(2)

Pentru a asigura funcționarea armonioasă și eficace a mecanismului de cooperare prevăzut la articolul 60 din Regulamentul (UE) 2016/679 și a mecanismului de soluționare a litigiilor prevăzut la articolul 65 din regulamentul menționat, este necesar să se stabilească norme privind desfășurarea procedurilor de către autoritățile de supraveghere în cazurile transfrontaliere și de către comitet în timpul soluționării litigiilor, inclusiv în ceea ce privește tratarea plângerilor transfrontaliere. Din acest motiv, este necesar, totodată, să se stabilească norme privind exercitarea de către părțile care fac obiectul investigației a dreptului de a fi ascultate înainte ca autoritățile de supraveghere și, după caz, comitetul să adopte decizii în acest sens.

(2)

Pentru a asigura funcționarea armonioasă și eficace a mecanismului de cooperare prevăzut la articolul 60 din Regulamentul (UE) 2016/679 și a mecanismului de soluționare a litigiilor prevăzut la articolul 65 din regulamentul menționat, este necesar să se stabilească norme privind desfășurarea procedurilor de către autoritățile de supraveghere în cazurile transfrontaliere și de către comitet în timpul soluționării litigiilor, inclusiv în ceea ce privește tratarea plângerilor transfrontaliere. Din acest motiv, este necesar, totodată, să se stabilească norme privind exercitarea de către părți a dreptului de a fi ascultate înainte ca autoritățile de supraveghere și, după caz, comitetul să adopte decizii în acest sens. Prezentul regulament își propune, prin aceasta, să protejeze dreptul la bună administrare, consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („carta”). Pentru a atinge acest obiectiv, atunci când aplică dispozițiile prezentului regulament, toate autoritățile pentru protecția datelor ar trebui să acționeze în mod imparțial și independent și în conformitate cu statul de drept, consacrat la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(2a)

Prezentul regulament și capitolul VII din Regulamentul (UE) 2016/679 reglementează doar anumite elemente ale procedurii de cooperare, atunci când la procedură participă autorități de supraveghere din mai multe state membre. Prezentul regulament nu se aplică atunci când o parte depune o plângere direct la o autoritate de supraveghere principală din alt stat membru.

(2b)

În măsura în care prezentul regulament nu armonizează un anumit aspect, autorităților de supraveghere ar trebui să li se aplice dreptul procedural al fiecărui stat membru. Unele elemente procedurale, cum ar fi sarcina orizontală a probei atribuită operatorului și prevăzută la articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/679, sunt deja reglementate de dreptul Uniunii. În conformitate cu principiul supremației dreptului Uniunii, autoritățile de supraveghere nu ar trebui să aplice dreptul procedural intern în cazul în care acesta contravine prezentului regulament și Regulamentului (UE) 2016/679. Cooperarea dintre autoritățile de supraveghere nu ar trebui limitată din cauza unor diferențe între dreptul procedural intern al statelor respective. Autoritățile de supraveghere ar trebui să utilizeze toate opțiunile prevăzute de legislația națională aplicabilă pentru a permite părților din alt stat membru să participe la proceduri. Aceasta poate include participarea video de la distanță, interpreți sau mijloace de comunicare disponibile în general.

(3)

Plângerile sunt o sursă esențială de informare pentru detectarea încălcărilor normelor privind protecția datelor. Este necesar să se definească proceduri clare și eficiente pentru tratarea plângerilor în cazurile transfrontaliere, deoarece plângerea poate fi tratată de o altă autoritate de supraveghere decât cea la care a fost depusă.

(3)

Plângerile sunt o sursă esențială de informare pentru detectarea încălcărilor normelor privind protecția datelor. Este necesar să se definească proceduri clare și eficiente pentru tratarea plângerilor în cazurile transfrontaliere, deoarece plângerea poate fi tratată de o altă autoritate de supraveghere decât cea la care a fost depusă. În acest sens, ar trebui creat un mecanism eficient pentru a asigura comunicarea între autoritățile de supraveghere, care să faciliteze schimbul rapid și securizat al informațiilor necesare pentru soluționarea plângerilor, în conformitate cu normele privind protecția datelor.

(4)

Pentru a fi admisibilă, o plângere ar trebui să conțină anumite informații specificate . Prin urmare, pentru a-i ajuta pe reclamanți să prezinte autorităților de supraveghere faptele necesare, ar trebui furnizat un formular de plângere . Informațiile specificate în formular ar trebui solicitate numai în cazurile de prelucrare transfrontalieră în sensul Regulamentului (UE) 2016/679, deși autoritățile de supraveghere pot utiliza formularul și pentru cazurile care nu se referă la prelucrarea transfrontalieră. Formularul poate fi transmis pe cale electronică sau prin poștă. Transmiterea informațiilor incluse în formularul respectiv ar trebui să fie o condiție pentru ca o plângere referitoare la prelucrarea transfrontalieră să fie tratată ca plângere în sensul articolului 77 din Regulamentul (UE) 2016/679 . Pentru ca o plângere să fie considerată admisibilă nu ar trebui să fie necesară furnizarea de informații suplimentare. Ar trebui să fie posibil ca autoritățile de supraveghere să faciliteze depunerea plângerilor într-un format electronic ușor de utilizat și ținând seama de nevoile persoanelor cu handicap , atât timp cât informațiile solicitate din partea reclamantului corespund informațiilor solicitate în formular și nu sunt necesare informații suplimentare pentru a considera plângerea admisibilă .

(4)

Pentru a fi admisibilă, o plângere ar trebui să conțină anumite informații minime despre presupusa încălcare, fie actuală, fie din trecut. Încetarea încălcării nu ar trebui să constituie un motiv suficient pentru respingerea unei plângeri . Prin urmare, pentru a-i ajuta pe reclamanți să prezinte autorităților de supraveghere faptele necesare, ar trebui pusă la dispoziție o plângere-tip . Informațiile specificate în plângerea-tip ar trebui solicitate numai în cazurile de prelucrare transfrontalieră în sensul Regulamentului (UE) 2016/679, deși autoritățile de supraveghere pot utiliza plângerea-tip și pentru cazurile care nu se referă la prelucrarea transfrontalieră. Informațiile poate fi transmis pe cale electronică sau prin poștă. Pentru ca o plângere să fie considerată admisibilă nu ar trebui să fie necesară furnizarea de informații suplimentare. În cazul în care o plângere nu îndeplinește cerințele minime, autoritatea de supraveghere ar trebui să o respingă și să îl informeze pe reclamant ce informații lipsesc. Apoi, reclamantul poate depune din nou plângerea, în formă completă. Deși reclamantul nu ar trebui să fie obligat să contacteze partea care face obiectul investigației înainte de a depune o plângere, dacă reclamantul s-a aflat totuși în contact cu partea care face obiectul investigației, în legătură cu aceeași chestiune , înainte de a depune plângerea, acesta ar trebui să transmită comunicarea ce a rezultat din respectivul contact. Autoritățile de supraveghere ar trebui să aibă posibilitatea să faciliteze depunerea plângerilor într-un format electronic ușor de utilizat și ținând seama de nevoile persoanelor cu handicap .

(5)

Autoritățile de supraveghere sunt obligate să decidă cu privire la plângeri într-un termen rezonabil. Definirea a ceea ce înseamnă un termen rezonabil depinde de împrejurările fiecărui caz și, în special, de contextul acestuia, de diferitele etape procedurale parcurse de autoritatea de supraveghere principală, de comportamentul părților în cursul procedurii și de complexitatea cazului.

(5)

Autoritățile de supraveghere sunt obligate să decidă cu privire la plângeri într-un termen rezonabil. Definirea a ceea ce înseamnă un termen rezonabil depinde de împrejurările fiecărui caz și, în special, de contextul acestuia, de diferitele etape procedurale parcurse de autoritatea de supraveghere principală, de comportamentul părților în cursul procedurii și de complexitatea cazului. Articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO) și articolele 41 și 47 din cartă prevăd că procedurile trebuie să aibă, în ansamblu, o durată rezonabilă. Întrucât aceasta include și căile de atac judiciare prevăzute la articolul 78 din Regulamentul (UE) 2016/679, procedurile din cadrul autorităților de supraveghere nu ar trebui să dureze, de regulă, mai mult de nouă luni, cu excepția cazului în car apar circumstanțe excepționale. Prezentul regulament prevede prelungiri în caz de întârzieri sau probleme aflate în afara controlului autorității de supraveghere principale. În acest scop, ar trebui asigurate fonduri și personal suficiente pentru a garanta tratarea rapidă și eficientă a cazurilor, fără să fie afectat dreptul la bună administrare.

