caz complex este cel al rezervoarelor/centralelor hidroelectrice în cascadă. În acest caz, dacă fiecare rezervor dispune de propria centrală hidroelectrică în avalul imediat al acestuia, fiecare centrală hidroelectrică ar trebui să ia în considerare doar rezervorul care se află imediat în amonte și nu toate rezervoarele. Dacă numai rezervorul situat cel mai în aval dispune de o centrală hidroelectrică, însă toate rezervoarele din amonte sunt utilizate la colectarea apei pentru alimentarea centralei hidroelectrice respective, atunci toate rezervoarele trebuie luate în calcul. Acest lucru depinde de amplasament.

Un alt caz este cel al unui rezervor care deservește mai mult de o centrală hidroelectrică. În acest caz, la calcularea densității de putere pentru o anumită centrală hidroelectrică, ar trebui să se utilizeze numai suprafața rezervorului care este alocată centralei hidroelectrice respective. În mod alternativ, se poate calcula o valoare a densității de putere globale, care ia în considerare întreaga suprafață a rezervorului și toate centralele hidroelectrice deservite, în funcție de configurația specifică.

Secțiunea 4.9. „Transportul și distribuția energiei electrice” din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei

25. Navele care efectuează activități de fixare a cablurilor intră în domeniul de aplicare al secțiunii 4.9. „Transportul și distribuția energiei electrice”, ceea ce înseamnă că respectivele criterii pentru calificarea lor drept ecologice ar depinde nu de cât de ecologice sunt acestea, ci de aspectul dacă sistemul de energie electrică pe care îl construiesc este ecologic?

Astfel de nave se utilizează, de regulă, pentru fixarea cablurilor sub apă. În cazul în care sunt vrachiere și furnizează servicii unor părți terțe (adică nu sunt nave ale întreprinderii), acestea pot intra sub incidența secțiunii 6.10. „Transportul maritim și costier de marfă, nave pentru operațiuni portuare și activități auxiliare”.

Secțiunea 4.13. „Fabricarea biogazului și a biocombustibililor destinați utilizării în transporturi, precum și a biolichidelor” din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei

26. Investițiile în lanțul de aprovizionare pentru materii prime durabile sunt eligibile din punctul de vedere al taxonomiei în temeiul secțiunii 4.13. „Fabricarea biogazului și a biocombustibililor destinați utilizării în transporturi, precum și a biolichidelor”?

Activitatea din secțiunea 4.13 din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei vizează „fabricarea biogazului și a biocombustibililor destinați utilizării în transporturi, precum și a biolichidelor”. Producția de materii prime (de exemplu, biomasă agricolă sau forestieră) utilizate la fabricarea biogazului sau a biocombustibililor destinați utilizării în transporturi, precum și a biolichidelor nu face obiectul acestei activități economice.

Secțiunea 4.14. „Rețelele de transport și distribuție pentru gazele din surse regenerabile și cu emisii scăzute de dioxid de carbon” din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei

27. O „infrastructură pregătită pentru utilizarea hidrogenului” face obiectul secțiunii 4.14. „Rețelele de transport și distribuție pentru gazele din surse regenerabile și cu emisii scăzute de dioxid de carbon”, chiar dacă transportul efectiv al unui amestec de hidrogen și gaze fosile nu este posibil decât în câțiva ani [și anume, în prezent, nu există un prag pentru ponderea hidrogenului (ca procent) în amestecul de hidrogen și gaze naturale]?

Termenul „infrastructură pregătită pentru utilizarea hidrogenului” nu este utilizat în cadrul legislativ al taxonomiei UE și nici în politica privind rețelele transeuropene de energie.

CTE-ul menționat la alineatul (1) din subsecțiunea „Contribuția substanțială la atenuarea schimbărilor climatice” din secțiunea 4.14 din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei stabilește trei categorii de activități:

„(a)	construirea sau exploatarea unor noi rețele de transport și distribuție a hidrogenului sau a altor gaze cu emisii reduse de dioxid de carbon;

(b)	conversia/reconversia rețelelor existente de gaze naturale în rețele dedicate 100 % hidrogenului;

(c)

modernizarea rețelelor de transport și distribuție a gazelor care să permită integrarea în rețea a hidrogenului și a altor gaze cu emisii scăzute de dioxid de carbon, inclusiv orice activitate a rețelei de transport sau distribuție a gazelor care permite adăugarea în cantități mai mari de hidrogen sau de alte gaze cu emisii scăzute de dioxid de carbon în sistemul de gaze”. Amestecul de hidrogen și gaze fosile nu face obiectul literei (a) sau (b). Numai litera (c) vizează activitatea de modernizare a infrastructurii de gaze fosile pentru a permite „integrarea [...] hidrogenului și a altor gaze cu emisii scăzute de dioxid de carbon” sau „adăugarea în cantități mai mari de hidrogen sau de alte gaze cu emisii scăzute de dioxid de carbon în sistemul de gaze”. Litera (c) nu vizează exploatarea rețelei de transport și/sau de distribuție pentru amestecul de hidrogen și gaze fosile. Prin urmare, întreprinderile care desfășoară activități de transport și/sau de distribuție, inclusiv de stocare a gazelor fosile, pot raporta drept CapEx numai investițiile realizate [menționate la litera (c)] în vederea modernizării infrastructurii existente a acestora pentru a permite transportul și/sau distribuția unui amestec de hidrogen și gaze fosile. Întreprinderile ar trebui să dispună de documente justificative adecvate care să ateste că investițiile lor în vederea modernizării sunt esențiale pentru integrarea hidrogenului și a altor gaze cu emisii scăzute de carbon sau pentru adăugarea în cantități mari de hidrogen sau de alte gaze cu emisii scăzute de dioxid de carbon în sistemul de gaze.

Secțiunea 4.28. „Producerea de energie electrică din energie nucleară în instalațiile existente” din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei

28. Criteriile privind contribuția substanțială din secțiunea 4.28. „Producerea de energie electrică din energie nucleară în instalațiile existente” menționează termenul „proiect”. Cum este definit acest termen? Cerințele de securitate nucleară utilizează exclusiv termenul „proiectare”, care a fost definit și utilizat în documentele AIEA [de exemplu, în IAEA Specific Safety Requirement No. SSR-2/1(Cerința specifică de siguranță nr. SSR-2/1 a AIEA)].

Secțiunea 4.28. „Producerea de energie electrică din energie nucleară în instalațiile existente” implică „modificarea instalațiilor nucleare existente în scopul prelungirii, autorizată de autoritățile competente ale statelor membre până în 2040 în conformitate cu legislația națională aplicabilă, a duratei de funcționare aferente operării în condiții de siguranță a instalațiilor nucleare care produc energie electrică sau termică din energie nucleară («centrale nucleare»)”, și anume exploatarea pe termen lung a unei centrale nucleare existente.

„ SSR-2/2 (Rev. 1) Safety of Nuclear Power Plants: Commissioning and Operation ” [SSR-2/2 (Rev. 1) Siguranța centralelor nucleare: punerea în funcțiune și exploatarea] și, în special, cerința nr. 16: „Programul de exploatare pe termen lung” din cadrul respectivului documente abordează acest subiect. Raportul privind siguranța nr. 106 intitulat „ Ageing Management and Long Term Operation of Nuclear Power Plants: Data Management, Scope Setting, Plant Programmes and Documentation (2022) ” (Gestionarea învechirii și exploatarea pe termen lung a centralelor nucleare: gestionarea datelor, stabilirea domeniului de aplicare, programele privind instalațiile și documentația – 2022) și nr. 82 (Rev. 2) „ Ageing Management for Nuclear Power Plants: International Generic Ageing Lessons Learned ” (Gestionarea învechirii centralelor nucleare: lecțiile învățate la nivel internațional în ceea ce privește învechirea centralelor nucleare) (IGALL) (2024) pot fi, de asemenea, relevante în contextul exploatării pe termen lung a centralelor nucleare. Sursele citate utilizează mai mulți termeni pe lângă „proiectare”, în special „instalație” și „program”.

În acest context, termenul „proiect” din criteriile tehnice de examinare poate fi înțeles ca executarea unui program de exploatare pe termen lung a unei anumite instalații nucleare existente.

Transporturile

Criteriile generale legate de transportul naval din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei

29. Activitățile de transport naval nu sunt incluse în Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului. Activitățile de transport naval pot fi totuși aliniate la taxonomie dacă operatorii respectă CTE-urile aferente activităților de transport naval prevăzute în Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei?

Activitățile maritime care respectă criteriile privind contribuția substanțială și criteriile aferente principiului DNSH din secțiunile 6.7-6.12 din anexele I și II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei pot demonstra alinierea la taxonomie.

30. Cât de mult înseamnă cu 20 de puncte procentuale sub indicele nominal de eficiență energetică (EEDI) – faza 3, astfel cum se indică în CTE-urile privind EEDI din secțiunile 6.10. „Transportul maritim și costier de marfă, nave pentru operațiuni portuare și activități auxiliare” și 6.11. „Transportul maritim și costier de călători”? Cum ar trebui calculat acest lucru pentru o navă căreia i se aplică EEDI – faza 3?

Cele 20 de puncte procentuale ar trebui adăugate factorilor de reducere procentuală pentru EEDI care au intrat în vigoare la 1 aprilie 2022, astfel cum au fost conveniți de Comitetul pentru protecția mediului marin al Organizației Maritime Internaționale în cadrul celei de a șaptezeci și cincea sesiuni (64). Factorul de reducere procentuală pentru EEDI aplicabil trebuie selectat în funcție de tipul de navă, de dimensiunea navei și de data contractului de construcție a navei (sau, în lipsa unui contract de construcție, în funcție de data instalării chilei (65)).

Pentru o navă căreia i se aplică EEDI – faza 3, ar trebui luate în considerare următoarele situații:

—

până la 31 decembrie 2025, nava trebuie să atingă o valoare a EEDI cu cel puțin 10 puncte procentuale sub factorul de reducere aplicabil pentru EEDI – faza 3.

De exemplu, un vrachier cu un tonaj deadweight de 25 000 (TDW) ar trebui să atingă o valoare EEDI cu cel puțin 40 de puncte procentuale sub linia de referință EEDI, în timp ce o navă portcontainer cu un tonaj deadweight cuprins între 40 000 TDW și 80 000 TDW ar trebui să atingă o valoare EEDI cu cel puțin 45 de puncte procentuale sub linia de referință EEDI.

—

începând cu 1 ianuarie 2026, nava trebuie să aibă o valoare EEDI atinsă cu cel puțin 20 de puncte procentuale sub factorul de reducere aplicabil pentru EEDI – faza 3.

De exemplu, un vrachier de 25 000 TDW ar trebui să atingă o valoare EEDI cu cel puțin 50 de puncte procentuale sub linia de referință EEDI, în timp ce o navă portcontainer cu un tonaj deadweight cuprins între 40 000 TDW și 80 000 TDW ar trebui să atingă o valoare EEDI cu cel puțin 55 de puncte procentuale sub linia de referință EEDI.

31. În contextul demonstrării alinierii taxonomiei la CTE-urile din secțiunea 6.10. „Transportul maritim și costier de marfă, nave pentru operațiuni portuare și activități auxiliare” și 6.11. „Transportul maritim și costier de călători” pentru activitățile de transport maritim, la ce eveniment se referă data de 1 ianuarie 2026? Se referă la (a) semnarea contractului de construcție, (b) instalarea chilei navei, (c) livrarea navei sau la (d) data deciziei financiare?

Atunci când aplică CTE-urile prevăzute în secțiunea 6.10 litera (f) și în secțiunea 6.11 litera (e) care se referă la performanța în materie de GES a navelor aflate în exploatare aplicabilă de la 1 ianuarie 2026, operatorul navei ar trebui să evalueze dacă nava respectă limita (care este aplicabilă în cursul perioadei de raportare în cauză) corespunzătoare intensității medii anuale a GES aferente energiei utilizate la bordul navei în cursul perioadei de raportare respective. De exemplu, atunci când evaluează alinierea la taxonomie în perioada de raportare 1 ianuarie 2026-31 decembrie 2026, operatorul ar trebui să verifice intensitatea medie anuală a GES aferentă energiei utilizate la bordul navei în perioada de raportare respectivă și să se asigure că aceasta nu depășește 76,4 g CO2e/MJ, precum și să supună această performanță verificării de către o parte terță independentă. În mod similar, atunci când evaluează alinierea la taxonomie în perioada de raportare 1 ianuarie 2030-31 decembrie 2030, operatorul ar trebui să se asigure că intensitatea medie anuală verificată a gazelor cu efect de seră aferentă energiei utilizate la bordul navei în perioada de raportare respectivă nu depășește 61,1 g CO2e/MJ.

Atunci când se aplică CTE-urile prevăzute în secțiunea 6.10 litera (e) și în secțiunea 6.11 litera (d) care se referă la performanța în materie de GES a proiectării navelor, în contextul evaluării alinierii la taxonomie a împrumuturilor/obligațiunilor emise pentru a finanța plata/avansul aferente unei nave noi sau a împrumuturilor contractate de șantier pentru a finanța construcția și modernizarea navelor, aplicabilitatea criteriilor se stabilește la momentul semnării contractului de construcție. Astfel cum se prevede la articolul 7 alineatul (5) din Regulamentul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia, aceste criterii rămân valabile pentru o perioadă de cinci ani de la data aplicării actelor delegate care modifică respectivele criterii tehnice de examinare, cu condiția ca performanța proiectată inițial să fie atinsă la momentul punerii în funcțiune a navei.

32. În ceea ce privește secțiunile 6.10. „Transportul maritim și costier de marfă, nave pentru operațiuni portuare și activități auxiliare” și 6.11. „Transportul maritim și costier de călători”, combinația dintre criterii mai stricte privind eficiența care țin seama de indicele nominal de eficiență energetică (EEDI) și indicele de eficiență energetică obținut al unei nave existente (EEXI) și criteriile privind combustibilii exclude o gamă largă de tipuri de nave (de dimensiuni mai mici), cărora nu li se aplică EEDI sau EEXI. Cum pot aceste nave să respecte taxonomia dacă în prezent nu sunt fezabile din punct de vedere tehnologic sau economic soluții cu zero emisii la țeava de evacuare (de exemplu, navele de aprovizionare în larg care trebuie să parcurgă distanțe lungi)?

Această întrebare și acest răspuns abrogă și înlocuiesc întrebarea frecventă nr. 97 din Comunicarea C/2023/267 a Comisiei.

CTE-urile oferă mai multe opțiuni pentru alinierea la taxonomie a navelor. Deși indicii EEDI (pentru navele noi) și EEXI (pentru navele existente) nu erau, în principiu, destinați să fie aplicați tuturor categoriilor de nave (în funcție de tip și dimensiune), cele două metodologii de certificare a eficienței energetice reprezintă singurii indici conveniți la nivel internațional pentru nave.

Se poate considera că o navă nu intră în domeniul de aplicare al EEDI dacă:

—	nu se încadrează în tipurile și dimensiunile navelor prevăzute în capitolul 4 regulile 19 și 22 din anexa VI la Convenția internațională pentru prevenirea poluării de către nave (MARPOL);

—	nu se încadrează în pragurile relevante referitoare la dimensiune (TDW sau TB) prevăzute în capitolul 4 regula 24 din anexa VI la MARPOL.

Se poate considera că o navă nu intră în domeniul de aplicare al EEXI dacă:

—	nu se încadrează în tipurile și dimensiunile navelor prevăzute în capitolul 4 regulile 19 și 23 din anexa VI la MARPOL;

—	nu se încadrează în pragurile relevante referitoare la dimensiune (TDW sau TB) prevăzute în capitolul 4 regula 25 din anexa VI la MARPOL.

Navele care intră sub incidența dispozițiilor de reglementare menționate mai sus, și anume care nu intră în domeniul de aplicare al EEDI sau EEXI, își pot totuși determina valorile EEDI sau EEXI atinse (astfel cum se aplică pentru navele noi, respectiv, pentru navele existente) în mod voluntar, aplicând aceeași metodologie, și pot solicita verificarea rezultatului de către o organizație terță recunoscută în conformitate cu capitolul 4 din anexa VI la MARPOL și cu orientările aferente. Cu toate acestea, ar trebui remarcat faptul că navele, indiferent de dimensiunea lor, cu propulsie neconvențională (astfel cum este definită în regula 2 din anexa VI la MARPOL) și care nu sunt nave de croazieră și nave transportatoare de gaz natural lichefiat (GNL), nu sunt în măsură să își determine valorile EEDI sau EEXI atinse în absența unei metodologii de calcul convenite; în astfel de cazuri, se aplică numai criteriile aplicabile de la punctul 1 litera (a) și punctul 1 litera (b) din secțiunile 6.10 și 6.11 din anexa I.

În sfârșit, în ceea ce privește mai ales navele cu dimensiuni sau un tonaj deadweight mai mici, este mai probabil să se adopte fie soluții electrice, fie sisteme de pile cu hidrogen. Prin urmare, criteriile aplicabile pentru astfel de nave sunt incluse la punctul 1 litera (a) și punctul 1 litera (b) din secțiunile 6.10. și 6.11 din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei.

Secțiunea 6.15. „Infrastructura care permite transportul rutier și transportul public cu emisii scăzute de dioxid de carbon” din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei

33. Construirea, modernizarea, întreținerea sau exploatarea autostrăzilor intră în domeniul de aplicare al activității din secțiunea 6.15. „Infrastructura care permite transportul rutier și transportul public cu emisii scăzute de dioxid de carbon”?

Descrierea activității vizează trei categorii diferite de infrastructură: (i) infrastructura necesară pentru exploatarea cu zero emisii de CO2 la țeava de evacuare a vehiculelor de transport rutier cu emisii zero, (ii) infrastructura dedicată transbordării și (iii) infrastructura necesară pentru prestarea serviciilor de transport urban.

Având în vedere titlul activității, descrierea acesteia și natura CTE-urilor, construirea, modernizarea, întreținerea sau exploatarea autostrăzilor nu intră în domeniul de aplicare al activității prevăzute în secțiunea 6.15 din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei. În ceea ce privește prima categorie de infrastructură, numai activitățile care sunt esențiale pentru exploatarea vehiculelor cu zero emisii de CO2 la țeava de evacuare și care sunt dedicate acesteia, și anume puncte de încărcare cu energie electrică, modernizări ale conexiunii la rețeaua de energie electrică, stații de alimentare cu hidrogen și sisteme rutiere electrice (ERS), ar trebui să fie considerate eligibile din punctul de vedere al taxonomiei pentru obiectivul de atenuare a schimbărilor climatice. Cifra de afaceri și/sau cheltuielile aferente unei autostrăzi nu ar trebui, prin urmare, să fie considerate eligibile din punctul de vedere al taxonomiei pentru activitatea din secțiunea 6.15 în cadrul obiectivului de atenuare a schimbărilor climatice.

Acest lucru este în contrast cu activitatea din secțiunea 6.15. „Infrastructura care permite transportul rutier și transportul public” din anexa II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei, care are un titlu și o descriere diferite de activitatea din secțiunea 6.15 din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei, și anume „Infrastructura care permite transportul rutier și transportul public cu emisii scăzute de dioxid de carbon”. În special, descrierea activității din secțiunea 6.15 din anexa II include, printre alte puncte, „construirea, modernizarea, întreținerea și exploatarea autostrăzilor [...]”. Cheltuielile pentru adaptarea autostrăzilor la schimbările climatice, sunt, prin urmare, eligibile din punctul de vedere al taxonomiei în temeiul obiectivului de adaptare la schimbările climatice.

34. Criteriul aferent principiului DNSH pentru tranziția către o economie circulară din secțiunea 6.15. „Infrastructura care permite transportul rutier și transportul public cu emisii scăzute de dioxid de carbon” prevede astfel: „[c]el puțin 70 % (în greutate) din deșeurile nepericuloase provenite din construcții și demolări [...] generate pe șantierul de construcții sunt pregătite pentru reutilizare, reciclare și alte operațiuni de valorificare a materialelor [...]”. Cum ar trebui să respecte această dispoziție o întreprindere care furnizează părți ale echipamentelor utilizate în infrastructură în cazul în care nu controlează șantierul de construcții?

Descrierea activității din secțiunea 6.15. prevede că activitatea include „construirea, modernizarea, întreținerea și exploatarea infrastructurii necesare pentru exploatarea cu zero emisii de CO2 la țeava de evacuare a vehiculelor de transport rutier cu emisii zero, precum și a infrastructurii dedicate transbordării și a infrastructurii necesare pentru prestarea serviciilor de transport urban”.

Prin urmare, o „întreprindere care furnizează părți ale echipamentelor utilizate în infrastructură” ar putea să nu facă obiectul acestei secțiuni, cu excepția cazului în care activitățile sale corespund construirii, modernizării, întreținerii și exploatării infrastructurii care respectă criteriile stabilite în cadrul acestei activități.

Fabricarea echipamentelor utilizate în infrastructură ar trebui evaluată pe baza criteriilor aplicabile activității de producție respective. De exemplu, fabricarea punctelor de încărcare cu energie electrică sau a echipamentelor pentru modernizări ale conexiunilor la rețeaua de energie electrică este vizată de activitatea din secțiunea 3.20. „Fabricarea, instalarea și întreținerea echipamentelor electrice de înaltă, medie și joasă tensiune pentru transportul și distribuția de energie electrică, care au ca rezultat sau permit o contribuție substanțială la atenuarea schimbărilor climatice”.

Respectarea principiului DNSH menționat mai sus trebuie demonstrată de întreprinderea care deține și/sau exploatează infrastructura (atunci când își evaluează CapEx) și/sau efectuează lucrările de instalare (atunci când își evaluează cifra de afaceri).

35. Încărcarea vehiculelor electrice este menționată de mai multe activități economice din taxonomie, inclusiv în secțiunea 3.20. „Fabricarea, instalarea și întreținerea echipamentelor electrice de înaltă, medie și joasă tensiune pentru transportul și distribuția de energie electrică, care au ca rezultat sau permit o contribuție substanțială la atenuarea schimbărilor climatice”, în secțiunea 6.15. „Infrastructura care permite transportul rutier și transportul public cu emisii scăzute de dioxid de carbon”, în secțiunea 7.4. „Instalarea, întreținerea și repararea stațiilor de încărcare a vehiculelor electrice din clădiri (și din spațiile de parcare aferente clădirilor)”, precum și în secțiunea 4.9. „Transportul și distribuția energiei electrice”. Având în vedere că există diferite modele de afaceri pentru încărcarea vehiculelor electrice (încărcare la domiciliu, pe stradă, la destinație, soluții pentru parcul auto și zone de încărcare rapidă), în cadrul căror secțiuni ar trebui întreprinderile să evalueze respectarea taxonomiei?

Activitatea din secțiunea 3.20 vizează fabricarea, instalarea, întreținerea sau repararea stațiilor de încărcare a vehiculelor electrice și a infrastructurii electrice de sprijin pentru electrificarea transporturilor, instalată în principal pentru a permite încărcarea vehiculelor electrice. Orice activitate inclusă în secțiunea 7.4 este exclusă din această activitate.

Instalarea punctelor de încărcare cu energie electrică în clădiri și în spațiile de parcare, care vor include majoritatea punctelor private de încărcare a vehiculelor electrice, face obiectul secțiunii 7.4. Criteriile stabilite în secțiunea respectivă sunt adecvate pentru acest tip de instalare.

Instalarea altor puncte de reîncărcare (de exemplu, a celor accesibile publicului de-a lungul unui drum) face obiectul secțiunii 6.15. Criteriile din secțiunea respectivă sunt menite să vizeze atât instalațiile de dimensiuni mai mici, cât și instalațiile de dimensiuni mai mari, iar mai multe dintre acestea conțin mențiunea „dacă este cazul”. Vor exista cazuri – în special pentru instalațiile de dimensiuni mai mici, de exemplu un punct unic de reîncărcare într-o zonă deja construită – în care criteriile respective nu sunt relevante.

Punctele de reîncărcare pot face parte, de asemenea, din activitățile energetice prevăzute în secțiunea 4.9. Secțiunea respectivă impune în mod explicit respectarea CTE-urilor din secțiunea 6.15 („sub rezerva respectării criteriilor tehnice de examinare prevăzute în secțiunea privind transporturile din prezenta anexă”), astfel încât să se asigure că acest tip de investiții este tratat în mod consecvent ca parte a unui proiect din domeniul transporturilor sau al energiei.

Întrebări generale legate de criteriile privind aviația din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei

36. Care este sursa de date și metodologia de calculare a ratei de înlocuire globale (GRR) care trebuie aplicată în ceea ce privește criteriile privind contribuția substanțială la atenuarea schimbărilor climatice din secțiunea 3.21. „Fabricarea aeronavelor” – literele (b) și (c), secțiunea 6.18. „Închirierea de aeronave” – literele (b) și (c) și secțiunea 6.19. „Transportul aerian de pasageri și de mărfuri” – literele (b), (c) și (d)?

Rata de înlocuire globală se calculează pe baza proporției aeronavelor retrase definitiv din circulație din aeronavele livrate la nivel mondial, calculată ca medie pe cei 10 ani anteriori, astfel cum reiese din datele verificate puse la dispoziție de furnizori de date independenți. Rata se recalculează pentru fiecare an de raportare, întrucât GRR este dinamică, iar datele subiacente se vor modifica în fiecare an.

GRR stabilește limita numărului de aeronave care ar putea fi înlocuite într-un anumit an. Media pe 10 ani se va calcula împărțind numărul total de aeronave retrase la numărul total de livrări, la nivel mondial, pe parcursul perioadei de 10 ani. GRR trebuie să se bazeze pe aeronavele livrate de un producător de echipamente originale (OEM) operatorului său inițial și pe aeronavele retrase definitiv din circulație (denumite în continuare „retrase”).

Calculul GRR se bazează pe aeronavele convenționale clasificate pentru uz comercial cu scopul de a reflecta tipurile de aeronave identificate în secțiunile 3.21, 6.18 și 6.19 din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei.

Aeronavele livrate inițial operatorilor comerciali care, ulterior, părăsesc flota comercială prin intermediul unor tranzacții către operatori necomerciali sunt tratate ca aeronave retrase numai atunci când aceste aeronave sunt retrase definitiv din circulație și nu atunci când sunt doar transferate către operațiuni necomerciale. Acest lucru se datorează faptului că GRR trebuie să reflecte ponderea aeronavelor care și-au încetat cu adevărat operațiunile.

Cu scopul de a promova coerența și comparabilitatea, Comisia își propune să publice rata de înlocuire globală (GRR) cu sprijinul AESA, în conformitate cu considerentul 11 din Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei.

GRR pentru anul de raportare care se încheie în 2024 este de 48 % (66). Acesta a fost calculat pe baza aeronavelor livrate și retrase în perioada de 10 ani cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și decembrie 2023.

În scopul calculării GRR de mai sus, Comisia și AESA s-au bazat pe baza de date a Cirium, care este un specialist independent în domeniul aviației care face parte din RELX, o societate FTSE100. Produsul său „Fleets Analyzer” este recunoscut și utilizat la scară largă în industrie pentru a obține date exacte și independente privind flotele de aeronave și evenimentele aviatice.

37. Cum ar trebui aplicată rata de înlocuire globală (GRR) în ceea ce privește criteriile privind contribuția substanțială din secțiunea 3.21. „Fabricarea aeronavelor” – literele (b) și (c), secțiunea 6.18. „Închirierea de aeronave” – literele (b) și (c) și secțiunea 6.19. „Transportul aerian de pasageri și de mărfuri” – literele (b), (c) și (d)?

Aplicarea GRR pe baza activității eligibile

Alinierea la taxonomia UE impune ca fiecare dintre producătorul, locatorul și operatorul unei aeronave să respecte criteriile privind contribuția substanțială și criteriile aferente principiului DNSH pentru activitățile lor eligibile din punctul de vedere al taxonomiei. În consecință, o aeronavă în legătură cu care un locator declară că este conformă cu taxonomia UE în temeiul secțiunii 6.18. „Închirierea de aeronave” și care este ulterior închiriată unei companii aeriene nu poate fi declarată în mod automat de această companie aeriană ca fiind conformă cu taxonomia UE. Compania aeriană va trebui să demonstreze respectarea criteriile tehnice de examinare prevăzute în secțiunea 6.19. „Transportul aerian de pasageri și de mărfuri”.

Aplicarea GRR pe baza aeronavelor eligibile

GRR calculată anual se va aplica, după caz, aeronavelor care îndeplinesc toate condițiile stabilite în criteriile tehnice de examinare, inclusiv marjele enumerate în secțiunea 3.21 litera (b) a criteriilor privind contribuția substanțială, precum și criteriile aferente principiului DNSH.

Aplicarea GRR livrărilor de aeronave prevăzute în secțiunea 6.18 litera (c) și în secțiunea 6.19 literele (c) și (d) (67)

Una dintre condițiile pentru ca o aeronavă să fie conformă cu taxonomia UE în temeiul secțiunii 6.18 litera (c) și al secțiunii 6.19 literele (c) și (d) este ca o aeronavă neconformă să fie retrasă definitiv din circulație sau retrasă din flotă. Acțiunea de retragere a unei aeronave dintr-o flotă include vânzarea unei aeronave sau predarea unei aeronave în leasing operațional de la compania aeriană către un locator.

Vânzarea unei aeronave de la un operator către o societate de leasing poate fi considerată o retragere permanentă din flotă, cu condiția ca aeronava să nu fie exploatată de vânzător după vânzare. În cazul în care aeronava este achiziționată din nou de vânzătorul inițial, operatorul va trebui să demonstreze îndeplinirea criteriilor taxonomiei la livrare pentru a declara alinierea la taxonomie.

Retragerile permanente din circulație sau din flotă trebuie să aibă loc în termen de șase luni de la livrarea aeronavei conforme.

Angajamentul de retragere permanentă din circulație a unei aeronave permite conformitatea unei alte aeronave cu taxonomia UE, sub rezerva îndeplinirii tuturor celorlalte condiții. Angajamentul de retragere permanentă din flotă a unei aeronave permite ca doar o parte a unei alte aeronave echivalente cu GRR să fie conformă cu taxonomia UE, cu condiția îndeplinirii tuturor celorlalte condiții.

Aplicarea GRR livrărilor de aeronave înainte de aplicarea regulamentului delegat, astfel cum se prevede în secțiunea 6.18 litera (b) și în secțiunea 6.19 literele (b) și (d)

Pentru a declara alinierea la taxonomie pentru secțiunea 6.18 litera (b) și pentru secțiunea 6.19 litera (b), locatorii sau operatorii de aeronave care cărora li s-au livrat aeronave eligibile înainte de 11 decembrie 2023 (și anume data aplicării regulamentului delegat) vor fi obligați să aplice GRR aeronavelor eligibile respective din flota lor (în timp ce o aeronavă neeligibilă este exclusă de la aplicarea GRR).

Aplicarea GRR în ceea ce privește piesele și echipamentele aeronavelor și furnizarea de servicii conexe

Rata de conformitate cu taxonomia a pieselor și echipamentelor aeronavelor eligibile, precum și furnizarea de servicii conexe sunt limitate de rata de înlocuire.

38. Ce se înțelege prin „retragerea aeronavei din circulație” în contextul secțiunii 6.18. „Închirierea de aeronave” – litera (c) și al secțiunii 6.19. „Transportul aerian de pasageri și de mărfuri” – litera (c)?

O aeronavă poate fi considerată „retrasă din circulație” atunci când a fost scoasă din exploatare, cu angajamentul de dezmembrare finală ulterior scoaterii din exploatare, fără ca operatorul inițial sau orice alt operator să efectueze alte operațiuni.

Scoaterea din exploatare ar trebui să fie certificată prin certificatul de recepție sau prin contractul cu unitatea specializată de dezmembrare relevantă, care confirmă angajamentul operatorului de aeronave în ceea ce privește retragerea aeronavei. Data retragerii din circulație ar trebui să fie data certificatului de recepție a aeronavei sau a contractului cu unitatea de dezmembrare.

Aeronavele considerate retrase din circulație ar trebui radiate din registrul relevant al aeronavelor al Autorității Aeronautice Civile și nu ar trebui adăugate ulterior în niciun alt registru. În timpul radierii, proprietarul aeronavei va specifica motivul radierii aeronavei, care este înregistrat în registrul aeronavelor al Autorității Aeronautice Civile și care ar putea servi drept dovadă în scopul verificării. Este responsabilitatea operatorului de aeronave sau a locatorului de aeronave să se asigure că aeronava este radiată pentru a demonstra respectarea CTE-urilor. Această dovadă ar putea fi utilizată în combinație cu certificatul de recepție emis de unitatea de dezmembrare.

Unele aeronave sunt alocate desfășurării de operațiuni necomerciale înainte de a fi în cele din urmă retrase. Acest lucru se întâmplă adesea atunci când aeronavele părăsesc serviciul comercial și sunt recondiționate în scopuri necomerciale, cum ar fi operațiunile aeriene de stingere a incendiilor sau misiunile umanitare. În acest caz, aeronavele nu ar trebui tratate ca retrase din circulație atunci când părăsesc flota comercială.

39. Ce se înțelege prin „retragerea aeronavei din flotă” în contextul secțiunii 6.18. „Închirierea de aeronave” – litera (c) și al secțiunii 6.19. „Transportul aerian de pasageri și de mărfuri” – litera (c)?

„Retragerea aeronavelor din flotă” are loc atunci când aeronava a fost scoasă definitiv din flota activă a operatorului sau a locatorului, fără a fi readusă în exploatare în flota existentă respectivă. Aceasta nu înseamnă că aeronava nu poate fi readusă în exploatare într-un rol comercial similar sau diferit, acest lucru putându-se realiza cu condiția ca aeronava să nu mai fie deținută și exploatată de același operator sau locator de aeronave care declară alinierea la taxonomia UE prin eliminarea acestei aeronave din flotă.

În cazul în care o aeronavă este realocată pentru a îndeplini un rol necomercial în cadrul aceluiași operator, se consideră în continuare că aceasta face parte din flota sa. Se consideră că o aeronavă a fost retrasă din flotă numai după ce își schimbă definitiv operatorul și proprietarul.

În cazul în care un operator retrage o aeronavă din flota sa prin subînchirierea acesteia unui alt operator, însă aeronava este evidențiată în continuare în situațiile sale financiare (bilanțuri), aeronava respectivă nu ar trebui considerată ca fiind retrasă din flotă.

În cazul în care o aeronavă ar fi vândută unei alte companii aeriene, însă în cadrul aceluiași grup de companii aeriene (68), aceasta nu ar trebui considerată ca fiind retrasă din flotă.

40. Ce se înțelege prin „navigabilitatea aeronavei” în contextul secțiunii 6.18. „Închirierea de aeronave” – litera (c) și al secțiunii 6.19. „Transportul aerian de pasageri și de mărfuri” – litera (c)?

Secțiunea 6.18 litera (c) și secțiunea 6.19 litera (c) impun ca o aeronavă neconformă care este retrasă din flotă sau din circulație să dețină o dovadă de navigabilitate care să fi fost emisă cu mai puțin de șase luni înainte de livrarea aeronavei conforme. Pentru a demonstra navigabilitatea aeronavei retrase, locatorul sau operatorul de aeronave ar trebui să furnizeze un certificat de navigabilitate (CofA) valabil, emis de AESA sau de un organism de reglementare echivalent, împreună cu un certificat de evaluare a navigabilității (ARC) valabil sau un certificat echivalent. Pentru a menține valabilitatea unui certificat de navigabilitate, aeronava trebuie să dețină un certificat de evaluare a navigabilității valabil, care trebuie revizuit sau prelungit la fiecare 12 luni. În cazul în care un certificat de evaluare a navigabilității valabil expiră, valabilitatea certificatului de navigabilitate încetează.

Valabilitatea certificatului de navigabilitate ar trebui să vizeze o perioadă de mai puțin de șase luni înainte de livrarea aeronavei conforme. Această cerință este introdusă pentru a exclude aeronavele deja retrase din exploatare, dar a căror retragere nu a fost declanșată de conformitatea cu taxonomia UE.

De exemplu, în cazul în care o aeronavă conformă a fost livrată la 31 mai 2024 și o aeronavă neconformă a fost retrasă din exploatare la 30 iunie 2024, certificatul de evaluare a navigabilității al unei aeronave neconforme trebuie să fie valabil cel puțin până la 1 decembrie 2023 (respectiv mai puțin de șase luni înainte de 31 mai 2024). În practică, aceasta înseamnă că orice aeronavă neconformă pentru care valabilitatea certificatului de evaluare a navigabilității expiră înainte de data de 1 decembrie 2023 nu ar fi eligibilă.

Aderarea la procesul descris mai sus confirmă faptul că aeronava neconformă îndeplinește cerințele de navigabilitate specificate de organismul de certificare și dovedește că aeronava a fost supusă unei evaluări amănunțite a navigabilității și respectă toate standardele și reglementările de siguranță aplicabile în ultimele 12 luni.

41. Care sunt condițiile pentru emiterea de către producători a unei declarații pe proprie răspundere privind conformitatea aeronavei cu marjele pentru noua limită de tip prevăzută în standardul OACI în ceea ce privește emisiile de CO2 menționat în secțiunea 3.21. „Fabricarea aeronavelor” – litera (b)?

Producătorii de aeronave ar trebui să demonstreze că valorile metrice ale emisiilor de CO2 ale aeronavelor conforme respectă marjele necesare pentru noua limită de tip prevăzută în standardul OACI menționat în secțiunea 3.21 litera (b), pe baza rezultatelor certificării emisiilor de CO2 ale aeronavei. Într-o perioadă de tranziție, până la 11 decembrie 2026, în absența unui certificat privind valorile metrice ale emisiilor de CO2 care să confirme marja necesară pentru noua limită de tip a standardului OACI, producătorii de aeronave pot emite o declarație pe proprie răspundere atunci când demonstrează conformitatea. O astfel de declarație pe proprie răspundere ar trebui să se bazeze pe așteptările rezonabile ale producătorilor de aeronave cu privire la performanța în materie de CO2 a aeronavei, care s-ar putea baza pe încercările și procedurile efectuate de aceștia în timpul proiectării și dezvoltării aeronavei. Valabilitatea declarației pe proprie răspundere a unui producător de echipamente originale (OEM) este condiționată de certificarea aeronavei până la 11 decembrie 2026.

În acest scop, în cadrul declarației pe proprie răspundere, se recomandă ca producătorii de echipamente originale să inițieze procesul de certificare în legătură cu emisiile de CO2 sau – pentru tipurile de aeronave pentru care AESA nu este autoritatea de certificare responsabilă – procesul de validare AESA fără întârzieri nejustificate. Se recomandă planificarea finalizării activităților de certificare în legătură cu emisiile de CO2 în intervalul de timp prevăzut în Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei. Producătorii de aeronave pot solicita asistență din partea AESA atunci când inițiază procesul de certificare în legătură cu emisiile de CO2.

42. Care este relația dintre raportarea privind combustibilii de aviație durabili din punctul de vedere al taxonomiei (SAF) impusă pentru secțiunea 6.18. „Închirierea de aeronave” și secțiunea 6.19. „Transportul aerian de pasageri și de mărfuri” și mecanismele de raportare și verificare existente, în special CORSIA, EU ETS și Regulamentul ReFuelEU în domeniul aviației?

Secțiunea 6.18 literele (b) și (c) și secțiunea 6.19 literele (d) și (e) prevăd că aeronavele sunt exploatate cu o utilizare minimă de combustibili de aviație durabili (SAF), începând cu o anumită dată, pentru a fi conforme cu taxonomia.

SAF sunt definiți la articolul 3 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2024/2405 (ReFuelEU în domeniul aviației).

Secțiunea 6.18 literele (b) și (c) și secțiunea 6.19 literele (d) și (e) stabilesc formula de calcul pentru cerința privind utilizarea SAF, care se calculează ca fiind raportul dintre cantitatea (exprimată în tone) de SAF achiziționată la nivelul flotei împărțită la cantitatea totală de combustibil de aviație utilizat de aeronava conformă, înmulțit cu 100.

Formula de calcul se referă la achiziție ca substituent pentru utilizare, pentru a facilita conformitatea și pentru a permite operatorilor economici să demonstreze conformitatea în baza facturilor justificative. Ar trebui luați în calcul numai SAF achiziționați pentru a fi utilizați în cadrul flotei proprii a operatorului. SAF care au fost revânduți unui alt operator nu ar trebui să fie incluși în calcule, deoarece nu se utilizează în operațiunile flotei operatorului care declară conformitatea. În plus, în cazul unui grup de companii aeriene, calcularea cantității de SAF ar trebui să se limiteze la flota deținută de operatorul unic (de exemplu, la nivel de filială și nu la nivel de grup).

În ceea ce privește raportarea cu privire la ICP privind cifra de afaceri aliniați la taxonomie, operatorii nu ar trebui să contabilizeze de două ori utilizarea SAF la nivelul flotei. În cazul în care un subset de aeronave conforme îndeplinește criteriile privind utilizarea SAF, numai cifra de afaceri obținută din exploatarea subsetului respectiv de aeronave conforme ar trebui considerată aliniată la taxonomie.

Atunci când demonstrează respectarea cotei minime de SAF atribuite aeronavelor conforme, locatorii de aeronave și operatorii de aeronave se pot baza pe cantitatea de SAF eligibilă din punctul de vedere al taxonomiei achiziționată și utilizată astfel cum este raportată în sistemele de monitorizare, raportare și verificare (MRV) instituite în cadrul EU ETS și al ReFuelEU în domeniul aviației.

De asemenea, Comisia evaluează în prezent fezabilitatea extinderii bazei de date a Uniunii privind biocombustibilii (69) pentru a include consumul de SAF de către operatorii de aeronave, ceea ce ar putea facilita trasabilitatea, achiziționarea, furnizarea și consumul de SAF.

43. Cum vor evolua în timp marjele noii limite de tip prevăzută de standardul OACI în ceea ce privește emisiile de CO2 menționat în criteriile privind contribuția substanțială din secțiunea 3.21. „Fabricarea aeronavelor” dacă standardul OACI evoluează?

Marjele aplicate în criteriile tehnice de examinare se referă la noua limită de tip definită în volumul 3 (emisii de CO2) din standardul de protecție a mediului al Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI) inclus în anexa 16 la Convenția de la Chicago, prima ediție. Aceasta înseamnă că mențiunea nu este dinamică și că orice modificări viitoare ale standardelor OACI trebuie să se reflecte în modificările aduse regulamentului delegat.

În conformitate cu caracterul tranzitoriu al activităților și pentru a ține seama de evoluția pieței tehnologiilor aeronautice, CTE-urile pentru fabricarea aeronavelor ar trebui să fie aplicabile până în 2032 și, cu mult înainte de această dată, respectivele CTE-uri ar trebui să fie revizuite pentru a se asigura respectarea articolului 10 alineatul (2) din Regulamentul privind taxonomia, în conformitate cu evoluțiile tehnologice. Revizuirea ar trebui, de asemenea, să țină seama de evoluția reglementărilor internaționale (de exemplu, cele stabilite de OACI cu privire la standardele de mediu ale aeronavelor).

44. Criteriile privind contribuția substanțială din secțiunea 3.21. „Fabricarea aeronavelor” – literele (b) și (c), altele decât criteriul privind zero emisii directe de CO2, se referă la sfârșitul anului 2032. Nu este clar ce criterii se vor aplica după această dată. Ați putea furniza clarificări cu privire la calendarul de după 2032? Va exista vreo revizuire sau se va aplica în mod automat criteriul privind zero emisii la țeava de evacuare?

În conformitate cu caracterul tranzitoriu al activităților și pentru a ține seama de evoluția pieței tehnologiilor aeronautice, CTE-urile pentru secțiunea 3.21. „Fabricarea aeronavelor” ar trebui să se aplice până în 2032. Până la acea dată, CTE-urile respective ar trebui să fie revizuite pentru a se asigura respectarea articolului 10 alineatul (2) din Regulamentul privind taxonomia, în conformitate cu evoluțiile tehnologice. În plus, nivelul de utilizare sau de amestecare a SAF stabilit în CTE-uri ar trebui revizuit periodic pentru a ține seama de tehnologiile emergente pentru SAF și de disponibilitatea actuală și viitoare preconizată a SAF pe piață.

45. Criteriile privind contribuția substanțială din secțiunea 3.21. „Fabricarea aeronavelor” prevăd că, din 2028 până la sfârșitul anului 2032, aeronavele trebuie să fie autorizate să funcționeze cu un amestec de 100 % combustibili de aviație durabili (SAF). Cum se va aplica acest criteriu în condițiile în care nu există încă o certificare oficială pentru 100 % SAF (în prezent aceasta existând numai pentru amestecurile de până la 50 %)?

La momentul anului 2024, nu există un standard de calitate a combustibilului de aviație care să permită 100 % SAF. Prin urmare, utilizarea a 100 % SAF pentru un zbor comercial nu este permisă în prezent din motive de siguranță. Componenta de combustibil durabil poate fi amestecată cu combustibil de aviație convențional până la maximum 50 % pentru majoritatea filierelor de producție, în conformitate cu standardele de calitate a combustibilului de aviație (ASTM D7566) (70).

Având în vedere importanța sporită a SAF și necesitatea de a utiliza SAF în viitor la rate de amestecare mai mari de 50 %, industria internațională a început să lucreze, în aprilie 2021, la o specificație standardizată pentru 100 % SAF în cadrul ASTM International. Definiția standardului privind combustibilii impune producătorilor de echipamente originale pentru corpul aeronavei și motoare (OEM) să se asigure că respectivii combustibili pot fi utilizați și exploatați în condiții de siguranță la nivel mondial.

Nu există un acord cu privire la calendarul de finalizare a acestei activități și nici cu privire la traiectoria de dezvoltare a SAF care urmează să fie aleasă. Mai mulți OEM s-au angajat să asigure compatibilitatea aeronavelor lor cu 100 % SAF până în 2030. Pentru a încuraja progresele în acest domeniu, CTE-urile în domeniul aviației incluse în taxonomia UE au avansat obiectivul sectorial de referință în 2028, în loc de 2030. OEM efectuează în prezent cercetările și testele necesare pentru a evalua efectele a 100 % SAF asupra operațiunilor și emisiilor aeronavelor. Asigurarea siguranței aferente oricărui progres tehnologic este de o importanță capitală în sectorul aviației. Prin urmare, OEM trebuie să se asigure că motoarele cu reacție și corpurile aeronavelor sunt pe deplin compatibile cu viitoarele specificații tehnice privind combustibilii pentru 100 % SAF, astfel încât zborurile pentru care se folosește 100 % SAF să poată fi operate în condiții de siguranță la nivel mondial. Această activitate depinde de progresele înregistrate în cadrul lucrărilor în curs privind specificația tehnică pentru 100 % SAF din cadrul ASTM International. În acest scop, desfășoară activități două grupuri operative ASTM: primul dintre ele lucrează la extinderea standardului existent de calitate a combustibilului de aviație ASTM D7566 „ Standard Specification for Aviation Turbine Fuel Containing Synthesized Hydrocarbons ” (Specificație standard privind combustibilul pentru turbine de aviație care conține hidrocarburi sintetizate) pentru a permite utilizarea 100 % SAF de tip drop-in, iar al doilea analizează posibilitatea unui standard complet nou privind combustibilul pentru avioane pentru 100 % SAF cu conținut zero sau scăzut de compuși aromatici de tip non-drop-in. Industria nu a stabilit încă traiectoria pe care o va alege.

Având în vedere aceste considerații, nivelul de utilizare sau de amestecare a SAF reprezentat în cadrul CTE-urilor ar trebui revizuit periodic pentru a se ține seama de tehnologiile emergente pentru SAF și de disponibilitatea actuală și viitoare preconizată a SAF pe piață.

Activitățile de construcție și activitățile imobiliare

Secțiunea 7.1. „Construirea de clădiri noi” din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei

46. Aplicarea criteriilor tehnice de examinare (CTE) pentru activitățile din secțiunea 7.1. „Construirea de clădiri noi” și din secțiunea 7.2. „Renovarea clădirilor existente” ridică o problemă legată de modul în care ar trebui gestionate actualizările CTE-urilor pentru activități care se întind pe mai mulți ani. Răspunsul la întrebarea frecventă nr. 106 din Comunicarea C/2023/267 a Comisiei (71) clarifică faptul că factorul determinant pentru CTE-urile aplicabile la un moment dat îl reprezintă cererea de permis de construire. Se aplică acest principiu și la raportarea cifrei de afaceri?

Cererea de permis de construire este punctul de plecare al aplicării în timp a CTE-urilor prevăzute în secțiunile 7.1. și 7.2. Cu toate acestea, în cazul în care CTE-urile se modifică în timpul construcției sau al renovării, CTE-urile modificate ar trebui să se aplice acestor clădiri și renovării la momentul la care CTE-urile modificate devin aplicabile. Atunci când raportează ICP privind cifra de afaceri, întreprinderile raportoare ar trebui să evalueze activitatea pe baza CTE-urilor care erau aplicabile activităților la momentul generării cifrei de afaceri (a se vedea răspunsurile la întrebările frecvente nr. 106 și 152 din Comunicarea C/2023/267 a Comisiei).

47. Pentru secțiunea 7.1. „Construirea de clădiri noi”, cum ar trebui interpretat criteriul privind contribuția substanțială în ceea ce privește cererea de energie primară (PED)? Ar trebui ca PED să fie cu cel puțin 10 % mai mică decât valoarea de referință stabilită? De exemplu, dacă pragul pentru clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero (NZEB) este stabilit la 100 kWh/m2, respectarea criteriilor tehnice de examinare ar însemna că respectivul consum de energie primară al clădirii ar trebui să se situeze între 0 și 90 kWh/m2?

Dacă pragul pentru NZEB este stabilit la 100 kWh/m2, respectarea criteriilor tehnice de examinare înseamnă că respectiva cerere de energie primară a clădirii ar trebui să fie mai mică de 90 kWh/m2.

48. Criteriul privind contribuția substanțială de la punctul 2 din secțiunea 7.1. „Construirea de clădiri noi” prevede că, „[î]n cazul clădirilor cu o suprafață mai mare de 5 000 m2, la finalizarea construcției, clădirea rezultată este supusă unor teste de etanșeitate și integritate termică și orice deviere de la nivelurile de performanță stabilite în etapa de proiectare sau orice defect în anvelopa clădirii sunt comunicate investitorilor și clienților”. La ce tip de suprafață ar trebui să se refere operatorul în cadrul acestui criteriu [suprafață utilizabilă, suprafață încălzită/răcită (suprafață cu temperatură controlată) sau alte suprafețe]?

Pragul de 5 000 m2 stabilit în criteriile privind contribuția substanțială pentru construirea de clădiri noi se referă la suprafața utilă, astfel cum este definită în DPEC. DPEC este o directivă, astfel că statele membre sunt responsabile pentru transpunerea sa, iar legislația națională a acestora poate fi diferită.

Definiția suprafeței utile din legislația națională de transpunere a Directivei DPEC este relevantă pentru operatorul în cauză. Certificatul de performanță energetică, obligatoriu pentru toate clădirile noi, indică, de asemenea, definiția națională a suprafeței utile.

49. Criteriile privind contribuția substanțială din secțiunea 7.1. „Construirea de clădiri noi” prevăd că respectiva clădire rezultată trebuie să fie supusă unor teste de etanșeitate și integritate termică. Care este domeniul de aplicare al verificării etanșeității și a integrității termice? Trebuie verificată etanșeitatea întregii clădiri? Este necesar să se efectueze un test de etanșeitate blower door (cu ușă suflantă) pentru întreaga clădire sau este suficient să se testeze numai zonele critice ale anvelopei clădirii?

Scopul acestui criteriu este de a asigura calitatea întregii clădiri. Un test de etanșeitate certifică faptul că întreaga clădire îndeplinește criteriile la finalizarea lucrărilor. Acest test poate fi efectuat pe secțiuni, dacă este necesar, dar aceste secțiuni ar trebui să acopere întreaga clădire.

În mod alternativ, criteriul permite, de asemenea, utilizarea proceselor de control al calității în timpul construcției. Testele de etanșeitate pentru zone specifice ar putea face parte din setul de instrumente utilizat pentru clădire în ansamblul său. Cu toate acestea, controlul calității ar trebui să acopere întreaga clădire. De exemplu, s-ar putea utiliza un test de etanșeitate pentru a certifica anumite zone sau părți ale clădirii (de exemplu, sistemul de ventilație), în timp ce alte părți (de exemplu, ferestrele și ușile) ar putea fi verificate prin procese de control al calității. Întreaga clădire ar necesita un certificat de calitate general.

50. Pentru criteriile aferente principiului DNSH pentru protecția și utilizarea durabilă a resurselor de apă și a celor marine din secțiunea 7.1. „Construirea de clădiri noi”, o autorizație de construire este suficientă pentru a documenta conformitatea cu apendicele B, în cazul în care țara relevantă a pus în aplicare Directiva 2000/60/CE?

Criteriile din apendicele B urmăresc asigurarea faptului că districtul hidrografic în care are loc activitatea de construcție face obiectul unui plan de gestionare a districtului hidrografic care a identificat presiunile și impactul asupra corpurilor de apă și care stabilește toate măsurile necesare pentru a evita deteriorarea stării apelor și pentru a asigura atingerea unei stări bune sau a unui potențial bun al apelor în conformitate cu Directiva 2000/60/CE.

Concret, afirmația că un șantier de construcții respectă principiul DNSH pentru protecția și utilizarea durabilă a resurselor de apă și a celor marine implică faptul că a existat o evaluare adecvată a tuturor corpurilor de apă potențial afectate și că s-a asigurat că acesta nu va cauza nicio deteriorare semnificativă a acestor corpuri de apă și nici nu va împiedica aceste corpuri de apă să atingă o stare bună/un potențial bun. În cazul în care autorizația de construire demonstrează că riscurile de deteriorare semnificativă au fost evaluate și abordate, atunci acest lucru ar trebui să fie suficient pentru a demonstra respectarea principiului DNSH pentru protecția și utilizarea durabilă a resurselor de apă și a celor marine.

51. Criteriile aferente principiului DNSH pentru prevenirea și controlul poluării din secțiunea 7.1. „Construirea de clădiri noi” prevăd astfel: „[c]omponentele și materialele de construcții utilizate respectă criteriile stabilite în apendicele C la prezenta anexă”. Cum se definesc „componentele și materialele de construcții”? Sunt incluse utilajele utilizate pentru instalarea componentelor și a materialelor de construcție (de exemplu, pâslă pentru acoperișuri)? Ar trebui luate în considerare tapițeria, mobilierul sau electrocasnicele? Sau acest lucru se aplică numai structurii și anvelopei clădirii?

Termenul „componente și materiale de construcții” ar trebui interpretat ca „produse pentru construcții”, astfel cum sunt definite la articolul 3 din Regulamentul privind produsele pentru construcții: „În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții: 1. «produs pentru construcții» înseamnă orice articol fizic cu sau fără formă, inclusiv produse imprimate 3D, sau un set care este introdus pe piață, inclusiv prin furnizare pe șantier, în scopul de a fi încorporat în mod permanent în construcții sau părți ale acestora, cu excepția articolelor care trebuie integrate mai întâi într-un set sau într-un alt produs pentru construcții înainte de a fi încorporate în mod permanent în construcții”.

Elementul esențial al acestei definiții este „în mod permanent”, ceea ce înseamnă că este „[...] destinat să rămână în construcție sau în părți ale acesteia după finalizarea procesului de construcție sau de renovare”. Mobilierul, tapițeria și electrocasnicele (și anume aparatura precum frigiderele și mașinile de spălat) nu sunt incluse. Nu există nicio distincție între anvelopa unei clădiri și structura acesteia, deoarece produsele pentru construcții pot fi instalate (permanent) fie în timpul lucrărilor care vizează anvelopa, fie în timpul lucrărilor care vizează structura. Se exclude orice utilaj utilizat pentru instalarea produselor pentru construcții.

52. Pentru criteriile aferente principiului DNSH pentru prevenirea și controlul poluării din secțiunea 7.1. „Construirea de clădiri noi”, ce înseamnă a „intra în contact cu ocupanții”? Care dintre componentele și elemente clădirii ar trebui luate în considerare?

Nota de subsol se referă la vopsele și lacuri, panouri pentru tavan, pardoseli (inclusiv adezivii și materialele de etanșare asociate), izolația interioară și tratamentele suprafețelor interioare, cum ar fi cele pentru tratarea umezelii și a mucegaiului. În practică, aceasta înseamnă orice material care intră în contact cu aerul din încăperi și care poate emite oricare dintre substanțele menționate.

53. Criteriile aferente principiului DNSH pentru prevenirea și controlul poluării pentru secțiunea 7.1. „Construirea de clădiri noi” includ cerința ca respectivele „[componente și materiale] de construcții utilizate care pot intra în contact cu ocupanții [să emită] mai puțin de 0,06 mg de formaldehidă pe m3 de aer din camera de testare la testarea în conformitate cu condițiile specificate în anexa XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006”.

Regulamentul (UE) 2023/1464 de modificare a anexei XVII la Regulamentul REACH și de introducere a unei amânări a cerințelor referitoare la formaldehidă afectează cerința din punctul de vedere al taxonomiei privind materialele care emit mai puțin de 0,06 mg de formaldehidă pe m3 de material sau componentă? Această cerință este în continuare necesară pentru a demonstra alinierea sau se aplică amânarea prevăzută în Regulamentul (UE) 2023/1464?