(5a)

Interacțiunea directă dintre autoritățile de supraveghere din statele membre și părți este reglementată de dreptul procedural național, în măsura în care nu prevalează Regulamentul (UE) 2016/679, prezentul regulament sau dreptul Uniunii. În cazul unei interacțiuni indirecte între o autoritate de supraveghere principală și o parte, prin intermediul altei autorități de supraveghere, tuturor interacțiunilor directe cu partea ar trebui să li se aplice dreptul procedural al acestei din urmă autorități. În conformitate cu articolul 56 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2016/679, reclamantul are dreptul să comunice doar cu autoritatea de supraveghere la care a fost depusă plângerea. Acest lucru nu îl împiedică pe reclamant să comunice direct cu altă autoritate de supraveghere, inclusiv cu autoritatea de supraveghere principală, ceea ce poate fi mai eficient.

(5b)

Pentru a garanta că în toate cazurile transfrontaliere sunt îndeplinite cerințe minime privind echitatea și eficiența procedurilor, inclusiv în statele membre în care nu există o lege procedurală codificată la nivel național, regulamentul stabilește norme direct aplicabile, pe baza articolului 41 din cartă.

(5c)

În ceea ce privește dezvăluirea sau utilizarea suplimentară a unor informații protejate prin lege, precum datele cu caracter personal sau secretele comerciale protejate prin Directiva (UE) 2016/943 (1a) , ar trebui să se poată aplica, în conformitate cu dreptul procedural național aplicabil autorității de supraveghere cu care partea interacționează în mod direct, limitări strict necesare și proporționale. Aici ar putea fi incluse deliberările și procesele decizionale interne ale autorității. Ar trebui aplicate măsurile cel mai puțin intruzive, precum limitarea modului în care sunt utilizate informațiile sau înnegrirea anumitor informații. Părțile ar trebui să fie informate în toate cazurile cu privire la faptul că nu le-au fost comunicate anumite informații și cu privire la motivul pentru aceasta.

(5d)

Autoritatea de supraveghere principală tratează cazul în conformitate cu prezentul regulament, cu Regulamentul (UE) 2016/679 și cu dreptul său procedural național, cooperând pe deplin, într-un spirit de înțelegere și încredere reciprocă, cu alte autorități de supraveghere. Alte autorități de supraveghere ar trebui să comunice autorității de supraveghere principale orice informații pertinente și opiniile lor. Autoritatea de supraveghere principală ar trebui să structureze cazul într-o manieră eficientă și expeditivă, ținând cont pe deplin de opiniile altor autorități de supraveghere. În același timp, procedura ar trebui să respecte Regulamentul (UE) 2016/679, în special arhitectura soluționării litigiilor prin intermediul ghișeului unic și competențele autorității de supraveghere principale.

(5e)

Autoritățile de supraveghere pot demara, de asemenea, proceduri suplimentare, de exemplu în cazul unor încălcări sistemice sau repetate. Totuși, acest lucru nu ar trebui să afecteze drepturile părților.

(5f)

Încălcările pot viza drepturile mai multor persoane vizate și, prin urmare, este posibil ca probele din proceduri să trebuiască să fie utilizate în alte proceduri, pentru a eficientiza procedurile și a asigura consecvența deciziilor. Pentru a se evalua obiectiv cuantumul daunelor morale raportate la o persoană vizată medie, instanțele civile pot recurge la fapte sau elemente de probă stabilite pentru a decide cu privire la o cerere în temeiul articolului 82 din Regulamentul (UE) 2016/679.

(5g)

Fiecare autoritate de supraveghere ar trebui să stabilească una sau mai multe limbi în care acceptă informațiile transmise de alte autorități de supraveghere. Ar trebui stabilită și o altă limbă, „limba de cooperare” comună, pe care trebuie să o accepte toate autoritățile de supraveghere pentru primirea sau transmiterea informațiilor. În cazul căilor de atac judiciare, autoritatea de supraveghere împotriva căreia se inițiază o astfel de cale de atac ar trebui să aibă obligația de a traduce în limbile acceptate toate documentele corespunzătoare.

(6)

Fiecare plângere tratată de o autoritate de supraveghere în temeiul articolului 57 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) 2016/679 trebuie investigată cu toată diligența necesară și într-o măsură adecvată, ținând seama de faptul că orice utilizare a competențelor sale de către autoritatea de supraveghere trebuie să fie adecvată , necesară și proporțională în vederea asigurării conformității cu Regulamentul (UE) 2016/679. Este la latitudinea fiecărei autorități competente să decidă în ce măsură ar trebui investigată o plângere. Atunci când evaluează în ce măsură este adecvată o investigație, autoritățile de supraveghere ar trebui să urmărească să îi ofere reclamantului o soluție satisfăcătoare, care ar putea să nu necesite neapărat investigarea exhaustivă a tuturor elementelor de drept și de fapt posibile care decurg din plângere, dar care îi oferă reclamantului o soluționare eficientă și rapidă a plângerii sale . Evaluarea amplorii măsurilor de investigare necesare ar putea să se bazeze pe gravitatea presupusei încălcări, pe caracterul său sistemic sau repetitiv ori, după caz, pe faptul că reclamantul și-a exercitat, de asemenea, drepturile prevăzute la articolul 79 din Regulamentul (UE) 2016/679.

(6)

Fiecare plângere tratată de o autoritate de supraveghere în temeiul articolului 57 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) 2016/679 trebuie investigată cu toată diligența necesară și într-o măsură adecvată, ținând seama de faptul că orice utilizare a competențelor sale de către autoritatea de supraveghere trebuie să fie eficace , proporțională și disuasivă în vederea asigurării conformității cu Regulamentul (UE) 2016/679. Atunci când evaluează în ce măsură este adecvată o investigație, autoritățile de supraveghere ar trebui să urmărească să îi ofere reclamantului o soluție satisfăcătoare, ceea ce impune investigarea tuturor elementelor de drept și de fapt corespunzătoare care decurg din plângere, pentru a se garanta că se poate lua o decizie comună și se poate ajunge rapid la o soluție eficace privind plângerea . Fără a se aduce atingere necesității de a îi oferi reclamantului o soluție satisfăcătoare într-un interval scurt de timp, autoritățile de supraveghere ar trebui să investigheze într-o măsură care să le permită să determine dacă o plângere indică încălcări mai grave sau sistemice. Planificarea procedurii este un aspect important pentru a se asigura un rezultat rapid. Autoritățile de supraveghere nu ar trebui să invoce drepturile prevăzute la articolul 79 din Regulamentul (UE) 2016/679 drept motiv pentru a limita anchetarea unei plângeri. Pentru a asigura respectarea articolului 47 din cartă, tratarea unei plângeri ar trebui să conducă întotdeauna la o decizie ce poate fi contestată. Cu excepția cazului în care plângerea este retrasă, nu ar trebui să fie posibilă închiderea sau sistarea în alt mod a plângerilor, fără a se lua o decizie ce poate fi supusă controlului jurisdicțional.

(7)

Autoritatea de supraveghere principală ar trebui să furnizeze autorității de supraveghere la care a fost depusă plângerea informațiile necesare cu privire la evoluția investigației cu scopul de a-i oferi informații actualizate reclamantului .

(7)

Autoritatea de supraveghere principală ar trebui să furnizeze autorităților de supraveghere acces instantaneu de la distanță la un dosar comun, care să cuprindă toate documentele relevante ale cazului, inclusiv toate informațiile interne sau confidențiale, precum și traducerea tuturor documentelor în limba de cooperare. În plus, autoritatea de supraveghere principală ar trebui să informeze în mod activ celelalte autorități de supraveghere cu privire la modificările majore care ar putea necesita măsuri iminente sau o atenție sporită. De asemenea, în cazurile transfrontaliere este necesar să se stabilească proceduri clare și eficiente pentru tratarea plângerilor, deoarece plângerea poate fi tratată de o altă autoritate de supraveghere decât cea la care a fost depusă .

(8)

Autoritatea de supraveghere competentă ar trebui să îi acorde reclamantului acces la documentele pe baza cărora aceasta a ajuns la concluzia preliminară de a respinge integral sau parțial plângerea .

(8)

Autoritatea de supraveghere competentă ar trebui să le acorde părților acces de la distanță la dosarul comun, însă poate limita acest drept de acces în anumite împrejurări. Accesul ar trebui să permită utilizarea unei căi de atac judiciare eficiente, în conformitate cu articolul 47 din Cartă .

(9)

Pentru a pune capăt rapid încălcărilor Regulamentului (UE) 2016/679 și a le oferi reclamanților o soluționare rapidă a plângerii lor, autoritățile de supraveghere ar trebui să depună eforturi , după caz, pentru a soluționa plângerile pe cale amiabilă. Faptul că o plângere individuală a fost soluționată pe cale amiabilă nu împiedică autoritatea de supraveghere competentă să instrumenteze un caz din oficiu, de exemplu în situația unor încălcări sistemice sau repetate ale Regulamentului (UE) 2016/679.