Cerința din punctul de vedere al taxonomiei care stabilește nivelurile de emisii de formaldehidă pentru componentele și materialele de construcții este stabilită ca un criteriu independent care nu este condiționat de data aplicării restricțiilor privind utilizarea substanțelor care eliberează formaldehidă din Regulamentul REACH. Singura cerință este ca testarea să fie efectuată în conformitate cu metodologia specificată în anexa XVII la Regulamentul REACH.

Amânarea introdusă în Regulamentul (UE) 2023/1464 se referă numai la aplicarea restricțiilor specificate în Regulamentul REACH. Această amânare nu afectează cerințele specifice independente din punctul de vedere al taxonomiei și nu împiedică aplicarea măsurătorii în aerul unei camere de testare descrise în apendicele 14 din anexa XVII la Regulamentul REACH.

54. Criteriile aferente principiului DNSH pentru protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor prevăzute în secțiunea 7.1. „Construirea de clădiri noi” se aplică, de asemenea, construcțiilor sau barăcilor temporare amplasate de întreprinderile de construcții pentru construirea unei clădiri noi sau sunt considerate nesemnificative sau neglijabile deoarece reprezintă, de regulă, aproximativ 5 % din terenul total?

Criteriile (a), (b) și (c) aferente principiului DNSH pentru protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor au legătură numai cu construcția nouă. Acestea nu se aplică barăcilor sau construcțiilor temporare. Cu toate acestea, conformitatea cu apendicele D din cadrul criteriilor aferente principiului DNSH vizează atât amplasamentele, cât și operațiunile (și anume și construcțiile și clădirile provizorii). Aceasta înseamnă că un operator care dorește să amplaseze o clădire/baracă temporară în apropierea unei zone sensibile din punctul de vedere al biodiversității sau într-o astfel de zonă trebuie, de asemenea, să efectueze o evaluare, în conformitate cu apendicele D, a impactului asupra mediului pe care îl poate avea aceasta și trebuie să ia măsurile de atenuare adecvate.

55. Criteriile aferente principiului DNSH pentru protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor din secțiunea 7.1. „Construirea de clădiri noi” – litera (b) prevăd astfel: „[n]oua construcție nu este construită pe unul dintre următoarele tipuri de teren: teren virgin cu o valoare ridicată recunoscută în ceea ce privește biodiversitatea și teren care servește drept habitat pentru specii pe cale de dispariție (de floră și faună) incluse pe lista roșie europeană sau pe lista roșie a UICN.” Cum ar trebui interpretat termenul „virgin”?

Termenul „teren virgin cu o valoare ridicată recunoscută în ceea ce privește biodiversitatea” ar trebui înțeles ca însemnând toate terenurile virgine (terenuri pe care nu a avut loc anterior nicio dezvoltare urbană) cu o valoare ridicată în ceea ce privește ecosistemele, habitatele și speciile. Acesta cuprinde nu numai terenuri care au fost desemnate pentru protecția speciilor rare, amenințate sau pe cale de dispariție, ci și, de exemplu, zone protejate la nivel național și internațional și alte zone foarte bogate în biodiversitate (de exemplu, siturile care fac parte din patrimoniul mondial UNESCO și principalele zone de biodiversitate). Prin urmare, criteriile aferente principiului DNSH pentru protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor enumerate în secțiunea 7.1 se referă separat, pe de o parte, la „terenurile virgine cu o valoare ridicată recunoscută în ceea ce privește biodiversitatea” și, pe de altă parte, la lista roșie europeană sau la lista roșie a UICN.

Secțiunea 7.2. „Renovarea clădirilor existente” din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei

56. Renovarea unei clădiri pentru uz propriu poate fi luată în considerare în ceea ce privește secțiunea 7.2. „Renovarea clădirilor existente”?

Taxonomia UE nu face distincție între diferitele utilizări (uz propriu sau de altă natură) ale unei clădiri care urmează să fie renovată. Prin urmare, activitatea de renovare a unei clădiri pentru uz propriu ar trebui să fie luată în considerare în ceea ce privește secțiunea 7.2. „Renovarea clădirilor existente” (a se vedea, de asemenea, răspunsul la întrebarea frecventă nr. 147 din Comunicarea C/2023/267 a Comisiei).

57. Extinderea unei clădiri existente intră sub incidența secțiunii 7.1. „Construirea de clădiri noi” sau a secțiunii 7.2. „Renovarea clădirilor existente”? Există anumite condiții care influențează domeniul de aplicare/definiția activității (construcții noi/renovare)?

Clasificarea unei extinderi a unei clădiri existente va fi influențată de dimensiunea extinderii (de exemplu, în m2 de suprafață utilă). Pentru extinderile care necesită o autorizație de construire, ar trebui utilizate cerințele naționale în domeniul construcțiilor pentru a clasifica extinderea respectivă ca activitate în temeiul secțiunii 7.1 sau 7.2.

58. Nota de subsol din cadrul criteriilor privind contribuția substanțială din secțiunea 7.2. „Renovarea clădirilor existente” menționează că „[...] Îmbunătățirea cu 30 % rezultă dintr-o reducere efectivă a cererii de energie primară (în cazul în care reducerile cererii nete de energie primară prin intermediul surselor regenerabile de energie nu sunt luate în considerare) și poate fi realizată printr-o succesiune de măsuri în termen de maximum trei ani”. Ce moment ar trebui considerat punctul de plecare al acestei perioade – prima acțiune de renovare, data de începere a finanțării pentru acțiunea de renovare sau o altă dată?

Criteriul permite adaptarea la situații diferite, dar aplicarea ar trebui să fie consecventă. De exemplu, ar trebui să se facă o comparație între (i) sfârșitul primei etape și (ii) a doua (sau ultima) etapă a renovării care conduce la economii de energie de 30 %. Aceasta nu trebuie efectuată între (i) sfârșitul primei etape și (ii) fazele inițiale ale celei de-a doua etape.

59. Pentru secțiunea 7.2. „Renovarea clădirilor existente”, în cazul în care este modificată categoria clădirii în timpul renovării (de exemplu, dacă un hotel este transformat într-o clădire de birouri), cum poate fi evaluat un proiect din punctul de vedere al reducerii energiei prin metoda specificată de comparare a valorii cererii de energie primară din certificatul de performanță energetică înainte și după renovare?

În acest caz, un certificat de performanță energetică „anterior” fictiv ar putea fi utilizat în scopul comparării. Acest certificat de performanță energetică „anterior” fictiv ar viza situația ipotetică în care clădirea era o clădire de birouri înainte de renovare.

În exemplul oferit, un hotel este transformat într-o clădire de birouri. În urma renovării, există un certificat de performanță energetică „posterior”. Pentru situația „anterioară”, un expert ar putea crea un „certificat de performanță energetică anterior” fictiv pe baza elementelor tehnice ale clădirii atunci când funcționa ca hotel, putând adapta însă utilizarea sa. De exemplu, acest lucru poate necesita adaptarea anumitor parametri (de exemplu, ocuparea, utilizarea apei calde menajere și programul de funcționare).

Secțiunea 7.6. „Instalarea, întreținerea și repararea tehnologiilor din domeniul energiei din surse regenerabile” din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei

60. Întrebarea frecventă nr. 139 din Comunicarea C/2023/267 a Comisiei menționează că secțiunea 7.6. „Instalarea, întreținerea și repararea tehnologiilor din domeniul energiei din surse regenerabile” include instalarea, întreținerea și repararea turbinelor eoliene instalate la fața locului ca sisteme tehnice ale clădirii, însă că secțiunea 4.3. „Producerea de energie electrică din energie eoliană” include construirea sau exploatarea instalațiilor de producere a energiei electrice care produc energie electrică din energie eoliană în toate celelalte situații. „Construirea” este echivalentul „instalării”, iar „exploatarea” este echivalentul „întreținerii” și „reparării”?

Diferența de terminologie utilizată în secțiunile 7.6 și 4.3 rezultă din amploarea diferită a proiectelor vizate de aceste două secțiuni. Termenul „instalare” este un termen relevant pentru sursele regenerabile de energie de dimensiuni mai mici aferente unei clădiri, destinate să furnizeze energie electrică utilizată în principal de clădirea respectivă (astfel cum este cazul în secțiunea 7.6. „Instalarea, întreținerea și repararea tehnologiilor din domeniul energiei din surse regenerabile”). Activitatea din secțiunea 7.6 nu acoperă fabricarea sau exploatarea sursei regenerabile de energie.

Termenul „construire” se referă la instalații de mari dimensiuni, comerciale și de sine stătătoare care utilizează surse regenerabile de energie (SRE), precum în secțiunea 4.3. „Producerea de energie electrică din energie eoliană”, energia electrică fiind destinată uzului comercial sau vânzării.

În mod similar, termenul „exploatare” se folosește pentru o instalație de dimensiuni mai mari care utilizează surse regenerabile de energie, a cărei gestionare se poate realiza, de regulă, mai degrabă ca activitate comercială decât în contextul unei clădiri individuale. Termenul „exploatare” include „întreținerea și repararea”, dar ar putea include și alte activități legate de gestionarea turbinei (turbinelor) eoliene.

61. Achiziționarea „măsurii” specifice menționate în secțiunile 7.3. „Instalarea, întreținerea și repararea echipamentelor pentru eficiența energetică” – 7.6. „Instalarea, întreținerea și repararea tehnologiilor din domeniul energiei din surse regenerabile” intră în domeniul de aplicare al activităților?

Operatorii ar trebui să respecte normele contabile pentru a stabili dacă să raporteze cheltuielile pentru serviciile de instalare, întreținere și reparare menționate în secțiunile 7.3. – 7.6. drept CapEx sau OpEx.

Cheltuielile cu achiziționarea produselor și echipamentelor respective, la care se referă activitățile de instalare, întreținere și reparare din secțiunile 7.3 – 7.6, ar trebui evaluate în raport cu criteriile respective pentru fabricarea produselor și echipamentelor în cauză:

—

cheltuielile cu achiziționarea echipamentelor pentru eficiența energetică a clădirilor sau a instrumentelor și dispozitivelor pentru măsurarea, reglarea și controlul performanței energetice a clădirilor ar trebui evaluate în raport cu criteriile corespunzătoare din secțiunea 3.5. „Fabricarea de echipamente pentru eficiența energetică a clădirilor”;

—	cheltuielile cu tehnologiile din domeniul energiei din surse regenerabile ar trebui evaluate în raport cu criteriile aferente din secțiunea 3.1. „Fabricarea de tehnologii din domeniul energiei din surse regenerabile”;

—

cheltuielile cu achiziționarea stațiilor de încărcare a vehiculelor electrice din clădiri (și din spațiile de parcare aferente clădirilor) ar trebui evaluate în raport cu criteriile aferente din secțiunea 3.20. „Fabricarea, instalarea și întreținerea echipamentelor electrice de înaltă, medie și joasă tensiune pentru transportul și distribuția de energie electrică, care au ca rezultat sau permit o contribuție substanțială la atenuarea schimbărilor climatice”.

Secțiunea 7.7. „Achiziționarea și deținerea de clădiri” din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei

62. Cum ar trebui definită „cererea operațională de energie primară” la care se face trimitere în criteriile privind contribuția substanțială din secțiunea 7.7. „Achiziționarea și deținerea de clădiri”? Definiția furnizată în răspunsul la întrebarea frecventă nr. 153 din Comunicarea C/2023/267 a Comisiei creează confuzie, deoarece citează definiția juridică a cererii de energie primară fără a explica ce înseamnă „operațional” în acest context.

„Operațional” înseamnă că se referă la faza de „utilizare” a clădirii (ceea ce înseamnă că faza de construcție a clădirii și energia încorporată rezultată nu se iau în considerare).

Directiva din 2018 privind performanța energetică a clădirilor (DPEC) a impus un indicator pentru consumul de energie primară, dar acest lucru ar putea fi interpretat ca energie din surse regenerabile și neregenerabile. Prin urmare, în prezent, ar putea fi luat în considerare indicatorul utilizat de statul membru în metodologia sa națională de calcul pentru certificatele de performanță energetică (EPC) și pentru cerințele minime de performanță energetică. Directiva DPEC din 2024 clarifică faptul că este vorba de consumul total de energie primară (rezidențial și nerezidențial). Acesta va fi obligatoriu începând cu data de transpunere a Directivei DPEC din 2024 (pentru certificatele de performanță energetică și pentru cerințele minime de performanță energetică).

63. Criteriul privind contribuția substanțială de la punctul 3 din secțiunea 7.7. „Achiziționarea și deținerea de clădiri” prevede astfel: [î]n cazul în care clădirea este o clădire nerezidențială de mari dimensiuni (care au sisteme de încălzire, sisteme combinate de încălzire și ventilare a spațiului, sisteme de climatizare sau sisteme destinate scopului combinat de climatizare și ventilare cu o putere nominală utilă de peste 290 kW), aceasta este exploatată eficient, prin monitorizarea și evaluarea performanței energetice”.

—	Ce fel de putere se are în vedere în acest caz: puterea de încălzire/răcire sau puterea electrică a aparatelor?

—

În ceea ce privește capacitatea de încălzire/răcire, anumite echipamente HVAC (de exemplu, pompele de căldură) au atât capacitate de încălzire, cât și de răcire, în funcție de modul lor de funcționare. Atunci când se verifică dacă respectiva capacitate depășește 290 kW, ar trebui să se includă: (i) numai capacitatea de încălzire; (ii) numai capacitatea de răcire sau (iii) suma capacităților de încălzire și răcire?

Puterea nominală utilă se referă la puterea generatorului de căldură (de exemplu, un cazan sau o pompă de căldură) dintr-un sistem de încălzire. În cazul în care sistemul de ventilație are propriul generator de căldură separat, puterea sa se adaugă la cea a sistemului de încălzire. În cazul în care valoarea totală depășește 290 kW, se va aplica acest criteriu.

Același lucru este valabil și pentru sistemele de răcire, în cazul cărora se ia în considerare puterea generatorului de răcire (de exemplu, un răcitor sau o pompă de căldură). Dacă există un generator de răcire separat conectat la sistemul de ventilație, acest lucru va trebui, de asemenea, luat în considerare. În cazul în care valoarea totală depășește 290 kW, se vor aplica aceste criterii.

Încălzirea și răcirea sunt luate în considerare separat. În cazul unei pompe de căldură, puterea sa de încălzire va fi luată în considerare pentru limita de încălzire, în timp ce puterea sa de răcire va fi luată în considerare pentru limita de răcire de 290 kW.

În toate cazurile, se ia în considerare întotdeauna puterea de încălzire sau de răcire. De exemplu, în cazul unei pompe de căldură sau al unui răcitor, va fi necesar să se ia în considerare puterea calorifică (și anume nu puterea electrică de intrare).

Informarea și comunicarea

Secțiunea 8.1. „Prelucrările de date, administrarea paginilor web și activitățile asociate” din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei

64. Secțiunea 8.1. „Prelucrările de date, administrarea paginilor web și activitățile asociate” vizează numai centrele de date interne sau și activitățile în regim de colocare găzduite de părți terțe (inclusiv hiperscalare)?

Sunt vizate toate tipurile de centre de date, inclusiv centrele de date în regim de colocare.

65. Ce practici relevante sau preconizate din Codul european de conduită privind eficiența energetică a centrelor de date sau din documentul CLC TR50600-99-1 al CEN-CENELEC ar trebui puse în aplicare pentru alinierea la criteriile privind contribuția substanțială din secțiunea 8.1. „Prelucrările de date, administrarea paginilor web și activitățile asociate”?

Practicile relevante care trebuie puse în aplicare în contextul secțiunii 8.1 din Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei se regăsesc în cadrul de evaluare pentru centrele de date: Assessment Framework for Data Centres in the Context of Activity 8.1 in the Taxonomy Climate Delegated Act | E3P (europa.eu) (Cadrul de evaluare pentru centrele de date în contextul activității 8.1 din Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei).

Secțiunea 8.2. „Soluțiile bazate pe date pentru reducerea emisiilor de GES” din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei

66. Soluțiile digitale care utilizează date spațiale și/sau servicii spațiale fac obiectul secțiunii 8.2. „Soluțiile bazate pe date pentru reducerea emisiilor de GES”?

Soluțiile digitale și TIC care utilizează date și servicii spațiale fac obiectul acestei activități.

67. Criteriile privind contribuția substanțială din secțiunea 8.2. „Soluțiile bazate pe date pentru reducerea emisiilor de GES” prevăd că „[î]n cazul în care o soluție/tehnologie alternativă este deja disponibilă pe piață, soluția TIC demonstrează că aduce reduceri substanțiale ale emisiilor de GES pe durata ciclului de viață în comparație cu soluția/tehnologia alternativă cea mai performantă”. Cum se cuantifică reducerile substanțiale și cum se realizează comparația cu alternativa cea mai performantă de pe piață?

Astfel cum se indică în întrebarea frecventă nr. 42 din Comunicarea C/2023/267 a Comisiei în legătură cu o întrebare similară referitoare la secțiunea 3.6., există o anumită flexibilitate în ceea ce privește aplicarea cerinței. Criteriul „reducerilor substanțiale ale emisiilor de GES pe durata ciclului de viață în comparație cu soluția/tehnologia alternativă cea mai performantă” nu implică un nivel de performanță comun.

Operatorii activității ar trebui să justifice dacă și în ce mod tehnologia lor facilitează realizarea unor reduceri substanțiale ale GES în comparație cu alte tehnologii concurente. În acest sens, operatorii ar trebui să se asigure că evaluarea lor este compatibilă cu eventuale surse externe credibile de informații disponibile cu privire la potențialul tehnologiei de a contribui la decarbonizare. Întreprinderile ar trebui să demonstreze acest element și în cazul verificării efectuate de către o parte terță conform CTE-urilor și să furnizeze (mai ales dacă intră sub incidența articolului 8 din Regulamentul privind taxonomia), toate informațiile relevante în cadrul declarației lor nefinanciare. Operatorii pot evalua nivelul de performanță al unei soluții digitale utilizând metodologia de evaluare a impactului emisiilor nete de dioxid de carbon.

68. Ce întreprinderi trebuie să efectueze raportări în temeiul secțiunii 8.2. „Soluțiile bazate pe date pentru reducerea emisiilor de GES”?

Orice întreprindere financiară sau nefinanciară care investește în digitalizare ar trebui să efectueze raportări în temeiul secțiunii 8.2 atunci când soluțiile TIC în care a investit și pe care le-a pus în aplicare facilitează reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Secțiunea 8.2. vizează soluții digitale specifice dezvoltate sau puse în aplicare pentru a reduce emisiile de GES. Astfel de soluții pot fi o combinație inovatoare de rețele și tehnologii digitale și aplicații precum 5G, internetul obiectelor, inteligența artificială (IA) și blockchain.

Raportarea în cadrul acestei activități se efectuează în principal de dezvoltatorii acestor soluții parțiale sau totale (de exemplu, operatorii și furnizorii de soluții TIC), dar raportarea ar trebui, de asemenea, să se reflecte la nivelul utilizatorilor ca investiții verzi. De exemplu, după cum a subliniat industria energetică, digitalizarea este esențială pentru integrarea eficienței energetice în sectorul energetic. Aceasta înseamnă că orice soluție de digitalizare care este implementată pentru a promova eficiența energetică și se bazează pe una dintre tehnologiile menționate în secțiunea 8.2 sau pe o combinație a acestora, precum și pe alte tehnologii care nu sunt enumerate în mod specific ar trebui raportată în secțiunea 8.2. Același lucru este valabil și pentru orice sector în care digitalizarea contribuie la promovarea unei performanțe de mediu mai bune.

SECȚIUNEA III ÎNTREBĂRI LEGATE DE OBIECTIVUL DE ADAPTARE LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE (ANEXA II LA REGULAMENTUL DELEGAT PRIVIND TAXONOMIA ÎN DOMENIUL CLIMEI)

Energia

Secțiunea 4.9. „Transportul și distribuția energiei electrice” din anexa II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei

69. Criteriile aferente principiului DNSH pentru atenuarea schimbărilor climatice din secțiunea 4.9. „Transportul și distribuția energiei electrice” din anexa II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei prevăd că „[i]nfrastructura nu este destinată creării unei conexiuni directe sau extinderii unei conexiuni directe existente la o centrală electrică în cazul căreia emisiile directe de gaze cu efect de seră depășesc 270 g CO2e/kWh”. Cu toate acestea, criteriile privind contribuția substanțială la atenuarea schimbărilor climatice a aceleiași activități din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei prevăd că „infrastructura dedicată creării unei conexiuni directe sau extinderii unei conexiuni directe existente între o stație electrică sau o rețea și o instalație de producere a energiei electrice care are o intensitate a emisiilor de gaze cu efect de seră mai mare de 100 g CO2e/kWh, măsurată pe baza unui ciclu de viață, nu respectă criteriile”. De ce nu a fost inclusă în criteriile aferente principiului DNSH trimiterea la „conexiunea directă între o stație electrică sau o rețea și o instalație de producere a energiei electrice”?

Trimiterea la „conexiunea directă între o stație electrică sau o rețea și o instalație de producere a energiei electrice” a fost inclusă în criteriile privind contribuția substanțială la atenuarea schimbărilor climatice din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei. În schimb, criteriile aferente principiului DNSH pentru atenuarea schimbărilor climatice pentru aceeași activitate din anexa II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei nu menționează o conexiune la o stație electrică.

La definirea criteriilor aferente principiului DNSH, Comisia a luat în considerare tranziția în curs a sistemelor de transport și distribuție cu conexiuni indirecte la instalațiile de producere a energiei electrice în cazul cărora emisiile directe de gaze cu efect de seră depășesc pragul. Este posibil să se respecte criteriile aferente principiului DNSH fără a exclude conexiuni la anumite centrale electrice, deoarece accentul ar trebui pus pe nivelul global de emisii al sistemului. Nivelul de ambiție pentru o contribuție substanțială este mai ridicat decât cel stabilit în criteriile aferente principiului DNSH.

Criteriile aferente principiului DNSH pentru exploatarea unei infrastructuri energetice existente nu sunt la fel de stricte precum cele pentru instalațiile noi, deoarece operatorii de sistem se bazează pe infrastructura existentă și nu se poate aștepta ca aceștia să deconecteze activele existente. Atunci când se evaluează conformitatea rețelei de distribuție și transport, este necesar să se analizeze mixul energetic global.

Furnizarea apei, lucrări de canalizare, activități de gestionare a deșeurilor și de depoluare

Secțiunea 5.13. „Desalinizarea” în anexa II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei

70. Cum ar trebui calculată valoarea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la instalația de desalinizare pe m3 de apă dulce produsă în scopul respectării criteriilor aferente principiului DNSH în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice din secțiunea 5.13. „Desalinizarea”? Ar trebui luată în considerare intensitatea energetică a întregului proces de desalinizare și emisiile directe de GES ale componentei energetice de alimentare? Intensitatea gazelor cu efect de seră (GES) aferentă energiei electrice generate vizează energia produsă sau energia furnizată?

Emisiile de GES provenite de la instalația de desalinizare pe m3 de apă dulce produsă se calculează ca raportul dintre:

—	la numărător: emisiile directe totale de GES aferente energiei utilizate, indiferent dacă această energie este produsă sau distribuită, în cursul perioadei de raportare, în întregul proces de desalinizare (astfel cum se menționează în descrierea activității); și

—	la numitor: volumul total m3 de apă dulce produsă în cursul perioadei de raportare.

Numărătorul ar trebui calculat prin înmulțirea cantității de energie utilizate în întregul proces de desalinizare cu emisiile directe de GES corespunzătoare energiei utilizate. În cazul în care energia utilizată în procesele de desalinizare provine din surse/origini cu emisii directe de GES diferite, calculul ar trebui efectuat pentru fiecare sursă/origine a energiei (și anume cantitățile respective de energie utilizate din fiecare sursă/origine a energiei ar trebui înmulțite cu emisiile directe de GES corespunzătoare energiei din sursa/originea respectivă).

71. În secțiunea 5.13. „Desalinizare”, intensitatea GES aferentă energiei electrice include numai energia electrică utilizată în rețeaua energetică sau include și energia electrică utilizată de gospodării?

Valoarea intensității emisiilor de GES la nivel de instalație se calculează având în vedere consumul de energie aferent întregului proces de desalinizare, inclusiv în ceea ce privește tratamentele secundare, pomparea și evacuarea saramurii. Cu toate acestea, ea nu vizează energia utilizată pentru distribuția apei dulci produse și nici energia utilizată de utilizatorii finali (inclusiv de gospodării).

Transporturile

Secțiunea 6.15. „Infrastructura care permite transportul rutier și transportul public” din anexa II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei

72. Criteriul aferent principiului DNSH pentru atenuarea schimbărilor climatice din secțiunea 6.15. „Infrastructura care permite transportul rutier și transportul public” menționează că „infrastructura nu este dedicată transportului sau depozitării de combustibili fosili”. Cum pot furnizorii de echipamente să îndeplinească acest criteriu, având în vedere că nu controlează ce tip de transport și/sau depozitare va utiliza infrastructura?

Activitatea prevăzută în secțiunea 6.15 vizează construirea, modernizarea, întreținerea și exploatarea diferitelor tipuri de infrastructură care permit transportul rutier și transportul public. Aceasta înseamnă că producătorii de echipamente utilizate pentru această activitate nu fac obiectul acestei activități.

Gestionarea riscului de dezastre

Secțiunea 14.1. „Servicii de urgență” din anexa II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei

73. Pregătirea pentru scurgerile de petrol și răspunsul la acestea sunt eligibile în temeiul secțiunii 14.1. „Servicii de urgență” [litera (e) din descrierea activității]. Vânzarea de echipamente utilizate pentru intervenții de urgență în caz de scurgeri și pentru acțiuni de prevenire este eligibilă în temeiul secțiunii 14.1?

Astfel cum se subliniază la punctul 2 litera (d) din descriere, activitatea economică din secțiunea 14.1. „Servicii de urgență” include „achiziționarea, depozitarea, modernizarea și întreținerea mijloacelor materiale [...] necesare pentru atenuarea consecințelor imediate ale unui dezastru”.

Aceasta înseamnă că, deși cifra de afaceri, CapEx sau OpEx ale unei întreprinderi care utilizează echipamentele pentru a răspunde situațiilor de urgență reprezentate de scurgeri și/sau pentru a le preveni fac obiectul secțiunii 14.1, întreprinderea care produce și vinde echipamentele și generează venituri din acestea nu face obiectul acestei activități.

SECȚIUNEA IV ÎNTREBĂRI LEGATE DE OBIECTIVUL PRIVIND RESURSELE DE APĂ ȘI CELE MARINE (ANEXA I LA REGULAMENTUL DELEGAT PRIVIND TAXONOMIA ÎN DOMENIUL MEDIULUI)

Întrebări generale

74. În ce măsură activitățile privind gestionarea deșeurilor se referă și la activitățile interne (de exemplu, separarea deșeurilor periculoase și nepericuloase la fața locului în vederea predării)?

Activitățile privind gestionarea deșeurilor vizează activitățile interne, inclusiv separarea deșeurilor periculoase de cele nepericuloase la fața locului. Acestea nu vizează eliminarea deșeurilor.

Alimentarea cu apă, lucrări de canalizare, activități de gestionare a deșeurilor și de depoluare

Secțiunea 2.1. „Alimentarea cu apă” din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului

75. Care este diferența dintre secțiunea 2.1. „Alimentarea cu apă” din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului și secțiunile 5.1. „Construirea, extinderea și exploatarea sistemelor de colectare, tratare și furnizare a apei” și 5.2. „Reînnoirea sistemelor de colectare, tratare și furnizare a apei” din anexele I și II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei?

Deși există suprapuneri în ceea ce privește descrierea activității, secțiunea 2.1. din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului se referă la activitățile care contribuie în mod substanțial la utilizarea durabilă și la protecția resurselor de apă și a celor marine, iar secțiunile 5.1 și 5.2 din anexele I și II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei se referă la activități care contribuie în mod substanțial la atenuarea schimbărilor climatice sau la adaptarea la acestea. Astfel, CTE-urile privind contribuția substanțială sunt, în special, diferite.

Secțiunea 2.1. din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului se referă la „construirea, extinderea, exploatarea și reînnoirea sistemelor de colectare și epurare a apei și de alimentare cu apă destinată consumului uman pe baza captării resurselor naturale de apă din surse de apă de suprafață sau subterane”. Aceasta vizează două activități separate privind sistemele de alimentare cu apă potabilă din Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei; secțiunea 5.1 se referă la construirea, exploatarea și extinderea sistemelor, iar secțiunea 5.2 se referă la reînnoirea sistemelor existente de alimentare cu apă potabilă.

76. În cazurile în care numai se livrează echipamente de alimentare cu apă, iar întreprinderea nu este implicată în exploatarea unităților, pot fi considerate eligibile numai vânzările de echipamente în absența exploatării în temeiul secțiunii 2.1. „Alimentarea cu apă”?

Activitatea prevăzută la secțiunea 2.1. „Alimentarea cu apă” din Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului se referă la construirea, extinderea, exploatarea și reînnoirea sistemelor de colectare și epurare a apei și de alimentare cu apă, inclusiv la captarea, tratarea și distribuția apei. Aceasta nu vizează fabricarea de echipamente pentru alimentarea cu apă. Anumite tipuri de echipamente fac obiectul secțiunii 1.1. „Fabricarea și instalarea tehnologiilor de control al scurgerilor care permit reducerea și prevenirea scurgerilor în sistemele de alimentare cu apă și furnizarea de servicii conexe acestor tehnologii”.

SECȚIUNEA V ÎNTREBĂRI LEGATE DE OBIECTIVUL TRANZIȚIEI CĂTRE O ECONOMIE CIRCULARĂ (ANEXA II LA REGULAMENTUL DELEGAT PRIVIND TAXONOMIA ÎN DOMENIUL MEDIULUI)

Industria prelucrătoare

Secțiunea 1.1. „Fabricarea de articole de ambalare din materiale plastice” din anexa II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului

77. Sunt eligibile articolele de ambalare din materiale plastice fabricate din materiale mixte (de exemplu, plastic și carton, cum ar fi Tetra Pak) în temeiul secțiunii 1.1. „Fabricarea de articole de ambalare din materiale plastice”?

Cerințele acestei secțiuni vizează activitățile incluse în codul NACE C22.22 și, prin urmare, articolele din materiale plastice. În cadrul acestei activități, sunt vizate următoarele formate, cu caracter exemplificativ, de articole de ambalare din materiale plastice: pungi, saci, recipiente, cutii, lăzi, bidoane și sticle din plastic. În ceea ce privește articolele de ambalare fabricate din mai multe materiale, se aplică o abordare din perspectiva materialului predominant, ceea ce înseamnă că articolele de ambalare din materiale plastice care sunt fabricate din materiale mixte și în compoziția cărora predomină materialele plastice (ca greutate) fac obiectul secțiunii 1.1, însă cele în a căror compoziție nu predomină materialele plastice (de exemplu, inclusiv cutii sau pahare din hârtie utilizate pentru băuturi) nu intră în domeniul de aplicare.

78. Numai produsele finale fac obiectul secțiunii 1.1. „Fabricarea de articole de ambalare din materiale plastice” sau și componentele din materiale plastice ale articolelor de ambalare?

Cerințele prevăzute în secțiunea 1.1. din anexa II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului se referă la activitatea de producție cu codul NACE C22.22. Acest cod se referă fie la produsele finale, fie la produsele semifinite, în funcție de operațiunile aplicate de întreprinderi. De exemplu, subcategoria NACE C22.22.9 se referă la operațiunile subcontractate care fac parte din procesul de fabricare a ambalajelor din materiale plastice. În acest caz, cerințele din secțiunea 1.1 se referă la produse semifinite.

Componentele din materiale plastice s-ar putea încadra în secțiunea 3.17. „Fabricarea materialelor plastice în forme primare” din anexele I și II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei.

Secțiunea 1.2. „Producția de echipamente electrice și electronice” din anexa II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului

79. Ce tipuri de echipamente electrice și electronice (EEE) sunt considerate eligibile în temeiul secțiunii 1.2. „Producția de echipamente electrice și electronice”? Sunt incluse în domeniul de aplicare toate tipurile de echipamente electrice? Componentele pentru echipamente (de exemplu, cablurile) pot fi considerate echipamente?

Toate EEE intră în domeniul de aplicare al secțiunii 1.2. „Producția de echipamente electrice și electronice” din anexa II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului. Aceasta include, de asemenea, componente precum cablurile sau piesele de schimb. Directiva 2011/65/UE privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în EEE consideră că echipamente electrice și electronice înseamnă echipamente care sunt dependente de curenți electrici sau de câmpuri electromagnetice pentru a funcționa corespunzător și echipamente pentru generarea, transferul și măsurarea acestor curenți și câmpuri și proiectate pentru utilizarea la o tensiune nominală de maximum 1 000 de volți pentru curent alternativ și 1 500 de volți pentru curent continuu. Directiva 2012/19/UE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (Directiva DEEE) reglementează, de asemenea, componentele care, atunci când sunt asamblate, permit unui echipament electric și electronic să funcționeze în mod corespunzător. Astfel cum se specifică în descrierea activității, aceasta nu include fabricarea altor categorii de baterii decât bateriile portabile reîncărcabile și nereîncărcabile.

80. Cum ar trebui operatorii să efectueze raportarea cu privire la cifra de afaceri aliniată la taxonomie în temeiul secțiunii 1.2. „Producția de echipamente electrice și electronice” dacă echipamentele electrice și electronice (EEE) nu sunt evaluate individual și nu sunt vândute individual, ci sunt vândute ca parte a unui serviciu global (inclusiv software, instalare și alte servicii)? Pot fi raportate veniturile aferente proiectului în ansamblu ca fiind aliniate la taxonomie?

Atunci când EEE sunt vândute ca parte a unui proiect mai amplu, operatorul trebuie să evalueze ce elemente/componente ale proiectului respectă CTE-urile. Numai veniturile provenite din elemente care respectă aceste criterii pot fi raportate ca fiind aliniate la taxonomie.

81. Criteriul privind contribuția substanțială de la punctul 2.4.1. din secțiunea 1.2. „Producția de echipamente electrice și electronice” prevede că „[i]nformațiile privind gestionarea sfârșitului ciclului de viață al produsului sunt puse la dispoziția publicului pe durata de viață a produsului”. Despre ce informații este vorba mai exact? Acest lucru este valabil și pentru produsele care nu sunt produse de consum?

Acest criteriu se referă la informațiile prevăzute în Directiva 2012/19/UE, care include informații privind modul de eliminare a produsului, modul de pregătire a produsului pentru reutilizare și modul de tratare a produsului ca deșeu (inclusiv reciclarea). Cerința de informare se aplică tuturor produselor (inclusiv produselor care nu sunt destinate consumatorilor).

82. Criteriul privind contribuția substanțială de la punctul 2.6 din secțiunea 1.2. „Producția de echipamente electrice și electronice” include cerințe privind înlocuirea proactivă a substanțelor periculoase. Ce dovezi trebuie furnizate pentru a demonstra înlocuirea proactivă a substanțelor periculoase?

Dovezile concrete pentru a demonstra o înlocuire proactivă a substanțelor periculoase depind de la un caz individual la altul. Aceasta înseamnă că nu se poate stabili o listă exhaustivă. În general, dovezile pot fi compilate într-o documentație tehnică în conformitate cu standardele relevante. Printre altele, rapoartele de testare reprezintă dovezi semnificative ale înlocuirii cu succes a substanțelor periculoase în echipamentele electrice și electronice. Dovezile în cauză ar trebui să conțină:

—

informații privind substanțele care au fost înlocuite și utilizările lor specifice. În cazul în care substanța este restricționată, dar autorizată temporar în temeiul Directivei 2011/65/UE („Directiva RoHS”), informațiile ar trebui să se refere la criteriile stabilite la articolul 5 alineatul (1) litera (a) și să descrie motivul pentru care o înlocuire este justificată;

—	un plan de substituire care a fost elaborat și care include acțiuni propuse pentru a dezvolta posibile alternative, pentru a solicita dezvoltarea acestora și/sau pentru a le aplica, precum și un calendar pentru astfel de acțiuni;

—

o analiză a substanței, a materialului sau a componentei alternative pe baza evaluării ciclului de viață, care să includă informații privind posibila pregătire pentru reutilizare sau reciclare a materialelor din deșeurile de echipamente electrice și electronice, precum și privind dispozițiile relevante referitoare la tratarea corespunzătoare a deșeurilor. În plus, evaluarea ar trebui să țină seama de siguranța, disponibilitatea și fiabilitatea alternativelor și, după caz, de orice impact socioeconomic semnificativ al înlocuirii.

83. Criteriul privind contribuția substanțială de la punctul 2.6.6. din secțiunea 1.2. „Producția de echipamente electrice și electronice” menționează termenul „gaze fluorurate”. Acesta corespunde elementului chimic F sau moleculei F2?

Fluorul în stare gazoasă este stabil doar ca moleculă F2. Prin urmare, în situațiile în care regulamentul delegat se referă la gaze fluorurate, acesta se referă la molecule F2 și nu la elementul F.

84. În conformitate cu articolul 57 din Regulamentul privind bateriile, producătorii pot desemna o organizație care implementează răspunderea extinsă a producătorilor pentru a îndeplini în numele lor obligațiile privind răspunderea extinsă a producătorilor. Este acest proces în conformitate cu criteriile privind contribuția substanțială de la punctul 2.7.2 din secțiunea 1.2. „Producția de echipamente electrice și electronice”?

În cazul bateriilor portabile, producătorul instituie sisteme portabile de preluare și de colectare a deșeurilor de baterii portabile, care includ puncte de colectare, în toate statele membre în care produsul este introdus pe piață. În conformitate cu articolul 57 din Regulamentul privind bateriile, această obligație poate fi îndeplinită și prin desemnarea unei organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorilor.

85. Criteriul privind contribuția substanțială de la punctul 2.2.1. din secțiunea 1.2. „Producția de echipamente electrice și electronice” menționează „cea mai înaltă clasă de potențial de reparare care este utilizată”. Căror niveluri le corespund aceste clase: doar nivelului A, nivelului A-B-C sau nivelurilor 8-10 din 10?

Scopul acestei cerințe este de a stimula operatorii să aibă în vedere cele mai înalte două clase energetice, cu excepția cazului în care acestea nu sunt utilizate în mod semnificativ.

Această cerință se aplică numai dacă se instituie un sistem de punctare privind reparațiile specifice unui produs în conformitate cu dreptul Uniunii, cum ar fi cel pentru telefoanele inteligente și tabletele de tip „slate” în temeiul Regulamentului delegat (UE) 2023/1669 al Comisiei (72)..

86. În conformitate cu Directiva privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (Directiva DEEE), disponibilitatea publică a gestionării sfârșitului ciclului de viață este impusă numai pentru produsele de consum și nu pentru produsele B2B. Cerința privind „disponibilitatea publică” menționată la criteriul privind contribuția substanțială de la punctul 2.4.1. din secțiunea 1.2. „Producția de echipamente electrice și electronice” se aplică, de asemenea, produselor B2B?

Directiva DEEE prevede că, în ceea ce privește deșeurile de echipamente electrice și electronice (EEE) provenite de la gospodării particulare (produse de consum), trebuie să fie disponibile publicului centre de colectare, astfel încât consumatorii să poată returna aceste deșeuri cel puțin gratuit. Statele membre trebuie să asigure disponibilitatea și accesibilitatea centrelor de colectare necesare, ținând seama în special de densitatea populației.

Deșeurile provenite din EEE care ar putea fi utilizate atât de gospodării particulare, cât și de utilizatori în afara gospodăriilor particulare sunt considerate în orice caz drept DEEE provenite de la gospodării particulare. Prin urmare, se aplică cerința disponibilității publice a centrelor de colectare.

Cu toate acestea, în cazul altor DEEE decât DEEE provenite de la gospodării particulare (produse B2B), nu există nicio cerință privind existența unor centre de colectare disponibile publicului. Pentru deșeurile provenite de la produsele B2B, producătorii acestora sau terții care acționează în numele lor trebuie să asigure colectarea acestor deșeuri.

87. În conformitate cu Regulamentul REACH, întreprinderile pot continua să utilizeze substanțele din anexa XIV pe baza unei decizii pozitive de autorizare din partea Comisiei. Substanțele autorizate nu sunt permise în produsele menționate la secțiunea 1.2. „Producția de echipamente electrice și electronice”?

Dispozițiile privind autorizarea în temeiul Regulamentului REACH (titlul VIII) se referă la introducerea pe piață a unei substanțe sau la utilizarea acesteia de către un producător, importator sau utilizator din aval. Încorporarea substanțelor în articole (produse) intră sub incidența acestor dispoziții, iar prezența substanței în articole nu intră în domeniul de aplicare respectiv. Prin urmare, introducerea pe piață sau utilizarea unui articol care conține o substanță din anexa XIV nu este supusă obligației de autorizare. În contextul evaluării alinierii la taxonomie a unei activități economice în temeiul secțiunii 1.2. „Producția de echipamente electrice și electronice”, introducerea pe piață sau utilizarea unui articol care conține o substanță din anexa XIV nu este permisă pentru activitățile economice care fac trimitere la apendicele C, cu excepția cazului în care operatorii evaluează și documentează că nu sunt disponibile pe piață alte substanțe sau tehnologii alternative adecvate și că acestea sunt utilizate în condiții controlate.

Furnizarea apei, lucrări de canalizare, activități de gestionare a deșeurilor și de decontaminare

Secțiunea 2.3. „Colectarea și transportul deșeurilor nepericuloase și periculoase” din anexa II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului

88. Pentru secțiunea 2.3. „Colectarea și transportul deșeurilor nepericuloase și periculoase”, materialele plastice, metalele și deșeurile de ambalaje nu se numără printre materialele care trebuie colectate separat?

Punctul 2 prima liniuță din criteriile privind contribuția substanțială specifică deșeurile care trebuie colectate separat.

Materialele plastice, metalele și deșeurile de ambalaje se numără printre alte fracțiuni de deșeuri menționate la punctul 2 a doua liniuță. În conformitate cu punctul 2 a doua liniuță, tipurile de deșeuri care nu sunt menționate în mod specific la prima liniuță pot fi amestecate, în cazul în care o astfel de amestecare este permisă de Directiva-cadru privind deșeurile.

În temeiul Directivei-cadru privind deșeurile, sub rezerva anumitor condiții, statele membre pot deroga de la obligația de a colecta separat anumite materiale. În conformitate cu această posibilă derogare, materialele plastice și metalele sunt colectate împreună în unele state membre. O astfel de colectare de materiale plastice și metale în fracțiune amestecată este vizată de activitatea din secțiunea 2.3. „Colectarea și transportul deșeurilor nepericuloase și periculoase”.

89. Criteriile privind contribuția substanțială din secțiunea 2.3. „Colectarea și transportul deșeurilor nepericuloase și periculoase” sunt cumulative sau alternative?

Criteriile privind contribuția substanțială sunt cumulative, deoarece nu sunt prevăzute în mod explicit ca fiind alternative. Fiecare punct descrie un aspect specific al sistemului de colectare a deșeurilor. Pentru fluxurile de deșeuri municipale, este necesară, de asemenea, respectarea punctului 3 din criteriile privind contribuția substanțială.

90. Criteriul privind contribuția substanțială de la punctul 2 subpunctul 1 din secțiunea 2.3. „Colectarea și transportul deșeurilor nepericuloase și periculoase”, care impune ca hârtia/cartonul să fie colectate separat și să nu fie amestecate cu alte fluxuri de deșeuri, permite includerea sistemelor de colectare în care hârtia este colectată împreună cu metalele sau materialele plastice?

Secțiunea 2.3. din anexa II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului stabilește CTE-uri mai stricte decât dispozițiile articolului 10 din Directiva-cadru privind deșeurile. Punctul 2 prima liniuță din criteriile privind contribuția substanțială precizează că hârtia și cartonul trebuie colectate separat. Prin urmare, sistemele de colectare a deșeurilor în care hârtia este amestecată cu alte fracțiuni nu sunt incluse.

91. În cazul în care deșeurile nu implică separarea materialelor în etapa de colectare (colectarea se realizează la comun), modelul de separare a deșeurilor numai la punctul de livrare este suficient pentru a îndeplini criteriile privind contribuția substanțială din secțiunea 2.3. „Colectarea și transportul deșeurilor nepericuloase și periculoase”?

Criteriile privind contribuția substanțială din secțiunea 2.3 specifică faptul că această activitate vizează:

„1.	Toate deșeurile colectate și transportate separat care sunt separate la sursă sunt destinate pregătirii pentru operațiuni de reutilizare sau reciclare.

Deșeurile separate la sursă care constau în (i) hârtie și carton, (ii) materiale textile, (iii) biodeșeuri, (iv) lemn (v) sticlă, (vi) deșeuri de echipamente electrice și electronice (DEEE) sau (vii) orice tip de deșeuri periculoase sunt colectate separat (de exemplu, în fracțiuni unice) și nu sunt amestecate cu alte fluxuri de deșeuri”.

Cu toate acestea, în conformitate cu punctul 2 a doua liniuță, colectarea în fracțiuni amestecate a deșeurilor nepericuloase separate la sursă, altele decât fracțiunile menționate la punctul 2 prima liniuță de mai sus, ar putea totuși îndeplini criteriile privind contribuția substanțială prevăzute în secțiunea 2.3, dacă este îndeplinită oricare dintre condițiile prevăzute la următoarele litere de la articolul 10 alineatul (3) din Directiva-cadru privind deșeurile. Aceste condiții sunt următoarele:

(a)

colectarea amestecată a anumitor tipuri de deșeuri nu le afectează potențialul de a fi supuse pregătirii pentru reutilizare, reciclării sau altor operațiuni de valorificare în conformitate cu articolul 4, iar operațiunile respective produc un rezultat de o calitate comparabilă cu cea obținută în urma colectării separate;

(b)	colectarea separată nu produce rezultatul optim din punct de vedere ecologic dacă se ține seama de impactul global asupra mediului al gestionării fluxurilor corespunzătoare de deșeuri;

(c)	colectarea separată nu este fezabilă din punct de vedere tehnic, având în vedere bunele practici de colectare a deșeurilor.

În concluzie, în anumite condiții, sunt posibile derogări de la colectarea separată obligatorie la sursă a diferitelor fluxuri de deșeuri (altele decât deșeurile periculoase și altele decât cele menționate în mod specific la punctul 2 prima liniuță) pentru a îndeplini criteriile privind contribuția substanțială din secțiunea 2.3.. Respectarea punctului 1 ar fi în continuare necesară (și anume deșeurile ar trebui să fie destinate pregătirii pentru reutilizare sau pentru centrele de reciclare).

Secțiunea 2.6. „Depoluarea și demontarea produselor scoase din uz” din anexa II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului

92. Descrierea secțiunii 2.6. „Depoluarea și demontarea produselor scoase din uz” include „construirea, exploatarea și modernizarea instalațiilor de dezmembrare și depoluare a produselor complexe scoase din uz, a bunurilor mobile și a componentelor acestora pentru recuperarea materialelor sau pregătirea pentru reutilizare a componentelor”. Aceasta înseamnă că numai constructorii sau proprietarii unui șantier naval ar fi eligibili pentru această activitate? Sau ar putea fi considerați eligibili în cadrul acestei activități și alți actori implicați în dezmembrarea unei nave? În mod alternativ, situația în care aceștia ar dispune de o echipă care desfășoară activități în cadrul șantierului naval pentru a facilita dezmembrarea ar fi eligibilă pentru activitate sau aceasta are legătură cu deținerea instalației?

În ceea ce privește instalațiile de dezmembrare și de depoluare a navelor scoase din uz, domeniul de activitate include construirea, exploatarea și modernizarea instalațiilor de dezmembrare și de depoluare a navelor scoase din uz.

Punctul 3 din criteriile privind contribuția substanțială stabilește cerința ca instalația să fie inclusă în lista europeană, astfel cum se prevede în Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/2323 a Comisiei, care include numai instalațiile de reciclare a navelor. În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1257/2013, „instalație de reciclare a navelor” înseamnă o zonă definită care poate fi un șantier sau o instalație situată într-un stat membru sau într-o țară terță și utilizată pentru reciclarea navelor. Prin urmare, activitatea vizează construirea, exploatarea și modernizarea șantierelor navale sau a instalațiilor de dezmembrare și depoluare a navelor scoase din uz, însă nu vizează activitățile contractanților care ar furniza servicii, echipamente sau lucrări în acest context.

93. Cum ar trebui raportată dezafectarea unei nave dezmembrate și reciclate potrivit secțiunii 2.6. „Depoluarea și demontarea produselor scoase din uz”?

În marea majoritate a cazurilor, un proprietar de navă nu va suporta niciun cost pentru dezafectarea navei, ci va obține profit. Cu toate acestea, în cazul în care dezmembrarea și depoluarea navelor scoase din uz reprezintă un cost pentru proprietarii/operatorii de nave, aceștia ar trebui să considere cheltuielile lor cu dezmembrarea și depoluarea navelor scoase din uz ca fiind CapEx sau OpEx, după caz, atunci când evaluează alinierea la taxonomie a CapEx sau OpEx proprii. Proprietarii/operatorii de nave ar trebui să respecte normele contabile relevante pentru a-și justifica obligațiile de dezmembrare și reciclare a navelor.

De exemplu, pentru entitățile care aplică IFRS, la momentul construirii navei, costul estimat al dezafectării ar trebui inclus în costul activului, în conformitate cu IAS16 IAS Imobilizări corporale. Prin urmare, acesta ar trebui să fie inclus în ICP privind CapEx aferenți taxonomiei în temeiul secțiunii 1.1.2 din anexa I la Regulamentul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia, iar un provizion privind dezafectarea (și anume o datorie) în valoare egală ar trebui recunoscut în temeiul IAS 37 Provizioane, datorii contingente și active contingente. Recunoașterea/derecunoașterea (sau orice modificare a) provizionului (datoriei) pentru dezafectare sau amortizarea costurilor estimate ale dezafectării nu sunt incluse în ICP aferenți taxonomiei. La momentul dezafectării navei, cheltuielile efective de dezafectare ar trebui să fie imputate din provizionul (datoria) pentru dezafectare. În cazul în care aceste cheltuieli depășesc valoarea provizionului pentru dezafectare în legătură cu nava respectivă, cheltuielile excedentare ar putea fi considerate OpEx. Ar trebui evitată dubla contabilizare.

Secțiunea 2.7. „Sortarea si recuperarea materialelor din deșeurile nepericuloase” din anexa II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului

94. Sunt eligibile instalațiile de gestionare a deșeurilor (de exemplu, instalațiile de recuperare a mai multor materiale) care se ocupă doar de pregătirea pentru recuperare (componenta de sortare) și nu de recuperarea în sine (care se realizează în instalațiile de gestionare a deșeurilor din străinătate) în temeiul secțiunii 2.7. „Sortarea si recuperarea materialelor din deșeurile nepericuloase”?

Instalațiile care doar sortează deșeurile, dar care nu realizează efectiv recuperarea sunt, de asemenea, eligibile în temeiul secțiunii 2.7.

Activitățile de construcție și activitățile imobiliare

Secțiunea 3.1. „Construirea de clădiri noi” din anexa II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului

95. Criteriul privind contribuția substanțială de la punctul 4 din secțiunea 3.1. „Construirea de clădiri noi” stabilește praguri pentru utilizarea materiilor prime secundare. Care este sensul expresiei „pentru totalul combinat de beton, piatră naturală sau piatră aglomerată”, astfel cum se menționează în praguri?

Criteriul privind contribuția substanțială de la punctul 4 oferă flexibilitate operatorilor economici prin stabilirea pragurilor de utilizare a materiilor prime secundare pentru o categorie de materiale ca procent maxim de utilizare a materiei prime primare pe categorie de materiale. Aceasta combină mai multe materiale într-o singură categorie de materiale (cum ar fi „beton, piatră naturală sau piatră aglomerată”) – spre deosebire de stabilirea pragurilor respective pentru fiecare material separat.

Expresia „pentru totalul combinat de” se referă la materiile prime secundare care cuprind această categorie de materiale, precum și la orice produs pentru construcții reutilizat. De exemplu, în cazul în care un proiect de construcție utilizează plăci de pavaj reutilizate din piatră naturală, acest lucru este luat în considerare în legătură cu acest prag de materiale, alături de orice materie primă secundară utilizată în produsele noi din beton și piatră aglomerată.

Pragurile se calculează scăzând materiile prime secundare din cantitatea totală a fiecărei categorii de materiale utilizate în lucrări, măsurată ca masă în kilograme. De exemplu, pentru categoria „beton, piatră naturală sau piatră aglomerată”, cel puțin 30 % din masa combinată a betonului, a pietrei naturale sau a pietrei aglomerate utilizate în lucrări ar trebui să fie materii prime secundare (inclusiv produse reutilizate) din categoria de materiale respectivă.

96. Care sunt exemplele de „reutilizare a produselor pentru construcții”, astfel cum se menționează în criteriile privind contribuția substanțială din secțiunea 3.1. „Construirea de clădiri noi”?

În general, reutilizarea produselor pentru construcții (inclusiv a materialelor care nu mai sunt considerate deșeuri și care au fost retratate la fața locului) ar putea include, de exemplu, reutilizarea elementelor acoperișului, a ferestrelor, a ușilor, a cărămizilor, a pietrelor sau a elementelor din beton, atât timp cât acestea corespund definițiilor relevante pentru produsele pentru construcții utilizate sau refabricate prevăzute la articolul 3 punctele 20 și 25 din Regulamentul privind produsele pentru construcții.

97. Pentru a respecta criteriul privind contribuția substanțială de la punctul 1 din secțiunea 3.1. „Construirea de clădiri noi”, este suficient ca deșeurile să fie sortate pentru reutilizare, reciclare și alte tipuri de recuperare a materialelor pe șantierul de construcții? Sau trebuie să se documenteze faptul că deșeurile au fost colectate și trimise, de exemplu, pentru reutilizare sau reciclare (menționând, de exemplu, destinatarul și forma de tratare prevăzută)?

Pentru a respecta criteriul privind contribuția substanțială de la punctul 1 din secțiunea 3.1, nu este suficient să se sorteze deșeurile nepericuloase din activități de construcție și demolări generate pe șantierul de construcții. Este necesară o documentație care să ateste că s-a pregătit pentru reutilizare și s-a reciclat în conformitate cu definiția din Directiva-cadru privind deșeurile cel puțin ponderea deșeurilor nepericuloase provenite din activități de construcție și demolări generate pe șantierul de construcții indicată pentru activitatea specifică. Cu alte cuvinte, este necesar să se asigure că deșeurile nepericuloase provenite din activități de construcție și demolări generate pe șantierul de construcții sunt pregătite pentru reutilizare sau reciclate.

În conformitate cu articolul 3 punctul 16 din Directiva-cadru privind deșeurile, „pregătirea pentru reutilizare” înseamnă operațiunile de verificare, curățare sau valorificare prin reparare, prin care produsele sau componentele produselor care au devenit deșeuri sunt pregătite pentru a fi reutilizate fără nicio altă operațiune de pre-tratare. O condiție prealabilă pentru pregătirea pentru reutilizare a elementelor clădirii este, de obicei, dezmembrarea selectivă a clădirilor sau a altor structuri.

În conformitate cu articolul 3 punctul 17 din Directiva-cadru privind deșeurile, „reciclare” înseamnă orice operațiune de valorificare prin care deșeurile sunt transformate în produse, materiale sau substanțe pentru a-și îndeplini funcția lor inițială sau pentru alte scopuri. Aceasta include reprocesarea materialelor organice, dar nu include recuperarea energiei și reprocesarea în vederea folosirii materialelor drept combustibil sau pentru operațiunile de rambleiere.

Operatorul activității demonstrează conformitatea cu pragul de 90 % inclus în criteriul privind contribuția substanțială de la punctul 1 prin raportarea cu privire la indicatorul Level(s) 2.2 (73) utilizând formatul de raportare Level 2 pentru diferite fluxuri de deșeuri. Documentele relevante pentru demonstrarea respectării acestui criteriu privind contribuția substanțială includ bonul cu privire la greutate pentru deșeurile predate în instalația de reciclare a deșeurilor (în kg), chitanțele aferente deșeurilor totale predate în diferite instalații de gestionare a deșeurilor (în kg) (și anume reciclare, rambleiere, depozitare etc.) sau estimări ale generării totale de deșeuri pe baza unui audit anterior demolării sau renovării.

98. Va fi posibil să se sprijine disponibilitatea datelor privind performanța produselor, astfel cum se impune în baza criteriilor privind contribuția substanțială din secțiunea 3.1. „Construirea de clădiri noi” prin acte delegate în temeiul Regulamentului revizuit privind produsele pentru construcții (RPC)?

Declarația de performanță și de conformitate prevăzută de RPC va furniza informațiile necesare pentru produse. Nu sunt necesare acte delegate în acest sens.

99. Criteriile privind contribuția substanțială din secțiunea 3.1. „Construirea de clădiri noi” impun operatorilor să utilizeze sistemele de gestionare a informațiilor furnizate de instrumentele naționale, cum ar fi cadastrul sau registrul public, pentru conservarea pe termen lung a informațiilor referitoare la clădiri. Unele state membre nu dispun de registre publice, ci doar de registre private. Se iau în considerare astfel de registre?