(9)

Pentru a pune capăt rapid încălcărilor Regulamentului (UE) 2016/679 și a le oferi reclamanților o soluționare rapidă a plângerii lor, autoritățile de supraveghere ar trebui să fie în măsură , după caz, să soluționeze plângerile pe cale amiabilă, cu implicarea părților. Autoritățile de supraveghere nu ar trebui să condiționeze tratarea unei plângeri de participarea la un proces de soluționare pe cale amiabilă. Soluțiile amiabile ar trebui să se poată realiza sub forma unui contract între părți, conform dreptului aplicabil, și ar trebui să genereze obligații pentru autorități. Faptul că o plângere individuală a fost soluționată pe cale amiabilă nu împiedică autoritatea de supraveghere competentă să instrumenteze un caz din oficiu, de exemplu în situația unor încălcări sistemice sau repetate ale Regulamentului (UE) 2016/679. Cu toate acestea, posibilitatea instrumentării unui caz din oficiu nu ar trebui utilizată pentru a amâna luarea deciziilor cu privire la plângeri.

(10)

Pentru a garanta funcționarea eficace a mecanismelor de cooperare și pentru asigurarea coerenței prevăzute în capitolul VII din Regulamentul (UE) 2016/679, este important să se asigure soluționarea cazurilor transfrontaliere în timp util și în spiritul cooperării loiale și eficace care stă la baza articolului 60 din Regulamentul (UE) 2016/679. Autoritatea de supraveghere principală ar trebui să își exercite competența într-un cadru de cooperare strânsă cu celelalte autorități de supraveghere vizate. De asemenea, autoritățile de supraveghere vizate ar trebui să se implice activ în investigație dintr-un stadiu incipient al acesteia, în încercarea de a ajunge la un consens, utilizând pe deplin instrumentele prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679.

(10)

Pentru a garanta funcționarea eficace a mecanismelor de cooperare și pentru asigurarea coerenței prevăzute în capitolul VII din Regulamentul (UE) 2016/679, este important să se asigure soluționarea cazurilor transfrontaliere în timp util și în spiritul cooperării loiale și eficace care stă la baza articolului 60 din Regulamentul (UE) 2016/679. Autoritatea de supraveghere principală ar trebui să își exercite competența într-un cadru de cooperare strânsă cu celelalte autorități de supraveghere vizate. De asemenea, autoritățile de supraveghere vizate ar trebui să se implice activ în investigație dintr-un stadiu incipient al acesteia, în încercarea de a ajunge la un consens, utilizând pe deplin instrumentele prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679. Acest lucru ar trebui să corespundă mecanismului „ghișeului unic” prevăzut în Regulamentul (UE) 2016/679 și să garanteze, după caz, tratamentul nediscriminatoriu al părților, securitatea juridică și independența deciziilor emise de către autoritățile de supraveghere.

(11)

Este deosebit de important ca autoritățile de supraveghere să ajungă la un consens cu privire la aspectele-cheie ale investigației cât mai curând posibil și înainte ca acuzațiile să fie comunicate părților care fac obiectul investigației și ca proiectul de decizie menționat la articolul 60 din Regulamentul (UE) 2016/679 să fie adoptat, reducându-se astfel numărul de cazuri supuse mecanismului de soluționare a litigiilor prevăzut la articolul 65 din Regulamentul (UE) 2016/679 și asigurându-se, în cele din urmă, soluționarea rapidă a cazurilor transfrontaliere.

(11)

Este deosebit de important ca autoritățile de supraveghere să ajungă la un consens cu privire la aspectele-cheie ale cazului, printr-un rezumat al aspectelor-cheie și prin formularea de observații cu privire la acest rezumat, cât mai curând posibil și înainte ca proiectul de decizie menționat la articolul 60 din Regulamentul (UE) 2016/679 să fie adoptat, reducându-se astfel numărul de cazuri supuse mecanismului de soluționare a litigiilor prevăzut la articolul 65 din Regulamentul (UE) 2016/679 și asigurându-se, în cele din urmă, soluționarea rapidă a cazurilor transfrontaliere.

(12)

Cooperarea dintre autoritățile de supraveghere ar trebui să se bazeze pe un dialog deschis, care să permită autorităților de supraveghere vizate să aibă un impact semnificativ asupra desfășurării investigației prin împărtășirea experiențelor și a opiniilor lor cu autoritatea de supraveghere principală , ținând seama în mod corespunzător de marja de apreciere de care dispune fiecare autoritate de supraveghere , inclusiv în ceea ce privește evaluarea măsurii în care este adecvat să se investigheze un caz, precum și de tradițiile diferite ale statelor membre . În acest scop, autoritatea de supraveghere principală ar trebui să furnizeze autorităților de supraveghere vizate un rezumat al aspectelor-cheie, în care să își prezinte opinia preliminară cu privire la principalele aspecte ale unei investigații . Acest rezumat ar trebui furnizat într-o etapă suficient de timpurie pentru a permite includerea efectivă a autorităților de supraveghere vizate , dar și suficient de avansată pentru ca opiniile autorității de supraveghere principale cu privire la caz să fie îndeajuns de mature . Autoritățile de supraveghere vizate ar trebui să aibă posibilitatea de a-și prezenta observațiile cu privire la o gamă largă de chestiuni, cum ar fi domeniul de aplicare al investigației și identificarea evaluărilor factuale și juridice complexe . Având în vedere că domeniul de aplicare al investigației determină aspectele care trebuie investigate de autoritatea de supraveghere principală, autoritățile de supraveghere ar trebui să depună eforturi pentru a ajunge la un consens cât mai curând posibil cu privire la domeniul de aplicare al investigației.

(12)

Cooperarea dintre autoritățile de supraveghere ar trebui să se bazeze pe un dialog deschis, care să permită autorităților de supraveghere vizate să aibă un impact semnificativ asupra desfășurării investigației prin împărtășirea experiențelor și a opiniilor lor cu autoritatea de supraveghere principală . Autoritatea de supraveghere la care a fost depusă o plângere sau care solicită o măsură din oficiu poate să transmită autorității de supraveghere principale un rezumat al aspectelor-cheie, în care să își prezinte opinia preliminară cu privire la principalele aspecte ale unei investigații . Autoritatea de supraveghere principală ar trebui să redacteze rezumatul definitiv al aspectelor-cheie. Rezumatul aspectelor-cheie ar trebui să facă parte din dosarul comun și ar trebui să fie un document evolutiv, care să fie actualizat de autoritatea de supraveghere principală pe parcursul procedurii . Acest rezumat ar trebui emis într-o etapă suficient de timpurie , pentru a permite implicarea efectivă a autorităților de supraveghere vizate. Autoritățile de supraveghere vizate ar trebui să aibă posibilitatea de a-și prezenta observațiile cu privire la orice actualizare a rezumatului aspectelor-cheie . Autoritățile de supraveghere ar trebui să poată sesiza comitetul în legătură cu eventualele litigii. Autoritățile de supraveghere ar trebui să depună eforturi pentru a ajunge la un consens cât mai curând posibil cu privire la domeniul de aplicare al investigației.

(13)

În interesul unei cooperări eficace și incluzive între toate autoritățile de supraveghere vizate și autoritatea de supraveghere principală, observațiile autorităților de supraveghere vizate ar trebui să fie concise și formulate în termeni suficient de clari și de preciși pentru a fi ușor de înțeles de către toate autoritățile de supraveghere. Argumentele juridice ar trebui grupate în funcție de partea din rezumatul aspectelor-cheie la care se referă. Observațiile autorităților de supraveghere vizate pot fi completate cu documente suplimentare. Cu toate acestea, simpla referire în observațiile unei autorități de supraveghere vizate la documente suplimentare nu poate suplini lipsa unor argumente esențiale în drept sau în fapt care ar trebui să figureze în observații. Elementele esențiale de drept și de fapt pe care se bazează astfel de documente ar trebui să figureze, cel puțin într-o formă succintă, însă exprimate într-o manieră coerentă și inteligibilă, în observația propriu-zisă.

(13)

În interesul unei cooperări eficace și incluzive între toate autoritățile de supraveghere vizate și autoritatea de supraveghere principală, toate documentele transmise de autoritățile de supraveghere vizate și de părți ar trebui să fie concise și formulate în termeni suficient de clari și de preciși pentru a fi ușor de înțeles de către toate autoritățile de supraveghere. Prin urmare, autoritățile de supraveghere pot să limiteze lungimea documentelor transmise de părți. Argumentele juridice ar trebui grupate în funcție de partea din rezumatul aspectelor-cheie la care se referă.

(14)

Cazurile care nu ridică probleme litigioase nu necesită discuții ample între autoritățile de supraveghere pentru a ajunge la un consens și, prin urmare, ar putea fi soluționate mai rapid. În cazul în care niciuna dintre autoritățile de supraveghere vizate nu formulează observații cu privire la rezumatul aspectelor-cheie, autoritatea de supraveghere principală ar trebui să comunice constatările preliminare prevăzute la articolul 14 în termen de nouă luni.

(14)

Cazurile care nu ridică probleme litigioase (cazuri nelitigioase) nu necesită discuții ample între autoritățile de supraveghere pentru a ajunge la un consens și, prin urmare, ar putea fi soluționate mai rapid. În cazul în care niciuna dintre autoritățile de supraveghere vizate nu formulează observații cu privire la rezumatul aspectelor-cheie, autoritatea de supraveghere principală ar trebui să comunice proiectul de decizie în termen de trei luni de la primirea plângerii .