Criteriul relevant din secțiunea 3.1 urmărește să asigure mai degrabă faptul că datele sunt puse la dispoziția publicului decât să modifice dreptul de proprietate asupra datelor sau să impună proprietatea publică asupra datelor. Sintagma „registru public” de la punctul 5 din criteriile privind contribuția substanțială este utilizată doar ca exemplu. Registrele naționale sau sistemele echivalente de gestionare a informațiilor pot fi supuse unor restricții de acces (de exemplu, accesul cu nume de utilizator/parolă) sau pot impune achitarea unei taxe. Ele se pot lua în considerare și în aceste cazuri pentru obligația de a asigura conservarea pe termen lung a informațiilor referitoare la clădiri.

100. Există orientări detaliate privind demontarea selectivă, astfel cum se menționează în criteriile privind contribuția substanțială din secțiunea 3.1. „Construirea de clădiri noi”?

Protocolul și orientările UE privind deșeurile din construcții și demolări (74) oferă îndrumări privind auditurile anterioare demolării și renovării pentru lucrările de construcții care sprijină demontarea selectivă și vizează creșterea reutilizării, a pregătirii pentru reutilizare și a reciclării deșeurilor provenite din demolări din construcții.

101. Ce se înțelege prin termenul „rambleiere”, astfel cum este menționat în criteriile privind contribuția substanțială din secțiunea 3.1. „Construirea de clădiri noi”?

Termenul „rambleiere” este definit la articolul 3 punctul 17a din Directiva-cadru privind deșeurile și înseamnă orice operațiune de valorificare în cadrul căreia se utilizează deșeuri nepericuloase adecvate în scopuri de refacere în zonele în care s-au efectuat excavări sau în scopuri de amenajare de arhitectură peisagistică. Deșeurile utilizate pentru rambleiere trebuie să înlocuiască materiale care nu sunt deșeuri, să fie adecvate pentru scopurile menționate mai sus și să se limiteze la cantitatea strict necesară pentru atingerea acestor scopuri.

Informații fără caracter obligatoriu privind rambleierea pot fi găsite în studiul pregătitor în sprijinul elaborării orientărilor Comisiei privind definiția rambleierii (75).

102. Este necesar ca echipamentele tehnice să fie incluse în calculele evaluării ciclului de viață (LCA) din anexa 1, atunci când se optează pentru furnizarea de informații în conformitate cu un „instrument național”, astfel cum se menționează în criteriile privind contribuția substanțială din secțiunea 3.1. „Construirea de clădiri noi”? Este posibil să se raporteze date referitoare la evaluarea ciclului de viață (impactul potențialului de încălzire globală pe durata ciclului de viață) utilizând un instrument național, chiar dacă nu este pe deplin aliniat la cadrul Level(s)?

Pentru a respecta criteriile privind contribuția substanțială din secțiunea 3.1. „Construirea de clădiri noi” din anexa II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului, operatorii au obligația de a calcula potențialul de încălzire globală al clădirilor pe durata ciclului de viață pentru fiecare etapă a ciclului de viață și de a-l comunica investitorilor și clienților la cerere. În nota de subsol aferentă acestui criteriu, sunt prezentate trei modalități diferite de respectare a criteriului: calcule în conformitate cu cadrul comun al UE Level(s); utilizarea unui instrument național de calcul; utilizarea altor instrumente de calcul.

Se precizează că se pot utiliza alte instrumente de calcul decât instrumentele naționale numai dacă respectivele instrumente îndeplinesc criteriile minime prevăzute de cadrul comun al UE Level(s) [a se vedea Manualul utilizatorului Level(s) pentru indicatorul 1.2 (76)]. Cu toate acestea, nu există nicio precizare cu privire la utilizarea unui instrument național. Prin urmare, un instrument oficial național sau regional poate fi utilizat chiar dacă diferă de cadrul comun al UE Level(s). În plus, domeniul de aplicare al elementelor incluse în calcul ar trebui să respecte cerințele unui instrument oficial național sau regional.

În sfârșit, Directiva revizuită privind performanța energetică a clădirilor face obligatorie calcularea potențialului de încălzire globală pe durata ciclului de viață pentru clădirile noi începând din 2028. Deși metodologia de calcul este descrisă în prezent în anexa III, care citează EN15978 și cadrul comun al UE Level(s), directiva a împuternicit, de asemenea, Comisia să adopte un act delegat de modificare a anexei III și de stabilire a unui cadru al Uniunii pentru calculul național.

Secțiunea 3.2. „Renovarea clădirilor existente” din anexa II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului

103. Criteriul privind contribuția substanțială de la punctul 4 din secțiunea 3.2. „Renovarea clădirilor existente” prevede că „[s]e păstrează cel puțin 50 % din clădirea inițială”. Cum ar trebui definit procentul de 50 % din clădirea inițială?

Calculul se bazează pe suprafața externă brută reținută din clădirea inițială utilizând metodologia de măsurare națională sau regională aplicabilă, utilizând, alternativ, definiția „IPMS 1” inclusă în Standardele internaționale de măsurare a proprietății (77). Orientări specifice pot fi disponibile la nivel național sau regional. În cazul în care se utilizează „IPMS 1”, documentul respectiv oferă explicații detaliate. Suprafața brută a părții renovate a clădirii nu trebuie să depășească 50 % din suprafața brută a clădirii inițiale.

104. Criteriile privind contribuția substanțială din secțiunea 3.2. „Renovarea clădirilor existente” impun calcularea potențialului de încălzire globală pe durata ciclului de viață. Pentru acest calcul, operatorii trebuie să respecte standardul EN15978. Care sunt părțile din standard care trebuie respectate?

În general, domeniul de aplicare al elementelor clădirii și al echipamentelor tehnice este cel definit în cadrul comun al UE Level(s). În afară de aceasta, criteriul nu impune alte cerințe privind utilizarea standardului. În unele state membre sau țări terțe poate exista un instrument național de calcul pentru furnizarea de informații sau pentru obținerea autorizațiilor de construire; cu toate acestea, pot fi utilizate și alte instrumente de calcul dacă îndeplinesc criteriile minime stabilite de cadrul comun al UE Level(s). Standardul EN15978 permite o interpretare flexibilă.

Secțiunea 3.5. „Utilizarea betonului în construcții civile” din anexa II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului

105. Cum ar trebui să fie definit domeniul de aplicare al secțiunii 3.5. „Utilizarea betonului în construcții civile”? Ar trebui indicate numai costurile materialelor pentru beton sau, de asemenea, prestările și serviciile aferente societății de construcții, de exemplu, transportul?

Activitatea din secțiunea 3.5 vizează utilizarea betonului pentru construcții noi, reconstrucții sau întreținerea unor obiecte de inginerie civilă. Prin urmare, activitatea vizează toate lucrările de inginerie civilă, cu condiția ca aceste lucrări să respecte criteriile tehnice de examinare.

Operatorii care furnizează servicii de transport de ciment nu fac obiectul acestei activități, dar ar putea raporta alinierea la taxonomie în cadrul activităților de transport de marfă incluse în anexele I și II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei.

Informare și comunicare

Secțiunea 4.1. „Furnizarea de soluții IT/OT bazate pe date” din anexa II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului

106. Secțiunea 4.1. „Furnizarea de soluții IT/OT bazate pe date” impune respectarea Directivei privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) pentru IT, în timp ce cerințele DEEE pot fi utilizate numai pentru produsele fizice. Care este calea de urmat recomandată pentru a respecta această cerință specifică?

Criteriul privind contribuția substanțială de la punctul 8 litera (c) din secțiunea 4.1. „Furnizarea de soluții IT/OT bazate pe date” impune ca toate soluțiile IT/OT bazate pe date să îndeplinească următoarele criterii: „(c) pregătirea pentru reutilizare, recuperare sau reciclare ori unei tratări corespunzătoare, care include îndepărtarea tuturor lichidelor și o tratare selectivă sunt efectuate în conformitate cu anexa VII la Directiva 2012/19/UE.”

Directiva 2012/19/UE (Directiva DEEE) doar stabilește cerințe pentru tratarea la sfârșitul ciclului de viață a „echipamentelor electrice și electronice” sau a „EEE”, și anume a echipamentelor care sunt dependente de curenți electrici sau câmpuri electromagnetice pentru a funcționa corespunzător și a echipamentelor pentru generarea, transferul și măsurarea acestor curenți și câmpuri și proiectate pentru utilizarea la o tensiune nominală de maximum 1 000 de volți, pentru curent alternativ, și 1 500 de volți, pentru curent continuu. Software-ul nu corespunde acestei definiții a EEE.

Acest criteriu a fost inclus pentru a ține seama de tratamentul la sfârșitul ciclului de viață al echipamentelor hardware care sunt utilizate pentru operarea soluției IT/OT bazate pe date, dar nu și a software-ului.

107. Software-ul (de exemplu, SAP) este inclus în domeniul de aplicare al activității din secțiunea 4.1. „Furnizarea de soluții IT/OT bazate pe date” deoarece software-ul ar putea fi utilizat pentru gestionarea furnizorului?

Astfel cum se indică în descrierea activității, producerea, dezvoltarea, instalarea, implementarea, întreținerea, repararea sau furnizarea de servicii profesionale, inclusiv consultanță tehnică pentru proiectarea sau monitorizarea diferitelor tipuri de sisteme software și de tehnologie a informației sau de tehnologie operațională (OT), construite în scopul monitorizării de la distanță și al mentenanței predictive intră în domeniul de aplicare al activității.

108. Criteriile aferente principiului DNSH pentru prevenirea și controlul poluării din secțiunea 4.1. „Furnizarea de soluții IT/OT bazate pe date” prevăd că „[e]chipamentele utilizate pentru operarea software-ului îndeplinesc cerințele prevăzute în Directiva 2009/125/CE pentru servere și produse pentru stocarea datelor”. Cum pot întreprinderile care sunt doar furnizori de software să respecte această dispoziție, având în vedere că nu au acces la acest tip de informații cu privire la echipamentele hardware?

Domeniul de aplicare al activității din secțiunea 4.1. vizează atât soluțiile de tehnologie a informației, cât și soluțiile de tehnologie operațională, și anume atât elementele software, cât și elementele hardware. Criteriile tehnice de examinare care stabilesc cerințele referitoare la echipamentele hardware utilizate pentru operarea software-ului, inclusiv serverele și produsele pentru stocarea datelor, se aplică numai în ceea ce privește echipamentele hardware, nu și software-ul. Aceasta înseamnă că furnizorii de software care nu controlează echipamentele hardware nu trebuie să respecte acest criteriu.

Servicii

Secțiunea 5.1. „Reparare, recondiționare și refabricare” din anexa II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului

109. Ce formă ar trebui să aibă în practică planul de gestionare a deșeurilor menționat în criteriile privind contribuția substanțială din secțiunea 5.1. „Reparare, recondiționare și refabricare”?

Planurile de gestionare a deșeurilor, precum cele menționate în secțiunea 5.1. „Reparare, recondiționare și refabricare” ar trebui să respecte principiile planurilor de gestionare a deșeurilor prevăzute la articolul 28 din Directiva-cadru privind deșeurile, astfel cum a fost modificată. Aceasta include stabilirea unei analize a situației actuale a gestionării deșeurilor în cadrul entității în cauză, precum și măsurile care trebuie luate pentru îmbunătățirea condițiilor de mediu în cazul pregătirii pentru reutilizare, în cazul reciclării, valorificării și eliminării deșeurilor precum și o evaluare a modului în care planul va ajuta la punerea în aplicare a obiectivelor.

Planul ar trebui să țină seama cel puțin de: (i) tipul, cantitatea și sursa deșeurilor generate de întreprindere, precum și de o evaluare a evoluției viitoare a fluxurilor de deșeuri și (ii) instalațiile de eliminare și valorificare existente, inclusiv de orice dispoziție specială pentru uleiurile uzate, deșeurile periculoase, deșeurile care conțin cantități semnificative de materii prime critice. Planul ar trebui să includă politici de gestionare a deșeurilor, inclusiv măsuri de combatere și de prevenire a tuturor formelor de aruncare a gunoaielor și de curățare a tuturor tipurilor de gunoaie, precum și indicatori și obiective calitative sau cantitative corespunzătoare.

Secțiunea 5.2. „Vânzarea de piese de schimb” din anexa II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului

110. În cadrul secțiunii 5.2., „Vânzarea de piese de schimb”, ce ar trebui considerat consumabil și ce nu ar trebui considerat piesă de schimb? Care sunt funcțiile produsului pe care piesa de schimb le poate restabili? Sunt vizate numai funcțiile principale? Sau sunt vizate toate funcțiile produselor achiziționate, inclusiv toate accesoriile prezente la momentul vânzării (de exemplu, coșul frontal al unei biciclete urbane)?

Secțiunea 5.2 definește „consumabilele” în nota de subsol 151 ca fiind „mărfuri nedurabile destinate a fi utilizate, epuizate sau înlocuite. Acestea pot fi necesare pentru funcționarea unui bun de consum sau pot fi utilizate la fabricare, fără a fi încorporate în produsul finit”. Ele se deosebesc de „piesele de schimb”, care sunt definite în nota de subsol 164 ca fiind „o piesă separată a unui produs care poate înlocui o piesă a unui produs cu aceeași funcție sau cu o funcție similară. Produsul nu poate funcționa în mod corespunzător fără piesa respectivă. Funcționalitatea unui produs este restabilită sau îmbunătățită atunci când piesa este înlocuită cu o piesă de schimb în conformitate cu Directiva 2011/65/UE. Piesele de schimb pot fi piese care au mai fost utilizate”.

În plus, descrierea activității de vânzare de piese de schimb oferă exemple de consumabile care nu sunt vizate de activitate (de exemplu, cerneala pentru imprimantă, cartușele de toner, lubrifianții pentru piese mobile și baterii).

Nu există o listă oficială a produselor care se califică drept piese de schimb. Operatorii trebuie să efectueze evaluarea individuală a produsului pe baza definițiilor de mai sus.

Secțiunea 5.3. „Pregătirea pentru reutilizare a produselor scoase din uz și a componentelor produselor” din anexa II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului

111. Cum definiți termenii „reutilizare” și „scoase din uz” care sunt menționați în criteriile privind contribuția substanțială din secțiunea 5.3. „Pregătirea pentru reutilizare a produselor scoase din uz și a componentelor produselor”?

În conformitate cu Directiva-cadru privind deșeurile, „reutilizare” înseamnă orice operațiune prin care produsele sau componentele care nu au devenit deșeuri sunt utilizate din nou în același scop pentru care au fost concepute. „Pregătirea pentru reutilizare” înseamnă operațiunile de verificare, curățare sau valorificare prin reparare, prin care produsele sau componentele produselor care au devenit deșeuri sunt pregătite pentru a fi reutilizate fără nicio altă operațiune de pretratare.

Trebuie reamintit faptul că „deșeu” înseamnă orice substanță sau obiect pe care deținătorul le aruncă sau are intenția sau obligația să le arunce. Intenția de a elimina articolul respectiv îl transformă deja în deșeu. Acest lucru este important atunci când se face distincția între reutilizare și pregătirea pentru reutilizare, deoarece reutilizarea se referă la un articol care nu a devenit deșeu, în timp ce pregătirea pentru reutilizare se referă la un articol care a devenit deșeu.

Un articol poate face obiectul reutilizării numai atunci când scopul articolului nu este modificat. Dacă scopul nu este modificat, este vorba despre reutilizare.

Atunci când un articol se află la sfârșitul ciclului său de viață, este deșeu. Cu toate acestea, există diferite moduri în care poate înceta statutul de deșeu al articolului în cauză, de exemplu prin pregătirea pentru reutilizare, în cazul în care există criterii încetare a statutului de deșeu care se aplică articolului respectiv, iar articolul îndeplinește aceste criterii.

Secțiunea 5.5. „Produsul ca serviciu și alte modele de servicii circulare orientate spre utilizare și rezultate” din anexa II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului

112. Cum ar trebui aplicate cerințele din secțiunea 5.5. „Produsul ca serviciu și alte modele de servicii circulare orientate spre utilizare și rezultate” în cazul în care o întreprindere care desfășoară activități de închiriere furnizează generatoare de curent electric pentru un șantier de construcții? Fiecare activ închiriat trebuie să respecte criteriile separat sau se poate avea în vedere un grup de active de pe șantierul de construcții în cazul în care acestea îndeplinesc împreună condiția în cauză? Sau criteriile pentru activitate se referă la serviciul total, de exemplu la consumul de energie la sediul întreprinderii care desfășoară activități de închiriere care prestează serviciul?

Activitatea din secțiunea 5.5. „Produsul ca serviciu și alte modele de servicii circulare orientate spre utilizare și rezultate” vizează diferite modele de servicii (de exemplu, închirierea sau leasingul) prin care operatorul permite clienților să utilizeze produse diferite. Generatoarele de curent electric se numără printre produsele care intră în domeniul de aplicare al acestei activități. Cu excepția cazului în care se prevede altfel, criteriile tehnice de examinare pentru această activitate se aplică activității generale a operatorului și nu produselor specifice furnizate de operator. Cerințele aferente principiului DNSH privind atenuarea schimbărilor climatice în ceea ce privește emisiile directe generate de activitate se aplică în mod specific situațiilor în care activitatea implică generarea de căldură/răcirea la fața locului sau cogenerarea, inclusiv producerea de energie electrică.

113. Închirierea de echipamente de intervenție în caz de scurgeri de petrol poate fi inclusă în secțiunea 5.5. „Produsul ca serviciu și alte modele de servicii circulare orientate spre utilizare și rezultate”?

Activitățile economice eligibile în temeiul secțiunii 5.5. „Produsul ca serviciu și alte modele de servicii circulare orientate spre utilizare și rezultate” include asigurarea accesului clienților la produse prin intermediul unor modele de servicii, cum ar fi închirierea. Prin urmare, închirierea de echipamente de intervenție în caz de scurgeri de petrol către clienți este vizată de această activitate. Locatorul trebuie să contabilizeze cheltuielile de închiriere, în funcție de tratamentul contabil al contractului de închiriere, drept CapEx sau OpEx. Cu toate acestea, întreprinderea care închiriază echipamentele de intervenție în caz de scurgeri de petrol de la un alt furnizor, și anume locatarul, nu face obiectul acestei activități.

SECȚIUNEA VI ÎNTREBĂRI LEGATE DE OBIECTIVUL PREVENIRII ȘI CONTROLULUI POLUĂRII (ANEXA III LA REGULAMENTUL DELEGAT PRIVIND TAXONOMIA ÎN DOMENIUL MEDIULUI)

Furnizarea apei, lucrări de canalizare, activități de gestionare a deșeurilor și de decontaminare

Secțiunea 2.4. „Decontaminarea amplasamentelor și a zonelor contaminate” din anexa III la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului

114. Descrierea activității din secțiunea 2.4. „Decontaminarea amplasamentelor și a zonelor contaminate” include la litera (d) punctul (vii) termenul „sol”. Termenul „sol” include și aerul din sol?

Directiva 2010/75/UE (Directiva privind emisiile industriale) definește termenul „sol” la articolul 3 punctul 21 ca fiind „stratul superior al scoarței terestre situat între roca de bază și suprafață. Solul este compus din particule minerale, materie organică, apă, aer și organisme vii”. Prin urmare, termenul „sol” include aerul din sol.

115. Care este definiția termenilor „zonă poluată” și „poluanți”, astfel cum se menționează în descrierea activității din secțiunea 2.4. „Decontaminarea amplasamentelor și a zonelor contaminate”?

Pornind de la definiția „poluării” din Directiva privind emisiile industriale, poluanții sunt substanțe, vibrații, căldură sau zgomot introduse direct sau indirect, ca rezultat al activității umane, în aer, apă sau sol, care pot avea efect nociv asupra sănătății umane sau asupra calității mediului, care pot conduce la efecte dăunătoare asupra proprietății materiale sau care pot altera sau afecta mediul ambiant și alte utilizări legitime ale mediului. „Zona poluată” este zona afectată de poluare.

116. Litera (b) din descrierea activității din secțiunea 2.4. „Decontaminarea amplasamentelor și a zonelor contaminate” include „decontaminarea sau reabilitarea instalațiilor sau siturilor industriale contaminate”. Ce se înțelege prin „instalații sau situri industriale”? Includ acestea și alte zone, cum ar fi instalațiile dezafectate, siturile militare, depozitele de deșeuri (din perspectiva securității/a gestionării după dezafectare)? Sunt incluse și „terenurile industriale abandonate”?

Un amplasament se referă la o anumită localizare geografică în care au avut loc activități industriale [a se vedea definiția de la articolul 3 punctul 3 din Regulamentul privind Portalul emisiilor industriale (78)] și, prin urmare, este posibil să se fi produs o contaminare. Pot fi vizate terenurile sau solul contaminate cu substanțe periculoase, contaminarea apelor subterane sau de suprafață, zonele din jurul instalațiilor industriale în care poluarea a migrat sau instalațiile industriale abandonate sau inactive. Instalațiile industriale se referă la structurile fizice și echipamentele utilizate pentru procesele industriale, cum ar fi instalațiile de producție, rafinăriile sau centralele de producere a energiei electrice. Eforturile axate pe decontaminare sau reabilitare vizează mediul înconjurător, în timp ce eforturile axate pe instalațiile industriale vizează structurile și echipamentele fizice.

Decontaminarea sau reabilitarea instalațiilor sau a siturilor industriale nu include reabilitarea depozitelor de deșeuri neconforme din punct de vedere juridic și a depozitelor de deșeuri abandonate sau ilegale care nu au legătură cu amplasamentul care face obiectul decontaminării, deoarece acestea fac obiectul unei activități specifice prevăzute în secțiunea 2.3. Deși siturile militare nu se califică drept instalații industriale în temeiul literei (b) din descrierea activității, decontaminarea siturilor militare ar putea fi inclusă la alte puncte.

117. Litera (e) din descrierea activității din secțiunea 2.4. „Decontaminarea amplasamentelor și a zonelor contaminate” se referă la „reducerea materială a substanțelor, amestecurilor sau produselor periculoase, cum ar fi azbestul sau vopseaua pe bază de plumb”. Care este definiția „substanțelor periculoase”?

În conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, substanțele periculoase sunt acele substanțe care îndeplinesc criteriile privind pericolele fizice, pentru sănătate sau pentru mediu, stabilite în părțile 2-5 din anexa I la regulamentul respectiv.

118. Criteriul privind contribuția substanțială de la punctul 1 din secțiunea 2.4. „Decontaminarea amplasamentelor și a zonelor contaminate” prevede că „[a]ctivitățile de decontaminare nu sunt efectuate de operatorul care a cauzat poluarea sau de o persoană care acționează în numele acestuia pentru a se conforma cerințelor Directivei 2004/35/CE sau, pentru activitățile situate în țări terțe, dispozițiilor privind răspunderea pentru mediul înconjurător întemeiate pe principiul „poluatorul plătește” în conformitate cu dreptul intern”. Cum ar trebui interpretat acest criteriu? Termenul „operator” se referă la întreprinderea care desfășoară activitățile de decontaminare?

Acest criteriu urmărește să asigure faptul că activitățile de decontaminare se desfășoară în mod imparțial și transparent, cu scopul principal de a proteja mediul și sănătatea publică. Criteriul menționat la punctul 1 se referă la operatorul care a cauzat poluarea. Termenul „operator” este definit în conformitate cu articolul 2 punctul 6 din Directiva 2004/35/CE ca fiind orice persoană fizică sau juridică, privată sau publică, care desfășoară sau controlează o activitate profesională sau, în cazul în care legislația internă prevede acest lucru, căreia i s-a încredințat o putere economică însemnată asupra funcționării tehnice a unei astfel de activități, inclusiv titularul unui permis sau al unei autorizații pentru o astfel de activitate sau persoana care înregistrează sau notifică o astfel de activitate.

În conformitate cu criteriul menționat la punctul 1, acțiunile de decontaminare efectuate de operatorul care a cauzat poluarea sau de o persoană care acționează în numele acestuia pentru a se conforma obligațiilor care decurg din Directiva 2004/35/CE nu pot fi considerate ca aducând o contribuție substanțială.

119. Se consideră că o întreprindere independentă care a fost contractată de operatorul care a cauzat poluarea pentru a desfășura activitatea de decontaminare acționează în numele poluatorului în temeiul secțiunii 2.4. „Decontaminarea amplasamentelor și a zonelor contaminate”?

O întreprindere independentă cu care un operator care a cauzat poluarea a semnat un acord pentru desfășurarea activității de decontaminare nu este considerată o persoană care acționează în numele operatorului respectiv, cu excepția cazului în care întreprinderea reprezintă operatorul în cauză sau beneficiază de competențe specifice delegate de acesta (acest lucru ar putea fi valabil, de exemplu, în cazul în care întreprinderea este o filială a operatorului). Aceasta implică faptul că veniturile obținute de întreprinderea independentă pentru desfășurarea activității de decontaminare sunt eligibile din punctul de vedere al taxonomiei, în timp ce OpEx sau CapEx ale operatorului care a cauzat poluarea pentru a beneficia de serviciul respectiv nu sunt eligibile.

SECȚIUNEA VII ÎNTREBĂRI LEGATE DE OBIECTIVUL PRIVIND BIODIVERSITATEA ȘI ECOSISTEMELE (ANEXA IV LA REGULAMENTUL DELEGAT PRIVIND TAXONOMIA ÎN DOMENIUL MEDIULUI)

Activități de protecție și refacere a mediului

Secțiunea 1.1. „Conservarea habitatelor, a ecosistemelor și a speciilor, inclusiv refacerea acestora” din anexa IV la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului

120. Activitatea din secțiunea 1.1. „Conservarea habitatelor, a ecosistemelor și a speciilor, inclusiv refacerea acestora” poate fi desfășurată în zone urbane cu spații naturale neglijabile? Cum poate o activitate desfășurată în zonele urbane să îndeplinească cerințele criteriilor privind contribuția substanțială?

Activitatea de conservare se poate desfășura în toate zonele, inclusiv în zonele urbane. De asemenea, activitatea poate fi desfășurată de orice tip de operator, indiferent de domeniul principal de activitate al acestuia.

Trebuie îndeplinite toate criteriile privind contribuția substanțială. Aceasta include cerința de la punctul 1.1 din criteriile privind contribuția substanțială:

„1.1.

Activitatea contribuie cel puțin la:

menținerea unei stări bune a ecosistemelor, a speciilor, a habitatelor sau a habitatelor speciilor;

restabilirea sau refacerea ecosistemelor, a habitatelor sau a habitatelor speciilor către sau în stare bună, inclusiv prin extinderea suprafeței sau a ariei de extindere a acestora”.

În mod similar, punctul 3.1 din criteriile privind contribuția substanțială impune ca aria să facă obiectul unui plan de gestionare sau al unui instrument echivalent.

În acest context, ar putea fi util să se contacteze autoritățile competente în domeniul naturii, care este posibil să fi adoptat un plan de infrastructură verde, care, cu condiția să fie în conformitate cu CTE-urile relevante, s-ar putea încadra ca plan de gestionare necesar pentru activitatea de conservare.

De asemenea, ar putea fi util să se contacteze autoritățile municipale relevante pentru a verifica dacă există un plan de înverzire urbană (79) sau dacă orașul a semnat „Acordul privind orașele verzi” (80). Cu condiția să fie în conformitate cu cerințele CTE-urilor, aceste documente s-ar putea încadra ca plan de gestionare/instrument echivalent necesar pentru activitatea de conservare.

121. Criteriul privind contribuția substanțială de la punctul 3.1 din secțiunea 1.1. „Conservarea habitatelor, a ecosistemelor și a speciilor, inclusiv refacerea acestora” impune ca aria să facă obiectul unui plan de gestionare sau a unui instrument echivalent. Acest lucru înseamnă că zonele verzi deținute și gestionate de entități private nu pot îndeplini acest criteriu, deoarece, pentru astfel de zone deținute și gestionate privat, entitățile publice (și anume autoritățile de conservare a naturii) nu stabilesc planuri de gestionare sau instrumente echivalente?

Înainte ca operatorul să poată raporta activitatea ca fiind aliniată la taxonomie, trebuie instituit un plan de gestionare sau un instrument echivalent. Cu toate acestea, nu se specifică faptul că planul de gestionare sau un instrument echivalent trebuie elaborat de autoritățile publice. În cazul în care autoritățile competente nu au stabilit un astfel de instrument, și operatorul activității de conservare poate, în principiu, să elaboreze un astfel de plan. Totuși, planul trebuie să conțină toate informațiile specifice care trebuie incluse în planul de gestionare și în instrumentul echivalent, astfel cum se specifică la punctul 3.1 din criteriile privind contribuția substanțială.

Trebuie reținut faptul că, în conformitate cu punctele 4.1 și 4.2 din criteriile privind contribuția substanțială, planul de gestionare sau instrumentul echivalent trebuie verificat fie de autoritățile naționale, fie de un organism de certificare terț independent la începutul activității de conservare sau atunci când planul de gestionare se încheie sau cel puțin o dată la zece ani.

122. Criteriile privind contribuția substanțială din secțiunea 1.1. „Conservarea habitatelor, a ecosistemelor și a speciilor, inclusiv refacerea acestora” exclud explicit „compensarea” impactului unei alte activități și vizează numai „câștigurile nete în materie de biodiversitate”. Care este semnificația termenului „nete” în acest context? Aceasta înseamnă că ar fi putut exista și o pierdere a biodiversității care trebuie compensată pentru a fi considerată o contribuție substanțială?

„Câștig net în materie de biodiversitate” înseamnă un impact pozitiv măsurabil („câștig net”) asupra biodiversității, în comparație cu ceea ce exista pe suprafața acoperită înainte de activitatea de conservare/refacere. Acest lucru poate fi realizat prin îmbunătățirea stării unui habitat sau a unei specii fără nicio pierdere prealabilă a biodiversității ca urmare a unei alte activități. În plus, câștigul net în materie de biodiversitate poate rezulta din măsuri suplimentare de conservare/refacere în afara compensării, astfel cum se explică în nota de subsol 11 la activitatea din secțiunea 1.1. În acest caz, câștigul net este crearea de biodiversitate suplimentară după ce pierderea biodiversității cauzată de cealaltă activitate economică a fost compensată în proporție de 100 %.

Activități de cazare

Secțiunea 2.1. „Hoteluri, cazări de vacanță, terenuri de camping și cazări similare” din anexa IV la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului

123. Criteriul privind contribuția substanțială de la punctul 1.2 din secțiunea 2.1. „Hoteluri, cazări de vacanță, terenuri de camping și cazări similare” menționează „organizația responsabilă cu conservarea sau refacerea ariei”. Această organizație trebuie să fie exclusiv un organism al administrației publice sau acest rol poate fi asumat și de un ONG?

Organizația poate fi orice „organizație responsabilă cu conservarea sau refacerea ariei”, inclusiv administrații publice, ONG-uri, societăți private sau alte entități.

124. Litera (c) din descrierea activității din secțiunea 2.1. „Hoteluri, cazări de vacanță, terenuri de camping și cazări similare” menționează „apartamente pentru vizitatori, bungalow-uri, căsuțe și cabane”. Ce se înțelege prin „apartamente pentru vizitatori”? Se referă această sintagmă la unități de închiriere pe termen scurt? Cum diferă acestea de „apartamente pentru o utilizare mai îndelungată”?

„Apartamentele pentru vizitatori” vizează unitățile de închiriere pentru turismul pe termen scurt, în timp ce „apartamentele pentru o utilizare mai îndelungată” nu servesc niciunui scop turistic pe termen scurt și, prin urmare, sunt excluse.

125. De ce criteriul privind contribuția substanțială de la punctul 3.2 din secțiunea 2.1. „Hoteluri, cazări de vacanță, terenuri de camping și cazări similare” se aplică numai unităților de cazare cu peste 50 de angajați, în timp ce cerința de a furniza informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia se aplică, în general, întreprinderilor cu peste 250 de angajați?

Cerința de a furniza informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia se aplică întreprinderilor care fac obiectul raportării privind durabilitatea în conformitate cu Directiva privind raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea, care se aplică în special întreprinderilor mari sau cotate la bursă. Trimiterea la 50 de angajați de la punctul 3.2 nu afectează domeniul de aplicare al acestor informații. Criteriile de la punctul 3.2 se aplică numai unităților cu peste 50 de angajați pentru a facilita respectarea de către întreprinderile mai mici a criteriilor privind contribuția substanțială.

126. Criteriile pentru secțiunea 2.1. „Hoteluri, cazări de vacanță, terenuri de camping și cazări similare” vizează, de asemenea, emisiile de GES aferente vizitatorilor hotelului (de exemplu, atunci când aceștia călătoresc cu avionul)?

Criteriile privind contribuția substanțială pentru secțiunea 2.1. „Hoteluri, cazări de vacanță, terenuri de camping și cazări similare” nu vizează emisiile de GES aferente vizitatorilor unităților de cazare incluse în această activitate.

SECȚIUNEA VIII ÎNTREBĂRI LEGATE DE CRITERIILE GENERICE AFERENTE PRINCIPIULUI DNSH

Criterii generice aferente principiului DNSH pentru adaptarea la schimbările climatice

127. Cum sunt definite „riscurile climatice”? Cărei faze a unui proiect se aplică acestea?

În ceea ce privește obiectivul de adaptare la schimbările climatice, cele mai relevante riscuri climatice sunt:

—	riscurile fizice generate de schimbările climatice care au ca rezultat posibile efecte sau daune materiale, de exemplu daune fizice aduse bunurilor, echipamentelor sau inventarului, care pot perturba operațiunile comerciale sau pot cauza costuri semnificative de reparare;

—	alte tipuri de impact (cum ar fi impactul asupra forței de muncă, elementele critice ale lanțurilor valorice din amonte și din aval și parametrii pieței etc.) care conduc la perturbări ale operațiunilor și/sau la pierderi financiare semnificative.

Acestea pot fi determinate fie de evenimente (acute), fie de schimbări pe termen mai lung (cronice) ale modelelor climatice. Riscurile generate de evenimente sunt legate de fenomene meteorologice extreme (de exemplu, inundații, valuri de căldură sau furtuni), în timp ce riscurile cronice sunt permanente (de exemplu, creșterea nivelului mării sau eroziunea costieră). Dispozițiile relevante (81) includ o listă neexhaustivă a pericolelor legate de climă care trebuie luate în considerare în evaluarea riscurilor climatice și a vulnerabilității. Alte riscuri ar putea deveni semnificative în viitor.

Riscurile climatice fizice ar trebui evaluate pentru toate etapele proiectului. În sectorul construcțiilor, de exemplu, riscurile fizice trebuie luate în considerare în etapele de planificare și proiectare, precum și pe parcursul ciclului de viață al proiectului, și anume în ceea ce privește atât utilizarea, cât și demolarea unei clădiri.

128. Trebuie efectuată o evaluare a riscurilor climatice și a vulnerabilității pentru toate amplasamentele (de exemplu, pentru toate proiectele de construcții)? Sau este suficientă o analiză generică, care poate fi transpusă la alte amplasamente?

Obiectivul unei evaluări solide a riscurilor climatice și a vulnerabilității este de a identifica riscurile climatice fizice semnificative care afectează performanța activității economice și a activelor de care depinde activitatea economică (pentru performanța și continuitatea sa). Evaluarea este apoi utilizată pentru a identifica soluții de adaptare adecvate, prezentate ca parte a unui plan de adaptare.

În conformitate cu criteriile generice aferente principiului DNSH pentru adaptarea la schimbările climatice (82), evaluarea riscurilor climatice și a vulnerabilității ar trebui să urmeze o metodologie de ultimă generație și să țină seama de cele mai recente date disponibile la cea mai înaltă rezoluție. Este posibil ca domeniul de aplicare al evaluării, metodele și datele utilizate pentru atingerea acestui obiectiv să varieze.

Pentru a se asigura că evaluarea vulnerabilității reflectă în mod corespunzător riscurile, ar trebui să se acorde atenția cuvenită circumstanțelor locale. Acest lucru se datorează faptului că riscurile fizice și adaptarea sunt specifice amplasamentului și depind în mare măsură de localizare și de vulnerabilitățile existente. Aceasta înseamnă că, pentru proiectele de construcții din diferite amplasamente, se poate efectua o evaluare a riscurilor climatice și a vulnerabilității pentru toate amplasamentele, atât timp cât aceasta abordează fiecare risc și vulnerabilitate specifice fiecărui amplasament. Evaluările riscurilor climatice și ale vulnerabilității ar trebui să analizeze dacă toate activele din cadrul amplasamentului sunt expuse aceluiași risc într-o măsură similară. Ulterior, aceștia pot propune cele mai bune soluții de adaptare pentru fiecare activ de pe amplasament în mod individual.

129. Criteriile generice aferente principiului DNSH pentru adaptarea la schimbările climatice prevăd că operatorul economic ar trebui să pună în aplicare soluții fizice și nefizice („soluții de adaptare”) pentru activitățile existente și activitățile noi care utilizează active fizice existente pe o perioadă de până la cinci ani. Perioada de cinci ani începe atunci când evaluarea este finalizată sau atunci când este identificată soluția de adaptare?

Soluțiile de adaptare sunt modificări ale proceselor, practicilor și structurilor activității economice în cauză pentru a modera daunele potențiale asociate cu schimbările climatice. Soluțiile de adaptare pot fi fizice (de exemplu, sisteme de protecție împotriva inundațiilor în clădiri) sau nefizice (de exemplu, trecerea la culturi rezistente la secetă sau reproiectarea sistemelor de comunicații). Evaluarea soluțiilor de adaptare reprezintă un pas în evaluarea riscurilor climatice și a vulnerabilității. Perioada de cinci ani începe din ziua în care operatorul a finalizat evaluarea riscurilor climatice și a vulnerabilității activității și a identificat soluția de adaptare pentru activitate.

130. Cum este definită „durata de viață preconizată”? Ar trebui înțeleasă ca fiind durata de viață preconizată a activității economice subiacente sau a finanțării activității?

Criteriile generice aferente principiului DNSH pentru obiectivul de adaptare la schimbările climatice prevăd că riscurile climatice fizice care sunt semnificative pentru activitate trebuie identificate printr-o evaluare a riscurilor climatice și a vulnerabilității. Această evaluare implică identificarea riscurilor climatice fizice care pot afecta performanța activității economice pe durata sa de viață preconizată. Riscurile fizice sunt legate de locul și tipul activității, astfel încât durata de viață preconizată este înțeleasă ca întreaga perioadă în care se desfășoară activitatea economică. În sectorul construcțiilor, de exemplu, durata de viață acoperă planificarea, proiectarea, utilizarea și demolarea unei clădiri. Pentru activitățile pe termen lung sau pe durată nedeterminată, ar putea fi oportun să se ia în considerare o durată de viață de cel puțin 30 de ani în viitor.

131. Criteriile aferente principiului DNSH pentru adaptarea la schimbările climatice incluse în apendicele A se referă la „[...] soluții fizice și nefizice («soluții de adaptare») [...] care reduc cele mai importante riscuri climatice fizice identificate care sunt semnificative pentru activitatea respectivă”. Cum ar trebui înțeles termenul „reduc”? Este acceptabil orice element care poate reduce riscurile climatice fizice? Sau este posibil să se ia în considerare doar soluții care reduc efectul într-o asemenea măsură încât conduc la o evaluare diferită a riscurilor (banda de risc) în cadrul evaluării riscurilor climatice și a vulnerabilității (ERCV)?

Criteriile generice aferente principiului DNSH pentru adaptarea la schimbările climatice menționează „soluții de adaptare care pot reduce riscul climatic fizic identificat” în lista etapelor implicate în efectuarea unei ERCV solide. „Reduc” în acest context înseamnă că riscurile climatice fizice care sunt semnificative pentru activitatea economică sunt reduse la nivelul la care activitatea poate fi continuată fără perturbări majore evitabile (83) legate de climă, în prezent și pe durata de viață a activității.

132. Criteriile generice aferente principiului DNSH pentru adaptarea la schimbările climatice din apendicele A prevăd că „operatorul economic pune în aplicare soluții fizice și nefizice”. Ar trebui ca ambele condiții să fie întotdeauna îndeplinite înainte ca o soluție de adaptare să fie eligibilă (având în vedere că se utilizează cuvântul „și”)?

Apendicele A impune operatorilor economici să identifice soluții de adaptare care reduc cele mai importante riscuri climatice fizice identificate care sunt semnificative pentru activitatea respectivă. Aceste soluții de adaptare pot fi soluții fizice sau nefizice, în funcție de riscul climatic fizic cu care se confruntă operatorul.

Un exemplu de soluție de adaptare fizică (84) este următorul: un operator situat într-o regiune predispusă la valuri de căldură poate decide să instaleze acoperișuri verzi sau fațade verzi pe clădirile sale pentru a menține temperaturile interioare la un nivel scăzut în perioadele de căldură puternică și pentru a îmbunătăți retenția apei în jurul clădirilor prin reducerea la minimum a scurgerilor de apă pluvială.

În schimb, o societate care își desfășoară activitatea în domeniul captării și utilizării gazelor de depozit și care este situată într-o zonă expusă riscului de a fi afectată de incendii forestiere poate, ca soluție nefizică, să pună în aplicare campanii de sensibilizare pentru a reduce comportamentul generator de incendii forestiere (85).

Criterii generice aferente principiului DNSH pentru prevenirea și controlul poluării

133. Apendicele C a fost modificat la 27 iunie 2023. Ce implică aceste modificări?

Apendicele C stabilește criteriile generice aferente principiului DNSH pentru obiectivul de prevenire și control al poluării în ceea ce privește utilizarea și prezența substanțelor chimice. Mai precis, acesta abordează fabricarea, utilizarea și prezența substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită (SVHC) și a altor substanțe periculoase menționate în legislația relevantă a UE.

Apendicele C a fost modificat la 27 iunie 2023 pentru a clarifica, printre altele, condițiile pentru derogările prevăzute la literele (f) și (g) din apendicele respectiv.

Derogarea anterioară care permitea utilizarea anumitor substanțe periculoase, bazată pe conceptul de „utilizare esențială pentru societate”, a fost revizuită. În temeiul derogării revizuite, operatorii trebuie să evalueze și să documenteze faptul că pe piață nu există alte substanțe sau tehnologii alternative adecvate și, dacă nu există astfel de alternative, să evalueze și să documenteze faptul că substanțele periculoase sunt utilizate numai în condiții controlate (86).

Derogarea respectivă se referă atât la substanțele care au fost identificate ca substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită în conformitate cu articolul 59 alineatul (1) din REACH [litera (f) revizuită din apendicele C], cât și la substanțele care îndeplinesc criteriile claselor sau categoriilor de pericol menționate la articolul 57 din REACH [alineat nou adăugat după litera (f) din apendicele C]. Modificarea a introdus, de asemenea, o limită de concentrație de 0,1 % (g/g) în ceea ce privește utilizarea substanțelor în amestecuri și în articole.

Condițiile de derogare ar trebui evaluate și documentate în funcție de utilizarea substanței (substanțelor) chimice în cauză.

Litera (g) din apendicele C a fost eliminată și înlocuită cu un nou paragraf după litera (f). Acesta este un paragraf separat, deoarece domeniul său de aplicare este diferit de cel al literelor (a)-(f). Spre deosebire de noul paragraf, literele (a)-(f), include situația „utilizării substanțelor”; ele nu se limitează la situațiile de „fabricare” sau de „introducere pe piață” a acestora. Noul paragraf clarifică faptul că activitatea economică nu trebuie să conducă la fabricarea, prezența în produsul sau rezultatul final sau introducerea pe piață a unor substanțe care îndeplinesc criteriile claselor sau categoriilor de pericol menționate la articolul 57 din REACH, cu excepția cazului în care operatorii estimează și dovedesc pe bază de documente justificative că pe piață nu există alte substanțe sau tehnologii alternative adecvate și că acestea sunt utilizate în condiții controlate. Având în vedere faptul că noul paragraf nu se referă la „utilizarea substanțelor”, cu condiția ca utilizarea unei substanțe menționate la noul paragraf să nu conducă la prezența acesteia în produsul sau rezultatul final sau la introducerea sa pe piață, interdicția prevăzută la acest nou paragraf nu se aplică unei astfel de utilizări.

134. Ce substanțe chimice sunt reglementate la litera (f) din apendicele C, astfel cum a fost modificat la 27 iunie 2023?

Litera (f) se referă la substanțele identificate ca substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită (SVHC) în conformitate cu articolul 57 din Regulamentul REACH, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 59 alineatele (2)-(10) din Regulamentul REACH. Aceste substanțe se regăsesc în lista SVHC candidate administrată de Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA).

135. Ce substanțe chimice fac obiectul ultimului paragraf din Apendicele C, adăugat după litera (f), astfel cum a fost modificat la 27 iunie 2023?

Noul alineat suplimentar adăugat după litera (f) se referă la substanțele care îndeplinesc criteriile Regulamentului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor (Regulamentul CLP) pentru una dintre clasele sau categoriile de pericol menționate la articolul 57 din Regulamentul REACH. Inventarul C&E (de clasificare și etichetare) oferă informații privind clasificările de pericol ale substanțelor în conformitate cu Regulamentul CLP, incluzând clasificări armonizate (evaluate de autorități și stabilite de Comisie), precum și autoclasificări (evaluate și stabilite de întreprinderi). Prin urmare, clasificarea pericolelor substanțelor care intră sub incidența noului paragraf adăugat după litera (f) este disponibilă publicului. Producătorii și importatorii de substanțe periculoase sunt obligați prin Regulamentul CLP să își autoevalueze substanțele și să raporteze această clasificare către ECHA, care o pune la dispoziție în cadrul inventarului C&E. Comisia recunoaște că, pentru substanțele care nu dispun de o clasificare armonizată, pot exista diferențe în ceea ce privește autoclasificarea prezentată de diferite întreprinderi. În plus, informațiile introduse nu fac în prezent obiectul unei verificări sau al unui control al calității.

136. Litera (f) și noul paragraf de la litera (f) din apendicele C prevăd o derogare conform căreia operatorii care utilizează substanțele corespunzătoare trebuie să estimeze și să dovedească pe bază de documente justificative absența de pe piață a unor substanțe sau tehnologii alternative adecvate sau utilizarea acestora în condiții controlate. Cum trebuie interpretate și îndeplinite de către operatori dispozițiile privind absența unor alternative adecvate și utilizarea în condiții controlate pentru a respecta această derogare?

Absența unor alternative adecvate

În contextul apendicelui C, o alternativă la o substanță este considerată „adecvată” dacă sunt îndeplinite toate cele patru criterii de mai jos:

—	aceasta este mai sigură (ceea ce înseamnă că utilizarea sa implică un risc mai scăzut pentru sănătatea umană și pentru mediu în comparație cu riscul utilizării substanței);

—	aceasta este fezabilă din punct de vedere tehnic (ceea ce înseamnă că asigură funcționalitatea și nivelul de performanță tehnică necesare pentru utilizare);

—	aceasta este fezabilă din punct de vedere economic pentru un operator economic (ceea ce înseamnă că utilizarea nu conduce la un impact economic negativ de o amploare care ar pune în pericol viabilitatea economică a operațiunilor legate de utilizarea pentru care se solicită derogarea) și

—	aceasta este disponibilă, ceea ce înseamnă că trebuie efectuată o analiză a alternativelor din perspectiva capacităților de producție a substanțelor alternative și a fezabilității tehnologiilor alternative, precum și din perspectiva cerințelor de drept și de fapt pentru punerea lor în circulație.

Absența unor alternative adecvate poate fi demonstrată după cum urmează:

—

pentru substanțele enumerate în anexa XIV la Regulamentul REACH [și anume unele dintre substanțele din apendicele C litera (f)], în cazul în care un operator a obținut o autorizație pentru utilizarea substanței, autorizația respectivă este dovada lipsei unor alternative adecvate. Aceasta înseamnă că operatorul care face obiectul unei autorizații acordate nu trebuie să efectueze nicio evaluare suplimentară în ceea ce privește respectarea criteriului privind absența unor alternative adecvate. Documentația care trebuie furnizată ar trebui să includă cel puțin numărul autorizației, decizia de autorizare și toate documentele care dovedesc conformitatea solicitate în decizia de autorizare.

În cazul în care o cerere de autorizare a fost depusă înainte de data limită de introducere a cererii pentru substanța respectivă, astfel cum se specifică în anexa XIV, operatorul nu trebuie să efectueze nicio evaluare suplimentară în așteptarea deciziei privind autorizarea. Până la luarea unei decizii cu privire la cererea de autorizare, operatorul poate furniza analiza alternativelor prezentate în cerere. În cazul în care a fost deja emis un aviz al Comitetului de evaluare socioeconomică (CASE) care confirmă absența alternativelor, acesta poate fi, de asemenea, transmis;

—

pentru utilizările (i) unei substanțe enumerate în anexa XIV la Regulamentul REACH care nu necesită autorizare sau (ii) ale unei substanțe identificate în conformitate cu articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul REACH (lista substanțelor candidate care prezintă motive de îngrijorare deosebită) sau (iii) ale unei substanțe care îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 57 din Regulamentul REACH (astfel cum este înregistrată în inventarul C&E al ECHA), alternativele posibile trebuie estimate, iar estimarea și rezultatul acesteia trebuie dovedite pe bază de documente justificative. Operatorul:

—

ar trebui să furnizeze un rezumat al substanțelor și tehnologiilor care oferă o alternativă la utilizarea substanței în cauză, inclusiv o justificare a motivului pentru care acestea nu sunt adecvate pentru cel puțin unul dintre cele patru criterii cumulative (și anume nu sunt mai sigure și/sau nu sunt fezabile din punct de vedere tehnic și/sau nu sunt fezabile din punct de vedere economic pentru operator și/sau nu sunt disponibile pe piața UE);

—

poate alege să urmeze părțile relevante din orientările ECHA privind analiza alternativelor (87) în contextul cererilor de autorizare pentru a contribui la estimarea alternativelor. Aceste orientări sunt, în unele cazuri, foarte specifice cerințelor de autorizare REACH; cu toate acestea, secțiunile relevante care trebuie consultate sunt, în special:

—	3.6 „Modul de stabilire a fezabilității tehnice a alternativelor”;

—	3.7.1 „Considerații generale privind evaluarea și compararea riscurilor”;

—	3.8 „Modul de stabilire a fezabilității economice a alternativelor”;

—	3.10 „Concluzii privind caracterul adecvat și disponibilitatea alternativelor”.

Utilizarea în condiții controlate

O substanță este utilizată în condiții controlate atunci când riscurile care decurg din utilizarea subiectivă și condițiile de utilizare ale operatorului (scenarii de expunere) au fost evaluate și gestionate astfel încât să existe măsuri de gestionare a riscurilor și condiții de utilizare care să reducă la minimum expunerea și emisiile operatorului. Pe această bază, operatorul trebuie în special să aplice măsuri de gestionare a riscurilor de natură să reducă la minimum expunerile și emisiile substanței care generează riscuri grave atât din punctul de vedere al sănătății umane, cât și din punctul de vedere al mediului, în timpul fazei de utilizare. În cazul în care riscul utilizării substanței de către operator este comun pentru mulți operatori și, prin urmare, riscul respectiv a fost deja evaluat anterior de un alt organism (furnizor, autoritate, concurent etc.), iar măsurile de gestionare a riscurilor și condițiile operaționale au fost definite în consecință, respectarea acestora ar putea fi suficientă în sensul taxonomiei. În cazul în care utilizarea nu face obiectul unei evaluări existente a riscurilor, operatorul trebuie să efectueze și să documenteze mai întâi propria evaluare a riscurilor.

În general, cerințele juridice existente la nivelul UE și la nivel național privind substanțele chimice, produsele și deșeurile sunt stabilite pentru a limita expunerea persoanelor la substanță și emisiile acesteia în mediu, precum și orice riscuri care rezultă din expunerea și emisiile în cauză. În cazul în care un operator a efectuat deja o astfel de evaluare și gestionare a riscurilor și, în consecință, a redus la minimum emisiile și expunerile care rezultă dintr-o anumită utilizare în conformitate cu cerințele aplicabile ale legislației UE și naționale privind protecția lucrătorilor, a consumatorilor, a publicului larg și a mediului, atunci ar trebui să se considere că operatorul respectiv respectă cerința privind „condițiile controlate” din apendicele C.

Pentru a demonstra conformitatea cu derogarea privind „condițiile controlate”, operatorii trebuie să furnizeze documente care să demonstreze că dispun de procese de evaluare și gestionare a riscurilor care reduc la minimum emisiile și expunerile la substanțe, precum și riscurile care decurg din aceste emisii și expuneri, în conformitate cu cerințele legale relevante existente. În cazul în care, pe baza unor cerințe legale specifice (88), operatorul a efectuat sau a utilizat în mod corespunzător o evaluare a riscurilor și a urmat procesul rezultat de gestionare a riscurilor și l-a documentat, documentația respectivă ar trebui considerată drept dovadă a conformității.

În funcție de utilizarea specifică a substanței și de proprietățile periculoase ale acesteia, operatorul ar putea institui următoarea listă (neexhaustivă) de măsuri pentru a demonstra respectarea „condițiilor controlate”:

—	întocmirea rapoartelor de securitate chimică și utilizarea unor măsuri adecvate de gestionare a riscurilor în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul REACH;

—	măsurile enumerate la articolul 5 alineatul (5) și la articolul 10 alineatul (1) din Directiva 2004/37/CE privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la locul de muncă la agenți cancerigeni sau mutageni ori la substanțe toxice pentru reproducere;

—

dispoziții în conformitate cu articolul 15 din Directiva 2010/75/UE privind valorile limită de emisie și parametrii și măsurile tehnice echivalente care se bazează pe cele mai bune tehnici disponibile (BAT). Operatorii pot aplica astfel de măsuri în cazul în care utilizarea substanței face obiectul unei concluzii BAT sau al unui document de referință privind cele mai bune tehnici disponibile (BREF).

În mod implicit, criteriile de derogare în ceea ce privește „condițiile controlate” sunt considerate îndeplinite dacă operatorul aplică măsurile enumerate la articolul 18 alineatul (4) din Regulamentul REACH cu privire la „condițiile strict controlate” și documentează acest lucru.

Pentru o substanță enumerată în anexa XIV la Regulamentul REACH pentru care s-a acordat o autorizație, respectarea condițiilor autorizației privind măsurile de gestionare a riscurilor și îndeplinirea cerințelor prevăzute la articolul 60 alineatul (10) din Regulamentul REACH sunt considerate suficiente pentru a îndeplini criteriul privind utilizarea în condiții controlate pentru utilizările autorizate respective.

Aceasta înseamnă că un operator căruia i s-a acordat o astfel de autorizație nu trebuie să efectueze nicio evaluare suplimentară a respectării criteriului privind utilizarea în condiții controlate. Documentația care trebuie furnizată ar trebui să includă cel puțin numărul autorizației, decizia de autorizare, raportul de securitate chimică pentru utilizarea lor în conformitate cu decizia de autorizare și documentația care dovedește conformitatea necesară în baza deciziei de autorizare și a articolului 60 alineatul (10) din Regulamentul REACH.

În cazul în care o cerere de autorizare a fost depusă înainte de data limită de introducere a cererii pentru substanța în cauză, prevăzută în anexa XIV, în așteptarea deciziei privind autorizarea, operatorul poate să facă trimitere la raportul de securitate chimică furnizat împreună cu cererea de autorizare, care include justificarea aplicării unor măsuri adecvate de gestionare a riscurilor, în cazul în care acesta justifică faptul că emisiile și expunerea în cauză sunt reduse la minimum în conformitate cu cerințele Regulamentului REACH.

Se poate furniza o justificare a reducerii la minimum a emisiilor/expunerilor. De exemplu, în cazul în care există un aviz al Comitetului pentru evaluarea riscurilor (CER) care concluzionează că expunerea/emisiile sunt reduse la minimum, se poate face, de asemenea, trimitere la avizul respectiv.

137. Regulamentele delegate privind taxonomia în domeniul climei și al mediului prevăd astfel: „Comisia va revizui excepțiile de la interdicția de producere, introducere pe piață sau utilizare a substanțelor menționate la litera (f) după ce va publica principiile orizontale privind utilizarea esențială a substanțelor chimice”. Întrucât Comisia a publicat Comunicarea privind utilizările esențiale ale substanțelor chimice la 22 aprilie 2024 (89) , cum afectează acest lucru aplicarea derogării prevăzute la litera (f) din apendicele C?

Conceptul de utilizare esențială pentru societate este descris în Comunicarea Comisiei C(2024) 1995. Cu toate acestea, conceptul nu a fost introdus încă în niciunul dintre actele legislative privind substanțele chimice la care se referă apendicele C și nici în Regulamentul privind taxonomia. Prin urmare, actualele condiții de derogare care trebuie îndeplinite sunt absența unei alternative adecvate și utilizarea în condiții controlate, astfel cum sunt descrise la întrebarea frecventă nr. 136 din prezenta comunicare a Comisiei.

138. În cadrul modificărilor din 27 iunie 2023, s-a introdus o limită de concentrație de 0,1 % fracție masică (g/g) pentru substanțele chimice care intră sub incidența literei (f) din apendicele C. Cum ar trebui aplicat pragul de 0,1 % g/g? Există vreo diferență între articolele importate și cele fabricate în UE?