(15)

Autoritățile de supraveghere ar trebui să utilizeze toate mijloacele necesare pentru a ajunge la un consens într-un spirit de cooperare loială și eficace. Prin urmare, în cazul în care există o divergență de opinii între autoritățile de supraveghere vizate și autoritatea de supraveghere principală în ceea ce privește domeniul de aplicare al unei investigații bazate pe o plângere , inclusiv cu privire la dispozițiile Regulamentului (UE) 2016/679 care sunt vizate de încălcarea ce ar urma să fie investigată, sau în cazul în care observațiile autorităților de supraveghere vizate se referă la o modificare importantă a evaluării juridice sau tehnologice complexe, autoritatea vizată ar trebui să utilizeze instrumentele prevăzute la articolele 61 și 62 din Regulamentul (UE) 2016/679 .

(15)

Autoritățile de supraveghere ar trebui să utilizeze toate mijloacele necesare pentru a ajunge la un consens într-un spirit de cooperare loială și eficace. Prin urmare, în cazul în care există o divergență de opinii între autoritățile de supraveghere vizate și autoritatea de supraveghere principală în ceea ce privește domeniul de aplicare sau aspectele procedurale ale unui caz , autoritățile de supraveghere ar trebui să poată sesiza rapid comitetul în această problemă. Comitetul ar trebui să poată lua deciziile procedurale necesare. Comitetul și autoritățile de supraveghere ar trebui să depună eforturi pentru a finaliza procedurile în curs cât mai curând posibil. Autoritatea de supraveghere principală sau una dintre autoritățile de supraveghere vizate ar trebui de asemenea să poată solicita o decizie obligatorie urgentă din partea comitetului, fără să existe o solicitare în temeiul articolului 61 sau 62 .

(16)

Dacă utilizarea acestor instrumente nu permite autorităților de supraveghere să ajungă la un consens cu privire la domeniul de aplicare al unei investigații bazate pe o plângere, autoritatea de supraveghere principală ar trebui să solicite o decizie obligatorie urgentă a comitetului în temeiul articolului 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679. În acest scop, ar trebui să se prezume necesitatea urgenței. Autoritatea de supraveghere principală ar trebui să tragă concluziile corespunzătoare din decizia obligatorie urgentă a comitetului în scopul constatărilor preliminare. Decizia obligatorie urgentă a comitetului nu poate aduce atingere rezultatului investigației autorității de supraveghere principale sau eficacității drepturilor de a fi ascultate ale părților care fac obiectul investigației. În special, comitetul nu ar trebui să extindă domeniul de aplicare al investigației din proprie inițiativă.

(17)

Pentru a-i permite reclamantului să își exercite dreptul la o cale de atac judiciară eficientă în temeiul articolului 78 din Regulamentul (UE) 2016/679, autoritatea de supraveghere care respinge integral sau parțial o plângere ar trebui să facă acest lucru printr-o decizie care să poată fi contestată în fața unei instanțe naționale.

(17)

Pentru a-i permite reclamantului să își exercite dreptul la o cale de atac judiciară eficientă în temeiul articolului 78 din Regulamentul (UE) 2016/679, tratarea oricărei plângeri ar trebui să conducă întotdeauna la o decizie care să poată fi contestată în fața unei instanțe naționale.

(18)

Reclamanții ar trebui să aibă posibilitatea de a-și exprima opiniile înainte de luarea unei decizii care îi afectează în mod negativ. Prin urmare, în cazul respingerii integrale sau parțiale a unei plângeri într-un caz transfrontalier, reclamantul ar trebui să aibă posibilitatea de a-și face cunoscută opinia înainte de prezentarea unui proiect de decizie în temeiul articolului 60 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679, a unui proiect revizuit de decizie în temeiul articolului 60 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2016/679 sau a unei decizii obligatorii a comitetului în temeiul articolului 65 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/679. Reclamantul poate solicita acces la versiunea neconfidențială a documentelor pe care se bazează decizia de respingere integrală sau parțială a plângerii.

(19)

În cazul respingerii unei plângeri într-un caz transfrontalier, este necesar să se clarifice repartizarea responsabilităților între autoritatea de supraveghere principală și autoritatea de supraveghere la care a fost depusă plângerea. În calitate de punct de contact pentru reclamant în cursul investigației, autoritatea de supraveghere la care a fost depusă plângerea ar trebui să obțină opiniile reclamantului cu privire la propunerea de respingere a plângerii și ar trebui să fie responsabilă de toate comunicările cu reclamantul. Toate aceste comunicări ar trebui transmise autorității de supraveghere principale. Întrucât, în conformitate cu articolul 60 alineatele (8) și (9) din Regulamentul (UE) 2016/679, autoritatea de supraveghere la care a fost depusă plângerea are responsabilitatea de a adopta decizia finală de respingere a plângerii, autoritatea de supraveghere respectivă ar trebui să aibă și responsabilitatea de a elabora proiectul de decizie în temeiul articolului 60 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679.

(19)

În cazul respingerii unei plângeri într-un caz transfrontalier, este necesar să se clarifice repartizarea responsabilităților între autoritatea de supraveghere principală și autoritatea de supraveghere la care a fost depusă plângerea. În calitate de punct de contact pentru reclamant în cursul investigației, autoritatea de supraveghere la care a fost depusă plângerea ar trebui să fie responsabilă de toate comunicările cu reclamantul. Toate aceste comunicări ar trebui transmise autorității de supraveghere principale. Întrucât, în conformitate cu articolul 60 alineatele (8) și (9) din Regulamentul (UE) 2016/679, autoritatea de supraveghere la care a fost depusă plângerea are responsabilitatea de a adopta decizia finală de respingere a plângerii, care trebuie să respecte dreptul său procedural național, autoritatea de supraveghere respectivă ar trebui să fie implicată de autoritatea de supraveghere principală și în elaborarea proiectului de decizie în temeiul articolului 60 alineatul (3 ) și a oricărei decizii finale în temeiul articolului 60 alineatele (7)-(9 ) din Regulamentul (UE) 2016/679.

(21)

Pentru a garanta în mod eficace dreptul la bună administrare și dreptul la apărare, astfel cum sunt consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („carta”) , inclusiv dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care i-ar putea aduce atingere, este important să se prevadă norme clare privind exercitarea acestui drept.

(21)

Pentru a garanta în mod eficace dreptul la bună administrare și dreptul la apărare, astfel cum sunt consacrate în cartă , inclusiv dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care i-ar putea aduce atingere, este important să se prevadă norme clare privind exercitarea acestui drept pentru toate părțile implicate într-un caz. Fiecare parte ar trebui să aibă dreptul de a refuza dreptul de a fi audiată.

(22)

Normele privind procedura administrativă aplicată de autoritățile de supraveghere atunci când asigură respectarea Regulamentului (UE) 2016/679 ar trebui să asigure faptul că părțile care fac obiectul investigației au efectiv posibilitatea de a-și face cunoscute opiniile cu privire la veridicitatea și relevanța faptelor, obiecțiilor și circumstanțelor prezentate de autoritatea de supraveghere pe parcursul întregii proceduri, permițându-le astfel să își exercite dreptul la apărare. Constatările preliminare stabilesc poziția preliminară cu privire la presupusa încălcare a Regulamentului (UE) 2016/679 în urma investigației. Acestea constituie, așadar, o garanție procedurală esențială, prin care se asigură respectarea dreptului de a fi ascultat. Părților care fac obiectul investigației ar trebui să li se furnizeze documentele necesare pentru a se apăra în mod eficient și pentru a prezenta observații cu privire la acuzațiile formulate împotriva lor , primind acces la dosarul administrativ.

(22)

Normele privind procedura administrativă aplicată de autoritățile de supraveghere atunci când asigură respectarea Regulamentului (UE) 2016/679 ar trebui să asigure faptul că părțile au efectiv dreptul de a fi audiate și posibilitatea de a-și face cunoscute opiniile cu privire la veridicitatea și relevanța faptelor, obiecțiilor și circumstanțelor prezentate de autoritatea de supraveghere pe parcursul întregii proceduri, permițându-le astfel să își exercite dreptul la apărare. Constatările preliminare stabilesc poziția preliminară cu privire la presupusa încălcare a Regulamentului (UE) 2016/679 în urma investigației. Acestea constituie, așadar, o garanție procedurală esențială, prin care se asigură respectarea dreptului de a fi ascultat. Părților ar trebui să li se furnizeze toate documentele necesare pentru a prezenta efectiv observații cu privire la chestiunile ce țin de investigație , primind acces la dosarul administrativ comun .

(23)

Constatările preliminare definesc domeniul de aplicare al investigației și, prin urmare, domeniul de aplicare al oricărei decizii finale viitoare [adoptată, după caz, pe baza unei decizii obligatorii emise de comitet în temeiul articolului 65 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/679] care poate fi adresată operatorilor sau persoanelor împuternicite de operatori. Constatările preliminare ar trebui formulate în termeni care, chiar dacă sunt succinți, sunt suficient de clari pentru a permite părților care fac obiectul investigației să identifice în mod corespunzător natura presupusei încălcări a Regulamentului (UE) 2016/679. Obligația de a furniza părților care fac obiectul investigației toate informațiile necesare pentru a se apăra în mod corespunzător este îndeplinită în cazul în care decizia finală nu susține că părțile care fac obiectul investigației au săvârșit alte încălcări decât cele menționate în constatările preliminare și ia în considerare numai faptele cu privire la care părțile care fac obiectul investigației au avut posibilitatea de a-și face cunoscute opiniile. Cu toate acestea, decizia finală a autorității de supraveghere principale nu trebuie să fie în mod necesar identică cu constatările preliminare. În decizia finală, autorității de supraveghere principale ar trebui să i se permită să țină seama de răspunsurile părților care fac obiectul investigației la constatările preliminare și, după caz, de proiectul revizuit de decizie prevăzut la articolul 60 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/679 și de decizia de soluționare a litigiului dintre autoritățile de supraveghere prevăzută la articolul 65 alineatul (1) litera (a). Autoritatea de supraveghere principală ar trebui să poată efectua propria evaluare a faptelor și a calificărilor juridice prezentate de părțile care fac obiectul investigației , fie pentru a renunța la obiecții atunci când autoritatea de supraveghere le consideră nefondate, fie pentru a-și completa și reformula argumentele, atât în fapt, cât și în drept, în sprijinul obiecțiilor pe care le menține. De exemplu, luarea în considerare a unui argument invocat de o parte care face obiectul investigației în cursul procedurii administrative, fără ca acesteia să i se fi oferit posibilitatea de a-și exprima o opinie în această privință înainte de adoptarea deciziei finale, nu poate constitui în sine o încălcare a dreptului la apărare.

(23)

Constatările preliminare ar trebui formulate în termeni care, chiar dacă sunt succinți, sunt suficient de clari pentru a permite părților să identifice în mod corespunzător natura presupusei încălcări a Regulamentului (UE) 2016/679. Obligația de a furniza părților toate informațiile necesare pentru ca acestea să-și poată exercita dreptul de a fi audiate este îndeplinită în cazul în care decizia finală ia în considerare numai faptele cu privire la care părțile au avut posibilitatea de a-și face cunoscute opiniile. Cu toate acestea, decizia finală a autorității de supraveghere principale nu trebuie să fie în mod necesar identică cu constatările preliminare. În decizia finală, autorității de supraveghere principale ar trebui să i se permită să țină seama de răspunsurile părților la constatările preliminare și, după caz, de proiectul revizuit de decizie prevăzut la articolul 60 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/679 și de decizia comitetului de soluționare a litigiului dintre autoritățile de supraveghere , prevăzută la articolul 65 alineatul (1) litera (a) din regulamentul respectiv . Autoritatea de supraveghere principală ar trebui să poată efectua propria evaluare a faptelor și a calificărilor juridice prezentate de părți , fie pentru a renunța la obiecții atunci când autoritatea de supraveghere le consideră nefondate, fie pentru a-și completa și reformula argumentele, atât în fapt, cât și în drept, în sprijinul obiecțiilor pe care le menține.

(24)

Părților care fac obiectul investigației ar trebui să li se acorde dreptul de a fi ascultate înainte de prezentarea unui proiect revizuit de decizie în temeiul articolului 60 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/679 sau de adoptarea unei decizii obligatorii de către comitet în temeiul articolului 65 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/679.

(24)

Părților ar trebui să li se acorde dreptul de a fi ascultate în etapele corespunzătoare ale procedurii, îndeosebi  înainte de prezentarea unui proiect revizuit de decizie în temeiul articolului 60 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/679 sau de adoptarea unei decizii obligatorii de către comitet în temeiul articolului 65 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/679.

(25)

Reclamanților ar trebui să li se ofere posibilitatea de a fi asociați la procedurile inițiate de o autoritate de supraveghere în vederea identificării sau a clarificării aspectelor legate de o posibilă încălcare a Regulamentului (UE) 2016/679. Faptul că o autoritate de supraveghere a inițiat deja o investigație cu privire la obiectul plângerii sau că va trata plângerea în cadrul unei investigații din oficiu după primirea acesteia nu împiedică încadrarea unei persoane vizate drept reclamant. Totuși, o investigație efectuată de o autoritate de supraveghere cu privire la o posibilă încălcare a Regulamentului (UE) 2016/679 de către un operator sau o persoană împuternicită de operator nu constituie o procedură contradictorie între reclamant și părțile care fac obiectul investigației. Aceasta este o procedură inițiată de o autoritate de supraveghere, din proprie inițiativă sau pe baza unei plângeri, în vederea îndeplinirii sarcinilor care îi revin în temeiul articolului 57 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679. Părțile care fac obiectul investigației și reclamantul nu se află, prin urmare, în aceeași situație procedurală, iar acesta din urmă nu poate invoca dreptul la un proces echitabil atunci când decizia nu îi afectează în mod negativ situația juridică. Implicarea reclamantului în procedura împotriva părților care fac obiectul investigației nu poate compromite dreptul acestor părți de a fi ascultate.

(25)

Reclamanților ar trebui să li se ofere posibilitatea de a fi asociați la procedurile inițiate de o autoritate de supraveghere în vederea identificării sau a clarificării aspectelor legate de o posibilă încălcare a Regulamentului (UE) 2016/679. Faptul că o autoritate de supraveghere a inițiat deja o investigație cu privire la obiectul plângerii sau că va trata plângerea în cadrul unei investigații din oficiu după primirea acesteia nu împiedică încadrarea unei persoane vizate drept reclamant.

(25a)

În pofida faptului că părțile care fac obiectul investigației și reclamantul nu se află în aceeași situație procedurală, există împrejurări în care reclamanții pot fi în măsură să aducă argumente și elemente de probă în cursul unei investigații, care pot contribui la avansarea acesteia. Acest lucru este valabil în special în situațiile în care un organism, o organizație sau o asociație nonprofit a depus o plângere în numele unei persoane vizate sau din proprie inițiativă în temeiul articolului 80 din Regulamentul (UE) 2016/679. Autoritățile de supraveghere ar trebui să faciliteze audierea reclamanților respectivi în toate etapele investigației, inclusiv în cazul investigațiilor din oficiu, păstrându-și în același timp independența.

(26)

Reclamanților ar trebui să li se ofere posibilitatea de a prezenta în scris opinii cu privire la constatările preliminare. Totuși, aceștia nu ar trebui să aibă acces la secretele comerciale sau la alte informații confidențiale care aparțin altor părți implicate în procedură. Reclamanții nu ar trebui să aibă dreptul de a avea acces generalizat la dosarul administrativ.

(27)

Atunci când stabilesc termenele în care părțile care fac obiectul investigației și reclamanții trebuie să își prezinte opiniile cu privire la constatările preliminare, autoritățile de supraveghere ar trebui să țină seama de complexitatea problemelor ridicate în constatările preliminare, pentru a se asigura că părțile care fac obiectul investigației și reclamanții au suficient timp să își prezinte în mod judicios opiniile cu privire la problemele ridicate.

(27)

Atunci când stabilesc termenele în care părțile trebuie să își prezinte opiniile cu privire la constatările preliminare și atunci când stabilesc limite pentru lungimea comunicărilor , autoritățile de supraveghere ar trebui să țină seama de complexitatea problemelor ridicate în constatările preliminare, precum și de capacitatea părților care fac obiectul investigației și a reclamanților de a răspunde, pentru a se asigura că părțile au suficient timp să își prezinte în mod judicios opiniile cu privire la problemele ridicate. Totuși, acest lucru nu ar trebui să conducă la o durată nejustificat de lungă a procedurilor.

(28)

Schimbul de opinii înainte de adoptarea unui proiect de decizie implică un dialog deschis și este un schimb de opinii amplu, în cadrul căruia autoritățile de supraveghere ar trebui să facă tot posibilul pentru a ajunge la un consens cu privire la calea de urmat în cadrul unei investigații. În schimb, dezacordul exprimat în cadrul obiecțiilor relevante și motivate formulate în temeiul articolului 60 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2016/679, care mărește posibilitatea recurgerii la mecanismul de soluționare a litigiilor dintre autoritățile de supraveghere prevăzut la articolul 65 din Regulamentul (UE) 2016/679 și întârzie adoptarea unei decizii finale de către autoritatea de supraveghere competentă, ar trebui să survină în cazul excepțional în care autoritățile de supraveghere nu reușesc să ajungă la un consens și, dacă este necesar, pentru a asigura interpretarea consecventă a Regulamentului (UE) 2016/679. Astfel de obiecții ar trebui utilizate cu moderație, atunci când sunt în joc aspecte legate de asigurarea consecventă a respectării Regulamentului (UE) 2016/679, deoarece orice utilizare a obiecțiilor relevante și motivate înseamnă pentru persoana vizată o amânare în obținerea unei soluționări a plângerii sale. Întrucât domeniul de aplicare al investigației și faptele relevante ar trebui să fie decise înainte de comunicarea constatărilor preliminare, aceste aspecte nu ar trebui să fie ridicate de autoritățile de supraveghere vizate în obiecțiile relevante și motivate. Totuși, acestea pot fi menționate de autoritățile de supraveghere vizate în observațiile lor cu privire la rezumatul aspectelor-cheie în temeiul articolului 9 alineatul (3), înainte de a li se comunica părților care fac obiectul investigației constatările preliminare.