Pragul de 0,1 % vizează concentrația substanțelor în amestecuri și în articole. Nu există nicio diferență în acest sens între articolele importate și articolele fabricate în UE.

În cazul în care un produs este compus din (un ansamblu de) mai multe articole sau dintr-o combinație de articole și amestecuri, concentrația de 0,1 % se determină separat pentru fiecare articol și amestec. Trebuie reținut că articolele asamblate într-un produs pot fi fabricate din materiale diferite.

Criterii generice aferente principiului DNSH pentru protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor

139. Ce instrumente de cartografiere sau ce sursă de baze de date ar trebui utilizate pentru a verifica proximitatea siturilor față de zonele sensibile din punctul de vedere al biodiversității, cum ar fi rețeaua Natura 2000 de zone protejate?

Vizualizatorul Natura 2000 prezintă limitele tuturor siturilor Natura 2000. Făcând clic pe un anumit sit, se vizualizează „formularul standard de date”, care descrie habitatele și speciile protejate în cadrul sitului.

A se vedea:

—	Vizualizatorul Natura 2000;

—	Despre vizualizatorul Natura 2000;

—	Lista siturilor Natura 2000, care enumeră siturile Natura 2000 din toate statele membre, cu linkuri către vizualizatorul hărții, formularele standard de date și planurile de gestionare.

140. Ce criterii de distanță față de zonele sensibile din punctul de vedere al biodiversității ar trebui utilizate?

Pentru siturile Natura 2000, nu există nicio distanță dincolo de care efectele să poată fi considerate nesemnificative. De exemplu, un baraj hidrografic ar putea avea efecte negative asupra siturilor Natura 2000 situate în aval sau un proiect minier ar putea afecta zonele umede situate la câțiva kilometri distanță. Posibilele efecte negative trebuie evaluate de la caz la caz, având în vedere obiectivele de conservare specifice sitului. Curtea de Justiție a UE (CJUE) a confirmat în mai multe hotărâri că articolul 6 alineatul (3) din Directiva Habitate se aplică planurilor și proiectelor din afara zonelor Natura 2000, indiferent de distanța lor față de situl în cauză (90).

141. Ce înseamnă termenul „necesare” din teza „[î]n cazul în care a fost efectuată o evaluare a impactului asupra mediului, sunt puse în aplicare măsurile de atenuare și compensare necesare pentru protecția mediului”? Se referă la toate măsurile recomandate într-o evaluare a impactului asupra mediului și la evaluarea relevantă sau se referă la măsurile pe care autoritățile le-au considerat necesare? Este posibil ca unele dintre aceste măsuri de atenuare și de compensare să fi fost incluse în autorizația prevăzută de Directiva privind emisiile industriale (DEI). Sunt acestea singurele care sunt necesare?

Termenul „necesare” se referă la măsurile impuse de autoritatea care autorizează un proiect după efectuarea unei evaluări a impactului asupra mediului; acest termen nu include măsurile recomandate.

În ceea ce privește evaluarea corespunzătoare în temeiul Directivei Habitate, criteriile aferente principiului DNSH permit numai măsuri de atenuare, nu și măsuri de compensare. În ceea ce privește evitarea prejudiciilor, dispozițiile relevante din actele delegate privind taxonomia (91) prevăd astfel: „Pentru siturile/operațiunile situate în zone sensibile din punctul de vedere al biodiversității sau în apropierea acestor zone (inclusiv rețeaua Natura 2000 de zone protejate, siturile care fac parte din patrimoniul mondial UNESCO și principalele zone de biodiversitate, precum și alte zone protejate), a fost efectuată o evaluare corespunzătoare, după caz, și pe baza concluziilor acesteia sunt puse în aplicare măsurile de atenuare necesare”.

Măsurile de atenuare vizează reducerea efectelor sau prevenirea producerii acestora în primul rând. Măsurile de atenuare pot fi propuse în contextul dezvoltării unui plan sau a unui proiect și/sau pot fi solicitate de autoritățile naționale competente pentru a evita efectele potențiale identificate în evaluarea corespunzătoare sau pentru a le reduce astfel încât să nu mai afecteze în mod negativ integritatea sitului. O evaluare corespunzătoare în temeiul articolului 6 alineatul (3) din Directiva Habitate trebuie să țină seama de obiectivele de conservare ale sitului. La fel ca evaluarea corespunzătoare propriu-zisă, identificarea și descrierea măsurilor de atenuare trebuie să se bazeze pe o înțelegere temeinică a speciilor și habitatelor în cauză, în conformitate cu Directiva Habitate. Acest lucru nu se întâmplă în cazul unei autorizații prevăzute de Directiva privind emisiile industriale.

Măsurile de atenuare sunt, de obicei, propuse de dezvoltator și analizate de autoritățile competente. În cazul în care autoritățile consideră că măsurile sunt insuficiente pentru a proteja integritatea sitului, acestea vor impune măsuri suplimentare.

142. O evaluare corespunzătoare în sensul articolului 6 alineatul (3) din Directiva Habitate trebuie să țină seama de efectele cumulative asupra habitatelor și a speciilor protejate în cadrul siturilor. Autorizația pentru o fabrică care a fost aprobată înainte de intrarea în vigoare a directivei ar trebui revizuită? Cum ar trebui evaluate emisiile cumulate, inclusiv cele provenite de la fabrici autorizate și construite înainte de intrarea în vigoare a directivei? În cazul în care autorizația pentru o fabrică veche este revizuită, ar trebui ca aceasta să fie evaluată ca proiect nou în temeiul Directivei Habitate?

Fabricile construite înainte de desemnarea siturilor Natura 2000 în temeiul Directivei Habitate nu erau obligate să evalueze efectele acestora asupra tipurilor de habitate și a speciilor în temeiul articolului 6 alineatul (3) din directiva respectivă. Funcționarea actuală a acestor fabrici ar trebui să respecte articolul 6 alineatul (2) din directiva respectivă de la data includerii siturilor în cauză pe lista siturilor de importanță comunitară. De exemplu, în siturile Natura 2000, statele membre trebuie să ia măsurile adecvate pentru a evita deteriorarea habitatelor naturale și a habitatelor speciilor și pentru a evita perturbarea semnificativă a speciilor pentru care au fost desemnate siturile, care pot fi legate de exploatarea acestor fabrici (92).

Cu toate acestea, CJUE a confirmat că dispozițiile articolului 6 alineatele (2) și (3) din Directiva Habitate trebuie interpretate ca un tot coerent (93) și au scopul de a asigura același nivel de protecție a habitatelor naturale și a habitatelor speciilor (94).

Prin urmare, în situațiile în care articolul 6 alineatul (2) din Directiva Habitate determină o obligație de a efectua o evaluare ulterioară a efectele unui proiect asupra sitului în cauză, această evaluare trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 6 alineatul (3). În acest caz, evaluarea respectivă ar fi considerată o evaluare corespunzătoare a unui proiect nou în sensul articolului 6 alineatul (3) și ar trebui să fie realizată în combinație cu alte planuri și proiecte (finalizate, aprobate, dar incomplete sau propuse). Proiectul poate fi aprobat numai dacă se constată că nu va avea un impact negativ semnificativ asupra integrității siturilor Natura 2000.

Aceasta înseamnă că, în cazul în care un stat membru evaluează funcționarea unei fabrici vechi în temeiul articolului 6 alineatul (3) din Directiva Habitate, iar, în urma evaluării, se concluzionează că operațiunea afectează în mod semnificativ integritatea sitului în cauză, având în vedere obiectivele de conservare specifice sitului, statul membru respectiv este obligat să ia măsurile adecvate pentru a preveni sau a reduce la minimum astfel de efecte asupra habitatelor naturale, asupra habitatelor speciilor și asupra speciilor pentru care au fost desemnate ariile (de exemplu, prin aplicarea unor măsuri de atenuare).

143. Evaluările impactului asupra mediului se aplică numai activităților care intră în domeniul de aplicare al Directivei EIM sau tuturor activităților incluse în taxonomia UE?

Directiva EIM se aplică activităților enumerate în anexele I și II la aceasta. În sensul taxonomiei UE, directiva se aplică și activităților care nu sunt enumerate în aceste anexe, dar în legătură cu care există o trimitere la necesitatea unei evaluări a impactului asupra mediului în criteriile generice aferente principiului DNSH pentru protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor din apendicele D la regulamentele delegate privind taxonomia în domeniul climei și în cel al mediului.

SECȚIUNEA IX ÎNTREBĂRI LEGATE DE REGULAMENTUL DELEGAT PRIVIND OBLIGAȚIA FURNIZĂRII DE INFORMAȚII ÎN TEMEIUL DISPOZIȚIILOR PRIVIND TAXONOMIA

144. Care este calendarul de raportare cu privire la eligibilitatea din punctul de vedere al taxonomiei și alinierea la taxonomie ale activităților economice incluse în Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului și în modificările aduse Regulamentului delegat privind taxonomia în domeniul climei?

În temeiul articolului 10 alineatele (6) și (7) din Regulamentul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia:

—

de la 1 ianuarie 2024 până la 31 decembrie 2024, întreprinderile nefinanciare ar trebui să prezinte informații numai cu privire la proporția, din cifra lor de afaceri totală și CapEx și OpEx totale, a activităților economice eligibile și a activităților economice neeligibile din punctul de vedere al taxonomiei incluse în Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului și a activităților economice adăugate la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei prin regulamentul de modificare (95);

—

de la 1 ianuarie 2025, întreprinderile nefinanciare ar trebui să prezinte informații cu privire la proporția, din cifra lor de afaceri totală și CapEx și OpEx totale, a activităților economice aliniate la taxonomie care fac obiectul Regulamentului delegat privind taxonomia în domeniul mediului și a activităților economice care au fost adăugate la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei prin regulamentul de modificare;

—

de la 1 ianuarie 2024 până la 31 decembrie 2025, întreprinderile financiare ar trebui să prezinte informații numai cu privire la proporția, din activele lor totale acoperite, a activităților economice eligibile și neeligibile din punctul de vedere al taxonomiei incluse în Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului și a activităților economice adăugate la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei prin regulamentul de modificare. În plus, întreprinderile financiare ar trebui să prezinte informațiile calitative incluse în anexa XI referitoare la activitățile economice respective;

—

de la 1 ianuarie 2026, întreprinderile financiare ar trebui să prezinte indicatorii-cheie de performanță pentru alinierea la taxonomie în ceea ce privește activitățile economice care fac obiectul Regulamentului delegat privind taxonomia în domeniul mediului și activitățile economice adăugate la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei prin regulamentul de modificare (96).

Tabelul următor prezintă un calendar pentru cerințele de raportare pentru întreprinderile nefinanciare și financiare. Acesta indică anul de raportare (și anume anul în care sunt publicate rapoartele) pentru exercițiul financiar N cu privire la care întreprinderea realizează raportarea. De exemplu, rapoartele cu indicatori-cheie de performanță referitori la exercițiul financiar 2023 sunt publicate în practică în 2024.

Perioada de timp	Întreprindere nefinanciară care intră sub incidența Directivei contabile (97)			Întreprinderi financiare care intră sub incidența Directivei contabile
Anul de raportare/publicare (pentru raportarea privind exercițiul financiar N)	Activități incluse în:			Activități incluse în:
	Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei (inclusiv Regulamentul delegat complementar privind taxonomia în domeniul climei)	Modificările din iunie 2023 aduse Regulamentului delegat privind taxonomia în domeniul climei	Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului	Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei (inclusiv Regulamentul delegat complementar privind taxonomia în domeniul climei)	Modificările din iunie 2023 aduse Regulamentului delegat privind taxonomia în domeniul climei	Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului
De la 1 ianuarie 2022 până la 1 decembrie 2022	Eligibilitate (cu excepția activităților care fac obiectul Regulamentului delegat complementar privind taxonomia în domeniul climei)	-	-	Eligibilitate (cu excepția activităților care fac obiectul Regulamentului delegat complementar privind taxonomia în domeniul climei)
De la 1 ianuarie 2023 până la 31 decembrie 2023	Indicatori-cheie de performanță privind alinierea			Eligibilitate
De la 1 ianuarie 2024 până la 31 decembrie 2024	Indicatori-cheie de performanță privind alinierea	Eligibilitate	Eligibilitate	Indicatori-cheie de performanță privind alinierea	Eligibilitate	Eligibilitate
De la 1 ianuarie 2025 până la 31 decembrie 2025	Indicatori-cheie de performanță privind alinierea	Indicatori-cheie de performanță privind alinierea	Indicatori-cheie de performanță privind alinierea	Indicatori-cheie de performanță privind alinierea	Eligibilitate	Eligibilitate
De la 1 ianuarie 2026	Indicatori-cheie de performanță privind alinierea și pentru alte întreprinderi mari care intră sub incidența Directivei privind raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea			Indicatori-cheie de performanță privind alinierea (98)	Indicatori-cheie de performanță privind alinierea	Indicatori-cheie de performanță privind alinierea
De la 1 ianuarie 2027	Indicatori-cheie de performanță privind alinierea și pentru alte IMM-uri cotate la bursă care intră sub incidența Directivei privind raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea (99)

145. În cazul în care un IMM cotat la bursă renunță la realizarea raportării privind durabilitatea până în 2028 în temeiul articolului 19a alineatul (7) din Directiva contabilă, acesta trebuie să includă în continuare în raportul administratorilor informațiile prevăzute la articolul 8 din Regulamentul privind taxonomia?

Nu. Articolul 8 din Regulamentul privind taxonomia se aplică tuturor întreprinderilor care trebuie să întocmească și să publice o declarație privind durabilitatea în temeiul articolelor 19a și 29a din Directiva contabilă. Cu toate acestea, dacă un IMM (cu excepția microîntreprinderilor) cu valori mobiliare admise la tranzacționare pe piețe reglementate din UE decide să nu includă în raportul administratorilor declarația privind durabilitatea în temeiul articolului 19a alineatul (7) din Directiva contabilă, care include informațiile prevăzute la articolul 8 din Regulamentul privind taxonomia, acesta nu are obligația de a furniza informații în temeiul articolului 8 din Regulamentul privind taxonomia.

146. Întreprinderile care au obligația de a raporta informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia pentru prima dată într-un anumit an de raportare (N) ar trebui să includă, de asemenea, informații comparative pentru exercițiul financiar precedent (N-1)?

Nu. Întreprinderile care au obligația de a raporta informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia pentru prima dată pentru un anumit exercițiu financiar ar trebui să furnizeze informațiile respective numai pentru exercițiul financiar respectiv (N). Întreprinderile ar trebui să includă numai informații comparative privind exercițiul financiar N-1 începând cu al doilea an de raportare a informațiilor în temeiul dispozițiilor privind taxonomia. De exemplu și astfel cum se clarifică în întrebarea frecventă nr. 3 din Comunicarea C/2023/305 a Comisiei, întreprinderile mari necotate la bursă vor face obiectul obligației de raportare în temeiul articolului 8 din Regulamentul privind taxonomia și al Regulamentului delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia pentru exercițiile financiare care încep la 1 ianuarie 2025 sau ulterior acestei date (prima publicare fiind în 2026). Prin urmare, întreprinderile respective ar trebui să publice informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia în 2026 numai pentru exercițiul financiar 2025; numai în anii de raportare ulteriori (și anume începând cu 2027), ar trebui să includă, de asemenea, informații comparative. Aceasta înseamnă că, în 2027, întreprinderile respective ar trebui să raporteze informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia referitoare la exercițiul financiar 2026 (N) și să includă informații comparative privind exercițiul financiar 2025 (N-1).

147. De când ar trebui întreprinderile să utilizeze modelele de raportare modificate incluse în Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului?

Anexa V la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului a introdus modele de raportare modificate în Regulamentul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia. Scopul este de a facilita furnizarea de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia referitoare la toate obiectivele de mediu. Aceste modele de raportare modificate înlocuiesc modelele anterioare și ar trebui utilizate de întreprinderi pentru raportarea cu privire la alinierea la taxonomie în anul de raportare/publicare cu începere de la data de 1 ianuarie 2024 (100). Întreprinderile nefinanciare care nu desfășoară activități economice eligibile în cadrul mai multor obiective de mediu nu sunt obligate să completeze tabelul suplimentar din anexa II la Regulamentul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia.

148. În ce măsură trebuie întreprinderile să raporteze cu privire la activitățile incluse în regulamentele delegate privind taxonomia în domeniul mediului și al climei atunci când acestea nu sunt semnificative pentru activitatea lor?

În conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul privind taxonomia, întreprinderile care intră sub incidența Directivei privind raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea (CSRD) au obligația de a raporta proporția din cifra lor de afaceri și din CapEx și OpEx ale acestora asociată cu activități economice aliniate la taxonomie. Regulamentul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia conține precizări suplimentare cu privire la conținutul și prezentarea informațiilor relevante care trebuie raportate. Nu este permisă nicio derogare de la obligația de raportare.

În cazul în care, ca urmare a lipsei datelor sau a dovezilor în acest sens, întreprinderile relevante nu sunt în măsură să stabilească dacă activitățile eligibile din punctul de vedere al taxonomiei care nu sunt semnificative pentru activitatea lor respectă criteriile tehnice de examinare, acestea ar trebui să raporteze activitățile respective ca nefiind aliniate la taxonomie fără nicio evaluare suplimentară. Pentru mai multe detalii, întreprinderile ar trebui să consulte întrebarea frecventă nr. 13 din Comunicarea C/2023/305 a Comisiei (101).

149. În cazul în care o activitate este aliniată la taxonomie, dar este eligibilă să contribuie la mai multe obiective, o întreprindere ar trebui să evalueze dacă activitatea contribuie la toate celelalte obiective?

În cazul în care o activitate este aliniată la taxonomie, dar este eligibilă să contribuie la mai multe obiective, o întreprindere nefinanciară are obligația de a raporta D (da) sau N (nu) pentru aceste alte obiective eligibile în modelele de raportare respective din anexa II la Regulamentul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia. Acest lucru este explicat în nota de subsol (b) din modelele respective. Cu alte cuvinte, întreprinderea nefinanciară ar trebui să evalueze dacă activitatea este aliniată sau nu la fiecare obiectiv eligibil și să raporteze rezultatul în consecință în modelul de raportare respectiv. Întrebarea frecventă nr. 31 din cadrul (proiectului) celei de a treia comunicări a Comisiei clarifică metodologia utilizată de întreprinderile financiare pentru calcularea indicatorilor-cheie de performanță pentru fiecare obiectiv de mediu.

150. CapEx și OpEx menționate în secțiunile 1.1.2.2 și 1.1.3.2 litera (c) din anexa I la Regulamentul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia [„CapEx potrivit literei (c)” și „OpEx potrivit literei (c)”] se referă la activități care contribuie la atingerea unui obiectiv de mediu? Măsurile individuale „care să permită activităților-țintă să devină activități cu emisii reduse de carbon sau să conducă la reduceri ale emisiilor de gaze cu efect de seră” menționate în dispozițiile respective se referă numai la CapEx pentru obiectivul de mediu de atenuare a schimbărilor climatice?

În ceea ce privește prima parte a întrebării, în funcție de tratamentul contabil al cheltuielilor în cauză, întreprinderile ar trebui să identifice achizițiile lor de produse din orice activitate economică aliniată la taxonomie ca fiind CapEx sau OpEx potrivit literei (c), indiferent de obiectivul (obiectivele) de mediu la care contribuie în mod substanțial activitățile respective.

În ceea ce privește a doua parte a întrebării, cheltuielile pentru măsurile individuale menționate în secțiunile 1.1.2.2 și 1.1.3.2 litera (c) din anexa I la Regulamentul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia se referă la măsurile individuale enumerate în secțiunile 7.3-7.6 din anexa I la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei. Astfel de măsuri individuale sunt un exemplu de CapEx sau OpEx potrivit literei (c) pentru activități care contribuie în mod substanțial la obiectivul de atenuare a schimbărilor climatice. Prin urmare, se preconizează că respectivele cheltuieli pentru astfel de măsuri individuale vor permite ca activitățile-țintă să devină activități cu emisii reduse de carbon (de exemplu, cheltuieli pentru instalarea, întreținerea sau repararea stațiilor de încărcare pentru vehiculele electrice) sau să conducă la reduceri ale emisiilor de gaze cu efect de seră (de exemplu, cheltuielile cu echipamentele pentru eficiența energetică).

151. Cum ar trebui întreprinderile să raporteze cu privire la activitățile de facilitare care pot fi utilizate în scopuri multiple și nu numai pentru a permite activităților-țintă să aducă o contribuție substanțială la un obiectiv de mediu?

În conformitate cu articolul 16 din Regulamentul privind taxonomia, o activitate economică ar trebui să se califice drept activitate care contribuie în mod substanțial la unul sau mai multe dintre obiectivele de mediu în cazul în care facilitează în mod direct o contribuție substanțială a altor activități la unul sau mai multe dintre aceste obiective. Pentru a asigura o raportare exactă, întreprinderile ar trebui să includă în indicatorii-cheie de performanță aferenți taxonomiei doar proporția din produsele sau serviciile lor de facilitare utilizate efectiv pentru a facilita în mod direct o contribuție substanțială a altor activități economice-țintă la unul dintre obiectivele de mediu.

În special, în ceea ce privește ICP privind cifra de afaceri, întreprinderile ar trebui să raporteze ca fiind aliniată la taxonomie numai proporția din vânzările de produse aferente activității de facilitare. Aceasta se referă la facilitarea utilizărilor care permit în mod direct activităților-țintă să aducă o contribuție substanțială la un obiectiv de mediu, astfel cum este definit în CTE-uri pentru activitatea de facilitare. În mod similar, întreprinderile ar trebui să includă în indicatorii-cheie de performanță privind CapEx și OpEx aliniate la taxonomie proporția din CapEx și OpEx aferente activității de facilitare care permite în mod direct activităților-țintă să aducă o contribuție substanțială la obiectivul de mediu relevant, astfel cum este definit în CTE-uri pentru activitatea de facilitare.

În conformitate cu abordarea furnizată în răspunsul la întrebarea frecventă nr. 30 din Comunicarea C/2023/305 a Comisiei, entitățile raportoare ar trebui să utilizeze un indicator nefinanciar care să prevadă o alocare exactă a CapEx pentru utilizările de facilitare. De exemplu, dacă activul aferent activității de facilitare finanțat prin CapEx este utilizat pentru a produce (i) 100 de unități de produse care facilitează o contribuție substanțială a unei activități-țintă și (ii) 100 de unități de produse care nu facilitează o contribuție substanțială a unei alte activități, atunci întreprinderea raportoare ar putea raporta 50 % din CapEx respective ca fiind aliniate la taxonomie. Metodologia utilizată pentru alocarea CapEx pentru utilizările de facilitare ar trebui să se bazeze pe dovezi verificabile. Întreprinderea raportoare ar trebui să furnizeze, în conformitate cu secțiunea 1.2.3 din anexa I la Regulamentul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia, și informații contextuale cu privire la:

—	alocarea CapEx legate de o activitate care facilitează proiecte sau activități multiple și

—	metodologia utilizată pentru alocarea CapEx pentru activitatea de facilitare aliniată la taxonomie.

152. Care sunt consecințele combinărilor de întreprinderi care au loc aproape de sfârșitul anului și pentru care nu este posibil din punct de vedere practic să se evalueze alinierea activităților dobândite la sfârșitul exercițiului financiar pentru furnizarea de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia în perioada N și N + 1?

Întreprinderile raportoare ar trebui să utilizeze toate informațiile disponibile atunci când evaluează alinierea la taxonomie a activităților lor, inclusiv a celor dobândite prin combinări de întreprinderi pentru a furniza informații exacte în temeiul dispozițiilor privind taxonomia. Pentru activitățile dobândite prin combinări de întreprinderi în cursul unei perioade de raportare, întreprinderile care au deja obligația de a publica informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia ar trebui să includă activitățile respective în informațiile furnizate în temeiul dispozițiilor privind taxonomia pentru perioada de raportare respectivă pe baza: (i) evaluării din punctul de vedere al taxonomiei post-achiziție a acestor activități dobândite și (ii) a informațiilor obținute în timpul procesului de diligență necesară pre-achiziție. De exemplu, în cazul în care activitățile dobândite au fost desfășurate anterior de o altă întreprindere care a făcut obiectul Directivei privind prezentarea de informații nefinanciare/al Directivei privind raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea, informațiile anterioare privind alinierea la taxonomie a activităților dobândite, obținute prin furnizarea anterioară de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia de către întreprinderea respectivă, ar putea fi utilizate ca date de intrare pentru a evalua alinierea la taxonomie a activităților dobândite în cursul perioadei de raportare curente.

În cazul activităților dobândite printr-o combinare de întreprinderi și evaluate ca fiind eligibile din punctul de vedere al taxonomiei de către o întreprindere raportoare, este posibil să nu se poată întotdeauna din punct de vedere practic să se colecteze suficiente informații cu privire la alinierea la taxonomie a activităților respective în perioada de raportare N (în care are loc combinarea de întreprinderi). În astfel de cazuri, întreprinderea raportoare ar trebui: (i) să includă informațiile financiare respective referitoare la activitățile dobândite (de exemplu, cifra de afaceri, CapEx și OpEx pentru activitățile nefinanciare dobândite) la numitorul indicatorilor-cheie de performanță aferenți taxonomiei și (ii) să le considere ca nefiind aliniate la taxonomie la numărătorul indicatorilor-cheie de performanță aferenți taxonomiei. Întreprinderea raportoare ar trebui să prezinte în mod transparent acest tratament în informațiile contextuale, precum și faptul că nu a fost în măsură să examineze activele/activitățile dobândite în ceea ce privește alinierea la sfârșitul anului. În perioada de raportare N+1, întreprinderea raportoare ar trebui: fie (i) să separe impactul acestui tratament (102) atunci când explică motivele oricăror modificări ale indicatorilor-cheie de performanță între perioadele de raportare N și N + 1 (dacă întreprinderea raportoare nu retratează indicatorii-cheie de performanță pentru perioada N), fie (ii) să retrateze indicatorii-cheie de performanță pentru perioada N.

153. Un împrumut bancar finanțează achiziționarea și instalarea de turbine eoliene/panouri solare pentru o gospodărie. Banca respectivă ar trebui să raporteze finanțarea achiziționării turbinei eoliene/panourilor solare în temeiul secțiunii 7.6. „Instalarea, întreținerea și repararea tehnologiilor din domeniul energiei din surse regenerabile” sau în temeiul secțiunii 3.1. „Fabricarea de tehnologii din domeniul energiei din surse regenerabile”? Secțiunea 7.6. vizează numai serviciul sau și produsul?

Banca ar trebui să evalueze o astfel de expunere în raport cu CTE-urile pentru activitatea relevantă finanțată. Pentru finanțarea serviciului de instalare, banca ar trebui să evalueze alinierea la criteriile tehnice de examinare din secțiunea 7.6 pentru activitatea de instalare. Pentru finanțarea achiziționării produsului bazat pe tehnologia din domeniul energiei din surse regenerabile, banca ar trebui să evalueze alinierea în raport cu criteriile din secțiunea 3.1 pentru fabricarea de tehnologii din domeniul energiei din surse regenerabile. Banca trebuie să raporteze întreaga expunere pe rândurile corespunzătoare pentru expunerile rezidențiale de retail.

154. Activitatea de pe rândul 6 din modelul 1 din anexa XII la Regulamentul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia vizează exploatarea cazanelor pe bază de gaze fosile (de exemplu, pentru a produce apă caldă) din clădiri?

Numai activitățile industriale sunt incluse în descrierile activităților din modelul 1 din anexa XII la Regulamentul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia, care reflectă activitățile industriale similare din anexele I și II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei. Prin urmare, exploatarea cazanelor pe bază de gaze fosile din clădiri nu este inclusă.

155. Cum ar trebui să interpreteze întreprinderile financiare și nefinanciare termenii „finanțează” și „are expuneri” în ceea ce privește modelele pentru furnizarea informațiilor privind gazele fosile și energia nucleară?

Informațiile privind gazele fosile și activitățile nucleare din anexa XII la Regulamentul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia se referă la indicatorii-cheie de performanță ai întreprinderilor nefinanciare și financiare. Cu toate acestea, termenii „finanțează” și „are expuneri” se referă la informațiile furnizate în temeiul dispozițiilor privind taxonomia de către întreprinderile financiare. Întreprinderile nefinanciare ar trebui doar să identifice și să raporteze activitățile pe care le „desfășoară” (103). Acest lucru se datorează faptului că, spre deosebire de indicatorii-cheie de performanță aferenți taxonomiei ai întreprinderilor financiare, ICP aferenți taxonomiei „aplicabili” ai întreprinderilor nefinanciare (cifra de afaceri, CapEx, OpEx, astfel cum se menționează în modele) nu vizează finanțările și expunerile față de o altă entitate, cum ar fi investițiile în instrumente financiare deținute în vederea tranzacționării pe termen scurt.