(29)

În interesul încheierii eficiente și incluzive a procedurii de soluționare a litigiilor, în care toate autoritățile de supraveghere ar trebui să fie în măsură să își prezinte opiniile și ținând seama de constrângerile de timp aferente procedurii de soluționare a litigiilor, forma și structura obiecțiilor relevante și motivate ar trebui să îndeplinească anumite cerințe. Prin urmare, obiecțiile relevante și motivate ar trebui să aibă anumite limite de lungime, ar trebui să identifice în mod clar dezacordul cu proiectul de decizie și ar trebui să fie formulate în termeni suficient de clari, coerenți și preciși.

(29)

În interesul încheierii eficiente și incluzive a procedurii de soluționare a litigiilor, în care toate autoritățile de supraveghere ar trebui să fie în măsură să își prezinte opiniile și ținând seama de constrângerile de timp aferente procedurii de soluționare a litigiilor, forma și structura obiecțiilor relevante și motivate ar trebui să îndeplinească anumite cerințe. Prin urmare, obiecțiile relevante și motivate ar trebui să identifice în mod clar dezacordul cu proiectul de decizie și ar trebui să fie formulate în termeni suficient de clari, coerenți și preciși.

(30)

Accesul la dosarul administrativ este prevăzut ca parte a dreptului la apărare și a dreptului la bună administrare consacrate în cartă . Accesul la dosarul administrativ ar trebui acordat părților care fac obiectul investigației atunci când acestea sunt notificate cu privire la constatările preliminare și ar trebui stabilit termenul pentru transmiterea răspunsului lor scris la constatările preliminare .

(30)

Accesul la dosarul comun poate fi prevăzut în spiritul dreptului la bună administrare consacrat în cartă. Părților ar trebui să li se acorde acces la dosarul comun . Accesul părților la dosarul comun poate fi limitat la cererea uneia dintre părți, pentru a-și proteja drepturile recunoscute prin lege sau drepturile altor persoane ori în interes public. Această limitare trebuie să fie proporțională cu drepturile recunoscute ale altor persoane sau cu interesul public urmărit.

(31)

Atunci când acordă acces la dosarul administrativ , autoritățile de supraveghere ar trebui să asigure protecția secretelor comerciale și a altor informații confidențiale. Categoria „alte informații confidențiale” cuprinde informații, altele decât secretele comerciale, care pot fi considerate confidențiale în măsura în care dezvăluirea lor ar produce un prejudiciu grav unui operator, unei persoane împuternicite de operator sau unei persoane fizice. Autoritățile de supraveghere ar trebui să poată solicita ca părțile care fac obiectul investigației și care prezintă sau au prezentat documente sau declarații să identifice informațiile confidențiale.

(31)

Atunci când acordă acces la dosarul comun , autoritățile de supraveghere ar trebui să asigure protecția secretelor comerciale și a altor informații confidențiale protejate prin lege, precum și protecția informațiilor în interes public, în conformitate cu dreptul național aplicabil . Categoria „alte informații confidențiale” cuprinde informații, altele decât secretele comerciale, care pot fi considerate confidențiale în măsura în care dezvăluirea lor ar produce un prejudiciu grav unui operator, unei persoane împuternicite de operator sau unei persoane fizice ori juridice . Autoritățile de supraveghere ar trebui să poată solicita ca părțile care fac obiectul investigației și care prezintă sau au prezentat documente sau declarații să identifice informațiile confidențiale și să prezinte o versiune neconfidențială .

(33)

Atunci când transmite o sesizare cu privire la un subiect în vederea soluționării prin recurgerea la procedura de soluționare a litigiilor prevăzută la articolul 65 din Regulamentul (UE) 2016/679, autoritatea de supraveghere principală ar trebui să furnizeze comitetului toate informațiile necesare pentru a permite acestuia să evalueze admisibilitatea obiecțiilor relevante și motivate și să adopte o decizie în temeiul articolului 65 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/679. Odată ce comitetul primește toate documentele necesare enumerate la articolul 23 , președintele comitetului ar trebui să înregistreze sesizarea subiectului în vederea soluționării prin recurgerea la procedura de soluționare a litigiilor în sensul articolului  65 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/679.

(33)

Atunci când transmite o sesizare cu privire la un subiect în vederea soluționării prin recurgerea la procedura de soluționare a litigiilor prevăzută la articolul 65 din Regulamentul (UE) 2016/679, autoritatea de supraveghere principală ar trebui să furnizeze comitetului toate informațiile necesare pentru a permite acestuia să evalueze admisibilitatea obiecțiilor relevante și motivate și să adopte o decizie în temeiul articolului 65 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/679. Odată ce primește toate documentele necesare, comitetul ar trebui să înregistreze sesizarea subiectului în conformitate cu articolul  65 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/679.

(34)

Decizia obligatorie a comitetului adoptată în temeiul articolului 65 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/679 ar trebui să se refere exclusiv la aspectele care au condus la declanșarea procedurii de soluționare a litigiilor și să fie redactată într-un mod care să permită autorității de supraveghere principale să își adopte decizia finală pe baza deciziei comitetului , menținându-și, în același timp, puterea discreționară .

(34)

Decizia obligatorie a comitetului adoptată în temeiul articolului 65 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/679 ar trebui să se refere exclusiv la aspectele care au condus la declanșarea procedurii de soluționare a litigiilor și să fie redactată într-un limbaj clar și precis, astfel încât autoritatea de supraveghere principală să își poată adopta decizia finală pe baza deciziei comitetului.

(36)

Pentru a raționaliza procedura de adoptare a avizelor de urgență și a deciziilor obligatorii urgente ale comitetului în temeiul articolului 66 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/679, este necesar să se specifice normele procedurale privind momentul introducerii unei solicitări de aviz de urgență sau al pronunțării unei decizii obligatorii urgente, documentele care trebuie transmise comitetului și pe care comitetul ar trebui să își întemeieze decizia, destinatarii cărora ar trebui să li se adreseze avizul sau decizia comitetului, precum și consecințele avizului sau ale deciziei comitetului.

(36)

Pentru a raționaliza procedura de adoptare a avizelor de urgență și a deciziilor obligatorii urgente ale comitetului în temeiul articolului 66 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/679, este necesar să se specifice normele procedurale privind momentul introducerii unei solicitări de aviz de urgență sau al pronunțării unei decizii obligatorii urgente, documentele care trebuie transmise comitetului și pe care comitetul ar trebui să își întemeieze decizia, destinatarii cărora ar trebui să li se adreseze avizul sau decizia comitetului, precum și consecințele avizului sau ale deciziei comitetului. Măsurile provizorii adoptate în temeiul articolului 66 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679 ar trebui să includă toate măsurile posibile ce țin de competența autorităților de supraveghere, în temeiul articolului 58 din regulamentul respectiv.

(36a)

Comitetul ar trebui să poată solicita autorităților de supraveghere orice informații suplimentare necesare pentru a lua o decizie cu caracter obligatoriu.

(36b)

Reclamantul ar trebui să aibă dreptul la o cale de atac judiciară în cazul în care o autoritate de supraveghere nu își utilizează competențele sau nu ia alte măsuri necesare prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679. În plus, părțile ar trebui să aibă dreptul de a demara o acțiune împotriva autorității de supraveghere principale, dacă aceasta nu ia nicio măsură sau dacă procedura durează prea mult. Pentru a garanta că nu există nicio lacună în materie de asigurare a respectării legii, părțile implicate în caz și organizațiile prevăzute la articolul 80 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679 ar trebui să fie abilitate să recurgă la o cale de atac judiciară, în interes public, dacă o autoritate de supraveghere nu respectă o decizie a comitetului și dacă părțile consideră că, în urma prelucrării, au fost încălcate drepturile unei persoane vizate, prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679.

(38)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și Comitetul european pentru protecția datelor au fost consultate în conformitate cu articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1725 și au emis un aviz comun la [ ] ,

(38)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și Comitetul european pentru protecția datelor au fost consultate în conformitate cu articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1725 și au emis un aviz comun la 19 septembrie 2023 ,

(1)

„părțile care fac obiectul investigației” înseamnă operatorul (operatorii) și/sau persoana (persoanele) împuternicită (împuternicite) investigată (investigate) pentru presupusa încălcare a Regulamentului (UE) 2016/679 în legătură cu prelucrarea transfrontalieră ;

(1)

„partea care face obiectul investigației” înseamnă operatorul (operatorii) și/sau persoana (persoanele) împuternicită (împuternicite) acuzată (acuzate) sau investigată (investigate) pentru presupusa încălcare a Regulamentului (UE) 2016/679 , precum și reprezentanții acestora ;

(1a)

„reclamant” înseamnă persoana care este vizată de date sau un organism, o organizație ori o asociație fără scop lucrativ, care a depus o plângere în temeiul articolului 77 din Regulamentul (UE) 2016/679 și care, prin urmare, este considerată parte la procedură;

(1b)

„parte” înseamnă partea sau părțile care face (fac) obiectul investigației, reclamantul/reclamanții și orice parte terță la procedură, conform definițiilor din legislația națională;

(1c)

„dreptul procedural național” înseamnă legile sau dispozițiile normative și administrative ale statului membru care reglementează procedura în fața unei autorități de supraveghere;

(1d)

„procedură de tratare a plângerilor” înseamnă o procedură care determină rezultatul unei plângeri în conformitate cu articolul 77 din Regulamentul (UE) 2016/679;

(1e)

„procedură din oficiu” înseamnă investigarea activităților unei persoane fizice sau juridice, ale unei autorități publice, agenții sau altui organism, întreprinsă la inițiativa unei autorități de supraveghere, în temeiul articolului 57 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/679;

(1f)

„dosar comun” înseamnă un dosar electronic dedicat unui caz vizat de prezentul regulament, care este administrat de autoritatea de supraveghere principală și în care sunt păstrate și sunt puse la dispoziția autorităților de supraveghere vizate și a părților la caz, prin mijloace de comunicare de la distanță, toate informațiile corespunzătoare, în special documentele, datele transmise, notele și alte informații privind un caz;

(1g)

„autoritatea care primește plângerea” înseamnă autoritatea de supraveghere la care a fost depusă plângerea, în conformitate cu articolul 4 punctul 22 litera (c) din Regulamentul (UE) 2016/679;

(2)

„rezumatul aspectelor-cheie” înseamnă rezumatul care trebuie furnizat de autoritatea de supraveghere principală autorităților de supraveghere vizate, în care sunt identificate principalele fapte relevante și opiniile autorității de supraveghere principale cu privire la caz;

(2)

„rezumatul aspectelor-cheie” înseamnă rezumatul care trebuie furnizat de autoritatea de supraveghere principală autorităților de supraveghere vizate, în care sunt identificate principalele aspecte relevante de fapt și de drept din domeniul de aplicare preliminar al investigației și opiniile autorității de supraveghere principale cu privire la caz;

(3)

„constatări preliminare” înseamnă documentul furnizat de autoritatea de supraveghere principală părților care fac obiectul investigației , în care sunt prezentate acuzațiile, faptele relevante, elementele de probă în sprijinul acestora, analiza juridică și, după caz, măsurile corective propuse;

(3)

„constatări preliminare” înseamnă documentul furnizat de autoritatea de supraveghere principală părților, în care sunt prezentate acuzațiile, faptele relevante, elementele de probă în sprijinul acestora, analiza juridică și, după caz, măsurile corective propuse;

(4a)

„versiunea confidențială a unui document” înseamnă un document care conține informații confidențiale sau sensibile care pot face obiectul protecției legale împotriva divulgării, conform legilor aplicabile și a normelor privind protecția datelor de la nivelul Uniunii sau de la nivel național.

(4b)

„versiunea neconfidențială a unui document” înseamnă o versiune a unui document în care au fost obturate informațiile confidențiale sau sensibile și care poate fi transmisă reclamantului fără încălcarea legilor sau a normelor privind protecția datelor de la nivelul Uniunii sau de la nivel național.

(a)

de a i se gestiona cazul în mod imparțial și echitabil și de a fi tratată egal, chiar dacă se prezintă în fața unor autorități de supraveghere diferite din jurisdicții diferite („procedură echitabilă”);

(b)

de a fi ascultată înainte de a se lua orice măsură care ar afecta-o, inclusiv înainte de adoptarea deciziei de a susține sau de a respinge integral sau parțial o plângere („dreptul de a fi ascultat”);

(c)

de a avea acces la dosarul comun, cu excepția oricăror deliberări interne ale autorității de supraveghere sau deliberări între autoritățile respective („transparență procedurală”).

(a)

stabilește, printr-o concluzie preliminară, dacă plângerea se referă la prelucrarea transfrontalieră a datelor cu caracter personal ale reclamantului, luând în considerare cel puțin următoarele:

(i)

operatorul sau persoana împuternicită de operator responsabilă de prelucrarea în cauză;

(ii)

numărul de unități deținute în UE de operator sau de persoana împuternicită de operator;

(iii)

locul sediului principal;

(iv)

activitățile desfășurate de unități în mai multe state membre;

(v)

dacă afectează sau este probabil să afecteze în mod substanțial persoanele vizate din mai multe state membre.

(b)

stabilește ce autoritate de supraveghere este considerată autoritatea de supraveghere principală în temeiul articolului 56 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679 și dacă respectivul caz are caracter local în temeiul articolului 56 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/679;

(c)

ia una dintre următoarele măsuri:

(i)

transmite plângerea autorității de supraveghere principale prezumate în temeiul articolului 56 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679 și îl informează pe reclamant în acest sens. Evaluarea admisibilității plângerii de către autoritatea de supraveghere la care a fost depusă plângerea este obligatorie pentru autoritatea de supraveghere principală sau

(ii)

tratează plângerea în temeiul articolului 56 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/679.

II

Depunerea și tratarea plângerilor

II

Plângerile și procedurile din oficiu

(a)

măsura în care poate oferi persoanei vizate o soluționare eficace și rapidă ;

(a)

oferirea unei soluționări eficace și rapide pentru persoana vizată ;

(b)

gravitatea presupusei încălcări ;

(b)

investigarea elementelor factuale și juridice relevante necesare pentru a lua o decizie comună privind plângerea și a emite o decizie în temeiul articolului 60 alineatele (7)-(9) din Regulamentul (UE) 2016/679 ;

(c)

caracterul sistemic sau repetitiv al presupusei încălcări.

(c)

investigarea oricăror alte elemente necesare pentru punerea eficientă în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679, inclusiv pentru exercitarea din oficiu a competențelor prevăzute la articolul 58 alineatul (2), la articolul 83 sau la articolul 84 din Regulamentul (UE) 2016/679, în special în cazul unor încălcări sistemice, grave sau repetitive .

(a)

opt săptămâni, dacă observațiile prevăzute la articolul 9 alineatul (3) se transmit cu privire la un rezumat al aspectelor-cheie sau cu privire la un rezumat actualizat al aspectelor-cheie;

(b)

opt săptămâni în cazul în care autoritatea de supraveghere principală intenționează să aplice amenzi sau alte sancțiuni;

(c)

perioada de timp dintre o sesizare prevăzută la articolul 26a alineatele (1) sau (2) și decizia comitetului;

(d)

perioada oricărei prelungiri permise de comitet în temeiul articolului 26a alineatul (3).

(a)

dacă sunt îndeplinite condițiile unei soluționări pe cale amiabilă în temeiul alineatului (1a) și

(b)

dacă se deschide o investigație din oficiu în temeiul alineatului (1d).

(a)

partea care face obiectul investigației a recidivat;

(b)

partea care face obiectul investigației a făcut obiectul multor altor soluționări pe cale amiabilă;

(c)

obiectul în sens larg al plângerii se referă la un număr mare de persoane vizate, pe lângă reclamant, este de lungă durată sau are un caracter grav sau

(d)

exercitarea competențelor este necesară în alt mod pentru a asigura aplicarea efectivă, proporțională și disuasivă a Regulamentului (UE) 2016/679.

(a)

o declarație care atestă că este o autoritate de supraveghere vizată și

(b)

un rezumat al aspectelor-cheie prevăzut la articolul 9.

(a)

informează autoritatea de supraveghere vizată că a inițiat o procedură din oficiu;

(b)

informează autoritatea de supraveghere vizată că articolul 56 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/679 se aplică în acest caz și că, în conformitate cu articolul 56 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679, autoritatea de supraveghere principală nu intenționează să gestioneze ea însăși cazul sau

(c)

respinge cererea, dacă este de părere că ea nu este autoritatea de supraveghere principală sau dacă nu există o încălcare prima facie a Regulamentului (UE) 2016/679.

(a)

opt săptămâni, dacă observațiile prevăzute la articolul 9 alineatul (3) se transmit cu privire la un rezumat al aspectelor-cheie sau cu privire la un rezumat actualizat al aspectelor-cheie;

(b)

opt săptămâni în cazul în care autoritatea de supraveghere principală intenționează să aplice amenzi sau alte sancțiuni;

(c)

perioada de timp dintre o sesizare prevăzută la articolul 26a și decizia comitetului;

(d)

perioada oricărei prelungiri permise de comitet în temeiul articolului 26a alineatul (3).