(1) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 8 martie 2018 intitulată „Plan de acțiune: finanțarea creșterii durabile” [COM(2018) 97 final: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A52018DC0097].

(2) Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088 (JO L 198, 22.6.2020, p. 13).

(3) Regulamentul delegat (UE) 2021/2139 al Comisiei din 4 iunie 2021 de completare a Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea criteriilor tehnice de examinare pentru a determina condițiile în care o activitate economică se califică drept activitate care contribuie în mod substanțial la atenuarea schimbărilor climatice sau la adaptarea la schimbările climatice și pentru a stabili dacă activitatea economică respectivă aduce prejudicii semnificative vreunuia dintre celelalte obiective de mediu (JO L 442, 9.12.2021, p. 1).

(4) Regulamentul delegat (UE) 2022/1214 al Comisiei din 9 martie 2022 de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2021/2139 în ceea ce privește activitățile economice din anumite sectoare energetice și a Regulamentului delegat (UE) 2021/2178 în ceea ce privește publicarea de informații specifice referitoare la activitățile economice respective (JO L 188, 15.7.2022, p. 1).

(5) Regulamentul delegat (UE) 2023/2486 al Comisiei din 27 iunie 2023 de completare a Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea criteriilor tehnice de examinare pentru a determina condițiile în care o activitate economică se califică drept activitate care contribuie în mod substanțial la utilizarea durabilă și la protejarea resurselor de apă și a resurselor marine, la tranziția către o economie circulară, la prevenirea și controlul poluării sau la protejarea și refacerea biodiversității și a ecosistemelor și pentru a stabili dacă activitatea economică respectivă aduce prejudicii semnificative vreunuia dintre celelalte obiective de mediu și de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2021/2178 al Comisiei în ceea ce privește publicarea de informații specifice referitoare la activitățile economice respective (JO L, 2023/2486, 21.11.2023).

(6) Regulamentul delegat (UE) 2021/2178 al Comisiei din 6 iulie 2021 de completare a Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului prin precizarea conținutului și a modului de prezentare a informațiilor care trebuie furnizate de întreprinderile care fac obiectul articolului 19a sau 29a din Directiva 2013/34/UE în ceea ce privește activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului și prin precizarea metodologiei pentru respectarea acestei obligații de furnizare de informații (JO L 443, 10.12.2021, p. 9).

(7) Regulamentul delegat (UE) 2023/2485 al Comisiei din 27 iunie 2023 de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2021/2139 prin stabilirea unor criterii tehnice de examinare suplimentare pentru a determina condițiile în care anumite activități economice se califică drept activități care contribuie în mod substanțial la atenuarea schimbărilor climatice sau la adaptarea la schimbările climatice și pentru a stabili dacă activitățile respective nu aduc prejudicii semnificative vreunuia dintre celelalte obiective de mediu (JO L, 2023/2485, 21.11.2023, p. 1).

(8) Orientări practice suplimentare cu exemple de lucru privind modul de completare a modelelor de raportare pot fi disponibile în timp util la adresa: https://ec.europa.eu/sustainable-finance-taxonomy/.

(9) Comunicare a Comisiei privind interpretarea anumitor dispoziții juridice din Actul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul articolului 8 din Regulamentul privind taxonomia UE în ceea ce privește raportarea activităților economice și a activelor eligibile (2022/C 385/01, C/2022/6937) (JO C 385, 6.10.2022, p. 1): https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A52022XC1006(01).

(10) Comunicare a Comisiei privind interpretarea și punerea în aplicare a anumitor dispoziții juridice din Actul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul articolului 8 din Regulamentul privind taxonomia UE în ceea ce privește raportarea activităților economice și a activelor eligibile din punctul de vedere al taxonomiei și aliniate la taxonomie (a doua comunicare a Comisiei) (C/2023/6747) (JO C, C/2023/305, 20.10.2023): https://eur-lex.europa.eu/eli/C/2023/305/oj.

(11) Comunicare a Comisiei privind interpretarea și punerea în aplicare a anumitor dispoziții juridice din Actul delegat privind taxonomia UE privind clima prin care sunt stabilite criteriile tehnice de examinare pentru activitățile economice care contribuie în mod substanțial la atenuarea schimbărilor climatice sau la adaptarea la schimbările climatice și care nu aduc prejudicii semnificative altui obiectiv de mediu (C/2023/6756) (JO C, C/2023/267, 20.10.2023): https://eur-lex.europa.eu/eli/C/2023/267/oj.

(12) Comunicare a Comisiei referitoare la interpretarea și punerea în aplicare a anumitor dispoziții legale ale Regulamentului privind taxonomia UE și la legăturile cu Regulamentul privind publicarea de informații privind finanțarea durabilă (2023/C 211/01, C/2023/3719) (JO C 211, 16.6.2023, p. 1): https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=OJ%3AJOC_2023_211_R_0001.

(13) Comunicare a Comisiei privind interpretarea și punerea în aplicare a anumitor dispoziții juridice din Actul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul articolului 8 din Regulamentul privind taxonomia UE în ceea ce privește raportarea activităților economice și a activelor eligibile din punctul de vedere al taxonomiei și aliniate la taxonomie (a treia comunicare a Comisiei) (C/2024/7494) (JO C, C/2024/6691, 8.11.2024): https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=OJ:C_202406691.

(14) Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 4 iunie 2021 intitulat „ Evaluarea impactului care însoțește Regulamentul delegat (UE) .../... al Comisiei de completare a Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea criteriilor tehnice de examinare pentru a determina condițiile în care o activitate economică se califică drept activitate care contribuie în mod substanțial la atenuarea schimbărilor climatice sau la adaptarea la schimbările climatice și pentru a stabili dacă activitatea economică respectivă aduce prejudicii semnificative vreunuia dintre celelalte obiective de mediu ” [SWD(2021) 152 final: https://ec.europa.eu/finance/docs/level-2-measures/taxonomy-regulation-delegated-act-2021-2800-impact-assessment_en.pdf].

(15) Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 27 iunie 2023 care însoțește REGULAMENTUL DELEGAT (UE).../... AL COMISIEI de completare a Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea criteriilor tehnice de examinare pentru a determina condițiile în care o activitate economică se califică drept activitate care contribuie în mod substanțial la utilizarea durabilă și la protejarea resurselor de apă și a resurselor marine, la tranziția către o economie circulară, la prevenirea și controlul poluării sau la protejarea și refacerea biodiversității și a ecosistemelor și pentru a stabili dacă activitatea economică respectivă aduce prejudicii semnificative vreunuia dintre celelalte obiective de mediu și de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2021/2178 al Comisiei în ceea ce privește publicarea de informații specifice referitoare la activitățile economice respective și REGULAMENTUL DELEGAT (UE).../... AL COMISIEI de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2021/2139 prin stabilirea unor criterii tehnice de examinare suplimentare pentru a determina condițiile în care anumite activități economice se califică drept activități care contribuie în mod substanțial la atenuarea schimbărilor climatice sau la adaptarea la schimbările climatice și pentru a stabili dacă activitățile respective nu aduc prejudicii semnificative vreunuia dintre celelalte obiective de mediu [SWD(2023) 0239 final: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:52023SC0239].

(16) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 13 iunie 2023 intitulată „ Un cadru privind finanțarea durabilă care funcționează în practică ”, COM (2023) 317 final: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A52023DC0317.

(17) Declarația Eurogrupului în configurație deschisă privind viitorul uniunii piețelor de capital, 11 martie 2024. https://www.consilium.europa.eu/ro/meetings/eurogroup/2024/03/11/.

(18) Regulamentul (UE) 2021/240 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 februarie 2021 de instituire a unui Instrument de sprijin tehnic.

(19) Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).

(20) Comunicarea Comisiei din 22 aprilie 2024, „Criterii și principii orientative pentru conceptul de utilizare esențială din legislația UE privind substanțele chimice” , C(2024) 1995 final, https://environment.ec.europa.eu/document/download/fb27e67a-c275-4c47-b570-b3c07f0135e0_en?filename=C_2024_1995_F1_COMMUNICATION_FROM_COMMISSION_EN_V4_P1_3329609.PDF.

(21) Regulamentul (UE) 2023/1464 al Comisiei din 14 iulie 2023 de modificare a anexei XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește formaldehida și agenții eliberatori de formaldehidă (JO L 180, 17.7.2023, p. 12).

(22) Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, 31.12.2008, p. 1).

(23) https://echa.europa.eu/information-on-chemicals/cl-inventory-database.

(24) Regulamentul (UE) 2024/3110 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2024 de stabilire a unor norme armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 305/2011 (JO L, 2024/3110, 18.12.2024, p. 1).

(25) Directiva (UE) 2024/1760 a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iunie 2024 privind diligența necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor și de modificare a Directivei (UE) 2019/1937 și a Regulamentului (UE) 2023/2859 (JO L, 2024/1760, 5.7.2024).

(26) Directiva (UE) 2022/2464 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2022 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 537/2014, a Directivei 2004/109/CE, a Directivei 2006/43/CE și a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește raportarea privind durabilitatea de către întreprinderi (JO L 322, 16.12.2022, p. 15).

(27) Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului (JO L 143, 30.4.2004, p. 56).

(28) Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (JO L 285, 31.10.2009, p. 10).

(29) Directiva (UE) 2016/797 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Uniunea Europeană (JO L 138, 26.5.2016, p. 44).

(30) Regulamentul delegat (UE) 2021/2178 al Comisiei din 6 iulie 2021 de completare a Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului prin precizarea conținutului și a modului de prezentare a informațiilor care trebuie furnizate de întreprinderile care fac obiectul articolului 19a sau 29a din Directiva 2013/34/UE în ceea ce privește activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului și prin precizarea metodologiei pentru respectarea acestei obligații de furnizare de informații (JO L 443, 10.12.2021, p. 9).

(31) Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 26, 28.1.2012, p. 1).

(32) Directiva (UE) 2018/844 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 2010/31/UE privind performanța energetică a clădirilor și a Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică (JO L 156, 19.6.2018, p. 75).

(33) Directiva (UE) 2024/1275 a Parlamentului European și a Consiliului din 24 aprilie 2024 privind performanța energetică a clădirilor (reformare) (JO L, 2024/1275, 8.5.2024).

(34) Regulamentul delegat (UE) 2023/2772 al Comisiei din 31 iulie 2023 de completare a Directivei 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele de raportare privind durabilitatea (JO L, 2023/2772, 22.12.2023).

(35) Regulamentul delegat (UE) 2021/2139, astfel cum a fost modificat prin Regulamentele delegate (UE) 2022/1214 și (UE) 2023/2485 (Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei): Regulamentul delegat (UE) 2023/2486 din 27 iunie 2023 (Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului); Regulamentul delegat (UE) 2021/2178 din 6 iulie 2021, astfel cum a fost modificat (Regulamentul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia).

(36) Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7).

(37) Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17).

(38) Regulamentul (UE) 2024/1244 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 aprilie 2024 privind raportarea datelor despre mediu provenite de la instalații industriale, de înființare a Portalului emisiilor industriale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 166/2006, JO L, 2024/1244, 2.5.2024, p. 1.

(39) Regulamentul delegat (UE) 2019/856 al Comisiei din 26 februarie 2019 de completare a Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește funcționarea Fondului pentru inovare (JO L 140, 28.5.2019, p. 6).

(40) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1001 al Comisiei din 9 iulie 2020 de stabilire a unor norme detaliate de aplicare a Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește funcționarea Fondului pentru modernizare care sprijină investițiile în vederea modernizării sistemelor energetice și a îmbunătățirii eficienței energetice a anumitor state membre (JO L 221, 10.7.2020, p. 107).

(41) Directiva 2014/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 de modificare a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește prezentarea de informații nefinanciare și de informații privind diversitatea de către anumite întreprinderi și grupuri mari (JO L 330, 15.11.2014, p. 1).

(42) Regulamentul (UE) 2019/1021 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind poluanții organici persistenți (reformare) (JO L 169, 25.6.2019, p. 45).

(43) Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei.

(44) Regulamentul (UE) 2023/2405 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 octombrie 2023 privind asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru un transport aerian durabil (ReFuelEU în domeniul aviației) (JO L, 2023/2405, 31.10.2023).

(45) Directiva (UE) 2023/2413 a Parlamentului European și a Consiliului din 18 octombrie 2023 de modificare a Directivei (UE) 2018/2001, a Regulamentului (UE) 2018/1999 și a Directivei 98/70/CE în ceea ce privește promovarea energiei din surse regenerabile și de abrogare a Directivei (UE) 2015/652 a Consiliului (JO L, 2023/2413, 31.10.2023).

(46) Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (reformare) (JO L 174, 1.7.2011, p. 88).

(47) Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență (JO L 57, 18.2.2021, p. 17).

(48) Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind informațiile privind durabilitatea în sectorul serviciilor financiare (JO L 317, 9.12.2019, p. 1).

(49) Regulamentul (UE) 2023/955 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 mai 2023 de instituire a Fondului social pentru climă și de modificare a Regulamentului (UE) 2021/1060 (JO L 130, 16.5.2023, p. 1).

(50) Regulamentul delegat (UE) 2021/2178 al Comisiei din 6 iulie 2021 de completare a Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului prin precizarea conținutului și a modului de prezentare a informațiilor care trebuie furnizate de întreprinderile care fac obiectul articolului 19a sau 29a din Directiva 2013/34/UE în ceea ce privește activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului și prin precizarea metodologiei pentru respectarea acestei obligații de furnizare de informații. (JO L 443, 10.12.2021, p. 9).

(51) Regulamentul delegat (UE) 2022/1214 al Comisiei din 9 martie 2022 de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2021/2139 în ceea ce privește activitățile economice din anumite sectoare energetice și a Regulamentului delegat (UE) 2021/2178 în ceea ce privește publicarea de informații specifice referitoare la activitățile economice respective (JO L 188, 15.7.2022, p. 1).

(52) Regulamentul delegat (UE) 2023/2486 al Comisiei din 27 iunie 2023 de completare a Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea criteriilor tehnice de examinare pentru a determina condițiile în care o activitate economică se califică drept activitate care contribuie în mod substanțial la utilizarea durabilă și la protejarea resurselor de apă și a resurselor marine, la tranziția către o economie circulară, la prevenirea și controlul poluării sau la protejarea și refacerea biodiversității și a ecosistemelor și pentru a stabili dacă activitatea economică respectivă aduce prejudicii semnificative vreunuia dintre celelalte obiective de mediu și de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2021/2178 al Comisiei în ceea ce privește publicarea de informații specifice referitoare la activitățile economice respective (JO L, 2023/2486, 21.11.2023).

(53) Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088 (JO L 198, 22.6.2020, p. 13).

(54) Comunicare a Comisiei privind interpretarea și punerea în aplicare a anumitor dispoziții juridice din Actul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul articolului 8 din Regulamentul privind taxonomia UE în ceea ce privește raportarea activităților economice și a activelor eligibile din punctul de vedere al taxonomiei și aliniate la taxonomie (a treia comunicare a Comisiei) (JO C 2024/6691, 8.11.2024).

(55) Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3).

(56) Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).

(57) Directiva 2012/19/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 iulie 2012 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) (JO L 197, 24.7.2012, p. 38).

(58) JO C 211, 16.6.2023, p. 1.

(59) Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență (JO L 57, 18.2.2021, p. 17).

(60) Regulamentul (UE) 2021/523 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 martie 2021 de instituire a Programului InvestEU și de modificare a Regulamentului (UE) 2015/1017 (JO L 107, 26.3.2021, p. 30).

(61) De exemplu, în secțiunea 5.2 din anexa II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului, descrierea activității în ceea ce privește produsele care fac obiectul activității prevede că „[a]ctivitatea economică se referă la piesele de schimb utilizate în produse fabricate prin activități economice încadrate la codurile NACE C26 Fabricarea computerelor, produselor electronice și optice, C27 Fabricarea echipamentelor electrice, C28.22 Fabricarea echipamentelor de ridicat și manipulat, C28.23 Fabricarea mașinilor și echipamentelor de birou (cu excepția computerelor și a echipamentelor periferice), C28.24 Fabricarea utilajelor portabile cu motor încorporat și C31 Producția de mobilier”. Aceste coduri NACE se referă la produsele care fac obiectul activității respective și nu la activitatea în sine. În schimb, ultima teză a aceleiași descrieri a activității prevede că „[a]ctivitățile economice din această categorie ar putea fi asociate cu mai multe coduri NACE, în special G46 și G47”. Aceste coduri NACE se referă la activitatea economică (în acest caz, vânzarea).

(62) De exemplu, secțiunea 3.6. „Fabricarea altor tehnologii cu emisii reduse de dioxid de carbon”, secțiunea 3.13. „Fabricarea clorului”, secțiunea 3.14. „Fabricarea produselor chimice organice de bază”, secțiunea 4.5. „Producerea de energie electrică din hidroenergie”, secțiunea 4.6. „Producerea de energie electrică din energia geotermală” sau secțiunea 4.7. „Producerea de energie electrică din combustibili gazoși și lichizi nefosili din surse regenerabile”.

(63) O reducere a emisiilor de GES pe durata ciclului de viață cu 73,4 % pentru hidrogen [rezultatul fiind o cantitate de emisii de GES pe durata ciclului de viață mai mică de 3 tCO2e/tH2] și cu 70 % pentru combustibilii sintetici pe bază de hidrogen, în raport cu un omolog combustibil fosil de 94 g CO2e/MJ, prin analogie cu abordarea stabilită la articolul 25 alineatul (2) din Directiva (UE) 2018/2001 și cu anexa V la aceasta.

(64) A se vedea Rezoluția MEPC 324 75 (imo.org).

(65) A se vedea Rezoluția MEPC 332 76 (imo.org).

(66) Detaliile calculului GRR sunt disponibile pe site-ul web al AESA la adresa: [de adăugat].

(67) În cadrul activității 6.18, locatorul se asigură că aeronavele menționate la litera (b) sau (c) sunt exploatate cu combustibili de aviație durabili (SAF) în conformitate cu criteriile specificate la litera (d) și la punctul 2 din secțiunea 6.19 a acestei anexe.

(68) Un grup de companii aeriene este considerat ca fiind constituit din două sau mai multe întreprinderi care fac parte dintr-o singură entitate economică.

(69) Baza de date a Uniunii privind biocombustibilii – site wiki public – Baza de date a Uniunii privind biocombustibilii – site informativ – site wiki public al Comisiei Europene.

(70) A se consulta site-ul web al OACI pentru nivelurile permise ale amestecului de SAF pentru fiecare filieră de producție a SAF: Procese de conversie (icao.int).

(71) Comunicarea Comisiei privind interpretarea și punerea în aplicare a anumitor dispoziții juridice din Actul delegat privind taxonomia UE privind clima prin care sunt stabilite criteriile tehnice de examinare pentru activitățile economice care contribuie în mod substanțial la atenuarea schimbărilor climatice sau la adaptarea la schimbările climatice și care nu aduc prejudicii semnificative

altui obiectiv de mediu (JO C 267, 20.10.2023, p. 1).

(72) Regulamentul delegat (UE) 2023/1669 al Comisiei din 16 iunie 2023 de completare a Regulamentului (UE) 2017/1369 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește etichetarea energetică a telefoanelor inteligente și a tabletelor de tip „slate”.

(73) A se vedea indicatorul Level(s) 2.2: Deșeuri și materiale din construcții și demolări, manual de utilizare: notă de informare introductivă, instrucțiuni și orientări (versiunea 1.1 a publicației), https://susproc.jrc.ec.europa.eu/product-bureau//sites/default/files/2021-01/ UM3_Indicator_2.2_v1.1_40pp.pdf. Pentru raportare, trebuie utilizat tabelul Excel disponibil pe site-ul web al Comisiei: Deșeuri din construcții și demolări (DCD) și model Excel pentru materiale: pentru estimarea (Level 2) și înregistrarea (Level 3) a cantităților și a tipurilor de DCD și a destinațiilor finale ale acestora (versiunea 1.1), https://susproc.jrc.ec.europa.eu/product-bureau/product-groups/412/documents.

(74) Direcția Generală Piață Internă, Industrie, Antreprenoriat și IMM-uri, Oberender, A., Fruergaard Astrup, T., Frydkjær Witte, S., Camboni, M. et al., EU Construction & Demolition Waste Management Protocol including guidelines for pre-demolition and pre-renovation audits of construction works (Protocolul și orientările UE privind deșeurile din construcții și demolări, inclusiv orientări privind auditurile anterioare demolării și renovării pentru lucrările de construcții) – ediția actualizată 2024, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2024, https://data.europa.eu/doi/10.2873/77980.

(75) Comisia Europeană: Direcția Generală Mediu, Study to support the preparation of Commission guidelines on the definition of backfilling – Final report (Studiu în sprijinul elaborării orientărilor Comisiei privind definiția rambleierii – Raport final), Oficiul pentru Publicații, 2020, https://data.europa.eu/doi/10.2779/382166.

(76) Dodd N., Donatello S. & Cordella M., 2021. Level(s) indicator 1.2: Life cycle Global

Warming Potential (GWP) user manual: introductory briefing, instructions and guidance [Indicatorul Level(s) 1.2: notă de informare introductivă, instrucțiuni și orientări]

(versiunea 1.1. a publicației): https://susproc.jrc.ec.europa.eu/product-bureau/sites/default/files/2021-01/UM3_Indicator_1.2_v1.1_37pp.pdf.

(77) A se vedea site-ul web https://ipmsc.org/ .

(78) Regulamentul (UE) 2024/1244 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 aprilie 2024 privind raportarea datelor despre mediu provenite de la instalații industriale, de înființare a Portalului emisiilor industriale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 166/2006, JO L, 2024/1244, 2.5.2024, p. 1.

(79) Pentru a readuce natura în orașe și pentru a recompensa acțiunile comunitare, în Strategia UE privind biodiversitatea, Comisia invită orașele europene cu cel puțin 20 000 de locuitori să elaboreze planuri de înverzire urbană până la sfârșitul anului 2021. A se vedea, de asemenea, https://environment.ec.europa.eu/topics/urban-environment/urban-nature-platform_en.

(80) Pentru a facilita înverzirea zonelor urbane și periurbane în cadrul Strategiei UE privind biodiversitatea, Comisia Europeană a instituit o platformă UE privind înverzirea urbană, în baza unui nou „Acord privind orașele verzi” încheiat cu municipalitățile și cu primăriile. A se vedea, de asemenea, https://environment.ec.europa.eu/topics/urban-environment/green-city-accord_en.

(81) Punctul II din apendicele A la anexa I și apendicele A la anexa II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei, precum și punctul II din apendicele A la anexele I și II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului.

(82) Apendicele A la anexa I și apendicele A la anexa II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei și apendicele A la anexele I, II, III și IV la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului.

(83) Termenul „evitabil” în acest context înseamnă că (i) există soluții/tehnologii disponibile care pot elimina sau reduce riscul specific identificat legat de schimbările climatice la nivelul necesar pentru a evita perturbările și (ii) costul eliminării sau al reducerii riscului la nivelul necesar pentru a evita perturbările nu depășește beneficiul (de exemplu, valoarea daunelor și a pierderilor evitate, ținând seama de gravitatea și probabilitatea acestora și aplicând principiul precauției). În cazurile în care se consideră că riscul nu poate fi evitat pe baza acestor factori, ar trebui să se încerce (i) reducerea riscului și a impactului asupra funcționării activității la cel mai înalt nivel posibil și (ii) reducerea timpului de recuperare; riscul rezidual ar trebui să fie luat în considerare.

(84) Principalele categorii de soluții fizice sunt infrastructura fizică și soluțiile tehnologice, precum și abordările bazate pe natură și pe ecosisteme.

(85) Principalele categorii de soluții nefizice sunt soluțiile de guvernanță și instituționale (inclusiv inițierea sau modificarea practicilor, a proceselor și a gestionării proceselor, a sistemelor de planificare, monitorizare și cooperare și a altor soluții similare), economice și financiare (inclusiv asigurările), precum și abordările legate de cunoaștere și de schimbările comportamentale.

(86) A se vedea întrebarea frecventă nr. 136 din prezenta comunicare a Comisiei.

(87) ECHA (2021), Guidance on the preparation of an application for authorisation (Orientări privind pregătirea unei cereri de autorizare) https://echa.europa.eu/documents/10162/17235/authorisation_application_en.pdf/8f8fdb30-707b-4b2f-946f-f4405c64cdc7?t=1610451346310.

(88) O prezentare generală a legislației UE aplicabile în domeniul substanțelor chimice este furnizată de ECHA în EUCLEF (EU Chemicals Legislation Finder). Această bază de date cu funcție de căutare oferă o imagine de ansamblu a obligațiilor existente pentru fiecare substanță chimică.

(89) Comunicarea Comisiei din 22 aprilie 2024. Criterii și principii orientative pentru conceptul de utilizare esențială din legislația UE privind substanțele chimice [C(2024) 1995 final]: https://environment.ec.europa.eu/document/download/fb27e67a-c275-4c47-b570-b3c07f0135e0_en?filename=C_2024_1995_F1_COMMUNICATION_FROM_COMMISSION_EN_V4_P1_3329609.PDF.

(90) Cauza C-98/03, Comisia/Germania, (2006 I-00053), punctul 51; cauza C-418/04, Comisia/Irlanda, (2007 I-10947), punctele 232 și 233; cauza C-142/16 Comisia/Germania (publicată în repertoriul electronic al cauzelor), punctul 29.

(91) Punctul 3 din apendicele D la anexele I și II la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul climei și anexele I, II și III la Regulamentul delegat privind taxonomia în domeniul mediului.

(92) Articolul 6 alineatele (2), (3) și (4) din Directiva Habitate se aplică și ariilor de protecție specială clasificate în temeiul Directivei 2009/147/CE privind păsările.

(93) Cauza C-258/11 Sweetman și alții (publicată în repertoriul electronic al cauzelor), punctul 32; Cauza C-521/12, Briels și alții (publicată în repertoriul electronic al cauzelor), punctul 19.

(94) Cauza C-399/14, Grüne Liga Sachsen și alții (publicată în repertoriul electronic al cauzelor), punctul 54.

(95) Activitățile economice adăugate se referă la secțiunile 3.18, 3.19, 3.20, 3.21, 6.18, 6.19 și 6.20 din anexa I și la secțiunile 5.13, 7.8, 8.4, 9.3, 14.1 și 14.2 din anexa II.

(96) Activitățile economice adăugate se referă la secțiunile 3.18, 3.19, 3.20, 3.21, 6.18, 6.19 și 6.20 din anexa I și la secțiunile 5.13, 7.8, 8.4, 9.3, 14.1 și 14.2 din anexa II.

(97) Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).

(98) Pentru instituțiile de credit, indicatorii-cheie de performanță menționați în secțiunile 1.2.3 și 1.2.4 din anexa V la Regulamentul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia (ICP privind onorariile și comisioanele și GAR pentru portofoliul de tranzacționare) ar trebui să fie prezentați pentru prima dată începând cu 1 ianuarie 2026.

(99) Pentru IMM-urile cotate la bursă care nu renunță la obligația de a publica rapoarte privind durabilitatea până în 2028, în conformitate cu articolul 19a alineatul (7) din Directiva contabilă. De asemenea, IMM-urile cotate la bursă care renunță la această obligație nu sunt obligate să furnizeze informații în temeiul articolului 8 din Regulamentul privind taxonomia. A se vedea întrebarea frecventă nr. 145 din prezenta comunicare.

(100) Data aplicării Regulamentului delegat privind taxonomia în domeniul mediului.

(101) Comunicarea Comisiei privind interpretarea și punerea în aplicare a anumitor dispoziții juridice din Actul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul articolului 8 din Regulamentul privind taxonomia UE în ceea ce privește raportarea activităților economice și a activelor eligibile din punctul de vedere al taxonomiei și aliniate la taxonomie (a doua comunicare a Comisiei) (C/2023/305) (JO C 305, 20.10.2023, p. 1).

(102) În comparație cu scenariul contrafactual în care activitățile dobândite au fost evaluate ca fiind aliniate la taxonomie în perioada de raportare N.

(103) În contextul indicatorilor-cheie de performanță privind cifra de afaceri, CapEx și OpEx consolidate, acestea ar trebui să vizeze activitățile desfășurate de entități care fac obiectul consolidării complete (de exemplu, filialele) și al asocierilor în participație, contabilizate proporțional cu participația lor la capitalurile proprii ale asocierii în participație, în conformitate cu al doilea paragraf din secțiunea 1.2.3 din anexa I la Regulamentul delegat privind obligația furnizării de informații în temeiul dispozițiilor privind taxonomia.