(a)

traducerea plângerilor și a opiniilor reclamanților în limba utilizată de autoritatea de supraveghere principală în scopul investigației;

(b)

traducerea documentelor furnizate de autoritatea de supraveghere principală în limba utilizată pentru comunicarea cu reclamantul, în cazul în care este necesar să se furnizeze reclamantului astfel de documente în temeiul prezentului regulament sau al Regulamentului (UE) 2016/679.

(a)

informațiile privind deschiderea unei investigații privind o presupusă încălcare a Regulamentului (UE) 2016/679 ;

(a)

informațiile privind deschiderea unei investigații din oficiu sau a unei proceduri privind plângerile ;

(e)

rezumatul aspectelor-cheie din cadrul unei investigații, în conformitate cu articolul 9;

(e)

emiterea sau actualizarea rezumatului aspectelor-cheie din cadrul unei investigații, în conformitate cu articolul 9;

(ea)

orice observații la un rezumat al aspectelor-cheie, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3);

(f)

informațiile privind etapele care trebuie parcurse pentru a se stabili existența unei încălcări a Regulamentului (UE) 2016/679 înainte de formularea constatărilor preliminare;

(f)

informațiile privind etapele care trebuie parcurse pentru a se stabili existența unei încălcări a Regulamentului (UE) 2016/679 înainte de formularea constatărilor preliminare și înainte de elaborarea proiectului de decizie ;

(i)

opiniile reclamantului cu privire la constatările preliminare;

(i)

opiniile reclamantului cu privire la versiunea neconfidențială a constatărilor preliminare și, dacă este cazul, alte aspecte ale investigației asupra cărora reclamantul a făcut observații formale în scris ;

(ka)

orice proiect de decizie în conformitate cu articolul 60 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679 sau orice proiect de decizie revizuit în conformitate cu articolul 60 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/679;

(kb)

orice obiecții relevante și motivate, în conformitate cu articolul 60 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2016/679;

(kc)

orice cale de atac judiciară declanșată în timpul unei proceduri în temeiul articolului 60 din Regulamentul (UE) 2016/679 sau împotriva unei decizii în temeiul articolului 60 alineatele (7)-(9) din Regulamentul (UE) 2016/679.

(a)

principalele fapte relevante;

(a)

faptele relevante;

(b)

o identificare preliminară a domeniului de aplicare al investigației, în special a dispozițiilor Regulamentului (UE) 2016/679 vizate de presupusa încălcare care urmează să fie investigată ;

(b)

o identificare preliminară a domeniului de aplicare al investigației, în special a dispozițiilor Regulamentului (UE) 2016/679 vizate de presupusa încălcare și, după caz, o indicație a măsurii în care acestea par să fie încălcate ;

(c)

identificarea evaluărilor juridice și tehnologice complexe care sunt relevante pentru orientarea preliminară a evaluării acestora ;

(c)

evaluări factuale sau juridice preliminare, care tratează toate opiniile relevante , astfel cum au fost exprimate de părți în momentul redactării rezumatului, inclusiv jurisprudența europeană relevantă, precum și orientările, recomandările și bunele practici emise de comitet ;

(a)

limbajul utilizat este suficient de clar și conține termeni preciși pentru a permite autorității de supraveghere principale și, după caz, autorităților de supraveghere vizate să își pregătească pozițiile;

(b)

argumentele juridice sunt prezentate succint și sunt grupate în funcție de partea din rezumatul aspectelor-cheie la care se referă;

(c)

observațiile autorității de supraveghere vizate pot fi susținute prin documente care pot completa observațiile vizând aspecte specifice.

(b)

orientarea preliminară privind evaluările juridice complexe identificate de autoritatea de supraveghere principală în temeiul articolului 9 alineatul (2) litera (c);

(b)

evaluările preliminare factuale sau juridice identificate de autoritatea de supraveghere principală în temeiul articolului 9 alineatul (2) litera (c);

(c)

orientarea preliminară privind evaluările tehnologice complexe identificate de autoritatea de supraveghere principală în temeiul articolului 9 alineatul (2) litera (c).

(ca)

identificarea preliminară a măsurii (măsurilor) corective potențiale, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) litera (d).

(a)

documentele menționate la articolul 9 alineatul (2) literele (a) și (b) ;

(a)

informațiile relevante menționate la articolul 9 alineatul (2) , inclusiv orice actualizări atunci când acestea apar ;

(b)

observațiile autorității de supraveghere vizate care nu este de acord cu identificarea preliminară a domeniului de aplicare al investigației de către autoritatea de supraveghere principală.

(b)

observațiile autorităților de supraveghere vizate care nu sunt de acord cu identificarea preliminară a domeniului de aplicare al investigației de către autoritatea de supraveghere principală sau cu evaluarea factuală sau juridică a elementelor rezumatului aspectelor-cheie menționată la articolul 9 alineatul (2);

(ba)

acces la dosarul comun.

(a)

numele autorității de supraveghere care a emis decizia;

(b)

data emiterii deciziei;

(c)

un rezumat imparțial al faptelor relevante pentru caz și sursa acestora;

(d)

temeiul juridic al deciziei;

(e)

competențele corective exercitate, sancțiunile sau alte măsuri; și

(f)

informații privind dreptul la o cale de atac judiciară eficientă în temeiul articolului 78 din Regulamentul (UE) 2016/679 și al oricărui drept procedural național aplicabil.

1f.

Printre informațiile transmise părților în temeiul articolului 60 alineatele (7)-(9) din Regulamentul (UE) 2016/679 se numără un exemplar al deciziei cu caracter juridic obligatoriu și informații cu privire la căile de atac judiciare disponibile în conformitate cu articolul 78 din Regulamentul (UE) 2016/679.

1g.

Autoritățile de supraveghere publică toate deciziile cu caracter juridic obligatoriu pe care le emit, fără întârzieri nejustificate, dar în termen de cel mult trei luni de la adoptare, cu excepția cazului în care noile decizii nu diferă semnificativ de decizii publicate anterior. În conformitate cu dreptul național aplicabil, autoritățile de supraveghere pot secretiza numele părților, orice altă informație care poate permite identificarea părților și alte informații protejate în temeiul legislației aplicabile.

(a)

se bazează exclusiv pe elemente factuale incluse în proiectul de decizie și

(a)

se bazează pe elemente factuale incluse în proiectul de decizie sau pe dovezile din dosarul comun sau pe orice dovezi suplimentare transmise împreună cu obiecția relevantă și motivată;

(b)

nu modifică domeniul de aplicare al acuzațiilor prin invocarea unor aspecte care să conducă la identificarea unor acuzații suplimentare de încălcare a Regulamentului (UE) 2016/679 sau prin modificarea naturii intrinseci a acuzațiilor formulate.

(b)

nu modifică domeniul de aplicare al cazului, definit în cea mai recentă versiune a rezumatului aspectelor-cheie; și

(ba)

identifică în mod clar elementele din proiectul de decizie care ar trebui modificate, inclusiv, acolo unde este posibil, formularea exactă a modificării propuse sau o descriere suficient de precisă a modificării propuse la proiectul de decizie.

(a)

lungimea fiecărei obiecții relevante și motivate și poziția autorității de supraveghere principale cu privire la orice astfel de obiecție nu depășește trei pagini și nu sunt incluse anexe. În cazurile care implică aspecte juridice deosebit de complexe, lungimea maximă poate fi mărită la șase pagini, cu excepția cazului în care comitetul acceptă circumstanțe specifice care justifică o lungime mai mare;

(aa)

rezumatul aspectelor-cheie;

(b)

un rezumat al faptelor relevante;

(b)

un rezumat al faptelor relevante , inclusiv descrierea activităților de prelucrare, descrierea organizării operatorului și a locului în care se iau deciziile relevante referitoare la scopurile și mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal ;

(d)

opiniile exprimate în scris de către părțile care fac obiectul investigației, după caz, în temeiul articolelor 14 și 17 ;

(d)

opiniile exprimate în scris de către părți în temeiul articolului 14;

(e)

opiniile exprimate în scris de către reclamanți, după caz, în temeiul articolelor 11, 12 și 15;

(f)

obiecțiile relevante și motivate cărora autoritatea de supraveghere principală nu le-a dat curs;

(f)

obiecțiile relevante și motivate cărora autoritatea de supraveghere principală nu le-a dat curs și obiecțiile pe care autoritatea de supraveghere principală le-a respins considerând că nu sunt nici relevante, nici motivate ;

(g)

motivele pe baza cărora autoritatea de supraveghere principală nu a dat curs obiecțiilor relevante și motivate sau a considerat că obiecțiile nu sunt relevante sau motivate.

(g)

motivele pe baza cărora autoritatea de supraveghere principală nu a dat curs obiecțiilor sau a respins obiecțiile considerând că nu sunt relevante sau motivate;

(ga)

acces la dosarul comun.